Tags Posts tagged with "Colectia Nautilus Fantasy"

Colectia Nautilus Fantasy

“Am ridicat ochii spre fața lui, inexpresivă din cauza șocului. A strâns fotografiile la piept, fără să se miște, cu ochii dilatați și imobili, încremeniți de parcă o săgeată de arbaletă îi străpunsese inima – așa am presupus că arăta.”

 Cercul de piatră de Diana Gabaldon (vol. 1) 

         A treia parte din seria Outlander

Titlul original: Voyager

Traducere: Gabriel Stoian

Editura: Nemira

Colecţia Nautilus Fantasy

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 528

Gen: Historical Fiction, Romance; Fantasy; Time Travel

Cotaţie Goodreads: 4,38

Seria Outlander: 1. Călătoarea  – Outlander(1991) ; 2. Talismanul – Dragonfly in Amber(1992); 3. Cercul de piatră – Voyager(1994); 4. The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross(2000) ; 6. A Breath of Snow and Ashes(2005) ; 7.Ecouri din trecut – An Echo in the Bone(2009) ; 8. Written in My Own Heart’s Blood(2013)

   În urmă cu douăzeci de ani, Claire Randall s-a întors în timp și a nimerit în brațele temerarului Jamie Fraser, direct în secolul al XVIII-lea. Apoi s-a întors în vremea ei, purtând în pântece copilul lui și fiind convinsă că el și-a pierdut viața în bătălia de la Culloden. Și totuși, din amintirile ei el n-a plecat nicicând.  

   Dar Claire descoperă la un moment dat că Jamie trăiește. Și trebuie să facă o alegere: să rămână în secolul ei, împreună cu fiica iubită, ori să se întoarcă în veacul lui.

   Scoția e măcinată de comploturi, patimile și durerile eroinei nu mai contenesc, intrigile se țin lanț. Călătoria în necunoscut îi poate aduce iubirea înapoi sau o poate spulbera pe veci.

   „ A treia parte din seria Outlander este o carte palpitantă, îndrăzneață, provocatoare. Diana Gabaldon combină cu măiestrie flashback-uri, se lasă cu plăcere în voia altor veacuri, dar nu se abate niciodată de la firul poveștii. “-Locus

    Primele două părți din seria Outlander mi-au oferit o experienţă de neuitat, motiv pentru care am așteptat cu nerăbdare apariția primului volum din partea a treia – “Cercul de piatră”. Iar când a ajuns în mâinile mele, am îmbrățișat minunăția asta de carte, apoi am început să o citesc cu o nețărmurită emoție. Știam că și de această dată povestea va fi una fascinantă, dar nicio clipă nu am bănuit ce impact va avea asupra mea.  

   Călătoarea mi-a mers la suflet,” Talismanul” m-a făcut să vărs o grămadă de lacrimi, însă “Cercul de piatră” a devenit preferatul meu. Deși toate cele trei părți ale seriei au aventură, romantism, intrigă, mister, legende, momente emoționante, scene mai dure, în romanul de față m-a fascinat modul lejer în care autoarea face trecerea de la o perioadă de timp la alta. Nu este deloc enervant sau obositor. Ba dimpotrivă, ajungi să-ți dai seama că există o oarecare concordanță/conexiune a evenimentelor. În timp ce Claire, aflată în secolul XX, citește un document  în care se relatează o acțiune intreprinsă în trecut (secolul al XVIII-lea) de James Fraser, în următorul capitol din carte se detaliază acel moment. Ai impresia că niște fire invizibile îi unește pe cei doi dincolo de timp.  

   Temele de bază ale seriei sunt reluate și în acest volum și am să le menționez și eu, pentru a fi de folos celor care nu știu deloc despre ce este vorba în Outlander.

   În anul 1945, fosta soră medicală Claire Randall, se întoarce din război și pleacă cu soțul, Frank Randall, într-o a două lună de miere. Dar o stâncă magică descoperită într-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp (ea trece printr-un cerc de pietre așezate în picioare pe Craigh na Dun), care se trezește brusc într-o Scoție măcinată de conflicte, în 1743. Destinul i-l scoate în cale pe tânărul războinic James Fraser și trăiește alături de acesta aproximativ trei ani. L-a iubit și ar fi rămas cu el dacă ar fi putut, dar James a trimis-o înapoi prin cercul de piatră, însărcinată, în efortul disperat de a-i salva pe ea și pe copilul nenăscut de dezastru iminent care avea să-l lovească la Culloden. Claire revine în secolul XX ( în aprilie 1948), la aproape trei ani de la data dispariției și își continuă viața alături de Frank. După douăzeci de ani (în anul 1968), la ceva timp după moartea soțului ei, Claire și fiica ei, Brianna, cer ajutorul unui tânăr istoric, Roger Wakefield, pentru realizarea unui proiect ce ar avea legătură cu istoria iacobiților din secolul al XVIII-lea, bătălia finală de la Culloden, acolo unde prințul Charlie cel Frumos și compania a luptat contra ducelui de Cumberland. Împreună cu el a venit dezastrul, războiul și măcelul. Toate clanurile care l-au urmat pe prinț au fost șterse de pe fața pământului. Sute și sute de bărbaţi au murit la Culloden, iar cei care au rămas în viată, au fost vânați și uciși. Însă  anumite documente  confirmă faptul că James Fraser a supraviețuit bătăliei de la Culloden. Și astfel ajungem la tema cărții de față.

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 1

    Știind dinainte că cei doi îndrăgostiți se află la o depărtare de două sute de ani unul de altul și că voi avea de așteptat câteva sute de pagini până voi regăsi o interacțiune între ei, m-am gândit că lipsa acestei legături va scădea din plăcerea lecturii. Dar se pare că nu o cunoșteam așa de bine pe autoarea Diana Gabaldon. Nu doar că mi-a oferit enorm de multă acțiune, dar m-a și introdus într-un univers complex al emoțiilor: am râs copios din cauza dialogului spumos și a situațiilor comice; am plâns văzând cât de dor îi este lui Jamie de Claire; am suferit alături de el atunci când a fost urmărit și pedepsit, bătăile îndurate, anii de foamete și chin sufletesc; am simțit că mă învăluie nostalgia de fiecare dată când Claire sau James își amintesc de momentele  lor fericite; m-am înfuriat  văzând cât de nedreaptă le este soarta.

Uitând să se mai roage, a început să îi evoce chipul înapoia pleoapelor, curbura obrazului și a tâmplelor, fruntea lată și albă care îl îndemna mereu să o sărute, exact acolo, în acel punct mic și neted dintre sprâncene, deasupra nasului, între ochii limpezi, de culoarea ambrei. Și-a concentrat atenția asupra formei gurii ei, imaginându-și buzele ei pline și arcuite și gustul, senzația, dar și bucuria de a o săruta.”

   Nu am avut cum să mă plictisesc citind o carte care cuprinde atât de multă acțiune, intrigă, scene erotice, momente amuzante sau hilare, călătorii în timp, dar și mult mister (autoarea a mai adăugat ceva în plus – apariția unui criminal în serie, un predecesor al lui Jack Spintecătorul).  

   Evenimentele din Cercul de piatră (vol.1) se desfășoară în paralel, atât în secolul al XVIII-lea (perioada 1746-1758), cât și în secolul XX (anul 1968). Acțiunea din prezent se continuă de unde a rămas în “Talismanul”, imediat după ce s-au dezvăluit anumite lucruri: Brianna află că Frank nu e tatăl ei natural, și că tatăl adevărat a fost un scoțian din Highland care a trăit în urmă cu două sute de ani; se descoperă că inelul de argint al lui Claire are un semn și cum doar  unii argintari scoțieni din secolul optsprezece  îl foloseau, poate dovedi, într-o oarecare măsură, autenticitatea poveștii ei; tânărul istoric Roger Wakefield (cel care o ajută să descopere dacă James Fraser este în viață și care este atras de Brianna) află că este strănepotul lui Dougal Mackenzie (unchiul lui James Fraser) și al lui Gellis Duncan. Cine a citit celelalte cărți, știe că Gellis i-a salvat viața lui Claire la procesul din Cranesmuir și a murit după ce fusese condamnată ca vrăjitoare. Aceasta avusese și ea o cicatrice de vaccin, demonstrând astfel că și ea venise din secolul XX, iar un moment dat reușește să-i transmită lui Claire un mesaj: “unu, nouă, șase, opt” (anul în care Gellis a pășit în cercul de piatră). Iar cea mai mare descoperire o face Roger – el găsește documentul care  arată că James Fraser a reușit să-i scoată pe bărbații de la Lallybroch de pe câmpul de luptă, i-a salvat de la Culloden și i-a dus pe drumul spre casă.

   Însă, aici găsim și câteva flashback-uri din perioada în care Claire a revenit în secolul XX : reîntâlnirea cu Frank, discuțiile despre dispariţia ei și convingerea lui Frank că inventează acele povești din cauza șocului traumatic, dezvăluirea faptului că este însărcinată, că s-a îndrăgostit de altcineva și s-a măritat cu el, perioada cât a stat internată într-o clinică psihiatrică, nașterea Briannei, căsnicia cu Frank, certurile din ultima perioadă din cauza fetiței (oricât de mult o iubea pe aceasta, nu putea  suporta ideea că soția lui o privea cu dor pe Brianna, fiind consistent că ea vedea de fapt imaginea bărbatului iubit).

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 2

    Însă partea cea mai captivantă o reprezintă povestea din trecut (secolul al XVIII-lea) și sunt convinsă că vreți să știți ce s-a întâmplat cu James Fraser. Nu am să vă ofer prea multe informații pentru că ar fi și păcat să nu vă las pe voi să aflați toate amănuntele, dar am să vă împărtășesc ce s-a întâmplat în fatidica zi de 16 aprilie 1746 (partea introductivă a cărții), imediat după ce el a fost sigur că iubita lui Claire a reușit să ajungă la cercul de pietre.

Când o trimisese înapoi la cercul de piatră, știuse că așa se va întâmpla. Suferința spirituală putea fi considerată  drept o stare obișnuită  în purgatoriu și se așteptase  tot timpul ca durerea  provocată de despărțire să fie pedeapsa  lui principală – suficient, își spunea el, pentru a  ispăși tot ce făptuise până atunci: între altele, crime și trădări .”

“De astă dată, amintirea ei nu a făcut decât să-i stârnească un val de dor îngrozitor. Doamne, să o fi avut alături, să îl atingă, să îi trateze rănile și să îi țină capul pe genunchi… Însă ea plecase – la depărtare de două sute de ani de el – și slavă Domnului că o făcuse! Lacrimile s-au prelins încet pe sub pleoapele strânse. S-au rostogolit cu greu pe o parte, ca să nu fie văzut de ceilalți.  

Doamne, fă să ajungă în siguranță! s-a rugat el. Ea și copilul!”

   După marea înfrângere de la Culloden, unde foarte mulți oameni ai armatei Highland au fost uciși, câțiva dintre ei au scăpat. James a fost rănit destul de grav la picior și  nu se mai poate deplasa, dar este găsit de oamenii lui. Cei optsprezece ofițeri iacobiți care au reușit să supraviețuiască măcelului, s-au adăpostit într-o fermă din apropierea landei. Acolo au zăcut în mari suferințe, cu rănile neîngrijite, slăbiți de frig, oboseală și foame, vreme de două zile. James se gândea că putea muri liniștit pentru că făcuse tot  ceea ce trebuia să facă pentru ca iubita lui să fie în siguranță.

Nu mai avea griji, nu mai avea nimic de înfăptuit. Făcuse tot ce putuse pentru oamenii lui, pentru soție și pentru copilul nenăscut. Chinurile trupești se vor sfârși și va pleca recunoscător pentru a-și găsi pacea.

O va găsi pe Claire imediat ce va muri? s-a întrebat el. Ori poate, așa cum anticipa, va fi condamnat la despărțire o vreme? În orice caz, o va revedea; s-a agățat de acea convingere cu mai multă fermitate decât îmbrățișa datinile Bisericii. Dumnezeu i-o dăduse; tot El i-o va readuce.

   Apoi au fost prinşi de lord Melton, comandant al unui regiment de infanterie sub Cumberland, care primise ordinul să execute  neîntârziat orice persoană care se dovedea  că a participat la rebeliunea trădătoare recent înăbușită. Scoțienii au fost acuzați de trădare, scoși unul câte unul din casă și executați.  

   Însă, atunci când maiorul descoperă că unul dintre  trădători este  James Alexander Malcolm Mackenzie, stăpânul de la Broch Tuarach, își dă seama că nu-l poate omorî ca pe ceilalți. Și-a amintit că acest iacobit l-a prins cândva  pe John Grey, fratele lui mai mic, în apropiere de Preston și, în loc să-l împuște, i-a cruțat viața și l-a adus înapoi la camarazii lui, impunând așadar o mare datorie de onoare asupra familiei. Nu-l poate împușca fără a dezonora jurământul fratelui lui, așadar este obligat să cruțe viața lui Fraser și, drept urmare, a omis numele lui din lista  trădătorilor executați la fermă și i-a aranjat  transportul până la moșia lui. Nu știa dacă va supraviețui acelei călătorii, având în vedere că Fraser avea o rană mare la un picior, infectată și purulentă, dar cel puțin moartea lui nu îi va fi pusă în cârcă.

  Mai departe, asistăm la toate chinurile îndurate de el, imediat după cele întâmplate la Cullonden, supraviețuirea, anii cât a fost fugar, fiind silit să stea ascuns într-o peșteră de pe proprietatea lui, timp în care englezii au scotocit Highlands în căutarea fugarilor care îl sprijiniseră pe Charles Stuart, perioada de detenție, prietenia ciudată pe care o leagă cu noul conducător al închisorii, nimeni altui decât maiorul John Grey (este la rândul sau protagonistul unei alte serii scrise de Diana Gabaldon – “Lord John”), fratele lordului Melton, personaj pe care l-am întâlnit pentru prima oară în “Talismanul”, el având la acea vreme doar 16 ani.

   Dacă stau bine și mă gândesc, John Grey a avut o mare influență asupra vieții lui James Fraser. Datorită lui a reușit James să supraviețuiască pe câmpul de luptă, iar mai târziu, tot el și-a exercitat influența pentru că Jamie să nu ajungă sclav în America (la acea vreme, prizonierii de război de origine scoțiană urmau să fie transportați în coloniile americane, vânduți cu înțelegeri contractuale oficiale pe durata a șapte ani).

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 3

   Între timp, Claire, Brianna și Roger încearcă să descopere adevărul. Chiar dacă James reușise să evadeze, era totuși rănit și ar fi putut să moară curând după aceea, mai ales că în Highlands izbucnise foametea. Claire este din ce în ce mai îngrijorată și se gândește dacă nu cumva viața lui fusese irosită într-o celulă de închisoare ori sfârșise într-o temniță singuratică. Vor reuși ei să îl localizeze cât mai curând? Va  putea Claire să treacă din nou prin cercul de pietre?  

“Nu îți este neapărat ușor dacă știi ce ești menit să faci, dar măcar nu pierzi timpul întrebându-te sau îndoindu-te. Deși presupun că, dacă ești cinstit cu tine însuți și știi cine ești, e mai puțin probabil să simți că ți-ai irosit viața, făcând altceva decât ceea ce trebuia.”  

– Mamă, nu înțelegi? El trebuie să afle – trebuie să știe că a făcut ce trebuia pentru noi. Buzele îi tremurau și le-a șters preț de o clipă. Mamă, îi datorăm asta, a continuat ea încet. Trebuie să îl găsească cineva și să-i spună. Mi-a atins delicat fața cu mână. Spune-i că m-am născut.”  

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje. Un lucru vă mai destăinui: reîntâlnirea lui Claire cu James a fost una dintre cele mai emoționante, dar și amuzante scene din carte. Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva pasaje. Însă, îi rog pe cei care nu vor să afle amănunte despre reîntâlnirea dintre cei doi, să NU  le citească.  

Și-a rostogolit ochii și s-a lăsat moale spre podea, trăgând după sine o ploaie de coli și alte lucruri care stătuseră pe tiparniță; căzuse foarte grațios pentru un bărbat atât de masiv, am gândit eu cu un aer distrat. Doar leșinase…“

 “În cele din urmă, i-am dat drumul și m-am lăsat puțin pe spate. El a aruncat o privire spre podea, între picioare, și s-a încruntată.

-Ai pierdut ceva? l-am întrebat surprinsă.

El a ridicat privirea oarecum timid.

-M-am temut că m-am pierdut cu totul și m-am scăpat pe mine, dar nu e nimic. M-am așezat pe o cană de bere.”

“Te-am văzut de multe ori, mi-a șoptit cald la ureche. Ai venit la mine foarte des. Câteodată, când visam. Când aveam fierbințeli. Când eram înspăimântat și singur și știam că trebuie să mor. Când aveam nevoie de tine, te vedeam, zâmbind, cu părul căzând în bucle  peste față. Dar nu mi-ai vorbit niciodată. Și nu m-ai atins niciodată.”


“Am ridicat ochii spre fața lui, inexpresivă din cauza șocului. A strâns fotografiile la piept, fără să se miște, cu ochii dilatați și imobili, încremeniți de parcă o săgeată de arbaletă îi străpunsese inima – așa am presupus că arăta.”

“Dar a trecut multă vreme de când noi am fost că unul, englezoaico. Tu ți-ai trăit viața – acolo  -, iar eu am avut-o pe-a mea aici. Nu știi nimic despre ce am făcut sau am fost. Ai venit acum pentru că ai vrut ori pentru  că ai simțit că așa trebuia?“ 

 Nota 10 +


sigla NemiraCartea Cercul de piatră de Diana Gabaldon(vol. 1) a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.comevaluare-carte-5

by -
4

„Cei învinşi azi pot câştiga mâine. Însă cei morţi au pierdut pentru totdeauna.”

Jumătate de război, de Joe Abercrombie

Seria Marea sfărâmată

Autor: Joe Abercrombie

Titlu original: Half a War

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An publicare: 2015

Număr pagini: 432

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

 

Libertatea nu-ţi este de niciun folos dacă eşti mort. Iar mândria nu le serveşte la nimic celor rămaşi în viaţă.”

     Aşa cum ne-a obişnuit din volumele anterioare, Joe Abercrombie are un talent incontestabil în a purta cititorul prin aventuri uimitoare. Întreaga serie „Marea sfărâmată” ne oferă o călătorie memorabilă printr-un timp în care principiile şi valorile morale erau dictate de inteligenţă şi de tăişul sabiei, iar spaţiul în care se desfășoară acţiunea oferă suficiente condiţii vitrege pentru ca luptele să fie printre cele mai chinuitoare.

jumatate-de-razboi1

   În cel de-al treilea volum al seriei fantasy, Abercrombie păstrează în scenă multe dintre personajele cu care deja ne-am familiarizat din cărţile precedente, dar pune accent pe un nou destin, pe o nouă protagonistă atinsă de dorinţa răzbunării şi de Mama Război.

   „Jumătate de război” o aduce în prim-plan pe prinţesa Skara, a cărei soartă scrisă în stele e pe cale să se împlinească. Fire inteligentă, dar rebelă şi mândră, prinţesa nu poate accepta înfrângerea şi furia pune stăpânire pe ea atunci când îşi vede bunicul învins şi fără speranţă. Frageda vârstă de doar şaptesprezece ani şi lipsa de experienţă nu o ajută prea mult în încropirea unui plan care ar putea salva regatul. Până când…

Cei învinşi azi pot câştiga mâine. Însă cei morţi au pierdut pentru totdeauna.”

    O noapte fatidică, prea mult sânge prelins pe treptele palatului, prea mulţi morţi peste care se calcă, trădare, durere, amărăciune, groază – toate se abat ca un uragan devastând nu doar Throvenlandul ci şi viaţa prinţesei Skara.

   Asistând neputincioasă la invazia lui Yiling cel Strălucitor, Skara este nevoită să accepte ajutorul căpitanului bătrân pe care îl dispreţuia – Jenner cel Albastru – să privească rece asasinarea propriului bunic şi a Mamei Kyre şi să se dea drept sclavă pentru a-şi păstra viaţa. Mânia născută în ea generează ură, iar acest sentiment naşte dorinţa de răzbunare ce îi va fi factor declanşator al abilităţilor înnăscute şi îi va oferi suficientă forţă de a răzbate prin momente chinuitoare.

   Cu scopul de a recupera Throvenlandul şi de a spăla sângele celor care o crescuseră, chiar cu sângele duşmanului, Skara îşi va pune în valoare inteligenţa, folosindu-se de ultimul sfat dat de Mama Kyre: „Cuvintele sunt arme.”

   În paralel cu destinul Skarei, autorul ne prezintă lupte de culise şi un război care ameninţă cu distrugerea. Avem de-a face cu comploturi, strategii, trădări, isteţime, planuri uluitoare şi credinţe bizare. Fraze pline de înţelepciune sunt presărate la tot pasul în text şi devin moralizatoare pe măsură ce acţiunea se derulează.

– Dacă tu consideri că vorbele au vreo valoare, atunci rosteşte-le cu voce tare, fă-le să răsune în toate colţurile, umple sala cu speranţe şi dorinţe şi fă ca fiecare martor al cuvântării tale să le împrăştie mai departe!”

 Oamenii nu se împart doar în eroi şi laşi. Sunt ambele lucruri şi niciunul, totul depinde de cum stau lucrurile. Depinde de cine stă alături de ei sau de cine le stă împotrivă.”

    Îl întâlnim din nou pe părintele Yarvi, iar mintea ascuţită a acestuia impresionează iarăşi, deşi la un moment dat, pare pentru prima oară prins într-o situaţie fără ieşire. Bunica Wexen uimeşte la rândul ei încă odată, prin acţiunile sale, dovedind nu doar inteligenţă ci şi o minte diabolică şi sadică ce se ghidează după valori autocreate.

   Avem parte de un ritm rapid al acţiunii, suspans din plin ce nu permite vreo clipă de plictiseală, scene vizuale realizate din cuvinte şi fraze memorabile. Pe scurt, Abercrombie reuşeşte din nou să îşi captiveze cititorii, iar „Jumătate de război” este încă un volum cu adevărat fascinant care seduce încă de la primele rânduri.

Adu-ţi aminte: puterea înseamnă să îţi ţii totdeauna un umăr în umbră.”

Dar secretul păstrării autorităţii este să dai doar poruncile de care eşti sigură că vor fi ascultate.”

    Personal, am fost cucerită de stilul concis al scriitorului, iar seria „Marea sfărâmată” a devenit una dintre trilogiile preferate. Şi acestui volum ca şi celor anterioare, îi ofer număr maxim de steluţe şi chiar câteva în plus ca bonus. Pentru a înțelege mai bine de ce le merită din plin, vă invit să aruncaţi o privire și peste celelalte recenzii ale acestei serii-Jumătate de lume şi Jumătate de rege.sigla Nemira

Cartea Jumătate de razboi, de Joe Abercrombie a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi coamandată de pe site/ul Editura Nemira. Cartea poate fi achiziţionată şi de aici.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
13

,,Nu, niciun zeu n-ar putea fi atât de capricios. Însă un om care se crede zeu ușor ar cădea în ispită.”

Atlasul secret, de Michael A. Stackpole

Titlu original: The secret atlas

Traducere din limba engleză: Silviu Genescu

Editura: Nemira Publishing House

Colecția: Nautilus fantasy

Anul apariției: 2016 (Ediția a 2-a)

Număr de pagini: 552

   Michael A. Stackpole s-a născut în 1957, în Wassau, Wisconsin, şi este un celebru autor de romane fantasy şi science-fiction. În 1979 a obţinut diploma de licenţă în istorie la Universitatea din Vermont. Începând cu 1977, Michael A. Stackpole a lucrat ca designer pentru diferite companii producătoare de jocuri pe calculator, colaborând la multe producţii de mare succes. Michael A. Stackpole a scris primul sau roman fantasy (Talion: Revenant) în 1986, dar acesta nu a fost publicat decât în 1997, deoarece s-a considerat că un volum de 175 000 de cuvinte este prea mare pentru un autor necunoscut. Începând cu 1987 a semnat trilogia Warrior, care i-a adus consacrarea şi a stat la baza unui serial de animaţie televizat.

     Datorită popularităţii sale a fost selectat să scrie mai multe romane în seria SF Star Wars. Michael A. Stackpole a semnat numeroase volume care au fost apreciate atât de public, cât şi de critici. Cunoscute sunt revoluţionara serie fantasy Dragon Crown War Cycle sau ultima sa trilogie, Epoca descoperirilor din care Editura Nemira a publicat volumele Atlasul secret şi Hărţile prevestitoare. Acestea reprezintă o abordare neconvenţională a genului fantasy, creând un univers al magiei şi fantasticului unic în întregul spaţiu literar.michael_a_stackpole

   Am auzit foarte multe laude aduse acestei cărți, am citit multe recenzii pozitive și am fost sigur că această carte este pentru mine. Când am aflat că va fi reeditată mi-am zis că nu mai pot amâna citirea ei. Și nu regret deloc această decizie, căci a întrecut orice așteptări. De ce? Fiindcă ,,Atlasul secret” este un fantasy excepțional, perfect pentru fanii acestui gen și nu numai. Eu ador acest gen, îmi place să descopăr lumi noi, oameni diferiți, să iau contact cu fantasticul, cu forțele supranaturalului ce nu încetează să mă uimească și să mă fascineze.

   Acțiunea este plasată într-o lume guvernată de magie, de forțele binelui și ale răului. Ne aflăm la câteva secole de la Urgie, eveniment care a zguduit-o din temelii, care i-a schimbat fața odată pentru totdeauna. Momentan, universul se află într-un fin echilibru, dar care nu se va menține la nesfârșit. Până atunci, oamenii își trăiesc viața, se preocupă de prezent, de ziua de mâine și nimic mai mult. Modul de organizare al societății este unul medieval, lumea este împărțită în principate și teritorii ce așteaptă a fi descoperite. Monarhii, înrudiți între ei, duc o permanentă luptă pentru supremație, pentru ca regatele lor să fie cele mai prospere, cele mai puternice. O luptă inutilă, am putea spune, dar cât se poate de realistă…

,,Keles simți cum o mână îi sfâșie inima. Un prizonierat în turnul familiei îl înspăimânta. Desigur, situația aducea cu sine protecție, însă singuranța fără libertate nu era de niciun folos. Să nu mai privești niciodată un apus de soare, la munte, sau să nu mai vezi păsările cu pene viu colorate prin junglă…”

    Principatul Nalenyr se află sub domnia prințului Cyron și este renumit datorită familiei Anturasi. Această familie este înzestrată cu abilități uimitoare, realizând cele mai bune hărți din lume. Fără acești cartografi principatul nu ar fi atât de prosper, călătoriile pe mare și pe uscat s-ar face mult mai greu. Hărțile familiei Anturasi sunt speciale,valoarea lor neputând fi echivalată nici de tot aurul din lume. Capul familiei este Qiro, un bătrân cu o minte sclipitoare, cu un caracter indescifrabil, o adevărată armă în aceste timpuri, bine ferecată într-o reședință cât se poate de sigură. Niciodată nu se știe cine ar dori să se folosească de Qiro și de cunoștințele sale pentru îndeplinirea propriilor obiective…

,,Prințul nu avea cupă și fu bucuros. Își încrucișă privirile cu Qiro și înțelese imediat că bătrânul îl voia mort pe Keles. Cyron spera că motivele și conflictele care ar fi putut zămisli o asemenea ură rămăseseră ascunse îndelung în interiorul clanului Anturasi, pentru că alternativa sugera o sminteală a lui Qiro, în fața căreia Cyron era dezarmat.

    Dacă îl ucizi pe Keles pentru că rănile lui ți-au compromis intrarea… Prințul scutură din cap. N-ar putea fi asta. Nici chiar zeii n-ar putea fi atât de capricioși.

     Qiro își înclină capul spre Prinț, apoi bău.

     Nu, niciun zeu n-ar putea fi atât de capricios. Însă un om care se crede zeu ușor ar cădea în ispită.”

    În capitală se desfășoară festivalul anual al recoltei, însă această sărbătoare nu aduce doar petreceri și voie bună, ci și incidente nefericite. Keles, nepotul lui Qiro, este rănit extrem de grav în încercarea de a-i salva viața fostei logodnice. Această întâmplare îl determină pe bătrân să-și schimbe radical planurile. După ce se va însănătoși, Keles va pleca într-o periculoasă expediție terestră, în Ixyll, iar fratele său, Jorim, îi va lua locul pe vasul Lupul furtunii. Nimeni nu poate ghici adevăratele intenții ale bătrânului, până și prințul Cyron se limitează la câteva presupuneri.

,,El și mulți alții au fost înspăimântați la vremea aceea că războinicii vor domina lumea și că se va declanșa Urgie după Urgie. Mulți dintre despoții războinici și prinții tâlhari s-au gândit de două ori înainte de a săvârși ceva, asta de teamă că spiritul ascuțit al lui Jaor îi va expune oprobriului public. Așa că aste două nopți au fost chibzuite să poți tu afla că oamenii ar face multe să apere sau să ajungă la obiectele dorințelor lor, inclusiv acte de mare bravură. Toate pentru evitarea morții. Dacă nu înțelegi aceste lecții, nu vei înțelege oamenii. Dacă nu înțelegi oamenii, nu vei putea niciodată să faci vreo diferență între cei pe care trebuie să-i ucizi și cei pe care nu vei fi nevoit.

   Cei doi Anturasi pleacă în misiunile ce le-au fost oferite. Călătoresc – unul pe mare și celălalt pe uscat -, au de întâmpinat obstacole, fac descoperiri uluitoare. Fratele prințului Cyron pune la cale planuri pentru a-l uzurpa și pentru a-i cuceri regatul. Plus multe alte evenimente neplăcute le afectează viețile personajelor noastre. La atât timp după Urgie, niște răni vechi sunt deschise, lucru ce nu prevestește ceva bun. Magia e singura care va salva sau va aduce la pierzanie omenirea. Mai multe rămâne să descoperiți citind acest volum încântător…

,,Prințul își deschise brațele.

– Vă mulțumesc tuturor pentru că v-ați dat atâta stăruință pentru desfătarea noastră. V-aș invita să vă bucurați în continuare de belșugul recoltei aduse națiunii noastre. Ați văzut eroi în această seară, iar de la ei putem doar învăța. În primul rând, știm că rezultatele cele mai bune pot fi atinse numai prin dăruire și mult exercițiu. În al doilea rând, să nu reușim să dăm tot ce-i mai bun din noi înseamnă să fim înfrânți înainte de a apuca să acționăm.”

     ,,Atlasul secret” e o carte pe care o veți îndrăgi cu siguranță. Veți fi fermecați de această lume, vă veți atașa de personajele complex conturate, iar scriitura nelipsită de măiestrie a autorului vă va atrage în mrejele acestei povești. De aceea, vă invit să descoperiți acest univers, să aveți parte de o lectură extrem de plăcută. Timpul va trece foarte repede în compania acestei cărți. Nici nu vă veți da seama cât de repede zboară paginile și la sfârșit vă veți întrista că a s-a terminat atât de repede. Și da, veți aștepta cu nerăbdare continuarea, ca și mine de altfel…

    PĂRERILE CRITICILOR:

  • „Iată un roman fantasy de mari proporţii, cu multe conflicte sângeroase, trădări şi duplicităţi.“ Publishers Weekly
  • „Când vor vorbi despre scriitorii care au urmat după generaţia Asimov-Clarke şi generaţia Zelazny-Silverberg, viitorii cititori vor trebui să-l menţioneze pe Michael A. Stackpole.“ Stephen R. Donaldson

 LECTURĂ PLĂCUTĂ!sigla Nemira

Cartea Atlasul secret, de Michael A. Stackpole a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Sursa foto. Michael A. Stackpole 

by -
15

"Sabia destinului are două tăişuri. Unul dintre ele eşti tu. Iar celălalt este ...moartea?"

Sabia destinului, de Andrzej Saprowski-legendă şi mit

Titlu original: Miecz Przeznaczenia

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus

An apariţie: 2016

Număr pagini: 351

Traducere din limba poloneză de Mihaela Fiscutean

      Începând cariera literară în glumă, autorul polonez A. Saprowski şi-a cucerit rapid cititorii cu un stil inconfundabil şi prin abordarea unui gen literar mai puţin consacrat în ţara natală. „ Când am început să scriu eu, Polonia nu avea scriitori de fantasy.”

     Seria „The Witcher” i-a adus un succes remarcabil şi popularitate literară apreciată cu multe premii şi distincţii.

     „Sabia destinului” continuă aventura din Ultima dorinţăa cărei recenzie o puteţi găsi aici.

       De data aceasta aventura începe în plină luptă. Vânătorul cu părul alb vânează un basilisc, iar mulţimea panicată aşteaptă deznodământul care nu întârzie să apară: încă odată, Geralt înfruntă monştrii şi îşi ia plata cuvenită pentru uciderea lor. Cu această ocazie, îl cunoaşte pe Borch Trei Găi însoţit de două războinice zerrikance.

Fight Acceptând să meargă împreună la han, între cei doi se leagă o uşoară amiciţie şi un dialog despre o creatură legendară: dragonul auriu. Supoziţiile despre o asemenea reptilă gigantică, îl fac pe Geralt sceptic, dar numele lui Yennefer îi schimbă radical decizia de a se ţine departe de dragoni şi rivianul se trezeşte că se aventurează năvalnic în necunoscut, sperând ca odată cu creatura mitică să o reîntâlnească şi pe vrăjitoarea care i-a furat inima.

Oare n-o fi posibil să fi existat cândva un dragon auriu, o mutaţie unică, irepetabilă?”
… posibilul nu are limite, sau cel puţin natura nu le cunoaşte.”

       Pe urmele făpturii despre care se crede a fi doar o închipuire, Geralt porneşte într-o expediţie plină de peripeţii alături de o serie de personaje amuzante, alături de vechiul său prieten – trubadurul Jaskier- şi, bineînţeles, alături de Yennefer care, aşa cum se aşteptase şi Vânătorul, îşi face apariţia.

    La început, reacţia femeii este una ostilă şi derutează puţin, dat fiind faptul că la sfârşitul primului volum, cei doi păreau să-şi fi clarificat oarecum problemele. Cuvintele ei fac cititorul să-şi ridice sprâncenele uimit, iar vânătorului îi provoacă amuzament furia nestăpânită a vrăjitoarei.

– Să nu te aud! Ţi-am dat mai mult decât oricărui alt bărbat, secătură. Nu ştiu de ce tocmai ţie. Iar tu … Oh, nu, dragul meu. Eu nu sunt vreo curvă sau vreo elfă întâlnită din întâmplare pe o potecă din pădure, pe care s-o laşi baltă într-o dimineaţă, s-o părăseşti fără niciun cuvânt de rămas-bun, lăsându-i pe masă un bucheţel de violete.”

   Ups! Ce-ai făcut Geralt? Vrăjitoarea înfuriată pare comică pe de-o parte, dar cuvintele sale conţin o notă de dezamăgire care îl vizează pe protagonist.loving

– Yen. Iartă-mă.
– Nu. Niciodată.”

      Cu toată tensiunea dintre Yen şi Geralt, drumul continuă, iar dragonul auriu se dovedeşte a fi o realitate deopotrivă maiestuoasă şi înfricoşătoare. Pielea sa din aur atrage şi învrăjbeşte oamenii şi vrăjitorii care ajung să îşi pună beţe în roate.

      Dragonul Villentretenmerth este însă şi posesorul unor abilităţi ieşite din comun: are darul de a vorbi, poate lua formă umană, are simţul onoarei, este un excelent luptător şi dovadă chiar şi de sarcasm în dialogurile sale. Deja îmi place dragonul ăsta care se amuză pe seama celor mai buni luptători, umilindu-i în luptă dreaptă.

Dacă cineva nu ţine cont de poruncile mele, iată, îl poftesc la luptă de onoare, cavalerească. Cu arme convenţionale, fără vrăji, fără scos foc pe gură.”

      Surpriza pe care dragonul auriu ne-o face este însă una de proporţii. Cine este de fapt acesta, rămâne să aflaţi din paginile volumului. Să nu uităm că una dintre capacităţile sale este de a se transforma în fiinţă umană

Doar legenda şi mitul ignoră limitele posibilului.”

       Stilul lui Saprowski este într-adevăr inconfundabil. Replici moralizatoare sau gânduri pline de tâlc, dar şi fraze conţinând umor şi presărate cu regionalisme şi expresii neconvenţionale fac din naraţiune un adevărat deliciu literar.

Geralt and YenneferAcest al doilea volum se axează mai mult pe relaţia aparent fără niciun viitor dintre vrăjitoarea Yennefer şi Vânătorul Geralt. Legătura dintre cei doi este pe cât de ciudată, pe atât de intensă. Trecem rapid de la „nu te iert niciodată” la săruturi fierbinţi, apoi la despărţiri decepţionante şi regăsiri dulci. Din câte se pare, cei doi au multe de împărţit, iar autorul ni le relatează progresiv, păstrând permanent o aură de mister. De fiecare dată există senzaţia că rămâne ceva nespus.

…oamenii uniţi prin destin se întâlnesc mereu.”
Împărtăşirea aceluiaşi destin nu este de ajuns. E nevoie de ceva mai mult.”

        Călătoria continuă şi ne aventurăm alături de Geralt prin alte ţinuturi magice în care întâlnim personaje ce ne duc cu gândul la basme şi la acea atmosferă fascinantă de poveste. Numai că, Geralt nu este Făt-Frumos, iar uneori, durerea ce pare să curgă prin cuvintele sale nu prevesteşte un sfârşit de genul „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Sabia destinului va fi în final decisivă.

– Poate crezi că mă cunoşti. Nu uita, eu sunt o fiinţă cu o natură mai complicată.”

        La fel ca în volumul precedent, şi în “Sabia destinului”,  drumul alături de vânător este unul special. Niciodată nu poţi spune că îl cunoşti suficient pentru a-i acorda încredere, dar mergi alături de el pe un tărâm mistic unde magia, creaturile legendare şi capacităţile supranaturale sunt întâlnite la fiecare pas. Curiozitatea pe care o stârneşte te determină să mai faci un pas, apoi încă unul, până ce urmezi tot traseul ca hipnotizat.

       Această nouă serie de întâmplări cuceresc cititorul, iar aventura devine una palpitantă, antrenantă şi încărcată de magie. “Sabia destinului “ ne poartă cu abilitate prin ţinuturi fabuloase şi ne face cunoştinţă cu personaje noi, în timp ce pe protagoniştii deja cunoscuţi începem să-i cunoaştem din ce în ce mai bine.

sigla NemiraCartea Sabia destinului, de Andrzej Saprowski a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2 , 3

by -
14

" ... odată ce totul depinde de tine, mai ai de ales?"

Jumătate de lume de Joe Abercrombie

Titlu original: Half The World

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2016

Număr pagini: 413

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

     Seria „Marea Sfărâmată” continuă să îşi poarte cititorii în noi aventuri. După ce în „Jumătate de rege”, Yarvi ne-a impresionat cu o minte sclipitoare şi a demonstrat că adevărata forţă nu stă în muşchi ci în creier, în „Jumătate de lume” este rândul altor personaje să parcurgă drumuri iniţiatice şi să ne plimbe într-o călătorie unică.

    Mi-a plăcut reîntâlnirea cu Yarvi. Îmi era dor de protagonistul volumului trecut şi i-am admirat inteligenţa şi în această continuare a poveştii. Clar, unii oameni uimesc cu puterea minţii lor, iar Yarvi este un astfel de specimen cu un IQ uluitor.

      Cu toate acestea, „Jumătate de lume” nu îl are pe Yarvi drept personaj central. Acţiunea se concentrează de această dată pe Thorn Bathu, care nu este precum alte fete de vârsta ei. Atingerea Mamei Război trezeşte în ea instinctul de luptă şi şi-ar da şi sufletul pentru a trece testele impuse de un antrenor mult prea crud şi misogin. Înghiţind insulte, dispreţ şi mult exces de zel gratuit, fata ajunge în faţa unui test final incorect şi se vede nevoită să lupte împotriva a trei adversari în loc de unul. Lucrurile iau o întorsătură morbidă când Thorn îl ucide accidental pe unul dintre ei.

ThornThorn învăţase pe propria piele destule lecţii în careul de antrenament al lui Hunnan.”

– Thorn Bathu! îşi îndreptă spre ea un deget înroşit. Te numesc ucigaşă.”

Pedeapsa pentru crima comisă este moartea. În sala tronului se decide ca Thorn să fie ucisă cu pietre pentru atrocitatea petrecută. Pe nimeni nu pare să intereseze ce s-a întâmplat de fapt, iar Brand, unul dintre colegii de antrenament, se aşteaptă ca cineva să vorbească în apărarea fetei, ca maestrul Hunnan să mărturisească adevărul, ca zeii să facă ceva… dar tăcerea care se lasă peste hotărârea luată spune clar că soarta lui Thorn este pecetluită.

Cu ultima fărâmă de curaj, fiind convins că face ceea ce trebuie, Brand îi povesteşte lui Yarvi mârşăvia din spatele presupusei crime, iar preotul, aşa cum ne-a obişnuit, găseşte o soluţie … convenabilă.

     Folosindu-se de inteligenţă şi viclenie, Yarvi îi smulge prizonierei jurământul că-l va sluji în schimbul eliberării ei. Din acest moment, viaţa lui Thorn Bathu se schimbă, iar destinul pe care zeii i l-au hărăzit începe să se împlinească.

– Fac un jurământ de soare şi de lună. Voi îndeplini orice serviciu vei crede tu de cuviinţă pentru mine.”

– Câteodată, puţină durere pe moment poate rezolva multe mai încolo.”

– Atât timp cât eşti în viaţă, ce-o să devii depinde doar de tine în primul rând.”

     Drama personală a lui Thorn este anulată de drama colectivă a Gettlandului. Sub conducerea regelui Uthil, regăsim un ţinut unit, iar părintele Yarvi pare să fie un ajutor nepreţuit cu înţelepciunea lui. Ca de obicei însă, momentele de linişte sunt scurte deoarece comploturi, sfidări şi crime odioase prevestesc un nou război pentru care Yarvi este nevoit să caute aliaţi. În călătoria ce urmează precum şi în urzelile preotului, Thorn îşi are rolul ei pe care deşi nu îl cunoaşte, trebuie să şi-l asume ca urmare a jurământului depus. Alături de ea îl va avea pe Brand, colegul de antrenament care i-a salvat viaţa cu preţul carierei lui de războinic.

     Ambii vor înfrunta pericole, îşi vor înghiţi în lacrimi de neputinţă propriile dureri, vor învăţa să lupte, să-şi gestioneze sentimentele contradictorii şi să devină arme letale pentru a supravieţui.

Durerea este cel mai bun profesor…”

Privind întotdeauna înspre trecut, niciodată înspre viitor. Întotdeauna văzând ce ai pierdut, niciodată ce ai de câştigat.”

    Mi-au plăcut ambele personaje. Atât Thorn cât şi Brand sunt o combinaţie de putere, furie oarbă dar şi emoţie. Par a fi total opuşi la prima vedere ceea ce face ca relaţia dintre ei să fie una savuroasă şi să capteze atenţia în pofida fundalului cataclismic pe care se desfăşoară acţiunea.

     Thorn şi Brand îşi dezvoltă abilităţile progresiv şi împreună reuşesc să îşi anihileze demonii care îi torturează. Asemănători pe de-o parte şi diferiţi în o mie de sensuri, cei doi protagonişti uimesc prin lecţiile de viaţă pe care le primesc şi pe care le oferă la rândul lor.

– Câteodată îmi doresc să fi rămas în Primul dintre Oraşe, spuse ea.

– Atunci n-ai mai fi ajuns în pat cu mine.”Thorn Bathu

    Conflictul exterior – războiul pe care Gettlandul sfidat e pe cale să-l pornească împotriva a jumătate de lume – se împleteşte cu conflictele interioare ale personajelor, iar tensiunea în continuă creştere pare să fie o bombă cu ceas a cărei explozie nu ar putea fi oprită nici măcar de zei.

    Personajele pe care Abercrombie le pune în scenă sunt caractere puternice, conştiente de propriile defecte dar şi cunoscătoare ale calităţilor de care dispun şi pe care le folosesc la maxim pentru a-şi atinge scopurile. Fiecare urmăreşte ceva, fiecare are răni şi jurăminte făcute ce atârnă greu şi fiecare e dispus să-şi vândă şi ultima bucată de suflet pentru a câştiga o luptă în care „Oţelul e răspunsul.”

Magia are un preţ pe care nu ţi-ai dori să-l plăteşti.”

Proştii se laudă cu ce vor face. Eroii o fac.”

     Finalul ne aduce din nou o surpriză. Planul isteţ al lui Yarvi este explicat chiar de acesta, iar rolul lui Thorn devine pe deplin înţeles. Şi iată cum Yarvi uimeşte din nou cu inteligenţa lui ieşită din comun …

Un Preot nu-şi permite întotdeauna luxul de a lucra doar cu fapte corecte. Un Preot trebuie să cântărească binele suprem. Un Preot trebuie să găsească răul cel mai mic.”

     Seria „Marea Sfărâmată” poartă cititorul printr-o lume uimitoare când zeii încă hotărau destine, iar faptele de vitejie cu adevărat măreţe erau cântate în balade. Am „devorat” cu maximă plăcere şi acest al doilea volum, iar Gettlandul este cu siguranţă un ţinut mitic în care m-aş întoarce bucuroasă oricând.

sigla NemiraCartea Jumătate de lume de Joe Abercrombie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2

by -
13

Talismanul de Diana Gabaldon

Titlul original: Dragonfly in Amber
Traducere: Maria Drăguț
Editura: Nemira
Colecţia Nautilus Fantasy
Anul apariţiei: 30 Mai 2016
Nr. de pagini: 900
Gen: Historical Fiction, Romance; Fantasy; Time Travel
Cotaţie Goodreads: 4,3

    Seria Outlander: 1. Călătoarea  – Outlander(1991); 2. Talismanul – Dragonfly in Amber(1992); 3. Voyager(1994); 4. The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross(2000) ; 6. A Breath of Snow and Ashes(2005) ; 7. Ecouri din trecut – An Echo in the Bone(2009); 8. Written in My Own Heart’s Blood(2013)

    Claire Randall a ținut trecutul ei secret aproape 20 de ani. Dar acum se întoarce acolo unde a începutul totul, pe plaiurile misterioase ale Scoției, împreună cu fiica ei.
Aici Claire plănuie
ște să-i dezvăluie totul: secretul cercului de piatră, secretul unei iubiri care traversează secole și adevărul despre Jamie Fraser, un războinic scoțian a cărui dragoste și curaj a făcut-o pe Claire să se întoarcă înapoi în timp și să rămână în epoca tulbure în care trăia el.
Călătoria fascinantă a lui Claire continuă la Curtea Franceză plină de intrigi
și în Scoția, prin război și moarte, într-o încercare disperată de a-l salva pe bărbatul pe care îl iubește și pe copilul lor.

    “Diana Gabaldon este o povestitoare înnăscută. Paginile zboară singure atunci când citești această carte.”  Arizona Republic

    “O poveste puternică, scufundată în istorie și mit. Am iubit fiecare pagină.” Nora Roberts

     “Călătoarea” mi-a oferit o experiență unică și impresionantă, motiv pentru care am așteptat cu nerăbdare apariția celui de-al doilea volum al seriei Outlander. Însă descrierea cărții “Talismanul” m-a făcut s-o citesc cu oarecare teamă. Vestea că neînfricata Claire s-a reîntors în secolul XX, pur și simplu m-a năucit. În ciuda evenimentelor extrem de dureroase, a cumplitelor torturi la care a fost supus Jamie, finalul primului volum a fost unul destul de optimist. De asemenea, știam alegerea pe care o făcuse cândva, decizia ei de a rămâne în secolul al XVIII-lea alături de Jamie. Și totuși ce s-a întâmplat de se află acum în anul 1968, practicând medicina într-un spital din Boston și văduvă de doi ani?

    Dacă în “Călătoarea” accentul s-a pus mai mult pe relația dintre Claire și Jamie și pe disputele din interiorul clanului Mackenzie, volumul doi are ca bază încercările celor doi protagoniști de a schimba istoria, eforturile lor de a preveni răscoala iacobită. Claire are avantajul de a ști ce va urma, datorită documentelor din secolul XX. În 1745, prințul Charlie cel Frumos  va pleca pe mare din Franța spre Scoția, revendicând  tronul. Impreună cu el va veni dezastrul; războiul și măcelul. Toate clanurile care l-au urmat pe prinț vor fi șterse de pe fața pămantului. Sute și sute de bărbati vor muri la Culloden, iar cei care vor rămane în viaţă vor fi vânați și uciși.

Talismanul 1

    Trebuie să recunosc că am perceput puțin diferit evenimentele de la Curtea Franceză și cele din Scoția. În prima parte, am asistat mai mult ca un spectator la toate intrigile care au avut loc, nereușind să mă implic emoțional. Dar imediat cum acțiunea s-a mutat în Scoția, am simțit pur și simplu că vibrez. Descrierile de peisaj, luptele purtate de scoțieni, sacrificiul făcut spre final, toate acestea m-au copleșit. O încărcătură emoțională fantastică! Cât despre Claire și Jamie, nu pot spune decât că sunt două caractere puternice care au știut să lupte pentru iubirea lor. Am citit cu lacrimi în ochi declarația de dragoste făcută de Jamie:

    “- Te voi găsi, mi-a șoptit la ureche. Îți promit. Chiar dacă trebuie să îndur două secole de purgatoriu, două sute de ani fără tine, atunci asta să fie pedeapsa mea, pe care am primit-o pentru crimele mele. Căci am mințit, am ucis și am furat, am trădat și am înșelat. Dar există un lucru care trebuie să atârne în balanță. Când voi sta înaintea lui Dumnezeu, voi avea un singur lucru de spus, pentru a cântări împotriva celorlalte.
     Vocea i-a scăzut până a devenit o șoaptă și brațele i s-au strâns în jurul meu.
    -Doamne, mi-ai dat o femeie rară, și Doamne, cât am iubit-o! “

    De această dată, povestea nu mai este narată doar de Claire Randall, ci și de Roger Wakefield Mackenzie, băiatul adoptat de reverendul Reginand Wakefield (care de fapt era unchiul mamei sale), după ce părinții lui fuseseră uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cine a citit deja “Ecouri din trecut” (volum7), știe cât de important este acest personaj pentru familiile Fraser și Mackenzie. Dacă în primul volum era un băiețel timid de numai cinci ani, iată-l acum, în anul 1968, un tânăr profesor care predă la catedra de istorie din Oxford, revenit acasă în urma morții părintelui adoptiv.

     Acțiunea  romanului începe cu momentul în care Roger se trezește la ușă cu Claire Randall, o mai veche prietenă a reverendului, însoțită de fiica ei, Brianna, o roșcovană superbă de 20 de ani, față de care se simte imediat atras. Femeia îi spune că a revenit în Scoția cu gândul de a-i arăta fetei minunatele locuri istorice din apropiere de Inverness, unde a petrecut a doua lună de miere alături de soțul ei, Frank Randall (decedat în urmă cu doi ani), un fost istoric eminent care ani la rând făcuse schimb de informații misterioase despre iacobiți cu reverendul. Însă ea îi mărturisește că a venit și din cauza unui mic proiect și că are nevoie de cineva care se pricepe suficient de bine la istoria iacobiților din secolul al XVIII-lea, bătălia finală de la Culloden, acolo unde prințul Charlie cel Frumos și compania a luptat contra ducelui de Cumberland și a fost măcelărit pentru că i-a deranjat pe englezi. Îi dă o bucată de hârtie care conține o listă de nume, treizeci de bărbați din clanul Fraser care au luptat în 1745 la Culloden, rugându-l să afle câți dintre ei au supraviețuit bătăliei. Apoi discuția se îndreaptă spre cercul de megaliți din vârful unui deal din apropiere și ceremoniile păgâne ținute în zorii zilei de Beltane, adică de Întâi Mai.

Talismanul 2

       Prin intermediul jurnalelor ținute de reverend, Roger descoperă câte ceva despre trecutul lui Claire, cum dispăruse în timpul unei vacanțe scoțiene, spre sfârșitul primăverii anului 1946, căutările care au avut lor, dar și despre reapariția ei în 1948. Fusese găsită murdară, îmbrăcată în zdrențe, rătăcind în apropierea locului în care dispăruse. Deși părea într-o stare fizică bună, era dezorientată și incoerentă. Dar și însărcinată!

       Într-una din zile, Roger le însoțește pe Claire și Brianna la vechea biserică de la St. Kilda și reușesc să dea peste locul unde este îngropat căpitanul Jonathan Randall, strămoșul lui Frank. Însă șocul cel mare abia acum urmează: Claire descoperă o piatră funerară pe care stătea scris numele bărbatului pe care l-a iubit.

    “Degetele lui Claire le-au dat la o parte pe ale lui și au atins lespedea, mângâind-o ca și cum ar fi mângâiat pielea cuiva, urmărind cu blândețe literele, șanțurile estompate cu timpul dar clare încă.
     -“JAMES ALEXANDER MALCOM MACKENZIE FRASER”, a citit ea cu voce tare. Da, îl cunosc.
     Mâna ei a alunecat mai jos, dând într-o parte iarba groasă care creștea în jurul lespezii, ascunzând șirul de litere mai mărunte de la bază.
     -“Sotul iubit al lui Claire”, a citit ea. Da, l-am cunoscut, a mai spus, cu o voce atât de moale încât Roger abia o putea auzi. Eu sunt Claire. El a fost soțul meu.
     Apoi și-a ridicat fața spre chipul palid al fiicei sale.
    -Și tatăl tău.”

      Și așa încep dezvăluirile lui Claire: cum a intrat prin deschizătura dintr-un cerc de pietre în anul 1945 și cum a ieșit pe dealul de dedesupt, în anul 1743; întâlnirea cu strămoșul lui Frank, căpitanul Jonathan Randall, dar și cu clanul Mackenzie; căsătoria cu Jamie Fraser și dragostea care a înmugurit între ei; cum a fost judecată pentru vrăjitorie și ce s-a întâmplat după ce Jamie a fost arestat. De asemenea, mărturisește motivul pentru care și-a ținut trecutul secret timp de peste 20 de ani, promisiunea pe care i-a făcut-o lui Frank.

      Din acest moment, acțiunea romanului se mută în anul 1744 și descoperim ce s-a întâmplat după ce Claire și Jamie au plecat de la abația Sainte Anne, loc în care tânărul scoțian și-a petrecut convalescența. Inițial intenționaseră să plece la Roma pentru că acolo părea cel mai potrivit punct de plecare în expediția al cărei scop era împiedicarea celei de-a doua răscoale iacobite, cea din 1745. Dar cum în 1744 Charles își căuta adepți în Franța, ei s-au gândit că ar putea opri o rebeliune mergând chiar pe urmele conducătorul ei.

     Ajunși la Le Havre, Jamie se folosește de faptul că vărul său, Jared Fraser, deține o afacere cu vinuri în port, având astfel posibilitatea să  obțină mai multe informații utile în complotul împotriva Stuarzilor.

     În scurt timp lucrurile se complică atunci când în port își face apariția nava Patagonia având la bord câțiva marimari bolnavi. Claire descoperă că aceștia suferă de variolă, iar oficialul portului cere ca nava să fie distrusă cu întreaga încărcătură la bord. Din păcate, nava era deținută de contele Saint Germain, un bărbat cunoscut pentru cruzimea lui, care este și principalul rival în afaceri al lui Jared Fraser. Din acest moment, Jamie și Claire se află într-un real pericol!

Talismanul 3

     Aflând că Charles Stuart va cere ajutor regelui francez, Claire și Jamie se decid să plece și ei la Paris. Iar aici nu doar că vor vedea splendorile de la Versailles, dar vor asista la tot felul de intrigi de la curte. Se vor întâlni cu Lord Alexander Randall, un bărbat complet diferit de fratele lui, căpitanul Jonathan Randall, dar și cu Annalise du Marillac, fata de care fusese cândva îndrăgostit Jamie și pentru care se duelase cu ani în urmă. Flacăra geloziei își face simțită prezența. Mai rău e la un moment dat, Jamie revine acasă beat, mirosind a parfum ieftin, având o mușcătură pe coapsă. Și recunoaște că și-a petrecut noaptea într-o casă rău famată!

   “- O, asta, rânji el. Nu, nu credeam că o să mă omori, oricât ți-ar plăcea să o faci. Nu, a spus el, redevenind serios, a fost…în fine, femeile acelea. Ce am simțit când eram cu ele. Nu le doream, chiar nu …
    S-a retras cu o expresie tulburată.
    -Dar…pofta, cred că ai putea-o numi…aceea era…prea aproape de ceea ce simt uneori pentru tine și asta…mă rog, nu mi se pare în regulă.”

     Pericolul este la tot pasul, cineva încearcă să o otrăvească pe Claire, iar Jamie este urmărit de câțiva marinari care vor să-l omoare, dar scapă intrând într-un bordel, fiind ajutat să iasă din impas de Fergus, un băiat de nouă ani, hoț de buzunare.

     Claire începe să-și petreacă tot mai mult timp într-un spital, îngrjind de bolnavi, iar aici ajunge să se împrietenească cu o fată de cincisprezece ani, Mary Hawkins, deși la început s-a speriat aflând cum o cheamă. De ce? Pentru că-i văzuse numele într-un document  din secolul XX, în vârful unui arbore genealogic. Mary Hawkins avea să se căsătorească în 1745 cu  Jonathan Randall, strămoșul lui Frank. Doar că acum nu se mai putea întâmpla asta, având în vedere că el este mort. Sau nu?

      Din pătate, într-o noapte, cele două tinere sunt atacate de niște bărbaţi mascați. Cu toate că Lord Alexander Randall, Jamie și Fergus le sar în ajutor, Mary este violată. Claire a reușit să scape numai pentru faptul că unul dintre atacatori o recunoaște și începe să țipe : “E La Dama Blanche!” Dar de ce este individul atât de oripilat? Și de ce a numit-o așa?

      Evenimentele se precipită din momentul în care ei dau nas în nas cu o persoană pe care o credeau moartă: Jonathan Randall. Un moment şocant pentru Jamie! Până și eu m-am temut că reîntâlnirea dintre el și Randall se va termina extrem de urât.

   “Atunci Jamie s-a oprit și s-a întors să îl privească. Chipul lui Randall era înspăimântător de alb, cu o pată mică, de un roșu-vinețiu pe fiecare obraz. Își scosese perucă și o strângea în pumni, și transpirația îi lipise părul fin de tâmple.
    -Nu.
    Privind în sus, vedeam că trăsăturile chipului erau în continuare destinse, însă pulsul îi bătea iute și clocotind în gât, și cicatricea triunghiulară de deasupra gulerului ardea, roșie de fierbințeală.
   -Mi se spune Lord Broch Tuarach oficial, a zis el cu un puternic accent scoțian. Și dincolo de cerințele protoclare, nu mi te vei adresa niciodată – până când nu mă vei implora să îți cruț viața, când te vei afla sub amenințarea sabiei mele. Atunci îmi vei putea spune pe nume, căci va fi ultimul lucru pe care îl vei mai rosti.”

     Jamie îl va provoca la duel! Tot ce se petrecuse între cei doi bărbați nu putea fi rezolvat decât prin moarte. Și a cui moarte va fi? Cât despre revoltele iacobite, puteau fi evenimentele schimbate? Până la urmă ce anume a descoperit Roger Wakefield în legătură cu bărbații din clanul Fraser care au luptat  în bătălia de la Culloden? Au existat supraviețuitori?

     V-am povestit doar în linii mari câteva dintre evenimentele din carte. Nu vă rămane decât să descoperiți singuri ce se intamplă mai departe.

     Vă recomand să citiți cele două volume din seria Outlander pentru că merită. Veți fi fascinați de frumoasa poveste de dragoste dintre Jamie și Claire. Două personaje remarcabile care și-au dorit să schimbe istoria!

     Nota 9,8

sigla NemiraCartea Talismanul de Diana Gabaldon a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Alina

Surse foto: pinterest.com

 

by -
12

"- Destinul are multe feţe. Dacă al meu este frumos la suprafaţă, înăuntru este oribil."

 Ultima dorinţă de Andrzej Sapkowski

Titlul original: Ostatnie Zyczenie
Editura: Nemira
Colecţia: Nautilus fantasy
An publicaţie: 2015
Număr pagini: 296
Traducere din limba poloneză de Mihaela Fiscutean

“În vremurile când ţăranii mergeau la cules în grupuri, înarmaţi, satele erau înconjurate de palisade triple, caravanele negustorilor semănau cu marşul unei armate de mercenari, iar meterezele unor castele erau pregătite cu catapulte zi şi noapte. Pentru că noi, oamenii, eram socotiţi intruşi pe-aici. era tărâmul dragonilor, manticorelor, grifonilor şi amfisbenelor, vampirilor, vârcolacilor şi strigoilor, kikimorelor, himerelor şi zmeilor.”


Încă din primele pagini m-am simţit atrasă de o forţă invizibilă într-un fel de poveste mitologică atemporală şi plină de creaturi cu însuşiri ciudate. Într-o lume întunecată de vrăji, vampiri, strigoi şi alte hidoşenii, Geralt este vânătorul însărcinat să ucidă monştri. Deşi nici Geralt nu este un personaj 100% pozitiv, pe tot parcursul cărţii m-am agăţat de el ca de singura fiinţă capabilă să inspire încredere, ca de singura oază de lumină într-un întuneric total. În permanenţă sigur pe el, zeflemitor în faţa morţii, ignorându-şi proprii demoni, înfruntând morbidul la orice pas şi folosindu-şi capacităţile inumane dar şi vastele cunoştinţe, vânătorul de monştri poate fi asociat cu uşurintă cuvântului încredere. Am mers pe mâna lui în această poveste fără să mă tem de inevitabil şi am avut parte de un fantasy inedit care nu seamănă cu nimic din tot ce am citit anterior.


M-au atras gothicul, legendele, simbolurile, creaturile mitologice, referirile la basmele cunoscute şi acţiunea alertă care nu lasă cititorul să clipească deoarece o singură clipă de neatenţie atrage după sine apocalipsa.
Pe Geralt-vânătorul, l-am cunoscut în timpul misiunii sale din Wyzima când a reuşit prin curaj, luptă şi câteva poţiuni magice să ridice vraja ce plana asupra fiicei regelui Foltest. În acest capitol am aflat despre el că este din Rivia, că dispune de calităţi excepţionale şi că practică meseria de vânător – o meserie nu prea onorabilă, dar destul de profitabilă dacă nu luam in calcul riscul permanent al propriei vieţi.
“Ce vremuri mizerabile. Cui i-ar fi trecut prin minte acum douăzeci de ani, chiar dacă ar fi fost beat, că va exista meseria de vânător! Vânătorii! Aceşti nimicitori transhumanţi de biserici. Asasini ambulanţi de dragoni şi himere.”
“- Geralt? Cine a lăsat pe pământ toate acestea? Vrăjile, magiile?
– Nu ştiu, maiestate. Magii se ocupă cu cercetarea cauzelor acestor fenomene. Pentru noi, vânătorii, este suficient să ştim că ele pot fi provocate prin concentrarea voinţei. Şi să ne pricepem să le venim de hac.
– Ucigând?
– În majoritatea situaţiilor.”


După o luptă de-a dreptul înfricoşătoare cu strigoiul care îngrozise Wyzima, fiica lui Foltest este eliberată de cumplitul blestem. Geralt îşi primeşte recompensa de trei mii de galbeni, iar călătoria continuă. Rănit în luptă, Geralt poposeşte la Templul lui Melitele din Ellander . Aici curiozitatea cu privire la Vânătorul Alb sporeşte. Cuvintele preotesei, visele ciudate ale lui Geralt, numele de Yennefer fac ca cititorul sa vrea să afle mai multe despre bărbatul care la prima vedere pare intangibil şi stăpânit de demoni prea puternici pentru a fi anihilaţi.
 Întreaga poveste este structurată în capitole ce relatează aventuri şi călătorii şi capitole ce alcătuiesc vocea raţiunii. Această voce lăuntrică este strâns relaţionată de Templul zeiţei Melitele, unde Geralt pare să fie ocrotit de puterea şi înţelepciunea preotesei Nenneke, chiar dacă necredinţa lui este mai mult decât evidentă.


“Pentru că ar fi primul semn cunoscut de mine care mi-ar dovedi că necredinţa are oarecare putere.”
Curiozitatea rămâne însă suspendată undeva în aer deoarece Geralt atrage cu abilitate cititorul într-o nouă aventură nemaipomenită pe tărâmuri magice. Întâlnirea cu monstrul Nivellen, în afară de faptul că m-a dus cu gândul la o variantă reinventată a poveştii “Frumoasa şi Bestia”, m-a amuzat teribil prin dialogul amuzant. Autorul a reuşit crearea unei hidoşenii simpatice care chiar mi-a plăcut.
“- M-am rătăcit, a minţit vânătorul.
– Te-ai rătăcit, a repetat monstrul, strâmbându-şi fălcile într-o grimasă ameninţătoare. Ei bine, dezrătăceşte-te.”
” – Tu nu eşti un monstru, Nivellen, a spus sec vânătorul.
– La naiba, asta-i o noutate. Atunci, după părerea ta, ce sunt? Jeleu de merişoare?”
Această întâlnire nu este pur întâmplătoare deoarece sfârşitul ei aduce în atenţie un adevăr vechi de milenii dar contestat în permanenţă: iubirea necondiţionată, iubirea adevărată este cea mai puternică vrajă şi în acelaşi timp antidotul infailibil pentru dezlegarea oricărei vrăji.
“- În fiecare poveste există un sâmbure de adevăr, i-a spus blând vânătorul. Iubirea şi sângele. Ambele au o putere colosală.Magii şi savanţii şi-au sfărâmat capetele de-a lungul anilor, dar n-au aflat nimic cu excepţia faptului că …
– Spune ce, Geralt?
– Iubirea trebuie să fie adevărată.”


Răceala, trăirile, emoţiile perfect suprimate, întrebările proprii şi acţiunile perfect calculate m-au determinat de multe ori pe parcursul poveştii să mă întreb cine e Geralt. E ca şi când te-ai aventura în necunoscut alături de un necunoscut şi nu ştii dacă pericolul mai mare este reprezentat de monştrii care pândesc din umbră sau de individul pe care de bunăvoie îl ţii de mână. Vânătorul nu e genul de personaj pe care să îl poţi citi. Nu-ţi poţi da seama dacă într-adevăr este inuman sau dacă gheaţa din ochii lui poate fi topită. Legendele despre vânători te fac să dai înapoi (“Mi-aduc aminte că vânătorii răpesc copii mici, pe care apoi îi hrănesc cu ierburi magice. Cei care supravieţuiesc devin ei înşişi vânători, unii cu abilităţi inumane. Sunt instruiţi pentru a ucide, li se anihilează toate sentimentele şi impulsurile umane. Fac din ei monştri hărăziţi să asasineze alţi monştri.”;) dar privirea pătrunzătoare şi faptul că îţi dă senzaţia de siguranţă în pofida aparenţelor, te fac să continui călătoria alături de el până la capătul lumii. Misterul emanat permanent de acest personaj face cititorul să-l urmeze şi să ia parte la aventuri care mai de care mai fabuloase trăind periculos şi incitant fiecare moment. Cunoaştem regine, ne aventurăm în ţinutul elfilor, luăm parte la comploturi, participăm la ritualuri străvechi şi chiar aflăm că există geniul din lampă care poate îndeplini trei dorinţe celui care are norocul de a-l descoperi. Într-un final , autorul parcă îşi face milă de curiozitatea celui care lecturează şi ne oferă şi o doză din trecutul lui Geralt. Aflăm că iniţierea sa ca vânător nu a fost deloc una plăcută, iar mult controversata îndeletnicire l-a cam dezumanizat treptat. Şi totuşi, atunci când facem cunoştinţă cu Yennefer – frumoasa vrăjitoare – îl vedem pe Geralt-omul capabil de afecţiune, sacrificiu şi iubire. Relaţia lor învăluită în taină este deopotrivă neobişnuită şi fierbinte. Secretele nu sunt dezvăluite ceea ce sporeşte suspansul dar multiplică şi întrebările care primesc răspuns doar atunci când rivianul are chef de conversaţie.
“Se spune că tăcerea este de aur. O fi. Nu ştiu dacă valorează într-adevăr atât de mult. Oricum, are preţul său. Care trebuie plătit.”
“Am nevoie de această conversaţie. Am nevoie ca de aer.”

“Ultima dorinţă” se încadrează în sfera cărţilor speciale, cu impact asupra cititorului prin lumea miraculoasă creată, prin elementele supranaturale care se identifică armonios cu realitatea acestei lumi fantastice , prin personaje creionate în detaliu şi prin construcţia originală a subiectului. De-a lungul întregii construcţii epice sunt remarcate multiple elemente de originalitate ceea ce fac din acest roman o lectură inedită, ceva nou, nemaiîntâlnit. Particularităţile de limbaj, umorul acid, hazul de necaz, dialogurile foarte bine reprezentate, toate fac parte din stilul autorului şi au darul de a atrage în poveste.


Romanul lui Andrzej Sapkowski este unul delectant care invită şi poartă cititorul într-o călătorie de neuitat printr-o lume fabuloasă în care magia transformă imposibilul în posibil, iar timpul neprecizat întreţine misterul pe tot parcursul poveştii. Atât de frumos, atât de magic, atât de captivant şi atât de tentant … “Ultima dorinţă” este o lectură pe care îţi este imposibil să o refuzi şi odată atras între pagini eşti prea vrăjit pentru a te întoarce.

CITATE:
“Nimeni nu se clintea. Teroarea, ca un noroi îngheţat, le tencuia feţele, le paraliza membrele, le obstrucţiona gâtlejurile.”
“- Ai spus că este bine aşa cum este.
– Da, aşa cum este. Dar nu aşa cum ar putea fi.”
“Sunt din ce în ce mai puţini monştri. Dar eu? Eu ce sunt?”
“- Destinul are multe feţe. Dacă al meu este frumos la suprafaţă, înăuntru este oribil.”
” Îmi cunosc destinul care mă zguduie ca un vârtej. Destinul meu? Ma urmăreşte pas cu pas, dar eu nu mă uit niciodată în urmă.”

 sigla NemiraCartea Ultima dorinţă de Andrzej Sapkowski a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: Maryliyn

by -
16

Outlander: Călătoarea de Diana GabaldonCalatoarea de Diana Gabaldon

Titlul original: Outlander
Editura: Nemira
Colecția: Nautilus Fantasy
Anul apariției: 2015
Nr.pagini: 800
Traducere: Maria Drăguț

Diana Gabaldon s-a născut pe 11 ianuarie 1952 în Arizona, unde locuieşte şi astăzi, împreună cu familia. A studiat zoologia la Northern Arizona University şi biologia marină la University of California, San Diego, şi are un doctorat în ecologie. A fost profesor universitar înainte de a se dedică în întregime literaturii. A semnat numeroase articole ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei înainte de a deveni scriitoare full time. În anul 1991 a debutat cu romanul Călătoarea (recompensat, printre altele, cu Romance Writers of America’s RITA Award), primul volum din seria Outlander, concepută iniţial ca trilogie. După mărturisirea scriitoarei aflate la debut, care era departe de a bănui succesul ce va urma, cartea a rezultat, după o documentare „de modă veche”, din interesul pentru călătoria în timp şi pentru universul scoţian. Romanul a cucerit imediat publicul şi au urmat încă şapte romane în aceeaşi serie, toate bestselleruri New York Times: Dragonfly in Amber, Voyager, Drums of Autumn, The Fiery Cross, A Breath of Snow and Ashes, An Echo in the Bone, Writtenpreisaj 1 in My Own Heart’s Blood. Seria a fost publicată în 26 de ţări şi a inspirat, începând cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucură de mare succes.
O carte captivantă și emoționantă care evocă impresionant ținutul și legendele Scoției.Publishers Weekly
Gabaldon nu doar ca stăpâneste arta detaliului, ci are și talentul de a crea personaje memorabile sau de a scrie incredibile scene de sex.“ Locus

Am început să scriu această recenzie imediat ce am terminat de citit cartea, aflată încă sub impresia ei. Este un roman complex, fascinant, bine documentat din punct de vedere istoric, care te răscolește, te bulversează, îți provoacă la maxim emoțiile. Are aventură, dramă, intrigă, trădări, mister, legende scoțiene, ritualuri magice, romantism, momente de umor, locații extrem de pitorești creionate cu multă măiestrie, dar și scene dure, pline de brutalitate, foarte descriptive, care te solicită intens emoțional. Persoanele mai sensibile ar putea fi șocate la anumite pasaje, pe care și eu le-am citit cu un nod în gât.
Eu o consider o carte foarte bună, de excepție, extrem de captivantă și aștept cu nerăbdare continuarea.

O femeie sfâșiată între două iubiri, prinsă între două lumi. Oare ce va alege?

Acțiunea cărții începe în anul 1945. După terminarea războiului, Claire Randall, în vârstă de aproape douăzeci și opt de ani, fostă soră medicală, pleacă cu soțul ei, Frank, într-o a doua lună de miere, înainte ca acesta să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford. Cei doi încearcă să se redescopere reciproc, ținând cont că timp de aproape șapte ani, cât durase războiul, fuseseră despărțiți. Pasiunea lui Frank pentru genealogie îi determinase să aleagă Highlands pentru a-și petrece vacanța. Conform unor informații descoperite, un strămoș al lui avusese un rol important în acea regiune pe la jumătatea secolului al optsprezecelea. Încercând să afle mai multe despre acesta, îi fac o vizită vicarului. În timp ce bărbații stăteau de vorbă, menajera acestuia, doamna Graham, se oferă să îi ghicească lui Claire, precizându-i însă: ”În palma ta nu se află destinul tău. Ci doar sămânța lui.” La mirarea lui Claire că ce rost mai are ghicitul în acest caz, menajera o lămurește: ”Liniile din palma dumitale se schimbă, înțelegi? Într-un alt moment al vieții, ar putea fi complet diferite față de cum sunt acum.
”Păi, liniile palmei noastre arată ce suntem, draga mea. De aceea se schimbă… sau ar trebui să o facă. La unii oameni nu se schimbă; aceia care au nenorocul să nu se schimbe niciodată în ființa lor, însă din aceia sunt foarte puțini.”
Mi-a plăcut mult această idee. În multe cărți am întâlnit concepția fatalistă cum că destinul nostru este hotărât încă de la naștere și, indiferent ce am face, până la urmă ajungem tot la ceea ce ne este hărăzit. Aici este întărită ideea că, de fapt, destinul ne pune inițial pe o traiectorie pe care însă, prin acțiunile noastre, putem să o schimbăm.Claire
”Acum, aici, o linie a vieții bine marcată; sănătatea dumitale este excelentă și pare că așa va rămâne. Linia vieții este întreruptă, ceea ce înseamnă că existența ți se va schimba dramatic… mă rog, asta este adevărat pentru toată lumea, nu-i așa? Însă a dumitale este mai brutal întreruptă decât toate cele pe care le văd eu de obicei; e toată fragmentată, iar linia căsătoriei este… A dat din nou din cap … este divizată, lucru deloc neobișnuit, înseamnă două căsătorii…”
”Sigur nu ești vreo bigamă ascunsă, da?”
Claire este sceptică față de toate aceste previziuni, dar, în curând, viața ei va lua o turnură dramatică.

Frank, la rândul lui, a aflat niște informații extrem de interesante de la vicar. Se pare că în zonă exista un cerc de pietre misterios unde se întâlneau un grup de vrăjitoare moderne, provenind din neamul druizilor, care respectau ritualurile străvechi. Extrem de curioși, cei doi se duc la apusul soarelui pentru a se convinge dacă esteRitual cercul de pietre adevărat. Un grup de cincisprezece femei au apărut discret, învășmântate complet în alb. Printre ele, Claire a recunoscut-o pe doamna Graham. ”O adunare de femei îmbrăcate în cearceafuri, multe dintre ele voinice și departe de a fi agile, dansând în cerc în vârful unui deal. Însă părul mi s-a zburlit la auzul strigătului lor.” Cei doi sunt profund impresionați de spectacolul la care au asistat.

Claire își aduce aminte că a văzut o plantă necunoscută în interiorul cercului de pietre și se întoarce să o culeagă. Un câmp de forțe este generat de o stâncă magică aflată în interiorul cercului de pietre și este azvârlită brusc înapoi în timp, într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului 1743.
Prima persoană întâlnită este chiar Jonathan Randall, strămoșul lui Frank, căpitan al Maiestății sale, Comandant al Regimului al Optulea de Dragoni. Deși fizic semăna izbitor cu Frank, era complet diferit ca fire. În timp ce Frank era blajin și înțelept, Jonathan este o brută lipsită de caracter. Pregatiți-vă să urâți din suflet acest personaj odios! În loc de faptele eroice de care Frank era atât de mândru, convins că strămoșul lui le-a săvârșit, acesta era recunoscut în vremea sa prin cruzime, abuzuri, răzbunări, torturi, puteri discreționare. Încă o dovadă de cum se scrie istoria!
Tocmai când Jonathan se pregătea să o violeze, Claire este salvată de un scoțian, care o răpește și o duce la clanul lui, convins că este o spioană și încercând să afle pentru cine lucrează. Acolo îl va cunoaște pe Jamie Frazer, un tânăr scoțian în vârstă de douăzeci și trei de ani, înalt, bine făcut, cu ochi albaștri și păr arămiu.

Jamie fusese, la rândul lui, victima lui Jonathan. Încercând să își apere familia și proprietatea de abuzurile englezilor conduși de Jonathan, a fost arestat sub acuzația de obstrucționarea justiției și biciuit de două ori până la sânge, fiind la un pas de moarte. Reușise să evadeze, dar era o recompensă pusă pe capul lui, în orice clipă existând riscul să fie arestat și spânzurat.Biciuire

Aruncată într-o lume dură ale cărei reguli nu le înțelege, Claire va fi prinsă la mijloc în luptele dintre clanurile scoțiene, dar și în duelurile dintre scoțieni și englezi. Cât de curând, chiar viața ei va fi pusă în pericol. Fiind pe punctul de a fi capturată de Jonathan, care dorea să o interogheze sub acuzația de spionaj, știindu-se că metodele acestuia de tortură erau îngrozitoare, soluția este să se căsătorească cu un membru al clanului, pentru ca acesta să o poată proteja. Jamie Frazer se oferă voluntar.nunta
– Nu te deranjează că nu sunt virgină?
Jamie a ezitat doar o clipă înainte să răspundă.
– Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu sunt.
Văzându-mi expresia uluită, a început să zâmbească, dându-se înapoi spre ușă.
– Bine că măcar unul dintre noi știe ce face.”
Interesant, nu? Se vor descurca de minune, atracția dintre ei fiind foarte puternică, iar momentele lor de pasiune vor fi senzuale și explozive.

Deși ține din ce în ce mai mult la Jamie, Claire nu a renunțat la ideea de a se întoarce în timpul din care a provenit. Profită de absența lui Jamie și fuge, încercând să ajungă la piatra magică prin care a venit. Este capturată însă de Jonathan și întemnițată, fiind salvată în ultimul moment de la viol de Jamie, venit ca un zeu răzbunător să o salveze. Jamie este furios la culme, nepricepând motivul pentru care a fugit, iar membrii clanului o privesc cu multă suspiciune, bănuind-o că este spioană și de aceea a încercat să evadeze. Jamie îi reproșează că, prin acțiunile sale, i-a pus pe toți în pericol, englezii fiind pe urmele lor. Pentru a salva situația, Jamie adoptă o soluție extremă, care pe mine m-a revoltat la început: o bate cu cureaua la fund. Ulterior, i-am priceput motivele, in contextul acelor vremuri.Jamie si Claire (2)
”- Știu că nu ai pus în pericol viața mea sau a altcuiva în mod intenționat. Dar o poți face ușor fără să vrei, cum ai făcut astăzi, pentru că tu încă nu mă crezi atunci când îți spun că unele lucruri sunt foarte primejdioase. Ești obișnuită să gândești singură și înțeleg, a spus el îndeptându-și capul într-o parte spre mine, că nu ești obișnuită să tolerezi ca un bărbat să îți spună ce să faci. Dar trebuie să înveți să o faci, pentru siguranța noastră, a tuturor.
”- Claire, ei au nevoie să li se facă dreptate. Tu ai greșit față de noi toți și tu trebuie să suferi pentru asta.”
”- Eu sunt soțul tău și e de datoria mea să mă ocup de asta și am de gând să o fac.”
Deși Claire se opune categoric, se zbate și îl mușcă, zicându-i că nu îl va ierta niciodată pentru asta, în sinea ei a doua zi recunoaște că în unele privințe a avut dreptate.
Considerând că s-a făcut dreptate și și-a a primit pedeapsa bine meritată, membrii clanului au privit-o din nou cu bunăvoință, ba chiar cu o oarecare compasiune, ținând cont că vreo două zile a fost nevoită să stea mai mult în picioare.
De asemenea, Claire realizează că nu a privit lucrurile cu seriozitatea cuvenită. Trecută printr-un război cumplit, în care lucrase în spital și văzuse răni îngrozitoare și oameni murind, micile bătălii pe care le văzuse păruseră mai degrabă pitorești în ochii ei decât amenințătoare. Însă totul ținea de perspectivă. Pentru cei implicați era o problema foarte serioasă, acesta era propriul lor război.
”Dar, puteam eu considera trivial dreptul cuiva de a trăi așa cum dorea? Era lupta de a alege propriul destin mai puțin importantă decât necesitatea de a opri un mare rău?”
JamiePentru a risipi tensiunea dintre ei, Jamie a încercat să își motiveze gestul, povestindu-i de nenumăratele pedepse pe care le-a încasat și el de-a lungul timpului, bătaia fiind o metodă uzuală de educație în acea vreme.
”Fără cuvinte sau scuze, îmi transmisese mesajul pe care dorea să îl înțeleg. Eu ți-am făcut dreptate, așa cum am învățat. Și ți-am arătat și clemență, cât am putut. Deși nu te pot scăpa de durere și umilință, îți dăruiesc propriile mele dureri și umilințe, astfel încât să îți fie mai ușor să le înduri pe ale tale.”
Jamie are un stil de a povesti cu mult umor, în final oferindu-i și un motiv absolut hilar pentru care a vrut să se însoare, încât Claire ajunge în cele din urmă să râdă în hohote:
”- Oh, Jamie, te iubesc!”
Jamie trage și el propria lui concluzie:
”- Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat vreodată și tu îmi spui că mă iubești.
Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.
– Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar îmi placi așa cum ești.”
Pentru că și-a demonstrat punctul de vedere, dorind să fie iertat în totalitate, Jamie îi face o promisiune solemnă:
”- Jur pe crucea Domnului meu Iisus și pe oțelul sfânt pe care îl țin în mână că îți voi fi loial și te voi sluji cu credință. Dacă vreodată voi mai ridica mâna la tine, din mânie sau nesupunere, îți cer să îmi străpungi inima cu acest pumnal.”Jamie si Claire
Un personaj foarte complex întâlnit în carte este Geilie Duncan, soția perceptorului. Aceasta are propriile secrete. Claire se împrietenește cu ea dar, în urma unui complot pus la cale de o tânără îndrăgostită de Jamie, ajung să fie arestate amândouă sub acuzația de vrăjitorie. Mai multe interese erau laCalatoarea mijloc și Geilie îi spune că nu interesează pe nimeni adevărul, vor fi găsite vinovate și arse pe rug. Jamie apare însă ca o vijelie în sala de judecată și reușește sa o salveze pe Claire, cu ajutorul lui Geilie care face o diversiune, rupându-și hainele de pe ea și recunoscând că este unealta diavolului, însărcinată cu copilul lui. Înainte de a ieși, Claire observă cu stupoare un semn pe brațul lui Geilie, pe care îl știa prea bine, întrucât și ea îl avea: semnul lăsat de un vaccin!

Claire simte că nu mai poate să îl mintă pe Jamie. Îi mărturisește adevărul iar acesta, surprinzător, o crede. Deși o iubea mai mult decât propria lui viață și ar fi vrut să cadă în genunchi și să o implore să rămână cu el, îi oferă șansa de a se întoarce în lumea ei. O duce la piatra magică. Când Jamie o atinge, nu se întâmpla nimic, dar cum pune Claire mâna pe ea, câmpul de forțe se declanșează. Suspendată între două lumi, Claire va trebui să facă o alegere. Ce va alege? Civilizația, cu avantajele ei? Sau o lume cu peisaje pitorești, fără betoane și poluare, cu oameni mult mai simpli? Rațiunea sau simțirea? Către care din bărbați se va îndrepta? Care iubire se va dovedi mai puternică?Alegere

Vă las să descoperiți singuri alegerea lui Claire, spunându-vă că vor mai urma multe alte aventuri până la sfârșitul cărții.

Spre finalul cărții, unul dintre personaje va fi supus unei încercări cumplite. Nu vă spun ce s-a întâmplat și nici cui, dar eu am citit relatarea cu lacrimi în ochi, complet bulversată. Unui om obișnuit i-ar fi înfrânt spiritul.
”- Este… dificil de explicat. E… ca și cum… e ca și cum fiecare om are un loc în adâncul sufletului, poate, un loc pe care îl ține doar pentru el însuși. E ca o mică fortăreață, unde trăiește cea mai personală parte a ta – poate sufletul, poate e doar acea calitate care te face să fii cine ești și nu altcineva.”
”- Acum, e ca și cum… propria mea fortăreață a fost dinamitată – nu a mai rămas din ea nimic, decât cenușa și un căprior fumegând din acoperiș și partea aceea goală care a trăit cândva acolo e descoperită, scâncind și strigând de teamă, încercând să se ascundă sub un fir de iarbă sau o frunză, dar… dar nereușind prea bine.”
Cutremurător ! Mi-a plăcut mult cum personajele au reușit să depășească situația critică. Un caracter puternic reușește să se reinventeze, să se ridice din propria cenușă, mai ales când are alături o persoană la fel de puternică și hotărâtă.
”- Știi fortăreața dinăuntrul meu, cea despre care ți-am povestit?
– Îmi amintesc.
A zâmbit fără a deschide ochii și a întins o mână spre mine.
– Păi, am cel puțin o cameră lângă fortăreață, cu un acoperiș care să o ferească de ploaie.”

Este o carte cu totul deosebită, pe care sigur nu o poți uita. Ești atras în paginile ei, trăiești alături de personaje, fascinat de farmecul acelor vremuri. Claire este o persoană extrem de puternică, inteligentă, hotărâtă, dovedind multă tărie de caracter în situații extreme. Este de admirat modul în care a reușit să se adapteze într-o lume complet necunoscută. Jamie este un personaj romantic absolut memorabil, dovedind multă forță, atât fizică cât și mentală. Este un om ale cărui acțiuni sunt dictate de simțul onoarei, în același timp arătând și multă bunătate, iubire și sensibilitate. De asemenea, în multe momente te surprinde cu o remarcabilă intuiție și un delicios simț al umorului. Modul în care o tachina pe Claire m-a făcut să zâmbesc de multe ori. Personajele secundare au și ele caractere bine conturate, propriile pasiuni și motivații. Autoarea este o fină cunoscătoare a temperamentului uman, convingându-ne și pe noi de acțiunile personajelor.

Cartea se termină într-o notă optimistă. Într-un peisaj mirific, aflăm o informație care ne oferă speranță pentru viitor. Eu una abia aștept să apară continuarea.

Și lumea era pretutindeni în jurul nostru, încărcată cu o nouă speranță.

Preisaj

sigla Nemira

Mulţumesc Editura Nemira pentru oportunitatea de a citi cartea Outlander: Călătoarea de Diana Gabaldon. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Autor: Tyna

%d bloggers like this: