Tags Posts tagged with "duel poetic"

duel poetic

by -
3

Duel poetic: Timpul ploilor & Doar atunci

Timpul ploilor –Maria Savu (Maya Alma)

Suntem atât de departe unul de altul
și-atât de apropiați în gândul celuilalt
c-o mână încerc să îți ating înaltul
cealaltă dă la o parte norii de cobalt

Răsare ca o mare pierdută în azururi
această clipă solitară în care singurătate mi-s
și ca un val mi-e dor de aer și a pururi
împing furtuna-mi înspre țărmul tău abis

Stăm unul lângă altul deși nu te mai simt
decât în mine și-n părul greu de-atingeri
te mai respir clipei de ieri și din instinct
vine iubirea ta să-mi fie leac la îngeri.

 

Doar atunci –Călin Lucian

zbor
porumbițo
zbor pe deasupra tâmplelor tale
zbor printre depărtările ce ne apropie
între acel mâine
în care voi atinge din nou orizontul
alături de tine și ieri
când mă ridicai în al nouălea cer
aproape de îngeri

nu am să-mi mai întind aripile
divino
decât atunci când
tu
vei zbura alături de mine

Verdict?

 

 

 

 

 

 

by -
7

Duel poetic: Ultimul druid & Drumul Spre  Lumină

Ultimul druid-Daniel Vişan Dumitru

Toiagul ce mă poartă pe vechile hotare
Nu-i ramură tăiată din arbor oarecare,
Şi are-n el putere, iar altul ca el nu-i,
Căci eu îi sunt druidul, supusul nimănui.

El mi s-a dat, el, singur, în clipa când, din ceruri,
A coborât scânteia trimisă din eteruri
Şi mi-a adus ce numai druizii au ca dar
Iar toţi ceilalţi se-nclină puternicului har.

Sărmanii, chiar şi regii, stăpâni în lumea lor,
Se tem de cel ce este-al cunoaşterii izvor,
Îi caută puterea, deşi se tem de ea,
Şi-i folosesc ştiinţa, îl roagă să mai stea,

Iar lumea lor măruntă, adesea fără legi,
E, toată, la-ndemâna druizilor pribegi,
Chemaţi s-o îngrijească, să-ncerce să repare
Tot ceea ce o strică, tot ceea ce o doare.

În mine-s adunate din două mii de ani,
Secretele pierdute de gali şi de romani
În vremurile-n care, de lucruri noi avid,
Mi-am căpătat puterea. Sunt ultimul druid.

Drumul Spre Lumină-Daniel Irimescu (Dac)

O să cadă frânte de pe umeri

Ale noastre aripi albe, toate,

Până sufletu’ va vrea să-și cânte,

Ale lui iubiri, demult uitate.

Râuri, râuri, vijelios s-aruncă

Printre gene care tremur obosite,

Herghelii de zămislite lacrimi,

Din străfundul inimii rănite.

Pe obraz șiroaiele încet s-aprind

Și cioplesc grăbit cu dalta vremii, riduri,

Ce-amintesc de negrăitele dureri

Și de caznele lăuntricelor iaduri.

În țărână pașii rătăciți se-afundă

Sub povara veche-a crucii de pe umeri,

Care-i poartă astăzi, zornic prin furtună,

Spre un asfințit al ultimelor temeri.

Roua dimineții spala-noastre patimi

Curățând obrazul apăsat de vină,

Iar în ochi răsare, dup-atâta beznă,

Drumul ce ne duce, veșnic spre lumină.

 Părerea voastră?

Sursa foto: Pinterest

by -
6

Duel poetic: Lucide clipe dor & Însufleţire

 

LUCIDE CLIPE DOR—Rus Maria

…munţi tresar, icnesc izvoare, albe-aripe le-am ciuntit
cu Toamna asta-ngalbenită de-a frunzelor paradă,
un trandafir bolnav de Soare grăbeşte să mă vadă
cât Luna încă mă măsoară, cu ochiul amorţit.

Asculţi? Mi-e atât de dor de Timpul care-a asfinţit!
Cu dalta dragostei tu m-ai cioplit în forme de baladă,
prin licărirea palmei, trăirea mi-ai cuprins sub acoladă,
cu sănii fremătând, raze străbat în vaier neclintit.

Suav şopteşte glasul doinei cuvântul obosit,
tristeţea mută-a biruinţei fereşte busculadă,
mocnitul viers de eu începe-a ţine canonadă,
secunde-apasă-a norilor falangă şi ora a oprit…

Zâmbesc a tine, Vară, poveste inegală cu versul nerostit,
cât tinereţea strigă, umbre-alungă, zideşte baricadă
statuilor de vise, cu vânt a dor grăbeşte-o escaladă
a amforei cu apă înstelată, Lumina Cerului vrăjit…
A tine, lucide clipe dor, iubirea-n tranşă s-a proptit.

 

ÎNSUFLEŢIRE-Lucian Ciuchiţă

Inel pe însufleţirea unui moment de linişte
Cuprinsă între unghiuri sentimentale şi provocatoare.
Un strop de rouă vie emanând zel din compoziţia Universului
Trăiri şi netrăiri perpetue în abisala oscilaţie a vremurilor.
Lemnul crud al pădurilor mustind de plăcerea răcorii pe poteci.
Cristalul stâncii ce magnetizează aerul schimbărilor viitoare.
Cenuşa rămasă din explozii conceptuale,
Va renaşte din viaţa de dincolo de viaţă .
Rămânem muţi în faţă unei constelaţii de expansiune a ideilor netrasmise de Creaţie
Suntem doar secundele din faţa viitorului… .

Ce părere aveţi?

by -
28

Duel poetic: Dragostea & Să taci!

Dragostea- Lucian  Ciuchiţă

Dragostea este respectul faţă de tine, nu poţi iubi ceva ce nu-ţi place..

Dragostea este timpul pe care-l petreci cu tine când te hrăneşti cu fericire..

Dragostea este marea pe care o simţi în ochii iubitei..

Dragostea este Universul pe care îl atingi fără să vrei…

Dragostea este frica să nu te iubeşti prea tare şi să uiţi că exişti…

Dragostea este liniştea din faţa furtunii, sentimentele sunt corabia ce te poartă spre armonie..

Dragostea este setea de roua căzută de pe petalele trandafirilor..

Dragostea este înţelegerea fără cuvinte şi sentimente într-un perpetuum mobile…

 

Să taci!- Veronica  Budea

Am învățat
să-ți ascult
tăcerea
cuvintelor nerostite.

Am transformat
tăcerea
în arta
glasului
fără voce.

Ai pus sub cheie
sinonimele iubirii
dar ai uitat
uşa inimii deschisă.

Tăcerea ta
mi-a şoptit
acel nimic
care contează.

Să taci !

Ce părere aveţi? Verdict?

by -
8

Duel poetic: Hai în inimă la ora & Atât de simplu

Hai în inimă la ora-Maria Savu (Maya Alma)

Cât cuprinde zarea ta, cerul s-a schimbat în rouă
să îmi răcorească gura, norii stau să cadă-n ea,
miezul zilei nu mai știe frunza pe unde să-și plouă,
muguri dulci mocnind a tine dau a rod prin toamna mea.

Hai în inimă la ora când s-au  rupt zorii de văi,
vântul adiind miresme se întoarce-n ochii tăi
mult mai lin ca înainte mai duios furând din pleoape
licăr străjuit de aur, somn profund de cer și ape.

Hai în inimă la ora când se trece înspre-albastru
și îngroap-o în venirea unui ceas neamorțit,
precum liniștea-nserării adorând umil un astru,
te găsesc lângă răni vechi, leac de îngeri, împietrit

Atât de simplu-Călin Lucian

Aş refuza Edenul de nu mi-ai fi, tu, Evă.
Nu vreau nici veşnicii, nici cer, nu vreau nici aripi,
de n-am zbura-mpreună, aş refuza şi Raiul !
Tu-mi eşti şi univers şi paradis şi zbor,
decât eternitatea trăită fără tine,
aş accepta, domniţă, mai repede să mor.

Femeie, te ador!

 Ce spuneţi?  Verdict?

by -
13

Duel poetic-Iluzie vs.Principiu

    Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că-mi place poezia şi citesc cu plăcere ce scriu poeţii noştri cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi.
Şi pentru că nu mi se pare corect să vorbim şi să-i cunoaştem numai pe prozatori, haideţi să-i cunoaştem şi pe cei care ne vrăjesc inimile cu versurile lor.
Şi pentru că vreau să mă joc puţin i-am provocat pe poeţi la un “duel” în versuri şi iată ce a ieşit.

    Pentru ca este un Duel Poetic, dorim să vă exprimaţi opţiunea.

Să pornim duelul, vedem cine iese învingător în prima rundă.

        Succes!

RODICA PUŞCAŞU

Iluzie

Dimineaţă… oamenii secera secundele,
zborul păsărilor opresc timpul în loc
Tu păşeşti
Singur
În gândul meu încă adormit
Că un soare ce atinge florile
Tu păşeşti
Singur
Şi ochii mei se închid că să te prindă acolo
Dar te strecori şi gândul alunecă…
Iluzie…
Mă trezesc şi e dimineaţă…iar oamenii secera secundele.

CĂLIN LUCIAN

Principiu

când Cel ce deţine timpul
mă va întreba ce aş face cu el
dacă mi l-ar da pe tot înapoi
am să-i răspund fără să clipesc
că aş renunţă la toată viaţă mea
pentru clipele petrecute lângă Ea
însă
pentru că inima ei este dăruită
şi aş renunţă la tot
pentru iluzia oferită de altcineva
îi spun Celui care-l deţine
să îşi păstreze timpul
eu
îmi păstrez singurătatea mea.

e singură care
cu-adevărat
mă vrea!

%d bloggers like this: