Tags Posts tagged with "Colectia Nautilus"

Colectia Nautilus

“Tăișul sabiei însăși incită la acte de violență.” – Homer, Odiseea

Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege, de Joe Abercrombie-recenzie

Editura Nemira
Colecția: Nautilus
Anul apariției: 2017
Titlul Original: The Blade Itself
Traducător: Laura Bocancios
Număr de pagini: 608

    Tot auzi în zilele astea de glorie absolută a Cântec-ului de gheață și foc martinian, cam despre orice carte fantasy și nu numai, că ar fi Urzeala Tronurilor combinată cu… ceva… sau mutată… undeva…, în așa fel încât să te facă să anticipezi că romanul respectiv o să te pasioneze strașnic, deși, desigur, subiectul lui real îl regăsești doar în ceva-ul sau undeva-ul ăla. De fapt, opera lui Martin nu seamănă cu nimic ce era până la el în fantasy și nici cei care au încercat să-i urmeze rețeta nu au prins niciunul combinația la perfecție. Sunt teme, preluări istorice, dualități alb-negru întrepătrunse sau moduri de a-și trata personajele, care le-au ieșit binișor unora și i-au dus pe o cale apropiată, dar nimic care să egaleze pe deplin realismul și vivacitatea universului sau caracterelor din GoT.

   Asta până la seria Prima Lege a lui Abercrombie. Nu există cu adevărat alt titlu pe care să îl indici cuiva căruia i-a plăcut Urzeala tronurilor și ar dori să citească ceva în același stil.

   Sigur, sunt diferențe. Lumea din A Song of Ice and Fire are mai multă complexitate politică, pentru că este inspirată foarte amplu din istoria europeană, cea din The First Law este mai axată pe trăirile individuale ale personajelor în cadrul unei tulburări generale de aceeași magnitudine. La Martin realismul se creionează prin descrieri ale tuturor aspectelor vieții, de la heraldică la felurile de mâncare servite într-un han, la Abercrombie el vine din totalitatea imperfecțiunilor protagoniștilor, în contextul aceluiași soi de momente excepționale în care sunt puși să acționeze. Aș spune, cu riscul blasfemiei, că eroii lui Abercrombie sunt mai amuzanți, în orice alt gen de comparații ieșind la egalitate cu cei ai lui Martin. De exemplu, la importantul criteriu al gradului în care te atașezi de ei, unde ambii scriitori excelează, parcă tocmai pentru a-ți sfâșia inima când ți-i masacrează fără milă, la un moment dat.

  Asadar, același dur ev mediu european tramsmutat în fantasy. Cu unele aspecte ceva mai moderne istoric în Prima Lege. Uniunea este mai dezvoltată ca regatele din jur și are un pic din Imperiul Habsburgic sau Britanic colonial – dacă Abercombie nu ar fi avut grijă ca prin denumirea unei regiuni înapoiate, Englia, dintre asprul Nord și Uniune, să rezerve țării lui un rol insignifiant ca sursă de inspirație. Ba chiar, Englia e un fel de Anglie și Americă la un loc, dublând satira – dacă ai insista neapărat să identifici fiecare regat inventat într-o entitate statală din istoria noastră. Imperiul Gurkhul ar fi un fel de altoire otomano-persană-arabă sub Mehmet Cuceritorul, Darius sau Saladin. Vechiul Imperiu, cu gloria lui de altădată, este inspirat de fostul Imperiu Roman. Uniunea cea avansată reprezintă o variantă medievalo-burgheză a Uniunii Europene. Nordul poate fi pentru britanici ținutul temuților scoțieni care mereu îi atacau pe la spate, când se prindeau în confruntările din sud, sau al unor vikingi fără talent de navigatori, însă la fel de fioroși, pentru restul omenirii ce nu știe despre scoțieni decât bancuri.

    Logen Nouă-Degete sau Sângerosul Nouă este un înfiorător barbar din Nord călit în cruntele lupte dintre clanuri, expert în supraviețuire, dar lăsat fără familie de invazia monștrilor shanka, porecliți și capete turtite. Umanoizi în genul orcilor, dar neumani și inumani. Apar tot mai mulți cu fiecare an, fără să se știe decât vag de unde năvălesc. Rămășițe nenaturale ale unui vechi conflict între magi, creaturile nu par, deocamdată, suficient de numeroase încât să-i determine pe luptătorii nordului să se mobilizeze în masă împotriva lor.

   Despărțit de banda lui sinistră de războinici, toți Oameni Aleși, după o confruntare cu shanka, adunându-și ciolanele de prin prăpastia în care căzuse și din șuvoiul năvalnic de râu ce-l târâse, Logen ajunge să vagabondeze prin smârcuri mlăștinoase, înainte de a afla în jurul unui foc de tabăra spiritist că este căutat de Bayaz, Întâiul dintre Magi. Fără prea multe perspective imediate, barbarul acceptă neinteresat măcar să pună întrebări, călăuzirea unui Ucenic trimis după el, către Biblioteca Nordului, unde Marele Mag reușește să îl impresioneze prin felul cum îl pune la punct pe Bethod, cuceritorul care a îngenuncheat până atunci rând pe rând toate clanurile din Nord. Pe multe, chiar cu ajutorul lui Nouă Degete, care i-a fost Campion până la o separare violentă de drumuri și aspirații.

   La fel de lipsit de curiozitate pentru scopurile sale, îl urmează Logen și pe Bayaz, alături de tot mai simpatizatul ucenic Malacus Quai, spre Adua, înfloritoarea și civilizată capitală a Uniunii.

  Datoria lui Sand dan Glokta, Inchizitor al Maiestății Sale, este aceea de a descoperi trădătorii și a le stoarce mărturisirea faptelor lor ticăloase. Necontând prea mult dacă ei sunt cu adevărat trădători sau nu, atâta vreme cât au fost indicați drept suspecți de superiorul său, Arhilectorul Sult.

   Odată cel mai strălucitor cavaler al Uniunii, câștigător al Turnirului duelistic, cu o carieră fulminantă-n Armată, tânăr dintr-o familie bună, talentat în luptă și curajos, Glokta a fost capturat în război de către inamic. În temnițele Împăratului Gurkian a învățat ce înseamnă durerea, umilința și disperarea. S-a întors acasă după doi ani ca o epavă umană, la numai cei treizeci și ceva de ani ai săi mișcându-se încet, asemeni unui bătrân infirm, șchiopătând, cu oase distruse și dinți sparți, nemaiamintind deloc de tânăra speranță a cavalerismului de odinioară.

   Acesta este omul care aplică acum torturi subtile sau mai puțin subtile învinuiților politic, mereu cu amintirea celor suferite de el în prizonierat, dar nu ca un imbold meschin de a-i face și pe alții să sufere, ci doar cu o înțelegere pe care a căpătat-o asupra naturii umane și a felului în care poți destructura orice personalitate, oricât de puternică… Torținoarul Glokta este cel mai complex personaj întâlnit până acum de mine într-un roman fantasy.

  Jezal dan Luthar e un tânăr flușturatic cu sânge nobil. Talentat în artele militare  este selecționat să participe la prestigiosul Turnir anual tradițional pe care îl câștigase odată și Glokta, dar implicarea sa în antrenamente este total lipsită de ambiție. Preferă jocurile de cărți și bețiile în compania prietenilor lui din Garda Regală și ușuraticele cuceriri sexuale întâmplătoare. O existență vidă și superficială, până când intră sub șocul atracției pasionale și viscerale față de o fată de clasa inferioară, Ardee West, sora amicului său, căpitanul meritocratic West.

  Ferro Maljinn e o sclavă evadată din Imperiul Gurkhul. O luptătoare aproape demonică, al cărui unic gând este răzbunarea. O făptură mârâitoare și sanguinară, care îl face pe Sângerosul Nouă să pară aproape un cățeluș drăgălaș prin comparație.

  Adua, cu centrul său administrativ intitulat Agriont, devine punctul magnetic spre care traiectoriile tuturor acestor personaje se îndreaptă pentru a-și încrucișa destinele și a se implica voit ori nevoit în lupta pentru putere ce se conturează… Fiindcă Uniunea este un cuib de intrigi, uneltiri, comploturi, în timp ce din exterior nori negrii se adună. Pe de o parte Bethod, autoproclamat Regele Nordului, atacă recent colonizata Englia, pe de alta, noul Împărat Gurkian vrea să spele rușinea înfrângerii trecute în fața Uniunii și să invadeze teritoriile de graniță. Mai există o amenințare, nu pe deplin conștientizată de către oameni, înmulțirea dincolo de munți a oribililor capete turtite shanka, care funcționează în același rol de pericol monstruos îndreptat împotriva întregii umanități, pe care îl au în Urzeala Tronurilor armata de zombii a Celorlalți.

   Schimbările perspectivelor de narare prin alternarea punctelor de vedere ale diferiților protagoniști sunt fluide și bine dozate. Succesiunea lor ajută cititorul să  perceapă profund fibra socială și politică a romanului, lăsând mereu o senzație de mai vreau, pentru că fiecare tronson de intrigă este la fel de interesant și nu ajungi să te saturi de niciunul dintre ele.

   Un punct forte al stilului lui Abercrombie este descrierea înfruntărilor armate, ale  luptelor și războaielor. Nu e loc pentru cavalerismele nobililor împopoțonați cu  armuri elegante în ciocnirile din universul Primei Legi. Bătăliile se duc prin noroaie, zăpezi, praf deșertic, păduri și înseamnă valuri de sânge, sudoare, urlete și durere. Onoarea, mila și toate sentimentele generoase sunt sufocate în revărsări de furie, ură, frică și violență oarbă.

   Tăișul sabiei, întâiul volum din Prima Lege – această serie care, fără îndoială este pe drumul spre clasicizare-reprezintă mega-opera heroic fantasy prin excelență. Deja are o desfășurare scenografică și cinematografică încă din carte, în clipa când se va ecraniza sau serializa în vreo adaptare filmată, mă aștept la o explozie a pasiunii pentru ea cel puțin la fel de mare ca pentru GoT.

   Nu amânați să fiți printre privilegiații care deja au citit romanele, până când va începe isterizarea fanilor ei cinefili.

  Primele trei volume ale ciclului, publicate la Editura Nemira, au fost numite în original cu fragmente de fraze preluate din butade semi-celebre. În limba română s-a mers pe titluri ce au păstrat sonoritatea, dar au cam golit-o de orice referință culturală, pentru a deveni mai de impact direct sau, poate, în ideea, altfel corectă, că nu au treabă zicerile terestre cu un univers fantasy.

Cam așa ar arăta această trilogie enclavizată a Primei Legi, cu trimiteri cu tot:

Prima Lege / The First Law

Tăișul sabieiThe Blade Itself (2006)

The blade itself incites to deeds of violence.”  — citat din Odiseea lui Homer

 

Fără îndurareBefore They Are Hanged (2007)

“We should forgive our enemies, but not before they are hanged” — citat din Heinrich Heine

Puterea armelorLast Argument of Kings (2008)

Inscripția latină de pe tunurile lui Ludovic al XIV-lea: Ultima Ratio Regnum

 Tot sub pecetea The First Law mai apar și alte romane, dintre care, unul, Dulce Răzbunare, tocmai a fost tradus la aceeași super-editură Nemira.

 

Cartea Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege, de Joe Abercrombie poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

surse foto: IMDb

by -
17

       Urzeala tronurilor, de George R.R. Martin-recenzie

Titlu original:  A Game of Thrones

Traducere din limba engleză: Silviu Genescu

Editura: Nemira Publishing House

Colecție: Nautilus

Anul apariției: 2017

Gen: Ficțiune, fantasy

Număr de pagini: 832

Nota mea: 10/10

   George R.R. Martin s-a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 George R.R. Martin a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i-au fost decernate Premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist în televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Beauty and the Beast. Nuvela Zburătorii Noptii, care dă și titlul volumului publicat în anul 1985, a fost ecranizată.

    În 1996 Martin a început să scrie seria fantasy Cantec de gheață și foc (din care la editura Nemira au apărut Festinul Ciorilor, Iureșul săbiilor, Încleștarea regilor, Dansul dragonilor și Urzeala tronurilor). Seria este alcătuită din șapte romane dintre care două se află încă în stadiul de proiect (The Winds of Winter și A Dream of Spring).

   Seria Cântec de gheață și foc este considerată o capodoperă a genului, după trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, drepturile cinematografice fiind deja achiziționate de HBO. Primele 7 sezoane din serial au fost deja difuzate.

    Nu cred că există om care să nu fi auzit până acum de celebrul serial ,,Game of Thrones”, mulți l-au și vizionat, devenind fani înfocați. Povestea fermecătoare are la bază seria de cărți ,,Cântec de gheață și foc”, o reinterpretare a unor mituri de sorginte nordică, scrisă de celebrul George R.R. Martin, un titan al literaturii fantastice contemporane. Spre rușinea mea, am amânat până acum lectura primului volum, însă cred că e mai bine mai târziu decât niciodată

      Aveam așteptări mari de la această carte, iar George R.R. Martin le-a întrecut. Nici că se putea ca această serie să debuteze cu un volum mai interesant și mai fascinant decât atât. Stilul său, scriitura m-au cucerit de la primele pagini. Anumite personaje mi-au atras atenția imediat, astfel încât le-am îndrăgit de la prima până la cea din urmă pagină. Am savurat acest roman fantasy, l-am citit pe bucățele, bucurându-mă de fiecare capitol, de fiecare întâmplare și de fiecare personaj, conturate cu o deosebită măiestrie.

    Mai mult decât oricând înțeleg pasiunea celorlalți pentru carte și, implicit, pentru serial. Povestea reușește să treacă cititorul printr-o gamă largă de senzații, trăiri, sentimente. Bucurie, admirație, simpatie, dezgust, revoltă, nemulțumire, curiozitate, empatie, încântare, toate îi devin familiare celui care citește ,,Urzeala tronurilor”. În ciuda dimensiunilor sale (peste 800 de pagini), te simți  dezamăgit la final, nu-ți vine să crezi că tocmai în momentul acela s-a gândit autorul să pună ,,stop”, tocmai când acțiunea devenea din ce în ce mai palpitantă. Rămâi cu nenumărate întrebări cărora nu le-ai aflat răspunsul,însă următoarele volume vor încerca să-ți potolească setea pentru călătoriile în Westeros, pentru aventurile personajelor creionate cu iscusință, pentru tot ceea ce-ți oferă o lectură à la Martin.

   Probabil mai există printre voi și persoane care nu știu prea multe despre cadrul în care se desfășoară evenimentele din această serie, motiv pentru care consider că este necesar să fac câteva mențiuni. Povestea țesută de talentatul autor american este plasată în ținutul Celor Șapte Regate, în care iarna și vara pot dura ani de zile, influențând, în mod direct, viața locuitorilor săi. Cele Șapte Regate sunt guvernate de un șir de lorzi, în fruntea cărora se află regele. Societatea prezentă este una medievală, guvernată după legi specifice, în care onoarea, victoriile obținute cu sabia în mâna joacă un rol important în derularea vieții de zi cu zi.

   Acțiunea este prezentată din perspectiva mai multor personaje, opt la număr, astfel încât ni se oferă posibilitatea de a înțelege cât mai bine această poveste, presărată cu aventură, suspans și multe alte ingrediente.

    Fără îndoială, cei mai mulți protagoniști fac parte din familia Stark, din teritoriile nordice, și anume:

  • Eddard (Ned), Lordul Stark de Winterfell, Paznic al Nordului. Împreună cu actualul rege Robert Baratheon – bun prieten al său – și alți aliați ai acestuia, l-a detronat pe Rhaegar Targaryen, punând capăt domniei dragonilor, stabilind o nouă rânduială. Ned își iubește casa, pământurile natale și familia, fiind, totodată, un conducător înțelept, onorabil, capabil să asculte și să analizeze la rece faptele, în vederea găsirii celor mai bune soluții.
  • Catelyn, Lady Stark, soția lui Eddard și mama copiilor acestuia, născută la Riverrun, ca fiică a Lordului Tully. Are părul roșcat, pe care l-au moștenit aproape toți copiii săi. Poate fi caracterizată drept un personaj loial familiei sale, capabilă de sacrificii pentru cei dragi. Firea cumpătată este marcată de decizii impulsive, uneori, chiar de un curaj nebunesc.
  • Sansa, fiica cea mare a soților Stark, preocupată să devină o adevărată doamnă. Sub îndrumarea atentă a Septei Mordane, își dezvoltă manierele, un comportament demn de o viitoare…  regină (poate?). Puțin cam naivă, sensibilă, sclifosită.  
  • Arya, sora mai mică a Sansei, total diferită de aceasta. Arya  se remarcă prin moștenirea părului și a trăsăturile fizice ale celor din familia Stark. Fire rebelă, războinică, o pasionează aventura, natura, săbiile, călăritul și se remarcă prin lipsa grației cu care ar trebui să fie înzestrată o domniță de vârsta sa.
  • Bran, fiul mijlociu al lui Ned și al lui Catelyn. Adoră să se cațăre, să ajungă în cele mai inaccesibile locuri ale proprietății Winterfall.
  • Jon Snow, unicul bastard al lui Eddard Stark, crescut la Winterfell, disprețuit de Catelyn și tolerat de frații săi. Arya, cu care seamănă la înfățișare, este singura care-l iubește sincer și pentru care nu este doar un frate vitreg. Asemenea multor altor bastarzi, viitorul lui Jon este incert, întrucât nu face parte din linia de succesiune a familiei princiare.

Alte personaje semnificative sunt:

  • Tyrion, fratele reginei Cersei și a regicidului Jamie. Deși este membru al despoticei și sângeroasei familii Lannister, Tyrion întruchipează, cu adevărat, o personalitate interesantă. Este pitic, nu poate fi considerat cavaler, însă este un Lannister. Nu mânuiește sabia, dar se folosește de cuvintele meșteșugite, presărate cu ironie și sarcasm, de înțelepciune pentru a-i înfrunta pe cei din jur.
  • Daenerys, unica prințesă a dinastiei Targaryen, obligată să locuiască alături de fratele său mai mare în Orașele Libere, în teritoriile ce nu intră în alcătuirea Celor Șapte Regate. În orice caz, simpla ei existență pune în pericol actuala orânduire din Westeros, căci nu trebuie uitat: copilul unui dragon este, la rândul său, un dragon.

   În acest prim volum, sugestiv intitulat ,,Urzeala tronurilor”, datorită tuturor intrigilor, conflictelor, jocurilor politice ce îi vor mulțumi pe pasionații romanelor istorice (și nu numai), vara extrem de lungă pare să prevestească venirea unei ierni grele, ce va aduce odată cu sine și schimbări dramatice, neașteptate.

   La Winterfell, familia Stark trăiește în liniște și pace, lăsându-se prinși în mrejele vieții cotidiene, lipsite de griji. În  mod uimitor, un grup de cavaleri găsesc o lupoaică proaspăt ucisă, care a dat naștere unor pui de lup străvechi, o specie, aparent, dispărută de pe meleagurile nordului. Ned acceptă ca cei 6 copii ai săi (5 legitimi, 1 ilegitim) să-i adopte și să-i îngrijească pe cei 6 puișori, lipsiți de ocrotirea maternă. Apariția acestor ființe legendare, traiul lor alături de familia Stark poate preconiza un sfârșit sau, cine știe, un nou început.

     Pe nepusă masă, Familia Regală, însoțită de un convoi numeros, își anunță vizita la Winterfell. Din acest moment, Ned își ia adio de la liniștea dorită, fiind nevoit să accepte funcția de Mână a Regelui (un fel de prim-ministru) și să călătorească la Debarcaderul Regelui, capitala Celor Șapte Regate. În toiul acestei vizite regale, Bran aproape că este ucis de Jamie și de Cersei, pe care i-a surprins în timpul unui act incestuos. Supraviețuiește unei căderi de la înălțime, dar viața lui nu va mai fi nicicând aceeași…

     Într-un final, Ned pleacă la Debarcaderul Regelui pentru a-i fi aproape vechiului său prieten, regele Robert, luându-le cu sine pe Sansa – promisă drept mireasă prințului moștenitor, și pe Arya, care pornește într-o veritabilă călătorie inițiatică, ce va face din ea, mai mult sau mai puțin, o tânără războinică.

     Jon Snow se alătură Rondului de Noapte, oamenilor îmbrăcați negru responsabili de apărarea Zidului ce separă regatele de o întindere necunoscută, din care se pare că nu lipsesc magia, ființele mitice, despre care nu se știe prea multe. Depune un jurământ care-i va marca întreaga existență, căci odată ce a ales acest drum, nu mai poate renunța.

,,- Ce știi tu despre cum e să fii bastard?

-Toți piticii sunt bastarzi în ochii taților lor.

-Dar tu ești fiul adevărat al mamei tale, născut Lannister. […] Eu nici măcar nu știu cine a fost mama mea, zise Jon.

– O femeie, fără îndoială. Majoritatea asta sunt… Amintește-ți asta, băiete! Toți piticii pot fi bastarzi, dar nu toți bastarzii trebuie să fie și pitici.

Se întoarse și o luă agale înapoi, spre festin, fluierând o melodie. Când deschise ușa, lumina din interior îi proiectă umbra clară în curte și, pentru o clipă doar, Tyrion Lannister fu înalt ca un rege.”

     Catelyn îl bănuiește pe Tyrion că ar fi responsabil de accidentul suferit de Bran și de ulterioara tentativă de asasinare a băiatului. Îl ia captiv, gestul său fiind capabil să ducă la izbucnirea unui conflict deschis cu Lannisterii. În capitală, aceeași familie Lannister încearcă să scape de regele Robert și, înainte de toate, să elimine pericolul pe care îl reprezintă onestul și loialul Ned Stark pentru planurile lor malefice.

      Un război va începe, o bătălie care va permite lupului ancestral (simbolul neamului Stark) să înfrunte leul (Lannister). Și, mai mult decât oricând, deviza ,,Vine iarna!” (Stark) pare să prevestească viitorul locuitorilor Celor Șapte Regate…

,,Aici erau tăcerea nopții, lumina lunii și umbre, un covor gros de frunze moarte, coline împădurite coborând lin spre albia pârâului, arbuștii și tufele rărindu-se pe măsură ce terenul cobora.

   Aici era fiul său, călare pe armăsar, uitându-se în urmă, spre ea, pentru ultima oară, cu sabia ridicată în semn de salut.

   Aici era cântecul cornului de luptă al lui Maege Mormont, un șuier jos și prelung, care se rostogolea spre vale dinspre răsărit, anunțându-i că ultimii călăreți ai lui Jaime intraseră în capcană.

   Iar Vântul Cenușiu își dădu capul pe spate și urlă.

   Sunetul păru să treacă direct prin Catelyn Stark, iar ea se trezi zgribulindu-se. Era un sunet îngrozitor, înspăimântător, dar avea muzicalitate. Preț de o clipă simți ceva aproape de milă pentru Lannisterii de jos. Așa răsună moartea, se gândi ea.”

     În tot acest timp, Daenerys a fost măritată cu Khalul Drogo, conducătorul unui neam de barbari, devenind ea însăși o Khaleesi. Fratele său moare, iar ea rămâne unica speranță, ultima persoană capabilă să-i răzbune pe dragoni…

,,Irri îi aduse oul cu cochilia de un verde-închis; picături de bronz luciră printre solzii săi când îi întoarse în mâinile ei mici. Dany se ghemui pe saltea, trăgându-și mantia de mătase fină peste ea și ținând oul în golul dintre pântecele umflat și sânii ei mici și fragezi. Îi plăcea să țină ouăle. Erau atât de frumoase, iar uneori, fiind atât de aproape de ele, o făceau să se simtă mai puternică, mai curajoasă cumva, de parcă și-ar fi tras puterea din acei dragoni pietrificați închiși înăuntru.

   Stătea acolo, ținând oul, când simți copilul mișcându-se în ea… de parcă s-ar fi întins afară, frae spre frate, sânge către sânge.

– Tu ești dragonul, îi șopti Dany, adevăratul dragon. Știu asta. O știu.

    Și zâmbi, adormind și visându-se acasă.”

    Va reuși Ned să facă față intrigilor țesute în capitală? Ce se va alege cu naiva și sensibila Sansa? Dar cu încrezătoare și curajoasa Arya? Fiii lui Catelyn vor avea șansa să ducă mai departe numele și sângele familiei Stark? Tyrion va reuși să scape din necazurile ce se ivesc la orizont? Se va obișnui Jon Snow cu viața de la Rondul de Noapte, în timp ce viața tatălui și a frăților săi vitregi atârnă de un fir de ață? Lannisterii vor obține ceea ce-și doresc atât de mult, și anume puterea deplină asupra regatelor? Sângele de dragon ce-i curge prin vene lui Daenerys îi va permite să schimbe destinul Westerosului?

    Va veni iarna, cu adevărat?

     Vă recomand cu drag să citiți ,,Urzeala tronurilor”, scrisă de George R.R. Martin! Pentru mine a reprezentat o surpriză mai mult decât plăcută, căci  mi-a oferit o poveste de nota 10. Personal, sunt nerăbdător să mă delectez cu volumele următoare și, mai apoi, cu serialul devenit deja un fenomen internațional.

     Vă plac poveștile cu un sâmbure fantastic? Vreți o lectură diferită, incredibilă?

     Dacă răspunsul vostru este ,,da”, atunci nu ezitați să încercați această serie! Pe mine m-a cucerit!

   LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

Cartea Urzeala tronurilor de George R.R. Martin a fost oferită pentru recenzie de Cartepedia.ro şi poate fi comandată direct de pe site.

Sursă imagini: pinterest.com

 

,,Când se sfârșise timpul şi lumea îşi pierduse memoria, iar omul care fusese odată dispăruse din vedere ca o navă ce se îndepărtează în zare..."

Transformarea, de Justin Cronin-“Când vocile suave amuţesc…”

Editura Nemira
Colecţia Nautilus
Data apariţiei: 2017
Titlul original: The Passage
Traducători: Ştefan Ghidoveanu, Cristina Ghidoveanu, Andreea Florescu
Număr volume: 2
Număr de pagini: 488 + 560

   Nici nu ştiu din ce sursă de informare sau zvon amical mi s-a impus ideea că romanul Transformarea – primul dintr-o trilogie (la Nemira apărut în două volume zdrăvenele ce arată superb) este un fel de Războiul Z cu vampiri în loc de zombi. Poţi păstra aceeași comparaţie şi după ce l-ai citit, mai ales pentru numărul mare de personaje şi atmosfera din a doua sa parte, dar seria lui Cronin începe cu mult înaintea şi merge mult mai în profunzimea crizei planetare din lumea sa. Evenimentele se cumulează ca în cele mai bune povești ale lui Stephen King, încet, pas cu pas, adunând la un loc multele personaje prezentate aparent fără legătură şi împletindu-le acţiunile înspre un punct magnetic ce reprezintă o primejdie tot mai clar definibilă.

   Chiar dacă  suntem într-un viitor foarte apropiat, doar cu ceva mai multe războaie şi atentate, unde oamenii au la marginea societăţii aceleaşi probleme familiale dickensiene dintotdeauna, începi să percepi indicii despre diferenţele  imperceptibile care dau tonalitatea mai altfel a acestui univers. Unele ultimative, încă dinainte de contactul cu ameninţarea principală – amintiri reprimate, vise, premoniţii şi manifestări telepatice stranii par să prevestească o schimbare dramatică în textura existenţei.

 

   În abundența junglei boliviene, profesorul Jonas Lear face o descoperire menită să schimbe pentru totdeauna destinul umanităţii: un virus transmis de lilieci, care îmbunătăţeşte temporar condiţia umană, permiţând vindecarea de boli incurabile, întărirea organismului şi oprirea îmbătrânirii. Din păcate, expunerea la el este deocamdată letală, provocând febră hemoragică, odată trecută etapa ameliorării temporare, aşa că este nevoie în continuare de experimente pentru a extrage numai partea bună a molipsirii. Armata preia frâiele experimentelor genetice în ideea transformării oamenilor, mai înainte de orice, în soldaţi perfecţi, care se vindecă uşor, se recuperează rapid şi se întorc la luptă. Pentru a se realiza asta se pregăteşte o baza secretă în Colorado şi se hotărăşte începerea experimentelor pe condamnaţi la moarte sustraşi de FBI din sistemul penitenciar înainte de execuţie.

   Agentul FBI,  Brad Wolgast, este printre cei însărcinaţi să colecteze deținuţii pentru Proiectul NOE – aşa cum a fost botezat experimentul, cu referire la vârsta matusalemică a personajului biblic. Cel mai uşor este să culegi vinovaţii, dar ce resorturi ale conştiinţei se activează într-o minte de tată care şi-a pierdut fiica, atunci când trebuie să trimită înspre experimentele despre natura cărora are deja o vagă idee, nevinovăţie pură? Şi nu doar pe vreunul dintre osândiţi, acuzat pe nedrept, cum este Anthony Carter, dar şi o fetiţă. O fetiţă părăsită de mamă în cadrul unei comunităţi monahale.

   De fapt, cu micuţa Amy Harper Bellafonte începe şi se dezvoltă această saga. Prin tribulaţii ale decăderii umane, aproape clasice, trece mama ei, dând greş în viaţă, fiind bătută de tatăl-iubit-întreţinut de care reuşeşte cu greu până la urmă să scape, dată afară de la serviciu, ajungând să se prostitueze în camere sordide de motel, cu Amy închisă în baie şi dormind în cadă, chiar ucigând la un moment dat un client în legitimă apărare şi fiind de aceea nevoită să-şi părăsească copila.

   Afectată de toate acestea, Amy ajunge o fiinţă tăcută şi ciudată, totuşi până la urmă o fetiţă dulce pe care toţi simt nevoia să o protejeze, de la surorile mănăstirii, unde a fost părăsită, şi persoanele întâlnite întâmplător, până la agentul FBI trimis să o răpească.

   Doisprezece sunt condamnaţii pe care încep experimentele înfiorătoare ce presupun multă durere şi dezumanizare completă, a treisprezecea ar trebui să fie nevinovata Amy, dacă mustrările de conştiinţă ale agentului Brad Wolgast nu vor duce la întreruperea planurilor scelerate ale cercetătorilor.

   Prima parte a cărţii este un thriller captivant, cu puţine elemente fantastice. Fiecare personaj este urmărit individualizat, cu trecut şi prezent, lumea încă nu s-a îndepărtat prea mult de cea de acum şi situaţiile prin care trec protagoniştii sunt mai mult cele ale unui roman de suspans, un pic polițist, actual, sau, aşa cum am mai remarcat, unul în stil Stephen King – din cele ale lui în care elementul horror se manifestă mai târzior şi doar tremură mult timp neclar într-un colţ al scenei în timp ce problemele realităţii cotidiene se precipită, distrăgând atenţia.

   O amalgamare de evenimente şi trăiri interioare care produce în fiecare dintre protagonişti mici transformări ce o preced sau o prefigurează pe cea mare:

Când se sfârșise timpul şi lumea îşi pierduse memoria, iar omul care fusese odată dispăruse din vedere ca o navă ce se îndepărtează în zare, dând ocol pământului cu viaţa lui cea veche ascunsă în cală; când stelele rotitoare priviseră în jos la nimic, iar luna pe arcul ei nu-şi mai amintea numele lui şi nu mai rămăsese decât uriaşa mare de foame pe care plutea la nesfârşit – înăuntrul lui, în cel mai adânc cotlon, încă se mai află ceva: un an. Muntele, anotimpurile ce se schimbau şi Amy. Amy şi Anul lui Zero.”

   A doua parte, care este un vast fragment de operă post-apocaliptică, începe odată cu finalul previzibil apocaliptic, dar nu mai puţin tulburător, al primei, după ce acei doisprezece virali au evadat împrăștiind molima, la foarte mulţi ani distanţă, când deja lumea arată cu totul altfel.

   Singura şansă a umanităţii este acum Amy a cărei inoculare simbiotică a transformat-o în unica forţă ce poate face faţă “vampirilor”, având capacităţile acestora, dar fără a contracta şi toate efectele secundare negative pe care le-au suferit ei.

   Cei cu care are de dat lupta pentru viitorul omenirii sunt de-acum creaturi monstruoase şi însetate de sânge, propagatori ai terorii şi ai distrugerii, care nu mai lasă celor ce încă au scăpat de molipsirea vampirească decât perspectiva unei lupte interminabile, o viaţă trăită sub ameninţarea contaminării prin contactul cu inamicul şi al morţii care a ajuns preferabilă vieţii asediate sau monstruoase.

 

   Destinul ultimilor supravieţuitori din Colonia protejată de Ziduri depinde de felul cum e apărată de Paznici, dar şi de fiecare dintre membrii familiilor rămase în viaţă, rezistenţa lor disperată constituindu-se într-o veritabilă cronică a eroismului uman.

  Avem alte personaje, de alt gen, adaptate noii epoci întunecate, saga relansându-se pe noi traiectorii, de-acolo unde alte poveşti pre-apocaliptice se termină sau cele post-apocaliptice încep ezitant, fără o istorie explicativă în spate. Acum teroarea este palpabilă şi atmosfera de totul e pierdut, grea, dar speranţa că se mai poate salva măcar ce a rămas este luminiţa din capătul abisului care însufleţeşte şi încarcă cu determinare luptătorii împotriva tenebrelor.

   Justin Cronin are talentul de a crea într-o lume SF&F personaje perfect realiste, parcă desprinse din cotidianul mainstream, pe care le prezintă exhaustiv, dar fără să te obosească nicio clipă prin divagaţiile despre devenirea şi traiectorile lor până în punctul  în care le-ai întâlnit. Talent dublat de priceperea aproape tachinatoare de a te ţine suspendat de un fir subţire, cu răsuflarea tăiată în aşteptarea deznodământului sau rezolvării unui moment palpitant.

 

  O carte mare, şi la propriu şi la figurat, pe care ţi-o doreşti şi mai groasă, cu şi mai multe volume, la cât de bine reuşeşte să te prindă în fiecare etapă a deversării ei imaginative fantastice şi înfiorătoare.

Trilogia completă arată astfel:

The Passage (2010) – Transformarea (Nemira, 2017)

The Twelve (2012)

The City of Mirrors (2016)

 

 

Cartea Transformarea, de Justin Cronin poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

“Nu era o simplă persoană, ci un stăpân și un vrăjitor, o creatură ciudată dintr-o altă lume, la fel de îndepărtată ca furtuna sau ciuma. Însă el coborâse din această lume superioară și îmi dăruise bunătate. Îngăduise ca magia lui să se împletească din nou cu a mea, într-o intimidate ce-ți tăia răsuflarea … "

       Aleasa dragonului, de Naomi Novik– Editura Nemira-recenzie

Titlu original: Uprooted

Traducere: Oana Ionascu

Editura Nemira

Colecția Nautilus

Data apariției: 17 mai 2017

Nr. de pagini: 448

Gen : fantasy, young adult, romance, fairy tales

Cotație Goodreads : 4,1

Nota mea: 10

 Agnieszka își iubește satul, pădurile și râul strălucitor, aproape de care pândește însă o prezență malefică. Singurul ajutor poate veni din partea Dragonului, dar prețul lui este unul îngrozitor: o fată pe care să o țină prizonieră zece ani în Turnul său. Agnieszka și ai ei știu că o va alege pe draga ei prietenă, frumoasa, grațioasa și curajoasa Kasia. Și nu o pot salva. Numai că Dragonul va face altă alegere.

  Romanul a câştigat trei premii importante în 2016: premiul Nebula pentru cel mai bun roman, premiul Locus pentru cel mai bun roman fantasy şi premiul Mythopoeic. De asemenea, a avut o nominalizare la premiul Hugo pentru cel mai bun roman.Va fi adaptat pentru marele ecran de Compania Warner Bros.

  Am mai citit până acum povești care m-au trimis cu gândul la basmele scrise de frații Grimm, Hans Christian Andersen sau Gabrielle-Suzanne Barbot, dar niciuna nu m-a captivat atât de mult ca “Aleasa dragonului”. Bănuiam că povestea va fi pe placul meu, din cauza descrierii care m-a făcut să cred că voi avea parte de o reinterpretare a celebrului basm “Frumoasa și bestia”, dar nu mă așteptam să mă atragă în asemenea măsură, încât să-mi doresc să o mai iau încă o dată la citit, imediat ce am ajuns la ultima pagină.

  Contrar celor gândite de mine în faza incipientă, “Aleasa dragonului” prezintă o serie de referințe la folclorul slav și, sinceră să fiu, chiar mi-a plăcut enorm de mult faptul că Agnieszka învață să facă vrăji folosindu-se de jurnalul Babei Iaga, considerând-o pe aceasta o soră în” magie stranie, pe care nimeni altcineva nu era capabil s-o înțeleagă.”

  Ce m-a atras la romanul de față ? Nu te plictisești nici măcar o clipă. Cu toate că ai impresia că narațiunea este lentă (de vină fiind cantitatea de  impresii, descrieri, de aici nelipsind o serie întreagă de amănunte cu privire la modul în care se fac vrăjile), te trezește la final că, de fapt, ai luat parte la destul de multe evenimente. De altfel, nici nu am să vă pot povești prea multe lucruri, tocmai pentru că sunt prea multe, așa că am să vă spun doar câteva întâmplări petrecute la început. Suficient cât să vă conving să citiți cartea.   

  De asemenea, mi-a plăcut trecerea de la momentele tulburătoare, la anumite situații care aduc zâmbetul pe buze. De fapt, întreaga poveste este presărată cu numeroase replici amuzante și înțepături ironice, gâlceava dintre Agnieszka și Dragon fiind cireașa de pe tort. Cu cât este mai iritat Dragonul de comportamentul ei, cu atât este Agnieszka mai amuzată de reacția lui. Degeaba o face el țărăncuță nătângă, idioată, proastă, necioplită, inutilă, smintită, Anieszka trece peste jigniri ca și cum nici nu le-ar auzi.  

“ – Am … gătit și am făcut curat … am încercat eu să explic.

 – Cel mai murdar lucru din acest turn ești tu! “

  Trebuie să vă mărturisesc că pentru mine nu contează doar povestea sau maniera de scriere, ci să și simt că pot empatiza cu personajul feminin (mă ajută să mă transpun în povestea respectivă). Iar faptul că în “Aleasa dragonului”, povestea este narată la persoana întâi, din punctul de vedere al tinerei Agnieszka, m-a făcut să o înțeleg cât mai bine și, astfel, am ajuns să îi admir transformarea de la țărăncuța nătângă și mai mereu murdară, în curajoasa vrăjitoare care reușește să salveze un regat. De altfel, ea m-a cucerit prin felul de a fi – neînfricată, independentă, încăpățânată, fiind în stare de orice pentru a-i proteja pe cei la care ține.  

  Pe parcursul unei singure zile, am călătorit alături de Agnieszka, de la Turnul Dragonului, locul unde ea a deprins arta magiei, până în întunecatul și maleficul Codru, populat de monstruozități și stricăciune, iar de aici, am ajuns la Curtea regelui din Polnya și am asistat la discuțiile pe care ea le-a avut cu cei mai mari vrăjitori ai țării.  

   Și acum îmi vine să râd în hohote când îmi amintesc de o anumită întâmplare petrecută la Curte.  Ea se prezintă în fața celor mai de seamă vrăjitori, ca să fie confirmată ca vrăjitoare, iar atunci când constată că aceștia sunt mult prea sceptici ca s-o ia în serios, se enervează atât de tare, încât face o vrajă de se scutură întreg castelul ca un uriaș adormit, apoi rostește : “ Dar asta este suficientă magie ca să mă pună pe listă? Sau vreți să vedeți mai mult? “  

  În ceea ce îl privește pe Dragon / Sarkan, să nu vă gândiți că este vreo reptilă zburătoare sau mai știu eu ce. De fapt, el este un vrăjitor nemuritor căruia Agnieszka îi face zile fripte cu firea ei independentă. Doar ridurile fine din colțul ochilor și al gurii îi trădează anii. În rest, arată ca un om în floarea vârstei: trăsături bine conturate, părul negru, fără fire arginții, obraji netezi, nebătuți de vânt, mâini lungi și grațioase. Numele lui – Sharkan – înseamnă dragon în limba magiei, iar acesta este numele pe care l-a luat atunci când a primit confirmarea ca vrăjitor. Însă, adevărul e că el are comportarea de dragon – este rece, irascibil, mai mereu enervat. Se poartă de parcă nu mai știe să gândească și să simtă ca un om obișnuit.

Nu era o simplă persoană, ci un stăpân și un vrăjitor, o creatură ciudată dintr-o altă lume, la fel de îndepărtată ca furtuna sau ciuma. Însă el coborâse din această lume superioară și îmi dăruise bunătate. Îngăduise ca magia lui să se împletească din nou cu a mea, într-o intimidate ce-ți tăia răsuflarea … ”

 Cu toate că mai mereu se ceartă, între încăpățânata Agnieszka și morocănosul Dragon se înfiripă o poveste de dragoste. Și nici nu o să vă vină să credeți cine va lua inițiativa Da, ea este cea care își face curaj să pătrundă în camera lui și va iniția “jocul”.  

“- Cum ai…? a îngăimat el, ridicându-se într-un cot, pe chip răsărindu-i în sfârșit revolta.

Dar eu l-am împins pe spate și l-am sărutat.

A scos un sunet de surpriză printre buzele mele, apoi m-a apucat de brațe și m-a ținut departe.

-Ascultă aici, creatură imposibilă ce ești! Sunt mai bătrân cu un secol și ceva decât …

-Mai taci odată! i-am zis eu nerăbdătoare.

Auzi ce scuză-și găsise el!  “

Draperiile s-au închis în jurul nostru. Stătea deasupra mea, cu ochii lucind în întunericul intim al baldachinului. Mă privea sălbatic, cercetându-mi chipul. Ar fi putut să mă mai mângâie puțin cu degetul, dar el a mai făcut-o o singură dată. Un suspin sau un geamăt mi-a suit în gâtlej, iar el s-a aplecat și m-a sărutat, ca și cum ar fi vrut să mă devoreze.”  

   Agnieszka locuiește în Dvernik, care nu era nici cel mai mare, dar nici cel mai mic sat din Vale, la unsprezece kilometri depărtare de maleficul Codru, populat de cele mai terifiante creaturi. Tuturor le este frică de acel loc, iar singura persoană care îi poate proteja de răul-Codrului este Dragonul, cel mai puternic vrăjitor din Polnya, dar prețul lui este unul îngrozitor: o fată pe care să o țină prizonieră zece ani în Turnul său.

     În ciuda poveştilor care sunt spuse de călătorii care trec prin Vale, Dragonul nu mănâncă fetele pe care le ia cu el … pentru că nu este un dragon adevărat. O fi el vrăjitor şi nemuritor, dar tot om rămâne, iar sătenii s-ar duce în ceată să-l omoare dacă el şi-ar manifesta dorinţa de a o gusta pe vreuna dintre fete. Interesant e că Dragonul duce o fată în turnul lui şi după zece ani îi dă drumul, numai că ea se întoarce o cu totul altă persoană. Straiele îi sunt mult prea elegante, vorbeşte ca o doamnă de la Curte şi, pe deasupra, după ce a locuit totuşi singură cu un bărbat vreme de zece ani, normal că are reputația ruinată. Însă toate fetele spun că el nu s-a atins de ele nici măcar cu un deget În plus, Dragonul le dă tuturor fetelor o pungă plină cu arginţi drept zestre atunci când le trimite acasă, astfel că oricine ar fi bucuros să le ia de soţie, ruinate sau nu.

   Nu sunt multe sate în Vale, prin urmare Dragonul nu prea are de unde alege – ia numai o fată care are şaptesprezece ani împliniţi, între octombrie și octombrie anul următor. Acum, din anul naşterii Agnieszkai sunt doar unsprezece, Însă toată lumea ştie că o va lua pe Kasia, cea mai frumoasă, deşteaptă şi bine-crescută fată din Vale.

  Numai că Dragonul va face altă alegere. În loc să o ia pe draga de Kasia, o alege tocmai pe Agnieszka, care la cei şaptesprezece ani ai ei, era “încă o slăbănoagă, cu picioare mari şi cu părul castaniu, încurcat nevoie-mare”. Singurul ei dar, dacă-l putem numi aşa, era să rupă, să păteze sau să piardă tot ce avea pe ea într-o zi.

  Irascibilul Dragon nici nu știe cu cine s-a procopsit. “Țărăncuța nătângă” îi va da bătăi de cap încă din prima clipă în care pășește în Turnul Dragonului. A avut nefericirea să fie aproape rostogolit pe scări sau să vină de-a rostogolul pe pardoseală. Ba mai mult, atunci când Agnieszka a crezut ca va fi aruncată în focul din vatră, s-a pus să-l zgârâie și să-l lovească.  

Tot ce vedea era că o gâsculiță de la țară, pe care tocmai o alesese, râdea de el, Dragonul, cel mai mare vrăjitor din regat, stăpânul și domnul ei.. Nu cred că mai cutezase cineva vreme de un secol să râdă de el. S-a ridicat eliberându-și picioarele, apoi s-a uitat de sus la mine, scos din sărite ca o pisică furioasă. Însă m-a făcut să râd și mai abitir. Atunci el s-a răsucit brusc pe călcâie și m-a lăsat să râd ca proasta pe podea, ca și cum nu știa ce să-mi facă.”

   Și totuși, de ce avea nevoie vrăjitorul de ea? Ca bucătăreasă era o calamitate, iar dacă o luase pentru ca să-i țină companie, mai bine s-ar fi lăsat păgubaș. Fata avea un nemaipomenit dar de a provoca dezastre. Tot ce reușea să facă era să-l enerveze, să-l facă să urle de nervi. Și nici măcar nu ține cont de sfaturile lui. Intră dintr-un bucluc în altul!

“-Am … am adus prânzul.

-Adevărat? mi-a răspuns el tăios. Fără să cazi pe drum în vreun puț? Sunt uluit!

 Abia apoi mi-a adresat o privire încruntată:

-Sau ai căzut?

 M-am uitat la rochie: pe poale erau o enormă pată scârboasă de vomă – o ștersesem eu cât de   bine putusem în bucătărie, dar tot se vedea – și o alta acolo unde îmi suflasem nasul. Mai erau câțiva stropi de sos de friptură și alte câteva pete căpătate când ștersesem oalele. Tivul păstra  noroiul de dimineață și, pe deasupra, mai erau niște găurele făcute cine știe când. “

   Agnieszka încercă tot timpul să-l sfideze, iar atitudinea de fată săracă cu duhul devenise arma  răzbunării ei. Voia cu orice preț să-l necăjească amarnic, știind că el o va recompensa de fiecare dată cu o încruntătură neîncrezătoare. Însă, într-un mod cu totul surprinzător, ea are un talent înnăscut la făcut vrăji. Dar nici așa nu scapă de mustrările vrăjitorului.  

– Cum de reușești să-ți faci singură toate astea? m-a întrebat el odată uluit, când umblam de colo până colo cu un dumicat de budincă de orez prins în păr, tocmai în creștetul capului.

  Atunci când vine în vizită prințul Malek, eroul regatului Polnya, Dragonul o sfătuiește să nu iasă din cameră ei din anumite motive. Însă Agnieszka se gândește să stea de vorbă cu prințul, că poate acesta îl va convinge pe vrăjitor să-i dea drumul, dar se trezește sărutată. Fiind la un pas să fie violată, Agnieszka reacționează în stilul ei caracteristic: îi trântește o tavă în cap de îl lasă lat pe legendarul erou Și iarăși, Dragonul se vede în situația ingrată de a-și scoate din belea protejata, preparand o poțiune a uitării pe care i-o servește prințului.

  Însă, a venit ziua în care Baronul din Mlaștinile Galbene îl chemă în ajutor pe Dragon ca să-i salveze ținutul de o himeră, așa că acesta se vede nevoit să o lase singură pe Agnieszka în Turn. Dar, tocmai atunci, oamenii din Dvernik cer și ei ajutor Dragonului și, cum el este plecat, tânăra se decide să fugă din Turn, cu gândul că vrăjile ei vor fi suficient de bune ca să-i salveze pe cei din satul ei natal.

  Încărcată cu o grămadă de poțiunii, ajunge în Dvernik, unde află că vitele din sat au fost mușcate de lupii posedați de rău, veniți din Codru. Însă, cum acestea nu au fost sacrificate, răul din ele va ajunge să intre și în oameni, așa ca fata va avea mult de furcă. Cum va reuși ea să țină piept răului, va las pe voi să aflați, dar, în mod cert e că Dragonul reușește să vină la timp să o salveze, dar neatenția îl va costa: va fi mușcat de un lup. De această dată, Agnieszka va fi pusă în situația de a-l salva pe stăpânul ei. Folosindu-se de jurnalul Babei Iaga, tânăra va realiza o vrajă care îi va salva viața Dragonului și astfel, vrăjitorul se vede nevoit să recunoască puterile noii sale protejate.

 

 La scurt timp după această întâmplare nefericită, mama Kasiei, vine la Turn ca să le ceară ajutorul. Fiica ei fusese luată de trei creaturi monstruoase (Umblători), și dusă în întunecimea Codrului. Va reuși să o salveze? Dar ce șanse mai are Kasia în cazul în care e deja posedată de rău?

Dacă cineva drag ne era luat de Umblători, tot ce puteam spera pentru ei era moartea, însă era doar o speranță. Nu știam niciodată sigur până când nu se întorceau și astfel se dovedea că nu au murit. Și-atunci trebuia să-i vânăm.”

   Însă, în cazul în care Agnieszka va reuși să o salveze pe Kasia, sunt mari șanse să fie luată în vizor de prințul Malek. Acesta dorește de mai mult timp să-și salveze mama, pe regina Hanna, care dispăruse de mai bine de douăzeci de ani. Este ferm convins că regina nu e moartă, ci doar captivă în Codru. Dar cum de ajunsese ea în acest loc bântuit?

    Se spunea că prințul moștenitor Vasily al Rosyei se îndrăgostise de regina Hanna și fugiseră împreună și, când cavalerii regelui îi încolțiseră, s-au adăpostit în Codru. Însă regina și prințul Vasily n-au mai ieșit niciodată. Regele Polnyei l-a învinuit pe moștenitorul Rosyei de moartea  moștenitorului sau. Și de atunci s-au purtat războaie după războaie, întrerupte doar de armistiții ocazionale și de câteva tratate de scurtă durată. A o elibera pe regină putea însemna încheierea războiului cu Rosya și împăcarea celor două popoare. Dar, mai poți ieși vreodată din Codru după ce ai stat în el vreme de douăzeci de ani?

 Așadar, Agniezska se va confruntă cu mari probleme în viitorul apropiat. Va reuși ea să treacă peste toate obstacolele? Dar ce anume bănuie Codrul? De fapt, cum a fost creat el? Vor putea vrăjitorii să înfrângă puterea lui? De ce Dragonul lua câte o fată din Vale, după care o lăsa să plece după zece ani?   

Orice ar fi creatura care sălășluiește în Codru, cea care răspândește spurcăciunea, a ajuns să trăiască acolo și să bea din acea putere ca dintr-o cupă.“

  Recomand “Aleasa dragonului” tuturor celor care îndrăgesc genul fantasy. Stilul lejer abordat de autoare nu face decât să vă ajute să o citiți în mare viteză. Are aventură, romantism, mister, locații pitorești, dar și momente emoționante, pasaje amuzante, personaje inedite. Și foarte multa magie!

   Nota 10

 

 Cartea Aleasa dragonului de Naomi Novik a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.com

by -
13

Contact, de Carl Sagan-Editura Nemira-recenzie

Editura Nemira, 2017
Colecția Nautilus
Titlu original: Contact, 1985
Nr. pagini: 496
Traducere de Radu Pavel Gheorghiţă

   “Este prima dată când cineva, oricine, este  în stare să caute ființe extraterestre. Tu ai făcut un detector cu care se pot căuta alte civilizații pe planetele a milioane de alte sisteme solare. Nimeni nu garantează reușita. Dar ai putea să găsești o problemă mai importantă decât asta? Închipuiește-ți că ei sunt acolo și ne transmit semnale, iar pe Pământ nimeni nu-i ascultă. Ar fi ca o farsă, o glumă proastă. Dacă am fi capabili să ascultăm și nu am face-o, nu ți-ar fi rușine de civilizația noastră?”

   În anii ’85-’90, populația lumii devenea din ce în ce mai receptivă la posibilele contacte cu lumea extraterestră, aprinzând imaginația multor scriitori și scenariști. În 1885, scriitorul științific și astronomul Carl Sagan publica Contact, o poveste profetică despre mesajele venite din spațiu, autorul însuși urmărind ani de-a rândul semnalele sonore.

   În primele capitole ale romanului, autorul face o analiză a copilăriei personajului principal, Eleonor Arroway, și descoperim o fetiță precoce, marcată de moartea tatălui și de prezența unuia vitreg, pe care îl respinge în mod constant, refugiindu-se în mirajul cerului înstelat. După susținerea tezei de doctorat, la finele anilor ’90, Ellie conduce programul de cercetare Argus, iar singura extravaganță pe care și-o permite o reprezintă călătoriile singuratice la volanul unui Thunderbird din 1957 decapotabil.

 

De-a lungul anilor, a ajuns să cunoască fiecare orășel prăfuit, fiecare culme și văioagă și aproape pe toți agenții de circulație de la sud-vest de New Mexico.

   Ellie este un astronom obsedat de SETI (căutarea ființelor extraterestre, printr-un proces de supraveghere obișnuită, monotonă a radioactivității din spațiu), fără viață personală și care luptă să-și croiască drum într-o lume a oamenilor de știință în majoritate bărbați. Ziua în care prin zgomotul banal al spațiului extraterestru apar sunete noi, repetitive, îi schimbă radical viața. Semnalul din spațiu, contestat inițial deoarece conținea prima înregistrare tv din Germania nazistă, în 1936, când Adolf Hitler ura întregii lumi bun venit în patria germană cu ocazia deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice, este, de fapt, un mesaj încifrat venit de pe steaua Vega și conține planurile construirii unei mașini ce va putea trimite cinci oameni în spațiu. Însă lupta împotriva sexismului în știință continuă, deoarece Ellie își dorește să facă parte din echipa Celor Cinci.

   Cu profund interes am urmărit-o pe Ellie pe tot parcursul romanului; un personaj special, un alter ego feminin al autorului, singurul puternic individualizat, portretele celorlalte personaje fiind lăsate într-un con de umbră.

  

Din tot grupul lor, al numiților Celor Cinci, Ellie era singura în poziția de astronom observator, chiar dacă specializarea ei nu ținea exact de domeniul opticii. Iar ea simțea că era datoare să culeagă cât mai multe informații era omenește posibil, atât în călătoriile lor prin tunele, cât și în continuumul spațio-temporal cu patru dimensiuni, cel obișnuit, în care pătrundeau periodic cu Mașina.

   În conturarea personalității ei, Sagan se dovedește un maestru: deșteaptă, ambițioasă, Ellie excelează ca om de știință, descoperă adevăruri absolute pentru omenire, își clădește întreaga carieră încercând să intre în contact cu cei mai îndepărtați străini dintre toți străinii și încearcă să demonteze miturile creaționiste. Însă, în viața reală, cea pământească, abia dacă intră în vorbă cu cineva și nu este în stare să-și descopere propriul adevăr – trecutul ei, ceea ce îi oferea stabilitate, se dovedește o minciună.

   Întreaga ei viață cercetase universul, dar scăpase din vedere cel mai clar mesaj: pentru creaturile mărunte, așa cum suntem noi, nemărginirea poate fi îndurată numai prin iubire.

   Contact pune în discuție și relația dintre știință și religie; fiecare capitol al celor trei părți (Mesajul, Mașina și Galaxia) este precedat de citate de inspirație religioasă.

   

Că noile erezii se vor ivi pe fața pământului o știm din profeția lui Hristos, dar nu cunoaștem nicio prezicere care să spună că trebuie să le nimicim pe cele vechi. (Thomas Browne, Religio Medici, I, 8, 1642)


    Discuții pe această temă se poartă și între personaje, precum și despre posibilitatea implicării divine în proiectul vegan, ca experiment.

  

–«Deus ex machina»? La asta te gândești? Îți închipui cumva că în cele din urmă zeii s-au milostivit de noi și ne-au trimis Mașina?
–Mai degrabă la ceva gen «Machina ex deo» sau cum o suna mai bine în latină. Nu, eu nu cred că omenirea este un experiment. Cred că noi suntem singurii care ne supraveghem, că stăm pe o planetă care nu interesează pe nimeni altcineva, într-un loc în care nimeni nu s-a deranjat să intervină vreodată.

    Finalul romanului poartă Semnătura Creatorului:

    “Tronând deasupra oamenilor, a zeilor și a demonilor, asimilându-i pe Supraveghetori și pe constructorii tunelelor, există o inteligență care precede universul.
   Cercul se închisese.
    Ellie găsise ceea ce căuta.”

   Notă:

    După afirmațiile lui Carl Sagan, romanul s-a născut dintr-un proiect pentru un film artistic, care a apărut în 1997, la un an de la moartea sa, cu Jodie Foster în rolul lui Ellie. Însă, între cele două „scenarii” există diferențe majore. De exemplu, în roman, mama lui Ellie este singura ei rudă în viață, pe când în film, aceasta murise la nașterea fetiței. Tot în film, Ellie este singura care pleacă în călătoria interstelară. Detaliile științifice cu terminologie specifică ocupă un loc important în economia volumului, iar în film se apropie de limbajul standard. Totuși, unele secvențe și replici sunt identice, fapt ce sugerează implicarea autorului și în adaptarea scenografică.

 Cartea Contact de Carl Sagan a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Contact, de CARL SAGAN-apariţie carte

Editura Nemira-Data apariţie: 03.04.2017

Titlul original: Contact
Colecţia: Nautilus
Traducător: Radu Pavel Gheorghiţă
Număr pagini: 496

   O poveste profetică, plină de detalii ştiinţifice care o fac foarte credibilă, îi vorbeşte cititorului într-un roman care ridică o mulţime de întrebări. Carl Sagan pune sub lupă ştiinţa, religia şi politica, elemente care definesc societatea, dar mai ales relaţia dintre ele, privind şi spre rolul lor din viitor. Un clasic modern al literaturii SF, Contact etalează un talent ieşit din comun. Este anul 1999 şi se apropie un nou mileniu. O echipă de cercetători din mai multe ţări e gata de cea mai palpitantă aventură din istoria omenirii. Motivul? Convingerea oamenilor de ştiinţă că au receptat un mesaj de la o sursă inteligentă, pe care vor să o descopere.

   „Ca un roman poliţist bun, Contact ne face curioşi până la sfârşit. O carte ingenioasă şi absolut pe placul tuturor.“-Newsweek

   „Un apel la reconciliere între ştiinţă şi religie (…;) pe teritoriul comun al admiraţiei pentru măreţia universului. O carte care te înalta că o călătorie printre stele.“-The Washington Post

Sursa: Editura Nemira

by -
15

Mitul creaţiei ce se întoarce împotriva creatorului, în varianta metalizată.

Robogeneza, de Daniel H. Wilson-Robopocalipsa continuă!

Editura: Nemira
Colecţia: Nautilus
Data apariţiei: 2016
Nr. Pagini: 424
Traducător: Mihai Dan Pavelescu
Titlu original: Robogenesis

   Dacă aţi văzut în ordine filmele seriei Terminator, precis ţineţi minte senzaţia de mai vreau de la scurtele secvenţe din viitor unde lupta între oameni şi roboţi era în plină desfăşurare. De atunci următoarele episoade ale francizei ne-au dat tot mai mult din dramatismul ei, fiecare cu tot mai multe efecte speciale şi tot mai mari bucăţi din viitor, până ce a ajuns toată acţiunea să se desfăşoare acolo, dar parcă niciun alt fragment din conflinctul om-maşină nu a avut farmecul neîmplinit al acelor prime secvenţe din întâiul Terminator. Uite că am regăsit până la urmă senzaţia dată de ele şi continuarea cel mai aproape de spiritul lor, în seria cu roboţi a lui Daniel H. Wilson.

   Constituit deocamdată din două romane : Robopocalipsa şi Robogeneza, dar cu extensii preconizatoare spre următorul, care îl va transforma într-o trilogie, universul distopic robotizat îşi poate deja adăuga la recomandări achiziționarea drepturilor ecranizării de către marele Steven Spielberg. Aşa că, dacă preferaţi, ca mine, să citiţi cărţile înainte de a apărea filmul, grăbiţi-vă să daţi gata măcar primul volum până se mai moșmondesc ei cu filmările, pentru că atunci când va fi lansat, va deveni un eveniment social şi veţi fi obligați să mergeţi cu prietenii la premieră.

2 (3)

 

   Mitul creaţiei care se întoarce împotriva creatorului e recurent în istoria literaturii, sub diferite forme, dar parcă niciodată nefericitul ce tinde la atributul Dumnezeirii nu e făcut mai zob ca în operele SF. Omul contra unui robot inteligent e deja o imagine tulburătoare de carne contra metal, care exploatată de un scriitor talentat poate da cei mai teribili fiori. Wilson, ca specialist în robotică, nu se mulțumește cu atât, ci creează o întrepătrundere a celor două materii, ființe cu clasificări ambigue ce sunt fie roboţi umanizaţi fie oameni robotizaţi cu implanturi şi exoschelete integrate,  lumea lui devine o contorsiune organico-mecanizată într-o continuă pulsaţie dureroasă şi zbatere pentru acapararea de esenţe vitale.

   Dacă aţi citit  primul volum al seriei, Robopocalipsa, veţi regăsi multe dintre personajele de acolo  continuând o luptă pe care credeau că au câştigat-o. Dar Inteligenţa Artificială Anchor R-14 era de-a dreptul un drăguţ şi o chestie filozofică benefică faţă de noul duşman distrugător, fixist şi nemilos, care apare torturat şi turmentat de prin stivele depozitelor de circuite. Tot ce părea rezolvat fericit în primul război om-robot devine în noua confruntare a protagoniştilor extenuaţi ce şi-au consumat deja toată energia în ]ncleștarea ce părea de final, doar un antrenament pentru un conflict şi mai devastator şi mai fără speranţă. Decorul distrugerilor planetare devine din apocaliptic, post-apocaliptic, dar infestat de primejdii şi mai mari şi mai de neînţeles pentru rămăşiţele umanităţii… Dacă nu aţi citit însă primul volum sau dacă aţi făcut-o cu ceva timp în urmă, o să fie un pic mai greu de urmărit vasta galerie de personaje şi care exact e ideea cu fiecare. În caz că aţi început cartea la recomandarea mea, să nu mă suduiţi că v-am băgat în amalgamul ăsta confuz, după câteva capitole el se clarifica, cea mai mare parte dintre legăturile logice se refac perfect şi romanul devine o continuă curgere de acţiune care te ţine cu sufletu-n gâtlej, cu eroi care îţi doreşti cu ardoare să supravieţuiască încercărilor, cu scene de război epopeic, unde roboţi şi oameni sunt în ambele tabere de-acum, ca sclavi unii ai altora sau ca spirite libere și sfidătoare.

robogeneza 1

   

  Se păstrează stilul de a scrie pe multiple planuri din Robopocalipsa – cel pe care toţi îl catalogau ca de World War Z, dată fiind proximitatea lansării pe piaţă a celor două destrămări ale civilizaţiei (molimă zombi în Războiul Z). Încearcă să se acopere o cât mă vastă întindere intercontinentală şi de data asta, dar deja oamenii au rămas mai puţini, aşa că în afară de un mic episod rusesc şi o importantă influenţă japoneză, concentrarea confruntărilor are loc tot pe continentul american, exploatând experiența de luptă a nativilor Naţiunii Osage (indieniii) şi a elementelor dispersate ale forţei armate de şoc ce a înfrânt Inteligenţa artificială malefică precedentă (cowboy-ii). Aşadar: roboţi,  indieni-indigeni, soldați-cowboy, japonezi cu spirit de sacrificiu samuraic, ruşi beţivi şi încăpăţânaţi, copii bio-mecanici cu însuşiri extraordinare, maşinării mecanice posedate de oameni şi oameni posedaţi de maşinării mecanice, toate se adaugă unei reţete pline de tot ceea ce te poţi aştepta de la descrierea unei astfel de zguduiri tectonice a ceea ce a mai rămas din societatea terestră.

robogeneza 2

 

   Cartea e structurată în trei părţi ce poartă numele a trei personaje: Lark Iron Cloud, Mathilda Perez și Cormac Wallace,  dar în fiecare dintre capitole poţi descoperi prin modul de privire gameplayer first person, viziunea a mult mai multor protagonişti. Am făcut o mică lista ne-spoiler-istă pe care şi eu aş fi vrut uneori să o găsesc pe undeva în timp ce citeam, sper să daţi peste ea înainte de a începe romanul şi să vă fie la îndemână pentru consultare dacă v-aţi blocat în identificarea vreunuia dintre numeroşii combatanți. În ordinea apariţiei:

   Lark Iron Cloud – soldat din armata Calului Sur, transformat în cyborg de o specie de robot parazit ce pune stăpânire pe corpurile umane. Se crede că a fost ucis, dar odată cu distrugerea controlului exercitat de Inteligenţa Artificială conducătoare Archos R-14, personalitatea îi este eliberată devenind un simbiot om-maşină.

   Hank Cotton – individ antipatic, gelos pe succesul altora, încercând să profite în orice fel de noile rearanjări sociale, devenit demn de milă şi chiar tragic cu sclipirile lui finale de umanitate, odată ce noua inteligenţă mecanică fatală Arayt Shah, pune stăpânire pe el.

   Vasili Zaițev – tehnician de intreținere rus, om dintr-o bucată, mai degrabă folositor de topor decât de alte fineţuri tactice sau psihologice.

   Mathilda Perez  – o adolescentă modificată bio-metalic de operaţii robotizate, care prin implantul unei bande oculare poate percepe undele radio şi controla maşinile.

   Nolan Perez – frăţiorul ei, un băiat în creştere ce trece prin toate ororile războaielor devenind tot mai puternic şi mai adaptat pentru supravieţuire.

   Arbitru Nouă Zero Doi – robot umanoid de luptă, născut-liber, cu gândire independentă şi suporter al umanităţii.

   Cormac Wallace – erou veteran din echipa Băiat Isteţ aflat împreună cu iubita pe lungul drum spre casă, oriunde o mai fi ea.

5 (2)

 

   Takeo Nomura – inginer japonez în etate a cărui păpuşă sexuală Mikiko a fost resuscitată la o formă de viaţă adevărată şi care a determinat deasemenea trezirea celorlalţi roboţi liber-născuţi.

   Archos R-14 – vechiul duşman IA, păstrat în acest volum doar ca o copie parţială şi ajuns aproape simpatic şi pozitiv prin comparaţie cu noua ameninţare – chiar după tot ce a făcut în primul război se pare că în felul lui malformat de gândire ar vrea mai degrabă să salveze o parte ranforsată a omenirii pe care inteționează să o distrugă noul duşman.

   Archos R-8 / Arayt Shah – o variată anterioară de producţie Archos, Inteligenţă Artificială monstruoasă  înrăită de tortura în cicluri şi închegată într-o filozofie simplistă de exterminare a tuturor celorlalte forme de viaţă şi accederea înspre o singularitate de electricitate pură sau ceva de genul ăsta, odată cu absorbirea tuturor energiilor necesare pentru a își creşte puterile de procesare.

   Tancul păianjen Houdini –  încropire mecanică şi unul dintre roboţii leali cauzei oamenilor.

6

 

   Pe lângă trecerea de la apocalipsă la post-apocalipsă, diferenţa dintre cele două romane ale seriei este dată de atitudinea de luciditate implacabilă, analitică,  tipic robotică, a lui Archos R-14 care a condus primul război om-maşină (numit atunci Noul Război) şi cea isterică, direct-implicată, sadică, aproape de răutate omenească, pe care o are Inteligența Artificială creată de savanţi prin echivalentul temporal a eoni de tortură, Archos R-8 – autonumit şmechereşte Arayt Shah, cel care conduce înfruntarea de acum (Adevăratul Război)…  Mi-e greu să decid care volum mi-a plăcut mai mult, Robopocalipsa începe spectaculos cu preluarea şi distrugerea societăţii umane de către maşini, dar e mai puţin epică în scenele de bătălie. În Robogeneza ele cresc progresiv dinspre a doua treime a cărţii şi se încheie apoteotic cu încleştarea tuturor forţelor existente. Aş spune că pe ansamblu sunt la fel de reuşite, ambele.

   Dincolo de fantezie, aventură şi acţiune, cunoștințele profesionale ale autorului îi permit să jongleze cu idei despre o ecologie a maşinilor şi  a simbiozei om-maşină, dar mai ales să ne transmită convingător fiorul de teamă în ceea ce priveşte viitorul tehnologiei. Clipa când inteligenţa sintetică ar fi creată artificial de experimentele scormonitoare ale savanţilor, poate fi la un pas distanţă. Ce sunt deja aici sunt căile prin care o IA ar putea prelua automat controlul infrastructurii sociale. Iar ele se tot bătătoresc şi diversifică cu fiecare reţea de computere, ghidaj electronic de la distanţă, cu fiecare smart-house, smart-car sau smart-phone care îţi ușureaza viaţa, dar ţi-o lasă totodată atât de expusă atacului informatic organizat. Considerați-vă avertizați de beletristica vizionară a specialiștilor precum Doctor în Robotică Daniel H. Wilson.


Daniel H. Wilson.

sigla Nemira

Cartea Robogeneza de Daniel H. Wilson a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Noutăți Nemira: Philip K. Dick, Stephen King & Robyn Young

    2017 începe în forță pentru super-cititorii Nemira cu noutăți în colecțiile Nautilus & Suspans:

   Seria de autor Philip K. Dick se îmbogățește cu un nou roman în colecția Nautilus, care apare pentru prima dată în limba română, tradus de Dan Sociu: Dr. BLOODMONEY. Cartea a fost nominalizată la Premiile Nebula în 1965 și descrie un viitor ușor de recunoscut, dar totuși inimaginabil până la capăt. O comedie neagră animată de o galerie de personaje bizare se desfășoară într-o lume care suferă consecințele anihilării nucleare, o lume în care mutanții fac norma. Printre ei, Dr. Bloodmoney este un mutant cu puteri telekinetice, un DJ într-un satelit ce circulă neobosit, un fizician megaloman, care a contribuit semnificativ la distrugere acționează într-o lume dominată de rău.philip_k_dick-dr_bloodmoney

   Stephen King lovește din nou! Seria Bill Hodges, începută anul trecut cu Mister Mercedes în colecția Suspans, continuă cu mult-așteptatul CE-AM GĂSIT AL MEU SĂ FIE, un thriller palpitant despre obsesia periculoasă a unui cititor pentru un scriitor. John Rothstein, scriitorul care l-a inventat pe Jimmy Gold și care este preferatul lui Morris Bellamy, e ucis de fanul său înfocat. Sfârșitul lui înseamnă începutul goanei după opera sa nepublicată, care cuprinde cel puțin încă un roman cu Jimmy Gold. Însă Morris ascunde tot și, peste treizeci și cinci de ani, când iese de la închisoare, află că între timp comoara furată a fost descoperită de altcineva. Dar în calea răzbunării mult visate stau fostul detectiv Bill Hodges și asociații lui de încredere.

robyn-young---2---renegatul_c1

   Pentru pasionații de istorie, tot în colecția Suspans apare RENEGATUL, partea a doua din seria Rebeliunea, de Robyn Young, care povestește pasionant intrigile și luptele care se duceau între Anglia și Scoția într-o perioadă de mari tensiuni politice. Regele Edward al Angliei se îndreaptă spre Scoția, hotărât să o cucerească. Un singur om îi stă în cale: Robert Bruce, care e hotărât să ajungă el însuși pe tronul Scoției. Dar și alții râvnesc la coroană și se coalizează împotriva lui.

Dacă mai speri în finaluri fericite, nu ai acordat destulă atenție efectului GoT

Lumea de gheață și foc

Istorii nespuse din Westeros și din Urzeala Tronurilor, de George R. R. Martin, Elio M. Garcia şi Linda Antonsson

Editura: Nemira
Colecția: Nautilus
Număr de pagini: 336
Format: 230 x 300 mm
Traducător: Silviu Genescu
An apariție: 2015

   Nu a existat niciodată, în toată istoria umanităţii, o serie de cărţi şi filme (pentru că deja nu mai poţi să disociezi romanele de serialul TV) care să creeze dependenţa pe care o induce “Urzeala Tronurilor”. Remarcabil e că ea nu se manifestă doar pe vreo nişă, sau pentru vreun gen anume de cititori și telespectatori. Saga literar-televizionistică este la fel de apreciată de personalităţi ştiinţifice sau literare, de adolescenţii rebeli ori tocilari ca şi de gospodinele ce priveau numai telenovele sau gospodarii ori pensionarii ce nu mai urmăriseră un serial episod după episod de pe vremea Dallas-ului. Dacă iubeşti istoria, aventura, poezia, basmele, poveştile de dragoste, mitologia, intrigile de curte sau de familie şi cam orice se poate imagina, vei găsi ce e mai bun din tematica lor în universul de gheaţă şi foc al lui George R.R. Martin.

   Într-un sondaj care să identifice principala cauză a acestui succes, probabil primul motiv bifat ar fi, paradoxul-paradoxurilor: realismul. Pentru că povestea e totuşi o fantezie. Asta dacă mai putem numi fantezie un univers din care odată ieşit, propriul univers ţi se pare palid, şters şi extrem de simplist prin comparație. Dar o fantezie care nu e nici fantasy-ul romanţios de fete, cu vampiri îndrăgostiţi, nici tocmai un eroic-fantasy – pentru că nimeni nu reuşeşte să rămână eroic până la final în GoT (Game of Thrones – abreviere  cvasi-predestinată). Însăşi clasicii literaturii de gen par infantili, exageraţi şi prea puţin credibili cu monştrii lor – nimic nu e mai monstruos decât umanitatea personajelor din Urzeala Tronurilor. Elementul fantastic e puţin folosit, mai mult ca o umbră ameninţătoare, coborând din legende şi poveşti spuse la gura sobei, decât ca o realitate palpabilă. Iar atunci când el totuşi apare este cu atât mai înfiorător, cu cât, asemeni eroilor romanelor, ai ajuns să nu mai crezi că  există.2 (2)    Inspiraţia lui George Martin e declarat una istorică, a indicat inclusiv sursele principale: Războiul celor Două Roze din istoria Angliei şi “Regii Blestemaţi”, cărțile lui Maurice Druon, serie de aventuri romanţată, ce maschează de fapt o sclipitoare lucrare didactică de popularizare a istoriei Franţei. Prin simpla lor pomenire ca matrice pentru  romanele sale fantasy, scriitorul a întors generaţii de cititori înspre istoriile şi istorisirile care l-au inspirat. Eu însumi am început să îl citesc pe Druon şi romanele Philippei Gregory despre Războiul celor Două Roze, datorită lui şi am fost uimit de cât de mult din scenariile sale, am regăsit în ele. De la bătălii, evenimente şi obiceiuri medievale, până la amănunte aproape nemodificate, la nume unde se schimbă doar o literă-două (York, devine Stark, Lancaster devine Lannister), sau porecle reproduse întocmai. Totuşi, odată impregnate cu pecețile Westerosului, nu ai cum să consideri ceva din toate astea ca plagiere, ci prin faptul că au existat şi în lumea noastră, ca o tentă în plus de realism şi autenticitate. Sigur, în caz că nu apreciai deja lumea GoT ca mult mai realistă şi mai autentică decât tot ce-avem noi pe-aici.

   Dar nu numai trecutul e oglindit de opera lui Martin. Prezentul cu ridicătorii de ziduri şi lumea vestică clătinându-se sub invazii culturale. Cu Mama Merkel salvatoarea de victime ale războaielor ca Daenerys – mama sclavilor eliberați, cu izolaţionişti, cu separatişti şi conflincte tectonice religioase. Cu dezastre ecologice șl molimi pândind, cu forţe sumbre ridicându-se. Cu sadism, teroare, decapitări de ostatici, sânge şi flăcări. Cu senzaţie de societate aflată în pragul colapsului, unde totuşi toţi petrec cu inconştienţă.

    Însăși concepția de a face filme s-a schimbat după ecranizarea Urzelii. Happy-end-ul s-a stins în chinuri, iar acum până și în peliculele Disney a ajuns să moară toată lumea (vezi ultimul Star Wars – mai sumbru și mai masacrator decât pe vremea când nu era Disney, dar nu exista Game of Thrones care să ridice ștacheta realismului conflinctual până la stele). În spiritul ăsta prevestitor de năpaste, nu a fost vreodată un autor pentru care să se roage fanii mai mult să nu  treacă pe alte tărâmuri înainte de a îşi termina povestea, cum o fac pentru George Martin, având în vedere că scriitorul are totuşi o vârstă. S-au înregistrat chiar indignări ale unora  pentru că  şi-a dedicat timpul acestui album enciclopedic, în loc să termine ultimele două romane din seria propriu-zisă de şapte.

   Probabil sunt numai cei ce nu au răsfoit măcar “Lumea de gheață și foc”. Pentru că această apariţie neaşteptată, o carte uriaşă ca un tom din vechime, nu e nicio simplă enciclopedie, nici vreun artificiu comercial pentru a mai stoarce un ban de la dependenţi. Nicidecum. E practic un nou volum al seriei. O lucrare inovativă care face legătura între “Cântec de gheață si foc” şi antologia de povestiri cu Duncan şi Egg, eroii îndrăgiţi din “Cavalerul celor Şapte Regate” (prequel al Urzelii Tronurilor). Dar şi un nou episod al serialului (dat fiind că are o prezentare grafică extraordinară, aproape cinematografică), care detaliază toată istoria şi geografia Westerosului, Essosului, a celorlalte continente, precum şi faptele memorabile ale personalităților lor.george martin

    Volumul e scris în colaborare cu Enio Garcia şi Linda Antonsson, doi discipoli specialişti în tot ce ţine de GoT, fondatori ai site-ului westeros.org care e practic o pagină oficială pentru geografia şi istoria universului lui Martin. Coautori atât de erudiţi în domeniu încât au participat ca experţi şi la elaborarea scenariului serialului. Dar ca în ecranizare, se simte inconfundabila amprentă dominantă şi forţa creatoare a maestrului, controlând totul. llustrată absolut minunat, “Lumea de gheaţă şi foc” merită achiziţionată de orice pasionat sau fan. Oricare dintre ei va găsi mereu motive să recurgă la clarificările ei citind sau recitind “Cântec de gheaţă şi foc” ori “Cavalerul celor Şapte Regate”. Iar cei ce preferă doar serialul, vor putea înţelege şi aprofunda mult mai bine personajele, legându-le de trecutul lor, de istoria, obiceiurile şi religia care le-au format.

4 (1)

    V-aţi întrebat vreodată cine sunt primii oameni, de ce sunt în prag de extincţie Copiii Pădurii, cum a sfârşit măreaţa Valyrie? Dar de unde au venit Targaryenii, unde au dispărut dragonii, de ce e atât de diferit ţinutul Dornelor de restul Regatului, care era exact primejdia Blackfyre din povestirile cu Dunk şi Egg, ce făcea Tywin Lannister în tinereţe, cum a început revolta contra Regelui Nebun, de ce sunt anotimpurile atât de lungi şi ce se întâmplă când vine iarna? Toate aceste interogaţii şi multe altele, îşi găsesc răspunsurile acum.

    “Lumea de gheaţă şi foc” e prezentată ca o lucrare originală ad usum Delphini (cum se numea la Curtea Franţei o operă informativă concepută pentru tânărul vlăstar regal), scribăluită pentru proaspătul Rege Tommen de Maesterul Citadelei Yendel. Prin acest artificiu, autorii strecoară în felul cronicarului de a nara, toate dubiile cărturarilor vremii lui cu privire la existența cu adevărat a unui pericol de dincolo de Zid, a interpretării legendelor, sau nelămuririle şi nesingurața din jurul diferitelor evenimente ce se pierd în negura timpului şi în privinţa cărora istoricii se contrazic.5

     Cartea este alcătuită din şapte mari capitole, păstrând cifra mi(s)tică pe care o regăsim în numărul zeilor, numărul regatelor, ba chiar şi numărul volumelor pe care le-a anunţat Martin :

     Istoria Străveche – unde ne sunt povestite cele mai vechi legende despre originile populaţiilor din Westeros, clarificându-ne cine sunt atât de des-pomeniţii Primi Oameni, cum a afectat venirea lor triburile Copiilor Pădurii sau ale Uriaşilor şi cum au trebuit să se confrunte la rândul lor cu invazia andalilor

     Domnia Dragonilor – descrie ultima debarcare în masă dinspre Essos în Westeros, cea a urmaşilor distrusei Valyria, Stăpânii Dragonilor, şi felul cum Targaryenii cuceresc rând pe rând Cele Şapte Regate

       Regii Targaryeni –  detaliază domniile regilor din Casa Targaryen, lupta lor îndelungată pentru controlul neîmblânzitei regiuni Dorne,  felului în care au ajuns să îşi piardă invincibilele arme supreme zoologice în războiul civil numit Dansul Dragonilor, dar şi rebeliunile Blackfire – despre care se aminteşte atât de mult în povestirile cu Dunk şi Egg, ale căror dedesubturi le putem înţelege, în sfârşit, în profunzime.

       Căderea Dragonilor – ne aduce cu un pas înaintea debutului Urzelii Tronurilor, aproape fiecare referire din cărţi sau serial la vreun episod din trecutul recent, îşi află explicaţia; sigur, în afara celor pe care Maester Yendel nu le cunoaşte şi vor rămâne în continuare mistere de dezlegat pentru ultimele două volume ale lui Martin

      Cele Şapte Regate  – ne dezvăluie într-o manieră incitantă, istoria, geografia şi obiceiurile fiecarei regiuni din Westeros, precum şi  confruntările pentru stăpânirea lor, pedigriul războinic al marilor Case ce au ajuns să le conducă

     Dincolo de Regatul Apusului – aruncă o privire inedită chiar pentru fanii cei mai cunoscători, asupra ţinuturilor exotice din afara Westerosului; şi nu doar asupra Essosului, a Oraşelor Libere, Bravoosului, a Golfului Sclavilor şi a urmaşelor coloniilor valyriene, dar şi a Insulelor Verii sau a unor părţi îndepărtate ale universului fantastic, despre care acum aflăm prima oară6 (1)

    “Lumea de gheaţă şi foc” arată ca o enciclopedie (copertă cartonată, file veline, calitate excepţională a graficii); te informează ca o enciclopedie (nimic din trecut nu rămâne nelămurit – totuşi nu se oferă niciun spoiler, pentru că toate evenimentele au avut loc înainte de precipitarea finală din Game of Thrones); chiar are bucăţi zdravene pe care le poţi categorisi ca enciclopedice (mai ales în ultimele două părţi), însă e mult mai mult decât o enciclopedie sau un album artistic cu splendide ilustraţii gotice. Este fondul tapiseriei medievale pe care e brodată Urzeala Tronurilor, Încleștarea Regilor, Iureşul Săbiilor, Festinul Ciorilor şi Dansul Dragonilor, aşteptând Vânturile Iernii şi Un vis de primăvară. Poţi să admiri fiecare scenă, dar numai împreună dau acea senzaţie de complet, continuitate şi imagine de ansamblu.

    Am început cu parafrazarea unui celebru citat din serial, “If you think this has a happy ending, you haven’t been paying attention.”, nu atât de celebru totuși ca “Winter Is Coming”. Se spune că atunci când un fragment dintr-o operă intră în imaginarul colectiv citată exact şi folosită în discuţii de zi cu zi, poţi nominaliza acea operă ca formatoare a gândirii societăţii. Dacă fiecare dintre bucăţelele astea memorabile ar fi flamuri medievale după care toţi pot să identifice aparţinătorul, prima ar fi a filmului, pentru că nici nu apare în carte şi e o atenţionare a revoluționarilor scenarişti conduşi de Martin, că nimeni nu e de neatins în ecranizarea sa. “Vine iarna” e previziunea simbol pentru seria de romane, parcă o şi vezi imprimată pe scutul de pe copertă. Flamura muzicală e dată de genericul de început cu coloana sa sonoră obsedantă care te pregătește pentru explozia de acţiune. Iar “Ploile din Castamere”? “The Rains of Castamere” este poezie. Cea mai bună încheiere pentru prezentarea unui atât de original album tematic de artă, ca “Lumea de Gheață și Foc”:

Surse foto: Copyright © 2014 by George R.R. Martin, Copyright © Nemira, 2015

targulcartii.ro

Cartea Lumea de gheață și foc-Istorii nespuse din Westeros și din Urzeala Tronurilor, de George R. R. Martin, Elio M. Garcia şi Linda Antonsson a fost oferită pentru recenzie de Târgul cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul cărţii.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

 

 

by -
16

o încântătoare lecție despre adevăr și minciună, iubire și ură, despre viața de familie și problemele ei, despre miracolele pe care trebuie să le acceptăm, cărora să le permitem să-și facă culcuș în viețile și inimile noastre.

          ,,Umanii” de Matt Haig-o poveste în lumini și umbre

Titlu original: HUMANS

Traducere din limba engleză: Alina Sârbu

Editura: Nemira Publishing House

Colecția: Nautilus

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 376

   Matt Haig, scriitor și jurnalist, s-a născut pe 3 iulie 1975 la Sheffield, în Marea Britanie. A studiat la Leeds University și și-a înființat propria lui companie de marketing, semnând mai multe volume despre digital marketing înainte să debuteze cu o lucrare de ficțiune. După o luptă lungă cu depresia, a început să scrie literatură și este convins că cititul și scrisul i-au salvat viața. Cărțile, crede el cu tărie, au o mare putere de a uni oamenii, cu atât mai mult în lumea noastră. Unele dintre volumele sale au devenit bestselleruri: The Last Family in England (2004), The Radleys (2010), The Humans (2013). Volumele pe care le-a semnat au fost traduse în treizeci de limbi și toate romanele pentru adulți vor fi ecranizate. Autorul a publicat și volume pentru copii, apreciate și admirate, printre care Shadow Forest (2007) sau To Be A Cat (2012).matt-haig

   Anumite cărți reușesc să te pună pe gânduri, să te pună, la propriu, cu ,,botul pe labe”. Există cărți care ascund în spatele unei povești ficționale un mesaj profund, un mesaj pe care-l descoperi în urma unor ,,săpături” la adâncime. Aceste cărți te aduc cu picioarele pe pământ, te determină să privești altfel viața, oamenii care te înconjoară, evenimentele care-ți marchează într-un fel sau altul existența. Pentru astfel de cărți este nevoie de cititori dornici să privească dincolo de cuvinte, dincolo de umor autorului, dincolo de barierele vizibile cu ochiul liber. Pentru ,,Umanii” de Matt Haig este nevoie de astfel de cititori.

,,Oamenii sunt stăpâniți de dorințele lor primare, ceea ce duce la apariția suferinței și a durerii, deoarece dorințele noastre ne fac să poftim lucruri din lume, dar lumea nu e nimic altceva decât reprezentare. Deoarece unele dintre aceste pofte dau formă celor pe care le vedem, noi sfârșim prin a ne hrăni din noi înșine, până ce înnebunim. Și sfârșim aici.”

   Am citit cu mare plăcere acest roman, de la care nu mă așteptam să fie decât un SF, ca toate celelalte. Însă cartea lui Matt Haig este mai mult decât un SF, este o poveste în lumini și umbre, alb și negru, despre lumea în care conviețuim de atâtea generații, despre ceea ce o face să apară astfel în ochii noștri. Reprezintă o încântătoare lecție despre adevăr și minciună, iubire și ură, despre viața de familie și problemele ei, despre miracolele pe care trebuie să le acceptăm, cărora să le permitem să-și facă culcuș în viețile și inimile noastre.

,,Sărutul este ceea ce umanii fac atunci când cuvintele au ajuns într-un loc de unde nu mai pot evada. Este o schimbare de macaz spre un alt limbaj. Sărutul este un act de sfidare, poate chiar un război. ,,Nu ne puteți atinge”, asta este ceea ce transmite un sărut.”

   Protagonistul cărții este Andrew Martin, profesor universitar la Cambridge și mare matematician. Într-o noapte este găsit hoinărind pe străzi fără haine, în timp ce face cunoștință cu ceea ce-l înconjoară, cu viața în acest colțișor al Terrei și, implicit, al universului. De fapt, Andrew Martin nu este tocmai Andrew Martin, ci un extraterestru venit de la o distanță de milioane de ani-lumină.

   Adevăratul împătimit al numerelor a fost lichidat, iar această ființă stranie i-a împrumutat corpul, venind aici pentru a îndeplini o misiune. A fost însărcinat să-i elimine pe toți apropiații profesorului și pe posibilii cunoscători ai descoperirilor sale matematice (referitoare la demonstrația ipotezei Riemman) ce ar putea permite o evoluție uimitoare a societății umane. O evoluție deloc pe placul vecinilor lor din altă galaxie, în care teleportarea este posibilă, în care tehnologia e atât de avansată și în fața căreia pălește cea de pe Pământ, rămasă la un stadiu ,,primitiv”.

,,Cu alte cuvinte: ceva care nu era uman.

Am încercat să mă conving că asta era ridicol. Eram aproape capabil să mă conving că propria minte îmi era ridicolă și că, de fapt, nu văzusem niciodată nimic altceva decât alți umani. Că eram, de fapt, profesorul universitar Andrew Martin și toate celelalte lucruri nu fuseseră decât un soi de vis.

Da, aproape că puteam să fac astea.

Aproape.”

   Profesorul este supus unor controale psihiatrice, însă această ,,ieșire”, aparent nebunească, se presupune a fi cauzată de lipsa de odihnă, de munca continuă și nesfârșită din ultima vreme. Andrew Martin se întoarce acasă, la soția sa Isobel și la rebelul fiu Gulliver. E nevoit să se acomodeze cu noua viață, să facă tot posibilul să nu se dea de gol. Căci, din nefericire, corpului matematicianului nu a venit la pachet cu memoria și amintirile acestuia. Pune întrebări, încearcă să-și ducă la îndeplinire scopul pentru care se află aici.

   Pentru toți cei din jur pare un alt om. Noul Andrew Martin pare să-și iubească soția ca pe vremuri, pare să-i acorde fiului său atenția și afecțiunea cu care s-a zgârcit până în momentul de față. Ba chiar se împrietenește cu Newton, cățelul familiei, singurul ce pare să știe adevărul și să-l înțeleagă. Lucruri pe care odinioară le detesta, acum par să-i placă nespus. Oare criza din acea noapte ploioasă de vineri l-a schimbat definitiv, scoțând la iveală sensibilitatea și bunătatea din el?

,,După o vreme de stat cu un cățel în poală, îți dai seama că există o necesitate: aceea de a-l mângâia. Să nu mă întrebați cum de se întâmplă asta în mod necesar. În mod clar, are de-a face cu dimensiunile părții de sus a corpului uman. În orice caz, am mângâiat câinele și, în timp ce făceam asta, am înțeles că era, de fapt, o senzație plăcută, cu căldura și ritmul ei.”

   Însă cu trecerea timpului se atașează de această familie, devenită parcă a lui. Se obișnuiește cu această viață în care fericirea, iubirea conviețuiesc cu suferința, ura, în care există război și pace, în care binele și răul alternează. Oamenii jonglează cu aceste sentimente, stări, trăiri, dar per ansamblu această existență i se pare mult mai fascinantă decât viața veșnică, monotonă și ultratehnologizată pe care a dus-o undeva departe de aici. Isobel și Gulliver nu știu mare lucru despre munca lui Andrew, cu siguranță nu reprezintă un pericol. Chiar și așa, ființa extrapământeană trebuie să scape de ei. O decizie dificilă ce pare să-i rănească sufletul din ce în ce mai umanizat.

,,Sensul iubirii era să te ajute să supraviețuiești.

Sensul ei era, de asemenea, să uiți de sens, de înțeles. Să încetezi să mai cauți și să începi să trăiești. Înțelesul era să ții de mână pe cineva la care ții și să trăiești înăuntrul prezentului. Trecutul și viitorul erau mituri. Trecutul era doar prezentul care murise, iar viitorul oricum nu va exista niciodată, pentru că, până când  vom ajunge noi la el, trecutul se va fi transformat în prezent. Acesta, prezentul, era tot ce era. Mereu mișcătorul, mereu schimbătorul prezent. Și prezentul era capricios. Nu putea fi prins decât dacă dădeai drumul, dacă te detașai.

Așa că m-am detașat, am dat drumul.

Am dat drumul la tot ce exista în univers.

La tot, dar nu și mâinii ei.”

   Va accepta el să-și omoare ,,noua” familie? Va renunța la acest fruct interzis sau va prefera să fie izgonit din paradis? Va face din acest loc ACASĂ? Va dovedi că poate fi mai uman decât umanii? Asta rămâne să aflați citind minunatul roman al lui Matt Haig.

   Eu vi-l recomand cu drag, căci este o lectură ușoară, ce m-a scos din zona mea de confort. Vă invit să descoperiți această istorie fabuloasă, pe care o veți îndrăgi negreșit! Veți râde, veți plânge, însă, în final, vă veți simți bucuroși și recunoscători acestei cărți și autorului extrem de talentat. De asemenea, veți putea primi sfaturi de la personajul principal, 97 la număr, pe care CHIAR ar trebui să le urmați. Și ca să vă ispitesc, poftiți câteva:

,,1.Rușinea e o pereche de cătușe. Eliberează-te singur de ea!

  1. Nu-ți face griji în legătură cu capacitățile tale. Ai capacitatea de a iubi. Asta-i de ajuns!
  2. Râzi! Ți se potrivește!
  3. Știrile ar trebui să înceapă cu matematică, apoi cu poezia, și să o ia în jos de acolo.
  4. Supune-te capului tău. Supune-te inimii tale. Supune-te instinctului tău. De fapt, supune-te tuturor, cu excepția ordinelor.”

Părerile criticilor:

  • „O explorare minunată a ce înseamnă să iubeşti şi a ce înseamnă să fii om.“ S.J. Watson
  • „O carte care te face să râzi şi să plângi în acelaşi timp.“ Jeanette Winterson
  • „Un roman minunat de haios, palpitant şi inventiv. Asemenea lui Kurt Vonnegut şi Audrey Niffenegger, Haig foloseste convenţiile din SF ca să exploreze şi să satirizeze elegant şi convingător concepte precum liber-arbitru, căsătorie, logică, nemurire şi milă.“ The Times

       LECTURĂ PLĂCUTĂ!

sigla Nemira

Cartea Umanii, de Matt Haig a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Robogeneza (continuarea romanului Robopocalipsa), de Daniel H.Wilson

Editura: Nemira

Titlul original: Robogenesis
Traducerea: Mihai Dan Pavelescu
Colecţia: Nautilus
Număr pagini: 424

Detalii
„O poveste ingenioasă şi puternic vizuală despre războiul dintre oameni şi roboţi.“ The New York Times

Mathilda Perez, fetiţa care are acces la comunicarea pe căi ascunse, vrea să-i salveze viaţa fratelui ei şi, în plus, trebuie să identifice o nouă ameninţare. Pe de altă parte, în rândurile celor din neamul Osage, supravieţuitorii obosiţi se străduiesc să redevină războinici. Iar de pe malurile unui Tokyo devastat inventatorul Takeo Nomura şi iubita lui fac o descoperire uimitoare în ocean.

Cu ajutorul unei subtile cunoaşteri a tehnologiei roboţilor, Daniel H. Wilson inventează o lume suprarealistă, la doar un pas de lumea noastră. Faţă în faţă cu o nouă provocare, Archos R-14 poate fi singura speranţă de supravieţuire.

„Un roman care bântuie cititorul… Wilson construieşte într-un ritm înfricoşător o poveste palpitantă despre pericolele pe care le aduce tehnologia avansată în viaţa noastră.“ Los Angeles Times

Sursa foto si text: Editura Nemira

Talismanul (Seria Outlander, partea a II-a) de Diana Gabaldon

citeşte recenzia

Data aparitiei 01.06.2016
Titlu original Dragonfly in Amber
Colectia Nautilus

A doua parte din seria OUTLANDER

Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER

Claire Randall a tinut trecutul ei secret aproape 20 de ani. Dar acum se intoarce acolo unde a inceputul totul, pe plaiurile misterioase ale Scotiei, impreuna cu fiica ei.

Aici Claire planuieste sa-i dezvaluie totul: secretul cercului de piatra, secretul unei iubiri care traverseaza secole, si adevarul despre Jamie Fraser – un razboinic scotian a carui dragoste si curaj a facut-o pe Claire sa se intoarca inapoi in timp si sa ramana in epoca tulbure in care traia el.

Calatoria fascinanta a lui Claire continua la Curtea Franceza plina de intrigi si in Scotia, prin razboi si moarte, intr-o incercare disperata de a-l salva pe barbatul pe care il iubeste si pe copilul lor.

“Diana Gabaldon este o povestitoare innascuta… Paginile zboara singure atunci cand citesti aceasta carte.” Arizona Republic

“O poveste puternica, scufundata in istorie si mit. Am iubit fiecare pagina.” Nora Roberts

Diana GabaldonDiana Gabaldon s-a nascut pe 11 ianuarie 1952 in Arizona, unde locuieste si astazi, impreuna cu familia. A studiat zoologia la Northern Arizona University si biologia marina la University of California, San Diego, si are un doctorat in ecologie. A fost profesor universitar inainte de a se dedica in intregime literaturii. A semnat numeroase articole stiintifice si de popularizare a stiintei inainte de a deveni scriitoare full time. In anul 1991 a debutat cu romanul Calatoarea (recompensat, printre altele, cu Romance Writers of America’s RITA Award), primul volum din seria Outlander, conceputa initial ca trilogie. Dupa marturisirea scriitoarei aflate la debut, care era departe de a banui succesul ce va urma, cartea a rezultat, dupa o documentare „de moda veche”, din interesul pentru calatoria in timp si pentru universul scotian. Romanul a cucerit imediat publicul si au urmat inca sapte romane in aceeasi serie, toate bestselleruri New York Times: Dragonfly in Amber, Voyager, Drums of Autumn, The Fiery Cross, A Breath of Snow and Ashes, An Echo in the Bone, Written in My Own Heart’s Blood. Seria a fost publicata in 26 de tari si a inspirat, incepand cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucura de mare succes. Printre celelalte scrieri ale autoarei se numara seria Lord John, precum si povestiri aparut in antologii si volume colective.

sigla Nemira

Nemira aduce peste 150 de romane SF&F la Târgul de carte Final Frontier din 2 și 3 aprilie!

Weekend-ul acesta, pe 2 și 3 aprilie, Final Frontier, singurul târg de carte SF & Fantasy din România, deschide porțile ediției numărul 5. Fanii genului și cititorii înfocați sunt așteptați între orele 11:00 și 19:00 la Connect Hub (B-dul Dacia nr 99, la Piața Spaniei).
Vă așteptăm la standul editurii Nemira cu cele mai noi cărți din colecţiile Nautilus SF&F, Young Adult, Anticipația și multe alte volume la prețuri speciale și reduceri.
În cadrul târgului de carte, vă invităm la 2 evenimente speciale marca NEMIRA:
Sâmbătă, 2 aprilie, 15.30 – 16.15: Colecția Nautilus – noutăți și apariții viitoare. Invitați: Ana Nicolau, Liviu Szoke
Duminică, 3 aprilie, 14.00 – 15.00: Optimismul distopiei? Pornind de la romanele Vegetal&Mineral. Invitați: Marian Truță, Dănuț Ungureanu, Cristi Mărculescu

Nemira la Final FrontierPrintre noutățile care vă așteaptă la standul Nemira se numără cele din colecția Nautilus: Agentul Cormac, de Neal Asher, o serie science-fiction cu multe elemente de spionaj și suspans, Copiii cerului, de Vernor Vinge, mult așteptata continare la Foc în adânc, o reeditare a clasicei Sfârșitul copilăriei, de Arthur C. Clarke, precum și volumele doi din seriile Războiul bătrânilor și Jean le Flambeur: Brigăzile fantomă, de John Scalzi și Prințul cuantic de Hannu Rajaniemi. Pentru cititorii de Young Adult, venim la târg cu două serii noi: Regina roșie, de Victoria Aveyard, unde Jocurile Foamei trec într-un univers similar cu cel din Cântec de gheață și foc, și Mila 2.0, de Debra Driza, povestea unei fete creată într-un laborator, cu aventuri pline de suspans a la James Bond.
Iar pentru viitorii cititori de cursă lungă, editura Nemi vine cu un roman fantastic, Băiatul care vorbea cu corbii, de Jacob Grey, primul din seria Neîmblânziții, care amintește de atmosfera din Batman, cu un roman perfect pentru a îmbina distracția și educația, Frații Tapper (în război unul împotriva celuilalt), de Geoff Rodkey, unde cele mai mari „bătălii” se dau în universul fictiv al unui joc online și prin sms-uri și cu minunata Frumoasa adormită și fusul, de Neil Gaiman, o adaptare modernă surprinzătoare a poveștii clasice, cu ilustrații de Chris Riddell.    

by -
15

Sulița deșertului de Peter V. Brett-recenzie

Titlul original: The Desert Spear
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Editura: Nemira
Colecţia Nautilus
Anul apariţiei: septembrie 2015
Nr. de pagini: 800
Gen: Fantasy

Seria The Demon Cycle : 1. Omul pictat – The Painted Man ( 2008); 2. Sulița deșertului – The Desert Spear (2010) ; 3.The Daylight War (2013); 4. The Skull Throne (2015) ; 5. The Core

Odinioară, erau puternici. Pe timpul Izbăvitorului, au învins demonii. Dar vremurile acelea, dacă au existat vreodată, au apus demult.
Arlen Bales a crescut într-o lume când coșmarurile bântuiau oamenii, care se ascundeau ca șobolanii. A ales să lupte și astfel a devenit salvatorul neamului său.
Numai că acela care apare din deșert și-și spune Izbăvitorul Insuși nu este Arlen.
Ahmann Jardir poartă coroana Izbăvitorului și a fost cândva prietenul lui Arlen, însă acum își conduce marea oaste spre nord, într-un razboi sfânt împotriva ciumei demonilor și împotriva oricui îi stă în cale. Alianțele vechi sunt puse la încercare, cele noi sunt măsluite și o noua specie de demoni trece neobservată…

“Sulița deșertului” a fost pentru mine o adevărată provocare datorită complexității romanului, motiv pentru care am ajuns să-l apreciez și mai mult pe Peter V. Brett. Nici acum nu-mi dau seama cum a reușit să scrie o lucrare atât de amplă, să fie atent la fiecare detaliu, oferind cititorului posibilitatea de a pătrunde cu ușurință într-o lume fantastică de care greu se mai poate detașa la final de lectură. Mie cel puțin, mi-a fost foarte greu să revin la realitate. Mintea mea zburdă și acum prin Văiuga Izbăvitorului și Pârâul lui Tibbet.
Romanul este structurat în patru părti, acțiunea având loc într-o lume parcă desprinsă din perioada medievală, povestea fiind spusă din perspectiva mai multor personaje, acțiunea desfășurându-se pe parcursul unui singur an, excepție făcând prima parte, în care autorul ne oferă anumite detalii din viața actualului conducător krasian, Ahmann Jardir (cunoscut și că Shar’ Dama Ka, Primul Războinic-Preot, Izbăvitorul), firul narativ alternând între prezent și trecut (305-333 DI – După întoarcere).
După cum ați aflat deja din recenzia precedentă (Omul pictat), omenirea se confruntă de foarte mulți ani cu niște creaturi malefic – miezingi sau alagai – demoni ai focului, lemnului, pietrei, nisipului, apei, vântului, metamorfi și ai minții (prinți miezingi). Aceștia ies din pământ (Miez) la apusul soarelui, atacă oamenii, se hrănesc cu ei și distrug tot ce le ies în cale. Nu există armă care să-i omoare, doar razele soarelui îi alungă în văgăunile din care au apărut. Sunt ținuți la distanţă de niște simboluri magice numite glife. Oamenii din Nord (verdeni) sunt atât de înspăimântați de demoni încât nu mai au curajul să lupte contra lor, preferând să se baricadeze în case sau adăposturi protejate de glife. Singurii care mai luptă împotrivă lor sunt Mesagerii și războinicii din Krasia (fort cunoscut și ca Sulița deșertului).
La finalul primului volum am asistat la niște evenimente tulburătoare. Arlen Bales a fost trădat de Jardir, fratele lui de sânge. Acesta i-a furat Sulița lui Kaji și l-a lăsat să moară în deșert. Ca să scape cu viață din calea demonilor și-a tatuat întreg corpul cu glife. Și așa s-a transformat în Omul Glifat. Datorită numărului mare de miezingi pe care i-a omorât, oamenii au ajuns să-l considere ca fiind Izbăvitorul, cel care va pune capăt Năpastei, pornind război contra lor.

sulita desertului 1Căci pe-a sa piele goală fi-vor semene a căror vedere niciun demon nu poate s-o îndure, și toți din fața lui fugi-vor, îngroziți”
Numai că din deșertul krasian, își face apariția un bărbat îmbrăcat în alb care conduce o hoardă de războinici și poartă toate însemnele primului Kaji, coroana și sulița Izbăvitorului, iar corpul îi este străbătut de glife tăiate în carne. Numele său era Ahmann Jardir, cunoscut printre oamenii săi ca Shar’Dama Ka, Izbăvitorul. Este decis să unifice toate orașele libere din nord și să pornească războiul împotriva miezingilor și împotriva oricui îi stă în cale.

Mă așteptam ca al doilea volum să înceapă cu noile aventuri ale lui Arlen/Omul Glifat, dar în mod surprinzător, am constatat că prima parte îi este alocată lui Jardir – copilăria, perioada de antrenament și ascensiunea lui la conducerea Krasiei. Cultura oamenilor din deșert se asemănă foarte mult cu ceea ce vedem noi la musulmani (religie, societate, comportare etc.). Toți băietii krasiani sunt luați de la mamele lor la o vârstă fragedă și duși în sharaj-ul tribului lor, adică într-o cazarmă unde fac instrucție, ca să afle dacă Everam (Ziditorul) le-a menit să fie Sharum, dama sau khaffit (războinic, preot sau meșteșugar). Jardir avea nouă ani când a fost dus în acel loc, iar instrucția de care a avut parte în următorii ani a fost destul de dură (antrenament fizic intens și brutal, însoțit de îndoctrinare religioasă).
“— Cine poartă vina suferințelor tale? întrebă el.
— Alagai! strigă Jardir.
— Care e țelul vieții tale? strigă Qeran.
— Să ucid alagai! urlă Jardir.
— Și cum o să mori? îl întrebă, cu glas scăzut.
— În ghearele alagai! Dal’Sharum nu mor în paturile lor, de bătrânețe! Nu cad pradă bolilor sau foamei! Dal’Sharum mor în luptă câștigându-și locul în paradis! Bucurându-se de căldura slavei lui Everam, se scaldă și beau din râuri de lapte rece și dulce și numărul fecioarelor ce li se dăruiesc e nesfârșit.

A fost biciut și abuzat, dar asta nu l-a împiedicat să lupte cu alți băieți, pregătindu-se astfel pentru ziua în care avea să devină războinic. Din păcate și-a făcut și un dușman de temut în persoana lui Hasik, un băiat mai mare decât el cu cinci ani care ajunge să-l batjocorească. O femeie dama’ting (femeie sfîntă vindecătoare care are puterea de a prezice viitorul, privită cu teamă și venerație) l-a găsit plângând și s-a ocupat de el, oblojindu-i rănile. Mai târziu, aceasta îl avertizează să aibă grijă să nu se culce cu femeile jiwah’ Sharum, pentru că s-ar putea că una dintre ele să fie vreo iubită a lui Hasik și l-ar putea omorâ.
Fac o scurtă paranteză ca să vă explic ce înseamă femei jiwah‘ Sharum(soțiile luptătorilor). Ele sunt cumpărate pentru marele harem al castei Sharum (luptător), în care își petrec anii fertili ai vieții. Faptul e considerat o mare onoare. Toți războinicii au acces la orice jiwah’Sharum din tribul lor și au datoria să le ţină tot timpul gravide, ca să crească numărul luptătorilor din trib.
Dar să revin la poveste. Femeia dama’ting îi recomandă ca în loc să riște culcându-se cu o jiwah‘ Sharum, mai bine și-ar lua niște soții. Ba mai mult, ea se va ocupa de alegerea lor, dar cu un preţ: să o aleagă pe ea jiwah Ka, adică prima soție (aceasta este cea mai onorată dintre soțiile unui bărbat krasian și le poate ordona celorlalte soții). Deși nu-i poate vedea chipul din cauza vălului și nici nu știe ce vârstă are, acceptă! Și uite așa Jardir se vede însurat la vârsta de 17 ani.

Deși inițial am crezut că femeia dama’ting pe nume Inevera i-a propus căsătoria pentru că ar fi îndrăgostită, mai târziu am constatat că ea l-a ales cu un scop anume. Oasele pe care le folosește în prezicerea viitorului au făcut-o să-și dea seama ca tânărul va deveni cândva cel mai puternic războinic din Krasia. Recunosc ca m-a dezgustat faptul că Inevera ajunge să se culce cu cei mai influenți oameni din Krasia pentru ca ambițiosul ei soț să acceadă la putere.
“— Nu există soartă, așa cum o înțelegi tu, spuse Inevera, tot ce se știe e că se-apropie Sharak Ka, ultima bătălie, și că asta se va întâmpla curând. Nu îndrăznim să lăsăm viitorul necălăuzit. Veghez asupra ta încă din ziua în care ți-ai pus prima oară un bido, dragul meu. Ești cea mai mare speranță de salvare a Krasiei și am să profit în folosul tău de orice avantaj, chiar și cu prețul onoarei trupului meu și a trupului tău. Tot ce fac, fac pentru tine și pentru Sharak Ka…”
După ce a reușit să fure Sulița lui Kaji de la Arlen, să găsească coroana primul Izbăvitor în ruinele din Soarele Anoch, să se dovedească un luptător de temut, ajungând în câțiva ani conducătorul Krasiei, Jardir s-a decis să pornească către Nord, ca să cucerească ținuturile verzi.

sulita desertului 2Între timp, în Văiuga Izbăvitorului (face parte din ținuturile verzi), ne reîntâlnim cu personajele din primul volum: culegătoarea de ierburi Leesha, saltimbancul Rojer și Arlen Bales /Omul Glifat. Fiecare dintre ei posedă câte o armă în lupta contra miezingilor: poțiuni, cântatul la scripcă, glife.
Și de această dată asistăm la jocul destinului. Rojer este la fel de îndrăgostit de Leesha, dar ea nu-l vede decât ca pe un bun prieten și încă mai simte ceva pentru Arlen. Tânăra își amintește de momentul când îl sedusese pe Arlen, sperând că va rămâne însărcinată. Insă el o refuzase, fiindcă jurase să nu aibă copii, de teamă că magia demonică din care-și trăgea el puterea le-ar fi putut face rău într-un fel sau altul. Bărbatul nu avea nici cea mai mică dovadă, dar credea că magia demonilor l-a pătruns atât de mult încât reprezintă un pericol. Mai rău este faptul că în anumite momente se dematerializează. Era și firesc să creadă că nu mai era o creatură pe de-a-ntregul umană și dragostea nu-și mai găsea locul în viața lui. Așa că Leesha jură să găsească un leac pentru Omul Glifat. Salvase viața ei și a tuturor oamenilor din Văiugă și merita măcar atât.

Interzicerea vrea să m-alunge, Leesha, așa cum face cu orice demon. Știe că nu mă mai număr printre oameni. Ea clătină din cap.
— Prostii! Glifa înlătură pur și simplu ceva din magie.
— Nu e doar atât, continuă el. Mantiile Nevăzutului mă năucesc și simt lamele glifate încălzindu-se când le-ating. Mă tem că, pe zi ce trece, mă preschimb tot mai mult într-un demon.”
“Ceața avu nevoie de câteva secunde ca să se compacteze, refăcând trupul Glifatului. El respiră adânc după ce redeveni solid.
— Mă antrenez, le spuse. Împrăștierea e simplă. Ca și cum ți-ai destinde moleculele și le-ai răsfira, așa cum răsfiră fierberea apa, preschimbând-o în abur. La lumina soarelui nu-mi reușește, însă noaptea o pot face oricând. Să mă adun e mai greu. Uneori mă tem c-o să mă răsfir prea tare și că pur și simplu… o să mă spulbere vântul.
— Sună groaznic, spuse Rojer.
— Dar nu e cea mai rea parte. Când mă răsfir, simt Miezul trăgând de mine. Iar când se apropie zorii, atracția lui devine…insistentă.”

În “Sulița deșertului” am reîntâlnit-o și pe Reena Tanner, fata care i-a fost promisă în copilărie lui Arlen/ Omul Glifat. De departe este cel mai interesant personaj. Dacă sora ei mai mare nu ar fi fugit cu tatăl lui Arlen, acum mai mult ca sigur cei doi tineri ar fi fost căsătoriți. Dar lucrurile au luat-o razna, iar băiatul fugise în pădure după moartea mamei lui și de atunci nu mai știa nimic de el. Au trecut de atunci paisprezece ani, lumea crede că probabil a murit, însă Renna nu și-a pierdut nici acum speranța și se roagă ca Arlen să apară într-o bună zi și s-o ia cu el. Dar viața lângă tatăl ei este un adevărat calvar, așa că se decide să-și găsească cât mai repede un soț pentru a nu mai fi abuzată fizic și psihic. Chinurile prin care trece sărmana fată mi-a adus adesea lacrimi în ochi. Este bătută, ținută toată noaptea în latrină și violată de propriul tată. Atât ea cât și surorile ei mai mari nu au curaj să mărturisească de teamă ca nu vor fi crezute sau de rușine.
Renna fuge de acasă pentru a se întâlni cu Cobie, băiatul care voia să se însoare cu ea, dar Harl îi găsește și se întâmplă nenorocirea. Îl omoară pe băiat, iar Renna șocată de cele întâmplate, îi smulge acestuia cuțitul din teacă și i-l înfige în spate.

Harl o pocni cu pumnul în față, răsturnând-o, și sări s-o țintuiască la podea, dar Renna îl mușcă de braț, smulgându-i un urlet de durere. Pumnul lui o izbi din nou în față și apoi de trei ori în burtă, până când își scoase dinții din carnea lui.
— Cățea mică! zbieră el, cu ochii la sângele care-i țâșnea din braț.
Mârâi, lăsă cuțitul să cadă și mâinile lui găsiră gâtul fiicei sale. Renna se zbătu din toate puterile, dar Harl își încleștă bine mâinile și nu se clinti. Sângele izvorât din brațul lui cobora pe fața ei în timp ce icnea, vrând să-și umple plămânii cu un aer care nu putea ajunge la ei. Văzu nebunia în ochii tatălui ei și înțelese că era hotărât s-o omoare.”
Tânăra este judecată de consiliul şi gasită vinovată pentru ca şi-a omorât tatăl şi iubitul. Este înlănţuită de un stâlp în piaţa satului şi lăsată peste noapte fără glife ca miezingii să o omoare.
Între timp, în Văiuga Izbăvitorului ajunge vestea că războinicii krasiani au prădat Fortul Rizon, ucigând pe cei care s-au împotrivit, siluind femeile și obligând bărbații să se înroleze în armată lor. Iar cel care a condus măcelul era un bărbat cunoscut ca fiind Izbăvitorul.

“S-au răspândit prin satele din Rizon, târând bărbații la luptă cu demonii. Adună fetele și le-aleg ca să și le facă neveste, așa cum aleg fermierii găini pentru tăiere, și duc băieții în tabere de instrucție, unde-i învață să-și urască familiile.”
Dar cine este cu adevărat Izbăvitorului? Omul Glifat sau Jardir? Ce reacție va avea Jardir când pătrunde în Văiuga Izbăvitorului? Va accepta Leesha cererea în căsătorie a lui Jardir? Arlen/ Omul Glifat reușește să o salveze la timp pe Reena, dar va fi de acord să formeze o echipă în luptă contra miezingilor? Își va onora de această dată promisiunea?

Sulița deșertului“ este un roman complex, fascinant, care te răscoleşte datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor. Consider a fi una dintre cele mai bune scrieri din genul fantasy. Am întâlnit personaje de neuitat, scene palpitante, unele chiar șocante, povești de viată cutremurătoare, multe intrigi, trădări, dragoste și foarte multă magie.

“— Nu glifele mă-mpiedică să duc o viață normală, Ren. Aici ajungi dac-absorbi prea multă magie. Acum sunt mai degrabă demon decât om și, sincer vorbind, în fiecare dimineață mă întreb dacă n-a sosit cumva ziua în care-o să mă ardă soarele. Ea clătină din cap.
— Nu ești demon. Un demon nu și-ar face griji nici pentru Văiuga Izbăvitorului, nici pentru Pârâul lui Tibbet. Unui demon nu i-ar fi păsat că o fată pe care-o cunoștea avea să fie ucisă de
alți demoni, și nici nu și-ar fi lăsat deoparte viața vreme de mai multe luni ca să-ncerce s-o ajute.
— Poate, răspunse Arlen, dar numai un demon i-ar cere unei fete să se preschimbe și ea în demon.
— Nu mi-ai cerut nimic, ripostă ea. Acum hotărăsc singură ce am de făcut.
— Atunci nu te grăbi, chibzuiește îndelung, fiindcă, odată ce iei hotărârea asta, nu mai există cale de-ntoarcere.”

Nota 10
sigla NemiraCartea  Sulița deșertului de Peter V. Brett a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: Alina

Razboiul etern - Joe HaldemanRăzboiul etern de Joe Haldeman

La Editura Nemira a apărut cartea Războiul etern de Joe Haldeman, colecţia Nautilus

Castigator al premiilor Hugo, Nebula si Locus

Soldatul William Mandella este trimis in spatiu pentru a lupta intr-un razboi in care nu crede si care pare a nu se mai termina. Tot ce trebuie sa faca este sa supravietuiasca si sa-si faca datoria fata de Pamant pentru a se intoarce acasa. Dar intoarcerea „acasa“ se va dovedi si mai dificila decat lupta. Dilatarea timpului cauzata de calatoriile in spatiu a facut ca Mandella sa imbatraneasca doar luni, pe cand pe Pamant s-au scurs secole de la plecarea lui…

 „Sa spui ca Razboiul Etern este cea mai buna carte de science fiction care abordeaza tema razboiului ar fi prea putin. Este fara indoiala o poveste de razboi mai buna decat oricare alta pe care am citit-o.“ William Gibson

 „Probabil cel mai important roman de razboi scris dupa Vietnam… Haldeman, un veteran, este fara indoiala un vizionar.“ Junot Diaz

 „Razboiul etern este genial – fara indoiala una dintre cele mai influente carti despre razboi ale timpului nostru.“ Greg Bear

logo_libris

by -
12

Omul pictat de Peter V. Bret-recenzie

Titlul original: The Painted Man
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Editura: Nemira
Colectia Nautilus
Anul apariţiei: octombrie 2014
Nr. de pagini: 640
Gen: Fantasy
Seria The Demon Cycle: 1. Omul pictat – The Painted Man ( 2008); 2. Sulița deșertului – The Desert Spear (2010) ; 3.The Daylight War (2013); 4. The Skull Throne (2015) ; 5. The Core

Omenirea a ajuns prizoniera unor creaturi ivite din adâncurile pământului când apune soarele, care distrug tot ce le iese în cale până în zori. Atunci soarele le alungă în văgăunile din care au apărut.
Se întunecă și cei câțiva supraviețuitori se ascund în spatele unor simboluri magice, a căror putere se pierde în negura timpurilor. Anii trec, satele sunt din ce în ce mai departe unul de altul și demonii își continuă atacurile. Un mesager îl învață pe Arlen că frica e cel mai mare rău din lume. Leesha e distrusă din cauza unei minciuni. Destinul lui Rojer se schimbă pentru totdeauna grație unui drumeț care poposește în oraș. Dar toți trei visează la o lume în care oamenii nu se vor mai ascunde în spatele zidurilor și simbolurilor magice.

Peter V. Brett s-a născut pe 8 februarie 1973 şi a crescut, după cum el însuşi povesteşte, cu o dietă neîntreruptă de romane fantasy şi benzi desenate. A scris povestiri fantasy de când se știe. În 1995 a primit de la Buffalo University o diplomă de licențiat în literatură engleză și istoria artei, apoi și-a petrecut un deceniu activând în domeniul farmaceutic, înainte de-a se întoarce la pasiunea lui. Locuiește în Brooklyn, împreună cu soția, fiica și două pisici. În 2008 a publicat The Painted Man (Omul pictat, Nemira, 2014), primul volum din seria The Demon Cycle, care cuprinde cinci volume.

De scriitorul Peter V. Brett am aflat acum un an, dar fără nici un motiv anume am evitat să îi citesc cartea. E drept că o adăugasem în lista de cărți pe care voiam să le cumpăr sau să le citesc cândva, însă amânam momentul. Până la urmă, a ajuns la mine un exemplar. Mă credeți că am început lectura parcă montată să nu-mi placă cartea, decisă să-i găsesc defecte? Eram sceptică tocmai din cauza prea multor păreri pozitive. Așa că am încercat să îi vânez punctele slabe. Eram puțin nemulțumită că nu există o hartă sau un index să mă ajute mai bine să vizualizez întregul ținut sau să mi se explice ce înseamnă anumiți termini. Începutul mi se părea puțin cam greoi și așteptăm să văd o acțiune ceva mai alertă. Dar încercările mele au eșuat! Până la urmă, am fost prinsă în mrejele Omului pictat!
Mi-a fost foarte ușor să mă atașez de personajele principale – Arlen, Leesha și Rojer. Având în vedere că acțiunea romanului se desfășoară pe o perioadă lungă de timp ( 318-333 DÎ – După întoarcere), am văzut cum au evoluat de la niște copii vulnerabili, maturizați mult prea devreme, la niște tineri curajoși, dornici să își ajute semenii. M-am trezit că-mi place intriga cărții, stilul lejer al autorului, pasiunea acestuia pentru descrierile ample. Iar faptul că povestea a fost pigmentată cu puțin romantism nu a făcut decât să dea un plus de savoare acestei cărți.

Romanul “Omul pictat” este structurat în patru părți, acțiunea având loc într-o lume parcă desprinsă din perioada medievală, povestea fiind spusă din perspectiva a trei personaje: Arlen Bales din Pârâul lui Tibbet, Leesha din Văiuga Tăietorului de Lemne și Rojer din Podul Peste Fluviu.
Omenirea se confruntă de foarte mulți ani cu niște creaturi malefic – miezingi – demoni ai focului, lemnului, pietrei, nisipului, apei și vântului. Aceștia ies din pământ (Miez) la apusul soarelui, atacă oamenii, se hrănesc cu ei și distrug tot ce le ies în cale. Nu există armă care să-i omoare, doar razele soarelui îi alungă în văgăunile din care au apărut. Sunt ținuți la distanță de niște simboluri magice numite glife. Oamenii sunt atât de înspăimântați de miezingi încât nu mai au curajul să lupte contra lor, preferând să se baricadeze în case sau adăposturi protejate de glife. Singurii care mai luptă împotrivă lor sunt Mesagerii, cei care călătoresc dint-o localitate în alta ducând mesaje și tot felul de produse.
omul pictat 1Înainte de a intra în subiectul cărții, am să vă povestesc începutul conflictului dintre oameni și demoni. A existat o vreme în care oamenii trăiau în echilibru cu aceștia. Acei ani timpurii sunt numiți Epoca Ignoranței. Pe atunci nu existau atât de mulți demoni și nu puteau să ucidă pe toate lumea. Oamenii au învățat cum să ascundă de ei hrana și animalele și cum să se ferească din calea lor. Au trăit cum au putut până a apărut scrisul și nu peste mult timp au descoperit că unele scrieri, glifele, îi țineau pe miezingi la distanță. Când oamenii au ajuns să-i atace, aceștia au ripostat în forță și astfel a început Primul Război cu Demonii și odată cu el a început Epoca Izbăvirii. Izbăvitorul era un bărbat împuternicit de Ziditor să conducă armatele și cu el în frunte, oamenii au câștigat.
Pe măsură ce și-au îmbunătățit magia și tactica, oamenii au început să trăiască mai mult și numărul lor a crescut în timp ce demonii și-au încetat aparițiile. Nopțile se scurgeau una după alta, fără niciun semn din partea lor. Mulți credeau că aceștia au renunțat la luptă, așa că armatele au început să se împrăștie. Dar odată cu dispariția dușmanului comun, oamenii au început să se lupte între ei. A izbucnit războiul și ambele părți l-au chemat pe Izbăvitor să le conducă. Însă acesta a preferat să le întoarcă spatele și a părăsit ținutul, în vreme ce armatele mărșăluiau una împotrivă alteia și pământul cădea pradă haosului.
Epoca Izbăvirii a luat sfârșit și a început Epoca științei. Oamenii au uitat de magie. Au uitat de miezingi. Aceștia ajunseseră între timp să se înmulțească și într-o noapte s-au înălțat din Miez și au nimicit orașe întregi. Si așa a început Epoca Distrugerii și odată cu ea a început Al Doilea Război cu Demonii care a durat mulți ani. Fără Izbăvitor oamenii nu se puteau măsura cu miezingii și au fost măcelăriți. Vechea știință nu le-a mai fost de niciun folos. Dar au găsit salvarea în poveștile considerate cândva fantezii și superstiții. Au început să deseneze în țărână simboluri, împiedicând demonii să se apropie. Glifele străvechi încă mai aveau putere, dar numai Mesagerii se mai încumetau să țină piept demonilor. Însă toți asteaptau reapariția Izbăvitorului.
Revenind la povestea din prezent, facem cunoștință cu Arlen, un băiat care locuiește împreună cu părinții în Pârâului lui Tibbet. Deși înspăimântați de desele apariții ale demonilor, aceștia s-au decis să plece la Pârâul din Pădure, alt sat distrus de miezingi, ca să le dea satenilor o mână de ajutor. Ajunși în respectivul loc, asistă la o scenă parcă apocaliptică – case mistuite de flăcări, cadavre peste tot, iar supraviețuitorii s-au ascuns pe unde au apucat, așteptând și ei sfârșitul.
„Supraviețuitorii unui atac al demonilor aveau un fel al lor de a muri la scurt timp după aceea. Nu toți, și nici cei mai mulți, dar destul de mulți. Unii își luau singuri viața, iar ceilalți priveau pur și simplu în gol și refuzau să mănânce și să bea până când se prăpădeau. Se spunea că unui atac al demonilor nu-i supraviețuiai cu adevărat decât dacă trecea un an și-o zi.”

omul pictat 3Aici ajunge să facă cunoștință cu Mesagerul Ragen care îi povestește despre cele cinci Orașe Libere (Miln, Angiers, Lakton, Rizon și Krasia) și despre modul cum numeroși Mesageri își petrec întregul timp al uceniciei străduindu-se să stăpânească meșteșugul glifelor. Arlen se simte din ce în ce mai atras de ideea să ajungă și el într-o zi Mesager, să lupte contra demonilor. Este sătul să vadă lașitatea atâtor oameni speriați care nu vor să mai riposteze.
Dar vine noaptea în care satul este din nou atacat de miezingi, iar mama băiatului este prinsă în gherele unui demon al focului. Cum tatăl stătea ca împietrit privind scena, Arlen își face curaj și fuge în curte ca să-și salveze mama. Reușește, dar rănile acesteia s-au infectat extrem de mult, iar singura salvare ar putea veni numai din partea unei Culegătoare de Ierburi, bătrâna Mey Friman. Însă acesta locuiește la marginea Pășunii însorite, la două zile distranta de satul atacat.
Ajung la un moment dat să stea peste noapte în casa unui bărbat pe nume Harl, iar aici Arlen descoperă că tatăl lui i-a decis deja viitorul, mai precis, Renna, fiica mai mică a lui Harl îi este promisă. Mai rău este că Ilain, fiică cea mare a lui Harl, încearcă să-i ademenească părintele, spunându-i că în caz că îi moare soția, ea o poate înlocui. Din păcate, mama băiatului moare în acea noapte, iar în urma celor descoperite mai devreme, Arlen fuge în lume.
Salvat din calea demonilor de Mesagerul Ragen, băiatul ajunge în Miln, unul dintre Orașele Libere și să angazeaza pentru următorii șapte ani că ucenic la un Glifar, Maestrul Cob. Leagă o relație de prietenie cu Mery, fiica Veghetorului Ronnell, iar când ajunge la vârsta de 16 ani, își dă seama că este îndrăgostit de fată. Deși Mery are gânduri de măritiș cu Arlen, băiatul este decis să ajungă Mesager, lucru pe care nu-l dorește și Mery, așa că ei ajung să se certe.

„-Am crezut că te poți schimba. Am crezut că poți scăpa de iluzia că ești cumva prins în cursă, că trebuie să-ți riști viața ca să te eliberezi. Am crezut că mă iubești!
– Te iubesc, zise el.
– Dar nu destul de mult ca să renunți la ideea asta, ripostă ea atunci (…;) La asta vrei să mă condamni? Nopți fără somn, de una singură, neștiind dac-o să te mai întorci vreodată intrebandu-mă dacă ești cumva mort sau dacă n-ai întâlnit vreo curtezană în alt oraș?”

Nimic nu-l poate opri pe Arlen să plece în lume, cu hotărârea nestrămutată de a fi Mesager.

Între timp, în Văiuga Tăietorului de Lemne, își duce traiul Leesha, o tânără foarte frumoasă care îi este promisă lui Gared Cutter, cel mai chipeș băiat din sat. Din păcate, băiatul răspândește minciuna că s-ar fi culcat cu ea și în felul acesta ajunge să fie bârfită de săteni. La aflarea veștii că Leesha s-a decis să nu se mai căsătorească cu Gared, mama ei (o femeia care își înșeală soțul chiar cu tatăl lui Gared și care în trecut s-a culcat cu o mare parte dintre bărbații din sat) îi aplică o corecție care pe mine m-a îngrozit!

„-Nu mă mărit cu el, spuse. E-un mincinos, și n-o să-l iau de bărbat.
-Asta rămâne de văzut, zise Elona, scoțându-și cingătoarea. Era o fâșie groasă de piele, cu catarama de metal, pe care o purta întotdeauna lăsând-o să-i atârne în jurul taliei. Leeeha se gândea că și-o punea numai ca să-i fie la-ndemana când voia s-o bată.Urlă când catarama îi sfâșie rochia și spatele. Elona își roti din nou brațul, și Leesha, disperată, se aruncă asupra ei. Când se rostogoleau amândouă pe podea, auzi ușa deschizându-se apoi glasul lui Steave. Elona profită de distragerea atenției, trăgându-i fiicei ei un pumn în plină față. Apoi sări cât ai clipi în picioare, și cureaua căzu din nou ca un bici asupra lui Leesha, smulgându-i de pe buze alt țipat.”

Dorind să scape de bătăile mamei, Leesha fuge la singura femeie care ar putea s-o ajute, bătrâna Culegătoare de Ierburi, Bruna. Aceasta acceptă să o ia ca ucenică pentru următorii șapte ani și astfel i se împlinește dorința cea mai aprigă, aceea de a-și ajuta semenii. Imediat de cum își termină anii de ucenicie pleacă într-un dintre Orașele Libere, Fortul Angiers, ca să-i de-a o mână de ajutor Maestrei Jinzell, o fostă ucenică a Brunei. Iar peste câtva timp ajunge să-l cunoască pe Rojer, un băiat care și-a pierdut părinții pe când avea doar trei ani, omorâți de miezingi. Crescut de cel care l-a salvat de la moarte, Saltimbancul Arrick, băiatul ajunge extrem de apreciat pentru talentul lui de a cânta la scripcă.

Destinele celor trei tineri, Arlen, Leesha și Rojer se vor intersecta la un moment dat, dar care să fie motivul pentru care ei ies în evidență față de alți oameni? Cine este de fapt Grifatul – Omul pictat? Vă las pe voi să aflați.

“Omul pictat” s-a dovedit o lectură palpitantă și interesantă, plină de acțiune. Recomand cartea tuturor celor care indrăgesc genul fantasy. Aveți ocazia să întâlniți personaje de neuitat, scene palpitante, unele chiar șocante, multe intrigi, trădări, dragoste și foarte multă magie.
În inima lui, știa că, acum, când avea de ales, nu mai putea sta niciodată în locul sigur din spatele glifelor sale, lăsându-i să danseze liniștiți. Dar cine avea să-i fie alături, să lupte împreună cu el? Însă nu înţelesese că frica putea lua mai multe forme. Fiindcă, în ciuda încercărilor de a dovedi contrariul, pe el îl îngrozea gândul că era singur. Avea nevoie de cineva, de oricine, care să creadă în ceea ce făcea el. De cineva împreună cu care să lupte şi pentru care să lupte.”

9,7 puncte/10

sigla NemiraCartea Omul pictat de Peter V. Brett a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: Alina

%d bloggers like this: