Tags Posts tagged with "Colecţia Young Adult"

Colecţia Young Adult

by -
13

Ziua 21, de Kass Morgan-recenzie

(Seria Cei 100, partea II)
Titlul original:  Day 21
Editura Nemira, 2016
Colecția Young Adult
Traducere: Dorina Tătăran
Nr. pagini: 264
   Kass Morgan a studiat literatura la Brown University, iar mai târziu și-a continuat studiile la Oxford. Locuiește în Brooklyn, New York. Lucrează ca editor și printre preferințele ei de lectură se află romanele SF și proza victoriană.  Continuarea romanului Cei 100, intitulată Ziua 21, s-a publicat în anul 2014, iar al treilea volum din serie, Homecoming, a apărut în 2015. Cei 100 a fost ecranizat în serialul omonim de mare succes, produs de Warner Bross și CBS Television Studios.
  După un război nuclear devastator, omenirea trăiește în nave spațiale, departe de suprafața radioactivă a Pământului. 100 de adolescenți delicvenți sunt trimiși într-o misiune periculoasă: trebuie să recolonizeze planeta. În primul volum vom avea parte de poveștile tinerilor condamnați ce au pornit în misiunea sinucigașă sau poate, aceasta va fi salvarea lor.
    Regulile dure din Coloniile spațiale condamnă la moarte tinerii pentru infracțiuni minore…
   Cei 100 de condamnați vor ajunge pe Pământ, câțiva vor muri la aterizare, câțiva vor fi uciși…oare de cine? De rebelii pământenii sau chiar de tinerii din Colonie.

,,Fără să vrea, privirea lui Wells se îndreptă către gâtul lui Asher, spre rana urâtă unde săgeata îl străpunse. Trecuseră două zile de la moartea lui, două zile de când siluetele misterioase se materializaseră pe creastă și schimbaseră tot ce știuseră Coloniștii până atunci, tot ce li se spusese. Fuseseră trimiși pe Pământ ca subiecți de test, primii oameni care să pună piciorul pe planetă, după trei sute de ani. Dar se înșelaseră.
Unii oameni nu plecaseră deloc.
Siluetele străinilor conturate de soarele ce apunea, semănau mai degrabă cu demoni decât cu oameni. Wells clipise, așteptându-se cumva că siluetele să dispară. Era imposibil să fie reale.
Dar vedeniile nu trag cu săgeți.”

 
   Să vedem mai departe cum se descurcă câțiva dintre eroii noștri din primul volum. Îi găsim în volumul doi foarte agitați și înfricoșați de Pământeni.
   După incendiul care a mistuit tabăra au învățat să facă barăci din lemn! O vom găsi pe Clarke cu Bellamy împreună în pădure în căutarea Octaviei. Sora lui Bellamy ar fi fost răpită! Nu știu de cine sau cum, cert este că vor să o găsească.
   Bellamy și-a crescut surioara de mică, iar spaima continuă de a nu fi găsită pe Colonie este constantă.      Coloniștii aveau dreptul doar la un copil. Dacă se încălca această regulă părinții erau condamnați, copilul sfârșea într-un centru de îngrijire. De aici erau luați de mici și se făceau experimente cu radiații nucleare.
   Clarke va fi mușcată de un șarpe, tânărul o va aduce înapoi în tabără, iar Wells îi va administra antidotul. Va afla că secretul ei cel m-ai ascuns, Lily, pe care a ajutat-o să moară mai repede, era de fapt fosta prietenă a lui Bellamy.
 

,,Lilly o implorase să facă durerea să dispară. Clarke nu voise, dar știa că Lilly nu avea nici o șansă să se facă bine. Așa că, în cele din urmă, fusese de acord și îi dăduse medicamentul fatal, care îi curmase suferința”.

,,Știi, îmi amintesc când am auzit că există frați pe Walden.
E adevărat, continuă ea. Prietena mea Lilly își amintea de voi, de la centru. Cred că zicea: e o fată cu un frate mai mare. E super că are un frate, iar el e incredibil de atrăgător, nimeni nu se poate uita la el pe față. E orbitor, de parcă te-ai uita la soare.
În loc să zâmbească, Bellamy se albi la față.
-Lilly? Nu Lilly Marsh, nu?
-Eram mai mult decât prieteni. Lilly a fost singura fată la care am ținut. Până la tine.”

 
   Coloniștii vor lua prizonieră o fată pământeancă-Sasha, iar aceasta nu va fi în siguranță în tabăra lor. Aceștia o vor acuza de crimele înfăptuite.
   Sasha le va dezvălui că mai sunt oameni pe Pământ, că sunt și răi, rebeli, iar aceștia ar fi responsabili și de răpirea Octaviei și de una din crimele comise.
    Clarke va descoperi că de fapt ar m-ai fi fost o expediție de pe Colonie, oamenii pământeni i-ar fi ajutat, dar în urma neînțelegerilor ar fi fost uciși și alungați.
     În prima expediție ar fi și părinții lui Clarke, cei pe care fata îi credea morți. Oare trăiesc? Unde ar putea fi?
     Paralel cu viața tinerilor trimiși pe Pământ, vom afla cum este viața celor rămași în Colonii.
 
     Avem pe Glass și pe Luke, perechea de tineri îndrăgostiți care își așteaptă sfârșitul în urma terminării aerului de pe Walden. Cei de pe colonia Phoenix vor ridica podul pentru a raționaliza aerul doar pentru ei.
     Glass va reuși să se strecoare înapoi pe colonia unde a crescut, va ridica podul și va da drumul mulțimii care  se aflau în pragul colapsului din lipsa de aer.
    Conștienți că vor muri oricum fără aer, mulțimile vor lua cu asalt navetele ce ar putea să îi ducă pe Pământ. Problema este că după 3 secole populația s-a înmulțit considerabil, iar acum scapă cine poate.
   Fosta prietenă a lui Luke îi va dezvălui acestuia secretul șocant despre Glass. Aceasta, când a fost însărcinată și condamnată, a trebuit să dea numele tatălui, iar ea a mințit, și condamnat a fost prietenul lui Luke.
     Oare va reuși să o ierte și să ajungă cei doi pe una din navele spre Pământ?
    Pe Pământ, Clarke și Bellamy vor găsi o parte din Pământenii, o vor găsi pe Octavia și vor încerca să ajungă la un acord cu tatăl lui Sasha, conducătorul lor. Problema rămâne rebelii, care vor continua să ucidă…
    Wells, băiatul cancelarului din Colonii, a venit pe Pământ pentru Clarke, dar…unele probleme nu pot fi uitate și iertate!
    Sasha, în ciuda amenințărilor la adresa ei, va încerca să îi ajute pe coloniștii, în special pe Wells. Va reuși cei doi împotriva celor recalcitranți din tabără? Când Wells o va elibera pe Sasha fără acordul mulțimii, ce se va întâmpla?
   Foarte multe de descoperit, multe necunoscute cărora trebuie să le facă față tinerii noștri. Cine sunt sau ce sunt de fapt Bellamy și Clarke??? Aici, am rămas surprinsă…
   Mi-a plăcut foarte mult și acest al doilea volum din serie. Vă las pe voi să descoperiți cele ce nu am dezvăluit…
   

Cartea Ziua 21 de Kass Morgan a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
9

Cei 100, de Kass Morgan-recenzie

(Seria Cei 100, partea I)
 
Titlul original:  The 100
Editura Nemira, 2015
Colecția Young Adult
Traducere: Dorina Tătăran
Nr. pagini: 272
 
  Kass P. Morgan s-a născut în New York, 1984. Este lector și autorul seriei distopice Cei 100. A studiat literatură la Brown și Oxford. Acum locuiește în Brooklyn, iar printre preferințele sale se numără biblioteca ei Ikea care se prăbușește și o îngroapă sub o grămadă de science fiction și romane victoriene. Continuarea romanului Cei 100, intitulată Day 21, s-a publicat în anul 214, iar al treilea volum din serie, Homecoming, a apărut în 2015. Cei 100 a fost ecranizat în serialul omonim de mare succes, produs de Warner Bros și CBS Television Studios.
 
După un război nuclear devastator, omenirea trăiește în nave spațiale, departe de suprafața radioactivă a Pământului. 100 de adolescenți delicvenți sunt trimiși într-o misiune periculoasă: trebuie să recolonizeze planeta. Ar putea fi a doua șansă la viață sau o misiune sinucigașă.
 
   De ce o a doua șansă la viață? Sunt totuși delicvenți. Se pare că viața din colonii este foarte dură pentru supraviețuire, la limita cruzimii omenești. Indiferent cât de mică abatere ai face, un furt de medicamente, o jignire a conduceri, vei fi închis, iar la 18 ani vei fi rejudecat și ți se va administra injecția letală, apoi vei fi eliberat în vidul nesfârșit (echivalentul cu cimitirul pământean).
    Regulile sunt și mai dure pentru adulți. Nu cumva să ai mai mult decât un copil, astfel vei fi condamnat la moarte. Să nu rămâi însărcinată înainte de aprobarea consiliului pentru întemeierea unei familii, aceiași pedeapsă capitală.
    Mă tot întreb: oare adulților conducători le era frică de copii? Era frica de supraviețuire eșuată? Grija că poate hrana nu va ajunge, resursele de oxigen vor dispărea…?
 
   Conviețuirea se face în trei colonii: Phoenix, unde sunt privilegiații, Walden și Arcadia, cele două vor trudi în diferite slujbe: populația de aici nu are privilegii, vor fi gardieni, vor fi muncitorii de la serele solare, vor exista pe baza rațiilor și a cartelelor ce le vor ghida viața. Luxul de a avea păr lung nu va exista în coloniile muncitoare, apa este raționalizată foarte strict de 3 secole.
 
   Cartea este împărțită în prezent și trecut. Prezentul dur, unde asistăm la deportarea forțată pe Pământul nesigur încă, a celor 100 de tineri, și trecutul cu faptele sale mai bune sau mai puțin bune…Să facem cunoștință cu câțiva tineri, care au avut neșansa să fie condamnați…
   Clarke-o studentă la medicină, o fată de pe Phoenix, cu părinți cercetători amândoi. Avea o viață frumoasă, iar întâlnirea cu Wells, băiatul cancelarului (conducătorul coloniei),  va aduce la o relație frumoasă cu acesta, dar și la condamnarea sa și a părinților săi.
   Se pare că cercetările din laborator erau pe ființe umane, copii din centrele de plasament (cu părinți decedați în urma condamnării), iar nivelul de radiații îi va ucide în chinuri groaznice. Clarke va reuși să intre de câteva ori în laborator, își va confrunta părinții, dar și aceștia la rândul lor erau amenințați cu moartea unicului lor copil, de către conducere, dacă nu vor continua cercetările în vederea descoperirii unor progrese pentru a recoloniza Pământul.
   Clarke îi va dezvălui lui Wells toate acestea, iar acesta în naivitatea lui va crede că va putea stopa experimentele, iar Clarke nu va mai fi supărată.
    Urmarea? Ambii părinți vor fii judecați și executați, iar Clarke va fi și ea judecată și condamnată.
 

,,Usa se deschise, iar Clarke știu că venise vremea să moară.
Ochii i se fixară pe cizmele gardianului și se pregăti pentru un val de frică, de panică disperată. Dar când se ridică în coate, dezlipindu-și cămașă de patul ud de transpirație, nu simți nici o ușurare.
Fusese transferată într-o celulă de o persoană, după ce atacase un gardian, dar pentru ea nu există izolare. Auzea voci peste tot. Strigau la ea din colțurile încăperii întunecate. Umpleau liniștea  dintre bătăile inimii ei. Țipau din cele mai adânci cotloane ale minții ei. Nu voia să moară, dar dacă acela era singurul mod de a face vocile să tacă, atunci era pregătită s-o facă.
Fusese închisă pentru înaltă trădare, dar adevărul era mult mai rău decât și-ar fi putut imagina cineva. Chiar dacă, printr-o minune, ar fi iertată la apel, nu ar fi existat cu adevărat grațiere. Amintirile ei erau mai insuportabile decât pereții oricărei celule.”

   Cel care este privilegiat, fiul unicului conducător al coloniei, Wells, cel care a fost iubitul lui Clarke, cel care se simte responsabil de condamnarea iubitei și de moartea părinților ei, va încerca prin orice mijloace să o urmeze pe pământ pe fata pe care o iubește. Astfel că va comite o infracțiune pentru a putea ajunge în detenție, iar cea care ar fi putut trimite pe fiul cancelarului este incendierea singurului copac din Colonii.
 

,,Pentru cancelar, nimic nu putea justifica incendierea Copacului Raiului, arborele care fusese adus pe Phoenix chiar înainte de Exod. Totuși, pentru Wells, nu fusese o alegere. Odată ce descoperise că Clarke era una dintre cei o sută trimiși pe Pământ, trebuise să facă ceva pentru a li se alătura. Și ca fiu al cancelarului, doar o astfel de infracțiune l-ar fi trimis în detenție.”

 
   Wells va recunoaște chiar și pe Pământ motivația sa de a comite o infracțiune:

,,-Am făcut ceva să fiu condamnat, să pot proteja pe cineva la care țin.
Mulțimea făcu liniște. Wells se întoarse cu spatele spre ei și începu să meargă, fără să-i pese dacă privirile lor îl urmăreau în timp ce se apropia de Clarke. Pentru o clipă, vederea ei îl copleși. Lumina se schimbă, pe măsură ce se întunecă, și făcea că în ochii ei verzi să apară sclipiri aurii. Pe pământ, era mai frumoasă ca niciodată. Privirile lor se întâlniră și simți un fior pe șira spinării.”

 
   Problema este că Clarke îl urăște, moartea părinților săi căzând pe umerii lui Wells. Nu știu dacă acest lucru va putea fi uitat, la fel cum nu va putea fi uitată condamnarea ei.
 
   Cel care se va apropia de Clarke, va fi Bellamy, el nefiind condamnat, dar în ultimul moment al îmbarcării, îl va lua ostatec pe cancelar, pistolul se va descarca… și el va reuși să se strecoare pe nava condamnaților. Motivul lui? De ce s-a condamnat singur? Din cauza surioarei sale care se găsește în Cei 100. Da, ați auzit bine, avea o surioară, care a fost ascunsă de raziile gardienilor în dulap. El a fost cel care a crescut-o, care a înfruntat cele mai mari temeri, cele mai mari pericole. Mama sa până la urmă, de frică, își va pierde mințile, Octavia va ajunge la un centru de plasament, acolo unde va fura, nu mâncare, cum va crede fratele ei, ci  medicamente. Condamnarea Octaviei îl va motiva pe Bellamy să vină pe Pământ, pentru a-și proteja sora.
 

,,Bellamy strânse mâna surorii lui. Era vina lui că ea fusese condamnată. Era vina lui că ea era acolo. Ar fi trebuit să știe că ea plănuise ceva: săptămâni întregi vorbise despre cât de flamânzi erau unii copii din grupa lui. Fusese doar o chestiune de timp până când făcuse ceva să-i hrănească-chiar dacă asta însemna să fure. Sora lui altruistă era acum condamnată să moară pentru că avea o inima prea mare. Era datoria lui să o protejeze.”

 
   Aici îmi venea să îi dau palme frățiorului, o persoană mai egoistă ca sora lui nu am văzut. Da, într-adevăr, a crescut într-un coșmar, într-o frică permanentă, dar să furi medicamentele salvate după prăbușirea navei și să vezi cum se chinuie cineva să moară… mi-a lăsat un gust amar.
  La fel, nu mi-a plăcut de Clarke, indecizia ei între cei doi iubiți. Trecerea prea ușoară de la unul la celălalt…eii…poate erau prea tineri!
   Nu mi-a plăcut puținele descrieri despre ceilalți copii, practic au fost inexistente, dar mergem mai departe și…
 
   Vom asista la încercarea tinerilor delicvenți de a se adapta cu Pământul, despre care auzise doar în cărți. Unii vor încerca să fie rebeli, dar Wells va reuși cumva să îi unească pentru a nu apărea probleme grave.  Emoționant este să fii alături de tineri când vor descoperi pentru prima dată minunile Pământului. Încet, încet, își vor da seama că ar putea muri de foame, frig, boli, dacă nu fac ceva.
    Cei 100 trebuie să lupte pentru viață într-un ținut sălbatic. Nu era în plan să fie eroi, dar s-ar putea să fie ultima speranță a omenirii din Colonii.
 
    Oare sunt singuri pe Pământ? Vor reuși să se transforme din vânați în vânători?
   O altă poveste dintre doi tineri din carte este ceea a lui Glass, fata care în confuzia creată cu împușcarea cancelarului, va evada de pe navă și va pleca să își găsească iubitul pe care l-a părăsit cu ceva vreme în urmă, când a fost condamnată. Astfel că asistăm la reîntâlnirea în Colonii dintre Glass, fata de pe Phoenix și Luke, gardianul de pe Walden. Oare Luke a așteptat-o sau rănit fiind va trece la altă fată? Dragostea lor va fi la fel de mare sau obstacolele ivite îi vor despărți…
   Eii, nu pot să nu vă spun pentru ce a fost condamnată Glass. Deși era privilegiată, ea a reușit să rămână însărcinată cu Luke, iar descoperirea ei, va fi condamnarea. Nu contează că va pierde copilul, doar intervenția mamei sale pe lângă vicecancelar, va face să fie singurul copil grațiat temporar…
  Dragostea pentru iubitul ei, o va face să mintă în privința tatălui copilului, iar acea persoană a fost executată.
    Vor reuși cei doi îndrăgostiți să supraviețuiască în Coloniile care au început să rămână efectiv fără aer?
   Sunt nerăbdătoare să descopăr aventurile tuturor în volumul 2.
.

Cartea Cei 100 de Kass Morgan a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

“Cruzimea şi cu mine ne pregătim să aruncăm lumea în aer”

 

Cruzimea, de Scott Bergstrom-cocktail Molotov de Taken inversat, Nikita și Hostel

Editura Nemira
Colecția: Young Adult
Anul apariției: 2017
Titlul original: Cruelty
Taducere: Maria Draguț
Număr de pagini: 440

    Începând ca un Young Adult clasic, despre problemele de adaptare ale unei adolescente la şcoală şi fulgerătoarea ei îndrăgostire de un băiat de treabă, Cruzimea se transformă pe nesimţite într-unul din cele mai dure thrillere ale anului. Un roman palpitant, înfiorător, cu ritm trepidant ce te ţine captiv în succesiunea sa neîntreruptă de momente tensionate.

   Lansat de sub pana/peniţa/tastatura (sau cum a mai evoluat în timp expresia asta) lui Scott Bergstrom, un scriitor debutant, chiar anul acesta şi tradus la noi cu o promptitudine salutară, mai ales că în curând va avea şi ecranizare – astfel apucând să-l citim înaintea apariţiei filmului, romanul are toate ingredientele pentru a deveni (dacă nu este deja, la rapiditatea cu care e tradus) bestseller internaţional.

  Un Taken inversat, cu un tată angajat CIA răpit la Paris şi având nevoie să fie salvat de fiica sa din mâinile unei bande criminale est-europene care şi-a format o reţea internaţională prin care-şi gestionează traficul de carne vie, droguri şi arme. Dar, rămânând la comparaţii cinematografice cu filme mari, pe care mai toţi le-am văzut, în afară de impresia de Taken 1 (că doar ăla a fost bun, continuările sunt tembele), avem şi un episod din Nikita lui Luc Besson când fata obișnuită, preluată cu oarece calităţi fizice, este preschimbată într-o armă letală prin antrenamente de luptă Krav Maga care s-o ajute în misiunea sa itinerantă, și, mai ales, avem odată cu ultima etapă a aventurii, cea pragheză, atmosfera sinistră din seria horror Hostel. Plus dragoste adolescentină, viaţă de night-club, infiltrări în periculoase grupări de răufăcători şi transformări psihologice, toate într-un cocktail Molotov cu adevărat exploziv.

 

    Gwendolyn Bloom este o adolescentă de 17 ani, fiica unui diplomat care a plimbat-o mult prin lume, datorită posturilor pe care le avea în diferite ţări, până când un eveniment extrem de violent și traumatic a făcut-o să îşi piardă mama şi să se stabilizeze la New York. Acum tatăl său lucrează la ONU și face doar scurte deplasări în interes de serviciu, ea încercând să se adapteze într-o elitistă şcoală americană unde numai odrasle de bogătaşi sau de diplomați au acces.

   Pentru câteva zeci de pagini, Cruzimea chiar pare clasicul roman cu adolescenţi. O colegă care este vedeta clasei o necăjeşte, ba chiar o pălmuieşte pe Gwen, dar tot biata de ea ajunge suspendată. Are parte de un prim contact electrizant cu un băiat mai retras, de bun simț, cu toate că e la fel de bogat ca ceilalţi elevi aroganţi şi prietenia instant a celor doi curge spre o relaţie romantică. Ne sunt prezentaţi vecinii simpatici ai fetei, un cuplu de bătrânei cu o istorie zbuciumată, care-i sunt cam singurii confidenți; dar şi pasiunile sale. După moartea mamei îşi găsise refugiul în gimnastică, pe care o practică amatorial, fără pretenţii de competiție. Trecuse peste sechelele psihice, încerca să ducă o viață normală, când…

   Într-una din delegaţiile sale misterioase, tatăl lui Gwen e dat dispărut. De aici încolo toate evenimentele se precipită. Agenţii FBI o ridică să o ancheteze, i se fac percheziții în apartament, i se pun întrebări insidioase despre tatăl ei de parcă acţiunea de căutare a sa s-ar fi transformat într-o vânătoare de trădător. Revelaţia că el nu era doar un diplomat, ci un agent FBI este presimţită deja de fată din tot ceea ce se întâmplă. Mai mare va fi surpriza când află că simpatica familie de bătrâni din vecini ar putea s-o ajute. Atât prin ceea ce a lăsat taică-său în grija lor, cât şi prin contactele pe care le au în cadrul serviciilor secrete israeliene, unde activase în tinereţe unul dintre ei.

   Astfel, Gwendolyn începe să efectueze diferite misiuni de etapă, pentru a verifica  indiciile lăsate de tatăl ei, ce ar putea să soluționeze enigma dispariției sale. Ele cresc progresiv în dificultate, la început fiind ajutată de Terrance, băiatul de care s-a îndrăgostit.

   Se ajunge la un alt nivel când devine evident că pentru a afla mai multe trebuie să ia urma tatălui în Paris şi să îl găsească pe ultimul om care l-a văzut, un informator palestinian. Gwen ajunge să fie antrenată de o agentă Mossad, să fie implicată în bătăi în cluburi şi urmăriri de maşini, până când un fir roşu clar, ce duce spre cei care i-au răpit părintele, prinde consistență din toate cercetările ei.

   Acum armele pentru a se infiltra printre mafioţi, în sistemul de crimă organizată, trebuie să-i fie cele ale spionajului, ale amăgirii, ale înşelătoriei şi minciunii. Toate dublate de cruzime. Cruzimea ca factor motivator în a îşi ascunde adevăratele sentimente, în a face lucruri de neimaginat şi a trece peste durerea altora, pentru a-şi atinge scopul. Cel primordial, cel care ar putea-o aduce în poziţia nu numai de a îşi salva tatăl, dar şi de a le ajuta pe fetele chinuite de reţeaua criminală care exploatează prostituţia şi face trafic cu fiinţe umane, adevărate sclave moderne ce pot fi vândute sau cumpărate, fete de aceeaşi vârstă sau chiar mai tinere ca Gwen. Cruzimea văzută ca elementul declanșator al răzbunării şi anihilării celor ce au folosit-o atâta timp în interesul propriu.

 “Aş vrea să le mulţumesc acestor oameni pentru lecţiile pe care mi le-au oferit. Pentru că mi-au hrănit acel ceva din mine, cruzimea, care creşte tot mai puternică şi mai nemiloasă cu fiecare zi.”

   E şi nu e un roman Young Adult, Cruzimea. Poate în înţelesul său literal, pentru adolescenţi la limita superioară a înșirării de ani ce le include categorisirea – 16 – 18 – cei aflaţi la un pas de maturizare. Sau, mai sincer spus, aşa cum şi-ar dori adolescenţii să fie romanele pe care le citesc, dar nu prea şi-ar dori părinţii. Da, cu tineri, sentimentele vârstei, relaţii, problemele lor de integrare şi devenire, dar realiste, dure, cu spirit rebel, neprincipiale, fără o morală general acceptabilă social, cu  provocări duse la extrem.

   Provocări extreme, care, păstrând realismul, au nevoie de un răspuns extrem. Schimbare de atitudine impusă de dramatismul unor situații ce duce, inevitabil, la o maturizare forţată a personajelor:

“Astăzi împlinesc 18 ani – sau mai bine spun Gwendolyn Bloom îi împlineşte, acea versiune cuminte, aproape bătrânicioasă, pe care cruzimea a devorat-o. Ziua în care împlineşti optsprezece ani este ziua în care devii om mare şi iei cu tine în lumea adulţilor tot ce ai învăţat până acum. Tot ce ai trăit până acum a fost doar un preludiu, o repetiţie înainte de marea premieră.”

   Primul roman al unei viitoare serii, Cruzimea oferă tot ceea ce îşi doresc iubitorii de acţiune, suspans, misiuni sub acoperire, lovituri de teatru şi rezolvare a unui mister. Pe un itinerariu care te poartă de la New York, prin Paris, Berlin şi Praga, o eroină total neclișeică trece prin rafale de încercări extreme şi dificultăţi letale în eforturile ei de a-şi salva tatăl. Cu un pic de romantism, nu prea mult, fiindcă nu e loc de acţiune. Cu un final fulminant şi ațâțător, ce te determină să-ţi doreşti ca autorul să-i scrie cât mai grabnic urmarea.

Cartea Cruzimea, de Scott Bergstrom a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

“Oricine poate trăda pe oricine.”

     Sabia de sticlă de Victoria Aveyard-Editura Nemira-recenzie

Titlu original: Glass Sword

Traducere: Ruxandra Toma

Editura Nemira

Colecția Young Adult

Data apariției: aprilie 2017

Nr. de pagini: 544

Gen : young adult, fantasy, dystopia, romance

Seria Red Queen : 1. Regina Roșie – Red Queen(2014); 2. Sabia de sticlă – Glass Sword(2016); 3. King’s Cage 2017)

     Al doilea volum din captivanta serie Regina roșie prezintă conflictul violent dintre armata tot mai numeroasă de rebeli roșii și lumea stăpânita de argintii.

  Cu sânge roșu, dar cu o putere mai periculoasă decât ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o armă pe care Curtea Regală încearcă să o controleze. Însă atunci când scapă de Maven, prințul și iubitul care a trădat-o, descoperă că nu e nici pe departe singura așa.

   Misiunea ei este acum să-i recruteze pe alții la fel ca ea, pentru ca împreună să lupte împotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.

      Lacrimi, durere, supărare – aceste simțăminte le trăiesc în momentul de față. Sufletul și mintea îmi sunt parcă blocate. Mă simt tristă, îndurerată, și numai gândul că povestea nu s-a terminat definitiv, mă face să sper că vor veni și vremuri mai bune pentru eroina seriei Red Queen. Încerc să mă desprind de poveste, să nu mă mai gândesc la ce s-a întâmplat la finalul acestui volum și nu prea reușesc.

     Evenimentele petrecute la finalul primului volum -“Regina Roșie”,  m-au îndemnat să citesc cât mai repede continuarea. Voiam să aflu ce se întâmplă mai departe cu Mace și Cal, după ce au fost salvați de gruparea “Garda Stacojie”, cum se vor comporta rebelii în preajma “prințului decăzut”, și ce planuri machiavelice vor mai pune la cale Maven și Elara. Îmi doream ca volumul doi să fie la fel de interesant ca precedentul și, până la urmă, am descoperit, cu imensă bucurie, că “Sabia de sticlă” este mult mai bună, mai captivantă și incitantă decât “Regina Roșie”.  

    Și de această dată avem parte de multă acțiune, intrigi complexe, trădări, aventuri pline de neprevăzut, dar toate au fost parcă în doză dublă, iar întorsăturile de situație sunt de necrezut!  

    După cum ați aflat deja din primul volum, lumea lui Mare Barrow, protagonista seriei, este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Însă eroina noastră descoperă că, din cauza unei mutații speciale, este atât roșie, cât și argintie, având niște puteri nebănuite. Nu are doar abilitatea de a manipula energia, ci poate să o și creeze. Ca să ascundă adevărul, dar și pentru a o folosi ca pe o armă împotriva celor din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o silește să se logodească cu fiul lui mai mic, Maven, ajungând astfel o prințesă argintie. Însă Mace este trădată chiar de cel pe care îl considera un bun prieten și, atât ea, cât și Cal, fiul cel mare al regelui, sunt considerați trădători și condamnați la moarte. Din fericire, sunt salvați în ultima clipă de gruparea Garda Stacojie.  Și astfel ajungem la tema cărții de față.

     Acțiunea din “Sabia de sticlă” se continuă de unde a rămas în “Regina Roșie”, imediat după ce Mare și Cal au fost salvați din arena de luptă de rebeli, prințul este luat prizonier și se descoperă că Shade, fratele eroinei nostre, nu este deloc mort așa cum s-a crezut inițial. Și toți au în minte un singur gând: să-l ucidă pe Maven, noul rege din Norta.  

   Însă Mare știe foarte bine că Maven va pleca în căutarea lor, însoțit de întreaga furie a soldaților lui, a mamei sale și a noii sale coroane și că sunt șanse ca el să le ceară celor din Garda Stacojie să îi predea în schimbul vieții lor, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple. Atât ea, cât și Shade, sunt deosebiți, având anumite abilități și pot să-i protejeze pe cei ca ea. Iar prințul este singura lor șansă de salvare.  

Valorez mai mult decât toți ceilalți, mai mult decât măștile și bandajele roșii. Shade și cu mine trebuie să rămânem în viață – dacă nu pentru cauză, măcar pentru ceilalți. Pentru sutele la fel ca noi de pe listă – corcituri, anomalii, monștri, absurdități cu sânge roșu și argintiu – care cu siguranță că vor pieri dacă noi dăm greș.

Nu sunt nici conducător de armată și nici strateg, dar logica ei este evidentă. Eu sunt fetița cu fulgerele – sunt electricitate vie, un fulger în formă de om. Oamenii îmi cunosc numele, știu cum arăt, știu ce sunt în stare să fac. Sunt valoroasă, sunt puternică, iar Maven va încerca prin orice mijloace să mă împiedice să ripostez. Nu știu cum m-ar putea apăra fratele meu de regele ăsta degenerat, chiar dacă seamănă cu mine, chiar dacă este cea mai rapidă ființă pe care am văzut-o eu vreodată. Dar trebuie să cred că așa va fi, cu toate că pare un miracol. La urma urmei, am văzut atâtea lucruri imposibile. Dacă am scăpa din nou cu viață, ar fi cel mai mic dintre ele.”

    Dar va putea Mace să aibă încredere în Garda Stacojie, dar și în fratele si vechiul ei prieten – Shade și Kilorn? Ea nu a uitat dezastrul provocat de încrederea ei, de prostia ei și de situația în care o aduse Maven. El o învățase “cât de mare este prețul pe care trebuie să-l plătești atunci când ai încredere în cine nu trebuie”. Și nici nu se poate baza pe Cal. E prizonier, un argintiu, un dușman care i-ar trăda dacă ar putea, dacă ar avea unde să fugă.

       “Oricine poate trăda pe oricine.”

[quote_box_center]“Ne unește o alianță, una neobișnuită, făurită din sânge și trădare. Suntem legați, conectați și luptăm împotriva lui Maven, împotriva tuturor celor care ne-au amăgit, împotriva lumii care se află pe punctul de a fi sfâșiată din interior.”[/quote_box_center]

    Până la urmă, vorbele lui Mace se vor adeveri. Noul rege trimite pe urmele rebelilor o legiune de soldați. Însă nicio clipă ea nu s-a gândit că un suflet atât de strâmb ca al lui Maven poate plăsmui un plan atât de machiavelic. Vă puteți imagina cât de oripilată a fost Mace când a constatat că în fața armatei regelui au fost puși, pe post de scut omenesc, o legiune de roșii înlănțuiți?  

Cei din primul rând nu poartă uniformele de un cenușiu mat pe care le au soldații argintii instruiți de Cal. Cei din primul rând nici măcar nu sunt soldați. Ci servitori în haine roșii: eșarfe roșii, tunici roșii, pantaloni roșii, pantofi roșii. Atât de mult roșu îți dă impresia că toți sângerează. Iar în jurul gleznelor au lanțuri din fier, care zornăie când se lovesc de sol. Zgomotul lor îmi scrijelește auzul, acoperind urletul avioanelor, chiar și ordinele lătrate ale ofițerilor argintii care se ascund în spatele acestui zid roșu. Nu aud decât lanțurile.”

     Din păcate Shade este rănit, așa că nu le rămâne decât să fugă din calea celor doisprezeceze soldați arginții din casa Samos, în frunte cu Evangeline, cea care fusese aleasă la Turneul Reginelor, ca soție pentru Cal). Iar alături de ea, pășea țanțos, nimeni altul decât Maven.

Încă mai poartă coroana înflăcărată a tatălui său, deși aceasta nu are ce căuta pe un câmp de luptă. Probabil că vrea să arate lumii întregi ce a reușit să câștige doar prin minciuni, ce trofeu sublim a reușit să fure. Chiar și de la distanța asta, privirea lui încruntată și mânia lui clocotitoare mă ard. Focul din ele mă mistuie pe dinăuntru.

    Fiind la un pas să fie prinsă de arginții, Mace are parte de o imensă surpriză! Este salvată în ultima clipă de către Cal. Împreună cu Farley, Shade și Kilorn, fug spre mare, unde îi așteaptă o barcă submarină (mersiv) care îi va duce la o altă bază a Gărzii Stacojii, situată în larg, pe insula Tuck.  

    În curând, Mace află că organizația este mult mai complexă decât crezuse, iar Naercey nu este singura fortăreață a rebelilor, așa cum nici Farley nu este singurul conducător pe care-l aveau aceștia. De fapt, ea nici nu este comandantul adevărat, ci e doar un simplu căpitan. Mai sunt și alții ca ea, ba sunt încă și mai mulți deasupra ei. Însă, cea mai neplăcută veste este că … cel care îi conduce pe rebeli, este un colonel din Ținutul Lacurilor!

    Cum se poate așa ceva, când lacustrii sunt dușmanii de moarte ai celor din Norta, cei cu care sunt în război de aproape o sută de ani?  

Acum pricep rostul acelor uniforme de culoarea unui lac cu apă rece. Sunt soldați dintr-o altă armată, soldați ai unui alt rege, dar iată-i aici, alături de noi. Norta se află de un secol în război cu Ținutul Lacurilor, luptându-se pentru pământuri, hrană și glorie. Regii focului împotriva regilor iernii, cu sânge roșu și cu sânge argintiu. Dar se pare că zorii răsar pentru toți.”

      Nici bine nu ajung pe insulă, că imediat Cal este luat de lângă Mace și dus într-o cazarmă aflată sub apă. Temnița perfectă pentru un piroman precum el. Construită sub docuri, ascunsă în apele oceanului, păzită de uniformele albastre din subordinea colonelului, cazarma nu este doar o simplă închisoare, ci cuprinde și depozitul de armament, dormitoarele lacuștrilor, biroul și apartamentul colonelului. Inițial, lui Mace i s-a spus că tânărul reprezintă un pericol pentru Garda Stacojie și nu este loial cauzei lor și din acest motiv ar fi fost închis, dar nu cumva colonelul are de gând să se folosească de el și să facă o înțelegere cu Maven?

 

Cal este periculos, chiar și pentru tine. Dar eu știu mai bine decât oricine că nu mi-ar face niciodată rău. Nici măcar atunci când avea tot dreptul, nu mi-a dat niciun motiv să mă tem de el.

     Este unul de-al lor. Nu putem avea încredere în el. După ce Maven i-a răpit moștenirea și i-a pătat reputația, Cal nu ne mai are decât pe noi acum, chiar dacă încă refuză să recunoască asta.

    Valorează mult. Este general, prinț de Norta, cel mai căutat om din regat. Afirmația asta mă face să șovăi și îmi trezește un sentiment de spaimă. Dacă bărbatul cu ochiul plin de sânge se hotărăște să-l folosească pe Cal împotriva lui Maven – să-l dea la schimb sau să-l ucidă –, voi face tot ce-mi stă în putere să-l împiedic. Îmi voi folosi întreaga influență, întreaga forță, dar nu știu dacă va fi de-ajuns.”

    Deși are mari temeri în privința colonelului, Mace încearcă totuși să-l convingă într-un fel de faptul că trebuie să o ajute în misiunea de a-i găsi și recruta pe alții la fel ca ea, pentru că împreună să lupte împotriva ordinii nedrepte care li s-a impus. Însă atunci când acesta află că Julian, unchiul lui Cal, este cel care i-a furnizat lista cu numele celor care sunt născuți cu mutația care le dă anumite înzestrări speciale, colonelul este convins că bătrânul i-a dat lista cu un scop anume – ca să trimită Garda după potcoave de cai morți, intrând astfel într-o altă capcană, așa că o refuză.

    Însă Mace va mai primi o lovitură din partea celui mai bun prieten al ei. Și va ajunge să fie și ea întemnițată, alături de Cal. Dar, și de această dată,ei vor primi un ajutor nesperat. Kilorn, Farley și Shade îi vor ajuta să evadeze, apoi vor fura un avion și vor porni în căutarea celor asemeni lui Mace. Din păcate, Maven are cunoștință despre listă și cu siguranță că îi va omorî pe toți dacă nu îi vor găsi ei înaintea lui. Oare îi vor găsi la timp? Ce soartă vor avea rebelii? Cum vor evolua lucrurile între Mace și Cal?  

    Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje. Cartea are atât de multă acțiune, încât nici nu se poate povesti. De fapt, evenimentele prezentate de mine se petrec în doar primele 100 de pagini. Deci, vă dați seama că se pot întâmpla multe lucruri până la finalul volumului.  

     “Sabia de sticlă” este genul de poveste care îți taie răsuflarea, care te ține prins de la început până la final, cu o intrigă fantastică, cu numeroase întorsături de situație și un final absolut răvășitor.  

Cal nu este destinul pe care l-am ales sau pe care mi l-am dorit. Cal nu este decât o unealtă, ceva de care mă pot folosi sau de care se pot folosi alții împotriva mea. Și trebuie să mă pregătesc pentru ambele variante.”

    Nota 10

Cartea Sabia de sticla de Victoria Aveyard a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Foto: Pinterest

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

„Driza surprinde cu o claritate uimitoare lupta dintre om și android (… Cartea ei este un must-read.“ Deseret News

Mila 2.0: Trădarea, de Debra Driza

Titlul original: Mila 2.0: Renegade

Traducere din limba engleză: Dorina Tătăran

Editura: Nemira

Colecția: Young Adult

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 368

    Debra Driza este membru al grupului de bloggeri Bookanistas, dedicat literaturii pentru adolescenți. În vreme ce lucra ca terapeut, a descoperit că e mult mai plăcut să-și tortureze personajele. În prezent locuiește în California împreună cu soțul, cei doi copii și un câine din rasa rhodesian ridgeback. Mila 2.0 este primul ei roman. O puteți vizita online la debradriza.com.

„Driza surprinde cu o claritate uimitoare lupta dintre om și android (… Cartea ei este un must-read.“ Deseret News

     Cu câteva luni în urmă mă delectam cu primul volum al seriei “Mila 2.0”, trăiam la intensitate maximă cele scrise și rămâneam cu întrebări despre cum vor evolua lucrurile în continuare. Am așteptat ceva timp, însă a meritat pe deplin. Mi-a făcut mare plăcere să revin în lumea creată de Debra Driza, o lume identică cu a noastră, dar care ascunde secrete incredibile. Mi-a fost dor de scriitura lejeră și reconfortantă a autoarei, de poveste, de Mila, de tot.

      Acum, după ce am mai parcurs un volum, nu pot să afirm decât că sunt profund impresionat și dornic de mai mult. Îți este imposibil să te plictisești de această poveste, nelipsită de aventură, de suspans și de un strop de romance. O picătură ce valorează cât un ocean întreg. Subiectul dezvoltat în această carte, deși aparent utopic, te pune pe gânduri. Nu știm ce ne așteaptă în viitor, androizi precum Mila e posibil să-i întâlnim peste tot: pe stradă, în magazine, la plajă. Asemenea aventuri ar putea fi prezente la ordinea zilei. Nu degeaba se spune că omul își poate imagina doar ceea ce poate realiza. În aceste condiții, literatura SF este mai mult decât pare, o proiecție a unui viitor diferit.

    Celor care nu au citit primul volum (și cărora le recomand să se revanșeze curând) vă spun doar atât: Mila, o fată aparent normală, descoperă că este un android și că tot ceea ce știa despre ea este o minciună. Amintirile, trăirile, sentimentele nu îi aparțin. Ea este doar un robot ultraperformant, un prototip, un experiment, pe care armata americană l-ar putea folosi în misiuni mai mult sau mai puțin periculoase. Nicole, bioinginerul care a creat-o în laborator și căreia îi spunea “mamă”, a murit, iar ea, Mila, a rămas singură, nevoită să fugă, să se ascundă de generalul Holland și de toți cei care-i  vor răul.

,,Mama. Sângerând, după ce fusese împușcată la ordinul lui Holland, de către unul dintre oamenii lui. Durerea provocată de pierdere mi s-a răsucit în piept și aproape că m-am chircit, amintindu-mi că mama nu mai era. Moartă. Ucisă de un nebun, sub pretextul că își apăra țara. Nu aveam să-i mai văd niciodată zâmbetul. Niciodată nu aveam să îi mai aud vocea. Niciodată nu aveam să îi mai spun că o iubesc.”

    În a doua parte a istoriei, Mila se află în Virginia Beach alături de Hunter, singurul pe care mai poate conta. Se simte tot mai atrasă de acest băiat chipeș care a venit aici din celălalt capăt al Americii numai și numai pentru ea. Petrec momente unice, totul pare desprins dintr-o poveste în care ea este doar o adolescentă îndrăgostită. Adevărul este mai crunt decât atât. Și îi este atât de greu  să-și accepte identitatea, darămite să i-o împărtășească și lui Hunter.

   

  ,,Am închis ochii, uitând de câte ori ne învârtisem, uitând totul, în afară de cât de aproape eram de el. Seara aceea era specială, o amintire reală și doar a mea. Nimeni nu avea să-mi ia acel moment. Niciodată. Un alt motiv pentru care nu eram sigură că puteam să îl las să plece. M-a făcut să îmi doresc o viață pe care să vreau să mi-o amintesc.”

   Mila descoperă că poza sa a apărut în ziare, pe internet. Este căutată de poliție, fiind considerată vinovată de moartea lui Nicole. Trebuie să-l găsească pe un anume Richard Grady, singurul care o poate ajuta în acest moment. Astfel, pornește împreună cu Hunter, care nu știe adevăratul scop al căutărilor, într-o aventură la sfârșitul căreia nimic nu va mai fi la fel. Călătoresc  cu mașina până în statul Tennessee și sunt găzduiți de acest vechi amic de-al lui Nicole într-o casă cu un complicat sistem de securitate.

   Richard îi strecoară în suflet o urmă de îndoială în privința lui Hunter. Iar ceea ce descoperă mai târziu o cutremură: în tot acest timp mașina lui a fost ținută sub supraveghere. Cel mai probabil, Hunter face parte din Vita Obscura. Gruparea care vrea s-o dezmembreze și să-i fure tehnologia. Anumite lucruri sunt mai clare decât oricând…

    Rănită de trădarea lui Hunter, Mila se vede nevoită să-și continue drumul, pentru a afla și alte răspunsuri. Nu ezită nici măcar o clipă să se folosească de dotările sale de android, devine o fugară în adevăratul sens al cuvântului. Nu va mai reuși niciodată să recapete inocența poveștii de dragoste dintre ei doi. Nu mai poate da înapoi. Va înainte, fără să știe ce o va aștepta la capătul drumului.

,,Căldură. Bucurie. Senzația unei binecuvântări pure, de parcă fiecare bucățică din corpul meu era vie și conștientă. De parcă, brusc, aș fi fost compusă din mult mai multe celule nervoase decât înainte. Sărutul lui m-a adus înapoi, dincolo de garaj și, pentru câteva momente scurte, am simțit că suntem conectați într-un fel pe care nu îl mai simțisem niciodată. Bătăile inimii lui, parfumul lui, căldură trupului lui, toate m-au învăluit și mi-au dat senzația că aparțin. Așadar, asta înseamnă să fii cu adevărat viu.”

   Va afla Mila cine este ea cu adevărat? Va scăpa de Holland, de Vita Obscura? Inima sa va mai bate vreodată pentru Hunter? Cine este, cu adevărat, trădătorul? Va dovedi întregii lumi că este la fel de umană ca un om, că-și merită dreptul de a trăi?

    Debra Driza scrie un SF, dar nu orice fel de SF, ci unul pentru toți cititorii, pasionați sau nu ai genului. Veți observa cum paginile zboară pe nesimțite, veți sta cu sufletul la gură și veți aștepta ca și mine, de altfel, continuarea peripețiilor androidului Mila. Vă recomand cu drag această carte excepțională! Prietenie, trădare, familie, tehnologie, iubire adolescentină sunt doar câteva din ingredientele acestei povești. Nu ne naștem oameni, ci devenim oameni. Pentru asta este nevoie să iubim, să ne deschidem inimile și să ne contopim cu persoana iubită, să devenim un întreg inseparabil…

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Mila 2.0: Trădarea, de Debra Driza a fost oferita pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
13

(Seria Magicienii, partea a II-a)

Regele magician de Lev Grossman

Titlul original: The Magician King
Traducere: Oana Chi
țu

Editura: Nemira

Colecţia Young Adult
Anul apariţiei
: octombrie 2015

Nr. de pagini: 536

Gen: Fantasy, Urban Fantasy, Young Adult

   Seria The Magicians: 1. Magicienii – The Magicians ( 2009); 2. Regele Magician – The Magician King (2011); 3. Tărâmul magicianului – The Magician’s Land (2014)

   Doi ani după întâmplările din Magicienii, Quentin și prietenii lui au ajuns regi și regine în Fillory, dar viața lor magică nu este paradisul care pare a fi. Zilele și nopțile de bucurii regale încep să își piardă gustul iar într-o dimineață, când o vânătoare ia o turnură tragică, Quentin și Julia sunt nevoiți să se îmbarce pe o barcă fermecată cu vele care îi va duce într-o călătorie departe de regatul lor.

   „Regele Magician este un al doilea De veghe în lanul de secară pentru amatorii de universuri alternative… Grossman a creat un rar, straniu și minunat roman… La jumătatea cărții, atunci când Quentin se teme că va fi exilat din Fillory pentru totdeauna, vei simți ce-a simțit și el: panică și groază. Ca și Quentin, și tu vei face totul pentru a te reîntoarce acolo.“ The Chicago Tribune

   „O privire nouă asupra literaturii fantasy – un roman întunecat, cu personaje de o adâncă complexitate psihologică.“  The Daily Beast

   “Un magician nu avea nevoie de arme. Un magician nu avea nevoie decât de puterea din interiorul lui. Tot ce trebuia să facă era să fie el însuși: Regele Magician.”

    Dacă acțiunea din “Magicienii” m-a ținut într-o permanentă stare de surescitare, unele scene fiind de o duritate greu de digerat, evenimentele din “Regele Magician” m-au făcut să trec prin toată gama de  trăiri emoționale. Încă de la începutul lecturii am simțit o ușoară stare de nostalgie, motivată de absența unui personaj pe care ajunsesem să-l îndrăgesc foarte mult în prima parte. A înfruntat Bestia, a învins-o, dar consecințele au fost devastatoare: s-a transformat într-un spirit – niffin, un înger justițiar al dezastrului. Sper să reapară în ultima parte a trilogiei!

    Având în vedere că “Magicienii” mi-a furnizat niște surprize de proporții, am crezut că volumul doi nu se va ridica la nivelul acestuia, dar nu a fost așa. Din toate punctele de vedere, partea a doua este mult mai reușită! Mizele sunt mult mai mari, iar acțiunea este extrem de alertă. Până și personajele sunt altfel creionate. Dacă la început de trilogie i-am văzut cum pică în toate ispitele – droguri, alcool, sex (orgii în toată regula), fiind destul de egoiști, vexați, libertini, posedați de demoni, nu doar la figurat, de  această dată, i-am regăsit mult mai maturi, chibzuiți, responsabili.

    Dar știți ce mi-a plăcut cel mai mult? Modul cum se îmbină realul cu supranaturalul. De pe tăramul Fillory, Țara-lui-Nicăieri (lumea dintre Pământ și Fillory și toate celelalte universuri), dar și lumea de apoi, magicienii revin pe Pământ, unde prin intermediul unor portaluri, ajung la Veneția, Corwall și Chesterton, Massachusetts. Întâlnim o serie întreagă de creaturi fascinante : arborii-ceas, Bestii Unice precum Iepurele Vizionar, dar și dragoni, driade  și zeități.

    Având în vedere ca acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri, capitolele alternând între prezent și trecut, am avut posibilitatea să asist la toate momentele dramatice prin care a fost nevoită să treacă Julia, una dintre reginele din Fillory, fata de care Quentin a fost îndrăgostit în copilărie. Deși ea a apărut doar la începutul și sfârșitul primului volum, de această dată i se alocă atât de multe capitole, încât am avut impresia că ea este personajul principal al romanului. De fapt, trebuie să recunosc că mi-a plăcut să descopăr puțin câte puțin misterul care o înconjoară. A reușit să realizeze ceea ce și-a propus, însă cu un anumit preț. A cunoscut durerea, cruzimea și într-un final a trebuit să facă un enorm sacrificiu.

    Julia nu a învățat magia ca ceilalti magicieni, în cadrul sistemului organizat de la Brakebills, ci pe cont propriu. A fost colega de liceu cu Quentin, dar ea a picat testul si nu a fost admisă la Brakebills, așa că a devenit o vrăjitoare amatoare. A adoptat goticul pe de-a-întregul, îmbrăcânduse într-o rochie neagră și conturându-și ochii tot cu negru. Este bizară și enigmatică, dar toți o îndrăgesc.

    “Locuitorii din Fillory o aveau și ei la inimă. Julia întreținea o relație specială cu ei, mai ales cu cei mai exotici, cu spiritele și cu forțele naturii, cu duhurile și chiar cu ființele mai ciudate și mai extreme – un element de stranietate, aflat în zona ambiguă dintre biologic și magie. 

   Julia era regina lor vrăjitoare, iar ei o adorau.

    Dar educația Juliei avusese un preț. Era greu să-ți dai seama despre ce anume era vorba, dar își lăsase amprenta asupra tinerei. Nu părea să mai dorească sau să aibă nevoie de compania altor oameni. Chiar și în toiul unui dineu, al unui bal sau al unei conversații, fata își pierdea interesul și pleca pur și simplu. Se întâmpla din ce în ce mai des. Quentin se întreba uneori cât de scumpă îi fusese educația și cum plătise, dar de fiecare dată când deschidea subiectul, Julia evita discuția. Alteori se întreba dacă nu cumva se îndrăgostea de ea. Din nou.”

regele magician 1

    Acțiunea din “Regele Magician” se petrece după doi ani de la evenimentele din primul volum. Quentin, Eliot, Julia și Janet au ajuns regi și regine în Fillory, dar viața lor magică nu este paradisul care pare a fi. Zilele și nopțile de bucurii regale încep să își piardă gustul, plictiseala le dă darcoale, așa că într-o dimineată, pleacă să prindă una dintre Bestiile Unice – Iepurele Vizionar. Darul acestuia era să prezică viitorul oricui l-ar fi prins sau cel puțin așa spunea legenda. Nu mai fusese capturat de secole. Și totuși, Jollyby, Maestrul Vânătorii  de la Castelul Whitespire a reușit să-l prindă, iar când l-a întrebat ce vede, răspunsul i-a îngrozit pe toți.

   “Ochii Iepurelui Vizionar și-au recăpătat concentrarea. Privirea lui s-a îndreptat direct către Quentin, iar animalul și-a descoperit incisivii uriași și portocalii.

  – Moarte, a șuierat el.

  Au rămas cu toții împietriți pentru o clipă. Nu li se părea înfricoșător, ci nepotrivit, ca și cum cineva ar fi spus o glumă deocheată la petrecerea unui copil.

   Apoi Jollyby s-a încruntat, și-a lins buzele, iar Quentin a văzut că pe dinți avea sânge.

   Bărbatul a tușit o dată, de parcă încerca să vadă cum e, iar capul i-a picat în față. Iepurele sa smuls din degetele inerte ale vânătorului și a țâșnit prin iarbă, ca o rachetă. Cadavrul lui Jollyby a căzut cu fața înainte.

  – Moarte și distrugere! a strigat iepurele în timp ce alerga, în caz că nu se făcuse înțeles. Dezamăgire și disperare!”

   Să fi fost o coincidență că Jollyby a murit imediat după ce iepurele a vorbit despre moarte? Dar cine sau ce anume l-a omorât ?

   În timp ce Eliot și Janet se decid să-i ancheteze pe Lorieni, Quentin se gândește să pornească într-o nouă aventură. Alături de Julia, Benedict, spadasinul Bingle și un leneș vorbitor, se îmbarcă pe Muntjac, o barcă fermecată cu vele care îi va duce către Insula Exterioară, aflată în cel mai estic punct din imperiul Fillorian. Nimeni nu s-a mai îndreptat spre acel loc, dar ei se duc pentru a colecta taxele neplătite de mulți ani. Având în vedere că Fillory este un ținut al hiperabundenței, banii fiind doar de decor, mi se pare hilar ceea ce vor ei.

   “Quentin avea o navă antică ce fusese ridicată din morți, un spadasin psihotic, dar eficient, și o regină-vrăjitoare enigmatică. Nu era tocmai ca în Frăția Inelului, dar, pe de o altă parte, nici nu încerca să salveze lumea de Sauron, ci doar să colecteze taxele câtorva insulari prostovani. Aranjamentul avea să meargă fără îndoială.”

    După trei zile de mers pe mare, tinerii aventurieri ajung pe Insula Exterioară, iar aici sunt întâmpinați de Elaine, agentul vamal care a crezut inițial că aceștia au venit dintr-un alt motiv decât cel invocat: să găsească cheia de aur magică, cea care face lumea să se învârtă. Neconvinsă de sinceritatea lor, ea încercă să-i îndrume spre Insula de Apoi, aflată dincolo de tărâmul Fillory și îi oferă lui Quentin o carte -“Cele șapte chei de aur”.

   Deși s-au gândit să revină la Castelul Whitespire, pe drum s-au răzgândit, așa că au schimbat cursul, îndreptându-se spre sinistra Insulă de Apoi. Povestea celor șapte chei și semnificația lor le-au trezit curiozitatea, dar oare ele există cu adevărat?

regele magician 2

   Ajunși pe insulă, reușesc să găsească cheia magică în Capela Pericolelor, însă în momentul în care Quentin și Julia o ating, se întâmplă un fenomen straniu. Sunt aduși în mod accidental pe Pământ!

   “Quentin deschisese o ușă săpată în aer, suficient de înaltă ca el să treacă fără să se aplece. Înăuntru era luminos și cald, însorit și verdeață. Asta era minunea. Rocile cenușii ale Insulei de Apoi păreau deja un vis. Asta era ceea ce îi lipsise – aventură sau cum altfel s-o mai fi numit. Se întreba dacă se afla în Fillory sau în cu totul alt loc.

   Tânărul a pășit pe iarbă, trăgând-o pe Julia după el. De jur împrejur era lumină. Quentin a clipit până când ochii au început să i se obișnuiască.

– Stai, a zis el. Nu se poate.

   Quentin s-a repezit înapoi spre ușă, dar portalul deja dispăruse. Nu mai era nicio ieșire, nicio cale de întoarcere, ci doar aer. Și-a pierdut echilibrul și a căzut în mâini, julindu-și palmele pe asfaltul cald din fața casei părinților lui din Chesterton, Massachusetts.”

   Cum se vor mai putea întoarce pe tărâmul Fillory? Singurul obiect magic care i-ar ajuta – nasturele (acest obiect face legătura dintre Pământ și Fillory, trecându-se prin Țara-lui-Nicăieri; povestea lui o aflați citind primul volum), se află la Josh, un fost coleg de la Brakebills, dar acesta locuiește în Veneția. Și ca să ajungă în cel mai scurt timp la Josh, Quentin este nevoit să ajungă în locul unde a fost instruită Julia în ale magiei.

   Din nefericire, Josh a vândut nasturele unui dragon ce trăiește în Canal Grande! Vor mai putea recupera acel obiect magic?

    Lucrurile se complică din momentul în care dragonul face anumite mărturisiri.Țara-lui-Nicăieri este aproape distrusă și doar dacă sunt recuperate cele Șapte Chei de Aur ale ținutului Fillory putea să se salveze. Mai rău este că acesta ține să-i avertizeze în legătură cu reîntoarcerea vechilor zei care vor să ia înapoi magia!  Iar finalul magiei ar însemna sfârșitul regatului Fillory. Vor reuși magicienii să găsească toate cheile ?

   “– Vechii zei se întorc să recupereze ce e al lor de drept. Eu îmi voi juca rolul. Ar fi mai bine să te pregătești pentru a-l juca și tu pe al tău.

– Pare o idee bună, dar cum mai exact…

– Nu vorbi. Nasturele nu îți este de niciun folos. Țara-lui-Nicăieri e zăvorâtă. Dar prima poartă e încă deschisă. Așa a fost întotdeauna.”

“– Țara-lui-Nicăieri va fi distrusă. Nu a făcut niciodată parte din planul divin. Predecesorii mei au construit-o în spațiul dintre universuri. Zeii o vor rade, ca pe un cuib de viespi agățat pe un zid vechi. Dacă ne mai aflăm aici atunci, vom muri cu ea. Dar nu se vor opri aici. Nici măcar nu țintesc Țara-lui-Nicăieri.”

“– Magia e problema. N-ar fi trebuit să o avem. O să închidă breșa care ne permite să o utilizăm. Când vor termina, magia va muri, nu doar aici, ci în toată lumea. Puterea le va aparține doar zeilor. Majoritatea lumilor își vor pierde pur și simplu magia. Cred că Fillory se va destrăma și va înceta să mai existe. E un regat special – are magia țesută în toată fibra lui. Eu cred că Fillory în sine s-ar putea să fie breșa prin care s-a scurs inițial magia. “

    V-am povestit doar o foarte mică parte din evenimentele din carte. Vă invit să-l însoțiți pe Regele Magician prin Veneția, Cornwall și Chesterton, Massachusetts, dar și pe tărâmurile magice Fillory, Insula de Apoi, Țara-lui-Nicăieri, populate de creaturi fabuloase precum arborii-ceas, Bestii Unice, dragoni, driade și zei.

Nota 9,8

sigla NemiraCartea Regele Magician de Lev Grossman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Alina

by -
14

Regina Roşie de Victoria Aveyard

Titlul original: The Red Queen
Editura: Nemira / Colecţia Young Adult
An publicaţie: 2016
Număr pagini: 472
Traducere din limba engleză de Shauki Al-Gareeb

După „Elias şi spioana cărturarilor” , „Regina Roşie” este una dintre cele mai captivante distopii care mi-au picat în mână. Am citit cartea atrasă de sinopsis, copertă şi multitudinea de colaje cu sexy boys care circulă pe net în legătură cu această poveste. Iată aşadar povestea care a urcat rapid în topul preferinţelor mele.

La şcoală am învăţat despre lumea premergătoare acesteia, despre îngerii şi zeii care locuiesc în ceruri, conducând pământul cu iubire şi bunăvoinţă. Unii spun că sunt doar nişte poveşti, însă eu nu cred asta.
Zeii încă ne conduc. S-au pogorât din stele. Şi nu mai sunt binevoitori.”

Regina rosie (4)Primul capitol al cărţii ne introduce direct în lumea distopică şi traumatizantă a lui Mare, prin celebrarea zilei denumită Prima Vineri. Aparent un spectacol menit să destindă, sărbătoarea este de fapt o demonstraţie a puterii absolute a celor cu sânge argintiu.

„Doar argintiii pot lupta în arene, întrucât numai un argintiu poate supravieţui în arenă. Ei se luptă pentru a ne arăta forţa şi puterea lor. Suntem fără egal. Suntem zei. E scris în fiecare lovitură supraomenească pe care o aplică.”

Satul Pilonii, ca şi celelalte regiuni ale Nortei, este populat de Roşii şi Argintii. În timp ce Roşiii sunt oameni prin venele cărora curge sânge roşu, Argintiii sunt cei superiori, cu sânge argintiu şi puteri supraomeneşti. Cei din urmă deţin totul, se bucură de privilegii şi nu ezită niciun moment în a-şi demonstra puterile speciale şi în a semăna teroare în rândul purtătorilor de sânge comun.

Sângele lor e o ameninţare, un avertisment, o promisiune. Nu suntem şi nu vom fi niciodată la fel.”

În acest univers marcat de teroare, Mare Barrow este o purtătoare de sânge roşu şi încă o adolescentă menită să fie încorporată pentru a lupta în războiul argintiilor. Facem cunoştinţă cu dramele fetei care se pregăteşte să plece la luptă imediat ce va împlini 18 ani, cu lipsurile şi obligaţiile pe care roşiii le îndură zilnic, cu teama şi dezgustul care plutesc deasupra acestei lumi. Deasemenea asistăm la un episod sângeros oferit de argintii în arena menită să evidenţieze forţa şi supranaturalul acestora.

„În timp ce sângele curge şuvoi din Cantos, din arenă încep să răsune icnete. Nimeni n-a mai văzut niciodată atât de mult sânge aici.”

În fiecare cuvânt al lui Mare se simte un gust amar şi lipsa speranţei. Societatea în care trăieşte şi-a distrus fiecare vis, iar roşiii, facţiunea căreia îi aparţine, sunt prea slabi pentru a protesta sau pentru a schimba ceva. În faţa puterilor colosale ale argintiilor, roşiii nu pot decât să se declare înfrânţi şi să se supună. Obligată să trăiască groaza despărţirii de fraţii ei mai mari care fuseseră încorporaţi în armată, cu un viitor sumbru în faţă şi cu o familie care a uitat de mult să zâmbească, nu e de mirare că Mare simte faţă de argintii furie şi ură.

Regina rosie (1)„Argintiii nu sunt niciodată impresionaţi de ceea ce au, plângându-se întruna de aceste condiţii deplorabile. Dacă aş avea ocazia, le-aş da eu lor condiţii deplorabile.”

Războaiele dintre regii argintii pentru teritorii şi ape, îi aruncă inevitabil şi pe roşii într-o luptă interminabilă. Dacă Mare s-a resemnat în faţa ideii că va trebui să plece la război, aflarea veştii că cel mai bun prieten al ei, Kilorn Warren, a rămas fără serviciu şi va fi înrolat chiar înaintea ei, o bulversează şi creează panică. Obişnuită să îl tot salveze pe băiatul rămas orfan, Mare riscă şi de data aceasta pentru Kilorn, căutând disperată o soluţie. Paşii o conduc către Garda Stacojie, o grupare de rebeli condusă de un lider feminin puţin neobişnuit. Preţul cerut pentru salvarea lor de la războiul iminent este însă uriaş pentru fata care trăia furând din buzunare, iar Mare trebuie să găsească rapid o modalitate de plată.

De dragul lui, încerc să rămân calmă în timp ce îi explic cum stau lucrurile. Două mii de coroane ar putea foarte bine să coste tronul regelui, însă eu o fac să pară floare la ureche.”

„Vocea lui e rece, mai rece decât iarna, însă privirea lui de om înfrânt e cea care îmi dă fiori.”

„Trebuie să existe ceva ce pot face, şi chiar dacă îmi va lua o noapte întreagă, o să găsesc o soluţie.”

Goana contra-cronometru pentru strângerea celor două mii de coroane o face pe Mare să apeleze la sora ei, Gisa, care o ajută să pătrundă în Cetatea Soarelui pentru a fura de la argintii suma necesară libertăţii ei şi a lui Kilorn. Lucrurile se precipită însă din cauza unor ştiri neaşteptate, iar Mare şi Gisa nimeresc în mijlocul furiei argintiilor scăpând doar printr-un miracol. Încercând să îşi ajute sora, Gisa sfârşeşte cu mâna zdrobită şi cu locul de muncă pierdut. Sentimentul că i-a distrus viaţa surorii sale, neputinţa în faţa destinului, vinovăţia şi durerea o fac pe Mare să nu îşi dorească să fie acasă.

Astăzi am provocat multe rele şi multă suferinţă celor din jur. Ar trebui să fac cale-ntoarsă şi să mă duc acasă, pentru a da piept cu oamenii dragi, cât încă mai am un dram de curaj. Dar, în schimb mă aşez la umbra hanului, bucuroasă să rămân pe întuneric.”

„Acum nu am nimic altceva decât un prieten încorporat şi oasele zdrobite ale unei surori.”

După o zi în care se pare că toate coşmarurile devin realitate, după ce în sufletul lui Mare se adună laolaltă disperarea înrolării iminente a lui Kilorn, durerea Gisei, spulberarea speranţei de a face rost de banii ceruţi de Garda Stacojie şi înfrângerea umilitoare suferită în faţa vieţii, fata are parte de surpriza vieţii ei.

Seara vine ca o umbră întunecată menită să amplifice durerea şi să le dea forţă demonilor interiori. Mare face ce ştie ea mai bine: fură din buzunarele oamenilor într-o ultimă încercare disperată de a compune suma necesară pentru salvarea lui Kilorn de la război. Mintea răvăşită şi sufletul cuprins de remuşcări nu o ajută însă şi este prinsă de unul dintre băieţii care ieşeau din han. Spre mirarea ei, acesta nu doar o eliberează, dar îi oferă şi bani pentru a supravieţui şi, în plus, are rabdare să îi asculte relatarea dezastruoasă despre ziua mizerabilă avută. Deşi la început se revoltă împotriva străinului care îi întinde mâna, acesta pare să fie singurul lucru bun dintr-o întreagă zi marcată de groază.

Nu pot să-ţi permit să laşi pe străzi jumătate din bar, nu-i aşa? Apropo, pe mine mă cheamă Cal, adăugă el, întinzându-mi mâna.”

„Vreau să-i arunc cu moneda aia în cap, să-i spun că pot să am grijă de mine, însă o parte din mine ştie că nu ar fi tocmai un lucru înţelept.”
A doua zi viaţa lui Mare se schimbă brusc, neînţeles, ciudat.
„- Mare Barrow, ai fost convocată în Cetatea Soarelui.”

Regina rosie (3)Această chemare este o surpriză colosală deoarece fata condamnată la război, se trezeşte peste noapte în slujba regelui şi, având un serviciu stabil, este astfel scutită de încorporare. Bănuielile ei pentru această binefacere neaşteptată se îndreaptă către Cal, tânărul pe care l-a cunoscut cu o noapte în urmă, dar niciodată nu i-ar fi putut trece prin cap că acel Cal poate fi chiar prinţul moştenitor al Nortei, cel care avea să ducă mai departe teroarea instaurată de argintii, ceea ce Mare detesta cel mai tare, ceea ce …

Nu pot să privesc înapoi, să-l văd cum stă acolo, îmbrăcat în hainele lui elegante, pline de decoraţii şi medalii, arborând acea înfumurare de suveran pe care o urăsc.”

Suprizele zilei nu se opresc însă aici. Ceea ce se voia a fi un simplu job de servitoare la curtea regală se transformă într-un fiasco atunci când Mare descoperă accidental că deţine, asemeni argintiilor, puteri supranaturale.

Eşti un miracol, Mare Barrow, o imposibilitate. Ceva ce nu pot înţelege.Şi ţine cont că am văzut totul.”

„Ce mi se întâmplă? Ce anume sunt?”

„Eşti şi roşie, dar şi argintie, o curiozitate cu nişte consecinţe mortale pe care nu le poţi înţelege.”

Puterile speciale ale lui Mare de a crea fulgere atrag atenţia casei regale care o include pe Mare într-un plan diabolic pentru a scăpa de Garda Stacojie şi a înnăbuşi revoltele rebelilor împotriva argintiilor. Neputând să se opună, Mare încheie un târg cu regele prin care fraţii ei şi Kilorn vor fi scutiţi de ororile războiului.

Regina rosie (2)„Te vei căsători cu fiul meu, Maven, şi nu vei face niciun pas greşit.”

Viaţa fetei se schimbă dramatic de pe o zi pe alta. Din Mare Barrow, ea devine Mareena Titanos, o argintie cu o poveste inventată pentru a ţine curioşii departe. Acum logodnica fratelui lui Cal, ea trebuie să înveţe nu doar regulile traiului la curte ci şi să acţioneze la fel de nemilos ca o argintie. Cu toate acestea, anii de suferinţă, deziluziile şi visele sfărâmate nu pot fi uitate. Aflarea veştii că fratele său, Shade, a fost ucis în război, este picătura care umple paharul, iar Mare decide să îşi ia soarta în propriile mâini şi să se alăture rebelilor pentru a lupta împotriva celor care distrugeau suflete şi vieţi.

Durerea de a-l pierde pe Shade, de a şti că părinţii mei au pierdut un copil, nu va face decât să se amplifice.

În afară de războiul care bate la uşă, Mare se mai confruntă însă şi cu confuzia generată de propriile sentimente. Aceste sentimente par să nu prea îşi aibă locul pe fundalul de sânge, minciuni şi comploturi, dar ele apar totuşi ca un deliciu destinat să condimenteze şi să aciduleze încă şi mai mult povestea Victoriei Aveyard. Numai că, de data aceasta, nu este doar un singur EL, ci trei tineri deopotrivă de impresionanţi, iar alegerea eroinei devine una incredibil de dificilă.

Kilorn este prietenul pe care Mare îl ştie dintotdeauna, băiatul neajutorat alături de care a fost mereu şi care, la rândul lui, a fost lângă ea în cele mai importante momente fie ele bune sau rele. Personal, l-am văzut pe Kilorn drept băiatul de treabă pe care te poţi baza, care nu dezamăgeşte şi în acelaşi timp dă dovadă de curaj şi loialitate.
„Mâinile îi sunt aspre pe pielea mea, dar au un efect calmant. Mă aduce din nou cu picioarele pe pămant, într-o lume unde fratele meu e mort.”

„Mint din ce în ce mai bine şi se pare că ei mă cred. Însă nu şi Kilorn.”

Cal este prinţul moştenitor, viitorul rege al Nortei, cel care întinzându-i o monedă într-o noapte, reuşeşte nu doar să-i schimbe destinul lui Mare, ci să îşi transforme şi propria viaţă radical. Am admirat la Cal curajul împins dincolo de orice limită, forţa cu care face faţă unei vieţi pe care nu a dorit-o, inteligenţa şi faptul că a reuşit să îşi păstreze sufletul într-o lume total amorţită aflată sub semnul obligaţiilor şi al puterii.

Regina rosie (1)Orice aş simţi sau gândi, Cal nu e prinţul căruia i-am fost promisă. Ba mai mult, el se află de partea greşită a baricadei. El e duşmanul meu. Cal e interzis.”

„El m-a salvat, m-a adus acasă, a încălcat regulile pentru mine. Şi e un soldat nemilos, moştenitorul unui tron sângeros.”

Maven este fratele lui Cal, prinţul din umbră mereu eclipsat de puterea şi strălucirea fratelui mai mare. Ajutorul necondiţionat pe care i-l oferă logodnicei sale neaşteptate este admirabil şi îl face să pară băiatul bun din poveste. Deşi mie mi s-a părut genul de caracter modelabil, lovitura de graţie pe care o dă în final, m-a făcut să îi aplaud puterea de disimulare care atinge perfecţiunea. Personajul lui Maven se transformă cu uşurinţă din dulce în acid şi toxic.

– N-am să le permit să-ţi facă rău. Ai cuvântul meu.”

„- Mare, n-am să te pierd. N-am s-o fac.”

Vă las să descoperiţi pe cont propriu dacă Mare va alege liniştea pe un teren familiar alături de Kilorn, riscul de a înfrunta pericolul alături de Cal sau dacă se va aventura să descopere latura pozitivă a lui Maven.

Aş putea caracteriza „Regina Roşie” drept un roman în care imprevizibilul te ţine cu sufletul la gură, iar răsturnările de situaţie te împiedică să abandonezi lectura. Pe mine finalul m-a făcut să exclam „Vaaaai! Doar atât??? Nu se poate!” aşa că, acum sunt bine ancorată în volumul doi urmărind aventura personajelor.

Citate:

„Cal e o faleză şi eu mă arunc de pe marginea ei, fără să mă îngrijorez ce anume ar putea să ne facă asta amândurora. Într-o bună zi, el îşi va da seama că sunt duşmanul lui, iar toate acestea vor fi doar o amintire de mult uitată. Dar nu încă.”

„E un spectacol de o frumuseţe artificială, aşa cum sunt toate celelalte lucruri din lumea argintiilor.”

„- Vreme de sute de ani, argintiii au mers pe acest pământ ca nişte zei, iar roşiii au fost sclavii lor, până ce ai apărut tu. Dacă asta nu e o schimbare, atunci nu ştiu ce e.”

„Oricine poate trăda pe oricine.”

sigla NemiraCartea Regina Roşie de Victoria Aveyard a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: pinterest.com

Imperiul de Fildes Temeraire Cartea a IV a de Naomi NovikImperiul de Fildeş – Temeraire: Cartea a IV a de Naomi Novik

La Editura Nemira a apărut cartea Imperiul de Fildeş – Temeraire: Cartea a IV a de Naomi Novik, Colecţia Young Adult.

Temeraire: Cartea a IV-a

Oastea Maiestatii Sale trebuie sa lupte. Dragonii zburatori si capitanii lor apara neinfricati granitele Angliei, infruntand soldatii lui Napoleon Bonaparte. In plus, apare si o epidemie de origine necunoscuta, iar suferinzii intra in carantina. Numai Temeraire si cativa dragoni nou recrutati raman neatinsi de molima. Alaturi de capitanul Laurence, Temeraire porneste spre Africa, unde s-ar putea afla leacul misterios. Nu au timp de pierdut si nu stiu ce le rezerva soarta suferinzilor care spera sa supravietuiasca.

„A patra carte din seria de succes Temeraire ne invita sa descoperim alte continente, purtandu-ne pe aripile unei povesti ce cucereste orice cititor.“ The Washington Post

„Numarandu-se printre cei mai talentati scriitori din vremea noastra, Naomi Novik a inventat unul dintre cei mai fascinanti dragoni din toata literatura lumii, un dragon de neuitat.“ The New York Times

logo_libris

Magicienii de Lev Grossman

Titlul original: The Magicians
Traducere : Oana Chițu
Editura : Nemira
Colecţia Young Adult
Anul apariţiei: noiembrie 2014
Nr. de pagini: 576
Gen: Fantasy, Urban Fantasy, Young Adult
Seria The Magicians : 1. Magicienii – The Magicians ( 2009); 2. The Magician King(2011) ; 3.The Magician’s Land(2014)

Quentin Coldwater nu seamănă cu niciunul dintre colegii lui de liceu. În timpul liber recitește cărțile fantasy preferate din copilărie și în vis îi însoțește pe protagoniștii lor în lumea magică numită Fillory. În comparație cu aventurile din cărți, viața îi pare anostă și lipsită de culoare. Totul se schimbă însă atunci când este admis într-un colegiu secret și exclusiv de magie în afara New York-ului. Acolo încep peripețiile lui și o inițiere riguroasă în magia modernă.
Dar, în cele din urmă, după un timp nici magia nu îi mai aduce fericirea și ineditul pe care Quentin le aștepta de la viață – asta până când el și prietenii săi fac o descoperire uimitoare: Fillory există cu adevărat.
Să compari Magicienii cu seria Harry Potter e ca și cum ai compara un whisky irlandez cu un ceai ușor. Grossman propune o sensibilitate cu adevărat matură, o poveste întunecată, periculoasă, plină de întorsături. Cu Hogwarts n-a fost nicioadată așa. “ – George R. R. Martin
„Un roman palpitant, care transformă convențiile din fantasy-ul clasic și contemporan ca să spună o poveste teribil de înșelătoare despre forța imaginației înseși… O poveste neașteptat de emoționantă despre trecerea spre maturitate. “ – The New Yorker

    Lev Grossman, scriitor și jurnalist american, s-a născut la 26 iunie 1969 și a crescut în Lexington, o suburbie a Bostonului. A studiat literatura la Harvard și a absolvit în 1991. Câțiva ani mai târziu, a început un doctorat în literatură comparată la Yale, dar după 3 ani a abandonat studiile. A lucrat ca editor pentru mai multe publicații online și a început să scrie recenzii și articole pentru diverse cotidiene și reviste. În 2002 s-a angajat la Time, devenind în scurt timp liderul rubricii de recenzii de carte. A debutat cu primul său roman, “Warp” în 1997. “Magicienii”, apărut în 2009, a urcat rapid în topul New York Times al celor mai bine vândute cărți.
     Auzisem multe păreri pro și contra despre romanul “Magicienii” și recunosc că m-a descumpănit faptul că unii l-au asemănat cu seria Harry Potter. Însă, tocmai reacțiile negative m-au îndemnat să citesc cartea. De ce? Pentru că s-a întâmplat de multe ori să-mi placă ceva ce altuia nu i-a priit. Şi bine am făcut că nu am ținut cont de părerea altora! Timp de opt ore am călătorit alături de Quentin și prietenii săi din Brooklyn până în Brakebills, apoi am ajuns în apropiere de Antarctica, iar la final m-am trezit într-un univers paralel, tărâmul Fillory, populat de naiade, driade, satiri, elfi, spiriduși, centauri, vrăjitoare, demoni. Am savurat din plin fiecare moment. A fost magic!
      Deși romanul nu are un ritm alert, am fost surprinsă de rapiditatea cu care autorul trece peste cei cinci ani petrecuți de Quentin la școala de magie, peste testul final, lunile petrecute de el în Manhattan, când pică în toate ispitele: droguri, alcool, sex etc. Dacă la început, Quentin are 17 ani, finalul îl găsește ca fiind un tânăr consultant al unei companii corporatiste.
    În ceea ce privește asemănarea cu seria Harry Potter, adevărul este undeva la mijloc. Şi aici găsim aceeași atmosferă încărcată de mister, dar numai perioada cât Quentin este elevul școlii de magie Brakebills. Mai sunt și alte elemente care amintesc de celebra serie: jocul Tărăboi (un fel de șah), orele de magie, disputele dintre colegi, apariția unei creaturi în incinta școlii și uciderea unei eleve etc). Însă există o foarte mare diferență când vine vorba de personaje. În “Magicienii”, adolescenții sunt destul de egoiști, vexați, libertini, beau, fumează și participă la orgii când simt că se plictisesc.

Quentin 1    Am acordat bilă albă pentru modul cum se îmbină realul cu supranaturalul (din Brooklyn-ul zilelor noastre m-am trezit într-un univers paralel); pentru faptul că autorul a reuşit să ofere şi o poveste de dragoste (cu năbădăi, dar asta a dat un farmec aparte); pentru modul cum autorul a imaginat Oraşul şi tărâmul Fillory, dar mai ales pentru întorsăturile de situaţie de la final.
    Bilă neagră am acordat pentru superficialitatea cu care au fost creionate personajele, motiv pentru care mi-a fost greu să mă atașez de ele. Singura care mi-a atras atenția (și asta abia spre final) a fost Alice, iubita lui Quentin. Mi-a plăcut modul cum a evoluat, de la ființa dezarmant de timidă, incapabilă să susțină un contact vizual atunci când discută cu cineva, la acea curajoasă fată care își însoțește iubitul într-un tărâm necunoscut doar pentru că dorește să-l protejeze și nu se teme să lupte singură cu Bestia.
    Personajul central al cărții este Quentin Coldwater, un adolescent de 17 ani care nu seamănă cu niciunul dintre colegii lui de liceu. Este fascinat de trucuri și trăiește parcă într-o lume a fanteziei și adesea se visează în Fillory, un tărâm despre care a citit în cărțile lui Christopher Plover. Ar vrea să ia și el parte la aventurile celor cinci copii ai familiei Chatwin, să exploreze tărâmuri magice. Dar i se va îndeplini vreodată dorința? Pare imposibil și totuși…

   Acțiunea debutează cu ziua în care Quentin se pregătește să dea un interviu pe baza căruia ar putea intra la Princeton. Însoțit de prietenii lui din copilărie, James și Julia, se îndreaptă spre casa profesorului care îl va intervieva, dar îl găsește mort. Unul dintre paramedici, o femeie, intră în vorbă cu el și la un moment îi face o observație destul de stranie, că decedatul a lăsat niște documente pe birou pentru el. Plicul conținea un caiet destul de vechi, iar pe prima pagină stăteau scrise cuvintele: Magicienii. Cartea a șasea din Fillory și mai departe. Dar în carte se află și un bilet. În momentul în care Quentin a vrut să-l atingă, s-a întâmplat ceva ciudat!
Quentin 2   “Când a deschis ochii, se afla pe marginea unei peluze verzi, extrem de întinse, perfect nivelată(…) Mai departe, în mijlocul câmpiei vaste și înverzite, se ridica o casă de piatră, de culoarea mierii și a ardeziei gri, decorată cu frontoane, coșuri de fum, turnulețe, acoperișuri și prelate. În centru, tronând deasupra casei, era un impresionant turn cu ceas.”
    Quentin s-a trezit la periferia New-York-ului și a nimerit în fața Colegiului de magie Brakebills, o clădire care nu poate fi văzută de marea majoritate a oamenilor. Prima persoană pe care o vede este un tânăr de aceeași vârstă cu el, ce îl însoțește până la decanul Henry Fogg. Acesta din urmă îi comunică că i s-a oferit șansa să-și susțină examenul de admitere. Deși subiectele sunt de-a dreptul hilare, Quentin reușește să treacă testul! Şi pentru prima oară, își dă seama că poate practica magia adevărată, nu doar niște simple trucuri.
    Între timp, se împrieteneşte cu alţi colegi, Alice, Penny, Surendra, Gretchen, dar şi cu Copiii materiei, aceştia din urmă fiind un fel de bandă din care fac parte cei care practică magia lucrurilor fizice ca disciplină – Eliot, Janet, Josh. Alături de ei învaţă să facă incantaţii, vrăji, dar are parte şi de multă distracţie.

    Deşi îşi face destui prieteni, totuşi faţă de Alice se simte cel mai apropiat. Cu toate că marea majoritate a colegilor îi văd ca şi un cuplu, mult mai târziu ajung să fie iubiţi, în urmă unui eveniment petrecut în campusul din apropierea Antarcticii. Totul a pornit de la un fenomen absolut straniu. Mulți și-au pus întrebarea ce se întâmplă cu marea majoritatea a celor care ajung în anul patru. In fiecare an, în luna septembrie, jumătate dintre studenți dispăreau din casă pe nesimțite, peste noapte. Nimeni nu vorbea despre absența lor. Apăreau apoi, la sfârșitul lui decembrie, slabi și trași la față. Restul studenților dispăreau în ianuarie și apăreau în aprilie.
    Şi iată că în luna ianuarie, Quentin și prietenii săi sunt treziți într-o noapte din ianuarie și duși pe acoperișul clădirii unde sunt rugați să se dezbrace. Ce credeți voi că li se întâmplă? Sunt transformați în rațe sălbatice și sub această formă vor zbura până în zona Marie Byrd (la 800 de km de Polul Sud) în apropierea Antarcticii, unde există un alt campus. Aici vor primii alte lecții de magie, vor fi ținuți sub o vrajă a muțeniei și vor practica transfigurarea (transformarea în tot felul de animale). Şi pe când erau sub formă de vulpi, Quentin și Alice ajung să se împerecheze!
   “Hormonii și instinctele lor animalice deveneau mai puternice, preluând controlul, luptându-se cu ce mai rămăsese din mintea rațională omenească. Era incitant și înfricoșător, ca un drog. Se petrecea ceva nebunesc și presant și nu era chip să se opună și chiar de-ar fi fost, ce rost avea? “
     Din acest moment totul se schimbă între cei doi. Quentin simte o anumită jenă. Nici măcar nu știe sigur ce înseamnă asta pentru el sau dacă este îndrăgostit de Alice. Însă de un lucru este sigur: nu-și dorește ca lucrurile să fie ca înainte. Este atras în mod incontestabil de acestă fată. Şi de aici a început relația lor de dragoste.
    Însă presiunea începe să se acumuleze undeva într-un rezervor din adâncul lui, iar lucrurile o iau la vale imediat după ce au absolvit școala de magie. Legăturile ce îi țineau împreună pe Quentin și Alice au început să se destrame. Tot ce își dorea el era să fie singur. Era magician licențiat, învățase să facă vrăji, zburase în Antarctica și avea întemnițat în spate un demon din oțel (o să descoperiți voi cum se întâmplă acest lucru). Şi cu toate acestea, nu simte nimic. Ceva parcă-i lipsea. Pur și simplu nu era fericit!

   Revenit în lumea reală (în Manhattan), se mută împreună cu Alice într-un apartament, dar își pierde timpul în compania lui Eliot și a lui Janet. Fire boemă, bărbat isteț și chipeș, ajunge să aibă preocupări hedoniste. Este invitat la cluburi de poker clandestine, spelunci, petreceri pe acoperiș, bairamuri cu droguri, desfășurate în limuzine. Şi inevitabil comite ceva ce zdrobește inima lui Alice!
“La început, la primul contact cu realitatea, Quentin nu a simțit niciun regret în legătură cu ce se întâmplase. Fusese un lucru firesc, trăia clipa. Se îmbăta și ceda în fața pasiunilor oprite. în asta consta viața(…)In secunda următoare devenea o grosolănie îngrozitoare, o greșeală gravă, pentru ca la sfârșit, complet nudă, întâmplarea să i se înfățișeze cu adevăratul ei chip : acela al unei trădări teribile, cumplit de urâte și vătămătoare.“
   Vă spun sincer că în acel moment l-am urât pe Quentin! Nu m-a îmbunat nici măcar faptul că i-a părut rău pentru ceea ce a făcut, că se îneca în regrete. În schimb, îmi venea să chiui pentru reacția lui Alice: i-a aplicat un croșeu de toată frumusețea! Dar cel mai mult m-au uns pe suflet ceea ce i-a spus.
“Ești derutat? De ce nu i-ai pus pur și simplu capăt, Quentin? E evident că-ți pierduseși orice interes de multă vreme. Chiar ești un țânc, așa-i?E clar că nu ești suficient de bărbat să ai o relație adevărată. Ba nici să închei una. Trebuie să fac eu totul pentru tine? Te urăști așa de mult, că i-ai răni pe toți cei care te iubesc. Doar ca să te răzbuni pentru dragostea lor.”

    Însă discuția trebuie să se amâne pentru că apare Penny cu o veste ce îi zgutuie pe toți: a găsit în sfârșit obiectul care le poate facilita deplasarea în alte lumi paralele. Si de ce nu, chiar în Fillory, acea lumea magică în care își dorește să trăiască Quentin! Din acest moment începe mare aventură a tinerilor magicieni. Vor întâlni personaje fantastice, nimfe, centauri, elfi, vrăjitoare. Vor fi victime colaterale într-un război civil. Vor cunoaște durerea, trădarea, cruzimea. Dar vor scăpa ei teferi ? Nicio luptă nu se dă fără sacrificii! V-am povestit doar o foarte mică parte din evenimentele din carte. Nu pot decât să vă urez călătorie plăcută în Fillory!

9,5 puncte/10

sigla Nemira

Cartea Magicienii de Lev Grossman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Alina

La Editura Nemira a apărut cartea Cei 100 de Kass Morgan, Colecţia Young Adult.Cei 100

Detalii

Bestseller New York Times

După un război nuclear devastator, omenirea trăieşte în nave spaţiale, departe de suprafaţa radioactivă a Pământului. 100 de adolescenţi delincvenţi sunt trimişi într-o misiune periculoasă: trebuie să recolonizeze planetă. Ar putea fi a doua şansă la viaţă sau… o misiune sinucigaşă.

Clarke a fost arestată pentru trădare şi e bântuită de propriul trecut. Wells vine pe Pământ pentru faţa pe care o iubeşte, dar oare ea îl va ierta? Bellamy vrea să-şi apere sora. Glass a ajuns iar pe nava, dar acolo viaţa e la fel de periculoasă ca pe Pământ.

Cei 100 trebuie să lupte pentru viaţa într-un ţinut sălbatic. Nu era în plan să fie eroi, dar s-ar putea să fie ultima speranţă a omenirii.

Sumbru şi fascinant… O combinaţie de Împăratul muştelor, Un cântec străbate lumea şi Jocurile foamei.” Booklist

sigla Nemira

%d bloggers like this: