Tags Posts tagged with "Dezvoltare personală"

Dezvoltare personală

by -
10

Ce faci atunci când haosul se instalează în viaţa ta şi totul pare să se dezintegreze sub privirea ta îngrozită? Cum te ridici atunci când viaţa trânteşte brutal cu tine de pământ? Şi cum mergi mai departe fără să te împiedici la fiecare pas?

Moartea cuplului, de Mioara Şoldan- povestea Marei

Titlu: Moartea cuplului

Autor: Mioara Şoldan

Editura: Stepout Publishing House

An apariţie: 2015

Număr pagini: 167

Gen: dezvoltare personală

    Experienţa Mioarei Şoldan în comunicare şi dezvoltare personală îşi face simţită prezenţa şi în romanul ei de debut. Gravitând în jurul întrebării Cine eşti tu?”, cartea îşi propune să ajute şi să ofere soluţii prin confruntarea individului cu sine însuşi. Scopul este acela al regăsirii interioare, al obţinerii echilibrului şi forţei necesare pentru a trăi o viaţă în care împăcarea cu propria persoană joacă un rol esenţial.

     Cartea „Moartea cuplului” m-a atras din cauza prenumelui protagonistei. Na! Mă cheamă Mara şi automat devin curioasă cum se descurcă o altă Mara într-o situaţie de viaţă. Nu mă aşteptam însă să dau peste un jurnal atât de profund şi intens. Am simţit că oarecum intru neinvitată în viaţa cuiva şi, dacă nu ar fi existat acceptul Marei din introducere, acest sentiment ar fi persistat.

    Deşi titlul sună pesimist, cartea nu este o poveste în tonuri bacoviene. Din contră, este mai mult despre cum să ieşi din întuneric şi să ajungi la lumină, despre cum să te ridici şi să păşeşti din nou cu siguranţă. Povestea Marei poate fi chiar soluţia de care ai nevoie dacă recent te-ai lovit de o despărţire dureroasă.

     „Ce faci când nu ai unde să te întorci?”

     Cuplurile destrămate nu mai sunt demult rarităţi sau întâmplări ocazionale. Ba mai mult, despărţirile par să fie de actualitate, iar divorţurile au devenit un fel de trend ciudat. Le vedem la televizor, citim despre ele în presă şi chiar asistăm ca spectatori atunci când se întâmplă în cercul nostru social. Aparent, după un divorţ, majoritatea merg mai departe, viaţa merge înainte… nu se moare din aşa ceva. Însă, adevărata problemă apare atunci când eşti actor în piesa asta care este chiar viaţa ta. În momentul în care ţi se întâmplă ţie, realizezi că nimeni nu te-a învăţat să îţi joci rolul, nimeni nu ţi-a oferit scenariul, habar n-ai ce să faci, cum să faci, de unde să începi să … trăieşti.

   Cartea Mioarei Şoldan abordează acest topic din perspectiva Marei, care, după ce decide să rupă relaţia cu Şerban, încearcă să se repună pe picioare. E ca şi cum ar învăţa să trăiască din nou. Să meargă fără să se clatine, să respire fără să doară, să vorbească fără să se înece în propriile lacrimi.

Loneliness    Asistăm neputincioşi la drama femeii, pentru că, în astfel de situaţii, toate frazele din lume nu pot ajuta cu nimic. Suferinţa sfâşie. Teama de a o lua de la început paralizează. Neîncrederea care se instalează atrage după sine izolarea. Şi Mara nu ştie de unde ar trebui să înceapă o nouă viaţă.

    „Mâine mă duc să văd nişte posibile acasă.”

     Durerea şi confuzia ei sunt încă şi mai mari deoarece îl are cu ea pe Marc, copilul de doar patru ani care nu înţelege ce se întâmplă şi necesită des explicaţii. Faptul că trebuie să nu uite să fie mamă, pare să o demoralizeze mai mult pe Mara, dar în acelaşi timp o face să meargă înainte.

    „Nu mai ştiu cine sunt eu, nu mai ştiu cine eşti tu. Ştiu doar cum e Marc. Şi asta par să uit uneori …”

    Într-un amalgam de dureri şi contradicţii, Mara conştientizează amar, pe măsură ce timpul trece, că nu mai există speranţa de a reînnoda relaţia cu cel care îi fusese soţ, protector şi sprijin. Şi atunci e nevoită să treacă peste, să depăşească blocajul.

    „Nu vreau să te recâştig pentru că nu te-am avut niciodată.”

    Serviciu, şedinţe la psiholog, multe momente în care aerul refuză cu încăpăţânare să intre în plămâni, negare, furie, durere, lumina din ochii copilului de lângă, soarele care insistă să răsară în fiecare dimineaţă ca şi când totul ar fi perfect normal, durere din nou …Cam aşa se defăşoară viaţa Marei după ce decide să plece de lângă soţul violent şi să îşi crească băiatul singură. Deşi iniţial pare să nu poată face faţă situaţiei, trecerea timpului îi demonstrează că fiinţa umană e mai puternică decât pare.love

    „A locui în aceeaşi casă cu cineva nu înseamnă nici pe departe a fi împreună, iar tu ştii asta.”

    Citind cartea Mioarei Şoldan, mi-au venit în minte cuvintele lui O. Paler: „Am învăţat că poţi continua încă mult timp/ După ce ai spus că nu mai poţi” şi, la final, deşi am zâmbit, închiderea cărţii m-a lăsat cu un sentiment de nostalgie neînţeleasă şi cu veşnica întrebare- „De ce viaţa poate fi o atât de mare mizerabilă?

   Construită sub forma unui jurnal personal, „Moartea cuplului” ne prezintă fiecare gând, trăire, reacţie a Marei din momentul depărţirii de Şerban şi până la regăsirea echilibrului necesar. Este descrisă o perioadă anevoioasă, plină de lacrimi, disperare, regrete şi sentimente contradictorii. Cu un copil de mână şi cu un suflet distrus, Mara găseşte totuşi suficientă forţă pentru a continua. Cum procedează? De unde îşi extrage puterea? Care va fi deznodământul durerii?

   Cuvintele folosite par să facă din acest jurnal un fel de tablou cu sonor, un film pe care îl vezi derulându-se rapid şi provocând emoţii în timp ce te învaţă să trăieşti nu doar să supravieţuieşti. Experienţa Marei poate servi drept o lecţie de viaţă, un sfat mut ascuns în spatele unei poveşti tulburătoare.

   „ – Şi te-ai vindecat?

    – Încă mai învăţ, încă mai dor anumite nedreptăţi …”

Surse foto: 1, 2, 3

Cartea Moartea cuplului este oferită pentru recenzie de autoarea Mioara Şoldan.

Autor: Maryliyn

by -
10

Sfaturi al naibii de bune (pentru oameni talentați!) de George Lois

Titlul: Sfaturi al naibii de bune (pentru oameni talentați!)
Titlul original: Damn Good Advice (For People With Talent!)
Traducerea: Andra Enescu, Cătălina Pohoață, Ruxandra Luca
Editura: Art
Colecția: Guerrilla de pe noptieră
Categoria: Lifestyle&Popcult
Nr. de pagini: 176

     Cartea aceasta vine ca și suport pentru cei care vor să se bucure la maximum de latura lor creativă, pentru cei care visează la o carieră de succes în publicitate, pentru cei care vor să atingă și să mențină succesul în viața lor. Pentru cei care vor să se folosească de talentul lor înnăscut sau dobândit.

   Ceea ce susține George Lois este faptul că fiecare dintre noi are un talent, toți suntem creativi, dar ceea ce ne diferențiază este dorința de a ne folosi de ceea ce avem deja și de ceea ce reușim să învățăm pe parcurs.
Dacă mă întrebi pe mine, sfaturile prezentate de autor în paginile cărții nu sunt tocmai al naibii de bune, sunt doar demne de luat în seamă și de aplicat.

    Mi-a plăcut mult cartea chiar la început pentru că George Lois împarte oamenii în patru mari categorii: foarte deștepți, deci silitori, foarte deștepți, dar leneși, proști, deci leneși, prost, dar silitor – deși nu știu cum vine asta. Iar avertismentul lui a fost clar încă de la început. Întreabă retoric de ce ai citi cartea dacă te încadrezi în ultimele două categorii.

     Cartea aceasta, pe lângă aceste sfaturi, se bucură și de o grafică mai specială. Este genul de carte ”cu poze”. Da, e și foarte ușor de citit, exprimarea este lejeră și plină de umor, iar grafica oferă un plus de libertate.
Poate că te întrebi de ce am citit o astfel de carte? Ce-am învățat din ea, cu ce am rămas după lectură. La modul cel mai sincer, am citit cartea din nevoia de a mă detașa puțin de cotidian, de a mă relaxa și pentru a face puțină pauză între lecturile solicitante care urmau.

      Cartea Sfaturi al naibii de bune cuprinde 120 de îndemnuri utile și aplicabile în domeniul publicității, dar și în viața de zi cu zi. Este dacă vrei și o carte de dezvoltare personală pentru că spune foarte clar care să fie atitudinea ta dacă îți dorești să reușești. Învață clar și pe oricine cum să nu renunțe devenind naiv, laș și fără pic de perspectivă.
”Cei care tac atunci când ar trebui să-și ridice glasul se transformă în bărbați lași”.
Nu-i destul de clar mesajul acesta: trebuie să știi când anume să ridici vocea dacă vrei ca ceilalți să danseze după muzica ta.
Ce mai spune cartea asta mică? Spune multe, dar printre aceste multe cuvinte, îndeamnă pe oricine să-și urmeze calea, fără pic de teamă, fără rezerve și scenarii sumbre. Știu că ai auzit de atâtea ori de la cei de lângă tine cel mai egoist sfat pe care ți-l poate da cineva: ”Nu, mai bine nu fă pasul asta. Mai bine fă cum spun eu, ai grijă să nu fie mai rău” Serios? Mai rău decât să nu încerci? Mai rău de atât ce poate fi?

     Un alt fapt valoros este Munca. Muncește din greu dacă vrei rezultate, căci degeaba ai idei. Ideea genială fără muncă este nulă. Câți nu au idei, dar rămân cu ele în minte pentru că nu au bani sau alte resurse. Dar pe lângă astea, nu au nici chef de muncă.
Mulți își doresc să fie creativi, să aibă parte de transformarea vieții lor, dar nu renunță la teamă/precauție. Iar alții cred cu tărie în faptul că munca în echipă îi poate ajuta/salva/scoate din încurcătură. Lois spune așa:
”Munca în echipă poate funcționa când construiești o șură, dar nu poate crea o Mare Idee. Toată lumea crede în co-creativitate. Eu nu. Fii încrezător în talentul tău propriu, special și personal.”.
Dar nu uita: atunci când ai încredere în tine, în ceea ce știi şi în ceea ce faci, poți renunța la reguli, poți încerca orice și pe orice cale, dar până nu reușești nu te opri.

      Nu uita niciodată umorul acasă. Nu-l lăsă să doarmă în patul tău. Ia-l cu tine peste tot. Și folosește-l, căci de asta ți-a fost dat. Umorul te poate scoate din încurcături mari și da, te ajută să fii și foarte creativ.
Poate că cel mai ciudat, glumeț sfat, dar totodată cel mai bun este să nu-ți tăiești viața dormind. Sau să nu trăiești niciodată pentru a dormi. Somnul ucide creativitatea, deci reușita.
Nu știu cât de bune sunt sfaturile din cartea scrisă de George Lois, dar cred că merită o șansă, merită să înveți poate și numai faptul că nu trebuie să renunți niciodată.
Recomand cartea pasionaților de dezvoltare personală, dar și celor care au nevoie de idei pentru a redeveni creativi și plini de energie și de dorință. Dar și celor care lucrează în promovare și publicitate.

Lectură plăcută!

logo Editura Art

Cartea Sfaturi al naibii de bune (pentru oameni talentați!) de George Lois este oferită spre recenzie de către Editura Art. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Art. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Laura Apetroaie

by -
14

De vorba cu Emma-Vitali CipileagaDe vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga

Titlul original: De vorbă cu Emma
Editura: Bestseller
Anul aparitiei: 2015
Număr pagini: 184
Gen: Romantic, Dezvoltare personală
Cotație Goodreads: 3,52

Chiar te rog să mă anunți de ce toată lumea vrea să stea de vorbă cu Emma ”. Sunt cuvintele colegei mele de la Literatura pe tocuri, Mili. Nu știu dacă toată lumea vrea să stea de vorbă cu Emma, dar vreo 10 milioane de persoane au stat. Pentru că acesta este numărul cititorilor online, al vizitatorilor blog-ului www.devorbacutine.eu., aparținând autorului cărții, Vitali Cipileaga.

de vorba cu EmmaBineînțeles că și eu m-am întrebat, la rândul meu, cum de această carte are atât succes, ce are atât de special, așa că m-am apucat s-o citesc.

Este o carte despre iubire, despre relații (în special de cuplu), despre fericire. Lucrarea este alcătuită din două planuri: pe de o parte, autorul ne împărtășește diverse aspecte ale vieții în general, iubire, relații, viața de cuplu și pe de altă parte, dialogul dintre Emma și Greg, un cuplu ca oricare altul, în care cititorii se pot regăsi; un cuplu cu momente fericite, dar și cu probleme, care trece prin perioade bune, dar și prin crize capabile de a zdruncina relația și chiar de a-i pune capăt.

În De vorbă cu Emma, găsim principii, judecăți de valoare, sfaturi. Unele citate sunt deja celebre, cartea fiind foarte populară în mediul online. Unele lucruri exprimate de autor mi-au plăcut, fiind de acord cu ele, în timp ce altele nu concordă cu modul meu de gândire. Probabil din acest motiv cartea place atât de mult; mulți se regăsesc în cele scrise, fiind de acord mai mult sau mai puțin cu ceea ce enunță autorul. De asemenea, mulți se regăsesc în cuplul Emma-Greg.

Acțiunea este destul de statică și deși se întâmplă lucruri în cuplul Emma-Greg, cartea nu se bazează pe întâmplările în sine. De fapt, Emma și Greg sunt doar un pretext, un suport pentru a ilustra principiile și judecățile de valoare enunțate de autor despre iubire și relații. Ca atunci când dai un exemplu pentru a se înțelege mai bine o situație.

Doriți să știți ce s-a întâmplat la final cu Emma și Greg? Or fi rămas împreună, reușind să treacă peste crizele de cuplu, sau s-or fi despărțit, mergând fiecare pe propriul drum? Mi-ar fi așa ușor să vă spun, dar nu, mai bine aflați singuri!

Ce mi-a plăcut: este o carte foarte ușor de parcurs, relaxantă, poate fi citită în metrou, în timp ce îți aștepți rândul, în pat, înainte de culcare, după o zi obositoare. Dacă doriți o lectură ușoară, relaxantă, care să nu vă solicite, este alegerea perfectă. Îmi mai plac unele principii, unele lucruri spuse, pe care le veți găsi mai jos în citate. Veți observa că am selectat atât citate care îmi plac, cât și care nu îmi plac, nefiind de acord cu ele.

Ce nu mi-a plăcut: acțiunea inexistentă, în afara dialogurilor celor două personaje; faptul că de multe ori, se repetă același lucru, câteodată în cuvinte diferite, dar în esență, aceeași idee, dând impresia că ne „învârtim” în jurul aceluiași lucru; unele aspecte enunțate și citate mai jos.

Acum pot să-i răspund lui Mili la întrebare. De ce vrea toată lumea să stea de vorbă cu Emma? Pentru că le spune ce vor să audă ;).

Citate care mi-au plăcut:

În dragoste, ca și în viață, contează alegerile.”

Suntem puternice, draga mea, doar atunci când suntem iubite.”

Certăm mamele care și-au părăsit copiii de mici, dar nu certăm copiii care uită de mame când se fac mari.”

Oamenilor nu le pasă ce ai pe suflet, Greg. Se uită cu cine ești, ce ai făcut, cum ai greșit… asta e specialitatea lor.”

Viața îți aparține. Orice ar spune unii, oricât ar încerca să te convingă că totul e altfel decât crezi tu, viața îți aparține. Și, odată cu ea, îți aparțin lecțiile, victoriile și suferințele ei.”

Dacă cineva îți va spune cum să acționezi sau ce să decizi, pune-l în spam și mergi mai departe. Pentru că nu există altceva mai bun decât propria părere, propriile gânduri, propriile eșecuri, propria dragoste, propria viață. Punct.”

Viața trebuie trăită, nu conjugată la timpul trecut. Ceea ce faci merită tot efortul și riscul. Fie că o faci bine, fie că nu. Atunci va fi ori o realizare, ori un eșec. Dacă este eșec, va fi o lecție.”

Așa că tu alegi, să fii fericit sau să suferi. Doar tu.”

Apoi, eu nu cred că există compatibilitate de la prima vedere între doi oameni. Există dragoste de la prima vedere, iar la potrivire lucrezi zi de zi.”

Dacă nu ai alături un om care să te iubească așa cum ești, nu ai pe nimeni.”

O femeie este pe măsura bărbatului de lângă ea. El o va privi ca pe o doamnă, pentru că el însuși este la fel de domn. Dacă el o consideră femeie de ocazie, mai mult decât un fustangiu și-un suflet gol nu poate fi.”

Dacă nu știi ce să simți față de un om, închide ochii și imaginează-ți că el nu este. Nu este în viața ta, în lumea ta, în inima ta.

Trăiți dragostea mai simplu, iubiți mai simplu și nu vă fie teamă să luptați pentru ceea ce este al vostru. Doar dacă știți, trup și suflet, conștient sau nu, că este al vostru.”

– De ce oamenii sunt răi, Greg?

– Nu există oameni răi, Emma. Există doar oameni nefericiți. Sau care nu sunt iubiți cu adevărat.”

Sunt oameni ca o binecuvântare și oameni ca un blestem. Să îi accepți și pe unii, și pe alții, pentru că și unii, și alții te vor învăța câte ceva.”

Când vedeți cupluri fericite pe stradă, nu le invidiați. Fiecare dintre ele are în spate o poveste și, cu siguranță, fiecare poveste nu e doar cu feți-frumoși și lumânări aprinse.”

Dacă ai ajuns în clipa când zici că de acum înainte nu se mai poate, să știi că de acum înainte se poate totul.”

Oamenii sunt puternici, dar până și puterea are o limită. Mai ales cea care vine din inimă.”

În viață gustăm dragostea de mai multe ori. O trăim însă de mai puține. Și o simțim atât de rar.”

Irosim iubiri mari pe oameni mici. Pierdem din încredere cu fiecare femeie care renunță la dragoste și cu fiecare bărbat care face o femeie să sufere.”

Până și iubirea se trăiește în doze mici și nu se descoperă toată dintr-o dată.”

Oamenii se despart înainte de a ajunge să se cunoască cu adevărat. Se împacă înainte de a apuca să înțeleagă de ce s-au certat și de asta relațiile sunt șubrede.”

Nimeni nu îți vrea fericirea așa cum ți-o dorești tu. Și nimeni nu o va construi în locul tău.”

Minciuna într-o relație este începutul unui sfârșit.”

Fii mai bine direct, în loc să fii laș. Rezolvă, în loc să minți. Spune, în loc să ascunzi. Iubește, în loc să te prefaci.”

Cei care cred că există relații perfecte, fără motive de supărare și fără momente de ceartă, să stea fericiți cu propria imaginație și să-și construiască singuri relații perfecte.”

Dragostea nu este un simplu monolog. Dragostea este un dialog fericit cu doi oameni care se iubesc și se susțin.”

Ne trăim tinerețea alergând după realizări, după merite și aplauze. Dar atunci când atingem rezultatul dorit, nu-i așa că dorim să-l împărțim cu cineva?”

Sunt oameni care nu pot iubi altfel decât adevărat și nu pot ține la cineva decât sincer.”

Uneori trebuie să plecăm la timp de lângă un om drag, pentru a nu-l transforma într-un motiv de ură. Și pentru a ne putea întoarce.”

Suntem proști în dragoste pentru că gândim prea mult, gândim prea multă fericire, gândim prea multă dragoste.”

Adesea închidem unele uși nu din mândrie, ură sau indiferență. Pur și simplu ele nu mai duc nicăieri.”

Să fii cu cineva de-a lungul timpului nu e dovadă de dragoste. Dovadă e ceea ce faci în tot acest timp.”

Oamenii sunt proști în dragoste! Caută o viață întreagă bărbatul ideal sau femeia ideală.”

Dragostea nu durează trei ani. De fapt, nimeni nu știe cât durează.”

Citate care nu mi-au plăcut:

Femeile frumoase nu au ce dărui în afară de frumusețea lor.”– mi se pare o discriminare fără margini, autorul greșind prin generalizare. Probabil a dorit să se refere la o parte dintre femeile frumoase, ceea ce nu-i dă dreptul să extindă raționamentul la toată categoria.

Oricât de puternici ați fi, nu vă despărțiți de cei pe care îi iubiți” – sună foarte frumos, dar depinde mult de situație. Dacă persoana respectivă are o influență nocivă asupra ta, indiferent cât de mult ai iubi-o, nu poate să-ți spună nimeni să n-o părăsești. Așa că eu aș susține exact contrariul.

Fericirea merge mână în mână cu suferința.” – complet greșit din punctul meu de vedere! Fericirea nu trebuie asociată cu suferința, sunt niște concepte total opuse! Desigur că autorul se referă în carte la faptul că într-o relație nu vei avea parte numai de momente fericite, ci și de suferință. Acest lucru este perfect normal, sunt de acord. Cu ce nu sunt eu de acord este permanența suferinței ce reiese din citat, ce poate fi interpretat într-un mod defectuos de multe persoane.

Despre autor:

Vitali Cipileaga este autorul blogului www.devorbacutine.eu, vizualizat de peste 10 milioane de cititori din mai multe țări. De curând, a publicat în format tipărit De vorbă cu Emma, carte deja existență în format e-book. În prezent, locuiește în Republica Moldova, alături de soția și fiica sa.

Librex.ro

Cartea De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga este oferită pentru recenzie de Librăria Librex. Cartea poate fi comandată de pe Librăria Librex Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan

%d bloggers like this: