Tags Posts tagged with "Editura Crux Publishing"

Editura Crux Publishing

Editura Crux Publishing la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2017

   Editura Crux Publishing are plăcerea să vă invite la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2017. Evenimentul are loc între 22 și 26 noiembrie la Romexpo București, în pavilionul central, iar noi vă așteptăm pe nivelul 3.20, la standul 108. Așa cum v-ați obișnuit deja, vom fi acolo cu noutățile toamnei, pachete-cadou, câteva mici surprize, scriitori, colaboratori, promotori, veselie și literatură de cea mai bună calitate. 

Momentul anului îl reprezintă lansarea celor două volume noi pregătite pentru cititorii noștri, alături de cele trei volume publicate deja în vara acestui an.

ZIUA, ORA ȘI LOCUL:

Sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 15.00, standul editurii Crux Publishing (108)

CE LANSĂM NOU LA GAUDEAMUS 2017

Secretul Regelui Nemuritor: Un prolog, de Mircea M. Țara

Invitat speciali: Ana-Maria Negrilă (scriitoare)

Nici nu a trecut un an de la debutul lui Mircea Țara cu romanul high-fantasy Inima Dragonului, că tânărul autor ne face un cadou nesperat: o nouă baladă de pe tărâmul Nlithiei, avându-i ca protagoniști pe Lied și Asht: Secretul Regelui Nemuitor.

Suntem cu 14 ani înainte de aventurile din Nisal și explorăm cetatea Osei alături de cei doi barzi care desigur că nu se pot abține să nu se bage în belele. Ceea ce pare la început o simplă spargere devine însă o cursă pe viață și pe moarte – la modul cel mai propriu. Intrigi de palat, un suveran misterios și necruțător, creaturi bizare, inventatori nebuni, magie și un secret care îi poate costa capul pe aventurierii noștri preferați, toate superb împletite de mâna sigură a lui Mircea, care, ca un Tolkien în devenire, știe ca nimeni altul să creezi lumi, personaje și suspans.

Povestiri de la marginea realității vol. 2, de Dan Rădoiu

Invitat special: Mihaela Apetrei (scriitoare, promotor literar)

La doi ani de la apariția primului ghid de explorare a lumilor de dincolo de vălul realității, Dan Rădoiu ne surprinde cu volumul al doilea al Povestirilor, de data aceasta jucându-se cu nuanțe de negru și roșu închis. Ca de obicei, vă puteți aștepta la personaje bizare, intrigi nebunești, cadre spectaculoase și o lume cu susul în jos, în care cel mai mic element al concretului imediat se poate transforma într-un adevărat portal spre o cu totul altă dimensiune.

Ambele volume sunt disponibile pentru precomenzi până pe data de 26 noiembrie, cu 20% reducere și autograful autorilor. Livrările încep din 28 noiembrie. Ca de obicei, transport gratuit prin curier!

CE LANSĂM DEJA PUBLICAT

Restituirea, de Anamaria Bancea

Invitat special: Dan Rădoiu (scriitor)

În romanul Restituirea, parcă și existența însăși pare să își târască papucii prin canicula bucureșteană, fără să îi pese prea mult de oamenii care trec prin ea. În trupul împuținat de ani al Aureliei Puchici arde dârzenia tuturor acelor femei de viță nobilă pe care istoria le-a îndoit de mijloc, dar nu le-a frânt. Prin cabinetul avocatului Cruțescu s-au perindat mii de hârtii și povești de familie, dar nici una nu seamănă cu acea adunătură bizară de străini, legați de sânge, dar despărțiți de viață. Pregătiți de întâlnire, doamna Puchici și domnul Cruțescu se pun pe treabă. În același oraș, dar parcă în universuri paralele, Eugenia, Mimi, Mihnea și Dodo sunt mai vii ca niciodată, treziți brusc din toropeală de sunetul telefonului. Este destinul, care îi anunță că are de plătit câte o datorie fiecăruia dintre ei.

Recolta roșie, de Răzvan T. Coloja

Invitat special: Alexandra Medaru (scriitoare, critic literar)

În romanul Recolta roșie, scriitorul premiat național Răzvan T. Coloja îndrăznește, în același stil transgresiv cu care ne-a obișnuit, să „atace” însăși instituția bisericii, orice nume ar purta ea. Nici un tabu, nici un mit, nici o credință, nici o cutumă nu rezistă analizei scriitorului – rece, nemiloasă, tranșantă, șocantă prin sinceritatea sa. Păcatele clerului sunt scoase la iveală de personajul-narator și apoi bine acoperite, căci acesta este rolul pe care îl joacă: PR-ul din umbră, omul bun la toate, anonimul care salvează imaginea instituției și face orice ca adevărurile să nu iasă la iveală – contra unor sume deloc de neglijat.

Într-o lume marcată de extremism religios și de ample scandaluri publice implicând clerul, cartea lui Răzvan T. Coloja reprezintă o palmă aspră pe obrazul ipocriziei religioase. „Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora”, se spune în Geneză, dar în romanul Recolta roșie, Sodoma și Gomora sălășluiesc în sânul bisericii, nu dincolo de zidurile ei…

Biblia nihilistă, de Ștefan Bolea

Invitat special: Petrișor Militaru (poet, critic literar, publicist)

Cosmopolit filosof al culturii, succesor al lui Nietzsche și al lui Cioran, totodată exponent al titanismului și chiar al satanismului (artistic, nu „religios”!) byronian, Ștefan Bolea „atacă” în Evangheliile sale sinele, societatea, Universul, chiar divinitatea. Dar „gâlceava înțeleptului cu lumea” nu are decât aparent – sau, cel mult, selectiv – un scop anihilator: asemenea monstrului lovecraftian nimicit de reflexia propriei imagini, trebuie să ne cunoaștem tarele pentru a le elimina.

Delectându-ne cu aforismele poetice, ni se relevă speranța mascată de necesitate – credința în materialul acum pervertit, dar esențial superior, din care e plămădit nu atât omul, cât umanistul. Căci opera și personalitatea lui Ștefan Bolea sunt unele de răscruce, punct de intersecție a două căi binecunoscute generației `90 și pe care gânditorul nostru refuză încăpățânat să le abandoneze: calea artei și calea libertății.

Oliviu CRÂZNIC (Critic literar, autorul volumului de colecție Ceasul fantasmelor)

Cruxienii vă așteaptă, așadar, la Gaudeamus 2017, între 22 și 26 noiembrie 2017, la standul 108, pe nivelul 3.2, în pavilionul central al Romexpo.

Nu uitați că puteți comanda volumele Secretul regelui nemuritor și Povestiri de la marginea realității 2 cu 20% reducere, autograf și transport gratuit până pe 26 noiembrie.

De asemenea, așteptăm cu drag să ne reîntâlnim fanii și susținătorii sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 15.00 pentru a lansa noutățile și a ne bucura de literatură împreună!

“- Știi bine cine suuunt, zise monstrul cu acea voce de mormânt, dar nu vrei să accepți adevărul. Eu sunt coșmarul devenit realitate, inspectoreee… Eu sunt zeul care vine, conchise el surâzând înfiorător.”

     Jocul necromanţilor, de Şerban Andrei Mazilu-Editura Crux Publishing

Editura: Crux Publishing

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Nr. de pagini: 369

Gen : fantasy; dark fantasy / clockpunk

 Seria Cronici din Voss : 1. Anotimpul pumnalelor; 2. Jocul necromanților

   La solicitarea fanilor, Andrei Mazilu revizitează Arhipelagul Voss cu romanul Jocul necromanților, căci multe lucruri au rămas nerezolvate după ce eroii au ieșit din scenă la finalul romanului Anotimpul pumnalelor. După Cădere, Imperiul se confruntă cu și mai multe forțe oculte hotărâte să distrugă definitiv echilibrul dintre Bine și Rău. Până și zeul Moarte se simte neputincios în fața haosului ce pare că vrea să consume sufletele tuturor muritorilor. Dar Thanos are propriile lui arme: Ordinul Corbilor, compus din cinci asasini ce au un singur scop – menținerea balanței Creației cu orice preț. Întotdeauna există un rău mai mare, iar vechi dușmani pot deveni prieteni atunci când se confruntă cu Întunericul absolut. Pumnalele taie în carne vie, jocuri politice se fac și se desfac, mistere vechi sunt scoase la iveală și noi eroi își fac apariția. Personaje memorabile, o cursă pe viață și pe moarte, o poveste de dragoste cum puține mai sunt și un univers fantastic de o profunzime tulburătoare. 

   Anul trecut am citit pe nerăsuflate “Anotimpul pumnalelor”, primul volum din seria Cronici din Voss și am avut ocazia să descopăr o lume magică și întunecată, în care nu am fost doar un simplu spectator. Simțeam că sunt alături de Corbi, că fac parte din grupul lor. Așa că nu e de mirare că am așteptat cu nerăbdare apariția următorului volum!

Jocul necromantilor

   “Jocul necromanților” este un roman complex, care te bulversează, te îngrozește și te ține cu sufletul la gură până la ultimul paragraf. Are aventură, intrigă, mister, trădări, practici oculte, mituri și legende, manifestări supranaturale, un strop de romantism, dar și planuri diabolice, crime oribile, evenimente terifiante (unele scene fiind de o duritate greu de digerat) care te solicită din punct de vedere emoțional.

   Sunt multe lucruri care mi-au plăcut: complexitatea personajelor, stilul figurat abordat de autor, ritmul amețitor, numeroasele întorsături absolut surprinzătoare, situațiile limită care te țin în suspans pană la final, acțiunea care se desfăşoară pe mai multe planuri. Nici acum nu-mi dau seama cum autorul a reușit să scrie o poveste atât de amplă, cu o acțiune atât de intensă, să fie atent la fiecare detaliu, oferind cititorului posibilitatea de a pătrunde cu uşurinţă într-o lume fantastică de care greu se mai poate desprinde la final.

   De asemenea, am apreciat faptul că în acest volum am găsit informații despre istoria Imperiului Voss, ascensiunea, moartea și învierea lui Turek, descendența vrăjitoarei Savannah, istoria Corbilor și multe detalii despre zeități și culte.

   Așa cum v-am spus și în “Anotimpul pumnalelor”, avem de-a face cu o lume desprinsă parcă din epoca medievală (deși anumite lucruri m-au făcut să cred că de fapt  totul se petrece  undeva în viitor), populată de o serie de creaturi înfiorătoare precum vârcii, vârcolacii și moroii, dar și de zeități, forțe oculte, vrăjitoare, stafii. Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc de  Ordinul Corbilor, o organizație de asasini care acționa în numele zeului Thanos, cel care menține echilibru viață-moarte.

Jocul necromantilor 2

   La finalul primului volum am asistat la niște evenimente tulburătoare. În urma războiului purtat între Mequette și Corbi, cei din urmă au învins, iar viziunea lui Septimus I s-a împlinit: dinastia Voss a fost eliminată.

   Însă lucrurile nu s-au terminat acolo, așa cum s-a crezut. Se pare că vrăjitoarea Savannah nu doar că o manipulase în mod subtil pe ambițioasa contesă Madeline Mequette, cea care își dorea să devină împărăteasa lumii, nu doar a Imperiului, dar ea se și prefăcuse ani în șir a fi un aliat al Corbilor, ascunzând cu măiestrie adevărata ei identitate și rolul ei în învierea lui Turek Marteen, teribilul inamic al lui Thanos, zeul Morții. Miile de victime ale războiului nu au fost decât un tribut, ceva necesar pentru a-l aduce înapoi pe Turek, călugărul sanctificat de Biserica Triumviratului, cel care biruise cândva vârcii și moartea. Iar în “Jocul necromanților” aflăm că el  a revenit pe tărâmul oamenilor pentru a cuceri lumea cu o armată de cadavre ambulante.

   Iar în privința celor doi Corbi, Aendo Assermore și Jessah (Loup), lucrurile stau altfel față de ceea ce am crezut inițial. După ce o executaseră pe contesa Mequette la ordinul lui Thanos, ambii își închipuiseră că misiunea lor se sfârșise. Aendo reușise să o convingă pe Jessah să părăsească împreună Arhipelagul, să fugă pe o mică și izolată insulă numită Levand. Îi spusese că “atât  ucigașul Assermore, cel mai eficient asasin de pe acele meleaguri, cât și înfricoșătoarea Loup – așa cum Jess fusese poreclită – trebuiau să dispară; că se achitaseră de orice datorie față de zeul Moarte și că, dacă exista un picur de echitate în univers, își câștigaseră  pe deplin dreptul să își trăiască în pace restul zilelor.” Însă și-au întârziat plecarea și au ajuns prizonierii lui Turek.

   Acțiunea din “Jocul necromanţilor” debutează  cu un eveniment cutremurător. Inspectorul de Miliție Franco Baudelaire pătrunde în casa profesorului Rimm (despre care aflăm ulterior că este unul dintre slujitorii lui Turek) și îi citește corespondența și notițele din jurnal, notițe care confirmau faptul că Rimm avea cele mai groaznice intenții. Acesta vorbea despre ritualuri științifice (referindu-se la experimentele sale pe cadavre) și despre cât de încântat era că putea contribui la “ascensiunea tânărului zeu”. Însă atunci când pătrunde în mansarda reședinței Rimm descoperă ceva absolut sinistru.

“Pe tărgile dinăuntru, cadavre mai mult sau mai puțin proaspete zăceau eviscerate, iar pe pereți, în cuie, fuseseră atârnate părți anatomice ale mai multor animale. Tavanul era înlocuit de bare butucănoase, astfel încât să permită gerului să conserve ”materia primă”, în timp ce fulgi rătăciți de zăpadă se așternuseră peste leșuri și peste uneltele de pe bancul de lucru. Într-un colț, însă, micul altar spurcat nu își găsea locul în decorul relativ…tehnic. Lumina alburie de afară se revărsa peste Ochiul lui Thanos, în irisul căruia cineva înfipsese un cuțit de lamă vălurită. Sub el, într-un vas de lut, sânge negru se închega sub rafalele de vânt înghețat, înconjurat de bucăți de oase și stranii amulete din cupru.”

   Exact în acel moment, inspectorul se trezește față în față cu o creatură înfricoșătoare. Trupul îi  duhnea a putreziciune, mâinile îi erau umflate, degetele fiindu-i prevăzute cu gheare în loc de unghii, zeci de copci îi împodobeau pieptul și abdomenul, iar capul era prevăzut cu două perechi de ochi fără pleoape, urechi de lup, nas despicat și coarne de berbec. Iar când a glăsuit, printre buzele-i împietrite, Baudelaire a realizat că altcineva i se adresa și nu arătarea.

 “- Știi bine cine suuunt, zise monstrul cu acea voce de mormânt, dar nu vrei să accepți adevărul. Eu sunt coșmarul devenit realitate, inspectoreee… Eu sunt zeul care vine, conchise el surâzând înfiorător.”

   După ce inspectorul reușește să distrugă acea mostruozitate, în casă pătrund alte șase creaturi înfiorătoare, ce “scheunau și hâsâiau sălbatic, dornice de sange”.

  Din fericire, Baudelaire este salvat de câțiva agenți ai Serviciului Secret, iar în scurt timp  se va afla în fața lui Cassius Rho, noul lider al Serviciului Secret, și a lui Moon Thatcher Lillycatcher, fostul ministru al Științei și Dezvoltării. De la aceștia află că ei și sectanții se luptă pentru controlul Mlaștinii. Informatorii au observat că lunaticii sunt din ce în ce mai numeroși, că își fac simțită  prezența în întreg Arhipelagul, dar nicăieri mai mult ca în acest loc. Nimeni nu știe de ce  s-au strâns într-un număr atât de mare. Și tot de la ei află că medicul legist Daelin Dawson, curajoasa lui protejată, a reușit să se strecoare în sediul loc secret și i-a ajutat să scape de dăunători, în doar șase zile.

   De fapt,  încă de la dispariția împăratului, omorârea tuturor baronilor și eliminarea comerțului cu tutun, întreg Arhipelag Voss (compus din insulele Noss, Perque,Whitegate, Amberstone) este dominat de haos, iar Serviciul Secret abia mai reușește să mențină o oarecare ordine.

   Între timp, subteranul clocotea în corul de imnuri, în nebunia colectivă, în sângele vărsat fluvii spre gloria stăpânului Turek. Din sutele de zeloți care, de bunăvoie, se supuseseră pletorei de  chinuri inimaginabile, doar câteva duzini mai respirau, deși mintile nu le mai aparțineau demult, iar flăcările devotamentului nebunesc carbonizaseră orice urmă de suflet ar mai fi posedat. Doar unei mâini de necromanți li se permisese să își păstreze o oarecare rațiune – destulă încât să acționeze inteligent, să se poată folosi de viclenia și învățăturile pe care cel ce aspira să devină zeu le împărtășise cu ei.”

Jocul necromantilor 3

   Cei patru necromanți, locotenenții lui Turek, au fost aleși nu doar fiindcă posedau titluri și relații cu anumite cercuri sociale la care secta nu avea acces, ci datorită unui nivel de educație pe care restul nu îl aveau, dar și pentru că  erau “înzestrați” cu diverse tipuri de perversitate. John Taft (Sculptorul), al cărui aspect inocent nu trăda câtuși de puțin adevărata-i fire, este demonul care ucide femei. Nu s-a dovedit a fi doar un nebun original, ci și un necromant inovativ. Ulfmar Kay este pe cât de viclean și ambițios, pe atât de iscusit în arta întunecată; era versatil, adaptându-se în funcție de mediu oricărei situații, reușind să își farmece fără efort interlocutorul. Yvette Von Erikson este genul de femeie avidă de putere. A fost recrutată și instruită chiar de preoteasa-vrăjitoare Savannah. Ezrah Rimm, a cărei loialitatea față de Turek este totală, este cel mai ordonat, minuțios, răbdător slujitor, anticipând cu mult talent intențiile cultului, fiind capabil să ucidă întreaga populație a insulei.

   Turek cere celor patru  necromanți să îndeplinească anumite sarcini. Kay va trebui să recâștige controlul asupra Mlaștinii, să preia Universitatea și să saboteze întâlnirea prefecților. Lui Taft i se ordonă să-și folosească toate trucurile pe care le cunoște și toate ritualurile pe care le-a învățat pentru a-l ucide pe inspectorul Baudelaire. Yvette Von Erikson are misiunea de a o găsi și captura  pe  vrăjitoarea Savannah, iar lui Rimm i se dă cea mai importantă dintre misiuni. Stăpânul îi cere nu doar să-l elibereze pe Aendo Assermore, dar să îl și ajute să se pună pe picioare. Trupul zdrobit al Corbului trebuia “reparat” rapid, pentru ca apoi, prin orice mijloace, el trebuia să fie convins să recupereze un artifact.

  Adevărul e că cei doi Corbi, Aendo și Jessah, au fost prizonieri în tot acest timp, au fost bătuți, torturați, ba ea chiar a fost silită să îi despice carnea zile la rând (sub amenințarea execuției bărbatului iubit, Jessah fusese nevoită să ia locul torționarului implorându-i de fiecare dată iertare lui Aendo cât ea decupa în carnea lui). Uneori caznele durau ore întregi și Aendo ar fi  fost mort până acum, dacă vrăjitoarele nu i-ar fi administrat  forțat licori curative.

“Dintre toate armele lui Thanos, Aendo Assermore fusese cea mai devastatoare, binecuvântat de zeu cu abilități pe care nici un alt asasin nu le avusese până atunci. Putuse odată să invoce întreaga armată a vârcilor, să se transforme în umbre si să comunice cu gândul, dar acum nu mai poseda nici unul din toate acele daruri…” 

   Va accepta el să recupereze acel artefact, atât de necesar lui Turek Marteen? Dar locotenenți, își vor îndeplini sarcinile? Va reuși Turek să învingă Moartea, să îl ucidă pe Thanos? Se vor mai putea reuni cei cinci Corbi? Cine va învinge?

“Dacă Turek reușește să ducă la îndeplinire ritualul, nu doar că nimeni nu va poseda acea viață veșnică pe care el a promis-o, ci va elibera Răul suprem. Împreună, în această realitate, cei patru demoni vor distruge orice urmă de viață; se vor răzbuna pe zeul ce ne veghează, trecând în tărâmul lui și consumând suflete fără număr. Nu îmi pot decât imagina cât de puternic ar fi afectat echilibrul Creației și ce efect ar avea asupra altor lumi… Însăși soarta Universului se află în mâinile noastre”.

   “Jocul necromanților“ este un roman complex, fascinant, care pur și simplu răscoleşte sufletul cititorului. Consider a fi una dintre cele mai bune scrieri din genul fantasy. Am întâlnit personaje de neuitat, scene șocante, multe intrigi, dragoste și foarte multă magie.

 Nota 10

Crux Publishing logo

Cartea Jocul necromanților de Șerban Andrei Mazilu, a fost oferită pentru recenzie de către Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

„Crima se găsește în fiecare dintre noi. E nevoie doar de motivație să o scoți la suprafață. [… Și știi la ce concluzie am ajuns, Robert? Că toți oamenii sunt capabili de crimă dacă situația o impune.”

Față în față, de Ciprian Mitoceanu-Crux Publishing

Titlul original: Față în față

Editura: Crux Publishing

Colecția Sci-Fi

Seria Predestinare genetică: 1. În sângele tatălui; 2. Insula diavolului; 3. Față în față
 Anul aparitiei: 2016

Număr pagini: 283

Gen: Thriller distopic

Cotație Goodreads: 4,25

 

„Crima se găsește în fiecare dintre noi. E nevoie doar de motivație să o scoți la suprafață.”

   Cel de-al treilea și ultimul, așa cum ne informează autorul, roman din seria „Predestinare Genetică”, încheie șirul întâmplărilor produse de amendamentul Dawson. Pentru a vă reaminti sau a vă pune la curent cu subiectul seriei, puteți citi recenziile romanelor premergătoare, „În sângele tatălui”, respectiv „Insula diavolului” .

    După ce am terminat „Insula diavolului”, al doilea volum din serie, am avut un feeling că urmează un roman mai bun. Am sperat că al doilea roman este doar o tranziție spre un final deosebit, pe măsura începutului. Și am avut dreptate! Slavă Domnului că am scăpat de acea insulă și că ne-am întors pe continent, printre Dawson, Robert, Bettie și Mellanie. Primul volum, „În sângele tatălui”, mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut deosebit, în timp ce despre al doilea nu pot spune același lucru. Din fericire, în cel de-al treilea mi-am regăsit entuziasmul din primul.

    Acum aflăm ce s-a întâmplat, de fapt, la finalul romanului anterior: evadarea lui Leo a fost pusă la punct de nimeni altul decât Robert, adevăratul Asasin de Brunete. Cum șeful său, congresmanul Dawson, îl tot presa să dea de urma criminalului, Robert a găsit singura soluție viabilă, astfel încât să-și scape pielea și să-și păstreze locul de muncă.

   L-a ajutat pe Leo să evadeze, nedezvăluindu-și identitatea și având în minte un plan diabolic: atunci când Leo va ajunge în oraș, îl va da pe mâna autorităților, punându-i în cârcă propriile crime.

   În același timp, jurnalista Betty Nuñez îl descoperă pe Robert ca Asasin al Brunetelor, însă nu anunță autoritățile, planul ei fiind mult mai complex: intenționează să-i întindă acestuia o cursă și să-l prindă în flagrant delict. Astfel, consideră că va ascende în carieră, ajungând o jurnalistă celebră și bogată, nemaiavând nevoie să muncească pentru tot restul vieții.

   În alt plan, celebrul amendament câștigă teren la nivel mondial, multe țări fiind seduse de implementarea sa: „Amendamentul meu devine internațional și, nu peste mult timp, va deveni la fel de universal ca și Declarația Drepturilor Omului. O să fie mai mult decât o prevedere americană… O să fie însăși Legea!” – nu pot să zic decât „Doamne ferește!”.

  Robert este foarte ocupat la serviciu, ceea ce se pare că i-a adus „demonii” la tăcere. Nu a mai ucis femei cam de un an de zile. Atenție, am zis femei! Asta nu înseamnă că n-a ucis bărbați sau un anume bărbat. V-am intrigat? Va trebui să citiți ca să aflați despre ce e vorba.

   Așadar, Asasinul de Brunete cam șomează, ceea ce nu înseamnă că Dawson a abandonat subiectul. Îl presează pe Robert să-l prindă, îi dă termene limită, îl amenință cu concedierea… Iar Robert devine amantul celei mai nepotrivite femei pentru el: Mellanie, soția lui Dawson. Fizic, femeia corespunde total tiparului victimelor: brunetă, cu părul lung, drept și extraordinar de frumoasă.

Oricând Robert poate scăpa de sub control, demonii pot reveni, iar Mellanie să fie ucisă. Se va întâmpla asta? Nu trebuie decât să citiți pentru a afla.

„Robert ucidea femei cu aceeași pasiune cu care alții colecționau exemplare ciudate de fluturi sau cănițe de porțelan și existau mii de argumente în sprijinul ipotezei că avea să ucidă iar.”

    Tot ce pot să vă spun este că Leo și Robert se vor întâlni față în față, așa cum spune și titlul și vor fi șocați. De ce? Arată la fel! Nu doar seamănă, sunt identici, ca gemenii univitelini! Numai că nu sunt înrudiți, se pare că seamănă cu strămoșul lor, Ted Bundy. „Există vreo șansă ca aiureala aia cu Amendamentul Dawson să aibă o bază reală? Acum bănuiesc că da… Nu ți-ar veni să crezi ce șocat am fost când am descoperit nu un profil asemănător cu al lui Bundy, ci unul aproape identic. Și mutra… Totul corespundea. Supărător este că semănăm amândoi cu el la fizic și tendințe criminale, dar nu e nicio pierdere, dimpotrivă, pe mine mă ajută.”

   O luptă acerbă se va desfășura între cei doi. Cine va câștiga? Robert, un om de succes, aflat în serviciul politicianului Dawson, sau Leo, evadat de curând, însă la fel de carismatic și inteligent precum Robert?

Rămâne să aflați…

Deși conform notei autorului de la final, acesta este ultimul roman din serie, eu tot întrevăd o posibilă continuare… S-a dovedit că se poate evada din Insula diavolului, așa că…

Iar replica de final chiar lasă o ușă deschisă…

 Citate:

„Suntem din ce în ce mai degenerați din punct de vedere moral. Da, Brian, suntem din ce în ce mai găunoși sufletește, asta se întâmplă cu noi.”

 „Amară libertate într-o țară care se lăuda că inventase conceptul.”

„Ceea ce Betty nu știa, așa cum nu știau nici americanii de rând, era faptul că Serviciile Secrete puseseră la punct un sistem informatic cu ajutorul căruia se putea pătrunde în calculatorul oricărui cetățean de pe cuprinsul Statelor Unite și Canada, indiferent dacă aparatul era legat sau nu la rețeaua Internet.”– wow, așa o fi și în realitate?

„Loialitatea e ca drumul spre iad. Odată pornit pe el, nu mai poți face cale-ntoarsă. E un drum singuratic și deseori periculos, da’ la capătul lui va fi întotdeauna o lumină, căci lucru, omul sau ideea căruia îi ești loial te va călăuzi în cea mai neagră beznă.”

„Crima se găsește în fiecare dintre noi. E nevoie doar de motivație să o scoți la suprafață. [… Și știi la ce concluzie am ajuns, Robert? Că toți oamenii sunt capabili de crimă dacă situația o impune.”

Despre autor:

    Ciprian Mitoceanu a studiat la Universitatea Ștefan cel Mare specializarea Istorie-Geografie. În prezent este profesor și scriitor, debutând în 2007 cu romanul Colții. A publicat romane și povestiri scurte aparținând genurilor horror, thriller, mister, în limbile română și engleză: Amendamentul Dawson (roman de sine stătător, ce n-are legătură cu seria „Predestinare genetică”), Dark Tales of Sorrow and Despair, seria Predestinare genetică, aceasta din urmă luând naștere în urma vizionării unui documentar.

Autorul este supranumit de unii critici „Stephen King al României”.

Crux Publishing logo

Cartea Față în față, de Ciprian Mitoceanu a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing.

evaluare-carte-3

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
12

Conan Barbarul-Misterul fântânii blestemate, de Robert E. Howard

Editura: Crux Publishing

Număr pagini: 50

Traducător: Cristina Ivan

Consilier editorial: Oliviu Crâznic

   Editura Crux Publishing continuă proiectul Integrala Robert E. Howard cu povestirea Conan Barbarul– Misterul fântânii blestemate, titlu emblematic pentru specia sword&sorcery care l-a consacrat pe Robert E. Howard propulsându-l printre titanii literaturii universale. De această dată îl avem pe Conan în centrul acțiunii și devenim părtași la o nouă aventură care ne va ține cu sufletul la gură.

    “Misterul fântânii blestemate” este o lectură simplă şi relaxantă, perfectă pentru această perioadă a anului, când sărbătorile au trecut, dar nu eşti pregătit şi nu vrei să lecturezi un roman de 500 de pagini, ci vrei ceva reconfortant, plăcut şi care să te binedispună.

 Cu toate că nu citesc cărţi care fac parte din genul fantasy, această cărticică mi s-a părut ideală pentru a începe să mă delectez şi cu acest gen.

Autorul Robert E. Howard a reuşit să concretizeze, în doar cincizeci de pagini, o capodoperă fantasy. După cum bine ştiţi, „Esenţele tari se ţin în sticluţe mici”. Criticile pe care le-a primit aprobă şi susţin afirmaţia:

  „Misterul fântânii blestemate este un adevărat giuvaer literar, element fundamental pentru întreaga operă a lui Robert E. Howard: intensă, dinamică, impecabil executată stilistic.” -Helena Cade, autoarea seriei fantastice The Iron Gods (Ed. Geek Network Print, 2015)

   „Personaj cu trăsături arhetipale, Conan Barbarul este simbolul originilor și al naturii, meterez în fața civilizației decadente; iar poveștile lui sunt poveștile sufletului primordial călit în încercări menite să îl facă pe om mai bun: supus erorii sau cedând sporadic impulsurilor, uneori neîndurător, dar niciodată josnic.” – Oliviu Crâznic, scriitor și critic literar specializat în literatura fantastică.

    Personajul principal este Conan Barbarul, o creatură care a fost nevoită să părăsească locul de întâlnire din Tortuga. Astfel, cu o luntre spartă, a vâslit şi apoi înotat până ce a ajuns la bordul „Hoinarului”, vaporul al cărui şef este Zamoravo, stăpân al carcerii şi care avea cu el mereu o sabie, fiind pregătit în caz de atac.

    În momentul sosiri pe corabie a lui Conan Barbarul, pe punte se afla o fată pe nume Sancha, un fel de soţie/iubită a lui Zamoravo. Cu aceasta are primul dialog creatura barocană, însă nu prea se sinchiseşte să răspundă, întrebările Sanchei fiind retorice pentru Conan.

    Pentru a-şi câştiga un loc pe puntea impunătorului „Hoinarul” şi pentru a-şi face rost de hrană, Barbarul Conan este pus să se lupte cu un bărbat de pe corabie şi mai apoi să lucreze din greu.

Conan îşi ducea viaţa normal, toată lumea admirându-l, muncind şi făcând atât lucruri uşoare, cât şi mai grele.

    Zi după zi, în ochii celorlalţi oameni de la bord, imaginea lui Conan devenea din ce în ce mai bună, unii pasageri afirmând chiar că Barbarul era mai bun decât Zamoravo, dar niciunul nu era în stare să-i destăinuie acest aspect comandantului mereu pun pe gânduri.

 Nu după mult timp, navigând şi tot navigând, se zăreşte un petic de pământ, loc în care se va desfăşura o mare parte din acţiunea povestirii.

    Imediat ce au aruncat ancora toţi marinarii şi ceilalţi de pe bord au coborât din corabie şi s-au dus să viziteze insuliţa. Singura care a primit ordin de la Zamoravo să nu coboare de pe punte a fost nimeni alta decât fata pe nume Sancha.

    Pe această insuliţă creşteau anumite fructe care te îndemnau la somn, având efect de somnifere. Aproape toţi oamenii care au coborât de pe corabie au mâncat din aceste fructe şi au picat într-un somn lung, la umbra răcoritoare a arborilor deşi.

 Pe punte, micuţa Sancha privea cu uimire şi ciudă în jur, fiind invidioasă şi supărată că nu poate să coboare şi ea.

    Abia după ce au adormit marinarii şi persoanele care au coborât, Zamoravo se duce să exploreze împrejurările, cu speranţa că poate va găsit o comoară ascunsă sau minereuri preţioase cum ar fi aurul. În urma lui, Conan Barbarul îl urmăreşte pe Zamoravo, iar cum îl vede, Sancha încalcă ordinul lui Zamoravo şi se dă jos de pe corabie cu gândul să îi urmărească pe cei doi, mânată de o curiozitate extrem de mare.

    Conan Barbarul îl provoacă pe căpitanul care mai ieri i-a oferit hrană la o confruntare sângeroasă. Bineînţeles, căpitanul acceptă. Cine va ieşi învingător veţi descoperi voi. Cert este că acţiunea se complică şi multe incidente vor avea loc, iar probabil cel mai important va fi descoperirea fântânii blestemate. O fântână misterioasă cu puteri nebănuite. Cum se va încheia aceasta aventură nu am să vă dezvălui, dar credeţi-mă că merită citită cartea.

    Lectura cărţii a fost antrenantă şi agreabilă. Scriitorul Robert E. Howard a creat o lume fantastică, dar prietenoasă. Sper să vă placă cel puţin pe cât mi-a plăcut mie şi vă aştept cu păreri sincere referitoare la această minunată povestire fantasy.

Până data viitoare, lecturi uşoare şi relaxante, dragilor!

P.S.: Editura Crux a mai publicat şi „Conan Barbarul-O vrăjitoare se va naşte”, tot de Robert E. Howard.

Crux Publishing logo

Cartea Conan Barbarul -Misterul fântânii blestemate, de Robert E. Howard a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. poate fi comandată de pe site/ul Editura Crux Publishing

 

by -
35

Cadouri de la Moş Crăciun!

   Moş Crăciun pregăteşte sacul magic pentru ca fiecare dintre noi să primească un mic cadou. Chiar dacă de multe ori este simbolic, bucuria este mare şi bunătatea Spiritului Sărbătorilor ne face fericiţi. Pentru ca bucuria să fie pe măsura dorinţelor voastre, sacul moşului este plin anul acesta şi va oferi la 3 participanţi de la concurs un pachet cu cărţi.

Premiul nr. 1

După ce te-am pierdut de Jojo Moyes-Editura Litera

Deziluzii de Raluca Butnariu-Editura Celestium

Povestea Vienei de Jean des Cars-Editura Corint

Mindfulness pe înţelesul tuturor de Bhante Henepola Gunaratana-Editura Herald

Premiul nr. 2

My dilemma is you de Cristina Chiperi-Editura Litera

Regatul Plantelor (carte de colorat pentru adulţi cu planşe botanice)-Editura Corint

Visele lui Mary de Alex Berindei-Editura Celestium

 Edda – Povesti din mitologia nordica de Snorri Sturluson-Editura Herald

Premiul nr. 3 

Privighetoarea de Kristin Hannah-Editura Litera

Lumină şi întuneric de Sebastian Oacheş-Editura Celestium

10 zile la Beijing de Marina Almăşan-Editura Corint

Aer și MSbP de Răzvan Coloja-Editura Crux Publishing

 Cerinţe obligatorii

1. Răspundeţi la întrebarea. Ce cadouri preferaţi să oferiţi celor dragi? 
2. Like paginilor de Facebook–Literatura pe tocuri, Rânduri cu dichis
3. Like paginilor de Facebook–Editura Litera, Editura Celestium, Editura Corint, Editura Herald, Editura Crux Publishing
3. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală. Vă rugăm să schimbaţi setările la profilul personal pentru a putea vizualiza dacă aţi îndeplinit primele condiţii şi aţi apreciat paginile menţionate. În cazul în care nu putem verifica, premiul va fi alocat altui câştigător.
4. Într-un comentariu pe site vă rugăm să precizați răspunsul la întrebare, menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook şi opţional link-ul de distribuire.
5. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru

ATENŢIE! Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi. 

Câștigătorii va fi desemnaţi în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 20-28.12.2016
Sponsorii concursului 

Editura Litera, Editura Celestium, Editura Corint, Editura Herald, Editura Crux Publishing

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorilor, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere prin random.org. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicatde la poşta română, nu se mai retrimite. 

ATENŢIE: ANUNŢĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Succes!
Cu drag,
Mili şi Iasmy!

Aer și MSbP – Un nou roman semnat de scriitorul Răzvan T. Coloja este disponibil la Crux Publishing

    Mai puțin brutal decât Pascal Bruckner în Luni de fiere, mai puțin explicit decât Henry Miller în Tropicul Cancerului, dar la fel de lucid precum Chuck Palahniuk în Fight Club, Răzvan Coloja revine cu un nou roman de factură transgresivă ce are darul de a tulbura și de a ne smulge din banalul nostru cotidian. Împletind siguranța scriitorului experimentat cu finul spirit de observație al clinicianului antrenat, romanul Aer şi MSbP poate fi citit în mai multe chei. O poveste de dragoste toxică, o analiză psihologică riguroasă, o radiografie a celor pe care obișnuim să îi considerăm altfel și, poate, o odă închinată umanității din noi, cu toate calitățile, vulnerabilitățile și derapajele ei. Volumul Aer şi MSbP nu poate lăsa pe nimeni indiferent, chiar dacă cineva a trăit sau nu acel tip de relație care consumă până la scrum și  înalță până la ceruri.
      În esență, romanul prezintă povestea de dragoste dintre doi oameni considerați „defecți”, devenind astfel un instrument de critică la adresa prejudecăților sociale, a ipocriziei, a societății de consum românești și a snobismului. Încadrabil în nișa ficțiunii transgresive, romanul Aer și MSbP analizează discret o paletă vastă de afecțiuni – tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de personalitate borderline, Sindromul Munchausen by Proxy, depresia, anxietatea, fobia socială, psihoza ori sinestezia – și modul în care astfel de probleme influențează relația de cuplu și interacțiunea partenerilor cu mediul social.
      Aflat la cel de-al cincilea roman al său, Răzvan T. Coloja a devenit în ultimii ani o figură emblematică pentru ficțiunea transgresivă contemporană. Romanul său Soldați ai terebentinei (ed. Crux Publishing, 2015) a fost recompensat cu Premiului Special pentru Proză în cadrul Concursului Național de Creație literară “Vasile Voiculescu” 2015. De asemenea, următorul său roman publicat de Crux Publishing – Pangeea, toamna – a fost primit cu entuziasm de critică și public. Criticul literar Dan-Liviu Boeriu consideră acest volum “poate mai puternic decât alte cărți ale autorului, un roman senzorial sau, mai pretențios spus, un poem epic.”
      Romanul Aer și MSbP poate fi comandat de pe site-ul editurii Crux Publishing cu un preț special de vară și va fi disponibil în librăriile din întreaga țară începând din 15 august. Lansarea oficială a volumului va avea loc în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus 2016. Cititorii familiarizați cu opera scriitorului Răzvan T. Coloja au acum și posibilitatea de a achiziționa cu reducere seria completă de autor numai de pe site-ul editurii Crux Publishing.
      Am mare încredere în talentul scriitoricesc al lui Răzvan T. Coloja și cred că volumele lui reprezintă – din punctul de vedere al stilului și al modului său ingenios de a combina defetismul cu încăpățânarea personajelor de a crede în posibilitatea unei altfel de lumi – o adevărată gură de aer proaspăt în peisajul literar românesc actual. Dan-Liviu BOERIU (critic literar)

         Pentru mai multe informații despre autor și volum vă invităm să accesați www.cruxed.ro

by -
24

Anotimpul pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu 

Editura Crux Publishing

Anul apariţiei: 2015

Nr. de pagini: 343

Gen : fantasy; dark fantasy / clockpunk

Cotație Goodreads: 4,61

      

       Într-un univers fantastic dominat de forțe oculte și de tehnologii avansate nefiresc pentru acele timpuri, un grup de asasini încearcă imposibilul: dejucarea planurilor diabolice de preluare a puterii și restabilirea echilibrului viață – moarte, de mult alterat. Arhipelagul Voss se zbate în mizerie și disperare, sărăcie și haos. Conducătorul Bisericii, corupt și pervers, și o aristocrată însetată de putere manipulează, seduc sau ucid pe oricine le stă în cale, căci miza supremă este chiar tronul Împăratului. Vocea zeului Moarte se face auzită peste șuieratul pumnalelor, în timp ce un erou improbabil este aruncat în mijlocul unui joc dement în care toată lumea are de pierdut.

     Șerban Andrei Mazilu (n. 11 februarie 1983) este absolvent al Academiei Navale din Constanța, activând ca ofițer în marina comercială. Având în același timp studii de jurnalism (Universitatea Româno – Canadiană din Brașov) și experiență în radio, Andrei Mazilu a activat ca publicist pentru diverse reviste, blog-uri și site-uri de profil, orientându-se cu precădere spre subiecte din sfera social – politică. Activitatea sa literară, cu preponderență în limba engleză, cuprinde povestiri scrise individual sau în colaborare cu alți autori, publicate pe site-uri din Statele Unite, cum ar fi Darkness Forums. Este prezent de asemenea cu recenzii, analize și povestiri în limba română în revista culturală EgoPhobia.

      În anul 2013 debutează peste hotare în limba engleză, iar romanul său “The Angellove Society: Crux” este publicat în Statele Unite de către editura Wheelman Press. Acestui volum îi urmează la scurt timp nuvelele” Magic and Madness” și “Limbo”, situate în același univers fantasy.

     Înclinația sa pentru fantastic, horror și supranatural îi aduce mențiuni și recenzii pozitive din partea criticii și autorilor români de gen, cum ar fi Oliviu Crâznic, Ștefan Bolea, Cristina Nemerovschi și alții. Încurajat să publice în limba română, Andrei Mazilu devine prezent pe piața autohtonă cu romanul clockpunk “Anotimpul pumnalelor”.

     În 2014, împreună cu Andreea Sterea, înființează Editura Crux Publishing (după numele primului său roman; Crux – răscruce) cu scopul de a promova scriitorii români contemporani de literatură fantastică și nu numai.

     “Anotimpul pumnalelor” este un dark fantasy de excepție, o lectură antrenantă ce dispune de numeroase întorsături de situație, cu o acțiune ce se derulează pe mai multe planuri, cu personaje foarte bine conturate. Avem de-a face cu serie de creaturi înfiorătoare precum vârcii și nemorții, forțe oculte, vrăjitoare care readuc la viață oamenii, o fantomă enervantă, fanatism religios, inchizitori, comploturi, trădări, mister, evenimente terifiante, planuri diabolice, crime oribile,  situații limită care ne țin în suspans până la final, dar și o poveste de dragoste.

anotimpul pumnalelor 2

     Acțiunea are loc într-o realitate alternativă, cu o lume desprinsă parcă din epoca medievală, deși anumite lucruri m-au făcut să cred că de fapt  totul se petrece  undeva în viitor. Încă mă mai gândesc dacă nu cumva e vorba de o lume distopică tocmai pentru că ne confruntăm cu o comunitate de coșmar, sărăcie exasperantă, boală, mizerie, persecuții, oamenii fiind controlați extrem de ușor, manipulați cu vorbe mieroase.

    Cu toate că Arhipelagul Voss (compus din insulele Noss, Perque,Whitegate, Amberstone) are un împărat, este condus de fapt de baronii tutunului, dar din păcate, regatul înoată în mocirla corupției. Iar dincolo de ce este vizibil, o altă societate coexistă în semi-secret cu asta. Sub adăpostul întunericului, vârcii invadau locuințe, devorând  zeci de amărâți, în timp ce “culte păgâne de demenți și psihopați – supraviețuitori ai Molimelor – venerau entități necurate și se desfătau în orgii și ritualuri de-un sadism legendar.”

     Deși  am fost încântată de latura romantică a cărții, intriga a fost cea care m-a fermecat. Ritmul este destul de alert încă de la început și abia am avut timp să răsuflu ușurată după o dispută că apărea o altă scenă plină de neprevăzut. Cât despre personaje, nu greșesc dacă spun că povestea nu are personaje pozitive sau negative. Sau dacă le are, nu îți poți da seama de la început cine este de partea binelui sau a răului. Unii s-au dovedit niște lași și trădători, alții ne îngrozesc prin modul atroce în care înfăptuiesc tot felul de crime. Pur și simplu episcopul Bone și contesa Madeline Mequette sunt niște demenți, obsedați de putere. Poate doar Rico Mikkae, fostul comandat SS, cancelarul Nordet, majordomul Benson și inspectorul Baudelaire au stofă de eroi. Iar în privința protagonistului, Aendo Assermore, și a membrilor organizației Corbi care acționează în numele zeului Morții, Thanos (Loup/Jess,York, Loque, Savantul), nu pot afirma că sunt personaje pozitive, având în vedere că sunt niște asasini. Și cu toate acestea, am ajuns să-i îndrăgesc, poate și pentru că spre deosebire de personajele malefice din carte, aceștia și-au păstrat totuși umanitatea, se ajută între ei la nevoie și încă mai cred în noțiunea de iubire.

    Poate sună ciudat, dar inițial mi-am dorit cartea mai mult din cauza coperții. Descrierea doar mi-a confirmat că ar putea fi pe gustul meu. Și am avut o bună intuiție pentru că m-a cucerit de la prima frază! De fapt, m-a luat prin surprindere stilul figurat abordat de autor, modul cum și-a început povestea.

  

 “O lună coaptă se-nvolbură în privirea-i cafenie, alunecând aproape lasciv peste lamele încovoiate, dureros de ascuțite. Era ceva sublim, senzual și teribil de asemănător între tăișul sinuos al armelor și curbura șoldurilor ce întâlneau piciorul și pelvisul dezvelite nepăsător, schițate parcă de o pensulă timidă pe trupul adormit al fetei. Sânul gol îi tresărea ritmic sub suflu-i domol, rostogolit leneș printre buzele roz, încă înflăcărate de sărutul amantului nocturn și tremurând parcă la fiecare pas mut ce-l apropia pe asasin de țintă.”

     Acțiunea romanului începe cu o crimă. Asasinul Aendo Assermore este angajat de contesa Madeline Merquette să-l ucidă pe baronul Marc Devon. Acesta înfăptuiește omorul în timp ce amanta (Larisse) bărbatului își doarme somnul de după clipele de amor. Habar nu are ce se întâmplă în încăpere. Inițial am crezut că este vorba de gelozie, având în vedere că Madeline este amanta iubitei baronului. Dar adevărul este altul!

     Dar în aceeași noapte, Aendo este înconjurat de soldații imperiali care vor să-l aresteze pentru repetate infracțiuni de furt și crimă. Și stupoare! Contesa spune că de fapt l-ar fi văzut pe bărbat strecurându-se în camera ei și îi ațâță pe soldați să-l execute pe loc. Iar căpitanul îl azvârle pe Aendo peste balustradă. O moarte sigură și nedureroasă e mai de preferat temnițelor subterane, nu? Însă moartea baronului Devon și instigarea la crimă a fost doar începutul în ceea ce o privește pe contesă. Următorul pas a fost asasinarea propriului ei tată.

     După ce a fost mort timp de trei zile, călătorind în ținutul  lui Thanos, zeul morții, Aendo este readus la viață prin magie neagră. Și se trezește într-o peșteră, salașul Corbilor, o organizație de asasini care acționează în numele acelei zeități care încearcă să restabilească echilibru, hrănindu-se cu suflete. Dar care să fie motivul pentru care zeul a decis să-l reînvie? De ce el?

 anotimpul pumnalelor 3

    “Thanos are un plan și lumea toată trebuie să-l urmeze! Iar când lucrurile sunt date peste cap, când sufletele nu trec dincolo la timp și balanța se înclină  prea mult într-o parte sau alta, apar molime și vârci, și cele mai negre coșmaruri devin realitate.”

     Aici ajunge să se împrietenească cu Savantul, conducătorul Corbilor, frații York și Loque și Loup, o fată minionă de care ajunge să se îndrăgostească, în ciuda faptului că ea îl consideră pe el un copil lacom și egoist, care crede că universul se învârte în jurul lui, iar el crede că Loup își dă aere de superioritate, că e o nesuferită cu pretenții. Însă sentimentele pe care le au unul față de celălalt îl îngrijorează pe Savant pentru că ar complica lucrurile foarte mult.

  

“- Cred că până și morții știau că se va întâmpla, numai voi nu, zise York plescăind din gură și dând ochii peste cap. Serios, voi nu v-ați prins cum vă holbați unul la celălalt?”

   

Ți-am spus deja, îi răspunse bătrânul apăsat. Felul în care o privești mă…îngrijorează. Există un motiv bine întemeiat pentru care nu au existat niciodată relații între Corbi. Da, îi spuse el văzându-l surprins, noi nu suntem primii. Suntem a treia generație de mesageri ai lui Thanos… În formula inițială a existat un cuplu de îndrăgostiți… Au murit tocmai fiindcă sentimentele dintre ei au intervenit în cel mai nepotrivit moment…”    

     În același timp, contesa Mequette intră în posesia averii tatălui ei și prin intermediul amantei sale, Larisse, ajunge să cumpere tot ce avusese în posesie baronul Devon. Avidă de putere, complotează cu episcopul Emeric Bone, un preot obez oribil viciat, un sadic dement, punând la cale un plan prin care să-i asasineze pe Baronii Tutunului pe motiv că aceștia și-ar face de cap, abuzând de încrederea și toleranța împăratului Septimus Voss. Și nu-i putea detrona pe baroni decât dacă avea protecția Bisericii și dacă dispunea de  detașamentul de gărzi pe care îi avea în subordine episcopul.

    După ce Cancelarul Nordet este asasinat de un om al contesei, împăratul Septimus îl pune în locul acestuia chiar pe episcopul Bone și îi alocă dreptul de a selecta un grup militarizat  pentru a fi atașat Bisericii, astfel fiind pregătiți de eventuale revolte ale oamenilor. Primele lucruri pe care le face episcopul din funcția de Cancelar a fost să-l cheme pe comandantul  Serviciului Secret, Rico Mikkae, ca să-i prezinte lista celor mai abili agenți ai săi, să introducă legea marțială, să impună oamenilor o serie de restricții. Iar inchizitorii și-au început activitatea făcând exces de zel. Dar Comandantul SS devine suspicios în privința noului Cancelar, contesa remarcă acest lucru și pune la cale asasinarea acestuia. Doar că Mikkae scapă cu viața datorită lui Aendo și a lui Loup / Jeesah. Dar de ce au ales aceștia să-l salveze? Și ce se întâmplă cu Baronii Tutunului? Vor fi asasinați până la urmă? Vor reuși Bone și contesa Mequette să-l detroneze pe împărat? Ce plan pune la cale Thanos?

     Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să citiți cartea și să aflați singuri ce se întâmplă mai departe. “Anotimpul pumnalelor” este o poveste cu totul deosebită pe care sigur nu o poți uita!

    Citate:

  “Pe Corbi nu-i găsește nimeni. Numai ei te găsesc pe tine și atunci…nu te mai scapă nici zeii.”

 „N-am să neg și nu-mi pare rău, mărturisi el. Am trăit intens, am uitat, mi-am înlocuit visele urâte cu adevărate coșmaruri.  Și în final cui îi pasă? Suntem doar fum într-un imperiu al umbrelor. Totul e irelevant. Totul e haos.” 

 “Nu e nicio medalie, nicio cupă, niciun fel de gratificare a efortului tău. Nicio recompensă materială. Nu ai nevoie. Ai câștigat ce era mai important: ești viu, trăiești și ai șansa ca mâine să te căiești și să încerci să-ți repari greșelile, să-ți speli păcatele. Dar n-o s-o faci! Fiindcă ești un afurisit de Corb și singurul țel, obiectiv, scop e să iei o altă viață, s-o împachetezi în tăișuri, s-o legi cu fundă stacojie și să i-o trimiți lui Thanos împreună cu cele mai calde urări.”

                                                                                    Nota 10
Crux Publishing logo

Cartea Anotimpul pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Mulţumim Editurii Crux Publishing!

Autor: Alina

 Sursă imagini: pinterest.com

by -
12
 Povestiri de la marginea realităţii de Dan Rădoiu

Gen:  Literatură contemporană / proză scurtă

Editura: Crux Publishing 

Anul  publicării: 2015, București

Prefaţa : Eugen Cadaru

Număr pagini: 175

În timpul unei lecturi recente  mă identificasem cu opinia autorului conform căreia unii dintre cei mai buni poeţi nu provin din mediul literar, ba chiar din cele mai obscure domenii de activitate.

Extrapolând, afirmaţia mi se părea de atunci valabilă şi în privinţa altor genuri literare, cum e cazul prozei scurte; mărturie stau numeroasele  cărţi scrise şi publicate de acest gen, multe semnate de autori care provin din cu totul alte zone profesionale.

Este şi cazul volumului “Povestiri de la marginea realităţii”, al cărui autor – Dan Rădoiu desfăşoară mai multe activităţi, toate  în sfera IT: programator, trainer, project manager, business analyst.dan-radoiu-povestiri-de-la-marginea-realitatii

Înainte a mai publicat Cum să cucereşti un bărbat pe email, messenger şi Facebook, un proiect care s-a născut, după cum autorul însuşi scrie pe blogul său, de la ideea  survenită în timpul unei şedinţe de coaching cu una dintre cliente, despre persuasiune şi leadership.

Sub titlul  Povestiri ….sunt adunate  18 secvenţe literare. 18 povestiri cu subiecte diverse, titluri care mai sugestive, care mai năstruşnice, poveşti când amuzante, când tulburătoare, dar oricum ar fi, toate beneficiind de doze admirabile de imaginaţie.

Dintre ele, unele se termină abrupt, înainte chiar de a fi instalate ideile, diminuând semnificativ valoarea lor literară, după cum şi autorul admite.

Poate nu ar fi fost rău ca ele să fi fost păstrate la stadiul de schiţe până când  muza, “acel domn distins ce fumează ţigări de foi şi care apare în principal doar atunci când are el chef” va fi fost suficient de generos  încât să definească mai bine  poveştile imaginate…

Celelalte însă au un binemeritat loc în rândul prozei scurte fantasy, imaginând scenarii şi personaje care captivează şi pun pe gânduri. Putem spune că autorul are în mâini şi în minte premisele pentru a deveni un scriitor prolific. Căci ingredientul imaginaţie există, dar nu este totul; vom vedea curenţii purtându-l departe, sperăm…

Din totalul de 18 povestiri, mă voi opri la patru, pentru că au fost acelea cu care am simţit că autorul m-a câştigat cel mai bine.

Blestem în subteran este una dintre poveştile care ar putea foarte bine fi considerate carte de vizită a volumului. Este cea mai lungă dintre toate şi aş spune, cea mai bine definită.

Realismul magic îi dă lui Virgil Mareş ocazia (dacă poate fi numită astfel) să vadă viaţa pe care şi-o credea aflată la un final patetic şi nedrept în cu totul altă lumină; sau întuneric.

Pentru că în urma unui incident aparent absurd ajunge în tunelul metrolui, unde va descoperi o prezenţă sinistră şi ceva aparte despre sine – spiritul unui sinucigaş, pe care el îl poate vedea, auzi, simţi

Poate că alăturarea bântuit – romantism pare greu de imaginat dacă nu cumva este cazul unei iubiri în genul Catherine-Heatcliff ( La răscruce de vânturi), dar iată că autorul trece chiar bine această probă….” –“La ce bun, murmură el îndreptându-se să traverseze strada, o viaţă nesfârşită dacă n-ai cu cine s-o împarţi?”.(pag.52)

De regulă astfel de poveşti nu sunt deloc genul meu, însă felul în care prezintă şi construieşte Dan Rudoiu personajele, replicile, decorurile şi evenimentele în această prima povestire mi-a plăcut; într-atât  încât am citit întreg volumul şi poate chiar aş mai încerca titluri similare semnate de el.

În puţul liftului prezintă o istorie bizară, în care ipostaze destul de înfricoşătoare sunt redate în tonuri amuzante, neaşteptat ( pentru mine ) de reuşite. Paul Stratan ajunge printr-o întâmplare aparent  banală ( scapă cheile în golul liftului)  personaj într-un scenariu aparte. De ce aparent? Pentru că descoperirea pe care o face în încercarea de a le recupera ascunde multe…

Nici Pictorul, prăpastia şi telefonul cu manivelă nu este o zona literară în care să fi ajuns de prea multe ori; dar şi aici penelul autorului Rudoiu a vibrat cumva pe aceeaşi lungime de undă cu mine.

Ca singură observaţie aş menţiona titlul; ştim explicaţia din spatele acestui gen de intitulare – care, în treacăt fie spus, este din nou un prilej pentru admiraţie – dar  chiar şi aşa, cred că i-ar fi stat mai bine un alt gen.

Un metru optzeci pe tocuri  a  avut, bineînţeles, pentru mine mai întâi votul realismului psihologic, unul dintre slăbiciunile mele.

Această secvenţă scurtă am vizualizat-o imediat ca pe o palmă pe care o primim ( sau trebui) fiecare dintre noi, atunci când  lăsăm să iasă la suprafaţă lăturile sinelui, deghizate în straie de sfinţi păzitori ai moralităţii…

Crux Publishing logo

Cartea Povestiri de la marginea realităţii de Dan Rădoiu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Adelina

by -
13

În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu

 Editura: Crux Publishing

Colecția Sci-Fi

Seria Predestinare genetică: 1. În sângele tatălui; 2. Insula diavolului

Anul apariţiei: 2015

Număr pagini: 217

Gen: S.F., Polițist, Thriller

Cotație Goodreads: 4,40

În sângele tatălui este o dovadă a faptului că autorii români merită citiți. Un roman polițist cu o intrigă parcă desprinsă din thriller-ele americane.

Romanul de față este primul din trilogia Predestinare genetică. Cel de-al doilea roman, Insula diavolului, este deja pe piață, iar al treilea este în curs de apariție.

În primul roman, acțiunea se petrece în anul 2056, într-un viitor posibil. Cu excepția amendamentului Dawson și a teoriei asupra predestinării genetice, nu ne-am da seama că ne aflăm într-un viitor atât de îndepărtat. Probabil din această cauză mi-a plăcut cartea, pentru că nu se axează mult pe aspectul S.F.

Dar la ce se referă predestinarea genetică și amendamentul Dawson? Să le luăm pe rând: în America anului 2056, s-a descoperit o nouă teorie: există criminali predispuși genetic, adică prezintă o agresivitate  înnăscută și moștenită de la înaintași. Cu alte cuvinte, au genele unor criminali celebri din trecut. Prin urmare, se consideră că nu răspund de faptele lor, singurele vinovate fiind genele; în momentul în care se confruntă cu o situație stresantă, furia și agresivitatea distructivă izbucnesc, ducând la crimă.

Amendamentul Dawson a apărut ca o reacție la teoria predestinării genetice, presupunând identificarea tuturor criminalilor potențiali și exilarea lor pe Insula Diavolului. Aceasta înseamnă că nu este necesar să fi comis o crimă, dacă se descoperă în urma analizelor că persoana respectivă prezintă acea predispoziție genetic, va fi exilată pentru siguranța celor din jur. Însă în baza acestui amendament se ajunge la multe abuzuri, nemaifiind vizați doar criminalii, ci și persoanele care provocate, au fost foarte violente cu agresorul. Cam aceasta este teoria, autorul a avut grijă s-o exemplifice foarte concret:

Romanul se împarte în două planuri, fiecare având în centru un personaj aflate la poluri opuse: pe de o parte, Robert, un bărbat de succes în toate domeniile: foarte apreciat la locul de muncă, carismatic, unul dintre cei mai râvniți burlaci, la prima vedere perfecțiunea întruchipată. Dar toată această lume care îl admiră nici nu își imaginează cu ce se „îndeletnicește” în unele nopți. Robert este un criminal în serie. De fiecare dată când întâlnește o femeie brunetă, cu părul drept și cărare pe mijloc, știe că va deveni următoarea sa victimă. Și nu vorbesc la modul figurat. Victimă la propriu, a crimei. Probabil cunoscătorii deja au identificat criminalul din istorie la care se face referire, nu-i așa?

Ironic este locul în care lucrează Robert: Societatea Contra Violenței Domestice. În timpul zilei, el consiliază la telefon diverse persoane abuzate sau deprimate, convingându-le că viața merită trăită și că suicidul nu este cea mai bună soluție, iar noaptea ia viața femeilor brunete și atrăgătoare.

Cel mai straniu mi s-a părut modul în care este prezentat Robert; nu ca un monstru ce omoară în disperare femei, ci precum un om obișnuit, care are și el o „hibă”: cum întâlnește o brunetă, i se declanșează instinctele criminale.

Alt lucru ce m-a frapat este lipsa de remușcare cu care omoară prostituate și în același timp,  regretul la gândul că ar putea ucide oameni nevinovați în nebunia sa.

La polul opus, îl avem pe Leo, un puști ambițios, dedicat în totalitate muncii și facultății și care se trezește săltat de poliție fără să știe de ce. Își amintește că băuse foarte mult în seara respectivă împreună cu prietenii într-un club și că a cunoscut o fată brunetă, probabil prostituată. Nu-și amintește ce s-a întâmplat mai departe, dar probabil ceva foarte grav din moment ce poliția l-a ridicat din apartamentul său.

Ce se întâmplă mai departe? Va fi revoluționat sistemul juridic, fiind condamnați toți cei „predispuși genetic”? Va ajunge toată lumea exilată pe Insula Diavolului? Eu dacă aș fi trăit în acest viitor ipotetic, cu siguranță aș fi fost considerată o „Dawson”. Voi ați fi? Nu vă rămâne decât să citiți cartea pentru a afla…

Ce mi-a plăcut: stilul direct, accesibil și simplu, ce poate fi înțeles de orice cititor; ritmul alert al acțiunii, ce nu te lasă să te plictisești nici un rând și te determină să citești cât mai repede; metafora din subtext pentru lumea înconjurătoare, pentru că în spatele acțiunii și a personajelor, avem referiri subtile la lumea în care trăim și la nedreptățile întâlnite din cauza erorilor de sistem; un criminal poate umbla liber, în timp ce un om doar predispus genetic la violență este închis, judecat sumar și exilat. Alții poate nu au făcut decât să se apere, dar tot un „Dawson” este considerat, „tratamentul preferențial” fiind extins și la alte categorii de persoane.

Romanul conține și o critică la adresa politicienilor, la cinismul cu care condamnă oameni fără să stea pe gânduri, pentru a câștiga popularitate. Nu am citit încă următorul volum al seriei, Insula diavolului, dar am o vagă bănuială, cum că genele politicianului Dawson, care a instituit acest amendament, nu sunt tocmai „curate”.

Finalul este brusc, ambiguu, deschis pentru următorul volum.

Citate:

„Uneori îmi vine să cred că legile au fost făcute în favoarea criminalilor…”

„Un prieten nu-ți spune ce vrei să auzi, ci ceea ce trebuie să auzi.”

„Fiecare trebuie să facă ceea ce i se potrivește mai bine, măcelarul să taie, ucigașul să ucidă… Ucigașul să ucidă…”

 Despre autor:

Ciprian Mitoceanu a studiat la Universitatea Ștefan cel Mare specializarea Istorie-Geografie. În prezent este profesor și scriitor, debutând în 2007 cu romanul Colții. A publicat romane și povestiri scurte aparținând genurilor horror, thriller, mister, în limbile română și engleză: Amendamentul Dawson (proză scurtă), Dark Tales of Sorrow and Despair, seria Predestinare genetică, aceasta din urmă luând naștere în urma vizionării unui documentar.

Autorul este supranumit de unii critici „Stephen King al României”.

Crux Publishing logo

Cartea În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan

by -
20

Cartea cu scoarţe de argint, ferecate: Delirul încapsulat- Vol.1 de Florin Pîtea-recenzie

Editura: Crux Publishing

Număr pagini: 262

Florin Pîtea s-a născut pe 18 august 1971 la Câmpina şi în 2011 a primit titlu de doctor în filologie engleză cu o lucrare despre subspecia literară (post) cyberpunk intitulată Art Wasn’t Quite Crime. Şi-a făcut debutul literar în 1992, în revista Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, iar până acum a publicat două volume de proză scurte (Necropolis 2001, respectiv An/Organic 2004) şi două romane (Gangland, 2006, respectiv Anul terminal, 2012). Lucrările sale sunt prezente în antologii, almanahuri şi periodice, dintre care amintim Istorii alternative şi Lumi stranii. A fost distins cu premiile ARSFan (1994,1995) şi Vladimir Colin (2002-2005, 2005-2007). Delirul încapsulat reprezintă primul volum din seria de literatură fantastică intitulată ,,Cartea cu scoarţe de argint, ferecate”.

,,Cartea cu scoarţe de argint, ferecate” are un periplu interesant, până reuşeşte a fi desfăcută. Este vândută pentru a plătii la jocurile de noroc a directorului bibliotecii, cumpărată şi vândută de un iluzionist, căruia i-a adus ghinion, circul unde ajunge, mor toţi, negustorul unde ajunge cartea este ucis, ajunge la o căpetenie de hoţi, la un sărman care orbeşte, la o trupă de expediţii, la un proprietar, la un fierar care dă faliment, până aici doar ghinioane şi crime.
Când, cartea va ajunge pe mâna unui copil, acesta o va deschide, iar de aici încep adevăratele poveşti fermecate. De ce spun asta? Pentru că intrăm într-o lume fantastică, acolo unde Ursul Fram lucrează la circ, dar la bătrâneţe cere să fie dus la Polul Nord, ajunge la Polul Sud, cere în scris să revină înapoi.
Ursul năzdrăvan ajunge să se împrietenească cu Jeanne, o inventatoare, savantă de pe Gorena.
În această ţară asistăm la tot felul de lucruri năstruşnice. Nedumerirea mea ceea mare a fost atunci când am descoperit că nu au maşini, circulă cu trăsuri, rişte, dar au în schimb mecanoizi pe şenile, (dotaţi cu celule fotovoltaice) care apropo, ştiu să aştepte după bacşis, să se tocmească la preţ…
Avem parte de o reînviere, dacă pot spune aşa: -un Pălărier nebun, va fi dezgropat, înlocuite unele organe interne, resuscitare, şi gata devine -Pălărierul sănătos, cel care îl va ajuta pe savantul Rammstein în multe invenţii ale sale.

Bon d’Arge este un agent secret al Gorenei, astfel că asistăm la unele misiuni ale sale, unele ciudăţele, altele mai puţin… Printre misiunile sale este şi aceea de a stârni haos în Oveka. O strategie ce are menirea de-a împiedica ovekienii să pornească războiul împotriva gorenienilor. În această misiune avem parte de fiolele cu ,,Delirul Încapsulat”, care trebuie eliberat în Oveka.
Cartea aceasta este un amalgam de contradicţii, una mai ciudată, drăguţă, nebună, depinde cum vrei să o iei. Lady Badminton va descoperi un nou joc pentru societate, mai puţin dureros ca cel cu beţe şi pietre, îl va intitula badminton.

Asistăm la inventarea Fecioarei de Fier Forjat, o mecanoidă bipedă, care vorbeşte şi se comportă ca orice om, mai puţin glumele deocheate pe care nu le înţelege, şi aici m-am distrat maxim de ea. Va trebui să fugă singură în alte locuri, deoarece creatorul său Rammstein, va fi împuşcat în picior şi răpit de creditori.
,,-Şi doar ţi-am zis să mâni gutăii mai repede! îi reproşa inventatorul vizitiului în timp ce plătea.
-Las’că şi noi i-am zis de-atâtea ori să nu ne mai altoiască peste vaccin, îi aruncă peste umăr unul dintre animalele de tracţiune. Şi tot degeaba…
…Răsunară alte împuşcături, iar Rammstein căzu într-o parte. Fecioara de fier Forjat crezu mai întâi că inventatorul se impedicase, dar apoi observă că gamba lui dreaptă fusese sfârtecată de un glonţ de pistol.
În depărtare, se zăreau adunate împrejurul inventatorului câteva siluete cu meloane şi redigote. Îl ridicară pe doctorul Victor Rammstein şi-l luară cu ele.”’

De aici avem parte de călătoria Fecioarei cu dirijabilul (nu v-am spus cum călătoreau gorenienii în aer?), peripeţiile sale, învăţarea ei să lupte ca şi oamenii, participarea ei la războiul dintre clanuri, strădania ei de a se cizela cât de cât, mai ales că este mecanoidă, puterea sa brută este mare.
Va reuşi să se întoarcă în Gorena pentru a salva viaţa inventatorului său?
Vom vedea, de altfel asistăm la inventarea telefonului cu afişaj, cu mesaj, cu fotografie, care ocupă aproape un dulap. Hei, trebuie cumva micşorat nu?
O carte ce m-a binedispus cu contradicţiile ei, cu umorul de calitate, cu acţiunile ei.

Nota mea pentru carte este 9,5.

Crux Publishing logo

Cartea Cartea cu scoarţe de argint, ferecate: Delirul încapsulat- Vol.1 de Florin Pîtea  a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Nicol

by -
11
Print

Conan Barbarul de Robert E.Howard

Titlul original: Conan the Barbarian

Editura: Crux Publishing

Traducător: Andreea Sterea

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 63

Am citit această carte cu sufletul la gură căci pur și simplu am fost fermecată de povestea celor două surori: Taramis și Salome. Am fost fermecată de amploarea poveștii și de tumultul acțiunii. Mi-a plăcut acțiunea cărții și suspansul lăsat în timp ce dădeam pagină cu pagină.

Înainte de a vă îndruma spre paginile aceste povești acaparante haideți să descoperim câteva lucruri despre scriitorul acestui roman. La o simplă căutare pe google descoperim că Robert E. Howard s-a născut la 22 Ianuarie 1906 și a fost un autor american de succes. A devenit cunoscut tocmai personajului ce poartă numele cărții noastre: Conan Barbarul. Impactul pe care l-a avut personajul lui Howard poate fi comparat cu impactul pe care l-a avut Batman, Contele Dracula, James Bond, Sherlock Holmes sau chiar Tarzan. Prima sa poveste despre celebrul personaj Conan a apărut în anul 1932, în revista Strange Tales. S-a sinucis în data de 11 Iunie 1936 iar această sinucidere a fondat speculațiile deja create de ceva timp: Howard suferea de boli psihice.

 Conan Barbarul – o vrăjitoarea se va naște – este primul volum din Integrala Robert E. Howard și este pur și simplu din cale afară de captivantă.

Howard ne introduce într-o lume a fantasticului pur și ne prezintă un ținut autentic, ținutul Khauranului, condus de o regină demnă și iubită, regina Taramis. Liniștea locuitorilor și a reginei este tulburată de apariția unei creaturi malefice într-o noapte. Luată prin surprindere, Taramis uită că a avut o soră geamănă dar aceasta s-a întors pentru a se răzbuna. Salome, sora geamănă a lui Taramis, este hotărâtă să ia sub stăpânire Khauranul și își aruncă sora în temniță unde o va teroriza până la ultima suflare.

Acest lucru nu îl poate face singură și îl urcă pe tron pe Constantinus, regele răzvărtiților, care a fost alungat de regina Taramis și condamnat pentru tâlhărie și omor. Nedumeriți de decizia celei pe care localnicii Khauranului o credeau regină, pornesc o revoltă unde se lasă cu vărsare de sânge și stăpânirea ținutului de către așa zisa regină și concubinului ei.

Conan Barbarul, mâna dreaptă a lui Taramis și cel care bănuia că actuala regină nu este decât o impostare, este legat în pustiu de o cruce și lăsat pradă vulturilor. Este însă salvat de Olgred și banda lui de tâlhari.

În timp ce Conan se luptă din răsputeri să scape cu viață din chinurile pricinuite de Constantinus, Taramis se luptă din greu în temniță pentru a supraviețui abuzurilor la care era supusă. Atât tâlharii cât și Salome o hărțuiau zilnic, provocându-i răni adânci.

O singură greșeală a fost nevoie să facă Salome și tot ținutul avea să afle că Taramis trăiește în cea mai întunecată temniță a castelului. Un slujitor, surd dădea târcoale castelului pentru a se asigura că Salome este adevărata Taramis și nu mare i-a fost mirarea când a auzit că, defapt, regina lui se află în viață în altă parte. Vrăjitoarea Salome ar fi trebuit să știe că atunci, când surzii vor, pot auzi foarte bine.

Cât timp Valerius pregătea evadarea adevăratei regine. Conan își adunase o armată numeroasă și se pregătea să recucerească ținutul Khauranului și să-l nimicească pe Constantinus.

Sfârșitul? Îl aflați singuri dacă citiți cartea! Merită! E surprinzător!

Aflați singuri dacă Taramis revine pe tron și dacă Conan continuă să fie sub ordinile fermecătoarei regine!

O recomand cu drag tuturor!

Spor la citit!

Citatul care mi-a plăcut:

„Dar voi, oamenii civilizați, sunteți slabi. Viețile nu vă sunt pironite de coloana vertebrală, așa cum sunt ale noastre. Caracterul vi-l clădiți căznindu-i pe alții, nu călindu-vă pielea. Vei muri înainte de apusul soarelui.”

Crux Publishing logo

Cartea Conan Barbarul de Robert E.Howard a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Măli

by -
20

Metamorfoze-recenzie

Titlu: Metamorfoze

Autori: Algernon Blackwood, Oliviu Crâznic, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H. P. Lovecraft, George MacDonald, Guy de Maupassant, Şerban Andrei Mazilu, Saki, Hugh Walpole

Editura: Crux Publishing

An apariţie: 2015

Număr pagini: 206

Metamorfoze” este volumul de povestiri scary perfect pentru a fi citit după miezul nopţii, la un foc de tabără în pădure. Conţine acel gen de poveşti care te fac să tresari la fiecare zgomot banal, să te uiţi permanent în spate şi să îţi doreşti cât mai multă lumină care să risipească întunericul nopţii. Da. Clar este perfect pentru o tabără de noapte. Cititorul va fi cu siguranţă bodogănit, dar va creea suficiente senzaţii tari cu puternic impact emoţional. :)

Este lună plină … şi tu CITEŞTI.”

Autorii acestui volum ating cumva acea graniţă invizibilă dintre real şi imaginar unde nu mai reuşeşti să îţi dai seama care e ficţiunea şi unde începe realitatea. Fiecare privire capătă străluciri neomeneşti şi fiecare sunet banal este amplificat şi transformat într-un mesaj ascuns pe care teama de necunoscut te determină să-l supra-analizezi.

Conţinând 11 povestiri ale unor scriitori consacraţi, volumul „Metamorfoze” îi oferă cititorului o doză de fantasy brut care se opreşte la limita horror-ului şi care testează în permanenţă raţionalul, sfidând logica şi provocând la cedare nervoasă prin acceptarea elementului supranatural, care te poate înghiţi în întuneric. Este abordat în special mitul vârcolacului atât din punct de vedere mitologic cât şi ştiinţific. Şi aici nu este vorba despre vârcolaci sexi ca în seria Twilight, ci despre legende străvechi în care omul e capabil să devină una cu fiara demonică evadată parcă din infern.

Volumul se deschide cu povestirea lui Algernon Blackwood – „Lup Nomad”. Încă din primele pagini avem parte de suspans, decor care sporeşte sentimentul de solitudine şi pericol şi întâmplări care parcă frizează nebunia.

O banală excursie de relaxare în sălbăticia canadiană, la Lacul Tămăduirii, se transformă într-o experienţă bizară şi totodată memorabilă pentru Hyde – un om raţional şi pragmatic. Un spirit metamorfozat în lup şi un blestem secular plutesc peste ţinutul îmbrăcat în tăcere, iar noaptea dobândeşte accente stranii.

Erau ochi de fiară şi, ascunşi în inima nopţii, se uitau fix la el.”

– Sfinte Sisoie! exclamă Hyde. E ca şi cum m-aş uita la un om!”

Goana prin tenebrele nopţii continuă cu „Lenore Arras”, iar Oliviu Crâznic fascinează ca de obicei prin cuvintele alese cu măiestrie şi prin imaginile atât de vii.

Călătoria prin Cheile Osului aflată sub semnul terorii pe un fundal alb imaculat care nu aduce linişte ci moarte, ne pune faţă în faţă cu un pericol grotesc şi sângeros. Lupul, o ameninţare permanentă în pustietăţile îngheţate, se transformă dintr-un prădător feroce, într-o fiară a iadului, apocaliptică prin excelenţă. Dorinţa unei răzbunări care arde, pofta de sânge şi un secret teribil însufleţesc povestea şi provoacă fiori reci.

Zeul Terorii are cap de leu, susţin barzii. În după amiaza aceea târzie, finală, Zeul Terorii avea cap de lup.”

În frigul liniştit şi funerar pe care nu îl simţeam, ştiam totuşi că Dumnezeu se găsea plecat prea departe de noi pentru a-şi mai bate capul cu mine.”

Metamorfoze

Sir A. Conan Doyle, creatorul celebrului Sherlock Holmes, ne uimeşte în continuare cu o nuvelă fantastică în care abordează nu doar licantropia, ci şi controversatul mesmerism atât de dezbătut, dorit şi pus la îndoială.

Lady Kate Northcott, o făptură de o frumuseţe magnetică, pare a avea un ghinion groaznic în ceea ce priveşte căsătoria, deoarece toţi logodnicii ei sfârşesc tragic chiar înaintea nunţii. Atunci când se logodeşte cu tânărul John Cowles, lucrurile par să evolueze spre un viitor promiţător. Dar, în umbra fericirii aparente, stă o taină monstruoasă şi o voinţă înfricoşătoare aducătoare de moarte.

Simţeam, în sufletul meu, că tânăra era înconjurată de o misterioasă fatalitate – o soartă atât de neobişnuită, încât sfida raţiunea.”

Suflet de fiară, sub o mască încântătoare!”

Poveştile poartă cititorul pe meleaguri îndepărtate, prin legende îngropate, prin mistere încă nedescifrate şi printr-o lume ce pare a avea patină antică dar care poate fi înviată cu uşurinţă şi readusă în prezent odată cu teroarea.

Frică? Să mă iertaţi, domnii mei, dar adevăratul înţeles al cuvântului frică … voi nu îl ştiţi.” – Proscrisul – Robert E. Howard

Vrăjitorul ăla dezgustător deşteptase focurile iadului în pigmenţii vopselelor, iar pensula lui se dovedise a fi bagheta magică, născând coşmarul.” – Inspiraţie pentru Pickman – H.P. Lovecraft

Condiţia omului-lup este prezentă în diverse mitologii, atât pe vechiul continent european, cât şi dincolo de ocean. „Metamorfoze” îşi poartă cititorii prin folclorul dedicat vârcolacilor, păstrând permanent misterul asupra unor întrebări nerostite. O teorie interesantă asupra mitului ne-o oferă şi Şerban Andrei Mazilu în „Misterele din SparkTower” :

Vârcolacul nu este (aşa cum mulţi cred) un om care poate lua forma unui lup – este un lup care ia înfăţişarea unui om!”

de-a lungul erelor, demon şi lup s-au contopit, devenind o singură fiinţă.”

Am apreciat varietatea tematică şi stilistică, măiestria autorilor în realizarea unor decoruri tenebroase, felul în care cuvintele sunt folosite în crearea unor imagini vizuale aproape tangibile şi, nu în ultimul rând, am gustat din plin atmosfera înfricoşătoare şi legendele abordate în poveştile volumului. Deasemenea am găsit deosebit de util micul dicţionar explicativ, prezent la sfârşitul fiecărei povestiri. Pe lângă faptul că oferă informaţii suplimentare despre operă şi autor, cuvintele prezentate te fac să doreşti să afli încă şi mai mult.

În concluzie, am găsit acest volum o lectură absolut delicioasă şi fascinantă care, căutând să explice, de fapt amplifică misterul nedistrugând nicio clipă aura de taină şi fascinaţie. Cititorul rămâne permanent cu un semn de întrebare. Au trăit personajele acele întâmplări bizare sau totul s-a născut din teama lor de necunoscut şi singurătate? E aievea sau pură nebunie? Există posibilitatea ca cele petrecute să fi avut loc doar în imaginaţia protagoniştilor sau undeva, blestemele capătă proporţii cosmice şi se transformă în coşmar? Presupun că acesta este şi farmecul acestor istorisiri. Să te facă să pui pragmatismul şi logica la îndoială, să simţi cum teama te îngheaţă şi cum simţurile îţi devin alerte … fără însă a oferi vreun moment o dovadă vie a celor relatate.

Şi, cu toate acestea, vârcolaci există destui, chiar şi acum.”

Dau notă maximă şi recomand cartea celor care vor puţină adrenalină atunci când noaptea transformă totul în contururi vagi.

Crux Publishing logo

Cartea Metamorfoze a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2, 3, 4

Era miezul nopții… și eu citeam „Ceasul fantasmelor” de Oliviu Crâznic-recenzie

Titlu: Ceasul Fantasmelor

Autor: Oliviu Crâznic

Editura: Crux Publishing

Număr pagini: 160

Anul: 2015

Coperta: Ionuț Bănuță

Editor: Andreea Sterea

Tehnoredactor: Olivian Saldinger

Nota: 10

Era miezul nopții… și eu citeam „Ceasul fantasmelor” de Oliviu Crâznic. Încă de la lăsarea serii, odată cu întunericul care câștigase lupta cu lumina zilei, am început să răsfoiesc paginile acestei cărți… pentru că nici un alt moment nu se asortează mai bine atmosferei fantasy, decât noaptea.

Născut în anul 1978, Oliviu Crâznic, consilier juridic și publicist, propulsează literatura română fantasy în topurile europene și nu numai. În anul 2010 publică romanul gotic „Și la sfârșit a rămas coșmarul”, după care publicul este încântat de alte povestiri și nuvelete. Pe lângă aprecierile publicului, Oliviu Crâznic se bucură și de recunoaștere internațională, astfel că în anul 2011 primește Premiul Galileo pentru cel mai bun volum al anului 2010 și Premiul Societății Europene de Science Fiction, Encouragement Award Eurocon 2012. Numele lui Oliviu Crâznic apare în antologii literare alături de George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi și Ian R. MacLeod – nume cu rezonanță în literatura universală actuală.

Așa cum vă spuneam, era miezul nopții… și eu citeam…

După o scurtă prezentare realizată de către scriitorul și editorul Şerban Andrei Mazilu, am pătruns instant într-o lume fantastică, unde traiectoria intensității trăirilor pe care le are cititorul este una constantă și puternică. Nu există moment de respiro într-o astfel de lume, unde totul este atent descris de către autor, de parcă el însuși ar fi un personaj din locul și epoca povestirii sale.

Cartea este structurată în patru secțiuni. Prima, intitulată „Înainte de coşmar” cuprinde două povestiri: „Lenore Arras” şi „Pivniţele Palatului Charron”, scrieri cu un intens caracter gotic. Imaginile pe care autorul le redă cu măiestrie, bine construite cu ajutorul unui limbaj foarte atent ales, frapează încă de la început: „În frigul liniștit și funerar pe care nu îl simțeam, știam totuși că Dumnezeu se găsea plecat prea departe de noi pentru a-și mai bate capul cu mine. Iar Îngerul era deja mort.” Pe fondul acestei stări de deznădejde, luna își pierde strălucirea cu care suntem obișnuiți din alte genuri literare. Aici, în scenariul acesta întunecat, o găsim „plânsă, nătângă”, iar asta nu face decât să accentueze scenariul general. Faptul că scriitorul folosește persoana I-a, intensifică emoțiile pe care cititorul le trăiește, prin gândurile pe care le află: „…pupilele mele mureau în iris zi după zi. E drept, nu mai aveam nevoie de pupile pentru prea multă vreme”. Unul dintre cele mai impresionante motive întâlnite aici este cel al licantropiei (al transformării omului în lup):„Zeul Terorii are cap de leu, susțin barzii. În după-amiaza aceea târzie, finală, Zeul Terorii avea cap ca de lup”. Într-o astfel de luptă, „viitorul este numai și numai trecutul continuat”. Imaginile pe care autorul le construiește sunt inedite, fascinante, originale, menite să transpună cititorul exact în lumea rândurilor sale… și reușește foarte bine. „Un fulger stingher mi s-a așezat alb și neprihănit pe pupilă, deschizând lumi”.

A doua secțiune, cea care poartă și titlul cărții, intitulată „Ceasul fantasmelor” conține patru povestiri. „Însângerată, luna” este prima dintre ele și recunosc, preferata mea. Acțiunea se petrece în Transilvania, iar tema este un fel de reinterpretare a ielelor. Întâlnim aici pe „Fiica Lunii”, o ființă de o frumusețe răpitoare, care fură inimile celor care o privesc. „Vine aproape întotdeauna. Stă la lizieră și cheamă cu mișcările corpului, uneori și șoptește. Mulți merg. Câțiva rezistă. Oricum ar fi, ia din noi.” „Trecătoarea”, o povestire de dimensiuni mici, e despre războiul dacilor cu romanii, despre o înfruntare care are loc la trecătoarea lui Zalmoxis. Povestitorul face parte din tabăra romanilor: „Treizeci și șase de oameni eram și dacii erau numai doisprezece”. Finalul povestirii este unul care mie mi-a plăcut foarte mult. N-o să-l dezvălui, însă. Dacă din primele două povestiri am fi tentați să credem că autorul are ca preferință plasarea acțiunii în trecut, ei bine, în „Ellen Lee” dar şi în următoarea povestire a acestei secțiuni, „Spiriduşii albi”, acțiunea se petrece în zilele noastre. „Ellen Lee” e despre o casă bântuită și există detalii care-ți dau fiori… mai ales dacă este miezul nopții și tu citești. „Spiridușii albi” povestește despre un trib ascuns, iar stilul original pe care autorul îl folosește pentru alcătuirea imaginilor, este atât de fascinant, încât nu poți lăsa cartea din mână. Din măiestria cu care curge povestea, ai impresia că și tu ești unul din personaje. Simți frica… vezi pădurea, auzi inimile personajelor bătând. Un fior rece și ascuțit îți străbate corpul, ți-e frig și citești: „parcă m-am simțit, în sfârșit, mai în siguranță. Așa te simți întotdeauna când diavolul îți trimite gând rău.” Îți aduci aminte că pe copertă scrie „fantasy”, dar nu poți să ieși din carte… poate pentru că e miezul noapții… și tu citești.

Secţiunea a treia, denumită „Viitorul ieri şi azi”, ne poartă în lumi fantastice. Schiţa „Anna Lise” e despre momentul unei autopsii realizate în vederea identificării unui criminal. Finalul este surprinzător. „Tempus fugit” tratează tema timpului, pe care oamenii tehnologiei avansate intenționează să îl gestioneze pentru a beneficia de el așa cum doresc. „Fără îndoială, timpul fugea”. Din păcate, în această povestire, nelimitatul timp are limită și e pe cale să expire, de aici și dorința oamenilor de a face ceva ca să-l stocheze. „Imora” unde imaginația autorului se dovedește a fi una extrem de complexă, debutează aproape șocant: „Viitorul ne lasă întotdeauna singuri.”

Ultima secțiune, cea de-a patra, poartă titlul de „Întâlnire cu Ermengaarde” și cuprinde patru povestiri. Prima povestire, „Mascarada învinşilor” în care personajul Ermengaarde dezvăluie o întâmplare ivite ca urmare a unui conflict, întâmplare plină de suspans. În „Transport periculos” acțiunea se desfășoară la bordul unei nave spațiale, de unde se iau decizii și se duc negocieri cu extratereștrii, în vederea identificării unui canal de comunicare pașnică. „Edana Rose” este un monolog feminin, este povestea unei femei spusă chiar de ea însăși în fața publicului. E o poveste emoționantă prin sinceritatea cu care personajul își expune mărturisirea. „Domini Canes” este o povestire despre relația cu Dumnezeu. „Alternative?… Nici una. Resemnat, scot de la gât crucea sfințită, trec lănțișorul de fier peste gâtul sugrumat de rozariu…”.

Stilul atent, descriptiv și elaborat al autorului, scoate la suprafață o imaginație complexă, căreia i se atașează, asortându-i-se perfect, o documentare temeinică. Imaginile sunt atât de bine realizate, încât le vezi cu ochii minții și – mai mult decât atât – te vezi acolo, în lumea aceea fantastică, personaj al povveștii, trăind ceea ce trăiesc și ceilalți, simțind ceea ce simt și ceilalți… și toate acestea, pentru că este miezul nopții… și tu citești.

Dacă ar fi să-i dau o notă acestei cărți, i-aș da, cu siguranță 10. Este o carte lucrată, un rod al unei imaginații ample din care s-au născut scenarii inedite și povești inedite. E o carte care merită.

Este un format confortabil la citit, iar eu am urmat întocmai ceea ce scrie pe copertă: „Este miezul nopții… și tu citești”… și nu-mi pare rău, pentru că a fost exact atmosfera propice acestei cărți de nota 10!

Crux Publishing logo

Cartea „Ceasul fantasmelor” de Oliviu Crâznic a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Rodica Puşcaşu

by -
7

Interviu altfel cu Oliviu Crâznic

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, profesor evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, profesor gr. I Limba și literatura română) este scriitor de literatură fantastică, critic literar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, 2001). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi, Ian R. MacLeod) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, George MacDonald, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte cronici de familie (secțiunea Domnul Gothic), semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”, oferit de Președintele României), în Caietele Echinox (revistă tipărită apărută sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.-A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative”. În România, este invitat anual să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală. A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București” și, în calitate de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF & Fantasy „Final Frontier”. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate, realizate de Al. Mironov (scriitor, jurnalist, fost ministru al tineretului și sportului etc.) și lect. univ. dr. F. Pîtea (scriitor, critic literar), sau radiofonice, realizate de regretatul Șt. Ghidoveanu (Radio România Cultural). A apărut, în 2015, în calitate de expert în istoria vampirismului, în episodul Hunting Vampires al serialului Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. Pagini virtuale oficiale: Editura Crux Publishing: Ceasul fantasmelor, Facebook: Oliviu Craznic, Goodreads: Oliviu Craznic.

Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)

carti Oliviu Craznic

1.Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.

Am avut o copilărie obișnuită, petrecută, din fericire, într-un orășel de munte, care mi-a dat prilejul să îmi dezvolt gustul pentru mister și pentru aventură și care m-a învățat să iubesc natura (aici, un rol important a avut și bunica mea, Olga). Probabil acesta este motivul pentru care, după ani, Ștefan Bolea (dr. în filosofie, drd. în filologie, Univ. „Babeș-Bolyai”) avea să identifice, în operele mele, un univers romantic, îmbogățit cu distincte nuanțe simboliste și naturaliste. Fiind mai degrabă un estet decât un sentimental, nu pot spune că aș fi fost emoționat sau marcat în vreun fel de vreo întâmplare anume. M-au marcat, însă, cărțile. M-au marcat personajele (literare și/sau istorice) care mi-au modelat caracterul, și de la care am învățat că viața omului este o continuă evoluție, perfecționare: regele Arthur, Sherlock Holmes, Old Shatterhand, Batman, cavalerul Pardaillan, Doc Holliday, Iulius Cezar ș.a.m.d. Probabil cele mai intense amintiri „realiste” din perioada copilăriei sunt legate de faptul că am „trăit” căderea regimului „Ceaușescu” și de faptul că m-am familiarizat, imediat după aceea, cu noțiunea de Libertate și cu adevăratul sens al acesteia (anii `90), noțiune de care societatea actuală tinde să se îndepărteze, pe zi ce trece, cu repeziciune și cu mult succes, prin adoptarea de legi, în opinia mea, neconstituționale (dar aceasta este o altă discuție).

2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?

Nu am acordat niciodată vreo importanță noțiunii de „integrare”, prin urmare nu puteam avea dificultăți cu privire la un concept, pentru mine, inexistent. În liceu eram foarte popular, atât printre profesori (pentru că învățam bine), cât și printre colegi și colege (pentru că ajutam întotdeauna: teme, „șoptit” ș.a.m.d., și pentru că sunt, de felul meu, destul de spiritual și, prin urmare, o companie plăcută, atunci când doresc). Prima întâlnire și primul sărut au reprezentant pentru mine (ca și pentru mulți alții, presupun) un moment al conștientizării – am înțeles de ce Natura (sau Dumnezeu?) a creat două sexe, în adevăr opuse și complet diferite, sub toate aspectele: un singur om nu poate atinge Perfecțiunea (scopul suprem al speciei noastre), pentru acest deziderat fiind nevoie de două persoane care să se completeze, contopindu-se în cursul procesului.

3. Ce vise aveai ca adolescent şi dacă s-au împlinit sau nu?

Influențat de lectură, mi-am dorit mult să explorez regiuni exotice, sau să devin un apărător al dreptății în societate (procuror, de pildă). Am renunțat la ambele vise îndată ce am înțeles resursele uriașe pe care le presupune o viață dedicată explorării științifice, și îndată ce am înțeles că societatea actuală (în România, cel puțin) nu admite apărători ai dreptății, ci doar piese ale sistemului (nu mă refer neapărat la corupție – care, din fericire, pare a fi combătută, în ultima vreme, cu ceva mai mult succes decât putea fi sperat acum câțiva ani –, cât la faptul că nu îmi pot imagina existența Dreptății într-o societate în care luarea unei vieți – acțiune definitivă – este sancționată cu altceva decât cu închisoarea pe viață – răspunsul, prin urmare, fiind o contraacțiune nu tocmai definitivă, și, deci, nedreaptă prin definiție; desigur că aspectul poate fi nuanțat, dar, din nou, aceasta este, deja, o altă discuție).
Pe de altă parte, se poate spune că mi-am îndeplinit ambele vise, dacă privim totul dintr-o perspectivă mai largă. Scrierile mele au drept decor regiuni exotice, trecutul sau viitorul, iar personajele se confruntă cu dileme morale sau promovează justiția. Nu puțini cititori mi-au comunicat faptul că au fost influențați pozitiv de operele mele, și mă bucur enorm să fi putut realiza și eu, pentru alții, ceea ce au realizat, pentru mine, idolii mei literari.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?

Cum menționam și mai sus, existența unei partenere de viață este un pas normal și necesar pentru împlinire. De la partenera mea îmi doresc susținere – nu am avut niciodată răbdare sau energie pentru contraziceri ori pentru alte tipuri de „înfruntări” de cuplu. Dacă cei doi nu gândesc la fel în ceea ce privește problemele esențiale de viață (desigur că pot exista diferențe de abordare, sau de gust, sau de opinii, atât timp cât acestea nu sunt radicale, păstrându-se într-o arie comună) și dacă nu caută un mod de viață similar, nu au ce căuta împreună. Un partener trebuie să te ajute să îți rezolvi problemele, nu să îți creeze altele noi. Menționam mai sus diferențele semnificative dintre sexe – cum pot atunci două persoane diferite fundamental din punct de vedere structural, să își descopere, în același timp, o îngemănare la nivel ideatic? Foarte simplu: reducând problema la una dintre cele mai simpliste pilde, pentru a vinde cu succes o carte (scop comun) este nevoie atât de un bun afacerist (editorul), cât și de un bun scriitor – cei doi, total diferiți în ceea ce privește talentele pe care le posedă, fiind uniți de scopul comun, dar și de gustul comun, de respectul reciproc etc. Rareori veți întâlni scriitori care sunt buni afaceriști – și mai rar, editori care își publică doar propriile cărți, având și succes totodată. La fel este și cu parteneriatul în viață: diferențele fundamentale trebuie să fie de natură complementară, nu antagonică.

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?

Un adolescent trebuie să conștientizeze, în primul rând, faptul că viața este extrem de complexă, și că, pentru a fi pregătit să facă față încercărilor care îl așteaptă, își poate găsi un aliat/sfătuitor prețios în lectură. Cărțile (alese cu grijă) ne pot învăța cum trebuie să reacționăm în situații cu care nu ne-am confruntat încă, dar pe care le vom întâlni, cu siguranță, de-a lungul vieții. Experiența desprinsă din lectură poate, de multe ori, valora cât experiența directă – uneori, chiar mai mult.
Cât privește relația adolescent – părinți, aceasta trebuie să se bazeze pe respect și pe încredere reciproce. Adolescentul trebuie să își asculte părinții – dar și aceștia trebuie să îi dovedească, pe de o parte, că sfaturile lor sunt spre binele lui și, mai mult, că ei nu vor interveni nedorit sau nepotrivit în viața lui, având rolul de protectori și de consilieri la nevoie, nu de „dictatori” sau de prieteni nedoriți. Nu poate exista prietenie între părinte și copil (prietenia presupune o egalitate care nu are cum exista, fiecare dintre cele două părți gândind, fie și la nivel subconștient, că i se datorează ceva de către cealaltă parte: mai mult respect, mai multă grijă, mai multă libertate, mai multă ascultare, mai multă înțelegere…;), dar poate și trebuie să existe sprijin, în primul rând, însoțit și de chestiuni mai puțin concrete, dar aproape la fel de valoroase precum iubire, înțelegere, admirație ș.a.m.d. Dacă vă întrebați de ce pun sprijinul mai presus de iubire, răspunsul e simplu: sprijinul este un fapt, iubirea poate fi doar o vorbă, chiar și atunci când e spusă sincer; între cineva care mă sprijină fără să mă iubească și cineva care mă iubește fără să mă sprijine, indiferent de motivele prin care acesta din urmă caută să își justifice atitudinea – de pildă, „Nu te sprijin în această acțiune a ta, pentru că nu cred că este bine pentru tine” –, aș alege oricând, și fără să șovăi o secundă, omul cu faptele. Celălalt este, poate, un om bine intenționat, dar, în orice caz, nu este un om pe care mă pot baza, pentru că, în loc să sprijine deciziile mele, încearcă să îmi impună deciziile lui, ceea ce, într-o societate civilizată, este nu doar inacceptabil, ci și foarte periculos; așa încep tiraniile. Desigur că, din nou, răspunsul poate fi nuanțat în funcție de situație, dar, ca regulă generală, rămâne valabil.

6. Ce alte pasiuni, în afară de scris, mai ai?

Nu aș putea spune că scrisul este o pasiune, mai degrabă o necesitate, o nevoie imperioasă de a transmite anumite mesaje, unui public mai vast sau unuia mai restrâns, uneori (de fapt, de multe ori) chiar și unei singure persoane care este importantă pentru mine. Pasiuni sunt cititul (foarte variat, de la fantastic la aventură, de la istorie la filosofie, de la poezie la cronici) și reflexiile operelor literare în medii culturale diverse (film, muzică, pictură etc.). Îmi plac mult Coca Cola și pizza. Mă interesează estetica, progresul științific, civilizația, misterele Universului, evoluția în general, justiția (sub toate formele acesteia). Ador utopiile. Cred că aș putea concluziona spunând că sunt, în același timp, un adept al filosofiei romantice a Trecutului (manifestate prin înclinația spre imaginație și aventură) și al filosofiei umaniste a Viitorului (manifestate prin credința în posibilitățile nelimitate ale naturii umane și în rolul important pe care îl joacă omul în Univers).

Mulţumesc Oliviu Crâznic, că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări mai.. ..altfel! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Feți Frumoși, zmei și prințese: Confecționăm basme și ne distrăm cu Vladimir Propp!

A opta ediție a Atelierului de confecționat povești fantastice vă provoacă să creați basme și povești fantastice, pornind de la învățăturile lui Vladimir Propp, dar continuând pe aripile imaginației voastre! Duminică, 17 aprilie, de la ora 16.00, la ceainăria La un ceai, editura Crux Publishing și scriitorul Dan Rădoiu invită publicul la o nouă sesiune de scriere creativă!

Basmele populare, basmele culte și poveștile fantastice au câteva lucruri în comun: personaje excepționale, personaje negative de-a dreptul malefice, magie, încercări și provocări spectaculoase, lupte pe viață și pe moarte, eroi neobișnuiți, chiar improbabili, prințese superbe și numeroase aventuri. Cunoscutul om de cultură și folclorist rus Vladimir Propp a fost cel care a identificat principalele componente, funcții și elemente narative de bază ale basmului universal, iar noi îi ducem moștenirea mai departe într-un nou Atelier de confecționat povești fantastice!
Editura Crux Publishing are plăcerea de a vă invita la o nouă sesiune de scriere creativă, distracție și voie bună alături de scriitorul Dan Rădoiu și invitații săi speciali. De data aceasta vom confecționa basme și vom învăța secretele unei povestiri fantastice iar eroii veți fi chiar voi! Să nu credeți însă că lucrurile vor rămâne serioase pentru prea mult timp! Așa cum ne-am obișnuit publicul, scriitorul Dan Rădoiu va da tonul, dar voi veți fi cei care vor scrie un nou basm! Va fi el despre Scufița Albastră? Despre un Făt Frumos modern sau despre o Ileană Cosânzeană contemporană? Vor fi aventurile lor complet neobișnuite? Se vor petrece lucrurile într-un ținut mitic, sau chiar în orașul nostru? Numai voi veți decide asta!
Atelierul de confecționat povești fantastice va avea loc la ceainăria La un ceai, duminică, pe 17 aprilie, începând cu ora 16.00! Și pentru că știm că vă plac poveștile bine scrise, editura Crux Publishing vă aduce la Atelier și toate volumele SF/F publicate până acum la prețuri speciale de Paști! Ne vedem duminică, 17 aprilie, de la ora 16.00 cu Dan Rădoiu și (în spirit) Vladimir Propp!

Invitați speciali:
Ana-Maria Negrilă (Prof. Univ. Dr., autoarea romanului Regatul sufletelor pierdute)
Oliviu Crâznic (critic literar, autorul volumului de colecție Ceasul fantasmelor)
Șerban Andrei Mazilu (scriitor, autorul volumului Anotimpul pumnalelor)

Pentru mai multe informații privind campania Citește românește, Atelierele de confecționat povești fantastice și publicațiile editurii vă rugăm să accesați site-ul http://cruxed.ro

Editura Crux Publishing și trupa de teatru Obligó, participanți de marcă în semifinala show-ului “Românii au talent”, vă oferă un spectacol eveniment!

Povești la scenă deschisă!
Ce ar fi fost teatrul fără poveștile oamenilor, pline de tâlc, urzite la ceas de taină, debordând de veselie sau tristețe, înfățișând scene glorioase de luptă sau momente de o sensibilitate sfâșietoare? Intim legate, literatura fantastică și teatrul își dau mâna duminică, 3 aprilie, începând cu ora 15.00, la Târgul de carte Final Frontier (Connect Hub, Bvd. Dacia nr. 99, București) cu ocazia unui eveniment special.
Atelierele de confecționat povești fantastice, organizate de editura Crux Publishing împreună cu scriitorul Dan Rădoiu au ajuns la a șaptea ediție. Și pentru că vrem să îi oferim publicului nostru ocazia de a se bucura alături de noi, la Final Frontier venim nu numai cu cărți noi, autori de seamă, colecții importante pentru literatura fantastică universală ci și… o trupă de teatru de improvizație.

Ce vom face?
Citim povești fantastice, inventăm istorii science-fiction, interpretăm roluri de super-eroi și improvizăm scenarii care mai de care mai năstrușnice. Dar trebuie să veniți și să vedeți, căci altul e farmecul participării la un adevărat spectacol de teatru!

Cu cine ne vom distra?
Din partea editurii Crux Publishing îl vom avea pe maestrul scriitor Dan Rădoiu (autorul volumelor Povestiri de la marginea realității, Case cu dinți și Inorogul, bicicleta și radioul cu galenă), fără de care nu se poate organiza nici un Atelier de confecționat povești fantastice.
Trupa Obligó nu are nevoie de prea multe prezentări: înființată în 2009, a susținut peste 800 de spectacole pe scene naționale, cumulând un total de peste 50.000 de spectatori. Spectacolele lor de teatru de improvizație au fost apreciate în cadrul unor evenimente culturale marcante, precum festivalurile Watumi sau I.D. Fest, și au fost aplaudate din tot sufletul pe parcursul sezonului cu numărul 5 al celebrului show „Românii au talent”.

Spectacolul-eveniment Povești la scenă deschisă îi va aduce pe actorii
Dan Murzea (prezentare)
Bogdan Untilă și Alexandru Rizescu (interpretare)
Teodor Ghiță (invitat special)
Editura Crux Publishing, scriitorul Dan Rădoiu și trupa de teatru Obligó vă invită duminică, în cadrul târgului de carte Final Frontier la un show de improvizat literatură science fiction și fantasy cu totul deosebit. Intrarea este liberă. Evenimentul va avea loc începând cu ora 15.00 în incinta Connect Hub din București!
Pentru mai multe informații, accesați site-urile www.cruxed.ro și obligo.wordpress.com

De la Conan Barbarul la distopie și stele

Editura Crux Publishing are plăcerea de a vă invita sâmbătă, 2 aprilie, începând cu ora 15.00 la evenimentul intitulat „De la Conan Barbarul la distopie și stele” în cadrul Târgului de Carte Final Frontier organizat de Bookblog. Evenimentul va avea loc în București, în incinta Connect Hub (B-dul Dacia, nr. 99 – Piața Spaniei).

Prezentă de un an de zile pe piața de carte românească, editura Crux Publishing rămâne fidelă misiunii sale de a aduce în atenția publicului autori români contemporani de o inestimabilă valoare și de a îmbogăți cultura actuală prin traducerea operelor unor autori străini clasici care au pus bazele literaturii fantastice de calitate.
Evenimentul „De la Conan Barbarul la distopie și stele” va cuprinde lansarea a trei volume esențiale pentru literatura de gen:

Robert E. Howard – Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște

Primul titlu din proiectul Integrala Robert E. Howard reprezintă o nuvelă complexă ce îl are ca protagonist pe nimeni altul decât pe legendarul erou Conan Barbarul. Conținând probabil una dintre cele mai emblematice scene din istoria curentului literar sword & sorcery, nuvela O vrăjitoare se va naște aduce în prim-plan acele elemente care l-au făcut pe Robert E. Howard să fie considerat unul dintre părinții fantasticului întunecat de calitate: acțiune dinamică, eroi excepționali surprinși în situații excepționale și un univers de o frumusețe uluitoare.

Ciprian Mitoceanu – Insula Diavolului

Urmând volumului În sângele tatălui, romanul Insula Diavolului este cel de-al doilea titlu din seria Predestinare genetică semnată de cunoscutul scriitor român Ciprian Mitoceanu. Deseori comparat cu Stephen King ca forță a scriiturii și a suspansului creat, autorul ne introduce de această dată într-un univers distopic, foarte apropiat de cel al zilelor noastre. Un nevinovat întemnițat pe Insula Diavolului și un criminal în serie liber, aflat în culmea succesului. Congresmanul Dawson își pregătește, pas cu pas, amendamentul, o lovitură decisivă pe care o va da justiției americane și însăși umanității. Dar ce ne facem când politica și genetica scapă de sub control? În cel de-al doilea volum al seriei, Ciprian Mitoceanu ne provoacă, în obișnuitul său stil alert, să luăm parte la un joc diabolic, a cărui singură miză este supraviețuirea.

Ana-Maria Negrilă – Regatul sufletelor pierdute

Supranumită „Regina neagră a cyberpunk-ului românesc”, Ana-Maria Negrilă revine pe piața de carte cu un roman science-fiction a cărui complexitate și dinamism sunt comparabile cu marile opere de gen precum seria Dune, Primăvara Helliconiei sau Seria Culturii. Cititorii vor avea parte de o poveste în care știința, religia, spionajul și conspirațiile se împletesc, se confruntă și dau naștere unei aventuri ce va ține toți cititorii cu sufletul la gură. Primul volum dintr-o saga space opera (Stelarium), Regatul sufletelor pierdute vine însoțit, în premieră în ultimii ani în România, de un trailer și de un cod QR care, odată scanat, le oferă cititorilor acces la un conținut multimedia bonus și la nenumărate surprize.
Cele trei lansări de carte se vor desfășura sub forma unui panel moderat de Andreea Sterea, co-fondator al editurii Crux Publishing. Invitații speciali ai evenimentului vor fi:
– Șerban Andrei Mazilu (autorul romanului Anotimpul pumnalelor și co-fondator al editurii Crux Publishing)
– Oliviu Crâznic (critic literar, autor al volumului de colecție Ceasul fantasmelor)
– Lect. Univ. Dr. Florin Pîtea (autor al volumului Cartea cu scoarțe de argint, ferecate)
– Mara Radu (scriitoare)
Vă invităm să fiți alături de noi și de invitații noștri sâmbătă, 2 aprilie, de la ora 15.00, în cadrul Târgului de Carte Final Frontier.

Toate noutățile Crux Publishing sunt disponibile pentru precomandă cu o reducere de 15% până pe data de 3 aprilie inclusiv pe site-ul www.cruxed.ro. Ca de obicei, transportul este gratuit!

%d bloggers like this: