Tags Posts tagged with "Diverta"

Diverta

 Păcatele vechi au umbre lungi

Locul de unde vine lumina, de Louise Penny-recenzie

Titlu original: How the Light Gets In

Traducerea: Mihaela Apetrei

Editura: Trei

Colecţia Fiction Connection

Anul aparitiei: 2017

Nr. Pagini: 592

Gen: Mystery

Cotaţie Goodreads: 4,41

Seria Chief Inspector Gamache: 1. Still Life (2005); 2. Dead Cold (2006); 3.The Cruellest Month (2007); 4. The Murder Stone (2008); 5.The Brutal Telling (2009); 6.Bury Your Dead (2010); 7. A Trick of the Light (2011); 8. The Beautiful Mystery (2012); 9. Locul de unde vine lumina – How the Light Gets In (2013); 10. Lungul drum spre casa – The Long Way Home (2014); 11. The Nature of the Beast (2015); 12. A Great Reckoning (2016); 13. Glass Houses (2017)

Crăciunul se apropie în Québec, este vremea ninsorilor de poveste, a luminilor feerice și a reuniunilor în jurul șemineului. Nu și pentru inspectorul-şef Armand Gamache. Mulți dintre colegii de la Omucideri au plecat, vechiul lui prieten și locotenent Jean-Guy Beauvoir nu i-a mai vorbit de luni întregi și forțe ostile se aliază împotriva sa. Când primește de la Myrna Landers un mesaj despre dispariția unei vechi prietene care n-a mai ajuns în Three Pines pentru Crăciun, vede ocazia perfectă de a pleca din oraș. Intrigat de refuzul Myrnei de a dezvălui numele prietenei sale, va descoperi că femeia dispărută a fost cândva faimoasă în toată lumea și acum aproape că n-o mai remarcă nimeni, în afară de geniul nebun al poeziei, Ruth Zardo.

Gamache este din ce în ce mai atras de lumea din Three Pines. Nu doar că investighează dispariția prietenei Myrnei, dar caută și un loc sigur pentru sine și colegii care-i mai sunt încă loiali.

Ce preț va plăti Gamache pentru pacea mult dorită?

 Păcatele vechi au umbre lungi

   Zilele trecute am simțit nevoia să citesc un roman polițist, dar să nu fie ceva complicat, ci o lectură uşurică, așa că m-am decis să citesc cartea autoarei Louise Penny. Inițial, am presupus că voi avea parte de clasica poveste în care un detectiv va încerca să descifreze misterioasa dispariție a unei femei, dar am descoperit o poveste absolut genială. Dacă acțiunea mi s-a părut puțin cam lentă la început, în scurt timp m-am trezit că iau parte la o cursă contra cronometru. Simțeam cum tensiunea și frustrarea mă învăluie din cauză că mulți dintre apropiații lui Gamache nu dădeau crezare celor spuse de el și îl considerau un sărman polițist care vedea peste tot numai conspirații.

   De asemenea, după ce am parcurs primele o sută de pagini, mă simțeam puțin bulversată pentru că nu înțelegeam ce legătură există între o șoferiță care bălmăjeşte ceva despre un tunel care stă să se prăbușească, monștrii din imaginația ei care devin tot mai reali, și care mai târziu este găsită moartă în apele fluviului St. Lawrence (pe malul de sud al Montrealului), misterioasa dispariție a unei bătrâne de 77 de ani, crimele din comunitatea Cree (populație aborigenă din America de Nord, cu peste 200.000 de membri supraviețuitori în Canada) – un caz rezolvat de Gamache cu ani în urmă, conspirațiile la nivel înalt din cadrul departamentului de poliție și încercarea de discreditare a inspectorului-șef Armand Gamache. Încercam să pun la loc toate aceste bucăti de puzzle, dar parcă lipsea piesa cea mai importantă care să le unească. Însă ea era ascunsă la vedere! Iar când am reușit să văd întreg tabloul, mi-am dat seama că am intrat într-un păienjenis al minciunii și al manipulării.

Și ce altă metodă mai bună putea exista decât o poveste despre lăcomie și iubire, deopotrivă falsificată și reală. O poveste despre secrete și furie, despre răni dincolo de vindecare. Și, în cele din urmă, o poveste despre crimă. Despre crime.”

   Cu toate că romanul de față reprezintă volumul cu numărul nouă din serie, se poate citi și separat, fiind de sine stătător. Fiecare carte prezintă câte un nou caz, investigațiile fiind făcute de către șeful departamentului Omucideri din Sûreté du Québec (cel mai vechi dintre cele patru corpuri de poliție din Canada), inspectorul-sef Armand Gamache și controversații lui prieteni și colegi, iar povestirile se petrec, de obicei, în satul Three Pines, o locație fictivă stabilită în provincia Quebec. Toate romanele din serie au câștigat premii importante pentru scrierea de crime în trei țări. Demn de menționat este că seria stă la baza unui film de televiziune – Still Life: A Three Pines Mystery (2013).

   În “Locul de unde vine lumina“ avem parte de crime misterioase, asasinate la comandă, urmăriri ca-n filme, trădări și manipulări din partea celor care ar fi trebuit să se interpună între cetățeni și cei care le-ar fi putut face rău, o anchetă cu multe ramificații care ne dezvăluie până unde se poate merge atunci când cineva își dorești puterea, un caz controversat care ne trimite în trecut, în urmă cu șapte  decenii, conspirații și dezvăluiri zguduitoare.

“Se gândea la el însuși ca la un comandant de oști pe timp de război, care nu se teme de decizii dificile Nu se teme să-i trimită pe oameni la moarte. Sau să ordone moartea altora. Nu era plăcut, dar era necesar. Precum Churchill, care aprobase bombardarea orașului Coventry. Sacrificându-i pe câțiva în folosul celor mulți … Pentru binele general.”

   Romanul autoarei Louise Penny iese în evidență fată de alte scrieri ale genului. Acțiunea se desfășoară pe două planuri care nu au de fapt nicio legătură între ele. Cazul despre care bănuiam că e punctul central al romanului este doar ceva secundar, adevărata investigație concentrându-se asupra corupției din sfera politică și asupra poliției care facilitează diferite activități ilegale. Cei care rezolvă celor două cazuri sunt o mână de oameni subapreciați: un ofițer de vârstă mijlocie, marginalizat (Gamache), un bătrân octogenar care se crede hacker (doctor Brunel), un ofițer cu vechime în Sûreté, trecut de mult de vârsta pensionării (Thérèse Brunel), o agentă labilă și arogantă, pe care Gamache o concediase de curând (Yvette). Cei patru vor fi ajutați de câțiva localnici excentrici: Myrna- o femeie masivă, de culoare, fostă terapeută;  Ruth Zardo, poeta dementă, o femeie bătrână care umbla prin sat cu rața-n brațe; Clara – pictoriță; Olivier și Garbi – un cuplu de gay.

   Inspectorul-sef Armand Gamache este un bărbat spre șaizeci de ani, nu neapărat arătos, dar distins. Mai mult un profesor, decât un polițist.Mai mult un explorator, decât un vânător. Crede cu tărie în ideea că orice suflet pierdut trebuie salvat și că “lumina poate îndepărta umbrele. Că bunătatea e mai puternică decât cruzimea, că Dumnezeu există, chiar și în locurile cele mai lipsite de speranță”. Și  crede că răul are limitele lui. Dar văzând ce se întâmplă în cadrul departamentului pe care îl conduce, se întreba dacă nu cumva de data asta se înșelase.

 “— Știi ce am învățat, după treizeci de ani de moarte? întrebă Gamache, aplecându-se spre agent și coborând vocea … Am învățat cât de prețioasă este viața.”

   În ultimele șase luni, inspectorul-șef își văzuse departamentul restructurat, ciopârțit, lăsat de izbeliște. Își văzuse munca făcută bucăți. Îi văzuse plecând pe cei care-i fuseseră loiali –  transferați la cerere sau din ordinul superintendentului-șef Francoeur. Sau îi văzuse întorși împotriva lui. În locul lor au fost aduși agenți leneși, neobrăzați și incompetenți – o haită de impostori abia așteptau să-l vadă pe legendarul inspector-șef Gamache îngenunchiat și umilit. În plus, pierduse  ceva important – prietenia asistentului său, locotenentul Jean-Guy Beauvoir(38 de ani). Timp de cincisprezece ani, cei doi făcuseră o echipă formidabilă. Cu douăzeci de ani mai tânăr decât inspectorul-șef, Jean-Guy Beauvoir fusese pregătit să-i urmeze. În plus, prietenia lor se întărise și mai mult de când locotenentul  se îndrăgostise de Annie, fiica lui Gamache. Însă totul se destrămase din momentul în care Beauvoir fusese rănit într-un raid. Din cauza durerilor, tânărul începuse să ia prea multe calmante și devenise dependent de ele. I se ceruse să meargă la psiholog, apoi la reabilitare, dar negarea viciului său, nu a făcut decât să distrugă relația lui cu Annie. Până la urmă, Beauvoir a fost  transferat de la Omucideri în departamentul superintendentului-șef Francoeur.

“— Doar o cunoști, Jean-Guy. O știi mai bine decât aș putea s-o cunosc eu vreodată. Știi că nu i se poate spune să facă ceva. Treaba asta aproape că a omorât-o, dar ceea ce a făcut a fost o dovadă de iubire. Te-a alungat pentru că voia să primești ajutor pentru dependența ta. “

 “Trecuseră câteva luni și, din câte știa, Annie nu mai luase legătura cu Jean-Guy. Dar asta nu însemna că nu-i este dor de el. De bărbatul care fusese cândva Beauvoir și care ar fi putut fi din nou. Dacă i se dădea șansa.”

   Toate problemele inspectorului-șef au pornit de la un raid încheiat într-un mod lamentabil. Gamache, deși lingușit în public, fusese, în realitate, marginalizat din punct de vedere profesional. Iar un răuvoitor din conducerea de la Sûreté a deconspirat filmarea din timpul raidului, distribuindu-o pe internet. De asemenea, au existat niște scurgeri de informații despre el, despre viața sa personală, dar cele mai multe divulgări de informații au fost din ședințele pe care le-a făcut cu oamenii săi. Informații care au fost folosite împotriva lor. Știe că în poliție există corupție și că în spatele acestor lucruri este un ofițer superior, dar nu știe precis cine. Însă cunoaște scopul – acela de a-i destabiliza pe Beauvoir și pe el însuși, ca să-i împingă pe amândoi dincolo de limită. Este ferm convins ca Beauvoir este influențat, manipulat și împins în prăpastie.  În concluzie, lucrurile o luaseră razna în departament!

“…  lucrase suficient în poliție cât să știe că e mult mai ușor să tragi decât să vorbești. Că e mult mai ușor să strigi decât să fii înțelegător. Că e mult mai ușor să umilești și să degradezi pe cineva, folosindu-ți abuziv autoritatea, decât să fii demn și politicos chiar și cu aceia care nu au niciuna dintre aceste calități.

Știa cât de mult curaj îți trebuie ca să fii blând, mai degrabă decât să fii crud.

Dar vremurile erau diferite. Sûreté era diferită. Exista acum o cultură care răsplătea cruzimea. Care o promova.“

   Gamache, împreună cu oamenii care i-au mai rămas loiali vor încerca să obțină cât mai multe informații, să afle cine vrea să îi distrugă cariera și departamentul, iar pentru asta vor fi nevoiți să intre în sistemul de date al Poliția. Însă atunci când află că discuțiile lor sunt interceptate, își vor muta cartierul general în satul Three Pines, locul în care Gamache va investiga și uciderea unei bătrâne de șaptezeci și șapte de ani, Constance Pineault. Femeia trebuia să vină în sat ca să petreacă Crăciunul alături de Myrna Landers, o prietenă bună de-a lui Gamache, dar nu a mai apărut. Ulterior s-a descoperit că fusese ucisă chiar când își făcea bagajul, în noaptea dinaintea plecării spre Three Pines. De asemenea, va afla că femeia, al cărui nume real era Constance Ouellet, a fost cândva faimoasă în toată lumea. A fost una dintre cvintuplele Quellet.

.“Cvintuplele erau legendare în Québec. În Canada. În lumea întreagă. Erau un fenomen. Aproape niște ciudate. Cinci fetițe identice. Născute în plină criză. Concepute fără tratament de fertilizare. In vivo, nu in vitro. Singurele cvintuple naturale despre care se știa că supraviețuiseră. Și supraviețuiseră până la șaptezeci și șapte de ani. Până ieri.”

   De ce ar ucide cineva o femeie de șaptezeci și șapte de ani? Și o ucisese pe Constance Pineault sau pe Constance Ouellet? Oare ucigașul știa că era una dintre celebrele cvintuple Ouellet? Și nu una oarecare, ci ultima în viață? A fost un străin sau cineva care a urmărit-o intenționat pe Constance? Au intenționat s-o ucidă sau a fost un accident? Un jaf care a scăpat de sub control?

 

— De ce bărbații și femeile cumsecade devin agresivi? De ce visul soldatului de a deveni erou sfârșește cu abuzarea prizonierilor și împușcarea civililor? De ce politicienii devin corupți? De ce polițiștii îi bat fără rost pe suspecți și încalcă legile pe care ar trebui să le apere?

— Pentru că pot? întrebă Lacoste.

— Pentru că așa fac toți ceilalți, spuse Gamache, stând aplecat în față. Corupția și brutalitatea sunt modelate, așteptate și recompensate. Devin firești. Și oricine le stă împotrivă, oricine spune că nu sunt bune este doborât la pământ. Sau mai rău.”

 Despre autoare:

   Louise Penny este o autoare canadiană de romane poliţiste al căror protagonist este inspectorul-şef Armand Gamache de la Secţia de Omucideri a Poliției din Québec. Louise Penny a fost crainic radio pentru Canadian Broadcasting Corporation. După ce s-a dedicat scrisului, a câştigat numeroase premii pentru romanele sale, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis şi Agatha (de șase ori). Romanele ei au fost traduse în 23 de limbi.
În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuția la cultura națională.
   Locul de unde vine lumina a fost cartea anului 2013 în Washington Post, The Globe & Mail, Publishers Weekly, Goodreads și bestseller Barnes and Noble și amazon.com, fiind nominalizată la premiul Gold Dagger pentru cel mai bun roman crime din Marea Britanie.
De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Lungul drum spre casă.

 

 Cartea Locul de unde vine lumina de Louise Penny, poate fi comandată de pe site-ul dol.ro– Diverta.

 

Harlequin, cuvânt derivat din franțuzescul hellequin: călăreț din armata diavolului

Harlequin (În căutarea Graalului #1),  de Bernard Cornwell-recenzie

Editura: RAO
Data apariției: 2008
Titlul original: Harlequin / The Archer’s Tale
Traducere: Luciana Răducanu
Număr de pagini: 448

   Roman istoric de aventuri medievale, în fapt – unul dintre cele mai bune pe care le-am citit vreodată, Harlequin şi toate volumele lui Bernard Cornwell sunt dovada vie că subiecte desprinse din trecutul real, foarte bine documentate şi perfect încadrate istoricește, pot egala sau chiar depăşi în spectaculozitate opere epic fantasy din cele mai bune. Când povestea atinge asemenea cote supreme ale perfecţiunii atmosferei şi acţiunii pe care le cauţi într-o carte de peripeţii cavalereşti ambientate în Evul Mediu, oricât de fan al heroic şi epic fantasy-ului ai fi, nu poţi să nu te declari de acord că romanul istoric respectiv e superior, fie şi prin faptul că din cuprinsul lui chiar înveţi ceva, nu rămâi numai cu lumi, structuralizări sociale şi religii inventate, ci cu date istorice, evenimente petrecute în realitate şi încadrări în panorama trecutului a informaţiilor culturale demne de memorat pe care acum le asociezi cu aventurile protagoniștilor.

   Închipuiţi-vă Urzeala Tronurilor a lui Martin combinată cu Stâlpii Pământului a lui Follett și ar ieşi exact ceva în genul seriilor lui Cornwell.

  Primul roman dintr-o trilogie al cărui supratitlu, În căutarea Graalului, ar putea duce cu gândul la fantasy şi îndepărta cititorii de roman istoric, tot aşa cum încadrarea ca roman istoric ar putea ține la distanță cititorii de fantasy. Nu ar trebui să ezite în a-l deschide nici unii, nici alţii, volumul ăsta are toate ingredientele necesare pentru a fi savurat de fanii ambelor genuri, cu la fel de multă satisfacţie.

   Suntem în anul 1342, la puţin timp de la debutul Războiului de 100 de ani dintre Franţa şi Anglia, care, aşa cum se ştie, nu a fost un conflict dus în formă continuată, ci o grupare temporală de mici ciocniri armate şi bătălii grandioase, botezate astfel de istorici.

   Dacă pe parcursul romanului, s-ar căuta răspunsuri la întrebări principiale de genul: Dincolo de faptul că simpatizăm, inevitabil, cu tabăra eroului nostru, din punct de vedere al corectitudinii politice, noi cu cine ar trebui să ţinem? Nu cumva cu francezii, pentru că ei sunt cei atacaţi pe propriul teritoriu şi englezii, invadatori? O analiză integratoare ar demonstra că nu neapărat. Francezii nu erau încă pe propriul teritoriu când au atacat Aquitania, Bretania și Normandia, chiar dacă Franţa modernă ar fi. Acele regiuni erau deosebite cultural de regatul francez şi încercau să îşi apere propria identitate sub un suveran mai favorabil, regele Angliei. Cea mai clară proiecţie în viitor despre cum ar fi putut arăta statele respective cu o altă traiectorie, nefranțuzită, este Flandra, care se preconiza în acea perioadă să fie ocupată odată cu ele, şi care este acum o parte a altui stat.

   Mai mult decât atât, nici cei care atacau, nici cei ce se apărau de invazie, nu erau încă băștinași cu adevărat, ci făceau parte din generaţiile de normanzi (practic invadatorii vikingi) care au cucerit nordul Franţei şi Anglia sub Wilhelm Cuceritorul şi au preluat galo-romanica drept limbă oficială, dar în genele lor, cel puţin în al aristocraţiei dominante, era încă mai mult sânge scandinav decât francez sau englez, propriu-zis. Din această îmbârligare dinastică şi din faptul că la acea vreme nici nu exista încă ideea filosofică de naţiune, nimeni nu era cu adevărat mai îndreptăţit să aibă un anumit teritoriu, oricum, niciunul dintre regii şi nobilii care conduceau campaniile războinice.

   Bernard Cornwell, de altfel, mereu fidel exactităţii construcţiei istorice, nici nu înclină vreo clipă obiectivitatea cu care narează spre o parte sau alta. Toţi sunt la fel de onorabili ori neonorabili, jefuitori, violatori, sadici, nemiloşi, generoşi, de treabă sau inumani, în funcţie de calitatea fiecărui individ dintr-o armie şi nu de corectitudinea luptei dusă de vreo armată, în totalitatea sa.

   Thomas locuieşte într-un mic sat de coastă din sudul Angliei, unde se antrenează, împotriva voinţei tatălui său, să tragă cu arcul, aşa cum făceau mai toţi adolescenții englezi şi galezi de condiţie joasă, în aşa fel încât la maturitate ajungeau ei înșiși cea mai periculoasă armă a trupelor regale în acele vremuri de victorii în şir ale regalitații englezeşti. Tatăl lui este un preot misterios, despre trecutul căruia nici băiatul nu ştie prea multe, cu posibile origini nobile, cu educaţie aleasă, venit nu se ştie de unde şi vorbind franceza cuceritorilor normanzi, pe lângă latina bisericească. În pofida excentricităţii sale, se bucură de preţuirea întregii comunităţi locale şi Thomas pare că se va supune şi el voinţei părinteşti şi-i va urma calea spre preoţie, studiind deja primul semestru la Oxford, dar fără să renunţe nicio clipă la pasiunea lui pentru arc, pe care o moştenise de la bunicul din partea mamei.

  Însă, într-o dimineaţă de Paşte a anului 1342 când sătenii se pregăteau pentru ritualurile Sărbătorii, Hooktonul este atacat de o corabie franceză pirat, cu scopul principal de a  se fura relicva sfântă adusă de Părintele Ralph şi adăpostită în bisericuţa locală. O lance veche găsită în Ţara Sfântă de cruciaţi, ce se crede a fi lancea cu care Sfântul Gheorghe a ucis balaurul, deținătoare de puteri miraculoase, dar și apărată de un blestem.

   Iniţiatorul aceste expediţii de jaf este fiul fratelui celui care acum e cunoscut ca preotul Ralph, un cavaler din aceeaşi familie nobiliară de peste mări. Scăpat de masacrul abătut asupra sătenilor, datorită talentului mânuirii arcului, Thomas întrevede pentru prima oară trecutul enigmatic al părintelui său. Îl găseşte străpuns de sabie în biserică, muribund, şi îi vegheză trecerea în nefiinţă, promiţând că va recupera lancea furată şi o va aduce înapoi.

   Totuşi, tatăl lui moare înainte de a dezvălui prea multe indicii despre ruda sa ucigaşă, astfel că drumul lui Thomas până la a se înscrie măcar pe traseul înfăptuirii dreptăţii, se anunţă destul de dificil.

   Îl regăsim pe flăcău peste trei ani în nordul Bretaniei, sub numele Thomas de Hookton, prădând regiunea şi participând la asedii, încadrat în trupele de arcaşi ale contelui de Northampton, sub conducerea carismaticului căpitan Will Skeat. Timpul a trecut peste promisiunile băiatului şi numai câte o remarcă rememoratoare a părintelui Hobbe, preotul companiei, îi mai aminteşte de făgăduielile făcute tatălui său şi Bisericii.

   Viaţa tânărului a intrat într-o rutină cinică a luptelor, jafurilor şi căutării de pradă, care caracteriza acei ani de hărţuieli ai războiului. Totuşi, scopul iniţial care l-a adus în Franţa va fi resuscitat dramatic de o serie de revelații şi noi jurăminte făcute în condiţii limită, tocmai în clipele când i se părea că are parte de cea mai victorioasă perioadă a carierei lui militare, odată cucerit oraşul La Roche-Derrien, datorită sugestiilor sale.

  Conflictul în care intră cu un mare cavaler arogant şi implicarea într-o relaţie aproape romantică cu o nobilă bretonă puternică şi fragilă totodată, îl vor duce pe căi şi prin încercări de neimaginat pentru băiatul din Hookton care era odată.

   Numele volumului, asociat în imaginarul colectiv modern mai degrabă cu romantismul unei serii de cărţi şi de filme sau cu arlechinul şi masca sa în roşu şi negru, vine din două surse. Herlequin îşi spune nepotul/vărul ucigaş misterios când conduce atacul pirateresc, dar hellequini, vor fi porecliţi şi călăreţii blestemaţi ai lui Will Skeat care jefuiesc Bretania, de către francezi, cuvânt cu aceeaşi semnificaţie în mai multe limbi: emisar al diavolului, cu faţa întunecată, care se spune că a cutreierat lumea pentru a izgoni sufletele damnate în iad.

   Pentru prima oară am întâlnit în beletristica istorică militaristă, accentul pus pe importanța arcului într-o ciocnire armată. Nobilii cavaleri luptă în armuri strălucitoare cu tactici de turnir, cel puțin în prima parte a Războiului de 100 de ani, dar victoriile au fost asigurate de oamenii de rând ai armatei engleze. Arcaşii teribili, ce se antrenau cu celebrul arc lung englez (ajungând și la 2 metri) din copilărie, respectând prevederi legale emise special în regat, până ajungeau la o îndemânare desăvârşită, aproape instinctuală, trimiţând săgeţi cu o forţă de penetrare incredibilă, una după alta, înainte ca măcar cea anterioară să îşi atingă ţinta.

   Bernard Cornwell descrie luptele şi bătăliile medievale într-o manieră atât de precisă şi detaliată, încât îţi creează impresia că ești spectator direct la evenimente. Un spectator implicat care ajunge nu numai să vizualizeze coliziunea cavalerilor, să audă vâjâitul săgeţilor şi urletele bărbaţilor în încleştare, dar şi să perceapă senzaţiile învingătorilor şi înfrânţilor, deopotrivă.

Seria În căutarea Graalului, ințial concepută ca o trilogie, este alcătuită din volumele:

Harlequin

Vagabond

Eretic

   1356 – evenimentele din acest roman au loc la un deceniu distanță de cele din trilogia originală, el nefiind încă tradus în limba română

 

Cartea Harlequin (În căutarea Graalului #1), de Bernard Cornwell poate fi comandată de pe site-ul dol.ro

Origini de Dan Brown-prezentare

   Cartea este disponibilă cu precomandă. Livrările vor fi făcute începând cu data de 22 noiembrie. Transportul este gratuit pentru orice comandă plasată până în data de 22 noiembrie 2017.

   Origini este cea mai bună carte scrisă de Dan Brown până acum. De această dată, profesorul Robert Langdon este invitat la Muzeul Guggenheim din Bilbao pentru a lua parte la ceremonia de dezvăluire a unei invenții care „va schimba fața științei pentru totdeauna“.

    Gazda este fostul student al profesorului, milionarul Edmond Kirsch, ale cărui realizări high-tech l-au făcut celebru în toată lumea. El va prezenta pentru prima dată descoperirea care răspunde la două dintre întrebările fundamentale ale omenirii.

   Seara meticulos pregătită se transformă însă în haos, prețioasa descoperire a lui Kirsch riscă să fie pierdută pentru totdeauna, iar Langdon, însoțit de eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, este nevoit să zboare la Barcelona pentru a localiza parola de decriptare a descoperirii lui Kirsch.

  Străbătând coridoarele întunecate ale istoriei secrete și extremismului religios, cei doi trebuie să facă față unui inamic periculos, al cărui singur scop este să îl reducă la tăcere pe Edmond Kirsch.

   Într-o cursă contracronometru marcată de simboluri enigmatice și indicii oferite de arta modernă, Langdon și Vidal identifică, în cele din urmă șocanta descoperire a lui Kirsch și adevărul extraordinar pe care ea îl conține.

  Dan Brown este autorul mai multor bestselleruri, printre care Codul lui da Vinci, Îngeri şi Demoni, Inferno sau Simbolul pierdut.

   Romanele lui au fost publicate în 54 de limbi și vândute în mai mult de 200 de milioane de exemplare.

    În 2005, revista Time l-a desemnat ca fiind unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume.

   Sursa dol.ro

by -
3

Relaxează-te! Avem cele mai cool cărți de la Nemira – cea mai cunoscută editură pentru SF & Fantasy

În mai puțin de două săptămâni ne vom uita cu sufletul  la gură la cel de-al șaptelea sezon al serialului-fenomen Game of thrones pe HBO. Cu un succes răsunător și neașteptat pe micile ecrane, Urzeala tronurilor scrisă de George R.R. Martin a fost publicată începând cu 2007 de către editura Nemira. Acum, cu promoția acestei luni, poți achiziționa la preț de două titluri, unul gratuit.

După cum bine se observă că în ultima vreme mulți regizori aleg ecranizarea de cărți SF, continuăm cu un alt autor cel puțin la fel de cunoscut – Philip K. Dick, recunoscut pentru romanul de tip ”poveste în poveste” Omul din castelul înalt. Vorbim de celebra întrebare ”ce-ar fi dacă?” transpusă în cadrul celui de-al doilea război mondial. Ce-ar fi dacă Germania nu ar fi pierdut în fața URSS? Sau SUA nu ar fi fost atacată la Pearl Harbor? Și totul în jurul unei alte cărți. Așadar, pasionați de istorie alternativă și SF, credem că este un MUST HAVE în biblioteca voastră.

Luăm o mică pauză de la cele mai citite titluri SF & Fantasy doar pentru a vă reaminti de ce Nemira este cea mai cunoscută editură ce publică astfel de cărți. Pe lângă partea comercială – peste 1.100 de titluri cu prețuri între 5 și 130 de lei – Nemira colaborează cu rețeaua Diverta de mai bine de 15 ani, timp în care s-au vândut sute de mii de titluri. Editura și-a păstrat identitatea în industria cărții prin publicarea de cărți din arii tematice ca SF, Fantasy, Ficțiune, Thriller sau Polițist. Nu lipsesc nici titluri pentru copii sau memorii și jurnale.

Revenind la cele mai cool cărți, ce-ar fi să te relaxezi citindu-i operele Rodicăi Ojog-Brașoveanu – ai de unde alege din cele 35 de romane polițiste pline de thrill și suspans, sau dacă vrei ceva á la Times New Roman, încearcă Arhanghelul Raul  a lui Ovidiu Eftimie – umorul românesc cu ceva SF.

Ai spune că avem doar SF, dar ce ai zice de niște poezie? Ți-l recomandăm pe Emil Brumaru caracterizat într-un articol apărut acum 10 ani în Ziarul financiar că ”intră abrupt în relație cu oamenii, supunându-i la un fel de probă de foc, cu o ironie pe care n-ai cum să i-o citești pe chip. Și abia după ce ai trecut această probă, la care te supune conștient au ba, ajungi să ai dreptul să-l cunoști așa cum e.” Sau poate ai vrea să citeși Cu ochii larg deschiși  scrisă de renumitul scriitor britanic Julian Barnes – volum de eseuri despre arta modernă scrise cu sensibilitatea și finețea pe care le știm din literatura câștigătorului Man Booker Prize. O prezentare a autorului și recenzie a cărții găsești pe bookaholic.ro.

Așadar, în această lună a lui Cuptor vei găsi în toate magazinele fizice Diverta din țară promoția de la editura Nemira: cumperi două cărți și pe a treia o primești gratuit, desigur în limita stocului disponibil. Nu spunem ”keep calm & read” ci ”relaxează-te cu cele mai cool cărți”!

by -
14

VIAȚĂ PROFESIONALĂ SAU VIAȚĂ PERSONALĂ?

Îmi pare rău, sunt așteptată, de Agnès Martin-Lugand-recenzie

Titlul original: Désolée, je suis attendue

Traducere din limba franceză:  Carmen Otilia Spânu

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 368

Nota mea: 10/10

     După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș, fiind tradus în mai multe limbi. Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de producătorul american Harvey Weinstein.

    Cărțile lui Agnès Martin-Lugand s-au vândut în Franța în peste un milion de exemplare. La Editura Trei, romanul Oamenii fericiți citesc și beau cafea a apărut în 2016, urmat de celălalt roman al autoarei, Viața e ușoară, nu-ți face griji.

Foto von Agnes Martin-Lugand

   Am tot auzit vorbindu-se despre Agnès Martin-Lugand, despre cărțile ei, despre minunata lansare organizată la București. Nu mai citisem nicio creație de-a autoarei de origine franceză și eram nerăbdător să-i descopăr stilul atât de lăudat, să intru în contact cu literatura franceză contemporană. Dacă m-ați întreba de ce am ales să încep cu cel din urmă titlu tradus la noi, probabil v-aș răspunde că descrierea cărții m-a atras ca un magnet și, mai ales, conceptul de workaholic adus în atenția cititorilor.

   VIAȚĂ PROFESIONALĂ SAU VIAȚĂ PERSONALĂ?

   Fără îndoială, această întrebare, retorică aș putea spune, reprezintă fundamentul cărții de față. Lui Yaël, protagonista acestui roman, îi este extrem de dificil să găsească răspunsul corect. De ce? Fiindcă este un workaholic, o persoană dependentă de muncă, pasionată până la extrem. Existența ei se învârte în jurul slujbei pe care o are, prioritatea sa de necontestat.

  Dar, înainte de toate, Yaël a fost o tânără ca toate celelalte. A profitat din plin de anii studenției, și i-a petrecut distrându-se, bucurându-se de viața alături de gașca sa de prieteni. O gașcă frumoasă, nebunatică, lipsită de inhibiții și, cel mai important, unită. Totul era atât de frumos, Yaël lipsită de orice grijă… până într-o zi. Prietenul lor Marc a dispărut brusc, fără să anunțe pe cineva, fără să le ofere o garanție că se va întoarce, că este în regulă. Nimeni nu știa nimic, iar Yaël a suferit cel mai mult, căci o parte din universul ei se năruise peste noapte…

    După ce a terminat facultatea și stagiatura, a fost angajată de Bertrand, patronul agenției de traduceri și interpretariat la care a și făcut practică. Încet-încet s-a dedicat muncii sale, putând astfel să-l uite pe Marc. S-a schimbat foarte mult, încât acum e de nerecunoscut. Munca e izvorul fericirii sale, al ambiției sale nestăvilite de a reuși, de a se perfecționa, de a-și depăși limitele.

,,În schimb, șeful tocmai își bătea capul cu omonimele în engleză. Și se mai considera interpret! Trebuie să-i învăț totul! Nici una, nici două, am parcurs cei trei pași care mă despărțeau de el, i-am pus mâna pe umăr și i-am șoptit mândră la ureche o soluție la problema sa. A bătut nervos din degete pe masa de lemn.

-Afară, domnișoară stagiară! a șuierat printre dinți, aruncându-mi o privire încruntată.

  [… Bun, măcar acum știa că exist. Dar, Dumnezeule, ce netoată! Ar trebui să învăț să-mi țin gura câteodată.”

   Zece ani s-au scurs ca vântul și ca gândul. Yaël nu mai este de mult tânăra iubitoare de distracție, ci o doamnă serioasă, hiperactivă, mereu îmbrăcată într-o ținută office ce-i accentuează răceala, caracterul ursuz, lipsit de umor și voioșie. În schimb, se poate mândri cu evoluția sa. În momentul de față este mâna dreaptă a șefului și, mai mult decât atât, un reprezentant de seamă al unei agenții ce s-a extins, ce a devenit faimoasă datorită promptitudinii și calității serviciilor oferite.

   Alice, sora ei și Cedric, soțul acesteia, și-au întemeiat o familie, au doi copii frumoși. Jeanne și Adrien, la rândul lor, se pot lăuda cu împliniri pe plan personal. Yaël a rămas singura din grup nemăritată, fără copii. Jobul îi ocupă tot timpul, astfel încât întâlnirile cu prietenii și familia sunt tot mai rare și cât se poate de scurte. Protagonista este deranjată de copii gălăgioși ai prietenilor, de glumele vechilor săi tovarăși, de buna lor dispoziție, de capacitatea lor de a face și altceva înafară de muncă. ,,Îmi pare rău, sunt așteptată” devine, astfel, definiția existenței sale mult prea preocupate de lucrurile efemere…

,,Mi-am amintit de prezența lui Marc, am închis o clipă ochii și m-am întors spre el. Părea complet aiurit de ceea ce se petrecea. Ce spectacol dezolant îi ofeream? Până la urmă, își va da seama că nu mai era ca înainte.

– Îmi pare rău, sunt așteptată…, i-am spus în șoaptă. Nu voiam să stric petrecerea, dar am obligații.

– Eh… nu-ți face griji… Nu sunt supărat pe tine, mi-a răspuns vădit sincer.”

   Starea lui Yaël se agravează pe zi ce trece. Este epuizată psihic, nu se alimentează, nu se odihnește și nu renunță la a lucra din spatele biroului său ori la a fugi de la o întâlnire de afaceri la alta. Față de colegi manifestă o aroganță și o lipsă de toleranță ieșite din comun. Și, într-o după-amiază, intră într-un magazin de vechituri pentru a se adăposti de stropii de ploaie ce biciuiesc fermecătorul oraș de pe Sena. Vânzătorul nu este nimeni altul decât Marc, prietenul dispărut, prietenul pe care nu credea că o să-l mai vadă. Este reticentă în ceea ce îl privește, însă acesta se reîntoarce în grupul de prieteni, fiind primit cu brațele deschise.

   Bertrand o obligă să-și ia un concediu de trei săptămâni. O hotărâre ce o răvășește la propriu. Cum ar putea lenevi atâta timp? Cum ar putea să stea departe de lumea afacerilor, traducerilor, stropită din belșug cu șampanie fină?

   La insistențele prietenilor, acceptă să-i însoțească la casa de vacanță a părinților ei și ai lui Alice. Mica Floare, reședința construită de tatăl său în sudul Franței, îi amintește de copilărie, de alte vremuri. La început, se încăpățânează să-și continue stilul de viață nesănătos, dar prezența lui Marc o copleșește, o aduce cu picioarele pe pământ. Se bucură de piscină, de hambarul înțesat de amintiri, de plimbările prin regiune, de prieteni. Yaël de altă dată pare să fi renăscut.

,, M-am uitat la resturile electronice care erau să ne coste viața, mai ales pe el. Pentru că, până la urmă, a mea se rezuma la asta. La chestia asta. Lumea, ceilalți nu mai existau, nu mai aveam nicio idee despre ce este bun, rău, drept sau nedrept. Existența mea se rezuma la informațiile furnizate de chestia asta inanimată, fără emoții. Eram o scoică goală, fără considerație pentru cei din jurul meu. Fusesem pe punctul să-l omor pe Marc ca să-mi salvez telefonul, acest iPhone 6 cu care dormeam, care până la urmă era bunul meu cel mai prețios, unicul de altfel. Am simțit o mână pe braț, m-am răsucit spre Marc, spăsit în fața mea.

― Îmi pare rău pentru glumă, nu trebuia să se termine așa, s-a scuzat el.

    Nu, n-ar fi trebuit să se termine așa și nu era vina lui. N-ar fi trebuit să încerc să-l recuperez, n-ar fi trebuit să pierd din vedere realitatea, n-ar fi trebuit să devin complet irațională pentru chestia aia, ar fi trebuit să râd, ar fi trebuit să scot limba la el, ar fi trebuit să- i promit că am să-l arunc în apă ca să mă răzbun.”

   Din nefericire, minunatul concediu ia sfârșit, protagonista se vede nevoită să se întoarcă la activitatea sa de zi cu zi. Cu forțe proaspete, cu zâmbetul pe buze, schimbată. Nu-și mai neglijează prietenii ca înainte, dar tentația reușitei îi acaparează treptat judecata. E posibil ca Bertrand s-o facă asociata lui. Din acest motiv, trebuie să-i dovedească ce poate. Însă inima sa bate mai tare în prezența lui Marc. Ca și cum cei zeci ani unul fără altul nu ar fi existat.

   Până la sfârșitul cărții suntem martori ai unei confruntări interioare, permanente. Yaël trebuie să facă alegeri sau, cel puțin, așa crede ea. Yaël cea veche, dezinteresată, pusă pe șotii sau Yaël cea nouă, obsedată de perfecțiune? Marc, povestea lor de iubire sau agenția, locul de muncă? Mica Floare sau Paris? Trecut sau viitor? Viața personală sau viața profesională? Rămâne să aflați care din răspunsuri vor triumfa în cele din urmă.

„- Fii lucid, noi doi nu suntem pe aceeași lungime de undă. Eu sunt ambițioasă, tu te mulțumești cu ce ai, ceea ce nu pot să-nțeleg cu niciun chip. N-am timp de pierdut, nici loc să mă încurc în amănunte…”

   Mi s-a părut de-a dreptul fascinantă cartea lui Agnès Martin-Lugand. Am fost plăcut surprins să descopăr o poveste frumos țesută, ce se citește ușor. Am parcurs cartea imediat, pierzându-mă în această istorie surprinzătoare ce evidențiază un personaj principal complex și ce introduce cititorul în cultura occidentală, pe cât de asemănătoare cu a noastră, pe atât de diferită.

   Personal, m-am regăsit în personalitatea lui Yaël, întrucât am, adesea, tendința de a deveni un workaholic cu acte în regulă. Spre norocul meu, reușesc să scap din când în când de această patimă, de acest drog destul de periculos. Fără îndoială, acest volum ar trebui să se afle în biblioteca și în planurile de lectură ale oricărui cititor care se respectă, dar, în special, în ale oamenilor pasionați de muncă. Să nu uite niciodată că banii, faima, succesul nu reprezintă cheia unei vieți fericite. Pentru asta avem nevoie de multe alte lucruri, pe care, de multe ori, e suficient să le acceptăm în viața noastră, pentru care nu trebuie să muncim din răsputeri.

  Vă recomand cu mare drag ,,Îmi pare rău, sunt așteptată”! Această carte mi-a înfrumusețat week-end-ul, căci, fără îndoială,  este perfectă pentru a o lua cu tine în vacanță. Peste mări și țări sau la o aruncătură de băț. Important este să profiți din plin de timpul liber, de compania celor dragi ție, de viața asta scurtă, dar fermecătoare. Presar-o cu momente memorabile și cu oameni neprețuiți! Carpe diem!

   Îmi pare rău, sunt așteptată e scris cu aceeași naturalețe care a devenit o marcă a scrisului lui Agnès Martin-Lugand. (Le Parisien)

   Cred că nu ne oprim niciodată din a ne construi propria fericire. E un proces neîntrerupt. Yaël poate să se schimbe, are dreptul ca, la un moment dat, să aleagă altă cale. Până la urmă, putem avea mai multe vieți. (Agnès Martin-Lugand)

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Îmi pare rău, sunt așteptată de Agnès Martin-Lugand a fost oferită de Librăria online Diverta şi poate fi comandată de pe site-ul dol.ro

“până şi cele mai importante lucruri pot fi uitate”

 

Rugul, de György Dragomán-când Isabel Allende o întâlnește pe Sofi Oksanen în Transilvania

Editura Polirom
Anul apariţiei: 2015
Titlul original: Máglya
Traducere: Ildiko Gabos-Foarţă
Nr. pagini: 344

 

    György Dragomán, de fapt Dragomán György – la unguri asta cu numele şi prenumele de-a-ndoaselea e chiar ceva ce aparţine specificului cultural, nu a încercat să fie impus comunistoid-organizatoric – este un tânăr scriitor maghiar născut în România, ce a devenit prin romanul său de căpătâi, Regele alb, unul dintre cei mai apreciaţi, premiaţi şi tălmăciţi în alte limbi, autori din Ungaria.

    Rugul a apărut în 2014, la aproape un deceniu după Regele alb – ce-a tot crescut în traduceri (s-au depăşit treizeci de limbi), aşa că poate fi considerat un roman de maturitate deplină al scriitorului şi publicarea lui, una în regim de vedetă locală.

   Povestea debutează într-un orfelinat, din perspectiva unei adolescente de 13 ani, Emma, odată cu apariţia bunicii sale despre care nu ştia nimic, venită să o revendice. Părinţii fetei nu i-au vorbit niciodată despre trecutul lor şi ivirea bătrânei în viaţa sa este o explozie de revelaţii, sentimente şi concepte noi.

   Retrasă în sine după moartea mamei şi a tatălui, Emma manifestă un comportament cvasi-autistic. Îşi exteriorizeză prea puţin trăirile, iar când o face izbucneşte în reacţii agresive sau violente. Încearcă să îşi îndepărteze din minte orice gând tragic despre decesul alor săi şi să ignore schimbările din jur, lăsându-se în voia valului şi adaptându-se amorf la orice nou mediu.

   Ajunsă în casa bunicii, magia şi vraja se strecoară în viaţa ei. Natural, firesc, la fel ca noii colegi de şcoală, prietenul biciclist cu un şoim pe umăr sau antrenamentele pentru orientare turistică şi alergările pe teren accidentat, ce le presupune noua activitate sportivă. Bunica sa are însuşiri paranormale şi ea pare să le fi moştenit şi să-i prindă trucurile magice foarte uşor.

   Posibilitatea de a comunica cu fantoma bunicului, citirea viitorului, influenţarea îndeplinirii dorinţelor, animismul, interacţiunea spirituală cu fauna, flora, insectele şi creaturile telurice care prind viaţă, toate se dezvăluie rând pe rând, ca făcând parte din panoplia vrăjitorească a bunicii ei. Seninătatea cu care le acceptă Emma şi uşurinţa cu care le deprinde, demonstrând că mereu au fost prezente în aura sa, acum fiind doar îndrumată în accesarea lor.

    În planul frust al realului, Emma a nimerit într-un orăşel de provincie încă afectat de proaspăta Revoluţie. Rănile ciocnirilor care au dus la schimbarea regimului nu s-au vindecat, societatea nu şi-a regăsit încă făgaşul normal. Conflicte stranii, referitoare la trecut, la atitudini politice sau trădări, pe care fata le percepe secvenţial, tulbură viaţa comunităţii. Pentru ea mult mai vii sunt contradicţiile de la şcoală cu colega de bancă impusă, Krisztina, sau îndrăgostirile succesive de Ivan şi Peter, dar chiar şi acestea ajung să fie influenţate de torentul subteran vijelios al antagonismului post-revoluţionar.

   Misterele ce stau în spatele acestei istorii zbuciumate, care include nu numai Revoluţia, dar şi perioada pogromurilor naziste ale celui de-al Doilea Război Mondial, precum şi secretele personale, familiale, încep să se dezvăluie încet-încet în faţa ochilor fetei, ce ajunge nu numai să îşi cunoască astfel bunica, mama, tatăl, bunicul şi trecutul lor, dar şi să se maturizeze, să devină conştientă de locul ei în lume şi felul cum se raportează la societatea zăpăcitoare.

    Un mod aparte de a restaura amintirile sunt flashback-urile bunicii, care refac povestea încercării ei de a îşi salva în tinereţe prietena evreică de la deportare. Perspectiva sa are o curgere melancolico-fatalistă, cu verbele la persoana a doua acumulând fluența unui vis cu final ştiut, coşmaresc, imposibil de modificat. Umbrele trecutului se strecoară episodic în existenţa de azi, cu fiecare rememorare a bătrânei.

   Felul de a povesti din punctul de vedere al fetei este mai direct, mai simplu, mai sacadat, la persoana întâi, dar şi pe ea o însoţeşte un val de visare care atinge deseori planul real. Oniricul nu e parcelat clar şi conştiinţa Emmei glisează dintr-o dimensiune într-alta.

   Farmecele şi descântecele învăţate de la bunică au toate specificitatea locului şi pornesc de la gesturile milenare ţărăneşti, de a pregăti masa sau de a săpa în grădină, din comuniunea omului cu natura şi amestecarea fluidelor corporale, dintre care cel mai valoros e mereu sângele, cu ţărâna şi sevele plantelor. Vrăjile sunt privite nu atât ca modalităţi de a rezolva problemele complicate ale existenţei profane, cât drept posibilităţi de evadare în altă dimensiune a simţurilor.

 

    Însăşi localizarea orăşelului bunicii, în care este adusă Emma, nu are o geografie exactă. Istoria lui poate fi a oricărui burg minuscul sau sat mai măricel, transilvan, şi a niciunuia atestat. E inutil să încerci să recunoşti fapte reale istorice, scriitorul a creat din evenimente, în primul rând o atmosferă psihic apăsătoare, tulburările nu au corespondenţe faptice din vremea aceea, decât ca mari probleme tipic post-revoluţionare: securişti reciclaţi, muncitori manipulaţi, vânătoare de colaboraționiști ai vechiului regim – degenerând inevitabil în suferințe pentru nevinovaţi. Ceea ce se pierde în structurarea logică a unor confruntări politice se câştigă în analiza psihologică a personajelor, asupra căreia autorul se concentrează.

   Dacă e să fac vreun reproş romanului, ar fi cel subiectiv de a aborda universul feminin sensibil şi intuitiv, la cârmă cu un bărbat-autor. Este greu de conceput că ai putea să limitezi vreodată domeniul de vânătoare al unui scriitor, dar ar trebui să existe o auto-reţinere în a prezenta ca mascul perspectiva feminină adolescentină. Nu ştiu dacă György Dragomán are o fiică de vârsta Emmei şi cât timp a petrecut studiind-o pentru a-şi întrupa personajul (nu cred că i-ar fi permis ea … lol), oricum, rezultatul nu este convingător, chiar ţinând seama şi de trauma pierderii părinţilor. Personaja lui pare băiatul pălit de vertij din De veghe în lanul de secară, o creatură autistă care de abia înţelege ce se întâmplă în jur, fără nicio curiozitate feminină şi fără sentimente potrivite cu vârsta sau sexul ei. Nu s-a căzut de acord pe degeaba că fiecare ar trebui să scrie despre ce cunoaşte. În ziua de azi a devenit irelevant cum crede un scriitor-bărbat că gândeşte o fată. Pentru că, Slavă Domnului, sunt acum destule autoare femei care să ne spună ele ce le-a trecut prin cap la primul ciclu sau cum se simte vântul pe fese şi de ce sunt în pragul isteriei, nu se mai simte nevoia unui balzacian salvator epocal care să ne prezinte asemenea senzaţii intime fizico-psihologice ale altui gen.

   Există o puternică simbolistică animalieră şi insectivoră în carte, fără a fi atât de pregnantă încât să o integreze în vreun curent simbolist. Cel mai puternic leitmotiv dintre toate, fiind chiar cel al rugului. Simbol ce, de altfel, dă titlul volumului și revine de trei-patru ori pe parcursul istorisirii, definind de fiecare dată o etapă, o schimbare, o revoluţie, un nou început, o purificare.

    Rugul este un roman experimental, cuprinzând elemente simbiotice ale tuturor genurilor de creaţie epică sau lirică. Unul în care magia se scurge în realitatea minimalismului post-comunist şi îi reactivează farmecul şi tragismul trecutului. Pentru cunoscătorii marilor succese ale literaturii est-europene sau sud-americane, care au şi ele bestseller-urile lor internaţionale, cea mai bună recomandare este să remarci că în cartea lui Dragomán, Isabel Allende o întâlneşte pe Sofi Oksanen în Transilvania şi pun de-o şuetă în jurul focului, sub un cer magic. Pentru conformitate, autorul Rugului consemnându-le poveștile întrepătrunse.

Cartea Rugul de György Dragomán a fost oferită de Librăria online Diverta şi poate fi comandată de pe site-ul dol.ro

Sursa foto: Pinterest

Promoție de ”trei” la Editura TReI

Continuăm seria lunilor dedicate editurilor ce ne oferă bestseller-urile momentului și cele mai noi cărți. Astfel că în toată rețeaua Diverta te așteptăm cu promoția lunii Mai: 2+1 cadou la toate titlurile publicate de Grupul Trei (Editura Trei, Pandora M și Lifestyle Publishing).

Îți reamintim mai jos câteva dintre cele peste 1.000 de titluri TReI existente în cele 28 de magazine Diverta, ce fac senzație în rândul iubitorilor de lectură.

Promoția este valabilă în perioada 1-31 Mai 2017, în limita stocului disponibil, exclusiv în magazinele fizice Diverta. Este considerată cadou cartea cu cel mai mic preț dintre cele trei selectate.

Dacă încă nu ai citit-o, îți recomandăm să o cumperi cât mai repede. ”Fata din tren” scrisă de Paula HAWKINS este cel mai citit roman de la editura TReI (ex. aproape 2 mil. de exemplare vândute în doar 4 luni în SUA). Cartea face furori și în rândul clienților noștri și îți va promite un suspans demn de cele mai tari thrillere; l-a ținut treaz o noapte întreagă pe Stephen King, celebru autor de romane horror.

A doua carte ar putea fi una din cele scrise de Chris SIMION, printre altele cunoscută ca fondatoare a companiei de teatr D’AYA. Fie că alegi ”40 de zile” sau ”Ce ne spunem când nu ne vorbim”, cu siguranță îți vei descoperi și mai mult sufletul, printr-o introspecție a ceea ce crezi, simți și gândești.

Dacă îți dorești ca ultima carte din cele ”2+1 cadou” de la Diverta să fie din domeniul psihologiei și autoeducării, atunci ceea ce-ți oferim sigur este pe placul tău. Mai ales că editura TreI a fost inițiată cu scopul de a oferi publicului cărți de psihanaliză. Una din recomandările noastre – CODUL VINDECĂRII. 6 MINUTE PENTRU VINDECAREA PROBLEMELOR DE SĂNĂTATE, SUCCES SAU RELAȚIONALE – prezintă studiile și recomandările doctorului Alexander Loyd de activare a funcției corporale astfel încât să fie eliminată în proporţie de până la 95%, sursa tuturor bolilor şi stărilor de rău.

Ulterior, portofoliului i s-au adăugat cărți pentru copii (ex. Prietena mea genială sau Elefantul Elmer), hobby sau ficțiune pentru adolescenți (ex. Căutând-o pe Alaska sau Jurnalul unui adolescent timid).

Revenind la domeniul principal al grupului editorial TreI, vă propunem câteva cărți care sunt bune  de sfetnici, indiferent că vă doriți să aflați mai multe despre propria viață, a familiei  sau cum să faceți față unor diferite situații din viața personală sau profesională:

  • Înțelegerea Vieții, Alfred Adler
  • Ce spui după Buna ziua?,  Eric Berne
  • Icd-10. Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament,  Colectiv
  • Trauma, atașament, constelații familiale. Psihoterapia traumei, Franz Ruppert
  • Vindecarea prin povești, George W. Burns
  • Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie, Irvin D. Yalom
  • 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți, George W. Burns

by -
6

Diverta te invită la Blind Date with a Good Book

Diverta a lansat un nou concept în librăriile din România, Blind Date with a Good Book! Astfel, în toate magazinele retailerului, clienții pot trece peste etapa alegerii unui titlu anume și să aleagă un Blind Date with a Good Book!
Conceptul adună cele mai bune titluri evaluate prin vânzările magazinelor Diverta și prin recenziile clienților din România și însumeaza până la 20 de titluri în fiecare magazin din țară!BD DivertaBD Diverta -Povestea e tot perversaDiverta a vândut în prima lună de la lansare peste 2000 de exemplare. Aceste cifre arată un interes crescut în rândul clienților și determină retailerul să susțină dezvoltarea conceptului Blind Date with a Good Book și să introducă ediții speciale pe parcursul anului in functie de sezon. In acest sens, Diverta are in pregatire o serie noua de carti pentru Blind Date with a Good Book în februarie-martie, pentru perioada Vallentine’s Day – Dragobete – Mărțișor – Ziua Femeii.
Cărțile din colecția Blind Date sunt împachetate într-un ambalaj cu  o grafica speciala, ce oferă clientului indicii despre titlul cărții. Astfel, își pot satisface curiozitatea în timp ce își pun la încercare cunoștințele din domeniu!
BD Diverta fictiune,jpgBD Diverta - Incearca sa mai dormiCele mai atrăgătoare titluri ale colecției Blind Date au fost Magie, Chimie sau Prostie?, Încearcă să mai dormi după ce citești această carte și O poveste despre renunțarea la perfecțiune. Cititorii sunt așteptați în magazinele Diverta să afle ce cărți se ascund în spatele acestor titluri-ghicitori!
Blind Date with a Good Book se adresează celor care vor să fie siguri că citesc o carte bună și nu au timpul necesar să se documenteze în privința noilor apariții, dar și celor cărora le place misterul și râvnesc după o ghicitoare bună.
Aceste cărți pot fi și o soluție inedită pentru un cadou: sunt deja ambalate atragător, oferă indicii despre carte, astfel încât poți alege una potrivită personalității sărbătoritului, iar curiozitatea îl va face să fie primul cadou pe care îl va deschide!

Despre Diverta
Diverta este principalul retailer de entertainment și dezvoltare personală din România, cu o istorie de 16 ani și un concept  unic pe piața locală, adaptat nevoilor consumatorului modern. Retailerul deține 23 de magazine în 15 orașe din țară.
Diverta se remarcă printr-un mix de produse variat ce include: cărți, produse de birotică și papetărie, jucării, cadouri, colecții școlare și pentru adolescenți, jocuri, gadgeturi tech&non-tech, accesorii media.
Dinamic, inovator, variat, prietenos și de incredere, spiritul Diverta se reflectă deopotrivă în gama de produse și în amenajarea spațiului de vânzare, structurat pe zone de interes.

      

%d bloggers like this: