Tags Posts tagged with "colectia Damen Tango"

colectia Damen Tango

Fata care citea în metrou – O poveste frumoasă pentru cei entuziasmaţi de lectură 

   Editura Nemira lansează în colecţia Damen Tango volumul Fata care citea în metrou, de Christine Féret-Fleury, o poveste frumoasă pentru cei entuziasmaţi de lectură şi o călătorie amuzantă, unde imaginaţia sfidează realitatea, iar răspunsurile sunt ascunse între coperte, aşteptând să fie descoperite.

Juliette merge cu metroul din Paris în fiecare zi, la aceeaşi oră. Cea mai mare plăcere a ei este să vadă ce citesc cei din jur: doamna în vârstă, colecţionarul de ediţii rare, studenta la matematică sau fata care plânge la pagina 247. Îi priveşte pe toţi cu tandreţe şi curiozitate, de parcă ceea ce citesc, pasiunile şi diversitatea existenţei lor i-ar putea colora şi ei viaţa monotonă.

Dar într-o zi Juliette hotărăşte să coboare cu 2 staţii mai devreme şi să o ia pe un drum ocolitor spre serviciu, decizie care îi va schimba viaţa.

   Christine Féret-Fleury a fost editor la Gallimard Jeunesse. În 1996 a debutat ca scriitoare cu o carte pentru copii, Le petit tamour, iar în 1999 i s-a tipărit primul volum pentru adulţi, Les vagues sont douces commes des tigres, cu care a câştigat Premiul Antigona. Au urmat apoi opt cărţi, autoarei plăcându-i să-ţi încerce forţele în diverse genuri şi încercând să experimenteze cât mai mult în materie de literatură.

FRAGMENT

   Bărbatul cu pălărie verde urca întotdeauna la Bercy, întotdeauna pe ușa din faţă a vagonului și cobora tot pe acolo peste fix șaptesprezece minute – în zilele când opririle, soneriile și clinchetele metalice se succedau cu regularitate, zilele fără un aflux deosebit, fără accidente, fără alarme, fără grevă, fără opriri pentru reglarea traficului. Zilele obișnuite. Zile în care ai impresia că faci parte dintr-un mecanism bine uns, un uriaș corp mecanic în care fiecare, vrând-nevrând, își găsește locul și își joacă rolul.

   Zilele în care Juliette, la adăpostul ochelarilor de soare în formă de fluture și al eșarfei mari, tricotate de buni Adrienne în 1975 pentru fiica sa, o eșarfă măsurând exact doi metri cincizeci, de un albastru-pal, ca al culmilor din zare la ora șapte, într-o seară de vară, sau de oriunde, pe înălţimile din Prades, cum te uiţi spre Canigou, se întreba dacă existenţa ei avea mai multă importanţă pe lume decât a păianjenului pe care îl înecase chiar de dimineaţă în duș.

   Nu-i plăcea asta – să îndrepte jetul spre corpul mic, negru și păros, să se uite cu coada ochiului cum picioarele subţiri se agită frenetic, apoi se strâng brusc să vadă insecta rotindu-se, ușoară și insignifiantă ca o scamă de lână smulsă din puloverul ei preferat, până când apa o trage în jos, prin sifon, astupat imediat cu o mișcare energică.

   Asasinate în serie. Zi de zi păianjenii reveneau, ieșeau din conducte și ţevi după un periplu cu începuturi îndoielnice. Să fi fost mereu aceiași care, odată azvârliţi în adâncuri întunecate, greu de imaginat, în mărun-taiele orașului semănând cu un imens rezervor de viaţă colcăitoare și fetidă, se desfăceau, înviau, apoi își reluau urcușul sortit aproape de fie-care dată eșecului? Juliette, ucigașă vinovată și scârbită, se vedea ca o divinitate neîndurătoare și, totuși, distrată sau prea ocupată mare parte din timp să-și îndeplinească misiunea, veghind cu intermitenţe asupra gurii de acces în infern.

Ce sperau păianjenii odată ajunși pe uscat – ca să zicem așa? Ce că-lătorie hotărâseră să facă și în ce scop?

   Poate că bărbatul cu pălărie verde i-ar fi putut răspunde, dacă Juliette ar fi îndrăznit să-l întrebe. În fiecare dimineaţă, își deschidea servieta și scotea o carte învelită în hârtie fină, aproape transparentă, bătând de asemenea în verde, pe care o desfăcea cu gesturi tacticoase, precise. Apoi strecura un deget între două pagini deja separate de o bucată lungă și îngustă din aceeași hârtie și își începea lectura.

Cartea avea titlul Histoire des insectes utiles à l’homme, aux animaux et aux arts, à laquelle on a joint un supplément sur la destruction des insectes nuisibles1.

Mângâia legătura pestriţă din piele, cotorul decorat cu fir aurit, de unde titlul ieșea în evidenţă pe fond roșu.

O deschidea, o apropia de faţă, îi inspira mirosul mirosea, cu ochii pe jumătate închiși.

Citea două-trei pagini, nu mai mult, ca un gurmand care savurează un chou à la creme cu o linguriţă de argint. Pe chip i se contura un zâmbet enigmatic și mulţumit – pe care Juliette, fascinată, îl asocia cu Motanul de Cheshire din Alice în Ţara Minunilor. Din cauza desenului animat.

   În staţia Cambronne, zâmbetul se ștergea, lăsând loc unei expresii de regret și dezamăgire; împăturea la loc hârtia, punea cartea înapoi în ser-vieta ale cărei închizători scoteau apoi un pocnet sec. Și se ridica. Nici măcar o dată nu-și oprise privirea asupra lui Juliette, care, stând pe scaun în faţa lui – sau în picioare, agăţată de bara lustruită zilnic de sute de palme înmănușate sau nu –, îl sorbea din ochi. Se îndepărta cu pași mărunţi, cu spatele perfect drept în paltonul încheiat până la gât, cu pălăria înclinată pe sprânceana stângă.

   Fără această pălărie, fără acest zâmbet, fără această servietă în care își ţinea comoara, probabil că Juliette nu l-ar fi recunoscut. Era un om ca atâţia alţii, nici frumos, nici urât, nici atrăgător, nici antipatic. Un pic corpolent, fără vârstă, mă rog, de o anumită vârstă, ca să vorbim în clișee.

Un om.

Sau mai degrabă un cititor.

1 „Istoria insectelor utile omului, animalelor și artelor, cu un supliment despre distrugerea insectelor dăunătoare“ – în lb. fr. în orig. (n. tr.).

”Monologul unui infidel care se întreabă întruna dacă nu cumva o fi infidel”

 Fidelităţi, de Diane Brasseur-Monologul unui infidel

 Titlul original: Les fidélités

Traducerea: Doru Mareș

Colecția: Damen Tango

Editura: Nemira

Număr pagini: 160

    Fidelități- și te-ai putea gândi la fericirea eternă în cuplu, la fericirea împărțită mereu la doi și înmulțită cu infinitul. Se poate să o consideri un omagiu adus femeii sau iubirii ce ea o poartă bărbatului de alături. Adevărul este că.. Fidelități este puțin din toate. Este despre iubire și lipsa ei, despre curaj și lipsa lui, despre iubire și trădare, despre recunoaștere și înșelăciune, despre permisivitate și gelozie, despre secrete, deziluzii și împlinire

   Este o carte ușurică, o carte pe care mă așteptam să o devorez. Mă așteptam să îmi placă. Fidelități îmi promitea ceva, dar promisiunea a rămas undeva, împlinită și nu prea. Dar atunci când am terminat de citit, tot ce a rămas a fost un gust amar. Ăsta e gustul dezamăgirii, vei spune. Da, este. Imediat după ce am terminat de citit cărțulia asta, m-am apucat de scris: fix despre dezamăgire, dar la câteva rânduri m-am oprit. Nu pentru că am dorit asta, dar nu am mai putut scrie. Acum știu și de ce anume: cartea asta nu este chiar o dezamăgire, nu una totală, cel puțin.

   Înainte de a privi cartea dintr-o a doua perspectivă, spuneam că Fidelități e ceva imposibil de povestit. Și chiar mi se părea imposibil să se întâmple asta până și într-o ficțiune. Nu înțelegeam sensul și logica. Dacă înainte spuneam că nici nu știu unde aș putea încadra această cărțulie, acum parcă perspectiva asta permisivă îmi spune că…

   O să aleg ceea ce scrie și pe copertă. Așa cum este scrisă ,,Fidelități”‘, pare un monolog interior pe post de jurnal, în care protagonistul și-a închipuit de toate. Și-a închipuit, dar închipuirile lui nu au ajuns niciodată în realitate. Nimic din ceea ce și-a imaginat nu s-a întâmplat, nu a rezolvat nimic. Pe coperta cărții scrie clar:

”Monologul unui infidel care se întreabă întruna dacă nu cumva o fi infidel”

    Pe de o parte am așteptat până la finalul cărții să se întâmple ceva care să schimbe în câteva clipe totul și, implicit, părerea mea despre tot ce-am citit. M-am așteptat ca acest monolog să aibă și un rezultat, să se schimbe povestea sau să se trezească infidelul că e infidel, dar să renunțe la infidelitate. Dar nu s-a întâmplat nimic. Am citit doar niște gânduri – care pe undeva alunecau tare spre nicăieri.

   Atunci mă întrebam de ce oare nu s-a întâmplat nimic? Sau ce s-o fi întâmplat, de fapt, de nu pricep eu. Dar acum mă gândesc la faptul că nu există nimic în rândurile citite, care să-mi spună că nu s-a întâmplat nimic. Acum, după o pauză, am început să cred că nimic din ceea ce scrie în carte, nu s-a întâmplat, că totul s-a petrecut doar în mintea infidelului. Alix e doar amanta perfectă,  doar în mintea lui, fericirea cu cele două femei, soția și amanta, este doar în mintea lui.

   Totul, fiecare pagină este o trăire profundă, iar tonul pe care stă scris totul, este unul monoton, pe alocuri, dar și foarte trist. Iar asta denotă lipsurile din viața amoroasă, lipsuri care-l fac pe bărbat să se simtă gol, neîmplinit și nefericit.

   Fidelități spune o poveste a iubirii neîmplinite, a nevoii de iubire, afecțiune, dăruire, apropiere, contopire, dominare. Trage un semnal de alarmă în privința neimplicării, a neatenției, a tăcerii –confundată cu oboseala, lipsa de chef și a tihnei. Toate astea pot spune cât de nefericit este partenerul, cât de puțin se cunosc și cât de puțin comunică unul cu altul despre relație.

   Fidelități spune povestea unui nefericit și infidel, dar doar cu mintea. A unui infidel, căci se gândește la posibilitatea unei relații extraconjugale, a traiului unei vieți duble, dar această relație rămâne doar  în mintea soțului. Se poate să fii infidel doar gândindu-te la infidelitate sau la posibilitatea de a fi un infidel?

   Mintea umana ajută și la fericirea, dar și la nefericirea noastră. Mintea nefericitului naște soluții fără compromis: povești de iubire, femei perfecte și relații intime ce taie răsuflarea – și oferă fericirea. De moment, dar tot fericire este. Apariția lui Alix, chiar și numai la nivel mental, aduce puțină fericire în cuplu, bărbatul iubindu-și soția – trupește și sufletește.

   Știi ceea ce nu am înțeles? De ce nu a existat comunicare între soți? Chiar și așa, doar în mintea bărbatului. De fapt, cartea a fost doar despre gândurile lui, iar soția, fiica și Alix au fost doar personaje episodice.

  Frământări, frustrări,  urlete tăcute, căutări, frânturi de fericire, dureri nerostite, emoții nespuse, trăiri  puternice neîmpărțite cu nimeni, singurătate, suferință, milioane de gânduri și o singură persoană– așteptând să fie auzit, ascultat, înțeles, luat de mână, îmbrățișat.

  Despre tristețea și fericirea la care tânjește, dar nu mai ajunge, nici măcar cu mintea. Cartea asta e doar un strigăt de ajutor la care nu răspunde nimeni.

Nu știu dacă să-ți recomand cartea, dar cred că dacă va avea cineva de învățat dintr-o carte, aceasta va apărea în calea cititorului.

Lectură plăcută, indiferent dacă vei ajunge să citești Fidelități de Diane Brasseur sau nu.sigla Nemira

Cartea Fidelităţi, de Diane Brasseur a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

Elle „Monolog al unui infidel care se întreabă întruna dacă nu cumva o fi infidel.“

Fidelităţi, de Diane Brasseur

Editura: Nemira

Titlul original: Les fidélités

Traducerea: Doru Mareş

Colecţia: Damen Tango

Număr pagini:160
„Monolog al unui infidel care se întreabă întruna dacă nu cumva o fi infidel.“-Elle

    Are 54 de ani şi se teme de bătrâneţe. De câţiva ani, îşi împarte viaţa între soţia de la Marsilia şi amanta de la Paris. Dar viaţa dublă nu e tocmai un ideal. Prin urmare, trebuie să aleagă.

Retras în singurătatea biroului, vrea să-şi hotărască viitorul în câteva ore. Să rămână cu tânăra Alix, cum ar face mulţi? Sau să-şi continue viaţa cu soţia pe care încă o iubeşte? Îşi aduce aminte tot: cum a cunoscut-o pe Alix şi a avut impresia că-şi regăseşte tinereţea, cum a spus primele minciuni, cum s-a simţit vinovat, cum s-a trezit într-o relaţie extraconjugală… Trecutul şi prezentul le ştie prea bine, dar viitorul?

„Cartea câştigă prin stilul magnetic al autoarei, prin umor şi prin prezentarea zbuciumului din epoca noastră, în care o idee (senzualitatea toridă, fascinaţia exercitată de noutate) e parazitată permanent de opusul ei (frumuseţea unei iubiri ce rezistă, seninătatea profundă a obişnuinţei).“ Elle

Sursa foto şi text: Editura Nemira

 Geografia iubirii, de Glenda Burgess-recenzie

Titlul original: The Geography of Love
Traducerea: Adriana Cerkez
Editura: Nemira
Coelecția: Damen Tango
Nr. de pagini: 400

De ce ai citi cartea Geografia iubirii?

Motivul cel mai bun este cel care m-a atras prima și prima dată. Și anume, titlul acestui roman. Combinația de cuvinte m-a convins, m-a atras și m-a determinat să ofer o șansă acestei cărți de la editura Nemira. Un al doilea motiv, dar care a contat mai puțin este faptul că am citit parcă prea puține cărți de la această editură.

Despre carte. Spune-ne ceva despre subiect/acțiune

 Nu este foarte greu să-ți imaginezi, în mare, cam despre ce este vorba în această carte. Dacă e să ne luam după titlul ei, care pe mine m-a atras, tema centrală este iubirea. Iubirea care nu ține cont de nimic și de nimeni. Geografia iubirii unește două suflete, dincolo de distanța și de opinii. Dar nu distanța sau părerile celorlalți sunt piedicile în calea fericirii lor.
Glenda și Ken se cunosc întâmplător, dar nu întâmplător se îndrăgostesc unul de altul și relația lor decurge frumos, iar nașterea unui copii îi unește pentru totdeauna. Familia rămâne la fel de unită de fiecare dată când frumoasa familie este nevoită să se mute într-o altă casă. Pleacă de fiecare dată cu tristețe, dar și cu încrederea că totul este bine și va fi bine, căci sunt împreună, se au unul pe altul.
Acțiunea se împletește cu povestea familiei lui Ken, dar pune accent și pe relația parinți – copii. Pe de o parte este vorba de relația pe care o are Glenda cu mama ei: este o relație cordială, dar cele două nu sunt foarte apropiate, nu mai comunică aproape deloc, doar boala mamei le mai găsește una lângă alta. Pe de altă parte, este vorba despre relația lui Ken cu fiica lui – cea pe care o iubeşte mult și pe care o îngrijea singur de când a pierdut-o pe mama copilei.

Povestea frumoasei Glenda și a chipeșului Ken, te acaparează, te face să vrei să o cunoști pănă la final, te surprinde, te întristează. Pe mine una, a reușit să mă emoționeze încă de la început, iar spre finalul cărții, m-am întristat bine.

Ce ți-a plăcut mai mult? Ce nu ți-a plăcut?

Îmi plac mult cărțile care prezintă povești de viață care ajung să-ți taie răsuflarea până la ultimul cuvânt. Și mi-a plăcut mult și această poveste de iubire, ce a rămas puternică și în fața problemelor și a situațiilor deloc confortabile. Mi-a plăcut mult ce a reușit Glenda Burgess să transmită dincolo de cuvinte: emoție, căldura familiei, dedicarea soției, iubirea copiilor – aceste emoții au fost vii pe tot parcursul cărții.
Deși este o carte bună, care te pune pe gânduri la modul serios, mi-a plăcut mai puțin descrierile foarte detaliate despre boală, durere. Acestea au amplificat la maxim ideea de tristețe. Prea multe detalii care m-au încărcat cu emoție negativă.

Recomandări

 Îți recomand să nu mă asculți și să nu te iei niciodată după opinia mea în privința unei cărți. Dimpotrivă, citește tot ce te atrage, indiferent de opinii. Dacă vrei să citești Geografia iubirii, de Glenda Burgess, fă rost de ea şi citește. Cea de mai sus este doar o părere, tu o să ai o alta, cu siguranță, fie îți va plăcea mai mult, fie mai puțin. Dar nu piezi nimic dacă citești acest roman.

Lectură plăcută,

 

sigla NemiraCartea Geografia iubirii de Glenda Burgess a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: Laura Apetroaie

by -
15

Flacăra iubirii de Nicholas EvansFlacara iubirii de Nicholas Evans

Titlul original: The Smoke Jumper
Editura NEMIRA
Nr. pagini: 575
Traducere: Cristina Niculescu
An apariție în România: 2010

Flacăra iubirii este o carte răvășitoare care ne oferă un mix tulburător de prietenie, dragoste, vină, regrete, depășirea limitelor, altruism, onoare, loialitate și devotament. Problemele sunt complexe iar soluția ideală nu există, dar cine spune că viața ar fi simplă sau perfectă?
Nicholas Evans este un maestru al cuvintelor, oferindu-ne o descriere extrem de sugestivă a locurilor și peisajelor, astfel că de multe ori simți că parcă te uiți la un film. De asemenea, ne sunt redate cu lux de amănunte trăirile personajelor, frământările acestora, astfel că înțelegem foarte bine motivațiile lor, ceea ce i-a determinat să ia anumite decizii la un moment dat.
De multe ori facem anumite alegeri în viața, dar alteori destinul hotărăște în locul nostru, iar noi nu avem decât să ne adaptăm la ceea ce ne este oferit.

Acțiunea cărții începe într-o vară, în care evenimentele produse vor schimba irevocabil destinul celor implicați, lăsându-i însemnați pe viață.
Ed și Connor erau doi buni prieteni, uniți de o pasiune comună. Amândoi urmaseră cursurile de pompieri parașutiști în acelașii timp și se înțeleseseră din prima clipă. Chiar aveau gestul lor care îi lega: înainte de fiecare misiune se loveau cu pumnul peste piept, acesta însemnând ”inimi de foc”. După trei ani erau la fel de buni prieteni și, pe timpul verii, se angajau în Missoula, pentru a efectua misiuni de stingere a incendiilor ce izbucneau în pădurile din Montana. În timp ce Ed era un sudist stilat și un bun muzician, elegant și cu o înfățișare aristocratică, extrovertit și gata mereu să spună o glumă bună, Connor era un fermier calm și laconic, care făcuse o pasiune din arta fotografică. Cineva spusese că dacă cei doi ar fi făcut o singură persoană, ar fi ieșit un tip minunat, trăsăturile lor fiind complementare. În fiecare vară, cei doi împărțeau același apartament. În acea vară fatidică ceva se schimbase, totuși. Ed a venit însoțit de prietena lui Julia, amândoi fiind profund îndrăgostiți unul de celălalt și nedorind să se despartă pe o perioadă atât de mare de timp. Julia urmase cursuri de psihologie și alesese să se implice într-un proiect de reabilitare a adolescenților cu probleme, într-o tabără de vară.
Într-una dintre misiunile de stingere a incendiilor, Connor își scrântește o gleznă, fiind nevoit să se retragă o perioadă din activitate. În timpul acesta petrece mai mult timp cu Julia, la îndemnul lui Ed făcând mai multe drumeții împreună. Cei doi încep să se simtă tot mai atrași unul de celălalt, simțindu-se, în același timp, copleșiți de vinovăție din această cauză. Nici unul dintre ei nu își exprimă însă pe față sentimentele față de celălalt.
Curând, un accident va zgâlțâi din temelii viețile tuturor. O adolescentă din grupa Juliei fuge în timpul nopții, în urma unei altercații cu un alt adolescent rebel. Un incendiu izbucnește pe neașteptate, iar Julia este cuprinsă de disperare. Își reproșează că nu a fost destul de vigilentă, că nu a supraveghet-o îndeajuns. Simte că nu se va ierta niciodată dacă adolescenta va păți ceva. Ed și Connor ajung în grabă la locul incendiului. Din nefericire, adolescenta fugise în cea mai periculoasa zonă, într-o vale ca un cazan. Într-o zonă similară, în care izbucnise un incendiu cu ceva timp în urmă, își pierduseră viața treisprezece pompieri. Ed se accidentează grav în timpul misiunii, iar Connor realizează că nu mai are nici o șansă pentru a o salva pe adolescentă, ci doar pe Julia, care plecase după ea. În ciuda împotrivirii acesteia, care îl lovea frenetic cu mâinile și picioarele, urlând să nu o abandoneze pe fată, reușește să o târască în afara zonei de pericol, timp în care Julia vede cum adolescenta este cuprinsă de flăcări. Cutremurator!

După accident, Ed a rămas cu sechele. Arsurile și fracturile s-au vindecat în câteva luni, dar din păcate a suferit dezlipiri de retina la ambii ochi, orbind cu desăvârșire. Julia i-a rămas alături în fiecare clipă, iar după șase luni au hotărât să se căsătorească. Ed l-a rugat pe Connor, care stătuse departe de ei până atunci, să îi fie cavaler de onoare. După nuntă, Connor i-a anunțat că vrea să plece ca fotograf de război în zonele de conflict.
Julia și Ed și-au cumpărat o casă superbă în Missoula, iar Ed a început să predea lecții de pian unor copii. Veselia acestora i-au făcut să conștientizeze că își doresc și ei un copil. Din păcate, după un an, nu se întâmplase nimic, astfel că Ed se hotărăște să își facă analizele și constată că era complet steril, în urma tratamentelor urmate pentru diabetul de care suferea de când era copil. Connor a venit în vizită, după o misiune în Bosnia, iar Ed a venit cu o propunere năucitoare: Connor să fie tatăl biologic al copilului lor. Ambii, deși stupefiați la început, nu pot refuza, fiecare din propriile motive. Inseminarea artificială reușește din prima încercare, iar Julia dă naștere unei fetițe, Amy, care fizic semăna atât cu ea cât și cu Connor. Ed insistă ca nașul fetiței să fie Connor.

Lucrurile nu se opresc însă aici. Destinul mai are încă multe planuri.

M-au impresionat mult toate cele trei personaje principale ale cărții, toate având caractere puternice. Fiecare a primit mai multe cărți necâștigătoare la jocul vieții și a acționat în consecință. Suferi pentru fiecare în parte. Fiecare dintre ei merita să fie fericit dar, uneori, fericirea cuiva înseamnă nefericirea altcuiva.

Ed este un personaj remarcabil. Fiul unui afacerist tenace, care pornise de jos și se ridicase prin propriile puteri, și al unei sudiste grațioase, cu un simț artistic desăvârșit, moștenise căte ceva de la fiecare. De la mamă luase gena artistică, ajungând un muzician talentat, plin de sensibilitate, iar de la tată moștenise un spirit de aventură și puterea de a lupta, ceea ce îl împinsese spre meseria de pompier parașutist. Din păcate, de mic copil trebuise să își înfrunte propriile limite fizice, fiind diagnosticat cu diabet de la vârsta de șase ani.
După accident, deși uneori un pitic malițios îi șoptea în creier că Julia de fapt nu îl iubea, ci se căsătorise cu el dintr-un sentiment de vinovăție sau pentru că simțea că are o datorie față de el, firea lui optimistă îl alunga imediat. Julia era raza lui de lumină, cea care aducea căldura în viața lui. ”Ea nu numai că îi ținea loc de ochi, era sursa lui de inspirație și de curaj și dorul lui de viață. În întunericul zilelor și nopților sale, nu își dădea seama unde se sfârșește el și unde începe ea. Erau una și aceeași persoană, indivizibilă.”
Este impresinantă pofta lui de viață, dorința de a-și depăși, încă o dată, limitele fizice. Deși nu mai putea zări nimic, îi roagă pe cei din jur să îi descrie ceea ce văd, pentru a-și făuri o imagine mentală. ”Connor îngenunche în spatele lui și, în timp ce râul fremăta alături, începu să-i deseneze planetele și stelele și să le numească pe fiecare în parte. În timp ce desena, văzu o stea căzătoare și îi spuse lui Ed. I-o descrise și îi desenă traiectoria căderii în arc pe omoplat. Și în mintea lui cea plină de întuneric Ed începu să le vadă pe toate, strălucitoare și argintii, sclipind în noapte, și fură în secret o fărâmă de lumină de la ele și o puse la păstrare în inima lui.”
Este un luptător, o persoană cumsecade și cinstită. De la bun început a insistat ca poza cu ei trei să fie așezată la vedere în casă, iar Amy să știe adevărul: că are o mamă, un tată și un bio-tată. De altfel, toți prietenii și toate rudele erau la curent cu cine era tatăl biologic al lui Amy.
O iubea nespus pe Amy și era foarte mândru că ea era extrem de talentată la pian, cât și la cântat, reușind să scoată niște note minunate. Era ceea ce el numea triumful instruirii asupra geneticii, ținând cont că nici Julia, nici Connor nu aveau nici cea mai mică înclinație la muzică.

Connor este, la rândul lui, un personaj memorabil. Puternic și neînfricat, dar și loial în același timp, este copleșit de sentimente de vinovăție simțindu-se atras, fără voia lui, de iubita celui mai bun prieten al său. Face ceea ce este onorabil și consideră că este cel mai bun lucru pentru toți trei. Se retrage din viața lor, alegând o meserie riscantă de fotograf profesionit în zonele de conflict de pe glob, ajungând astfel în Bosnia și în Rwanda, reușind să surprindă scene de o cruzime extremă, care l-au marcat profund. După un conflict în care era să-și piardă viața împreună cu o colegă de meserie, Sylvie, ajung amândoi în camera de hotel și fac dragoste cu intensitate, aproape rănindu-se unul pe celălalt.
Nu era dragoste ceea ce făcuseră ei și nici măcar ceva pe aproape. Fusese mai degrabă o căutare a unei certitudini, o poftă animalică disperată. Pentru că se avântaseră în moarte, simțiseră nevoia să o exorcizeze, să se convingă că sunt în viață. Durerea era dovada vieții, așa că trebuia să aibă un rol de jucat. Au țipat cu fiecare părticică din carne, deși nu știa exact către cine sau ce, ca să se convingă că undeva, dincolo de toate atrocitățile, sălășluia o fărâmă de omenesc, feroce și primordială.”
În curând, Sylvie își va pierde viața într-o zonă de conflict, călcând pe o mină antipersonal…
De altfel, și Connor ducea o viață la limită, asumându-și riscuri nebunești, nepăsându-i prea mult dacă trăia sau murea. Fotografiile făcute l-au făcut celebru, a câștigat mulți bani, dar ce folos? În sinea lui este plin de tristețe. Femeia pe care o adora îi era inaccesibilă, iar copilul lui, pe care îl îndrăgise nespus din prima clipă, era de fapt al altuia, iar el se mulțumea doar să le trimită vederi și mici cadouri din locurile în care ajungea. Iar faptul că realizează la un moment dat că nu a reușit să schimbe nimic prin fotografiile făcute, că atrocitățile se înfăptuiau în continuare, îl determină să se implice la nivel personal, implicându-se în misiuni extrem de riscante de salvare a unor copii.

Julia este o persoană altruistă, care a simțit o vocație pentru meseria de psiholog, pe care o face cu pasiune. Chinuită de sentimente de vinovăție pentru tragedia incendiului, hotărăște să își dedice întreaga viață lui Ed, fiindu-i alături și sprijinindu-l necondiționat. Își înăbușă sentimentele pentru Connor, deși, uneori, fără voia ei, acestea răzbat la suprafață. Propunerea uimitoare a lui Ed mai întâi o bulversează pentru ca mai apoi, din toate frământările ei, să se cristalizeze o hotărâre.
Opri mașina, traversă strada și rămase un timp să privească râul. Unii dintre copaci începuseră să pălească. Și încet, în lumina aurie, începu să înțeleagă. Ca o furtună care trece, toate îndoielile și temerile care o chinuiseră atâta timp se liniștiră și se risipiră și în acel moment înțelese, cu limpezime, ce voia de fapt.
Pe Connor nu-l putea avea, dar exista șansa să-i poarte în pântece copilul. Un copil care să fie fărâmă din el, fărâmă din ea, iar pentru Ed, cel mai mare dar posibil.”
Totuși, și pe Ed îl iubește mult. Este mândră de el, de tenacitatea lui, îi apreciază bunătatea și optimismul.

Amy este un copil adorabil. Fizic, semăna cu părinții ei biologici, cu părul blond ca al lui Connor și ochii căprui închis și pielea măslinie ca Julia. La temperament însă semăna surprinzător de mult cu Ed, gălăgioasă și amuzantă, iute la mânie și un pic egoistă. La fel ca și Ed, te putea da gata oricând cu o replică inteligentă. Mai mult, talentul ei la muzică era absolut remarcabil, iar Ed glumea uneori zicând că, până la urmă, se pare că ceva din genele lui se transmiseseră totuși. Mult mai matură decât vârsta ei, este foarte sigură de ceea ce își dorea, iar micuța mână de ajutor pe care o oferă la un moment dat destinului mi-a plăcut foarte mult.

Vă invit să descoperiți în carte cum se termină această emoționantă saga, care ne poartă din împădurita Montana până în mult frământata Africă. Destinul va avea, din nou, un rol hotărâtor.
Dacă v-aș spune că este o carte cu un clasic happy-end aș minți, pentru că asta ar însemna să trădez unul din personaje. Și totuși… A avut și el parte de felia lui de fericire, pe care a apreciat-o la justa valoare și pentru care a fost extrem de recunoscător.

Vă asigur că nu veți uita prea curând această carte, care îți atinge sufletul.

”Niciodată lucrurile importante în viață nu se petrec din întâmplare. Dar, chiar și pe cele care fac parte din destinul nostru, uneori trebuie să le aștepti ceva timp și alteori chiar să le provoci…”

colaj Flacara Iubirii

sigla Nemira


Cartea Flacăra iubirii de Nicholas Evans a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fcomanda de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Tyna

by -
10

 Colecţionara de parfumuri interzise de Kathleen Tessaro-recenzie

Titlul original: The Perfume Collector
Editura Nemira
Colecția Damen Tango
Traducere: Maria Drăguț
Coperta: Cristian Florescu, Ana Nicolau
Nr. pagini: 415

Kathleen Tessaro a publicat cinci romane de succes, iar al șaselea este așteptat să apară în 2016. Este o scriitoare americană, dar a trăit douăzeci și trei de ani la Londra. Primul ei roman, Elegance (2003) – aflat în pregătire la Editura Nemira – a devenit bestseller, i-au urmat apoi Innocene (2005), The Flirt (2007), The Debutante (2010) și  The Perfume Collector (2013), toate fiind traduse în mai multe țări și vândute în milioane the perfume collectorde exemplare. Colecționara de parfumuri interzise (The Perfume Collector) este cel mai bine cotat roman al său.
Un roman care fascinează, o carte plină de dorinţe întunecate, secrete adânc îngropate, amintiri redescoperite şi ocazii noi în viaţă.“ Booklist
Decorul frumos şi scriitura sunt atuurile acestei poveşti seducătoare care surprinde fascinant felul în care se fac parfumurile şi muzele care le inspiră. Temele cărţii sunt splendide… şi e foarte posibil că acest roman rafinat să fie neuitat pentru cititori.“ Romantic Times
Spectaculos, profund și enigmatic, așa aș descrie acest extraordinar roman, dar tot n-aș reuși să redau impactul pe care l-a avut asupra mea. Mi-a oferit o lectură bogată, de genul celor care îți rămân gravate undeva în suflet și-ți răsar din când în când printre amintiri. Locațiile alese pentru desfășurarea acțiunii (Paris, New York, Monte Carlo și Londra), atmosfera locurilor și timpurilor surprinsă în detalii de mare finețe, dezvăluirile inedite despre felul în care se fac parfumurile și, în primul rând, minunatul spectacol al naturii umane prin prezenarea unui mozaic de personaje fascinante, fac din această carte una de excepție. Mi-a plăcut cu totul încă de la început: titlul, care deja îți sugerează ceva prețios (cred totuși că m-aș fi limitat la Colecționara de parfumuri, respectând titlul original, fără să adaug ”interzise”, care îl încarcă întrucâtva), coperta superbă și foarte inspirată, și culminând cu comoara de lectură descoperită între paginile ei.

Ca și în cazul lui Musso, capitolele sunt precedate de citate foarte bine alese.
Acțiunea se petrece pe două planuri – situate diferit în timp – atât de frumos îmbinate, încât cartea curge cursiv, iar poveștile personajelor ne rețin atenția în aceeași măsură.
Eva d’Orsey stătea la masa din bucătărie, având în față un exemplar al ziarului Le Figaro, ascultând ticăitul ceasului. Era sunetul timpului care se îndepărta de ea.” – ce frumos spus și ce trist! Era la Paris, în iarna anului 1954, iar Eva avea doar puțin peste patruzeci de ani.
În primăvara anului 1955, timpul Evei se scursese deja. Suntem la Londra, cunoscând-o pe Grace Monroe, o tânără de douăzeci și cinci de ani care primește, pe neașteptate, o scrisoare semntă Edouard A. Tissot, avocat, cu vestea că este moștenitoarea lui Eva d’Orsey și este invitată la Paris, să-și revendice moștenirea. Nu auzise în viața ei de Eva d’Orsey…
Grace, nefericită într-o căsătorie care nu-și mai găsea cadența în ciuda dragostei de la început (soțul ei, Roger mi s-a părut un tip scorțos și plictisitor), descurajată de lipsa oricăror provocări și preocupări și intrigată de scrisoarea primită, se hotărăște să plece la Paris să vadă despre ce este vorba. Ajunsă acolo, află detaliile moștenirii: o proprietate în Paris – cu specificarea de a fi vândută și a-i reveni contravaloarea acesteia – și acțiuni la bursă, de o valoare care ar fi tranformat-o într-o femeie bogată, oferindu-i independență financiară, Le droit de choisir. Dreptul de a alege. Nimeni nu se luptase pentru independența ei vreodată. Cine era această femeie, de ce se gândise astfel la ea? Grace nu avea de gând să primească moștenirea până nu afla acest lucru. ”Nu aș putea trăi fără să știu cine a fost sau de ce mi-a lăsat mie acești bani. Gândul m-ar înnebuni!”
Avocatul, Edouard Tissot, impresionat de verticalitatea tinerei, se hotărăște să o ajute în căutările ei. Era un bărbat de treizeci și ceva de ani, înalt și suplu, cu o expresie serioasă, care se dovedește a fi un însoțitor mai mult decât interesant.
” – Permiteți-mi să vă urez bun venit la Paris, madame.
Mulțumesc, spuse Grace întinzându-i mâna și așteptând ca el să o strângă.
Spre surpriza ei, Monsieur Tissot îi ridică palma buzele lui rămânând doar o clipă în aer chiar deasupra pielii albe a încheieturii, înainte să o coboare. Era un gest deopotrivă discret, ceremonios și intim; căci el nu atinsese cu buzele pielea ei. Însă pielea ei încă o mai furnica acolo unde buzele lui ar fi putut-o atinge.”
Conversațiile lor spumoase, schimbul de replici dintre doi oameni pe măsură de inteligenți și încăpătânați vă vor încânta.

parisPăi atunci, spuse el, lăsându-se pe spătarul scaunului și întinzându-și picioarele lungi, spuneți-mi ce ați vrea să mâncați și eu vă voi recomanda.
Ă, cred că mănânc multă…pâine prăjită.
Pâine prăjită? Întrebă el înclinându-și capul de parcă nu auzise bine. Mă scuzați. Din proprie voință?
Problema e că nu sunt obișnuită cu nimic așa..foarte franțuzesc.
Dar sunteți la Paris, madame.
Da, însă înțelegeți ce vreau să spun, nu? Mâncare cu prea multe arome?
Cum adică prea multe arome?
Adică mâncare cu arome foarte puternice, cum ar fi ceapa sau usturoiul.
Se priviră în ochi, separați de o prăpastie culturală enormă.”
Simțul umorului de care Edouard dă dovadă în conversații este delicios:
Sunt foarte popular printre copiii de pe strada mea, zise el privind în jos și zâmbind ca pentru sine. De asemenea, cânt la chitară.
Cântați bine?
Sunt un artist excepțional. Închis în trupul unui artist lipsit de orice talent muzical. Dar asta nu m-a oprit niciodată.”
Au fost să viziteze împreună proprietatea moștenită, situată în centrul Pieței Vosgilor, cea mai veche zonă rezidențială din Paris. Era un apartament de o mărime impresionantă, iar Grace, nici în visele ei cele mai frumoase nu sperase la așa ceva. A aflat că apartamentul, care a fost mulți ani al familiei Hiver – una din cele mai bogate și influente familii parizieze, proprietara celei mai mari companii de cosmetice din Franța – a fost dăruit de Jacques Hiver amantei sale, Eva d’Orsey! Spre dezamăgirea lui Grace, apartamentul era gol, lucrurile fuseseră luate, astfel încât nu a putut să afle ceva în plus despre misterioasa doamnă. Excepție făcea o cutie cu figurine micuțe de porțelan, pe care, mâzgălit într-un colț, se afla numele ei, ceea ce a nedumerit-o și mai mult! Ce era cu bibelourile acelea?! În bucătărie, era un exemplar din Le Figaro uitat deschis pe masă, în care i-a atras atenția o adresă încercuită (vă amintiți, ziarul era cel pe care îl citea Eve la începutul cărții).
Neavând alte indicii, Grace și Edouard se duc la adresa respectivă, doar pentru a găsi o clădire abandonată cu ușile si ferestrele bătute-n cuie. Intrând înăuntru însă, au avut parte de o surpriză de proporții! ”Chiar și în starea de paragină avansată în care se găsea, camera îți lua respirația; pereți de sticlă și oglinzi reflectau lumina, astfel încât, pentru o clipă, Grace fu orbită…un candelabru de cristal pe mai multe niveluri, acoperit cu un strat gros de praf și învăluit în pânze de păianjen străvezii, atârna de un cordon gros din mătase neagră din centrul tavanului. Iar rafturile erau acoperite cu șiruri lângă șiruri de flacoane zvelte de sticlă, cenușii de colb…Grace își plimbă uimită ochii de-a lungul pereților căptușiți cu sute, poate chiar mii de sticle minuscule.” Se aflau într-o parfumerie părăsită. Luă unul din flacoanele de pe raft și, deschizându-l, adulmecă dopul. Cu acest pas, Grace a intrat în lumea amețitoare a parfumurilor. ”Era tulburător cât de rapid parfumul o transportă în altă dimensiune; pentru o clipă fu cuprinsă de o stare de euforie și de grandoare rupte complet de decorul în care se afla.”
O altă reacție surprinzătoare pe care i-o va trezi inhalarea unui parfum: ”Grace închise ochii și inhală. Deodată, nu se mai afla înăuntru. Nici măcar nu mai era în Paris. Se găsea în fața casei părinților ei dintr-un sat din comitetul Oxfordshire, pe dealul din fața casei. Era o după-amiază târzie și cerul era încărcat cu nori grei, alb-cenușii…Aerul avea aromă de gheață.” Un parfum anume te poate transporta într-un alt timp și loc al vieții, care-ți revine fulgerător în amintire, după cum va afla ulterior de la un maestru parfumier: ”nimic nu este mai imediat, mai complet, decât simțul mirosului. Într-o clipă, are puterea de a transporta. Simțul nostru olfactiv nu se conectează la amintirea în sine, ci la emoția pe care ai simțit-o în momentul în care s-a născut amintirea. Refacerea unei memorii olfactive…este poezie, în forma ei cea mai sugestivă.”
Făcând o paranteză, vă dezvălui acum câteva date surprinzătoare despre parfumuri, pe care Grace le va afla pe parcurs. Mi s-au părut foarte interesante: știați că moscul – un ingredient extrem de comun, pe care aproape toate formulele de pafum îl conțin, care are un miros foarte puternic și animalic – este secretat de masculul moscului, un cerb din Himalaya? Ambra cenușie, un alt ingredient folosit, provine din sperma balenelor atunci când ele mănâncă sepii, formând o mâzgă verzuie care plutește pe suprafața oceanelor până este adusă la mal, dar are unul din cele mai incredibile mirosuri! Eu nu știam, acum am aflat, pe lângă multe alte informații extraordinare, pe care veți fi uimiți să le descoperiți.
”Trebuie să ai propriul tău parfum, așa cum ai propriul zâmbet, propriul mers și propriul tău fel de a privi împrejurările vieții tale.” (Michael Arbaud)
În timp ce explorau minunățiile de pe rafturile parfumeriei, Grace și Edouard au fost surprinși de apariția unei femei în vârstă înaltă și foarte slabă, îmbrăcată demodat, foarte supărată de prezența lor acolo. Încearcă să-i spună ce căutau, întrebând-o despre Eva. La vestea că aceasta a murit, femeia păru pe punctul de a se prăbuși. Atunci i-a alungat, fără a le oferi vreo explicație, dar când Grace revine, peste câteva zile singură, explicându-i că este moștenitoarea Evei, bătrâna a vorbit! Fusese cunoscută odată ca Madame Zed, iar ceea ce i-a povestit (din care o parte noi, cititorii, aflasem deja din trimiterile în trecut), i-a schimbat acesteia întreaga perspectivă asupra existenței ei de până atunci…warwick new york
Însuși numele parfumeriei de altădată era parcă predestinat: Recherchez-moi. Căutați-mă.
Capitolele cărții se succed într-o alternanță ritmică, purtându-ne din 1955 – în care o însoțim pe Grace în călătoria ei de la Londra la Paris, călătorie care, după cum veți vedea, va fi și una inițiatică– în 1927 la New York, de unde începem s-o cunoaștem pe Eva d’Orsey, pe atunci în vârstă de paisprezece ani, proaspăt angajată cameristă la un hotel de renume – Warwick.

Cunoaștem, prin intermediul ei, o galerie pe personaje foarte interesante și bine conturate – care locuiau la hotel pe perioade mai lungi sau mai scurte – contribuind, unii în sens pozitiv, alții negativ, la formarea caracterului Evei și având impact asupra existenței ei ulterioare. Erau oameni buni sau răi, iar unii atât de complecși încât nu i-am putut eticheta în vreun fel, oameni marcați de propriile experiențe. Nu vă spun mai mult, doar că aceste povești de viață sunt captivante, mi-a făcut plăcere să le descopăr. Astfel, îi cunoaștem pe controversatul domn Lambert, ”un bărbat periculos” (și comunist, pe deasupra); pe Madame Zed, o rusoaică despre care se spunea că făcea parte din aristocrația rusă, strămutată în urma Revoluției – ”Călătoreau din țară, din hotel în hotel, căutând pe oricine își amintea de gloria lor de odinioară”- și pe asistentul acesteia, Andre Velmont, ”un tânăr cu trup firav, trăsături melancolice și ochi mari, serioși”. Madame Zed era creatoare de parfumuri, iar Andre era ceea ce se numea un ”nas”, având un simț al mirosului extraordinar. După cum veți vedea, Andre va deveni la rândul lui un creator de parfumuri celebru, iar Eva va fi muza lui! Dar să nu anticipăm…

retroCa în orice hotel, și la Warwick puteai întâlni un anumit gen de femei… Eva o cunoaște pe Miss Waverly, o creatură superbă, care o fascinează și impresionează – din păcate – și va avea un impact hotărâtor asupra destinului Evei. După cum veți vedea, uneori e de ajuns o singură zi care să aibă urmări pentru o viață. Nu vă dezvălui mai multe, doar vă spun că acest plan al cărții, cel din 1927 – care se va împleti la un moment dat cu cel din 1955 prin ceea ce-i povestește Madame Zed lui Grace – este cel care mi-a plăcut în mod deosebit.
Care este misterul din jurul moștenirii, ce legătură le unea pe cele două femei și ce întorsătură va lua destinul lui Grace, rămâne să aflați…
Madame d’Orsey rămase pe gânduri o clipă. Nu cred că asta contează, hotărî ea, o anume tandrețe îndulcindu-i privirea. Tot ce contează acum este ce va face Grace Monroe.”
Am citit ”Colecționara de parfumuri interzise” pe îndelete, savurând detaliile și atmosfera acelor vremuri apuse, atât de frumos evocate, lăsându-mă implicată afectiv în poveștile personajelor, iar rezultatul a fost peste așteptări. Lectura inspiră romantism, deși nu este o carte romantică tipică. Este o carte pe care am trăit-o și am simțit-o. Am fost purtată în New York-ul interbelic, în Parisul sub ocupație nazistă, dar și în Parisul și Londra postbelică și mi-am format o idee despre deșertăciunea și falsitatea care se ascundeau sub strălucirea celebrului Monte-Carlo. În final, nu pot decât să vă invit să citiți acest roman surprinzător, pregătindu-vă să fiți încântați!

perfume

sigla NemiraCartea Colecţionara de parfumuri interzise de Kathleen Tessaro a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Oli

Parfumul iubirii de Cristina CaboniParfumul iubirii de Cristina Caboni

La Editura Nemira se află în curs de apariție cartea Parfumul iubirii de Cristina Caboni, Colecția Damen Tango

Titlul original : Il Sentiero dei Profumi

Elena are un talent rar: descoperă ingredientele unui parfum imediat ce-l miroase. Parfumul a făcut parte întotdeauna din viaţă ei. Se simte acasă numai atunci când o învăluie esenţele mirifice ale florilor, al plantelor şi ale mirodeniilor.

Datorită harului ei, ajunge de la Florenţa la Paris şi se iniţiază în străvechea artă a aromei. În Oraşul Luminilor descifrează enigmatica reţetă străveche a unui parfum fără egal, conceput de străbunica ei. În călătoria ei spre o noua viaţă, în care prind contur emoţii ţări ca esenţele, îl întâlneşte pe Cail, bărbatul care cultivă soiuri rare de trandafir. Împreună, cei doi merg pe calea mirosurilor secrete, a amintirilor îndepărtate şi a speranţei de a descoperi iubirea de neuitat.

Parfumul este calea. S-o străbaţi înseamnă să-ţi găseşti propriul tău suflet.“  Cristina Caboni

Despre autor

Cristina Caboni locuieşte în Cagliari, într-o casă înconjurată de flori, cu soţul şi cu cei trei fii. Se ocupă de apicultură şi de horticultură. Marea ei pasiune sunt trandafirii şi cultivă o varietate de specii. Lumea parfumurilor şi a esenţelor naturale a atras-o de mult, primul său roman, Parfumul iubirii, fiind un omagiu adus hipnoticului univers al miresmelor. Dintotdeauna fascinată de natură şi de magia combinaţiilor dintre parfumuri, Cristina Caboni a scris o carte despre pierdere şi iubire, despre speranţa şi noi orizonturi. Romanul a cucerit imediat cititorii din Italia şi s-a vândut în câteva milioane de exemplare, fiind tradus în mai multe ţări.

sigla Nemira

by -
6

Cartea dragostei de Phillipa Fioretti Cartea dragostei Phillipa Fioret

Titlul original: The Book of Love
Traducere : Adriana Cerkez
Editura : Nemira
Colecția Damen Tango
Anul apariţiei: 2011
Nr. de pagini: 304
Gen: Romantic suspense

O aventură fascinant de hazlie, întrețesută cu firul savuros al poveștilor de amor, Cartea dragostei ne poartă de la Sydney la Roma, într-un vârtej fabulos de rochii splendide și întâmplări pline de îndrăzneală. O cursă nebună contra cronometru.

Phillipa Fioretti s-a născut la Sydney și a studiat științe umaniste, arte phillipa-fiorettivizuale și muzeologie. A lucrat în domeniul artelor și a predat cursuri la liceu. A scris trei nuvele : “The Books of Love” (2010) , “The Fragment of Dreams” (2011) și “For One Night Only “(2014). Primele două au fost traduse si la noi : Cartea dragostei (2011), Vise spulberate (2015) și deși în ambele apar aceleași personaje, pot fi citite și individual.

Acum trei ani am cumpărat această carte tentată fiind de descrierea de pe copertă și am început să o citesc cu o oarecare teamă, neștiind nimic nici despre autoare și nici maniera de scriere. Însă după primele pagini m-am destins și m-am trezit râzând în hohote din cauza dialogului spumos, a pasajelor amuzante. Și vreți să vă destăinui ceva? Am încercat pe cât posibil să lungesc timpul de lecturare a ei. Nu voiam să mă despart prea curând de cele două personaje pe care le-am îndrăgit din prima clipă: Lily și William. Sunt adorabili cu modul lor de a se tachina, micile lor certuri, cu încăpățânarea de care au dat dovadă în a nu-și destăinui unul ceiluilalt simțămintele.

“Cartea dragostei” este un roman de debut surprinzător de bun, cu personaje bine conturate și adresat în special doamnelor romantice cu un simț al umorului bine dezvoltat. Deși descrierea duce cu gândul la un roman de suspans – și într-adevăr, avem parte de răpiri, investigații, urmăriri ca-n filme pe străzile din Sydney, Roma, Napoli și Florența, recuperatori care le fac viață grea protagoniștilor, o carte erotică ce îi aruncă în brațele mafiei, ba chiar și o tentativă de omor, de fapt avem de-a face cu un roman de dragoste amuzant. Pe parcursul lecturii am avut impresia că asist la o comedie romantică delicioasă și relaxantă. Și asta nu e tot! La final vi se oferă rețeta lui Lily de marmeladă de portocale și amaro. Sună bine, nu?

Lily Trevennen este o frumoasă tânără din Sydney ce are o pasiune pentru rochiile vintage, este o foarte bună bucătăreasă, își adoră cățelul, schnauzerul Otto și conduce un anticariat împreună cu iubitul ei Robbie. Relația lor este una destul de furtunoasă și cu toate că Robbie a înșelat-o cu numeroase femei în cei șase ani de când sunt împreună, ea îi este loială. O să vă spun și de ce îl iartă de fiecare dată. Tatăl ei a murit pe când ea avea doar două luni, iar mama ei a fost diagnosticată cu cancer pulmonar cam la un an după ce Lily l-a cunoscut pe Robbie. Femeia avea nevoie de tratament și suferea foarte tare din cauza durerilor, însă a refuzat internarea într-un spital, așa că cei doi au îngrijit-o până la sfârșit. Necazul a fost că mama avea nevoie de morfină, iar din cauza stresului, Lily s-a apucat și ea de luat substanțe interzise și a decăzut complet. Robbie ar fi putut să o lase în pace, dar a încercat din răsputeri să o ajute. L-a chinuit pe tot parcursul anilor de sevraj, iar el a reușit să treacă peste toate astea, înșelând-o. Lily i-a fost mereu recunoscătoare acestui nenorocit infidel egoist până când în scenă intră William.

Totul a pornit de la călătoria pe care a făcut-o Robbie în Kenya. Acesta a cumpărat tot ce a găsit într-un anticariat din Nairobi, iar la revenirea în țară, când au despachetat, au găsit o carte rară cu reproduceri erotice din Antichitate. Dacă Robbie are de gând să o vândă celui care îi oferă mai mulți bani, Lily e ferm hotărâtă s-o doneze muzeului.

William Isyanov (32 ani) lucrează pentru firma Weston’s Obiecte de Artă din Londra, departamentul de protejare și recuperare și este în căutarea cărții erotice scrisă de Cesar Fanin. Acest rus îndârjit era obișnuit să cutreiere lumea în căutarea de obiecte de artă furate și se pare că nu se dă în lături în a folosi violența împotriva celor care îi stau în cale. Însă totul este înșelător. În spatele acestui bărbat frumos și dur, se ascunde un suflet romantic ce desenează și citește poeme rusești. Cum să nu zâmbești când îl vezi cum face “cercetari poetice” pentru că Lily l-a rugat să-i recite o poezie?
will si lilyÎntr-o zi, în anticariatul lui Lily intră William care începe să pună întrebări despre carte, însă lucrurile iau o întorsătură neplăcută. Robbie dispare împreună cu cartea și o lasă pe Lily să răspundă la întrebările din ce în ce mai dificile. Convins că fata știe unde ar putea fi Robbie, Will se decide să se apropie de ea. Numai că acest bărbat, întruchiparea stăpânirii de sine, începe să-i placă din ce în ce mai mult de adorabila, amuzanta, exasperanta Lily, cea care îl apostrofează tot timpul “așa se prodecesea la MI5? Atrag suspectul sub tufiș și îl interoghează când nu poate să se miște ?”
Însă, oricât își repetă Lily că nu este atrasă de William, lucrurile se cam încing atunci când încep să citească dintr-o copie a cărții erotice, ilustrațiile devin corupătoare.

reproducere din cartea erotica“Lily dădea din cap, iar el întoarce pagina. William era surprinzător. De fiecare dată când îl vedea i se părea tot mai interesant. El dădea paginile, iar ea se uita la imaginile cu fauni, satiri și hemafrodit, toți cu erecții uriașe, cupluri căsătorite în noaptea nuntii…Ridica ochii când el se oprește și vede că se uită la ea. Apoi mută repede privirea la carte. Tulburată de apropierea lui și de imaginea din fața lor, se lasă pe spate.”
Necazul e că respectiva carte aparținuse unui om de afaceri din Sicilia, care avea o colecție impresionantă de obiecte de artă erotică clasică. Această colecție i-a fost furată și apoi dezmembrată pentru că obiectele să fie distribuite prin intermediari în diverse țări. Cartea trebuia recuperată la Nairobi de cineva, dar fără să știe, Robbie ajunsese acolo primul. Sicilianul a contactat firma lui William, dar se știe că nu se va da în lături să omoare pentru că în lumea sa, onoarea și răzbunarea sunt strâns legate, așa că, dacă operele nu sunt recuperate discret și rapid, o să curgă sânge pentru a salva aparențele.
Între timp lui Lily i se întâmplă câteva lucruri neplăcute. Mai întâi descoperă că Robbie a dispărut cu toți banii din contul comun. Apoi este vizitată la magazin de doi așa-ziși colecționari de cărți de bucate pe care William îi miroase a fi bătăușii mafiei. Iar într-o noapte fata se trezește că cineva i-a pătruns în casă. Reușește să se ascundă în baie și încearcă să-l sune pe William. Și cât și-a așteptat salvatorul, ea s-a rugat :
“Își cercetă fața în oglindă, încordându-se să prindă orice zgomot. Te rog, nu-i face rău lui Otto. Și nu da foc casei. Și să nu ai nevoie urgentă de toaletă, te rog. Nu-i face rău cățelușului, lui Otto, ghemulețului meu. Și nu-mi lua colecția de cămăși de noapte victoriene și nici gențile cu mărgele din anii treizeci. Oh, și mai ales cerceii vechi din aur; și nici lanțul placat cu aur. Și nu-mi lua nici tingirea de aramă pentru dulcețuri, nici…”
Într-un final, Lily și William reușesc să pătrundă într-un depozit de lângă magazin, iar vântul a împins ușa și i-a încuiat pe dinăuntru. Ce pot face un bărbat și o femeie îmbrăcată doar într-un chimonou de mătase, încuiați noaptea într-un depozit? Așteaptă zorile, firește. Și între timp, el o îmbrățișează încurajator, are grijă să nu-i fie frig si totul culminează cu o partidă fierbinte de sex.

Însă după momentele de intimidate, William consideră că a profitat de vulnerabilitatea fetei și nici nu știe cum stau treburile dintre ei sau între ea și Robbie, așa că se decide să păstreze distanța. Lezată în amorul propriu, Lily îi trântește în față că ceea ce s-a întâmplat a fost o eroare regretabilă. Un impuls scăpat de sub control.
“Oare ce crede ea acum despre el? Nici măcar nu vrea să-l privească. Iată ce poți să faci ca o femeie să te urască : să faci dragoste cu ea, de două ori, apoi, să spui, vai, pardon, n-ar fi trebuit să facem așa ceva, hai să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic.”
Câteva zile s-a ținut William departe de Lily și și-a continuat cercetările. Nu i-a luat mult să afle că Robbie ar fi undeva în Italia și s-ar putea să fie acolo împotriva voinței lui. Deciși să afle dacă acesta mai este în viață, cei doi pleacă și ei în Italia. Iar de aici începe adevărata lor aventură. Vor reuși să recupereze cartea? Vor scăpa ei din mâna mafioților? Dar ce se va întâmplă când îl regăsesc pe Robbie? Ce decizie va lua Lily în privința celor doi bărbați?

Phillipa Fioretti  mi-a depășit toate așteptările și m-a făcut să trăiesc totul la intensitate maximă. Vă invit si pe voi să descoperiți această superbă poveste de dragoste scrisă cu mult umor !

9,4 puncte/10

logo_libris
Autor: Alina

Concurs Nemira!

 Bună, prieteni dragi! În concursul de astăzi aveţi posibilitatea de-a câştiga un pachet de cărți din Colecția Damen Tango de la Editura Nemira.
Premiul: Colecționara de parfumuri de Kathleen Tessaro și Vise spulberate de Phillipa Fioretti.

1 PREMIU-1 CÂŞTIGĂTOR

 Cerinţe obligatorii

1. Răspundeţi la întrebarea – Ce carte doriți să citiți de la Editura Nemira.
2. Like paginii de facebook – Literatura pe tocuri
3. Like paginii de facebook – Editura Nemira
4. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală
5. Într-un comentariu pe site vă rugăm să precizați răspunsul la întrebare, menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi.

Câștigătorul va fi desemnat în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 14.08.2015-21.08.2015.

Update: se prelungeşte perioada de participare până la data de 23.08.2015

sigla NemiraSponsorul concursului Editura Nemira

Premiul: 1  pachet Damen Tango

Colecționara de parfumuri de Kathleen Tessaro

kathleen-tessaro---colectionara-de-parfumuri-interziseLa prima vedere, tânăra Grace Monroe are o viaţă fericită, în rândul aristocraţiei din Londra anilor 1950. Şi totuşi, nu îşi găseşte locul în această lume. Într-o zi, destinul îi scoate în cale o moştenire neaşteptată de la misterioasă Madame Eva d’Orsey, a cărei identitate trebuie să o descopere. Povestea ne-o arată pe enigmatica necunoscută la New York, Monte Carlo, Paris şi Londra, dezvăluind o femeie extraordinară, sursă de inspiraţie pentru cei mai talentaţi creatori de parfumuri. Imortalizată în arome de neuitat, existenţa Evei d’Orsey îi va schimbă viaţa lui Grace. Tânăra va trebui să aleagă: ori se transformă în femeia pe care o doresc cei din jur, ori rămâne ea însăşi.

Colecţionara de parfumuri interzise explorează iubirea obsesivă dintre muză şi artist, dintre miros şi forţa copleşitoare a amintirii.

Un roman care fascinează, o carte plină de dorinţe întunecate, secrete adânc îngropate, amintiri redescoperite şi ocazii noi în viaţă.“ Booklist

Decorul frumos şi scriitura sunt atuurile acestei poveşti seducătoare care surprinde fascinant felul în care se fac parfumurile şi muzele care le inspiră. Temele cărţii sunt splendide… şi e foarte posibil că acest roman rafinat să fie neuitat pentru cititori.“ Romantic Times

vise-spulberate-phillipa-fiorettiVise spulberate de Phillipa Fioretti

După ce au aflat ce înseamnă dragostea, Lily şi William vor să se mute la Roma. O viaţă de plăceri şi atracţii li se aşterne în faţă. Şi totuşi… Cineva din familie îl acuză pe William de furt şi chiar de crimă, iar Lily trebuie să acţioneze repede ca să-l salveze.

Romantism şi suspans în decorul mirific al Italiei, într-un roman care dezvăluie feţele multiple ale iubirii. După Cartea dragostei, în care îndrăgostiţii au descoperit viaţa în roz, în Vise spulberate ies la lumină umbrele întunecate ale dorinţelor secrete şi ale patimilor.

O carte în care frumuseţile de pe Coasta Amalfitana te invită să visezi cu ochii deschişi, o poveste în care iubirea este pusă la încercare, iar seducţia funcţionează după legi de neînţeles.” Romantic Times

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorului, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere prin random.org. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ATENŢIE: ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL
Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!

Succes!
Cu drag,
Mili şi Iasmy!

kathleen-tessaro---colectionara-de-parfumuri-interziseLa Editura Nemira se află în curs de apariţie cartea Colecţionara de parfumuri interzise de Kathleen Tessaro-Colecţia Damen Tango

Detalii

La prima vedere, tânăra Grace Monroe are o viaţă fericită, în rândul aristocraţiei din Londra anilor 1950. Şi totuşi, nu îşi găseşte locul în această lume. Într-o zi, destinul îi scoate în cale o moştenire neaşteptată de la misterioasă Madame Eva d’Orsey, a cărei identitate trebuie să o descopere. Povestea ne-o arată pe enigmatica necunoscută la New York, Monte Carlo, Paris şi Londra, dezvăluind o femeie extraordinară, sursă de inspiraţie pentru cei mai talentaţi creatori de parfumuri. Imortalizată în arome de neuitat, existenţa Evei d’Orsey îi va schimbă viaţa lui Grace. Tânăra va trebui să aleagă: ori se transformă în femeia pe care o doresc cei din jur, ori rămâne ea însăşi.

Colecţionara de parfumuri interzise explorează iubirea obsesivă dintre muză şi artist, dintre miros şi forţa copleşitoare a amintirii.

Un roman care fascinează, o carte plină de dorinţe întunecate, secrete adânc îngropate, amintiri redescoperite şi ocazii noi în viaţă.“ Booklist

Decorul frumos şi scriitura sunt atuurile acestei poveşti seducătoare care surprinde fascinant felul în care se fac parfumurile şi muzele care le inspiră. Temele cărţii sunt splendide… şi e foarte posibil că acest roman rafinat să fie neuitat pentru cititori.“ Romantic Times

sigla Nemira

La Editura Nemira a apărut cartea Şapte poveşti de seducţie-colecţia Damen Tango.sapte_povesti_de_seductie

Detalii

Peste tot, Casanova le întinde capcane femeilor și „se înfruptă pe săturate“ din plăceri. În Franța, Don Juan trăiește iubirea cea mai curată, departe de Eros. În Spania, frumoasa Carmen fascinează prin senzualitate și un farmec… ocult. În Anglia, o frivolă dornică de jocurile dragostei primește un dar îndrăzneț, care-i schimbă viața. În Austria, seducția își arată chipul tragic și omul își scoate masca, dând la iveală tot ce e mai hidos. Parcă desprinse din O mie și una de nopți, Emina și Zibelda insuflă o pasiune necurată. În Rusia, seducția se însoțește cu patima, gelozia, neliniștea și gândul cel rău…

Șapte povești și nenumărate chipuri ale seducțieise dezvăluie în proze șlefuite de D.H. Lawrence, Prosper Mérimée, Giacomo Casanova, Stefan Zweig, Barbey d’Aurevilly, Jan Potocki și Lev Tolstoi.

sigla Nemira

%d bloggers like this: