Tags Posts tagged with "Editura Herg Benet"

Editura Herg Benet

by -
6

Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă, de Becky Chambers-recenzie

Editura: Herg Benet
Anul apariţiei: 2017
Titlul original: The Long Way to a Small, Angry Planet
Traducător: Alexandru Voicescu
Număr de pagini: 504

  Ca să poţi prevedea măcar o parte din încântătoarea surpriză care va fi Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă, trebuia să ştii câte ceva despre tânăra sa autoare, Becky Chambers. Ai fi putut intui astfel analitico-freudian că o fiică de profesor astrobiolog şi inginer aerospaţial, ce de mică a asistat implicată familial la lansările rachetelor Apollo, dar care a ales un drum de viaţă total opus ştiinţelor exacte, artele umaniste, va scrie la un moment dat ceva de felul ăsta. Un roman în care respectul pentru logica stiintifică şi corectitudinea speculaţiei tehnice să se amestece cu exuberanţa creativă şi entuziasmul de a surprinde lumea al făpturilor spiritualizate intrate în rezonanţă sufletească cu ea.

  Adesea sunt întrebat despre genul de carte științifico-fantastică cu care cred că s-ar putea face cel mai natural apropierea de domeniul SF, în ideea că o să pot recomanda ceva fără foarte multă descriere de tehnologie futuristă plictisitoare şi care să aibă un alt soi de poveste ce să prindă. Din motive de siguranţă, să nu risc vreo îndepărtare definitivă, recurg mereu la clasicul Asimov sau la noile apariţii Young Adult care sunt mai mult înspre fantasy decât înspre science fiction şi au setată atenţia de adresabilitate pentru începători (în orice).

  Cu bucurie şi uşurare pot spune că de acum am posibilitatea să recomand şi un roman conceput cât se poate de pentru adulţi, care are toate elementele SF-ului hard, dar cu o atmosferă cuceritoare soft, cu toate atribuţiile unei space-opera plină de extratereştri, dar în esenţa sa despre profunda umanitate.

  Având personaje fascinante, un worldbuilding complex, tehnologii creative şi o multitudine de amănunte multicolore ce vin din vestimentaţia, gastronomia şi chichiţele personale ale indivizilor umani şi neumani de diferite specii, Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă seamănă cu o paradă de care alegorice pe tematică spaţială, printre care cântă fanfara militară şi dansează manifestanţi LGBT împrăştiind în aer confetti în culorile curcubeului, înecate toate în şuvoiul Carnavalului de la Rio.

   Omenirea este membru al Adunării Galactice, o uniune consensuală de specii din  tot cuprinsul galaxiei, menţinând legăturile politice şi comerciale prin coridoare interspațiale – cel mai eficient mod de călătorie pe distanţe de ani lumină.

   Rosemary pare să se retragă sub presiunea unui trecut misterios atunci când este angajată ca grefier (un fel de asistent-administrator juridico-economic bun-la-rezolvat-orice-complicaţie-ce-ţine-de-acte) pe obscura navă Wayfarer. Genul de conservă spaţială cârpită, cum sunt multe altele, efectuând însărcinări mărunte şi având un echipaj liniştit, numai bun să îşi piardă urma în mijlocul lui.

  Ce nu a putut anticipa fata de pe Marte, înainte să îşi înceapă aventuroasa sa fugă în lume, era forţa de atracţie a neînsemnatului, frumusețea micilor lucruri din Univers şi a persoanelor banale de care nu ştie nimeni. Astfel că, s-a trezit în mijlocul unui grup de caractere mult mai speciale decât şi-ar fi putut imagina că e spre binele planurilor sale să întâlnească.

   Echipajul navei Wayfarer este alcătuit din:

   Căpitanul Ashby, un pământean prietenos din acea parte a omenirii care a ales Exodul (adică au pornit să bântuie Universul în convoi de nave, după ce Terra a devenit nelocuibilă, spre deosebire de coloniştii marţieni ce au rămas stabili, aşa cum au fost strămoşii lui Rosemary). Mereu ştie când să  ofere o vorba bună, o încurajare, să îşi asculte echipajul sau să se impună autoritar pentru a evita problemele.  

   Corbin este un tip focusat pe munca lui, morocănos şi aproape ostil venirii noii fete pe navă, mai mult dintr-un refuz general al schimbării tabieturilor, decât din vreo antipatie iniţială. Specialitatea lui este aceea de algeist. Adică este cel care asigură energia navei cu ajutorul cuvelor de alge asupra cărora stăpâneşte cu un desăvârşit profesionalism.

   Kizzy şi Jenks, sunt un cuplu de mecanici, format dintr-o tipă sexy, Kizzy, şi un transgenet (în varianta asta un soi de pitic straniu, nanism-ificat intenţionat), Jenks. Ea este foarte expansivă şi entuziastă în tot ce face. Jenks e doar o idee mai rezervat şi concentrat, iar împreună alcătuiesc un duo de intervenţie reparatorie foarte sudat.

   Sissix e un extraterestru Aandrisk cu conformație de şopârlă, deținând solzi şi pene. Specia ei are o cultură străveche, fiind printre cei trei membrii fondatori ai Adunării Galactice, foarte deosebită de cea a umanităţii, mai ales în privinţa structurii familiale şi a importanţei date spaţiului personal. O civilizaţie tolerantă şi înţelegătoare cu cele mai tinere, generalizare oglindită individual de fiecare membru reptilian al comunității, cu atât mai mult de Sissix care este atât de bine integrată în colectivitatea umană.

   Dr Chef, al cărui nume genuin e prea lung pentru a putea fi pronunţat, este un alien Grum cu aspect de balon bonom cu favoriţi, ce tratează medical, dar şi găteşte ca bucătar mâncăruri delicioase pentru echipajul navei. Specia lui nu e  înscrisă în Adunarea Galactică, şi Rosemary nici măcar nu aflase de existenţa ei până să ajungă pe Wayfarer.

   Ohan este/sunt navigatorul/navigatorii navei, un mascul, dar totuşi o pereche sianită – rolul lui/lor fiind esenţial în deschiderea găurilor de vierme. Cultura sianită este structurată în jurul unui virus numit Şoptitor. Sunt retraşi, au teamă de viruşii altor specii şi se hrănesc în afara planetei de baştină exclusiv cu pastă nutrițională adusă de-acasă, făcând inutile multitalentele gastronomice ale lui Dr Chef.

   Lovelace (alintat Lovey) e un AI – Inteligenţa Artificială a navei, un gardian constant ce supraveghează starea fiecărui individ şi a tuturor lucrurilor aflate pe Wayfarer. În timp, sistemul s-a updatat şi autoajustat să aibă conversaţii cursive, ajungând să fie considerat de către ceilalţi tovarăşi de călătorie un alt membru al echipei.

   Căpitanul Ashby acceptă să construiască cu ajutorul navei sale un nou tunel hiperspațial spre o planetă foarte îndepărtată, în sprijinul legăturii inter-civilizații cu un proaspăt membru al Adunării Galactice, dar şi datorită unui stimulent financiar extrem de tentant.
    E premisa ce pregătește conştient bazele unei aventuri îndelungate pentru echipajul navei Wayfarer, una care le va pune la încercare tuturor calităţile şi legăturile care s-au format între ei şi va scoate la iveală toate secretele mici şi mari ale fiecăruia.

    Drumul cel lung pentru un scop generos, dar satisfăcător pe plan personal, printre primejdii ştiute şi neştiute, devine mai mult decât şansa de a se căpătui a fiecăruia sub egida nobleţii misiunii periculoase, se transformă încet-încet în ocazia de a se redefini pe sine însuşi, de a crea legături pe viaţă, de a-şi descoperi esenţa caracterului în focul celor mai dramatice încercări.

    Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă este o space-opera ce se desfăşoară nu numai spaţial, ci şi psihologic, cu incursiuni la fel de interesate în condiţionările culturale care au creat personalităţile protagoniştilor, ca oricare din cele de-a lungul reţelei de coridoare hiperspațiale.

    Becky Chambers ştie (deja – să nu uităm că asta este cartea ei de debut) cum să te prindă alături de eroii săi simpatici şi pozitivi, care trec şi prin momente grele şi prin clipe de tensiune sau de frustrări, dar reuşesc mereu să te menţină bine-dispus.

   Sunt cumva foarte apropiaţi de echipajul adorabil din Guardians of the Galaxy prin felul de a fi şi prin compoziţia eterogenă, doar cu un grad de seriozitate în plus, pentru că aici nicio clipă happy-end-ul nu e garantat.

Cartea Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă, de Becky Chambers poate fi comandata de pe siteul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
14

În mod normal ne gândim ce probleme grave ar putea avea un adolescent ? Ce ar putea determina un suflet de copil să ia o decizie așa drastică?

Inima mea și alte găuri negre, de Jasmine Warga-recenzie

Titlul original: My heart And Other Black Holes

Editura: Herg Benet (PASSPORT) 2017

Traducere: Cristina Nemerovschi

Număr pagini: 323

  Inima mea și alte găuri negre este romanul de debut al autoarei, publicat în anul 2015, iar drepturile de ecranizare au fost obținute de Paramount.  În luna noiembrie 2017 va fi publicat al doilea roman care va avea ca subiect muzica, secretele și identităţile – HERE WE ARE NOW.

   Jasmine Warga trăiește în Cincinnati, iubește animalele (are un cățel și o pisică), cafeaua, muzica și alte lucruri omenești.

Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă căutarea de noi peisaje, ci a privi cu noi ochi”-Marcel Proust

   De multă vreme nu am citit o carte care să mă zguduie atât de tare cum a făcut-o acest roman. Am fost surprinsă să citesc că acesta este un roman de debut. E bine scris sau traducerea e bună, sau poate amândouă. Mă bucur că editura Herg Benet a decis să vină cu ceva nou. Citind cartea am avut impresia că e un subiect pe care Cristina Nemerovschi îl apreciază și e o bună cunoscătoare a vieții adolescenților.

   În ultimul timp am observat că sunt foarte multe romane care au ca subiect adolescenții. În carte este abordat un subiect delicat din momentele critice ale vieții tinerilor neînțeleși, cu depresii sau cu gânduri sinucigașe.

   Aysel are șaisprezece ani și trece prin momente depresive, se simte singură și neînțeleasă, și aparent respinsă de toată lumea. Inclusiv de mama ei, de tatăl vitreg sau de sora și fratele ei vitregi mai mici ca ea. Ea are un job la care se plictisește, fără chef de muncă navighează pe internet, cel mai frecventat site având o rubrică pentru sinucigași. Membrii căutându-și câte un partener de sinucidere. Așa găsește anunțul lui FrozenRobot (Roman), un băiat de șaptesprezece ani care plănuiește să se sinucidă peste fix o lună.

   Aysel are o pasiune pentru fizică, este convinsă să testeze principiile teoriei conservării energiei, crezând că după moarte energia se transforma din energie potențială în energie cinetică.

În mod normal ne gândim ce probleme grave ar putea avea un adolescent ? Ce ar putea determina un suflet de copil să ia o decizie așa drastică?

„Dacă aș fi în locul lui FrozenRobot, nu cred că mi-aș dori să mă sinucid. Nu dacă aș avea atât de mulți oameni care par fericiți că eu exist. Uneori, mă gândesc la viața mea și mă întreb ce ar trebui să se schimbe pentru ca eu să-mi doresc să trăiesc. Poate dacă bârfele despre tatăl meu ar înceta. Poate dacă maică-mea m-ar putea privi fără să tresară. Poate dacă aș fi absolut sigură că nu mă voi transforma exact în tatăl meu. Poate dacă aș avea un prieten, măcar unul singur.”

   Ei bine motivul fetei este că se teme de a avea același caracter sau aceeași genă ca a tatălui ei pe care nu-l cunoaște, dar ceea ce el a făcut i-a marcat toată viața. Tatăl ei și-a incendiat magazinul în plină zi. Incendiu în care și-au pierdut viața trei persoane, doar pentru a încasa asigurarea localului.

-Oricum, i-am spus lui Maddie că poate face baie, fiindcă eram un idiot și singura chestie la care mă puteam gândi era că asta ne va da mie și lui Kelly un sfert de oră în care să mergem în camera mea și să dăm muzica foarte tare, așa încât Maddie să nu ne audă, știi? „

    Motivul lui Roman face parte dintr-o tragedie de familie. Sora lui mai mică a fost lăsată de părinți în grija lui într-o seară. Fiind prietena lui în vizită, o lasă pe micuța de opt ani să facă baie singură, profitând de lipsa acesteia pentru un moment intim cu iubita lui, cu volumul muzicii cât mai tare. Maddie face o criză de epilepsie și moare înecată, iar Roman se consideră vinovat. El are doi părinți care-l supraveghează non stop, iar mama lui este adorabilă.

„Trag adânc aer în piept și-mi simt cutia toracică devenind tot mai încăpătoare. Nope, noi nu suntem adolescenți normali. Da, limaxul negru este tot acolo, devorând orice gânduri fericite mi-aș permite să am.

– Sâmbăta seara e ok pentru mine. O să-mi notez în calendar ca fiind Ziua în Care Ne Planificăm Moartea.”

   M-a impresionat foarte mult naturalețea dialogului despre momentul sinuciderii, planificarea până la cel mai mic detaliu.

Acest roman este o palmă dată societății.

  Acest roman este despre relații, despre greșeli personale sau a celor din familie care marchează evoluția, deciziile și psihicul unui copil/adolescent. E adevărat că acest subiect este unul delicat și de care se vorbește foarte puțin. Autoarea tratează sinuciderea prezentă în minți fragede, aparent lipsite de maturitate, dar mult mai mature ca a unor adulți.

   Un adevăr dureros este eticheta pusă de societate unui individ în funcție de greșelile părinților, bunicilor, fraților. Lipsa de empatie față de o persoană suferindă. Încă suntem judecați doar pentru că suntem urmașii unor oameni care au greșit sau care au avut probleme psihice.

…. Poate va fi bețiv ca tată-su

…..Poate va fi curvă ca mă-sa

…etc

   Strigătul mut de disperare al adolescenților este o problemă reală, o problemă la care nu este depus nici un efort de prevenire din partea societății, mai grav nici măcar din partea familiei. Tratarea afecțiunilor unor probleme de comportament, de izolare la copiii care au suferit un anumit șoc ar trebui introdusă într-un program de prevenție, de sprijin. Din păcate este un subiect delicat și necesită resurse, muncă și implicare. Nu e nimeni dispus să le ofere, nici statul nici individul.

Gesturile noastre sunt un limbaj diferit. Nu le putem falsifica la fel de ușor cum o facem cu cuvintele noastre.”

   Inima mea și alte găuri negre te poartă în suflete rănite, în locuri greu de pătruns. Odată intrat în aceste inimi rănite e imposibil să nu ieși șifonat. Exact așa cum nu poți rămâne indiferent la emoțiile transmise de acest roman.

   Aysen și Roman sunt parteneri de sinucidere. Ei petrec destul timp cu planurile momentului încât ajung să se cunoască suficient pentru a fi prieteni. Vor duce planul până la sfârșit ?

Vă recomand să descoperiți câte găuri negre au inimile adolescenților și prin câte emoții, umilințe, frustrări trec personajele acestui roman.

 Cartea Inima mea și alte găuri negre, de Jasmine Warga a fost oferită de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

by -
3

Evenimentele editurii Herg Benet în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest București, ediția 2017

În perioada 24-28 mai 2017 vă așteptăm la Bookfest, la standul propriu, nr. B25, Pavilion C2, Romexpo.

Vineri, 26 mai
18.30 – Prezentarea romanului “Anomalii”, de Sadie Turner și Colette Freedman
19.00 – Lansarea romanului “Regii timpului – Vol. 2: Eroare”, de Laura Nureldin

Sâmbătă, 27 mai
14.00 – Lansarea volumului de proză “Îndurabile”, de Andrei Crăciun
15.00 – Lansarea romanului “Divorțurile amanților”, de Corina Ozon
16.00 – Întâlnire cu autoarea Cristina Boncea
16.30 – Prezentarea romanului “Fata cea bună”, de Mary Kubica
16.45 – Prezentarea romanului “Inima mea și alte găuri negre”, de Jasmine Warga
17.00 – Lansarea romanului “Ultima vrăjitoare din Transilvania – Vol. 1: Contesa Aneke”, de Cristina Nemerovschi
17.30 – Lansarea romanului “Ultimul avanpost – Vol. 3: Renașterea”, de Lavinia Călina
18.00 – Lansarea romanului “#confuz”, de Alex Andronic

Duminică, 28 mai
12.30 – Prezentarea romanului “Bășica Lumii și a ne’Lumii”, de Flavius Ardelean
13.00 – Prezentarea romanului “Un lung drum spre o planetă mică și furioasă”, de Becky Chambers
13.30 – Prezentarea romanului “Acest cântec neîmblânzit”, de Victoria Schwab
14.00 – Lansarea romanului “Felinarium”, de Andrei Crisant Duran
15.00 – Prezentarea romanului “Maria Magdalena”, de Ioana Duda

Primele traduceri ale editurii Herg Benet sunt disponibile pe site-ul acesteia și în libăriile partenere

   „Acest cântec neîmblânzit”, prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity” de Victoria Schwab, în traducerea lui Flavius Ardelean, și „Anomalii” de Colette Freedman și Sadie Turner, în traducerea Laurei Nureldin, au sosit de la tipar la jumătatea lunii aprilie și sunt disponibile pe site-ul editurii și în librăriile partenere.

Despre „Acest cântec neîmblânzit”

   Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

   Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

   Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

   „O nouă lume captivantă și plină de pericole pe care cititorii o vor îndrăgi pentru ritmul alert și terifiant.” (Publishers Weekly)

   „O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” (Booklist)

   „Debordant de energică, această carte este întocmai biletul pentru o noapte neîntreruptă de lectură.” (Kirkus Reviews)

Citiți un fragment pe Pălărisme.ro.

Despre „Anomalii”

   În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în multașteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre “anomalii” – cetățeni care nu pot fi imprimați. Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.

„O carte vibrantă” (Russel Brand)

„O aventură amețitoare” (Max Beesley)

   „O poveste cu un ritm alert și captivant care confirmă că trebuie să luptăm pentru ceea ce ne face pe fiecare dintre noi speciali și unici.” (Randy Jackson)

 

Acest cântec neîmblânzit, de Victoria Schwab-prezentare

Editura Herg Benet

Colecţia Cărţile Arven

Prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity”

   Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

   Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

   Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

Srusa Herg Benet

Carte disponibilă pe site-ul Herg Benet

by -
7

Tentaţii, de Corina Ozon-Editura Herg Benet

An apariţie 2016

Număr pagini 233

     Să ne imaginăm pentru câteva momente că ne aflăm cu toţii într-un cerc. Nu putem trece dincolo de linia sa şi ne simţim ca şi cum s-ar închide din ce în ce mai mult, iar aerul pare a se împuţina. Singura şansă de a scăpa din această capcană este să spunem „Da”, un da ferm către SCHIMBARE. Acest cuvânt este doar unul singur, dar poate conduce la atât de multe transformări cum nici nu ne putem închipui. Unde ar trebui să intervină acesta? În viaţa noastră, în rutină. Nu trebuie să ne lăsăm acaparaţi de repetiţie, ci să ne avântăm, uneori, şi către noutate. Acestea le-am aflat citind volumul Corinei Ozon. La început nu am înţeles cartea, nu credeam că are să mă atragă, dar lăsând şi iar lăsând filele în urmă am ajuns să îmi schimb părerea.

     Mai întâi, cine este Corina Ozon? În anul 2014 a debutat cu romanul „Zilele amanţilor”, carte începută pe blogul personal, în stadiul de postare. În scurt timp, acesta a avut un succes fenomenal. În anul 2015 au urmat cele două continuări, „Nopţile amanţilor” şi „Amanţii 3.0”. Autoarea este originară din Timişoara, trăind în prezent în Bucureşti, are 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă(ziarul Ora) şi televiziune (Antena 1). Este absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010 şi mamă de studentă, Iulia, acestea fiind cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult, alături de reuşitele din plan literar.

     „Tentaţii” se deschide cu vorbele unui şef furios către asistenta mult prea obişnuită cu reacţiile acestuia „Marleno, unde naiba e dosarul ăla cu licitaţiile?” şi replica acesteia spusă, bineînţeles, în gând „Sunt Marlena, ţărănoiule! Nu Marleno…”. Personajul principal este Marlena, asistentă manager la o firmă. Este căsătorită, are doi copii, o fată şi un băiat şi…totul pare perfect. OARE AŞA SĂ FIE? Când întrebi o femeie dacă ar schimba ceva la viaţa ei trebuie să  asculţi ceea ce spune, ca mai apoi să desluşeşti ce anume gândeşte cu adevărat „Dacă ar fi să dau timpul înapoi, aş schimba cam tot. Sigur, dacă cineva mă întreabă ce aş schimba, răspund că aproape nimic, că sunt mulţumită, fericită cu viaţa mea aproape per-fec-tă. Cum să spun în gura mare că ceva nu merge bine? Că sunt plictisită de modul în care trăiesc, de rutina în care mă cufund, că mă enervează soţul care sforăie şi nu dansează?”. În primul rând: este mulţumită de slujba ei? Nu prea; Marlena terminase Politehnica, „Proiectări la Construcţii”, dorise iniţial să devină arhitect, dar părinţii nu au vrut să o susţină. Când a terminat facultatea nu a putut nici de astă dată să facă ceea ce şi-a dorit fiindcă nu găsise un post liber de inginer. În familie situaţia nu se schimbă. S-a căsătorit din inerţie: după ce a rămas însărcinată a fost cerută în căsătorie, fără să ştie cu adevărat ce reprezintă dragostea. Copiii o iubesc, dar uneori răbufnesc fiindcă părinţii nu le dau mai mult, iar acest mai mult ar trebui să se materializeze în excursii şi bani.

     Ce face Marlena? Hotărăşte că e vremea să „ îmbrace” şi ea  imaginea lui Mariylin Monroe, să fie un ideal. Vrea acea schimbare „iar în secunda aceea am realizat că nu mă gândisem niciodată la o schimbare. Adică să şi fac ceva concret. Este interesant cum oamenii râvnesc la confort şi comoditate, dar apoi doresc să facă schimbări.”. Cum o va realiza? Îşi va face o nouă coafură, va ieşi în oraş cu un bărbat mai tânăr decât ea, va cunoaşte un dramaturg într-o gară ce aminteşte de Orient Express şi care vorbeşte despre fizica cuantică „două particule care s-au întâlnit şi apoi s-au despărţit vor fi legate indiferent de distanţă”. Trebuie să realizeze totul treptat, află despre propria persoană mai multe, se redescoperă cu ajutorul celor din jur: creatoarea de rochii care o aruncă dincolo de zidul pe care îl ridicase pentru a se proteja „femeile se apropie prin trecuturi dureroase. De fiecare dată când se întâlnesc, îşi vor căuta punctele de răscruce pe care şi le vor împărtăşi, adevăraţi stâlpi de rezistenţă în vieţile lor. Nu vor începe prin a-şi relata poveştile fericite”; doamna din metrou care vede în animale o cale de a-i cunoaşte şi pe oameni; şeful său mereu posomorât; băiatul care dorise să îşi pună capăt zilelor; femeia care era mereu bătută de prietenul său şi mulţi alţii. În fond ce sunt oamenii fără oameni? Ei se ajută reciproc fără să conştientizeze acest lucru. Marlena i-a ajutat şi dânşii nu au uitat să o îndrume, dar cum anume poate ea să întoarcă anii înapoi pentru a avea ceea ce îşi doreşte cu adevărat? Răspuns: nu poate, dar merită încercat şi, de ce nu, să reuşească să arunce mingea în fileu pentru VIITOR.

    Opera este redactată la persoana I. Acţiunea urmăreşte un singur fir narativ, al vieţii lui Marlena. Naratorul este omniscient, omniprezent, obiectiv. Pe alocuri se remarcă o tentă de introspecţie fiindcă personajul doreşte să se redescopere, îşi analizează sentimentele şi comportamentul „mă comportam ca la liceu, aceeaşi nesiguranţă pe mine ca atunci, aceleaşi temeri şi fixaţii”. Personajul principal este complex şi se autocaracterizează, se observă caracterizarea indirectă prin gestică şi directă de celelalte personaje „nu eşti banală deloc…eşti o femeie deosebită…vreau să-ţi văd ochii şi zâmbetul!”. Lucrarea se centrează pe personaj, descrierile spaţiale fiind în număr redus.

    Ce are să se petreacă cu Marlena? Ea spune şi acţionează, vrea să trăiască „din nou”. Oare gândim şi noi că „e permis orice, cât timp nu faci rău cuiva şi nu ai regrete” şi ar trebui să acceptăm cu bucurie acele câteva cuvinte pe care le auzim destul de rar „cred că mereu te-am iubit pe tine”…?

Editura_Herg_Benet

Cartea Tentaţii, de Corina Ozon a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Fragment în avanpremieră-Maria Magdalena de Ioana Duda-Editura Herg Benet

   Ușa s-a trântit exact pe inima Valentinei. Era primul moment din viața ei când nu știa. Nu știa cum avea să fie până la urmă. Stătea în mijlocul patului și se bălăngănea. Nu se putea gândi la nimic. Un gând. Unul singur dacă ar putea să prindă în momentul ăsta. Nu i-ar da drumul. Facebook, Dostoievski a spus cum se fac ardeii umpluți?, cum era, cum era, Las ochii mamă, las să plângă, margarete, hortensii, mare, Adri, Adri, ana are mere, dar nu e vremea lor, așa că ana are mere din import sau din ălea pline de chimicale, așa că ana o să mănânce multe chimicale și ana o să facă într-o zi cancer și ana o să moară. O să moară ana. Pentru că ana e om, ca ea și ca Adrian. Și o să moară și ei. Iar… iar…
    Așa o întâlnise Adrian. Gândindu-se la moarte. Zi după zi, după zi. Și vrând să găsească o soluție ca să trăiască. Din seara aia în care Matilda și îngerul ei păzitor o salvaseră, se agățase de viață. Credea puțin câte puțin. Același puțin în fiecare zi. Într-una era perechea aia de pantofi verzi cu toc rotund și colorat. În altă zi era o piesă de teatru. În alta, o lansare. Și mai era și editorul care nu o lăsa să moară pentru că îi cerea mereu să termine câte o carte. Și soția editorului care o invita să vorbească la lansările cărții ei. Țineau la ea și o simțeau. Niciodată nu le vorbea deschis despre ea, dar îi citeau toate cărțile. La prima mână. Dacă ei nu mai știau, cine dracu’ să știe?
   În ziua când îi scrisese prima oară Adrian, pe Facebook, era la sală. Așa încerca să compenseze tot răul făcut de cele două pachete, aproape trei, fumate în fiecare zi și alcoolul mult, atât de mult încât îi era teamă că o să devină alcoolică. Îi era mereu teamă că va încerca din nou. Se gândea mereu la moarte. Încerca să se pregătească. Citea tot felul de cărți unde scria că, de fapt, moartea nu există și că e doar o transformare. Dar dacă ar fi întrebat-o  cineva dacă vrea să o ia de la capăt, ar fi spus din tot sufletul „nu“. Doar să se termine odată. Cât a mai rămas, dar să treacă.
    Și, orice ar fi spus cărțile ălea, ea spera din tot sufletul ca atunci când va fi murit să se termine de tot. Altă viață? Una mai bună nu își putea imagina. Nu putea crede că într-o zi, în altă viață, ea ar fi putut să fie bine.
Iar una mai rea… Oare cât de nepăcătos ar trebui să fie un om ca să aibă o viață mai bună? Ce ar trebui să nu facă? Că de făcut făcuse tot ce crezuse că-i bine. Și numai ea știa cât o costa tot binele ăla. Veneau și îi povesteau, i le puneau pe suflet. Ea nu-i judeca. De aceea veneau la ei. Îi înțelegea și mereu știa ce să spună ca să îi salveze puțin. Să le spună o vorbă bună exact în momentul acela, cel mai greu.
    Și asta o costa cel puțin câte o criză cardiacă o dată la șase luni. Și crize de fiere și migrene. Pentru că fiecare problemă de-a lor devenea și a ei. Altfel nu i-ar fi putut ajuta. Ea nu se putea detașa. În fiecare poveste era vorba despre ea. Și de fiecare dată se termina cu bine. Habar nu avea a cui era vocea aia care le spunea tuturor că o să fie bine, că nu sunt vinovați pentru alegerile altora, că tot ceea ce contează e să trăiască și pentru asta viața îi va scoate la mal și atunci totul va fi meritat. Poate despre ea vorbea, de fapt. Poate îi mințea.
    Și poate din cauza asta era furioasă pe Dumnezeu. Îl blestema și îl scuipa în fiecare seară. Îi spunea să dispară din viața ei, că oricum nu îi făcuse niciun bine. Ea. Ea își făcuse fiecare bine, încercând să scape din căcatul în care o băgase el, Dumnezeul lor.
     Îi era teamă să meargă acasă. În fiecare seară. Câteodată citea sau scria și asta o făcea să nu se mai gândească la tot ce era și nu ar fi trebuit să fie. Nu așa. Sensul. Sensul. Trebuia să existe un sens. Trebuia să aleagă să creadă în sens. Futu-le mama lor de alegeri! De ce trebuia să fie așa de greu? De ce nu putea pur și simplu să creadă? Ca bunica ei. De ce trebuia să fie atât de greu să alegi să crezi? De ce toate zbaterile și frământările ăstea? Așa a înțeles că viața nu are un sens decât dacă tu alegi să îi dai unul. Și odată ce ai făcut asta nu te mai întrebi care e. Dar nu putea face asta mereu.  Pentru că nu era o credincioasă.
     Dar nu pe ăștia îi iubea Dumnezeu cel mai mult? Pe ăștia care plătesc pentru credință cu insomnii, creieri electrocutați, hipertensiune? Cu serile ălea în care nu putea să facă nimic. Se plimba prin casă, ca un leu în cușcă, și urla. La ea și la Dumnezeu. Urla și scuipa și blestema. Și nu putea face nimic altceva. În serile ălea nu putea nici să bea. Își punea whiskey în pahar și după două guri îl vărsa în chiuvetă. Se dădea cu capul de pereți. Se lipea cu fruntea de gresia rece. În momentele ălea se simțea înfrântă. Nu putea nici să își dorească să moară

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Herg Benet

by -
2

Lansarea romanului Maria Magdalena de Ioana Duda

   Editura Herg Benet vă invită vineri, 24 martie, de la ora 19.00, la Enotecha Amphora (str. Hector nr. 4 – Bastion), Timișoara, pentru lansarea celei de a treia cărți semnate Ioana Duda, romanul „Maria Magdalena”. Invitat este Bogdan Munteanu.

Despre romanul „Maria Magdalena”:

   Atunci am aflat ce înseamnă să crezi. Lumea ta se prăbușește zi după zi, în jurul tău, dar simți în străfundurile ființei tale că într-o zi va fi bine și nu renunți. Logic, rațional, totul îți spune că ești nebun. Și tu te încăpățânezi și mergi mai departe. E o scânteie acolo, în suflet, o voce timidă, care îți șoptește să nu te lași bătut, că totu-i cu un rost. Totul are sens. Pentru că am vrut să dau un sens la tot ceea ce se întâmplă. Am ales să cred. Pentru că, din momentul în care te-am văzut, am știut că nu mai am ce să aștept, în afară de tine.

   „Maria Magdalena îți vorbește despre pierdere, alegeri, împăcare cu sine, descoperiri și mai ales despre iubirea câștigată. Pentru că iubirea, odată ce există, nu se înstrăinează niciodată. Nici măcar atunci când se îndepărtează, se acoperă și pare pierdută definitiv. Ea există mai departe, pentru că iubirea ne schimbă. Toate iubirile care ne trec prin viață rămân în noi și cresc mai departe acolo.

   Ioana Duda știe că nu-i poți iubi pe ceilalți dacă nu te iubești pe tine. Că nu-i poți ierta pe alții până nu te ierți pe tine și că nu te poți lăsa iertat de alții până nu te-ai iertat tu, cu adevărat, până la ultima cută a sufletului. Știe că iubirea nu înseamnă mereu să-l ai pe celălalt alături. Iubirea e completă și dacă e numai o stare, o plajă, un cântec, un copil. Ioana știe.” (Cristina Nemerovschi)

   „Cu aceeași sinceritate dureroasă cu care ne-a obișnuit din cărțile ei anterioare, Ioana Duda scrie în Maria Magdalena despre o iubire matură, așadar complicată, și despre pierderea ei, în aparență. Dar, când vine vorba despre iubire, oare chiar o putem asocia cu maturitatea? Sau, cumva, fiecare descoperire a iubirii este un drum de-a lungul căruia îți dai la o parte tot mai multe straturi ale ființei și, în final, ajungi să te înțelegi cu alți ochi? Până la urmă, iubirea îți arată o lume cu totul nouă, pe care o descoperi asemeni unui copil.

  Personajul principal al romanului înțelege multe despre iubire, de-a lungul cărții, dar mai ales se înțelege pe sine. Se redescoperă și se repoziționează în centrul propriului univers. Cartea Ioanei Duda ne vorbește despre dragostea care este mai presus de ființele pe care le leagă, dragostea ca mod de autocunoaștere.” (Alexandru Voicescu)

Despre Ioana Duda:

   Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultații de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională. După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc. Prietena mea cea mai bună mi-a dat numărul unui psihoterapeut. El m-a «deblocat». Mi-a spus, acum aproape patru ani: «Scrie». Și am început. De atunci nu m-am mai oprit. A fost ca și când am început să curg din mine. Am explodat. Și o fac în fiecare zi. Respir. Mănânc. Iubesc. Rănesc. Părăsesc. Fac sex. Fumez. Beau. Ca să scriu. E cauza mea finală. Mă scriu. Și sper să mă opresc doar când o să mor. Și asta pentru că nu știu dacă dincolo ne dau ăștia laptop, sau telefon, sau hârtie și pix ca să putem scrie. Dacă o fi dincolo.

 

by -
4

Lansare de carte „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi

   Editura Herg Benet și Cărturești vă invită vineri, 10 martie, la lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, a paisprezecea carte semnată de Cristina Nemerovschi. Evenimentul va avea loc de la ora 19, la ceainăria librăriei Cărturești Verona (Strada Pictor Arthur Verona, nr. 13).

Alături de autoare, despre roman vor vorbi scriitoarele Camelia Cavadia și Alina Pavelescu.

   În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.

  „Scrisă cu măiestrie, cartea captivează și emoționează de la început și până la sfârșit.” (serialreaders.com)

   “O carte cu substanță, bine construită în jurul a ceea ce face mintea din oameni, plină de acțiune, de sentimente și suflete frumoase, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată mi-a oferit o puternică perspectivă asupra vieții și mi-a băgat în cap gândul că orice s-ar întâmpla, trebuie să ieșim învingători, să luptăm până la capăt, chiar dacă este o lumină la capătul tunelului sau nu. E ge-ni-a-lă!”  –wearewomenofletters

   “În Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, nu numai oamenii sunt personaje. Tulburările psihice capătă propria voce, fiind cumva maestrul păpușar. Spectacolul e un carusel în care fiecare dintre cei cinci tineri se schimonosește în fel și chip. Lupta cu traumele. Corpul și mintea incontrolabile. Halucinațiile. Coșmarurile. Furia. Teama. Stările-culori. Viața văzută prin vată. Șocul că ți s-a întîmplat tocmai ție. Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată este un roman bine scris, amuzant și sfîșietor, emoționant și intens. Este cea mai umană carte a Cristinei Nemerovschi și, totodată, cea mai importantă.” (societatesicultura.ro)

   „Un thriller psihologic senzational din care iti va fi foarte greu sa te deconectezi.” (iubescsacitesc.ro)

  „Mi s-a părut cel mai intens și sensibil roman al Cristinei, o dovadă că poate scrie orice și despre orice, fără să-și piardă originalitatea.” (cititoriferoce.weebly.com)

    “O carte complexă care acoperă o largă paletă de teme, precum iubirea, moartea, destinul, suferința, arta, timpul, trăirile interioare, lupta pentru supraviețuire, depresia, anxietatea, prejudecățile și prietenia adevărată. Este o carte emoționantă și răvășitoare, o lecție de viață. Recomand cartea tuturor celor care vor să se descopere pe ei înșiși, celor în interiorul cărora s-a stricat ceva, celor care se luptă cu bolile descrise în acest roman, dar în ciuda acestora, știu cum să trăiască.” (twistinmysobriety-alexa.blogspot.ro)

   „Romanul Cristinei Nemerovschi este, în același timp, o meditație despre pierdere, o poveste despre prietenie și dragoste nonposesivă, o pledoarie pentru asumarea serioasă și empatică a dezechilibrelor psihice (atât în dimensiunea lor întunecată, generatoare de consecințe periculoase social, cât și în dimensiunea lor catalitică pentru o călătorie spre căutarea autenticității sinelui) mai ales printre tineri, o pledoarie care sper să sensibilizeze cât mai mulți cititori și să contribuie la ecologizarea prejudecăților legate de afecțiunile psihiatrice.” (blog.libris.ro)

   „Felul in care e scrisa, felul in care Cristina povesteste prin ochii Anei despre suferinta prin care trece o persoana cu anxietate este atat de descriptiv incat ai impresia ca traiesti si tu odata cu Ana starile ei. Ca esti acolo in poveste. Ca suferi odata cu ea. Ca te bucuri odata cu ea. Si asta este, zic eu meritul unui scriitor talentat. Sa transmita folosindu-se de cuvinte si dincolo de cuvinte, stari, emotii, sentimente.” (softblog.eu)

   „Încă de la primele pagini m-am gândit la Muntele vrăjit și la Pădurea norvegiană, la Thomas Mann și la Haruki Murakami, doi autori care-mi sunt dragi sincer și ale căror cărți ar putea fi folosite uneori pentru a mă descrie pe mine, cu tot inexplicabilul și absurdul din mine. Și dincolo de tot ce poți spune obiectiv despre Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată e ceea ce ține de subiectiv: cartea asta m-a făcut să am curajul necesar să recunosc niște lucruri față de mine și față de cei apropiați.” (irrefutabilis.blogspot.ro)

Citiți mai multe despre Cristina Nemerovschi.

 

by -
5

Moştenirea babei Stoltz de Alina Pavelescu

recenzie

   Scriitoarea Alina Pavelescu mi-a atras prima dată atenția cu ceva ani în urmă când încă nu era scriitoare de cărți, ci de blog. Am urmărit cu multă interes și plăcere blogul atât de incisiv-tinerește numit “Savonarola who” și am fost cucerită de umorul fin și ironia caldă ce se simțeau alături de evidenta tinerețe a autoarei în frumoasele pastile literare despre cartierul Giulești, dar și pe alte teme. Am înțeles atunci că am de a face cu o adevărată bucureșteancă, născută și crescută în cel mai mare oraș al României. Indiferent ce ar spune unii și alții să fii bucureștean este ceva aparte. Știu asta pentru că nu m-am născut și nici nu am copilărit aici și în ciuda a mai bine de jumătate de secol de când fac parte din populația Bucureștiului, tot nu pot spune că sunt bucureșteancă. Noi, cei cu rădăcini provinciale avem ceva în plus dar și ceva în minus în felul nostru de a fi. Tocmai din această cauză am fost uimită că primul roman al Alinei Pavelescu este un roman rural. Citindu-l mi-am dat seama și de ce a ales ca acțiunea să nu se petreacă în București și cu atât mai puțin în cartierul Giulești.

   Alina Pavelescu s-a născut pe 17 august 1972 în București, a făcut liceul la Școala centrală de fete, apoi a urmat cursurile Facultății de istorie la Universitatea București. Masterul a fost pe tema Europei postcomuniste, iar doctoratul l-a urmat și absolvit în Franța între 2002-2009 la Institut d’Etudes Politique din Paris. În prezent este director adjunct al Arhivelor Naționale.

   Romanul “Moștenirea babei Stoltz” publicat de Editura Herg Benet este romanul ei de debut pe care l-a lansat la Târgul de carte Gaudeamus din toamna anului 2016. Mi s-a părut foarte convingătoare prezentarea autoarei de pe site-ul editurii Herg Benet:

   “ ….Sus numita nu știe dacă va reuși vreodată să devină scriitoare, dar asta nu o împiedică să rămână o încăpățânată cititoare de literatură. Până în prezent a ieșit în spațiul public cu literatura proprie pe blogul savonarolawho ( de care între timp s-a plictisit). Nu deține averi personale, cu excepția unui bărbat, a unui cățel și a unei armate de pisici indiscrete.

   Asemănări cu naratoarea din romanul său: fumează mult, îi plac maidanezii și obișnuiește să gândească neîntrebată.” 

   Romanul “Moștenirea babei Stoltz” nu este un roman de acțiune. Este doar un monolog al personajului principal care pentru a se elibera de stresul unei iubiri neîmpărtășite decide să se psihanalizeze singură după modelul unei cărți motivaționale cum apar nenumărate în zilele noastre. Poate s-ar fi decis să se ducă la un psiholog profesionist dar eroina, simplă secretară la o primărie dintr-un obscur sat românesc, nu prea avea cum să facă acest lucru. Așa că se decide să scape de stres și de frământările sufletești urmând sfaturile din cartea specialistului sau specialistei A. Roberti, “Cum să te psihanalizezi singur”. Și cel mai important sfat era să țină un jurnal pornind cu cele mai vechi amintiri ale ei. Dar secretara primăriei știe mai bine ce anume o doare și decide să se refere doar la tendința ei de a se îndrăgosti doar de “tâmpiți”. Iar jurnalul urma să-l țină în cap ca să nu riște să fie citit de cine nu trebuie.

    Amintirea primului tâmpit de care s-a îndrăgostit este însă deja estompată și gândindu-se la acest aspect își dă seama că “așa funcționează orice dragoste nouă: le șterge din hard pe toate alea de dinaintea ei și te autoconvingi că asta e singura dragoste a vieții tale, singura adevărată, chipurile”. p. 15 Ca orice adolescentă s-a îndrăgostit de profesorul ei de la 14 ani: “Tâmpitul avea o cultură vastă (singurul locuitor din istoria satului nostru care știa franceză), niște ochi albaștri, era gras, bătrân, bonom, idealist (așa m-am prins și eu că e tâmpit) și familist.” p. 16

     A doua mare iubire a secretarei de primărie este noul primar instalat în funcție pe care ni-l descrie extrem de sugestiv: “ …avea o meclă de pulifrici cu ifose, freză de meltean ca toți meltenii, era înalt cât mine (pe toace ce-i drept) și ceva mai slăbuț decât îmi plac mie bărbații.” Instalarea noului primar diferit din multe puncte de vedere de cel anterior moștenit din comunism, aduce neliniști și aşteptări în tot satul dar și printre angajații primăriei. Dar în scurt timp secretara își dă seama că nu s-au schimbat chiar atât de multe din punctul ei de vedere iar prietena ei Margareta cea șomeră intră într-o relație intimă cu noul primar în speranța că aşa va ajunge să aibă şi ea un loc de muncă. Pe acest fundal începe să apară sentimentele de iubire ale secretarei față de primar. Îi observă ochii albaștri și mâinile frumoase (“avea niște mâini cum nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată la niciun bărbat din satul nostru….Agile, grațioase, cu degete lungi, și nu știu cum, parcă vibrând în aer ca niște libelule.” p. 31) astfel că fără să știe nimeni devine obsedată de “dobitoc” și caută cu înfrigurare un plan prin care să o poată ține pe Margareta departe de primărie și de primar. În cele din urmă descoperă soluția ideală care putea mulțumi pe toată lumea și nu ar fi trezit nici o suspiciune legată de sentimentele ei ascunse. Ideea salvatoare este înființarea unei biblioteci publice în sat. ”Era locul ideal în care țăranul să fie convins că va putea veni cam ca la cârciumă, dar pe gratis…” p. 37 Primarul acceptă propunerea secretarei văzând în realizarea ei șansa de a-și crea o posibilitate de a pleca din sat pe o funcție mai bună. ”Găselnița mea cu biblioteca l-a interesat de la început în cel mai înalt grad. Corespundea cu imaginea de intelectual subțire pe care intenționa să i-o construiască, nu atât în fața alegătorilor rurali, cât pentru exploatarea planurilor lui de viitor.” p. 49  Margareta e mulțumită pentru că așa va avea un loc de muncă ca bibliotecară iar secretara îndrăgostită se făcea remarcată de “dobitocul” pentru care făcuse o fixație amoroasă.

 Punerea în practică a ideii este însă ceva mai grea. Mai întâi aveau nevoie de aprobare de la forurile superioare și acolo nu era atât de simplu de pătruns fără cunoștințele necesare. Plecarea spre orașul de care depindea satul respectiv este prilej pentru secretară să fie aproape de dobitocul care o fascina. Dar devine cu adevărat vizibilă pentru acesta în clipa în care descoperă la sediul județenei doi tovarăși de pahar ai răposatului ei tată, unul ca portar și altul ca șef de județeană nici mai mult, nici mai puțin. Dar odată aprobările obținute trebuie descoperit un loc pentru sediul bibliotecii. Ceea ce nu este simplu și până la urmă îi revine tot secretarei sarcina de a rezolva această treabă fără de care nu primeau banii promiși. Primarul își schimbase atitudinea față de ea dar această schimbare nu avea nimic de a face cu dragostea : “Mă considera, în felul lui simplist, un fel de vrăjitoare, un miracol ambulant la care putea apela de acum încolo de câte ori calea vieții i se încețoșa fără motive raționale”. p. 58

   Așa apare în scenă baba Stoltz. O babă ca toate babele la prima vedere care stătea mare parte din zi la poartă bâțâind din cap, dar care era complet singura pe lume după ce îi murise fiul și care era cu totul aparte în sat. Oameni spuneau că este pocăită și era singura de acest fel într-o mare de ortodocși. Dar de fapt nimeni nu știa prea multe despre ea. Ceea ce observase secretara primăriei era casa frumoasă și acareturile îngrijite care ar fi putut deveni sediul unei biblioteci sătești. Din acest moment povestea pe care ne-o spune secretara în chip de autopsihanaliză devine ceva mai complicată și mai interesantă totodată. Nu vreau să stric cititorului plăcerea de a descoperi lumea babei Stoltz precum și modul în care se va rezolva până la urmă toată povestea.

   Firul narativ al romanului nu este foarte complicat.  Ceea ce însă dă substanță, culoare și gust poveștii în sine sunt considerațiile filozofice ale secretarei. Folosind un limbaj extrem de plastic în care se îmbină spumos elemente de argou contemporan, noţiuni foarte intelectuale și speciale, dar și descrieri suculente ale elementelor de viață sătească obișnuită, romanul oferă o lectură cuceritoare de-a dreptul. Tocmai limbajul este cel care face personajul secretarei incredibil. Oare așa vorbește și gândește o secretară de primărie dintr-un sat din Bărăgan? Cele pe care le-am cunoscut eu sigur aveau o exprimare și un univers de întrebări și cunoaștere ceva mai realist și mai puțin sofisticat. Te întrebi la un moment dat dacă nu cumva secretara nu este altceva decât o mască sub care se ascunde de fapt scriitoarea.

   Fiecare din cititoarele acestui roman va găsi în psihanaliza secretarei ceva care se potrivește unui moment din viața ei. Ce femeie nu a avut la  un moment dat un “dobitoc” de care s-a îndrăgostit și pentru care a fost în stare să încerce să mute munții din loc? Definiția dată dragostei de secretara primăriei are elemente de adevăr demonstrate în practică de destule ori:

“Dragostea e ghionoaia aia perversă care te apucă de ceafă când nici nu-ți trece prin cap să te păzești, te ține în gherele cât are chef, te caută prin vintre, ia din tine ce pofteşte și pleacă doar atunci când vrea ea.” p. 50

   Personajul babei Stoltz este foarte interesant. Este imaginea peste timp al oricărei femei îndrăgostite dispuse la un moment al vieții la cele mai incredibile gesturi și alegeri. Și dacă epoca istorică îi permite, poate chiar încerca să schimbe lumea. În fond până la urmă toate fetele frumoase vor fi niște babe care privite din afară cum observă lumea bâțâind din cap vor părea pline de mister și de taine nespuse și poate chiar așa sunt. Scriitoarea Alina Pavelescu are de copil o fascinație pentru babe după cum mărturisește singură. Poate de aceea și titlul primului său roman se referă la o babă care, cu acest nume, chiar a existat doar că povestea celei adevărate era alta și mult mai simplă. Babelor le-a dedicat și o poezie postată pe blogul ei pe 4 martie 2014 cu titlul “Odă babelor sticlind la poartă” care se încheie așa :

“Ce-ar fi viețile noastre anonime fără sprâncenele voastre întrebătoare?

Și cât de singure ne-ar rătăci coșmarurile în fierbințeala de vară,

de n-ar fi insomnia voastră să ne legene..” 

   Romanul “Moștenirea babei Stoltz” a fost pentru mine o lectură interesantă din toate punctele de vedere și sigur oferă oricărui tip de cititor o zonă de interes așa cum se întâmplă mereu cu orice roman bine scris și conceput. Și l-am citit exact așa cum mărturisește autoarea că și-ar dori să fie citit, într-un interviu acordat revistei on line La Punkt:

   “Dacă ar fi să-mi configurez o situație de lectură ideală a universului babei Stoltz atunci mi-aș dori ca omul râdă când citește, dar la sfârșitul romanului să rămână puțin pe gânduri, atât cât să-și dea seama în ce măsură povestea babei are legătură cu propria lui poveste de viață.” Trebuie să recunosc că povestea are destule legături cu viața mea și de aceea mi-a și plăcut că am putut să râd.

Editura_Herg_Benet

Cartea Moştenirea babei Stoltz de Alina Pavelescu a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Listă autori români-Editura Herg Benet

Lavinia Călina:
-Ultimul avanpost 
-Vânătoarea
-Renaşterea
-Neamul corbilor-copiii întunericului (recenzie)
-Blestemul zorilor (recenzie)
-Zona Zero (recenzie)

Corina Ozon:
-Zilele amanţilor (recenzie)
-Nopţile amanţilor (recenzie)
-Amanţii 3.0 (recenzie)
-Până când mă voi vindeca de tine (recenzie)
-Tentaţii

Alexandru Voicescu:
-Malad (recenzie)
-Fata de la nord de ziuă

Ioana Duda:

-Instinct (recenzie)
-Jurnalul primei mele morţi

Flavius Ardelean:

-Bizaroproze (recenzie)
-Îmblânzitorul apelor 
-Noumenoir
-Miasma (recenzie)
-Scârba sfântului cu sfoară roşie; -Acluofobia (recenzie)

Alina Pavelescu: -Moştenirea babei Stoltz

Cristina Boncea:
-Octopussy (recenzie)
-Becks merge la şcoală
-Antidotul

Teleșpan :-Cimitirul

Ştefan Caraman: -Superstar (recenzie)

Ana Barton:
-Mamifer
-Jurământ de rătăcire
– Prospect de femeie

Laura Nureldin: -Regii timpului (recenzie)

Radu Găvan:
-Exorcizat (recenzie)
-Neverland (recenzie)

Ştefan Bolea:
-Caietul psihopatului
-Caietul Roxanei şi alte jurnale

Cristina Nemerovschi:
-Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
-Sânge satanic
-Rockstar (recenzie)
-Ani cu alcool şi cu sex
-Vicky, nu Victoria (recenzie)
-Ultima vrăjitoare din Transilvania(1-3 Anna Vary) (recenzie)
-nymphette_dark99 (recenzie)
-Păpuşile (recenzie)
-Pervertirea
-Rezervaţia unicornilor
-Cum a ars-o Anghelescu o luna ca scriitor de succes

Ana Mănescu:

-Stresul dintre orgasme
-Alter Ego
-Anamneză
-Quasar (recenzie)

Lina Moacă:

-Oameni, îngeri şi demoni (recenzie)
-Valuri de viaţă (recenzie)

Delia Oltea Rusu : -Sârme şi portocali

Simona Stoica:

-Provocarea (1-2) (recenzie)
-Capcana (1-2)

Cosmin Carciova: -Oral

Anda Docea: -Camere de hotel

Lorena Lupu: -Dona Juana

Alexandru Piţigoi: -X(y)

Lucian Mareş-Jurnalul răului

Alexandra Ioan Despina: -Vandalii

Maria Folea: -Slowroom (recenzie)

Kiki Vasilescu: -Marele băiat de cartier

Leonard Ancuţa: -Sunt un curv

Ana Muşat: -Cum am omorât-o pe Diana

Cristi Ardelean: -Din oficiu

Mihail Gălăţeanu: – Liniştirea armelor

Cătălin Marin: -Spre seară nu se întâmplă nimic

Silviu Urdea: -Suflet pierdut

Cristi Giambasu: – Epitetele iubirii

Cristian Robu Corcan: -Fără ruşine

Andrei Trifanescu: -Specimenul

by -
8

      Memoriile domnului Roşu, de Celestin Cheran

 Titlul original: Memoriile domnului Roșu

Manuscris câștigător al concursului de debut Herg Benet, ediția 2014
Editura: Herg Benet

Colecția Cărțile Arven
Anul aparitiei: 2015
Număr pagini: 150
Gen: proză scurtă fantastică
Cotație Goodreads: 3,81

   Primele mele cuvinte după ce m-am apucat de citit acest volum au fost: „E parfum!”. Tocmai terminasem o carte mai complicată (bună, dar mai complicată și complexă), așa că nu am putut decât să mă bucur de o lectură ușoară și relaxantă.

 „Memoriile domnului Roșu” este un volum de povestiri scurte fantastice, manuscrisul câștigător al concursului de debut Herg Benet 2014. Sunt povestiri în care absurdul și fantasticul sunt la ele acasă. Unele mi-au plăcut mai mult („Omul cu chip de ceață”, „Pe gaura cheii”, „Memoriile domnului Roșu”, „O fotografie din Rai”, „Imaginarium”, „45 °C”) și altele mai puțin („Hoțul de vise”, „Johnny Fantomă”, „Omul evoluează”, „Mușuroiul de furnici”, „Alb-negru și pe mut”, „Într-un punct mort”). Nu neapărat că nu mi-au plăcut, dar nu am reușit să le înțeleg și cred că de vină este obișnuința mea cu lecturi logice, apropiate de realitate, explicabile.

   În povestirile lui Celestin Cheran întâlnim des tema dublului, ceea ce m-a dus cu gândul la Maupassant, mai ales în ultimii săi ani de viață, când aflându-se într-o stare mentală confuză, tema dublului apărea din ce în ce mai des în scrierile sale. „Omul cu chip de ceață”, „Imaginarium”, „Neica nimeni”, toate au dublul ca temă, însă nicăieri nu este subliniată mai interesant ca în „Imaginarium”, povestire pe care o văd dezvoltată într-un roman și ecranizată. În toate regăsim dublarea sinelui, existența mai multor variante ale aceluiași Eu, ca niște clone, niște exemplare ale aceleiași persoane din diferite perioade ale vieții. O idee pe care o găsesc interesantă și ce ar putea fi exploatată într-o proză de întindere mai mare.

   Cea care dă titlul volumului, „Memoriile domnului Roșu”, este învăluită în mister, având în centru un personaj cel puțin controversat. Însă preferata mea este „Pe gaura cheii”, despre un bătrân agorafobic, ce are ca preocupare principală spionarea pe gaura cheii. Rar iese din apartament, pentru a aduna lucrurile pierdute de vecini pe hol, pe care le colecționează. Îmi place povestirea pentru că denotă o fină cunoaștere psihologică, redând caracterul sinusoidal al minții umane: cum mai devreme sau mai târziu, revenim la un comportament mai vechi. Modelul tuturor comportamentelor adictive.

Avem și o povestire romantică, „O fotografie din Rai”, care trimite la o imagine celebră.

Autorul îmbină cotidianul cu misterul, absurdul și fantasticul, rezultând ineditul.

„Înainte, pe coridor copiii fugeau, țipau sau se jucau, dar acum acțiunea se rezuma la niște mâini butonând pe mobil, frânturi de conversații, plase pline de cumpărături, un pas grăbit, o ușă descuiată, un sunet de tocuri pe scări, o masă frugală pentru ochi.”

„Știrile erau aceleași, problemele erau aceleași, credințele erau aceleași, doar oamenii erau altfel.”

„Am găsit cu ușurință un loc de parcare, deși eram înconjurat de insule de fier, cauciuc și sticlă, dându-mi un sentiment de angoasă.”

„Cei care proiectaseră acest Mall doreau cu tot dinadinsul să te facă să te simți important, plin de strălucire, ca un star de cinema blocat într-o viață arhicunoscută, în care singura scăpare o reprezintă cumpărăturile în exces.”

  Din aceste citate reiese modul în care lumea s-a schimbat, nu mai are timp, este grăbită, dar în esență, a rămas aceeași.

Am găsit și mostre de scriitură frumoasă, care aduc ceva poetic în mijlocul prozei:

„În holul imens – un patinoar din marmură – ne aștepta dezinvolt chiar el, Domnul Roșu.”

„Înăuntru, ea mânca cu sete un măr. Buzele i se încolăceau de jur împrejurul fructului, stârnind binele și răul.”

„Obrajii iubitei ardeau un Vezuviu ascuns.”

Alte citate:

„Tot timpul trăiești cu impresia că ești undeva pe la mijlocul lucrurilor. Ești aproape de ceva și departe de altceva, niciodată exact acolo unde vrei.”

„Amândoi jucătorii se simțeau ușurați, aproape fericiți că ieșiseră cu viață dintr-un masacru de celule, nervi și neuroni.”

„O viață se putea rata și dacă trăiai într-un apartament de lux dintr-un zgârie nori.”

„O bogăție de simboluri și o sărăcie de semnificații. Totuși, puteam recunoaște aici oameni prefăcându-se să aibă un chip.”

Despre autor:

Celestin Cheran este absolvent al Facultății de Drept și a debutat ca scriitor la Editura Herg Benet, cu volumul de proză scurtă fantastică „Memoriile domnului Roșu”, ce a câștigat concursul de debut organizat de editură. Tot la Herg Benet va publica în curând alt volum de povestiri scurte fantastice, Pădurea lui Joaquin Phoenix”.Editura_Herg_Benet

Cartea Memoriile domnului Roşu, de Celestin Cheran a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Instinct, de Ioana Duda-medicament pentru suflet

Titlul: Instinct

Editura: Herg Benet

Categoria: Proză scurtă, Eseuri

Colecția: Blog ‘n’ Roll

Număr de pagini: 176

Anul apariţiei: aprilie 2016

    Ador diversificarea în lecturile cu care mă delectez, ador să descopăr autori noi, oameni noi și a lor penel interior. Apreciez oamenii care au curaj să scrie așa cum simt, să fie așa cum vor – fără măști și se arată tuturor fără  nici un fel de problemă.

    Încă de când am aflat că la Editura Herg Benet va apărea cartea Instinct, scrisă de Ioana Duda, mi-am trecut titlul pe lista cu dorințe literare. Mi-am dorit foarte mult să o citesc. Cum de ce? Din instinct. O astfel de carte se citește din instinct, nu are nevoie de foarte multe motive, de analiză detaliată, de recenzii și opinii.  Cartea Instinct m-a simțit din prima, a simțit că rezonez cu multe din paginile ei, că mă voi regăsi în toate emoțiile și trăirile pictate pe foi imaculate.

    Instinct, de Ioana Duda nu este o carte pe care să o poți citi într-o singură zi, căci nu este o simplă carte. De când am deschis-o și am început să-mi plimb sufletul pe fiecare cuvințel, am simțit-o ca fiind un dialog între minte și suflet, un dialog sincer, emoționant și liber între două prietene – autoare și cititor, dar și o confesiune pe care autoarea o face propriului suflet, o mărturisire pentru a se elibera, a fi împăcată cu propria persoană, o împăcare a sa cu propria inimă.

De câte ori ți-ai urmat inima pentru a trăi fericirea? Fericirea este calea în propria viață. Nu-ți spun asta din experiență, ci din instinct.

     Instinctul Ioanei Duda a scris o carte, care a fost, este și va fi citită de către mulți cititori. Instinctul îmi spune acum că majoritatea cititorilor de Instinct sunt și vor fi femei. Poate am sau poate nu am dreptate, dar crede-mă că Instinctul feminin (Ioana Duda) a scris Instinct, dar nu este dedicată femeilor. Nu este dedicată doar femeilor. Instinct poate fi simțit, trăit, devorat și de către bărbații curioși, deschiși la minte și la suflet, care vor să cunoască și mai bine femeia – de alături sau femeia, în general.

   Să nu faci greșeala să crezi că Instinct este cartea prin care Ioana Duda elogiază doar femeia sau doar bărbatul. Nici gând. În Instinct Ioana elogiază TRĂIREA – cu tot ce înseamnă ea. Elogiază iubirea, emoția pură, bucuria, durerea, lacrima nervii, fericirea, dragostea.

    Știi? Poți să simți foarte bine faptul că… citind Instinct, citești jurnalul celei care a scris cu atâta drag fiecare pagină. Citind, am simțit foarte bine cum pătrund în viața Ioanei, în sufletul ei, cum particip – cu acordul ei, la fiecare episod din viața ei, cum în fața mea autoarea se dezgolește de secrete, de măști, de tot ce nu o reprezintă, iar mie mi se arată exact așa cum este ea – cu bune și rele, cu păcate și vicii, cu plusuri și minusuri, mi-a arătat fără teamă deciziile sale, rezultatele obținute, iubirile și suferințele, durerile fizice și interioare, rănile, vindecările, lacrimile și zâmbetele, acțiunile și retragerile sale atunci când poate trebuia să meargă mai departe.

    Un om simplu, cu o inimă imensă mi-a arătat foarte clar că oricine poate greși – că e indicat să greșești, să simți, să suferi, să plângi, să urli, să te temi și să fugi. Cartea Instinct mi-a predat încă o dată lecția acceptării și iertării de sine, căci fără acceptare și iertare pentru propriile noastre persoane nu putem trăi, nu putem merge mai departe. Da! Fără partener reușim să ne continuăm viața, dar fără noi în propria viață, nu putem trăi. Nu trăim, de fapt, doar supraviețuim, iar dacă noi nu ne acceptăm și iertăm, nu putem pretinde asta de la ceilalți din jur.

Poate că la prima vedere, eseurile și toate cele 176 de pagini scrise de sufletul unei femei trecute prin viață – nu foarte, dar oricum suficient, par doar o lipsă de ocupație, o pierdere de vreme pentru cititori, dar nu este așa.

    De instinct am avut, avem nevoie și vom avea mereu nevoie în viața noastră. De Instinct, cartea Ioanei Duda, avem nevoie pentru sufletul nostru. Eu una am simțit cartea Ioanei ca fiind medicament pentru suflet. Citindu-i trăirile ș fragmente din povestea ei de viață, am simțit cum mi-am făcut o nouă prietenă. O prietenă pe viață, care pot comunica de la suflet la suflet, fără să aibă nici una din noi nevoie de cuvinte. Citind am simțit cum o parte din inima ei vine la mine, se mută în mine pentru totdeauna. Și am ma simțit cum nu sunt singura care a suferit, a plâns, a urlat, s-a bucurat, a trăit, a căzut și s-a târât prin viață, că nu sunt singura care a reușit să se ridice, indiferent de lovituri. Iar dacă Ioana Duda a putut, eu am putut să fac asta, oricine va reuși.

Citind Instinct, trăiești o nouă viață și înveți să prețuiești ceea ce ești și ai mai valoros: pe tine.

Lectură plăcută.Editura_Herg_Benet

Cartea Instinct, de Ioana Duda, a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site/ul Editurii Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

by -
25

Tu cât de mult te poți ascunde de magie?

Coperta blestemul zorilor

Neamul Corbilor 2 – Blestemul zorilor de Lavinia Calina – Editura Herg Benet

Editura : Herg Benet

Colectia : Cartile Arven

Data aparitiei : Mai 2016

Numar pagini : 296

Gen : Fantasy

                       Tu cât de mult te poți ascunde de magie?

      Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune a morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

     Acum câteva minute am terminat de citit “Blestemul zorilor”, volumul doi din seria Neamul Corbilor și încă mă aflu sub imperiul emoțiilor. De aceasta dată mizele sunt mai mari, și cu toate ca  acțiunea nu este foarte alertă, am avut parte de numeroase întorsături de situație. Iar finalul m-a facut să strig: vreau continuarea!

    Dacă în primul volum povestea a avut o doză  mare de umor, în volumul doi am constatat că ironia a luat locul umorului, iar povestea fantastică îmbinată cu momente romantice s-a transformat într-un roman de acțiune în toată regula. Cât despre cele două personaje principale, Nicol și Roxana, am remarcat o schimbare de comportament. Roxana nu mai este fata timidă de altădată, iar Nicol a devenit mult mai rece și distantă. Trebuie să recunosc că m-a dezgustat comportarea ei, cruzimea cu care își torturează victimele. Știam că întunericul din interiorul ei devine tot mai puternic, că încearcă să-și ascundă slăbiciunea în fața Corbilor, că nu aceasta este adevărata ei față, dar tot nu am putut să empatizez cu acest personaj. M-a enervat puțin și încăpățânarea ei, convinsă fiind de faptul că Roxana nu este cu adevărat îndrăgostită de Liviu, bărbatul din Neamul Lupilor, ci că se află sub efectul unei vrăji și tocmai din acest motiv, încearcă  să-i despartă.

     În primul volum, făcusem cunoștință cu cele două tinere cu personalități aparent diferite  care au devenit bune prietene după un incident petrecut într-o parcare. Amândouă împărtășeau același secret și anume că sunt vrăjitoare. Puterea lor era una naturală, ereditară. De la bunica Nicoletei au aflat că doar primul copil de sex feminin putea moșteni dinspre înaintașele ei, iar dacă prima fată murea, puterea familiei murea odată cu ea.” De asemenea, li s-a mai spus că în cazul în care “o femeie nu avea urmași de gen feminin, atunci putea alege să își împartă puterea fiilor ei, doar că aceștia trebuiau mereu să practice, să exerseze, să cultive timp de mulți ani acea fărâma de magie lăsată de mama lor, altfel aveau să o piardă pentru totdeauna. Însă existau  și vrăjitori care erau nemulțumiți de abilitățile lor, așa că au găsit o altă cale de a-și crește rapid puterea,  furând-o de la alții. Iar dacă o vrăjitoare își pierdea puterea, nu avea să mai apuce următorul răsărit. Așa că Nicol și Roxana au încercat timp de mai mulți ani să ducă împreună o viață cât mai banală, pentru a se ascunde de ceilalți vrăjitori, mai ales de cei din Neamul Corbilor.

     De asemenea, ni s-a prezentat o parte din povestea acestor Corbi, de unde a apărut legenda. Totul a pornit de la vânătoarea de vrăjitoare. În secolul al XVI-lea au început procesele și pe tărâmul nostru. Presupusele vrăjitoare erau torturate pentru a-și mărturisi nelegiuirile. În Cluj, spânzurarea  sau decapitarea se făcea în fața Bisericii Sfântul Mihail. Într-o zi, în fața Bisericii a fost adusă o femeie care era acuzată și condamnată la decapitare. Profitând de neatenția celor care o țineau captivă a reușit să-și elibereze o mână și să ducă la gură o sticluță ce conținea otravă. S-a sinucis. De ce a încercat să se sinucidă când oricum era condamnată la moarte? Există un motiv anume! După cum v-am spus deja, prima fată născută moștenește automat puterea mamei. Dar femeia respectivă avea cinci băieți. Însă există un ritual pe care o vrăjitoare putea să-l facă pentru ca fiii ei să-i moștenească puterile, ritual care se termina în unicul fel: mama alege să-și ia propria viață. O astfel de predare a puterii era menită să țină familia unită, să nu lase să se piardă tot ce urmașii au reușit să crească și să întărească. Acești băieți i-au moștenit abilitățile, dar în loc să îi apropie, puterea i-a dezbinat. S-au întors unul împotrivă celuilalt, și-au creat propriile lor familii, și-au luat nume noi și au căutat să își mărească forțele. Cel mai mic dintre ei s-a decis să vâneze alți vrăjitori pentru a le fura puterile și a devenit mai puternic decât frații lui. Și-a luat de soție o altă vrăjitoare și și-au crescut neamul. Așa s-a născut Neamul Corbilor. Ceilalți frați au organizat mici grupuri, s-au răspândit prin țară și și-au creat și ei propriile familii. Pe lângă neamul Corbilor, mai există cel al Șoimilor, Cerbilor, Lupilor și  Roibilor. Cu toții sunt copii ai întunericului în care nu te poți încrede. Iar între ei este un război în toată regula!

blestemul zorilor 1

 

    Nicol și Roxana au devenit pioni în mijlocul acestei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori. Ei au făcut tot posibilul să le atragă, să le convingă să le jure credință. Până la urmă, Nicol este șantajată să jure credință celor din Neamul Corbilor, iar Roxana este capturată  de  Lupi și se îndrăgostește de unul dintre ei, de Liviu. Am fost uluită de ceea ce am aflat la finalul primului volum, cine este de fapt conducătorul Corbilor, ultimul descendent al celui care a întemeiat neamul lor și legătura de sânge care există între el și cele două fete.

Acțiunea din “Blestemul zorilor” se petrece atât în România, cât și în Graz, Austria. Povestea este spusă când de Nicol, când de Roxana.

     Au trecut trei luni de când Nicol s-a despărțit de buna ei prietenă (și soră) și a intrat în Neamul Corbilor. În tot acest timp a fost nevoită să-și consolideze mereu poziția, mai ales că mulți o priveau ca pe o începătoare și nu ca un lider. Și-a dat seama că pentru a fi respectată, trebuia mai întâi ca ceilalți să se teamă de ea, așa că în ultimul timp se transformase într-o persoană rece și crudă. Conducătorul Corbilor îi încredințase sarcina de a o găsi și de a o aduce înapoi pe Roxana și de atunci a torturat destui Lupi, Roibi și Cerbi, luându-le energia și amintirile.

“Am crezut că o să înnebunesc, dar, surprinzător, totul a devenit mai ușor. De parcă era ceva natural, la ordinea zilei. Nu conta din ce neam făceau parte. Dacă îmi stăteau în cale sau nu îi puteam folosi cumva, toți aveau parte de aceeași soartă.”

    Într-una din zile a torturat un Lup și de la el a aflat că Roxana și iubitul ei, Liviu, sunt undeva prin Austria (acesta din urmă s-a certat cu fratele sau, Ștefan, și a ales să se despartă de familie, luând-o cu el și pe Roxana). Se pare că Ștefan, devenit de curând unul dintre cei  nouă membrii ai Consiliului, le-a dat de urmă în Graz. Și dacă el știa deja unde se ascund cei doi, asta înseamnă că Nicol nu mai are mult timp la dispoziție că s-o găsească ea prima pe Roxana. Se tot gândește că singura ei prietenă adevărată este în compania unui Lup care mai mult ca sigur îi îmbibă mintea cu minciuni și face tot posibilul să o întoarcă împotriva ei.

“Roxana trebuia să fie aici, cu Neamul în care i-a fost scris să intre, nu cu Lupul acela jegos cu care fugise. Trebuia să o găsesc, și asta cât mai repede. Nu voiam ca Ștefan să ajungă la ea înaintea mea. Plus că mai aveam eu un motiv personal pentru care îmi doream să îi dau de urmă.”

    Între timp, Roxana și Liviu petrec clipe romantice într-un micuț apartament din Graz. Visele ei încă mai sunt bântuite de coșmaruri. Cu toate că iubitul ei o asigurase de nenumărate ori că în cazul în care Ștefan îi va găsi el îl va face să înțeleagă ca nu este nevoie să-i facă rău, fetei tot îi este frică de ce va urmă.

   Într-o zi a făcut greșeala să se folosească de puterea ei și a încercat să o contacteze pe Nicol, și din acea clipă a simțit o agitație inexplicabilă că cineva le dă târcoale. Se tot gândește că Nicol era pe undeva în apropiere și încercă să o găsească. Însă s-a înșelat pentru că Ștefan a fost cel care i-a găsit. Acesta le spune că Nicol a jurat credință Corbilor și de atunci le vânează frații pentru a le fura puterea și pentru asta trebuie să o găsească neapărat.

blestemul zorilor 2

      Nesuportând să mai stea în aceeași încăpere cu Ștefan și ceilalți Lupi, Roxana pleacă din cafenea  și se plimbă prin centru orașului. Dar în curând își dă seama că este urmărită de o femeie însoțită de alți doi  bărbați. Temându-se să nu fie prinsă de aceștia, se refugiază într-o mică bisericuță catolică. Privind mai atent, a observat în primul rând de la altar, pe o băncuță, un cap plecat, acoperit cu o eșarfă neagră. Părea o femeie care se ruga. Se uită spre ușă de fier de la intrare care se deschide și încearcă să-l apeleze pe Liviu, dar în acea clipă o rafală puternică o lovește în plin. Se pare că cei din neamul Lupilor nu vor să accepte un refuz. Însă în timpul disputei, femeia care se ruga mai devreme se ridică în picioare și ghiciți cine este ea. Nimeni alta decât Nicol! Și începe lupta…

“Fulgerele deveniră dintr-odată mult mai puternice. M-am aruncat pe burtă la fix. Valul de energie trimis de ea zbură deasupra mea și-i izbi în plin pe cei trei Lupi ce stăteau la intrare. Doi dintre ei se loviră puternică de ușă, iar femeia aceea căzu peste una dintre statui.”

Nicol încearcă să o convingă pe Roxana să plece cu ea, dar aceasta refuză.

“-Te rog, Roxana! Dacă rămâi, are să găsească o modalitate prin care să te convingă să li te alături. Are să te întoarcă împotriva mea. Acesta le-a fost planul de la început, nu vezi?

-Încetează, am zis și mi-am smuls mâna dintr-a ei. Singura care face asta ești tu. Știu că îți vine greu să crezi, dar eu chiar țin la Liviu.

-Nu mă îndoiesc de asta. Sunt sigură că îl iubești cu toată ființa ta, dar la fel de convinsă sunt că tot ce simți e doar rezultatul unei vrăji. Te pot ajuta să scapi de asta. Nu ești nevoită să-l iubești, să li te alături…

-Nu mă alătur nimănui, am interupt-o eu.

-Ba ai s-o faci, spuse ea tristă. Dacă nu te salvez eu, ei au să găsească o cale prin care să te oblige, iar atunci nu am să te mai pot ajuta.“

      Lucrurile se complică în momentul în care își fac apariția Liviu și Ștefan care o atacă pe Nicol. Exact în momentul în care aceasta din urmă crede că nu mai are nicio scăpare și că acolo își va găsi sfârșitul, aude cum vitraliile bisericii se sparg și sute de păsări negre au intrat în biserică atacându-i pe  Lupi.

Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu Nicol, Roxana, Liviu și Ștefan, dar și semnificația noțiunii” blestemul zorilor”. Un lucru vă mai destăinui: Roxana va fi nevoită să jure credință Neamului Lupilor pentru a-l salva pe Liviu. Atunci când el s-a decis să fugă în lume cu Roxana, a încălcat niște reguli, iar Consiliul trebuie să-l judece. Este o chestie ce ține de loialitate.

“-  Când ai jurat credință, nu ai promis doar că o să fii alături de noi, ci ai jurat totodată că o să fii împotriva lor. Din clipa asta, orice ai face, tu și Nicol veți fi dușmani păna ce una dintre tabere vă câștiga. Iar ca una dintre tabere să câștige, cealaltă trebuie să dispară.”

     ,,Blestemul zorilor ” este un roman fascinant și vă mărturisesc că mi-a furnizat niște surprize de proporții. Mi-a plăcut stilul autoarei, îmbinarea perfectă de acțiune și romantism, complexitatea  personajelor, misterul în care ele sunt învăluite. Aștept cu nerăbdare apariția ultimului volum și sper să aibă happy-end (vreau să cred că lupta lor nu a fost în zadar) .

Nota 10Editura_Herg_Benet

Cartea Blestemul zorilor de Lavinia Călina a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

Câştigător la concursul Editura Herg Benet

Listă participanți la extragere prin random.org

 1    Simona Stavăr
2    Nicol
3    Fratiloiu Dorina Petronela
4    Anonymous Facebook Anca Adriana Rucareanu
5    Laura
6    Emilia
7    Eva Anca
8    Alina
9    Barbalata Mirela
10    Anonymous :Gaby Valeanu(yuya-chan)
11    Angela
12    Adela Ioana
13    SIN ELENA
14    Andreea Osiceanu
15    Daniela
16    Angela Staiculescu
17    Mihaela
18    Cristina Grindean
19    Bianca Bucur
20    Lorena Mitoi
21    Iustina Iacoboae
22    Mela Ruja Diaconu
23    Haliga Alexandra
24    Gabii21
25    Indira Rn
26    Narcisa Carmen
27    Dulgheriu Robert
28    Robert Badica
29    Yoniika Blackstone
30    Ruxandra
31    Raluca Nicoara
32    Georgianaa Rostova
33    Dragan Andreea-Cristinahttps
34    Irina Cati
35    Drew Menticider (Andreea Stahie)
36    Bea
37    KaylaBlake
38    Cannelle Badea
39    Denisa Alina
40    Ioana S.
41    Denisa Ivascu
42    Gheorghita Cosmina
43    Andreea Dobre
44    Ema
45    Stefania
46    Iulia

47    Radu C

Castigator concurs Editura Herg Benet-1

 Castigator concurs Editura Herg Benet-2

Câştigătoare este Simona Stavăr/Fb: Simona Stavăr
PREMIUL OFERIT
1.Rockstar de Cristina Nemerovschi
2. Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon
3. Instinct de Ioana Duda
Sponsorul concursului Editura Herg Benet

Editura_Herg_Benet

Aşteptăm pe adresa de e-mail: literaturapetocuri@gmail.com datele de contact: nume, prenume şi adresa de livrare validă pentru a fi expediat prin poşta română în termen de 14 zile lucrătoare.

Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUL O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Vă mulţumim pentru participare,

Mili & Iasmy

„Unele lucruri care ți se arată nu te mai lasă în veci să îți pui capul pe pernă și câteodată e bine să dormi, nepoate, trebuie să mai și dormim.” (Înainte să putrezească totul de Felix Tzele)

Best of Mystery & Horror – Revista de Suspans

Titlul original: Best of Mystery & Horror – Revista de suspans

Primul an

Editor: Mircea Pricăjan
Editura: Herg Benet

Colecția Cărțile Arven
Anul aparitiei: 2014
Număr pagini: 269
Gen: Horror, Mystery, Fantasy, S.F.
Cotație Goodreads: 4,32

„Unele lucruri care ți se arată nu te mai lasă în veci să îți pui capul pe pernă și câteodată e bine să dormi, nepoate, trebuie să mai și dormim.” (Înainte să putrezească totul de Felix Tzele)

    M-am bucurat foarte tare când am văzut că și la noi se scriu povești aparținând genurilor horror și mystery. Avem un folclor atât de bogat, încât este păcat să nu-l valorificăm.

    Ediția de față, coordonată de Mircea Pricăjan, conține o selecție a celor mai bune 16 povestiri horror, mystery și fantasy apărute în primul an al existenței Revistei de Suspans. În ea se întâlnesc prozele mai multor autori români, unii deja consacrați (George Arion, Cristina Nemerovschi) și alții mai puțin cunoscuți, dar promițători (Raluca Băceanu, Cătălina Fometici, Paul Tudor, Ioana Vișan, Diana Alzner, Cezarina Anghilac, Teodora Gheorghe).

     Întâlnim o varietate de stiluri și influențe din H.P. Lovercraft, Edgar Allan Poe, ceea ce arată gusturile autorilor pentru acest gen în calitate de cititori.

    Cartea se citește ușor și repede. Unele povestiri mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin. Voi începe cu acelea care mi-au plăcut cel mai mult:

    – „A doua moarte a domnului Michael Conrad” de George Arion: se vede măiestria domnului Arion! Michael Conrad este un scriitor ale cărei opere de până acum n-au avut prea mare succes, dar cartea la care lucrează în prezent pare să dea lovitura! Predă manuscrisul unui editor, însă până ca acesta să apuce să-l citească, autorul moare. Editorul, fără prea multe scrupule, trece un nume oarecare pe copertă și îl transformă pe scriitorul mort într-unul învăluit în mister. Manevra funcționează ca strategie de marketing, cartea fiind vândută ca pâinea caldă. Dar nu vă spun mai departe. Povestirea conține și o critică voalată la adresa domeniului editorial, a pieței de carte, relevând anumite aspecte: cum lucrurile merg prost în general pe piața cărții, cum materialele zac pe biroul editorului până ajung să fie citite, prejudecățile față de potențialii colaboratori: „Cine dracu’ mai scrie azi la mașină? Poate doar un hodorog de veleitar care nu știe să folosească un computer. Bine măcar că nu-și trimisese capodopera scrisă de mână.”

     – „Proprietarul” de Raluca Băceanu. Mi-a plăcut foarte mult! N-am auzit până acum de Raluca Băceanu, dar trebuie neapărat să citesc ce a mai scris! O povestire foarte coerentă, logică, un stil ce amintește de Agatha Christie sau Bogdan Hrib. Detectivul Robert Stănescu apelează la Raluca, o tânără dornică să ajute la dezlegarea unui caz: mai multe tinere au dispărut, iar o mână este găsită într-un container de gunoi. Din câte se pare, toate au legătură cu o anumită firmă. Soluția este ca Raluca să se infiltreze în firmă pentru a afla mai multe. Mai multe veți descoperi singuri. Mi-a plăcut povestirea pentru claritatea și actualitatea ei, felicitări, Raluca!

   „Păpușa” de Cătălina Fometici. O povestire S.F. foarte interesantă și în ciuda genului abordat, realistă, legată de lucruri ce se pot întâmpla în viitor. Este vorba de păpuși programate să se comporte ca oamenii. Păpuși ce ajung să înlocuiască oamenii la perfecție, inclusiv în interpretarea unui rol pe scena unui teatru. Înfricoșător, nu? O proză ce ne pune pe gânduri…

    – „Arhanghelul” de Paul Tudor. Altă povestire foarte interesantă, ce ne amintește de stilul Agathei Christie. O crimă veche de un secol este descoperită, iar singurul indiciu este o carte. O carte ce în prezentul narațiunii a devenit best-seller, mai mult datorită circumstanțelor decât a conținutului în sine. Cadavrele victimelor sunt găsite într-un vagon îngropat, iar cartea este  printre lucrurile lor. Autorul cărții este relaționat cu crima. Să fie el vinovatul?

   – „Iluminare” de Ioana Vișan. O povestire mystery & S:F. foarte reușită, cu o intrigă bine elaborată, claritate, coerență și logică. Cred că voi mai citi scrieri de-ale Ioanei Vișan! La Facultatea de Litere este investigată dispariția bizară a unui profesor. Totul este legat de aranjarea unor cărți rare în bibliotecă. Ciudat este faptul că adidașii profesorului au rămas în bibliotecă. Mai multe nu dezvălui, citiți-o, o să vă placă! Povestirea este și o radiografie destul de precisă a vieții unora în facultate, a servilismului lor arătat față de superiori pentru a ascende în carieră: „Ani de zile îi cărase servieta profesorului Arsene, îi adnotase cursurile și îi corectase lucrările. Și cu ce se alesese în schimb? Tot asistent era, dependent de un salariu de mizerie.”

  Alte povestiri interesante sunt:

–  Credit restant de Diana Alzner, o metaforă, o analogie a vieții scumpe de zi cu zi și a luptei cu băncile: „Sistemul e în așa fel conceput, încât să se ajungă aici, să ia pielea de pe oameni.”

„Știu sigur că mi-ar mai fi cerut ceva, fie un rinichi, fie un ochi, o bucată de piele… Ei nu rămân niciodată pe pierdere. Știu pe cineva care a trebuit să dea un picior, cred că asta m-a speriat așa de rău.”

   – Răzbunarea mută de Cezarina Anghilac, un fantasy cu o bonă de pisici (job ce nu mi-ar displăcea deloc), ce ar putea fi ecranizat cu succes.

    – Spaima de Cristina Nemerovschi, o metaforă a naturii umane, care de cele mai multe ori încearcă să-și ascundă adevărata identitate în spatele unei imagini fabricate: „Toți oamenii pe care îi știa își trăiau viața pretinzând că sunt altcineva. Era deja o trăsătură umană, abilitatea de a fi altcineva decât cel care ești în realitate.”

 Povestiri care nu mi-au plăcut: Omul cu șobolani sub piele de Alexandra Niculae, Scurtă întâlnire de Liviu Radu.

Citate:

„Dacă spui că iubești pe cineva și nu poți face nimic pentru omul ăla, dragostea ta nu e dragoste, ci minciună, ești de acord? (Credit restant de Diana Alzner)

„Să știi, dar să nu faci nimic, este o crimă.” ( Răzbunarea mută de Cezarina Anghilac)

„Asta ne face oameni până la urmă, Raluca, nu trebuie să te rușinezi cu omenia, cu mila față de semeni, altfel ce ne-ar diferenția de cei pe care îi vrem trimiși la pușcărie?” ( Proprietarul de Raluca Băceanu)

„Deși eu aș vrea să se știe cât de periculoasă este viața și cât de ușor poate fi ea luată. Oamenii nu pricep cât de simplu e să frângi gâtul cuiva, să înfigi un pumnal într-o inimă ori să te folosești de o batistă îmbibată în cloroform. Suntem mai fragili decât ne imaginăm.”-(Proprietarul de Raluca Băceanu)

„Unii dintre noi au, se pare, nevoie să vadă cu proprii lor ochi întunericul cel mai adânc pentru a putea înțelege cu adevărat lumea și viața.” (Prin grele văluri de visare de Alexandru Dan)

„Cred că există magie pe lume, însă nu avem noi capacitatea să o observăm.” (Vino la mine de Radu Romaniuc)

„Sfârșitul oricărei lumi nu este adus de cine știe ce catastrofă devastatoare, ci de nedreapta uitare.” (Arhanghelul de Paul Tudor)

Autori:

Diana Alzner, Cezarina Anghilac, George Arion, Raluca Băceanu, Alexandru Dan, Cătălina Fometici, Teodora Gheorghe, Lena Kart, Cristina Nemerovschi, Alexandra Niculae,  Liviu Radu, Radu Romaniuc, Paul Tudor, Felix Tzele, Ioana Vișan.

Editura_Herg_BenetCartea Best of Mystery & Horror – Revista de Suspans a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan

by -
57

Concurs Editura Herg Benet!

În concursul de astăzi aveţi posibilitatea de-a câştiga un pachet de cărţi oferit de Editura Herg Benet

PREMIUL OFERIT
1.Rockstar de Cristina Nemerovschi
2. Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon
3. Instinct de Ioana Duda
 Cerinţe obligatorii

1. Răspundeţi la întrebarea. Ce cărți ați vrea să citiți de la Editura Herg Benet? 
2. Like paginii de Facebook–Literatura pe tocuri
3. Like paginii de Facebook–Editura Herg Benet
3. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală. Vă rugăm să schimbaţi setările la profilul personal pentru a putea vizualiza dacă aţi îndeplinit primele condiţii şi aţi apreciat paginile menţionate. În cazul în care nu putem verifica, premiul va fi alocat altui câştigător.
4. Într-un comentariu pe site vă rugăm să precizați răspunsul la întrebare, menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.
5. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru

ATENŢIE CONDIŢIILE DE PARTICIPARE!

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi. 

Later Edit 06.08.2016, ora 17.06: Întrebarea a fost schimbată, iar cei care s-au înscris la concurs anterior nu vor trebui să revină cu alte răspunsuri.

Câștigătorul va fi desemnat în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org
Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 06-15.08.2016

Sponsorul concursului Editura Herg Benet

Editura_Herg_BenetVă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorului, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere prin random.org. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicatde la poşta română, nu se mai retrimite.

ATENŢIE: ANUNŢĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!

Succes!
Cu drag,
Mili şi Iasmy!

Rockstar de Cristina Nemerovschi

Sâmbătă, 4 iunie 2016 Ora 14.00: Lansarea romanului “Rockstar” de Cristina Nemerovschi în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest 2016

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.


Cred în mine și numai în mine, fiul înstrăinat de turmă
Creatorul cerului și pământului, văzutelor și nevăzutelor, căci toate există în mintea mea
Și când ea nu va mai fi, nici ele nu vor mai fi.
Nu ne-am înălțat la cer decât din când în când
Atunci când am fumat, am băut sau am fost fericiți.
Nu știm dacă împărăția noastră va avea sau nu sfârșit
Dar nici nu ne pasă
Pentru că tot ce contează e acum.
Nu vrem să ni se ierte păcatele
Ci să ni se înmulțească
În viața veacului ce va să vie.
Be true to yourself and remember to laugh each day
It’s all that really matters.

Când vei găsi drumul tău, vei ști. Te vei simți viu și vei ști.
Întotdeauna.

Despre autor:

Cristina Nemerovschi/ biografie literară

Supranumită de critici rebela culturii române de azi și considerată principala reprezentantă a unui nou mod de a face literatură, licențiată în filosofie, Cristina Nemerovschi a debutat în 2010, cu romanul Sânge satanic. Acesta a reprezentat atât un succes de critică, dar mai ales de public: în numai un an, Sânge satanic s-a impus ca un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără și inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. A primit referințe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess, și a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture.

Al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, Pervertirea, a apărut în 2012, la editura Herg Benet, fiind supus controverselor încă din primele luni; câteva lecturi publice au fost întrerupte, temele romanului fiind considerate “imorale, violente și indecente”. Următoarele ediții ale cărții conțin fragmente inedite, reunite sub titlul Ani cu alcool și sex este al treilea roman semnat de Cristina Nemerovschi, o continuare la Sânge satanic.

În 2013, în colecția Cărțile Arven a Editurii Herg Benet, apare nymphette_dark99, carte despre care s-a spus că a detronat Lolita, cel puțin pentru generația tânără.

În noiembrie 2013, Cristina Nemerovschi publică la Herg Benet un volum compus din discuțiile avute cu cititorii săi, intitulat Ce facem cu România? – Cititorii în dialog cu Cristina Nemerovschi.

Rezervația unicornilor (2014) este romanul care încheie trilogia Sânge satanic. Tot în 2014, publică romanul-pamflet Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes. Păpușile este a opta carte semnată de autoare.

A publicat trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania cu pseudonimul Anna Vary.

În prezent, are în lucru romanul Rockstar.

Toate romanele Cristinei Nemerovschi au devenit rapid bestseller-uri și au fost reeditate. Proza Cristinei Nemerovschi a fost inclusă în câteva antologii, atât din România, cât și internaționale.

Site oficial: www.cristinanemerovschi.ro

Lansările editurii Herg Benet la Bookfest 2016

În perioada 1-5 iunie 2016, Editura Herg Benet vă așteaptă cu drag la standul C2/B01, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest.

Programul lansărilor noilor apariții este următorul:

Vineri, 3 iunie

Ora 19.00: Lansarea romanului „Miasma” de Flavius Ardelean
Invitat: Michael Haulică
Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești, autorul romanelor Îmblânzitorul apelor și Scârba sfântului cu sfoară roșie și al povestirilor macabre din volumele Acluofobia și Bizaroproze.

Sâmbătă, 4 iunie

Ora 13.30: Lansarea romanului „Becks merge la școală” de Cristina Boncea

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

Ora 14.00: Lansarea romanului „Rockstar” de Cristina Nemerovschi
Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Ora 14.30: Lansarea volumului „Instinct” de Ioana Duda
Dau dependență. Și sunt dependentă de clientul meu. Sunt o prostituată. De lux. Prețul e mare. Și mi-l plătesc de fiecare dată. Pentru că am ales să mă vând mie. Sunt propria-mi curvă. Mă iubesc și mă vreau. Mă chem. Și intru în mine cu o forță tumultuoasă. Ea urlă, sfâșiată. Dar se predă, firavă. E în brațele mele, alintată, sărutată, mângâiată. Sunt în siguranță. Cu mine. În mine.

Ora 15.00: Lansarea romanului „Jurământ de rătăcire” de Ana BartonLansare-Bookfest-Juramant-de-ratacire
Invitată: Oana Pellea
Într-un fel, îi sunt recunoscătoare. Dacă nu era el, să-mi zică „Tu nici n-ai nevoie să te pregătești cu un profesor, ca să intri, tu te-ai pregătit cu mă-ta și cu tac-tu gratis timp de doișpe ani, o să intri prima, îți fac ăia și cunună de lauri încă de la admitere“, poate că nu aș fi avut curaj să dau la teatru. Credeam că nu sunt suficient de bună, că talentul nu ajunge. Dar el m-a făcut, pentru prima dată în viață, să m-arunc cu capu-nainte. Ce-aveam să pierd, un an pe bară, până la următoarea admitere? Dar câți ani pierde un om, dacă ar fi să adunăm momentele alea cretine în care-și risipește timpul cu regretele? M-am dus și-am intrat. Acum, sunt o actriță îmbunătățibilă, dacă e să fim sinceri, însă, pentru că în generația mea e cam jale, sunt considerată o actriță foarte bună. Rahat. Mai e mult până departe, în cazul în care apuc departele ăla.

Ora 16.00: Lansarea volumului „Până când mă voi vindeca de tine” de Corina Ozonafis-lansare-bookfest-pana-cand-ma-voi-vindeca-de-tine
Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața. (Alexandru Voicescu, scriitor)

Ora 17.00: Lansarea romanului „Superstar” de Ștefan Caraman
Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick și Morty, se pregăteau să iasă în grădina bunicilor. Era o primăvară târzie.
Rick a deschis ușa cu zăvorul. Bunicul zicea că acel zăvor avea peste 100 de ani. Când Rick a deschis ușa alături de Morty, ambii copii au surâs. Era o fericire inexplicabilă.
S-au jucat, au căzut, s-au certat, au copilărit.
Era cam 8 jumătate. Copiii erau puțin răniți, murdari.
Peste 70 de ani, bărbați acum, erau despărțiți. Și-au amintit acele timpuri. Câteva lacrimi s-au prelins pe fața lor. Și-au amintit unul de altul.

Ora 18.00: Lansarea volumului „Baricadele II” de Andrei Crăciun
Și aş fi vorbit mult, iar dumneavoastră m-ați fi certat, apoi eu aş fi tăcut mult, şi dumneavoastră ați fi tăcut şi mai mult, am fi fost chiar aşa, ca doi oameni care ştiu cum zdrobeşte viața, căci avea dreptate Talmudul, şi domnia voastră aveați dreptate să nu uitați acest amănunt, că suntem asemenea măslinelor şi dăm din noi tot ce avem mai bun doar când suntem zdrobiți, dumneavoastră ştiți orchestra aceea care cânta o melodie atât de frumoasă, încât nimeni nu mai dorea să asculte altceva până la moarte, întocmai aşa aş fi vrut şi eu să nu se încheie niciodată noaptea care s-a încheiat, să nu izbucnească soarele acesta palid, să nu mai fie decembrie în lume, şi nici cetățeni pe trotuare, şi nici tramvaie, să rămână numai şi numai cuvintele din cartea aceasta, cartea aceasta în care cărțile sunt ucise cu brutalitate, aşa cum şi viața ucide oamenii.

Ora 18.30: Lansarea romanului „Neamul Corbilor. Vol. 2: Blestemul Zorilor” de Lavinia Călina
Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Becks merge la școală (Octopussy #2) de Cristina Boncea

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

“După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă – găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)

Cristina Boncea

 biografie literară

Născută pe 1 ianuarie 1998, Cristina a scris primul ei roman intitulat Octopussy” la vârsta de 16 ani. „Becks merge la școală” vine în continuarea acestuia în anul 2016. Autoarea locuiește în prezent în București iar activitățile sale zilnice constau în a scrie articole despre cărți pe site-ul personal cristinaboncea.com și a posta clipuri pe canalul ei de YouTube. Pe viitor, Cristina își dorește să publice cât mai multe cărți și să lucreze în domeniul literar. Visul ei e să devină traducător.

Editura_Herg_Benet

by -
9
nymphette_dark99 şi Vicky, nu Victoria de Cristina Nemerovschi

   Editura: Herg Benet

   Am tot citit păreri controversate despre cărţile Cristinei Nemerovschi şi despre ea însăşi. Recunosc că am fost intrigată de multitudinea de subiecte abordate, dar şi de faptul că, citind diferite prezentări nu am fost tentată de cărţile ei (unele cărţi nu sunt genul meu). Apoi am descoperit puţin din omul Cristina în interviul pe care mi l-a acordat, şi m-am hotărât să citesc ceva din scrierile ei.
    Şi pentru că erau atât de multe păreri pro şi contra am citit: nymphette _dark99 şi Vicky, nu Victoria, cărţi care sincer mi-au dat foarte mult de gândit. Nu am să fac o prezentare a cărţilor pentru că au făcut-o alţii, dar am să vă spun câteva păreri.
   Cristina scrie simplu tocmai pentru că scrierile ei să fie accesibile unui număr mai mare de cititori de diferite vârste, fără cuvinte elevate sau din dicţionar. Citind ai impresia că vezi un film, atât de puternice sunt întâmplările şi personajele.


     Pe parcursul celor două cărţi personajul principal este o adolescentă de 13 ani Vicky, în jurul căreia gravitează un grup de prieteni: Dev, Coco, Radu şi fratele ei Tedy, care cu toţii se droghează, beau, fumează, se culcă unul cu altul, sfidează toate regulile şi cutumele impuse de şcoală şi societate, dar paradoxal sunt foarte inteligenţi şi atunci când vor şi iau lucrurile în serios au rezultate excepţionale la şcoală.
     Sigur acum voi auzi sintagma”pe vremea mea” (expresie pe care chiar o urăsc), e simplu să spunem asta şi “tinerii din ziua de azi”, dar hai să fim corecţi. Şi când eram eu adolescentă (acum fff mulţi ani), adevărat adolescenţa parcă era puţin mai târziu ca acum, dar şi vremurile erau altele, erau şi copii care beau, fumau, făceau sex, fete gravide, copii recalcitranţi. Poate nu atât de mulţi, dar nici nu se făcea atâta“reclamă”. Şi poate ar trebui să ne întrebăm “de ce” au ajuns aşa.
    Părinţii din cartea Cristinei sunt teribil de tipici majorităţii părinţilor din ziua de azi (şi asta o spun cu regret privind în jurul meu). Cum te poate interesa doar persoana ta (cum e tatăl lui Vicky, atât de detaşat de familie că atunci când vine acasă şi doi tipi se bat în sufragerie cu nevasta de faţă întreabă retoric-de ce nu mi-ai spus că avem musafiri? sau ce spun vecinii? (cum e mama care evita discuţiile cu copiii ei chiar dacă vede lucruri nepotrivite, sau nu-i caută când nu vin noaptea, de grijă de a nu afla vecinii). Cum poţi avea pretenţii la respectul şi dragostea lor dacă grijă ta principală (ca mamă) e întâlnirea cu alte mame la cafele, mersul la cumpărături oricât de scumpe, dar doar pentru  tine, întâlniri amoroase, totală indiferenţă faţă de partener şi copii? 


  Cum să poţi înţelege (că un părinte normal) atitudinea mamei lui Radu (profesorul de engleză), care vede cum copilul ei de 8 ani este răpit de la colţul blocului, anunţă poliţia, dar când copilul reuşeşte să scape şi să ajungă acasă îl ia la întrebări, de ce n-a venit mai repede, unde a stat, şi-i trage o palmă, şi în loc s-o intereseze trauma lui “bagă totul sub preş”cum se spune refuzând să mai vorbească despre asta. Şi este doar meritul lui Radu că la un moment dat “se trezeşte” şi hotărăşte să facă ceva în viaţă.
    Şi-atunci nu te mai miră atitudinea acelor adolescenţi care s-au crescut unul pe altul, care plutesc în voia vântului uneori, dar care totuşi îşi stabilesc nişte coduri ale lor, ci te întrebi: ”de ce or mai fi făcut asemenea oameni copii? doar fiindcă dă bine şi e cum cere lumea?” Adolescenţi care sunt inteligenţi, citesc mult şi discută mult între ei contrar aparenţelor, care fără îndrumarea unui matur îşi fac propriile lor idei despre viaţă şi lume (nu-i de mirare că Vicky îl consideră pe Tedy un erou-el a crescut-o, el a avut şi are grijă de ea, el e stâlpul ei stabil).
    Iar şcoala (da, sunt de acord că numai profesorii fără familie nu pot face nimic) nici măcar nu încearcă să facă ceva, îi cataloghează pe elevi după criterii de suprafaţă, fără să încerce măcar să-i înţeleagă (nu generalizez dar din păcate e adevărat în multe cazuri).
   Şi din nou mă întreb unde sunt dascălii de altădată (eu şi acum mă plec cu respect în faţa memoriei dascălilor mei) care au ştiut să fie apropiaţi de noi, să ne înţeleagă, să ne respecte pe noi elevii impunându-ne astfel respectul faţă de ei, şi mai ales unde sunt părinţii acestor copii (îmi e şi mai greu să înţeleg pentru că aud şi văd diverse situaţii şi întâmplări) şi am să fiu toată viaţa recunoscătoare părinţilor mei.
    De aceea cred că mulţi părinţi de adolescenţi ar trebui să citească cărţile Cristinei şi trecând de prima impresie a limbajului frust şi a unor adolescenţi debusolaţi să vadă de fapt “de ce?”

Autor: Arci

by -
13

Păpușile de Cristina Nemerovschi

Editura: Herg Benet
Anul apariției: 2014
Număr de pagini: 364

Am citit „Păpușile” cu sufletul la gură și asta pentru că, autoarea romanului, a tipărit în povestea ei, două personaje dragi copilăriei mele: Luna Betiluna și Dora Minodora.

Înainte de a intra și a cunoaște Păpușile, haideți să aflăm câteva lucruri despre Cristina Nemerovschi. „Supranumită de critici rebela culturii române de azi și considerată principala reprezentantă a unui nou mod de a face literatură, licențiată în filosofie, Cristina Nemerovschi a debutat în 2010, cu romanul Sânge satanic. Acesta a reprezentat atât un succes de critică, dar mai ales de public: în numai un an, Sânge satanic s-a impus ca un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără și inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. A primit referințe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess, și a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture.” (sursa informațiilor www.cristinanemerovschi.ro )

„Păpușile” este a opta carte semnată de autoare. Păpușile i-a adus autoarei nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.

Dora este tiparul adolescentei aflate la vârsta de 18 ani, o vârstă la care ba îți bate BAC-ul la ușă, ba ai atât de multe vise încât nu știi încotro să te îndrepți. Este tipul de adolescentă nu foarte rebelă, care visează ca pe viitor să-și formeze propria trupă rock. O copilă a cărei mamă a părăsit-o când era suficient de mică încât să plângă de dorul ei, dar în același timp extrem de matură încât să nu o condamne pentru asta. În viața ei apare Ema, mama sa vitregă care îi devine și o prietenă foarte bună. Frumoasă, inteligentă și cu o mulțime de băieți care să îi roiască în jur, ai impresia că Dorei nu îi lipsește nimic; dar îi lipsește. Ce? Luna! Sau mai bine zis firea rebelă a unei adolescente de vârsta ei.

Își întâlnește jumătatea, într-un moment de evadare. Și jumătatea ei este deosebită. Nu este un băiat la care ar visa orice fată, ci este o fată la care ar visa orice băiat. Jumătatea Dorei este rebelă, liberă….este Luna! O întâlnește pe plaja din Mamaia și apoi într-o discotecă oarecare. Acolo are loc primul pas. Pleacă împreună în Vamă. Dora se îndrăgostește iremediabil. Dar …Luna?

Luna o iubește și ea, în felul său misterios, sălbatic, o iubește și o învață să trăiască așa cum și-a dorit dintotdeauna.
Relația lor nu este văzută cu ochi buni de cei din jur. Tătăl Dorei nu vrea să accepte faptul că fiica sa are o relație cu o altă fată, din cauza meseriei pe care o are. Tatăl Lunei, a acceptat ideea, cu condiția ca imaginea sa să nu-i fie pătată.

Se iubeau mult și Dora, o admira mereu pe Luna pentru felul ei de a fi. Pentru gesturi, pentru nebunie, pentru faptul că trăia din plin fiecare moment. Și Luna o admira pe Dora.
Dora își vedea mama, pe Eva, în fiecare gest făcut de Luna. Uneori avea impresia că tocmai acesta era motivul pentru care o iubea atât de mult: îi lipsea Eva.
Relația lor nu era platonică, deloc schimbătoare și plină de neprevăzut. Dora a intrat la facultatea, și-a format propria formație în timp ce Luna rămăsese la fel de nebună și liberă.

Avea planuri împreună și chiar multe. Deși toată lumea era împotriva lor. Nu avea să le învingă parerile celor din jur. Umbra fericirii lor a fost o prevestire a morții Lunei. Bunica Dorei i-a spus, atunci când avea 12 ani, că va muri la 26 de ani, în primăvără. Lucrurile s-au schimbat. Dora s-a schimbat. Luna suferea de o cumplită boală de inimă.

Va muri oare Luna din cauza bolii? Ce se va întâmpla cu Dora într-un final?
Mi-a plăcut foarte mult cartea. Pune accent pe relațiile dintre oameni într-un fel cu totul și cu totul diferit. Deși par, Luna și Dora nu sunt două persoane de același sex care întrețin relații sexuale și atât; ele au o relație puternică în care sexul joacă un rol minuscul. Luna o completează pe Dora. Este o altă jumătate a ei. O altă viață. Iar Dora, este pentru Luna un punct de echilibru, o ancoră care o menține în realitate. Deși relația lor nu este văzută cu ochi buni de nimeni ele nu renunță, își contruiesc o viață a lor și trăiesc fericite. Au o viață socială echilibrată însă părerile celor din jur nu le afectează.

E o carte ce transmite și ține în priză cititorul iar modul de a transpune acțiunea te face să alergi de la pagină la pagină. E minunată motivația Dorei de a merge mai departe atunci când poate îi este cel mai greu. E mirifică iubirea celor două atunci când pare să se fi stins.
Un joc psihologic transpuns în câteva sute de pagini. Asta a fost pentru mine cartea Cristinei Nemerovschi.

Citate care mi-au rămas în minte:
Iubirea nu înseamnă doar acel moment intens, plin, complet ci înseamnă și griji, suferință, îndoială.”
„Oamenii vorbesc mai mult despre cât de tragic e să moară cineva care n-a apucat să trăiască din plin viața.”
„Tristețea înseamnă și că ai acceptat lucrurile așa cum sunt.”

Editura_Herg_BenetCartea Păpușile de Cristina Nemerovschi a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Măli

by -
17

„De multe ori, ceea ce unii din ei numeau destin părea a fi o glumă crudă şi sadică, cu un simţ al umorului foarte dubios.”

Ultima vrăjitoare din Transilvania – Alexandra ( vol. 3) de Anna Váry

Editura: Herg Benet
Colecţia Cărţile Arven
An publicaţie: 2015
Număr pagini: 288

With every step I take
The less I know myself.

Evenimentele traumatizante din V., moartea lui Mathias, dispariţia lui Aneke din viaţa ei, o transformă pe Alexandra dintr-o adolescentă hiperactivă într-o fată nevoită să se maturizeze rapid. Vocea ei din prologul cărţii reflectă faptul că teama i-a dispărut cu totul şi că tânăra este pregătită „pentru orice ar fi venit”. Dar oare aşa să fie? Alexandra va putea face faţă supranaturalului aşa cum crede ea că este capabilă?
Nu eram convinsă că, dacă aş fi devenit şi eu nemuritoare, aş fi reuşit să rămân Alexandra. Nici că aş fi fost în stare să mă adaptez cu uşurinţă timpurilor. Nu, eu nu eram Aneke. Oare mi-aş fi dorit să fiu?”
„Mathias de care mă îndrăgostisem fulgerător, mă făcuse să înţeleg că, orice ar fi, trebuie să-ţi accepţi sentimentele, pentru că e singura cale. Ele nu vor dispărea, chiar dacă le negi, iar chinul, aşa, va fi de două ori mai mare. Nu puteai lupta cu iubirea.”

Pe Alexandra o regăsim în Bucureşti încercând să facă abstracţie de comportamentul acru al Dorei care se pare că nu a trecut peste faza idilei dintre fiica sa şi Mathias. Răceala dintre ele este resimţită acut de Alex care începe să vadă în mama ei încă un adult frustrat care nu are altceva mai bun de făcut decât să încerce să controleze viaţa copilului său.
Când ai 17 ani, începi pentru prima dată să vezi profunzimea stratului de ipocrizie din lumea adulţilor. Disperarea cu care îţi cer ţie să te hotărăşti ce vrei să faci cu viaţa ta, pentru că ştiu atât de bine că ei şi-au irosit-o pe a lor.”

AlexandraNimic din tot ce o înconjoară nu mai are sens. Totul este fad, iar fata învaţă să folosească asemeni Anekei, o mască pentru a nu-i îngrijora pe ceilalţi cu starea ei depresivă şi pentru a nu fi nevoită să ofere explicaţii. Dorul de Mathias, elementele fantastice care puteau anula banalul, atracţia pentru aventură, pentru ceva ieşit din comun şi un Răzvan prea departe pentru a o ajuta să depăşească momentul produc durere în sufletul Alexandrei care simte tot mai puternic că îi lipseşte ceva, iar absenţa asta nedefinită şi neînţeleasă provoacă singurătate, durere şi un gust amar care nu se lasă dus.
Şi în toată lenea care devenea rutină ceva lipsea, lipsea clipă de clipă, noapte de noapte, şi lipsa acelui lucru durea, durea al dracului de tare.”
Neputându-şi găsi liniştea, fata devine tot mai distantă şi, refuzând să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat în viaţa ei, atrage atât antipatia Dorei cât şi a Ioanei, singura prietenă pe care o avea. Starea apatică este însă întreruptă de un eveniment bizar: o tăietură urâtă la un deget se vindecă de la sine în doar câteva ore.
Am dat şerveţelul la o parte şi am văzut că nu era nici urmă de sânge, lucru ciudat, fiindcă eu sângeram ca o vacă ori de câte ori mă răneam. Mai mult, nu se mai vedea nici urmă de tăietură.”

Se spune că atunci când te gândeşti prea mult la ceva, atragi acel ceva în viaţa ta. Cred că la fel s-a întâmplat în cazul Alexandrei. A fost atât de fascinată de personajele pe care le-a întâlnit în V. încât nu şi le-a mai putut scoate din minte în ciuda incompatibilităţii dintre lumile lor. Momentele unice trăite alături de Mathias, Aneke, Lorena şi Nori au marcat-o atât de profund pe tânăra în căutare de senzaţii tari, încât nu a mai putut să se desprindă de aventura complexă şi şi-a dorit să fie asemeni lor pentru a ieşi din rutină şi a scăpa de limitele impuse de condiţia umană efemeră. Din acest punct, încep să fiu de acord cu Coelho atunci când afirmă că universul complotează pentru realizarea celor mai arzătoare visuri umane deoarece Alexandra descoperă cu stupoare că întâmplările neobişnuite prin care a trecut şi-au lăsat asupra ei o amprentă ireversibilă.
De multe ori, ceea ce unii din ei numeau destin părea a fi o glumă crudă şi sadică, cu un simţ al umorului foarte dubios.”

Aneke recenzieSimţind că se întâmplă ceva ciudat cu ea şi neavând pe nimeni cu care să vorbească, Alex începe o goană nebună după Aneke – singura care îi putea oferi o explicaţie plauzibilă, singura care îi putea confirma că nu o luase razna şi că nu visase tot ce se întâmplase în V..

Atunci când într-un final Aneke îşi face apariţia, Alexandra se confruntă cu câteva adevăruri care lovesc viaţa ei cu forţa unui tsunami devastator. În primul rând Mathias nu a murit de tot. Yuhuuuuu! Asta e de bine pentru că îmi plăcea personajul lui. :) Partea mai puţin atrăgătoare e că apare doar trei zile pe an în formă umană. Eh, bun şi aşa decât deloc!

Ceea ce răstoarnă însă efectiv liniştea şi declanşează haosul este vestea că Alex a fost atinsă de blestemul Icăi şi că acum este nemuritoare. Acest fapt cade o bombă şi adolescenta pendulează între şoc, groază, disperare şi fascinaţie. Partea umană, fărâma de suflet rămasă intactă o avertizează că nemurirea poate reprezenta o povară mai grea decât poate duce, în timp ce bucata iraţională, îndreptată spre aventură, o îndeamnă să accepte imortalitatea ca pe o ocazie unică din care poate câştiga cunoaştere, experienţe inedite şi clipe alături de Mathias.
Nu voiam să devin o fiinţă nemuritoare. Nu voiam nici să mă gândesc la asta.”
„În Bucureştiul meu nimeni nu devenea nemuritor peste noapte.”
„Familiarul nu e întotdeauna un loc în care să te simţi în siguranţă.”
„Poate că timpul, viaţa şi moartea erau noţiuni relative. Aneke părea să treacă mereu de graniţele astea.”

Dintr-o adolescentă cu tendinţe clare de rebeliune, Alexandra începe să se maturizeze peste noapte când realizează întorsătura pe care a luat-o viaţa ei. Dacă în primele două volume o vedem indecisă, nesigură şi extaziată de supranaturalul care o scapă de plictiseală, în acest volum facem cunoştinţă cu o Alex mai cerebrală care pune în balanţă ceea ce simte, care emite judecăţi de valoare, care analizează situaţiile prin care este nevoită să treacă. Nu mai tratează totul cu superficialitate şi se adaptează cum se pricepe mai bine stabilindu-şi priorităţi.

SONY DSC„Aveam senzaţia că au dispărut toate hotarele. Că nu mai ştii ce e real şi ce nu. Că mintea ta poate imagina cele mai incredibile scenarii, şi atunci cum am putea şti ce mai e adevărat şi ce nu? Şi ce-l face pe un lucru să fie real, care e trăsătura pe care numai realitatea o poate avea, ce o diferenţiază de restul?”
„În continuare, Răzvan era foarte important pentru mine, chiar dacă încetasem să mă gândesc la el în felul ăla interzis. Acum, acea parte din mintea mea era ocupată numai de Mathias.”

Sfârşitul verii îi aduce fetei ocazia de a petrece trei zile alături de Mathias pe care nu îl uitase niciun moment. Cu inima strânsă şi însoţită de Aneke şi de Răzvan care luase decizia de a-i fi alături, Alexandra se întoarce pentru a treia oară în satul blestemat pentru a-l revedea pe cel de care s-a îndrăgostit dar şi pentru a lua cea mai importantă decizie din viaţa ei. Este nemurirea cea mai grea cruce existentă sau este un dar divin de care ar trebui să se bucure?

Mă simţeam atât de ciudat, de parcă aş fi îmbătrânit câţiva ani într-o singură lună.”
Ce mă speria cel mai tare era perspectiva de a rămâne tânără pentru totdeauna, în timp ce oamenii pe care-i iubeam aveau să îmbătrânească şi să moară.”

Care va fi alegerea Alexandrei? Va alege să îşi dăruiască nemurirea sau va profita de imortalitatea primită pentru a se avânta în viaţă fără niciun risc ? Deasemenea curiozitatea este întreţinută şi de întâlnirea cu Mathias. Oare cum îl va regăsi Alex pe bărbatul iubit după un an de zile şi care sunt de fapt sentimentele acestuia? Ce preţ cere viaţa pentru orice nimic dat fiinţei umane şi cum arată viitorul din perspectiva unei adolescente al cărei drum s-a intersectat cu fantasticul?
„Şi i-am dat lui Nicolas răspunsul pe care el îl ştia deja. Răspunsul pe care nimeni dintre cei care mă cunoscuseră până în urmă cu câteva zile nu l-ar fi bănuit vreodată.”

Finalul romanului va avea grijă să răspundă întrebărilor şi deasemenea mi s-a părut că autoarea lasă cumva întredeschisă o portiţă spre o continuare a aventurilor din satul V.

Ajunsă la finalul volumul III pot să afirm că „Ultima vrăjitoare …” este o serie care mie mi-a plăcut. A fost suficient de antrenantă încât să nu mă plictisească, personajele au fost construite în aşa fel încât să intrige şi să nu ştii la ce să te aştepţi de la ele, acţiunea m-a contrariat, m-a captivat şi mi-a menţinut interesul permanent, iar povestea a fost una originală, drept urmare nu m-am lovit de clişee. Eu am mai apreciat şi faptul că autoarea a plasat întâmplările într-o zonă a ţării noastre în care circulă numeroase legende şi care are un fel de forţă magnetică atunci când vine vorba de supranatural.

Dincolo de aspectul fantasy sunt abordate realţiile dintre părinţi şi copii care de multe ori duc la cunoaşterea eronată a celor de lângă noi, anturajul adolescenţilor din zilele noastre, încercările lor de a atrage atenţia prin fapte deplasate, nevoia acută de afecţiune, tendinţa de maturizare înainte de vreme şi în general relaţiile inter-umane mai bine sau mai rău construite.

Trilogia „Ultima vrăjitoare din Transilvania” este o serie care amestecă „ieri” cu „azi” într-un mod care fascinează cititorul şi în care „mâine” rămâne sub semnul incertitudinii.

Cred că în următorul concediu o să am în vizor Transilvania. Nu se ştie niciodată când sau cum …

Citate:

Credeam că sunt îndrăgostită, da, dar era clar una din acele iubiri de care trebuie să fugi. Să faci orice ca s-o uiţi, pentru că ea nu poate fi reală.”
„Dacă aş fi încercat să uit că există Mathias, ar fi fost ca şi cum n-aş mai fi fost eu.”
„Oamenii care se iubesc nu pot fi despărţiţi de moarte.”

Editura_Herg_BenetCartea Ultima vrăjitoare a Transilvaniei-Alexandra de Anna Váry a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: Mathias şi Alexandra, Aneke, Alexandra

by -
14

Interviu altfel cu Cristina Nemerovschi

Supranumită de critici „rebela literaturii române de azi“, licenţiată în Filosofie, cu un master despre L. Wittgenstein, Cristina Nemerovschi a debutat în 2010, cu romanul Sânge satanic.
Cartea a reprezentat atât un succes de critică, dar mai ales de public, ediția a 2-a apărând doar câteva luni mai târziu. În numai un an, Sânge satanic s-a impus ca un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără și inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. Romanul a primit referințe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess, și a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture. Ediția a 3-a apare în 2013, la editura Herg Benet.
Al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, Pervertirea, este publicat în 2012, tot la editura Herg Benet. Cartea a fost supusă controverselor încă din primele luni, câteva lecturi fiind întrerupte, temele romanului fiind considerate „imorale, violente și indecente“. Pervertirea este reeditată în 2013.
Ani cu alcool și sex (ed. Herg Benet, 2012) este al treilea roman semnat de Cristina Nemerovschi, fiind o continuare la Sânge satanic.
nymphette_dark99 iese pe piață în iunie 2013, reprezentând un real succes de public, fiind reeditată 4 luni mai târziu.
În noiembrie 2013, Cristina Nemerovschi publică un volum de dialoguri cu cititorii.
Proza Cristinei Nemerovschi a fost inclusă în antologii, atât din România, cât și internaționale.

CĂRŢI PUBLICATE

carti Cristina Nemerovski

1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
Au fost foarte, foarte multe. Cred că, mai ales din perspectiva scriitoarei din mine, sunt o persoană norocoasă, pentru că viața mea nu a fost aproape niciodată lipsită de întâmplări, de sentimente intense, de oameni ieșiți din comun… și asta chiar din copilărie. De aceea îmi este și greu să aleg una singură.

O amintire emoționantă este legată de mama – pe la 4 ani, m-a dat la prima mea grădiniță, pe care am detestat-o din prima clipă. De cum am pus piciorul acolo, am știut că nu mai vreau să mă întorc și a doua zi, dar eram sută la sută convinsă că mama mă va obliga să merg, credeam că e absolut obligatoriu să mergi la grădiniță. Însă maică-mea, când a auzit că nu-mi place, a zis: “Ok, lasă că o să căutăm alta”. Și decizia aia a fost fascinantă pentru mine, ca și cum abia atunci mi-aș fi dat seama că mă iubește – deși maică-mea a fost mereu foarte nereținută în a-mi arăta afecțiune, dar, în fine… mie ăla mi s-a părut chiar un moment în care iubirea ei s-a manifestat concret, ca și cum a inversat regulile universului, în care era obligatoriu să mergi la grădiniță.

O altă întâmplare intensă, de fapt o serie de întâmplări – în decembrie ’89, când bunicul m-a luat cu el “la Revoluție”. Aveam 9 ani, o vârstă oarecum ciudată, la care înțelegi lucruri, dar probabil nu până la capăt. Am fost emoționată să văd așa de mulți oameni scandând același lucru, împărtășind aceleași sentimente. Aveai senzația că se întâmplă ceva cu adevărat important, care ne va schimba tuturor viețile de atunci înainte.

Alt moment care m-a marcat și m-a emoționat a fost la 7 ani, când l-am întâlnit pentru prima dată pe tatăl meu.

2. Cum te-ai integrat ca adolescentă în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Într-un fel m-am integrat bine, în altul, nu. Din perspectiva relației cu colegii totul a fost bine, eram foarte sociabilă și rebelă și atrăgeam numai persoane interesante și trăznite în jur. În plus, am avut dintotdeauna un talent aparte de a înființa și conduce găști, nu doar în școală, ci cam pe oriunde m-am dus. Profesorii probabil ar spune că nu m-am integrat grozav, pentru că, fiind rebelă, suportam cu greu autoritatea și regulile și le încălcam cât puteam de des. Eram genul ăla de adolescentă care chiulea la greu și nu rata nicio petrecere, dar care avea numai 10 la materiile care chiar o pasionau.

Prima întâlnire… Pe vremea adolescenței mele era un pic diferit, nu aveam întâlniri în sensul clasic. Cu foarte puțini băieți am ieșit “ca la carte”, adică la o plimbare, la un suc, la o cină romantică, la un film – în general, cei care aveau genul ăsta de imagine asupra unei întâlniri nu-mi plăceau cu adevărat, nu erau genul meu, fiind prea conformiști și cuminți. Întâlnirile mele romantice însemnau fugit de acasă, mers prin cimitire, beții prelungite și nu de puține ori se terminau chiar la secția de poliție :)). Mă amuzam recent citind discuțiile nesfârșite legate de cine ar trebui să plătească nota la prima întâlnire – eu, când ieșeam cu cineva, nici măcar nu mă gândeam în treacăt la asta vreodată. Nu exista pe atunci să-ți faci probleme din așa ceva, cel puțin nu în cercurile în care umblam eu – dacă mergeai undeva și nu aveai cu ce să plătești nota, făceai chetă, te împrumutai, te descurcai cumva. Au fost multe lucruri în adolescență pe care poate n-aș mai fi apucat să le fac dacă mi-aș fi pus problema banilor, o problemă care e adusă în discuție tot mai des azi, dar eu am ignorat-o complet și am ales să duc până la capăt experiențele care-mi ieșeau în cale.

Dacă mă gândesc la prima mea “întâlnire” cu Alex, soțul meu, ea a fost cam așa: ne știam de la facultate și am dat unul peste altul întâmplător într-o rockotecă… iar apoi nu ne-am mai despărțit o săptămână încheiată, efectiv n-a mai contat altceva decât să fim împreună. Pe urmă, nu ne-am mai despărțit o lună, un an… și tot așa, până azi.
Mi se pare că acum oamenii își fac uneori multe probleme artificiale. Mereu am fost de părere că e bine să faci ceea ce simți, iar asta cred că până la urmă simplifică lucrurile și reduce din artificialitatea și stângăciile unui început de relație.
Primul sărut n-a fost în liceu, ci cu câțiva ani mai devreme, mai exact la banchetul de clasa a IV-a :)). Nu mai țin minte prea multe legate de întâmplare, dar știu că n-a fost chiar atât de groaznic pe cât ar fi putut fi.

3. Ce vise aveai ca adolescentă şi dacă s-au împlinit sau nu?
Bineînțeles, ca orice adolescent care citea mult și care mai era și rebel pe deasupra, visam să schimb lumea. Mă deranja îngrozitor ipocrizia, voiam să îndrept toate lucrurile care mergeau prost. Mi se părea că există o infinitate de chestii greșit concepute, care ne complică viețile și le distrug farmecul. Mi se părea și că oamenii nu-și exploatează întregul potențial, toată creativitatea, mă enerva că mulți dintre ei trăiesc în cuști, cu teama de a fi judecați de ceilalți. Nu-mi doream neapărat să am o meserie anume, ci doar asta: să schimb lumea, să o fac mai frumoasă și mai spectaculoasă – după criteriile mele, desigur.
Acum, mulți dintre cititorii mei îmi spun despre romanele mele că le-au schimbat viața. Că i-au făcut mai curajoși, că le-au arătat că pot găsi în lumea asta ființe asemănătoare lor, că i-au făcut mai încrezători să-și urmeze propriul drum. Că, datorită romanelor mele, au scuturat toată ipocrizia și sufocarea care exista în viața lor și au ajuns să guste libertatea absolută. Nu știu dacă să schimbi viețile oamenilor care te citesc înseamnă neapărat să schimbi lumea, dar cred că pe undeva este la fel de important. Deci da, se poate spune că acel vis din adolescență s-a împlinit acum, chiar dacă eu nu am scris nicio clipă cu gândul ăsta, am scris doar de plăcere… dar rezultatul se pare că mi-a depășit așteptările.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
De la o relație n-aș putea să-mi doresc mai mult decât am acum, cu Alex, cu care sunt căsătorită de 15 ani și cu care sunt împreună de 16. Avem pasiuni comune, ne place să ne petrecem timpul liber în moduri asemănătoare, muncim împreună, facem planuri împreună, mai nou și scriem împreună (mă rog, fiecare cu romanele lui, dar scriem în același timp și asta e amuzant și chiar romantic)… Dar poate nu ăsta e neapărat cel mai important lucru ci, mai degrabă, cel mai important pentru relația noastră este felul în care ne-am maturizat împreună – am avut noroc și ne-am cunoscut foarte devreme și am continuat să ne formăm personalitățile împreună, ca un întreg, într-un fel, astfel că niciodată nu am simțit că facem compromisuri pentru a-l mulțumi pe celălalt. Alex e persoana cu care am vorbit cel mai mult, despre orice – cred că ne-am spus tot ce ne-am fi putut spune. Știm să ne acceptăm așa cum suntem și să iubim la noi inclusiv ceea ce ar trece poate în ochii altora drept defecte.
Părerea mea este că o relație între doi oameni perfect maturi, care se întâlnesc în acel moment în care amândoi au o idee bătută în cuie despre cum ar trebui să fie un cuplu, poate funcționa ceva mai greu, pentru că fiecare are o personalitate bine definită și nu e dispus să renunțe la ea, iar genul acesta de relație ajunge să arate adesea ca un război. La polul opus, mai sunt și oamenii care au avut parte de multe dezamăgiri, și atunci intră într-o relație deja deziluzionați, hotărâți să nu mai aibă niciun fel de așteptări, ceea ce iarăși nu e ok, pentru că poate apărea plictisul: genul de relație în care fiecare din parteneri ar face compromisuri peste compromisuri ca să nu-l piardă pe celălalt. Noi am avut noroc, nu am picat în niciuna din cele două categorii. Dacă cineva ar insista să mă întrebe care este secretul unei relații, cred că i-aș răspunde asta: să găsești echilibrul între a fi tu și a fi cu și pentru celălalt.

De la o relație cred că îmi doresc cel mai mult susținere și comunicare, ce ne dorim toți, până la urmă. Să poți împărtăși cu cel pe care l-ai ales atât momentele minunate, cât și cele grele. Și, cum spunea unul dintre personajele mele, să mă simt într-o relație la fel de confortabil și natural pe cât mă simt cât timp sunt doar eu cu mine. Să nu fie nevoie deloc de măști.

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?
Cred că e foarte important pentru un adolescent să știe că poate face absolut ORICE își dorește sau își propune, dacă muncește îndeajuns de mult și crede în visul lui. La vârsta adolescenței chiar nu ar trebui să existe obstacole între tine și ceea ce îți propui –obstacolele apar, inevitabil, mai târziu. E bine să știe cine este, care sunt pasiunile lui, ce se vede făcând peste mulți ani; dar nu ar trebui totuși să se streseze peste măsură cu găsirea drumului, pentru că de foarte multe ori drumul se dezvăluie singur, fără efort.
Părinții ar trebui să-și încurajeze încontinuu copiii. Chiar și atunci când n-au chef, când sunt dezamăgiți, plictisiți, obosiți, deprimați, îngrijorați; nu ar trebui să existe o pauză sau o scuză de la a-ți încuraja copiii. Să nu le interzică nimic. Să-i lase să citească, să viseze, să cunoască oameni cât mai diferiți, să experimenteze, să nu se panicheze nici atunci când iau o notă mai mică la școală, pentru că asta niciodată n-a fost un capăt de lume. Să comunice cu ei, dar să le lase și spațiu personal. Să nu-i preseze, să nu-i sâcâie, să nu-i îndepărteze și să-i determine să închidă ușa spre orice fel de comunicare. Să facă tot posibilul să le cunoască lumea și să-i cunoască pe ei cât mai bine. Să nu presupună niciodată că este obligatoriu să le calce pe urme.

6. Ce alte pasiuni în afară de scris mai ai?
Ascult muzică aproape nonstop, chiar și atunci când scriu. Citesc, bineînțeles, cât mai mult și cât mai divers. Mă uit la filme și seriale – mult timp am fost a horror movies addict, îmi plăceau toate genurile de filme horror J. Îmi place foarte mult să călătoresc și călătoriile mă inspiră cel mai mult pentru cărțile mele, în perioadele în care plec des din București îmi și vin cele mai multe (și mai bune) idei pentru romane viitoare. Îmi mai place să gătesc și nu țin cont de rețete, inventez mereu tot felul de combinații. Ca întotdeauna, îmi place să întâlnesc oameni interesanți și să-i păstrez în preajmă, iar de când scriu cărți îmi place foarte, foarte mult să-mi întâlnesc cititorii!

Pe Cristina Nemerovschi o puteți întâlni pe 5 martie, de la ora 16, la cafeneaua Ritual (Strada Biserica Amzei, nr. 29, Piața Romană), unde va discuta cu cititorii despre Rockstar, romanul pe care-l are în pregătire, și din care va citi fragmente inedite. O întâlnire relaxată, la o cafea, printre cărți!

Mulţumesc Cristina că ai acceptat să raspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi, Mili&Iasmy!

by -
17

„Sunt lucruri pe care nu le poţi schimba, trebuie doar să le accepţi.”

Anna_Vary-Ultima_vrajitoare_din_Transilvani-vol2Ultima vrăjitoare din Transilvania – Mathias de Anna Vary

Editura: Herg Benet
Colecţia Cărţile Arven
An publicaţie: 2013
Număr pagini: 284

Volumul II al seriei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” m-a impresionat încă din primul moment în care am deschis cartea şi am citit rândurile autoarei. Wow! Am carte cu autograf! Mulţumesc, Cristina Nemerovschi.

Încă de la primul volum am fost captivată de ritmul alert al acţiunii, de personajele nonconformiste care ies din tiparul social, de faţa urâtă a modernului creionată în culori stridente, de accentele goth şi de îmbinarea credinţelor populare româneşti într-o manieră originală. Deasemenea mi-a plăcut faptul că deşi este o lectură uşoară, cu limbaj modern, are totuşi replici şi pasaje profunde care creează emoţie. Bineînţeles că toate acestea s-au prelungit şi în cartea a doua a seriei, carte dedicată în special lui Mathias – un personaj mai complex decât mi-aş fi putut închipui. Şi dacă în primă fază am fost plăcut impresionată de Mathias de pe copertă, descoperindu-l pe cel dintre paginile cărţii, chiar că am zis „yummy”. :)

Am iubit-o din prima clipă.
Iubirea a fost adevăratul meu blestem, nu tot ce a urmat. Iubirea pentru Aneke, iubirea mea neîmplinită, care mi-a mâncat toate rămăşiţele de umanitate din suflet cu mult înainte să vină blestemul care ne-a legat pe toţi trei, blestemul bătrânei Ica.”

MathiasPrologul cărţii este vocea lui Mathias, povestea lui şi a iubirii sale blestemate pentru Aneke. Dacă în primul volum, cuvintele lui Aneke ne-au prezentat un Mathias care a plecat nepăsător lăsând-o pradă furiei dezlănţuite a ţăranilor din V., în volumul II, Mathias ne spune cu totul altceva. Oare m-am grăbit să-l judec? Cuvintele lui sunt pline de o durere resemnată, de o suferinţă mută, de o dezamăgire ce nu mai poate fi reparată. Oare se înşală el cu privire la insensibilitatea lui Aneke? Oare amândoi s-au înşelat atunci, iar acum e prea târziu pentru a recunoaşte greşeli ce încă dor?

Povestea continuă, iar cartea a doua a trilogiei ne promite aventuri încă şi mai palpitante alături de personajele cu care deja ne-am familiarizat.
S-a jucat Aneke cu bună ştiinţă cu sentimentele pe care le aveam pentru ea? Da, s-a jucat.”
„M-am îndrăgostit de Aneke iar şi iar şi iar, de fiecare dată când îmi apărea în faţa ochilor. Mereu mai puternic, mai mult, iar ceea ce simţeam mă ducea cu repeziciune, spre un final pe care, acum sunt sigur de asta, nu l-aş fi putut schimba, orice aş fi făcut.”

Aneke 1La un pas de a fi linşată de sătenii furioşi care o acuzau de incest ca pe fosta contesă Aneke, Alexandra scapă totuşi cu viaţă şi se întoarce în Bucureşti împreună cu Răzvan. Aici însă, nimic nu mai pare să fie cum a fost. Înapoi acasă, fata analizează situaţia şi devine tot mai apatică simţind că nu mai aparţine capitalei şi tânjind după înţelegerea deplină a celor petrecute. Tot mai absentă din viaţa socială care înainte îi făcea plăcere şi îndepărtându-se din ce în ce mai mult de Răzvan, Alexandra se izolează încet, atât de prieteni cât şi de familie. Atunci când se trezeşte, Răzvan e prins într-o relaţie cu o nouă iubită, iar tatăl ei pleacă de acasă deoarece relaţia dintre el şi Dora este deja de domeniul trecutului. Bineînţeles că Dora îşi găseşte rapid un înlocuitor, iar Alexandra, deşi îşi dorea doar câteva momente de linişte şi singurătate, se vede ajunsă în situaţia de a participa la o masă în familie alături de noul iubit al mamei sale. În aşteptarea tipului misterios, fata încă regretă că nu a reuşit să se sustragă acestei întâlniri.

„Tata o luase cel mai tare razna, şi asta nu din cauza întâmplărilor din V. , de care el, bietul, era complet străin. Habar n-am ce se petrecuse cu el. Sau între el şi Dora.”
„Dacă Răzvan se chinuia să uite V-ul, contesa moartă şi locuitorii nebuni, cu mine de fapt se întâmpla exact invers. (… ) Aveam un sentiment sâcâitor că îmi lipseşte ceva. „

Elementul surpriză al romanului este chiar necunoscutul din viaţa Dorei care este nimeni altul decât Mathias – fratele şi în acelaşi timp fostul iubit al contesei moarte. Apariţia lui Mathias în Bucureşti, în casa ei, în viaţa mamei sale, o bulversează pe Alexandra care devine confuză, temătoare şi intrigată. Şocul însă este reprezentat de aspectul bărbatului care arată cu zece ani mai tânăr ca atunci când l-a văzut ultima dată în V. Mai mult, Răzvan pare să nu remarce schimbarea produsă la Mathias sau faptul că acesta s-a prezentat drept Matei.
„Simt că mă apucă toţi dracii, ca atunci când îţi vezi un secret bine ascuns cum se plimbă exact prin faţa oamenilor care nu ar trebui să-l cunoască.”
„Mă simt cât se poate de inconfortabil. Nu-mi vine nimic în minte, nu ştiu ce aş putea să spun. Doar fierbere în secret, fierbere mută şi revoltă.”
„Nu pot să ştiu ce face aici şi ce îi va spune Dorei despre mine, dacă îi va spune ceva. În plus, dacă e el pe bune, chestia asta e de-a dreptul înfricoşătoare, pentru că este mai mult decât evident că s-a întâmplat ceva cu el în lunile astea, a întinerit cu zece ani.”

AlexandraÎn timp ce Alexandra încă încearcă să-şi facă mintea să colaboreze pentru a putea înţelege ce se întâmplă, prezenţa în casă a unui Mathias sexy pe post de iubitul-mamei nu o ajută deloc, iar lucrurile avansează spre o scenă memorabilă a romanului. :) Prinsă într-un dans, iniţial inofensiv, apoi într-un sărut (care nu mai are nimic inofensiv) şi într-un final într-o tăvăleală fierbinte (deja partea inofensivă a dispărut cu totul), fata se simte tot mai pierdută în braţele lui Mathias. Şi ca scena să fie completă … în prag apare Dora care face o criză de isterie.

Avea buzele moi, iar părul lui puţin aspru îmi cădea peste faţă. Şi-a plimbat mâinile pe gâtul meu, apoi pe umeri, pe sâni, iar ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc, înainte de imaginea Dorei în uşă, cu ochii mari de uimire, a fost gândul că aş fi vrut ca Mathias să facă o vrajă şi clipa asta să nu se mai sfârşească.”
„Mintea mea rămăsese fixată pe o singură chestie: ideea că Dora nu va trece niciodată peste asta, că lucrurile nu se vor mai putea întoarce la cum au fost înainte.”

Ameţită de sentimente contradictorii, între confuzie, teama de necunoscut şi atracţia pentru Mathias, Alexandra ia o decizie impulsivă, condusă mai mult de curiozitate şi pasiune. Se hotărăşte aşadar să trăiască clipa şi să ia de la bărbatul misterios despre care nu ştie nimic, tot ce are mai bun de oferit. Dar oare mai are Mathias ceva bun după ce fost distrus de Aneke cu decenii în urmă?
Nu ştiam mai nimic despre el. Era învăluit într-un mister dens şi, oricât de atractive ar fi fost poveştile puse pe seama lui, nu era tocmai persoana pe care s-o alegi pentru a avea o relaţie. Dar oare asta făceam, începeam o relaţie?”
„Iar buzele lui Mathias, zâmbetul lui şi ochii peste care treceau umbre creau pur şi simplu dependenţă.”

Revederea cu o Aneke modernă şi incredibil de frumoasă o face pe adolescenta de 16 ani să fie nesigură pe relaţia ei cu Mathias. Simţind că nu poate concura cu o frumuseţe perfectă şi nici nu poate şterge o iubire care a trecut peste secole, Alex devine şi mai temătoare şi mai confuză. Încearcă însă să-şi pună ordine în gânduri şi sentimente, iar răpirea lui Nori de către preotul din satul V. se transformă în ocazia ideală pentru o reîntoarcere în satul blestemat. Neştiind ce avea să urmeze, cu un viitor cufundat într-o ceaţă densă, Alex păşeşte în necunoscut alături de Aneke, Mathias şi Lorena, sperând să găsească răspunsurile şi totodată liniştea.
„Mathias şi Aneke au fost blestemaţi să fie împreună. Sunt perechea care a învins timpul, care a sfărâmat prejudecăţile, sunt nemuritori şi tot aşa este şi iubirea lor …”
„De aproape, frumuseţea ei are ceva insuportabil. E mult prea perfectă şi ai senzaţia că, dacă o priveşti prea mult, ochii vor începe să te doară.”
„Dacă circumstanţele ar fi fost altele, aş fi vrut din tot sufletul să fiu prietenă cu Aneke. Ar fi fost idolul meu absolut.”

Odată ajunsă în Transilvania, Alexandra primeşte răspunsurile pe care şi le dorea atât de mult de la Mathias care îi dezvăluie trecutul întunecat şi traumatizant, blestemul sub semnul căruia se află el şi cele două surori ale sale, dar şi planul diabolic pe care Aneke este la un pas de a-l pune în aplicare. Totul se transformă astfel într-o aventură nebună în care legendele, tradiţiile şi supranaturalul se amestecă haotic, intens şi totodată sfâşietor.

Acţiunea este trăită pe muchie de cuţit, la limita acceptabilităţii, sfidând credinţa, raţiunea şi orice tip de principiu sau valoare morală. Sentimentele sunt anulate de intensitatea clipei, iubirea este lăsată de-o parte în favoarea unei partide de sex care se asortează mai bine cu pericolul, legăturile de familie sunt călcate în picioare, iar personajele îşi continuă drumul către necunoscutul care ameninţă să le ia totul.
„Pe cei pe care i-am iubit cândva trebuie să-i apărăm până la moarte.”
„Nu ştiam ce se va întâmpla mâine, nu ştiam nici măcar ce surprize îmi vor aduce următoarele ore.”
„Dacă asta era cea mai rea pedeapsă care urma să se abată asupra ta pentru că îţi urmezi dorinţele, de ce să mai încerci să ţi le înfrânezi?”

Am simţit că devin şi eu paranoică şi ciudată citind cartea. E ca şi când Mathias s-ar fi jucat tot timpul cu mintea mea. L-am judecat, l-am privit în toate modurile posibile, am încercat să-i pun o etichetă … totul în zadar pentru că de fiecare dată m-a contrazis şi m-a intrigat.
Am oscilat între : „o iubeşte pe Aneke” – „a iubit-o pe Aneke” – „s-a îndrăgostit de Alexandra” – „ neah, n-o iubeşte pe Alex” – „vrea să se răzbune pe Aneke” – „ţine totuşi la Alexandra” – „nu a uitat-o niciodată pe Aneke … e mai mult decât blestem”. Mathias intrigă, atrage, îţi încurcă gândurile, face praf raţiunea. E ca o invitaţie la abandon. Un abandon dulce, periculos, prea riscant dar … îmbrăţişat cu plăcere sadică în care contează doar momentul prezent, iar viitorul … ducă-se unde o şti.
Totul era atractiv la Mathias, de la zâmbet, până la vocea care părea că-ţi vorbeşte din depărtări, de pe altă lume.”
Pe de altă parte, personajul Alexandrei este uşor de înţeles. La 16 ani, pendulând între sentimentele pentru Răzvan, atracţia pentru Mathias şi fascinaţia pe care Aneke o exercită asupra ei, e într-un fel logic faptul că alege să se arunce în întuneric cu ochii închişi. Supranaturalul din jurul ei nu o şochează, nu o face să dea înapoi, dar nici nu îi oferă stabilitatea de care are nevoie.
Asta e, n-am pretins niciodată că aş fi cu adevărat o adolescentă normală.”

Contesa Aneke va străluci şi în acest volum prin frumuseţe, cruzime şi o aparentă indiferenţă care ascunde aproape perfect sentimentele ei. Este însă Aneke capabilă să simtă? Nu pot trece cu vederea suferinţa din cuvintele ei în primul volum, atunci când credea că Mathias a părasit-o … dar nici durerea lui Mathias când afirmă că Aneke nu l-a iubit niciodată.
Sunt lucruri pe care nu le poţi schimba, trebuie doar să le accepţi.”

Care este adevărul? Au loc sentimentele în povestea asta? Ce se va mai întâmpla în satul V. ? Care este planul contesei? Ce se va alege de adolescenta rebelă care a ales să ia parte la aventură alături de personaje aparţinând altei lumi? Vă las să descoperiţi răspunsurile întorcând paginile cărţii în timp ce eu deja savurez volumul III.

Citate:

Vie şi rea, aşa era Aneke … Şi nu mă puteam gândi decât la cât de mult mă fascina!”
„ Am avut apoi impresia că ochii ei au plutit pentru o vreme în lacrimi.
Dar nu am apucat să văd prea bine dacă aşa era într-adevăr, fiindcă s-a întors cu o mişcare bruscă şi a ţâşnit pe uşă.”
„ … nemurirea în sine chiar nu e mare lucru.
Ai să vezi.
Contează doar fiinţa alături de care alegi să ţi-o petreci.”

Editura_Herg_BenetCartea Ultima vrăjitoare a Transilvaniei-Mathias de Anna Vary a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: Mathias, Aneke, Alexandra

Regii timpului de Laura Nureldin-recenzie

Editura: Herg Benet
Nr. pagini: 263
An apariţie: 2015

Despre autoare: M-am născut pe 11 octombrie 1979, la Iași, din mamă bucureșteancă și tată sudanez. Despre tata am aflat la 35 de ani că trăiește, deci ăsta ar putea fi următorul meu roman :)
Am scris de când mă știu. Pe pereți, pe hârtie, în desfășurătorul de jurnal, pe blog. Acum, la „bătrânețe”, m-am apucat de scris povești.
Nici studiile, nici funcția nu mă recomanda pentru asta – sunt absolventă de Psihologie și lucrez ca prezentator de știri din 2002. Am început cu Jurnalul în engleză de la Realitatea TV, am continuat cu diverse emisiuni și jurnale la N24, The Money Channel, TVR și Antena 3.
Laura NureldinAm scris Regii timpului în două luni, în engleză, cu viteza medie de două pagini per pahar de vin. De fapt, e o poveste care s-a scris singură; atâta că Mora și Xerxes aveau nevoie de o dactilografă care să le spună istoria. Care să aștearnă pe un blank document felul în care s-au descoperit pe sine, dar și unul pe celălalt. E foarte mișto să termini de scris o carte și, la sfârșit, s-o recitești cu ochi de cititor proaspăt ieșit din transă.
E mișto să fii povestaș, vorba lui Llosa.
Laura Nureldin, povestașă. Mă bucur să vă cunosc.

Această cartea mie mi-a creat o stare de bine, de bună dispoziţie. Prin dialogurile amuzante şi situaţiile haioase am avut senzaţia că nu citesc o carte, ci stau la şuetă cu cea mai bună prietenă şi îmi povesteşte ceea ce i s-a întâmplat.
Laura Nureldin are un stil degajat, jucăuş, un stil relaxant care te cuprinde. Pe tot parcursul cărţii, care apropo se citeşte extrem de uşor, eşti cu zâmbetul pe buze. Autoarea nu foloseşte expresii literare pe care să le cauţi în Dex, se axează pe limbajul nostru cel de zi cu zi, cel din timpul nostru ca şi cum stăm de vorbă la o cafeluţă şi ne spunem poveşti, cu replici pline de umor şi asocieri ale unor lucruri din trecut cu cele din lumea reală a anului 2015.
Cartea este ca o porţie de praf de râs. Deşi întâlnim intrigă, comploturi, crime, nota jucăuşă şi haioasă persistă.
imagine (2)Personajul principal Mora este magnific construit. O tânără plină de umor ce are cuvintele le ea în orice situaţie şi care face deliciul poveştii. Xerxes, marele rege, este la fel de bine creionat, parcă vezi cum stă Maria Sa şi se holbează la un vas de WC din anul 2015, şi se întreabă ce face obiectul, iar cafeaua este o fiertură ciudată.
Dacă vrei să te simţi ca o Şeherezada modernă, să faci naveta între trecut şi prezent-vino în povestea Laurei şi vei simţi că te identifici cu eroina principală.
Vrei să îţi imaginezi ce ai face tu, cel din prezent dacă te-ai trezi teleportat în Persia Antică? Citeşte “Regii timpului” imagine (1)şi afli.
Şi aşa cum bine spune Mora: “Te gândeşti că pleci acasă imediat şi de ce să nu te distrezi un picuţ.“
Citând-o pe eroină situaţia se prezintă aşa:
Care este prima expresie care îţi iese din gură când te trezeşti în alt timp? Clar: Ce pana mea…. :)
Cum reacţionezi când te întâlneşti cu un Mare Rege al Tuturor Lumilor, cel despre care ai citit în cărţile de istorie? Te uiţi la ei şi îţi zici: Ce bunăciune….!!!!!
Eşti prinsă de un eunuc şi dusă la Palat, având cinstea de-a fi candidată la mâna regelui, şi când ajungi acolo eşti condusă într-o încăpere cu un bazin de marmură săpat în podea, plin cu apă fierbinte în care pluteau petale. Ce poţi să gândeşti, tu, fata anului 2015: “Lemn de santal….mentă…mosc…portocală…O s-o iau ca pe un voucher cadou la SPA.”
Sau dacă eşti prinsă fumând o ţigară în grădinile regale: “Isuse, e ca la liceu aici. O ţigară nu pot fuma liniştită fără să vină careva peste mine!”
Şi când însăşi regele te întreabă ce faci? Poţi să-i spui că fumai o ţigară? Cuvântul nici nu există în limba lui, aşa că arunci şi tu vrăjeala cu ierburi pentru linişte. :)
Şi te gândeşti: “Doamne, fac conversaţie cu marele rege persan Xerxes! Tipul care i-a bătut măr pe spartani. Care a cucerit Atena şi care….
Iar când, după ceva evenimente petrecute în Persia Antică, soluţia de-al salva pe Rege este să-i fii regină-ce naiba poţi gândi, decât: “Dacă mi-ar fi spus cineva că un rege superb mă va cere de nevastă, iar eu aproape că voi spune nu, aş fi zis că e nebun. Pe de altă parte, nu tu inel, nu tu îngenunchiat frumos şi, peste toate astea, promisiunea de a fi repudiată-halal cerere în căsătorie.”
Momentul în care Xerxes din cauza programului folosit de teleportare, dar şi al Morei care intervine în salvarea lui de la otrăvire, ajunge în Los Angelesul anilor 2015, face ca situaţia să devină şi mai revigorantă.
Imaginaţi-vă cum Regele Tuturor Lumilor ajunge într-un club şi se holbează la animatoare, iar când i se spune să nu facă ceva ilegal, spre exemplu să accepte de fumat, băut sau înghiţit ceva, că ajunge la pârnaie, el întreabă ce este pârnaie; Răspuns caracteristic eroinei: “Seamănă cu temniţele voastre, dar umblă vorba că mâncarea e cu mult mai proastă.
“Cine ar fi crezut că este atâââât de greu să explici de ce iese apa din perete, că e în regulă să facă pipi într-o urnă de ceramică, aşa cum i-a zis el, şi că deodorantul nu e otrăvitor. Dacă Alex nu găseşte o cale să repare chestia asta, m-am scos: o să fiu dădaca unei belele, Una regală.”
Acesta este personajul Mora şi o mică părticică din ceea ce este scris în carte.
Credeţi-mă că astfel de gânduri, replici, asocieri, sunt la tot pasul şi povestea devine din ce în ce mai spumoasă.
Nu am să detaliez prea multe, cert este că, Mora eroina principala, se va implica în viaţa socială a Persiei Antice, va fi o regina atipică. Căsătoria lor care iniţial se credea a fi una formală (să dejoace planurile de uneltire ale criminalilor) va deveni una cât se poate de serioasă, deşi cei doi trăiesc efectiv în timpuri diferite. Există dragoste dincolo de timp?
Cum vor rezolva problema? Citiţi şi veţi afla! Sau poate nu? Mai avem continuare? Poate cu alte personaje? Va fi un fel de 1001 de nopţi? Autoarea ştie….. :)
Evenimentele sunt multe, nu te plictiseşti, iar eu nu pot decât să fiu extrem de încântată că am citit asemenea carte. Simplă, dar atât de uriaş de binefăcătoare sistemului meu nervos, deconectându-mă pentru ceva vreme de la cotidianul stresant.
Să fim în ton cu ceea ce scrie Laura în biografia ei, spun şi eu: E mişto să fii cititoraş şi să te delectezi cu o poveste scrisă de o povestaşă.

9,5 puncte/10

Editura_Herg_BenetCartea Regii timpului de Laura Nureldin a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Iasmy

Dragi prieteni avem o surpriză pentru voi.

În concursul de astăzi autoarea Cristina Boncea are placerea de a vă oferi un exemplar cu autograf din cartea: Octopussy, Editura Herg Benet.

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Cerinţe obligatorii:

1.Răspundeţi la întrebare: Ce autor/i contemporani români vă plac?
2. Like la pagina de facebookOur Book Palace
3. Like la pagina de facebook Literatura pe tocuri
3. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală
4. Într-un comentariu pe site vă rugăm sa precizați răspunsul la întrebare, precum numele pe care l-ati folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook.

Premiul oferit: Octopussy de Cristina Boncea

OctopussyCâștigătorul va fi desemnat în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 23.04.2015-30.04.2015.

Mult succes vă urează şi autoarea Cristina Boncea!

Succes tuturor!

Cu drag,
Mili şi Iasmy!

Ultimul-Avanpost-Vol-2La Editura Herg Benet se află în pregătire romanul Ultimul avanpost. Vol. 2: Vânătoarea de Lavinia Călina.

Continuarea romanului „Ultimul avanpost”

Pentru fosta prinţesă Diane, viaţa a luat o întorsătură neaşteptată. Ajunsă la Avanpost şi implicată activ în misiuni aproape imposibile pentru oricine altcineva, dar nu şi pentru Subiecţi, ea află că diferenţele dintre persoanele care conduc grupul de rebeli şi cei din structura despotică a Regatului României par să nu fie atât de mari. Dezamăgită de Eva, liderul E.S.C.U., şi având alături câţiva prieteni devotaţi, Diane este hotărâtă să îşi urmeze propriile obiective: aflarea adevărului despre experimentele genetice la care a fost supusă în copilărie şi răzbunarea faţă de Alex, fostul ei soţ şi unul dintre moştenitorii la tron.

O poveste de dragoste dramatică, intrigi de palat ale unor minți diabolice, decizii radicale: vânătoarea a început! Poate Diane să supraviețuiască celei mai importante încercări, reîntoarcerea la ceea ce părea de mult timp uitat?

Dacă te-a atras trilogia Jocurile foamei, trebuie să citeşti Ultimul avanpost. Vei fi fascinat!” (Radical Art)

O distopie în context autohton care, culmea!, îţi este în acelaşi timp foarte familară, dar şi exotică. O alegere perfectă pentru serile târzii.” (Anna Vary)

Editura_Herg_Benet

Carti apărute la Editura Herg Benet-categoria: Romane

Sânge satanic  de Cristina Nemerovschi

Cristina_Nemerovschi-Sange_satanic-ed1 Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână – așa se autocaracterizează M., personajul principal din romanul Sânge satanic.
Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest threesome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Totul se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia.
Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce gust și ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea cu care se joacă M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?
Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?
***
“Sânge satanic e o carte excepţional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clişeele scrisului şi creează o viziune epică atât de convingătoare, încât, citind-o, te simţi imediat contaminat de aventura adolescenţei răzvrătite.” (Doina Ruști)
“Există trei modalităţi de a recomanda romanul autoarei Cristina Nemerovschi: este o re-trăire a adolescenţei, o descriere a infernului şi primul roman cu metalişti din literatura română.
…Dacă vreţi un roman antisocial, cu faze hardcore filosofice dar şi cu umor negru dadaist, cu scene de sex şi de măcel, dacă vreţi primul roman metal din România, confesiunile unui „satanist” bisexual şi misogin, aţi ajuns în locul potrivit! ” (Ștefan Bolea)
“M. este deja construit, M. este experimentat, este un ready-made. M. ne întinde o capcană. Performanţa la care ajunge personajul este că reuşeşte să-şi trăiască propria proiecţie asupra realităţii fără a se îndoi vreo clipă de inautenticitatea ei. Să fii tu, să te eliberezi de clişeele impuse, de prejudecăţi.” (Luiza Mitu)
“Adevăratul “Trainspottin’” aici e de căutat. Dacă Dostoievski s-ar fi întâlnit cu Irvine Welsh ar fi putut pune de-o coproducţie, iar un tânăr Tarantino s-ar fi apucat s-o demoleze prin ecranizare!” (Dan-Silviu Boerescu)
“Este o carte foarte actuală, o carte vie. Totul se petrece atât de vibrant și atât de incitant încât ai sentimentul că paginile îți fug pe retină, îți dansează într-un ritm amețitor.” (Gelu Vlașin)
“Este, cel mai probabil, una dintre cele mai pline de vicii și tulburătoare cărți scrise de un autor român. M. nu este doar un metalist oarecare, ci este partea întunecată a minții fiecăruia dintre noi.
Romanul este un Requiem For A Dream în versiune metal, mai întunecat și mai dur.” (Metal Believe)

Recolta Roşie de Răzvan T. Coloja

Razvan_Coloja-Recolta_RosiePe mine mă cheamă ori de câte ori capul din ghips al Mariei Magdalena se rupe la baza gâtului și începe să-și facă loc în sus prin colon, ca un satelit artificial navigând vidul spațiului cosmic. Atunci când cercul larg, sculptat în jurul feței divine, începe să-ți zgârie pereții delicați ai anusului, provocând sângerări interne și agonizante, eu sunt cel care te va ține de mână în camera de gardă a unui doctor pe care l-am obișnuit să nu pună întrebări. Și tot eu sunt cel care te va ajuta să te debarasezi de trupul decapitat, lung de douăzeci de centimetri și chipul nubian învelit în pansamente roșii.
Eu te voi ajuta să te menții dreaptă în drum spre casă.
Te voi învăța ce să le spui surorilor din chilie.
Te voi asigura că până în Ziua de Apoi nu va afla nimeni cât de aproape ai vrut să fii de Sfânta Treime și îți voi reaminti cum să te închini fără să plesnească cele cinci suturi.
Pe mine mă cheamă când colecția ta de pantofi cu toc e gata să apară în toată splendoarea lor pe prima pagină a ziarului de dimineață și tot eu te voi ajuta să dai jos ciorapii de damă care-ți acoperă picioarele păroase.
Când Mihnea e nu doar un membru smerit al congregației tale.
Când în ziua de Crăciun vrei să-l ajuți pe un mic Adonis fără casă să descopere o lume atât de diferită a orfelinatului.
[…]
Sunt cel care aduce la lumină rozarul gros din fundul încleștat al profesorului care-i predă fiicei tale istoria catolicismului pe băncile facultății. Bilă cu bilă, sunt cel care în cele din urmă scoate la iveală crucifixul îmbâcsit de unt; cel ce te ajută să dai naștere micilor figurine de animale întunecate care lipsesc din reprezentarea în miniatură a potopului.
Sunt cel care te înțelege, cel care nu te judecă, cel care îți promite în repetate rânduri că va păstra secretul tău și care știe cât de neglijat ești de soție. Cel care îți șterge lacrimile cu marginea sutanei și îți toarnă un pahar de vin sfințit, menit să te calmeze.
În acele clipe, sunt mai aproape de tine decât Duhul Sfânt.
Nu, fiicele tale nu vor trebui să afle despre colecția de reviste porno.
Nu, la slujbă nu va chicoti nimeni, pentru că nu vei mai purta chiloți de damă

Gestul animalului mort de Dorin Mureşan

Dorin_Muresan-Gestul_animalului_mort„Dacă supraviețuiești copilăriei, ai material destul pentru a scrie întreaga viață, citeam undeva. Dar dacă supraviețuiești și adolescenței? Și tinereții? Și începi a povesti în chiar plinătatea ei? Pentru câte cărți, pentru câte lumi ai material? Am terminat de citit un roman care se deschide cu moliciunea unui boboc, dezvăluind treptat un parfum ce te absoarbe și te coboară insidios pe serpentine de miresme desenând vertigii, beție, panică, sevraj, grotesc, erotic și delir, un parfum intoxicant și catifelat. Un itinerariu spre damnare sau spre mântuire? Cresc oare toate florile cu fața spre soare? Gestul animalului mort este cel mai recent roman al lui Dorin Mureșan, un roman care abia așteaptă să prindă aripi, de hârtie, desigur, pentru cât mai multe întâlniri cu cititorii. Eu am avut deja, la ceas de seară, cea dintâi întâlnire cu el. Cea dintâi pentru că, se știe, o carte citită o singură dată este ca un musafir căruia nu-i întorci vizita.” (Andrea Hedeș)
„Dorin Mureşan vine cu o carte şocantă, în tradiţia lui Miller şi Bukowski, maeştri transgresaţi printr-un ezoterism negru, ce îmi aminteşte de experienţa subiectului peste care se închide iadul ca o cagulă care-ţi blochează respiraţia. Formaţia de filosof a autorului este responsabilă pentru crearea unor intermezzo-uri eseistice, care vor face deliciul cititorilor avizaţi. Prima nuvelă, care este un Bildungsroman în miniatură, un fel de Educaţie spirituală a celui care se pregăteşte pentru descensus ad inferos, mi se pare îndeosebi un text cult, o bijuterie înţeleasă mai bine de cei care cunosc damnaţiunea superiorităţii. Trebuie să consumi biblioteci pentru a te ridica deasupra lor ca un moroi cultural sau ca o scânteie de aur, ce planează asupra cărţilor pe care le-ai ars prin tine. Nu ştiu dacă atmosfera deterministă a romanului este un plus sau un minus. Emulându-l poate pe Schopenhauer, care a decis că nu putem trece de propriul nostru caracter, Mureşan descrie roata lui Ixion, pe care o ungem cu toţii, lupul resentimentului şi al fricii din mitologia amerindiană, pentru că din prima secundă în care suntem aruncaţi în existenţă, moartea dictează reperele fiinţei noastre, astfel încât atributul principal al libertăţii este dezvăluit de întrebarea: „cât de lungă ţi-e lesa?” Iar problema alterităţii este rezolvată astfel: ceilalţi sunt demoni reîncarnaţi în oameni. Dorin Mureşan scrie din mansarda lui Eliade care comunică strâns cu subsolul lui Dostoievski, iar personajul lui principal pare să fi fost schiţat de Darren Aronofsky. Huxley ar fi rescris Porţile percepţiei dacă ar mai fi citit romanul lui Mureşan sau ar fi decis că este prea naiv pentru a fi capabil de a-şi cunoaşte cu adevărat propriul infern.” (Ștefan Bolea)

Şantajul de Patrizio Trequattrini

Patrizio_Trequattrini-SantajulŞantajul este un roman complex, care poate fi parcurs pe mai multe niveluri de lectură. Aspectul cel mai uşor sesizabil este acela al cărţii de vacanţă: o femeie tînără şi frumoasă este abordată şi sedusă de un bărbat experimentat. În paralel cu firul principal, îşi fac locul marile teme existenţiale: Ce este viaţa? Cine ne stabileşte traseul existenţial? Există sau nu există Dumnezeu? Ce înseamnă arta? Cum se scrie o carte? Care sînt strategiile pentru a crea o operă valabilă? Dar pentru a o vinde? Cum trebuie să întîmpinăm naşterea unui copil cu handicap? Avem dreptul moral de-a comite avortul, pentru a evita venirea pe lume a unui copil bolnav de sindromul Down? Care e condiţia femeii în ziua de azi? Cum poate femeia să-şi ocupe adevărata poziţie de forţă în societate?
Din postura unui banal episod de şantaj sentimental, romanul se deschide treptat către marile întrebări şi sfidări ale existenţei contemporane.

Ich bin ein Berliner de Gabriel Andronache

Gabriel_Andronache-Ich_bin_ein_BerlinerO banală ilustrată expediată din Berlin îi schimbă viaţa lui D. Din acel moment, el va identifica îndepărtatul oraş cu un tărâm al făgăduinţei. Nemulțumit de actuala existență, ciuntită zilnic în cadrul unul sistem post-comunist birocratic și absurd, D. evadează în această lume promițătoare dar care, în final, se va dovedi cu totul altceva decât ceea ce spera.
Cufundat în atmosfera și obiceiurile de pe Konig Strasse, D. visează că va regăsi libertatea și adevărata sa identitate socială, singura care poate conferi deplinătate vieții.
“Toţi oamenii liberi, oriunde s-ar afla, sunt cetăţeni ai Berlinului, astfel încât şi eu, om liber, mă mândresc să spun: Şi eu sunt berlinez!” (J.F. Kennedy)
* câștigător al concursului de debut Max Blecher / Herg Benet 20111, secțiunea proză.

Jurnalul Răului de Lucian Mareş

Lucian_Mares-Jurnalul_RauluiMajoritatea oamenilor sunt urâţi, monstruoşi şi goi pe dinăuntru. Nici diavolul nu şi-ar face sălaş în trupurile lor găunoase. Sunt doar nişte golemi, fiinţe fără suflet. Cum îndrăzneşte un cadavru să vină la mine şi să-mi predice viaţa? Cum îndrăzneşte o mumie descompusă să îmi vorbească despre natura lucrurilor? Cum poate un om a cărui existenţă nu este decât o agonie prelungită, care din respect pentru igienă şi pentru natură nu ar trebui tolerată, să îmi vorbească despre viaţa fără de veci şi tinereţea veşnică? Îmi pare că oamenii au nevoia perversă de a vorbi cel mai mult despre lucrurile care îi depăşesc cel mai tare. Orbul vrea să aibă viziuni, surdul vrea să audă vorbe înţelepte, mutul ar vrea să spună ceva, iar mortul ar scrie un tratat despre viaţă.
”Eroul lui Mareş este o combinaţie între Tyler Durden, Maldoror şi Arthas. Cele trei faţete ale personajului caută, uneori în ciuda lor, iniţierea prin violenţă. Probabil trebuie să distrugi lumea ca să te găseşti pe tine însuţi, probabil vi se vor deschide ochii numai atunci când veţi purta cagulă.”
(Ștefan Bolea)

Dona Juana de Lorena Lupu

dona-juana“Ştii, până la urmă cred că cel mai viu lucru la un roman erotic – mai mult decât erecţiile generate şi fiorul literar stârnit – sunt tocmai imaginile astea intime din memoria personală pe care rândurile aşternute de tine pe hârtie le mai învie o dată, făcându-te să-ţi aminteşti că n-ai murit încă.” (Cristian Mungiu)
“Acest roman mi se pare nu doar o poveste despre iubire în toate formele ei de manifestare, ci şi un eseu implicit, subversiv, despre ceea ce nu este iubirea, despre toate non-actualizările ei. Iar a nu actualiza iubirea mi se pare, à rebours, un soi de „viol“ metafizic, stupid în sine dar nutritiv pentru poveste…” (Dan-Silviu Boerescu)
“Romanul “Dona Juana” este la fel ca autoarea lui, Lorena Lupu: tempestuos, seducător, sincer, fragil, neînfricat, nemilos, imposibil de uitat. Dacă lectura “Donei Juana” nu te prinde, verdictul nu poate fi decât unul singur: nu-ți place literatura.” (Cristina Nemerovschi)

Ultima vrăjitoare din Transilvania – vol.1: Contesa Aneke de Anna Váry

Anna_Vary-Ultima_vrajitoare_din_Transilvani-vol1Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?
Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate.
Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

Ultima vrăjitoare din Transilvania – vol. 2: Mathias de Anna Váry

Anna_Vary-Ultima_vrajitoare_din_Transilvani-vol2Cel de al doilea volum al trilogiei “Ultima vrăjitoare din Transilvania.”
După întâmplările petrecute în V., Alexandra încearcă să redevină adolescenta normală de dinainte de a fi prinsă în povestea contesei-vrăjitoare. Însă Mathias apare surprinzător la uşa ei, arătând cu 10 ani mai tânăr şi fiind perfect adaptat la decorul şi viaţa de noapte din Bucureşti. Mathias nu este însă singurul care revine… Alexandra se trezeşte într-un triunghi de forțe întunecate, iar răpirea Norei, fiica Lorenei, este doar începutul pentru o serie de întâmplări înfricoşătoare. Până să se dezmeticească, Alexandra ajunge din nou în satul V., pe care-l găsește schimbat, cu atmosfera lui tihnită complet evaporată, devenind un fundal pentru crime, iubiri regăsite, răzbunări. Noi figuri, întunecate şi diabolice, îşi fac apariţia în miezul poveştii. Vor reuşi Mathias şi Alexandra s-o împiedice pe Aneke să-şi realizeze planurile malefice?
Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenţilor de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje şi pierce-uri, şi lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte şi poveşti uitate.
Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiţii, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

Coperta_slowroomSlowroom de Maria Folea

Roman câştigător al concursului de debut Herg Benet, ediţia 2013.
Dacă Laura lui Cristi este aceeași cu Laura lui Claudiu? Cum afli răspunsul? O provocare care pleacă într-o banală seară de bloc, între doi vecini, un laptop care trebuie reparat și o tânără seducătoare ce întârzie să își dezvăluie identitatea… Pare ușor, însă nu și atunci când lucrurile o iau repede razna.
Un roman al cărui suspans este pretextul pentru ceva mai mult decât simple rezolvări ale unor necunoscute: un adevărat mind fuck literar!
“toate drumurile se opresc aici. ăsta e locul în care mi-am respirat adevărul. camera asta n-a fost niciodată altceva decât o scurtătură către moarte.”

Provocarea – Vol. 1 de Simona Stoica
citește recenzia

provocarea-vol-1_1_produsFoc și Cenușă. Lumină și Întuneric. Pasiune și Obsesie.
În străvechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini conduși și instruiți de Azazeal Vellenhall, încearcă să împiedice declanșarea unui război cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o găsi pe nepoata lui Azazeal – tânăra Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Însă când descoperă misterele care înconjoară conacul Wolfmaner și cine e răspunzator pentru crimele săvârșite în urmă cu 150 de ani, Desiree refuză să își accepte moștenirea și să înfrunte trecutul. Jack nu are de gând să renunțe și ar face orice ca să salveze Havenul. Îi va câștiga încrederea, o va minți și o va seduce pentru a-și îndeplini misiunea.
Provocarea a fost acceptată.

Provocarea – Vol. 2 de Simona Stoicaprovocarea-vol-2
citește recenzia

Trădări. Minciuni. Secrete. Nu poți scăpa de trecut.
Legătura neobișnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, și Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei și a-și ajuta fratele să-și îndeplinească misiunea. Coșmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenția ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraș, dar și de Umbre, ființe aflate la granița dintre Viață și Moarte, care o urmăresc în permanență și ucid fără milă. Numărul Rephelimilor din Wolfcraft crește.
Însă cine spune adevarul și cine încearcă să o manipuleze?

Neamul Corbilor – Vol. 1: Copiii întunericului de Lavinia Călina

Coperta_Neamul_Corbilor-vol1“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”
Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.
Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…
Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

Cimitirul de Teleşpan

Telespan-CimitirulAdrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că… e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir. Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor și sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă în acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.
“Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiţi! Dormiţi, fraţilor, că somnul n-a făcut rău nimănui! Eşti trist? Culcă-te! Eşti nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc şi mori în somn!”
Odată ce treci peste “urbanismul” limbajului și disecțiile întâlnirilor amoroase ale lui Adrian Green, Cimitirul îți propune un personaj care își îmbrățișează cu curaj imperfecțiunile, și le înțelege și acceptă, și care navighează cu mult umor într-un univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste. (Monica Bîrlădeanu)
Deși am citit recent multe cărți bune, nu mi s-a mai întâmplat de câțiva ani să mă arunce una din ele atât de puternic într-un film anume, cum a făcut-o Cimitirul. (Cristina Nemerovschi)
Singurul mesaj pe care îl am pentru tine e următorul: Nu îmi doresc să te învăț nimic, dar îmi doresc să îți placă ce am scris. Ceea ce ai acum în mână e o carte pe care ai fi putut să o scrii și tu. E o carte scrisă simplu, fără pretenții, pentru că eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagină și vei vedea că tot ce fac eu în primele rânduri faci și tu în fiecare zi. Relaxează-te, finalul e mereu același! (Autorul)

Exorcizat de Radu Găvan

Coperta_Exorcizat_Radu-Gavan„…suntem hienele care îndepărtează leul de lângă pradă, gândacii care îţi intră în casă, şobolanii care te pun pe fugă. Noi luptăm pentru mâncare, aşa că suntem bine pregătiţi…”
***
În mijlocul unui oraş sufocant, un tânăr agent imobiliar, singur şi fără bani, se luptă cu disperare pentru supravieţuire. Răsăriţi deopotrivă din întunericul minţii sale şi din mizeria morală a societăţii corupte din jur, demonii din trecut se întâlnesc cu cei din prezent. Astfel, bătălia pentru păstrarea propriei umanităţi poate începe. Viu şi brutal, copleşitor din punct de vedere psihologic, Exorcizat este un rollercoaster ce străbate nemilos tenebrele minţii umane.
„A se citi cu precauție, întrucât Radu Găvan e transgresiv, dur și necruțător cu cititorul său. Eroul este un marginal, un frustrat, un inadaptat, un pervers, un dezechilibrat, este însă, în același timp, un romantic, care vrea cu orice preț să simtă și să fie și care nu renunţă niciun moment la speranţă. O dură critică socială, un experiment literar în forță, Exorcizat te va înfiora și fascina deopotrivă. Un debut atât de tulburător, atât de apăsător și de intens, încât mă tem de următoarea sa ispravă literară.” (A. R. Deleanu)

„Un regal al introspecției totale, fără milă, care sfârtecă atât prezentul, cât și amintirile ascunse în trecutul încețoșat și pașnic doar în aparență. Exorcizat ne vorbește despre ce nu vrem să auzim și să (re)cunoaștem. Despre noi înșine.” (Cristina Nemerovschi)

Caietul Roxanei şi alte Jurnale de Ştefan Bolea

Stefan_Bolea-Caietul_Roxanei„Dacă vei citi această carte, vei realiza că ţi-ai ratat adolescenţa. Fragmente din manuscris au circulat prin căminele studenţeşti din Cluj şi au destrămat mai multe cupluri decât vacanţele de vară: fetele îşi doreau să fie iubite precum Roxana, clasicele suc şi film încetând brusc să însemne ceva. Nu citi această carte! Dar cumpăr-o, ca să-l fereşti şi pe altul de ea.”(Sorin-Mihai Grad)
„În trăirile autorului, Roxana pare o himeră. Roxana este experienţa trăită de toţi în spiritul adolescenţei. Împărtăşită sau nu, pasiunea este cea care ne conturează imaginea a ceea ce vom deveni. Cu cât mai puternică pasiunea, cu atât mai mare potenţialul viitoarelor trăiri care abia se deschid.” (Lucian Mareş)
„Valul de sinucideri generat de Suferinţele tânărului Werther va părea o glumă pe lângă tsunamiul generat de apariţia obiectului pe care-l ţii în mână.” (iQ 666)
„Dacă ai putea scrie un jurnal atât de sincer, n-ai mai avea nevoie de memorie sau de preot.”(Karel Cispic)
„Dacă ai 16 ani și îți pică în mână Caietul Roxanei, nici n-o să știi ce te-a lovit. Va fi manualul tău, cartea scrisă cu sânge, pentru tine, din care vei afla tot ce ai nevoie să știi pentru a trece cu bine (sau nu) de adolescență. Dacă ai peste 16 ani și dai de Caietul Roxanei, te va atinge o nostalgie infernală: pentru iubirile adevărate pierdute pentru totdeauna, pentru anii în care puteai trăi doar pentru rock și filosofie, pentru vremurile în care România avea un ritm cu care încă mai puteai rezona. Un Cioran mai răzvrătit ca niciodată, mai sincer și mai intens, mixat cu Nietzsche și Lautreamont, pe fundal cu Guns N’ Roses și gothic metal, Ștefan Bolea din Caietul Roxanei are tot ce-i trebuie pentru a deveni rock star-ul și scriitorul-cult al unei generații noi cu gust pentru poezie și filosofie.” (Cristina Nemerovschi)

Two Rabbit de Beatrice Ognenovici

Beatrice_Ognenovici-Two_RabbitDupă un accident de maşină în care-şi pierde ambii părinţi, chiar în ziua în care împlineşte 14 ani, Dré capătă un nou nume – Two Rabbit – şi o viaţă pe fugă, la limită, mereu supusă schimbărilor radicale. Arme, droguri, bătăi, găşti, crimă, sex şi apoi o speranţă orbitoare, odată cu prima iubire care îi iese în cale. Dar totul se termină brusc, pentru a o lua din nou de la capăt, la fel de intens.
În ciuda tuturor festelor pe care i le joacă destinul, fiecare întâmplare care îl marchează este un prilej pentru a reflecta asupra condiţiei umane şi, în final, asupra iubirii. Viaţa, crede Two Rabbit, e compusă din cercuri, iar cercurile nu trebuie lăsate niciodată deschise.
***
“Pentru întâia oară problematica generaţiei emo şi a drogurilor de tot felul câştigă în autenticitate prin proiectare cosmopolită, într-un spaţiu hispanic, dar îmbibat de binecunoscutele clişee englezeşti. Muzici, beţii, răscoale adolescentine depănate însă cu umor şi în viteză. Beatrice Ognenovici practică arta scrisului cu o plăcere infernală. De acuzaţiile de grafomanie nesărată o scapă ochiul ager, impresia de bogată experienţă de viaţă şi mai cu seamă inteligenţa artistică.” (Felix Nicolau)
***
“Romanul Two Rabbit, debutul scriitoarei Beatrice Ognenovici, are ca figură centrală un personaj carismatic, verosimil, intens, sofisticat și care poate crea dependență cititorului. Cartea ne oferă doza ideală decantată din dramatismul și coerența unui bildungsroman autentic, cu șanse de a deveni cult, pe de o parte, și din haoticul sălbatic al scriiturii postmoderne, pe de alta. Beatrice Ognenovici nu cade, nicăieri pe parcursul acestui roman, în spațiile șterse și comune până dincolo de plictis în care evoluează cei mai mulți debutanți autohtoni. Dimpotrivă, îi place să riște și să creioneze decoruri inedite, luxuriante, dar și întunecat-dramatice, prin care ne putem pierde în voie. Dacă Julio Cortazar ar fi scris un bestseller aflat sub influența serialului Sons of Anarchy, el ar fi semănat cu Two Rabbit.” (Cristina Nemerovschi)
***
Manuscris câştigător al Concursului de Debut Max Blecher / Herg Benet 2012

Editura_Herg_Benet

nymphettedark99In luna februarie 2015 a aparut a Editura Herg Benet cartea “nymphette_dark99” de Cristina Nemerovschi.

Scurta descriere:

Aceasta carte face parte din colectia Cartile Arven a editurii Herg Benet.

Exemplar cu autograful autoarei.

Ramasa singura în mijlocul Brasovului, fara bani si fara baterie la mobil, Vicky, o adolescenta de 13 ani, are o noapte la dispozitie pentru a ajunge in Bucuresti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care in niciun caz nu vrea sa o rateze. Un TIR opreste, iar barbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunandu-i o partida de sex in padurea de la marginea drumului. Ea accepta imediat, insa soferul nu stie cs a facut o greseala care il va costa poate chiar viata.

Situatiile neprevazute si personajele intalnite pe parcursul a doar cateva ore graviteaza in jurul atractiei sexuale si al aventurilor extreme, al rememorsrii unor evenimente decisive din trecut si reflectii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totusi un secret – Intamplarea.

[button color=”lblue” url=”http://ttap.co/1ENQIvX”] Cumpara cartea [/button]

La Editura Herg Benet apare in martie 2015 cartea Octopussy de Cristina Boncea.Octopussy

Scurta descriere:

Hyena, o adolescenta de aproape 14 ani, se intoarce acasa dupa o lunga perioada de absenta din mijlocul familiei. Este primita deopotriva cu entuziasm si scepticism de catre Becks, sora sa geamana, care incearca sa reconecteze relatia lor si sa recupereze toti acei ani pierduti. Dar secretele mamei, ale tatalui vitreg si ale ambelor fete sunt amenintate sa iasa la iveala odata cu sosirea straniului unchi din America.
Citind aceasta carte, esti obligat sa lasi deoparte toate cliseele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopti in cluburi, haine de fite? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflectii si raportari fata de viata – o foarte ciudata raportare, de altfel…
Un roman ca o calatorie fascinanta si ametitoare, cu umor sumbru si, in acelasi timp, o atenta celebrare a individualitatii extreme.

Sursa Editura Herg Benet

by -
14

Editura : Herg Benetprovocarea-vol-2
Colectia : Cartile Arven
Data aparitiei : Noiembrie 2014
Numar pagini : 424
Gen : Fantasy

Tradari.Minciuni.Secrete.Nu poti scapa de trecut.
Legatura neobisnuita dintre Jack Harper, conducatorul Rephelimilor, si Desiree, a Treia Cheie a Havenului, il ingrijoreaza pe Azazeal, care alege sa o trimita pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa increderea dintre ei si a-si ajuta fratele sa-si indeplineasca misiunea. Cosmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuza sa dispara. Atentia ei este distrasa de persoanele nou aparute in oras, dar si de Umbre, fiinte aflate la granita dintre Viata si Moarte, care o urmaresc in permanenta si ucid fara mila. Numarul Rephelimilor din Wolfcraft creste.
Insa cine spune adevarul si cine incearca sa o manipuleze ?

Desi au trecut doua zile de cand am terminat de citit volumul II din romanul Provocarea – seria Rephelimii, inca ma aflu sub imperiul emotiilor. Imediat cum imi amintesc anumite evenimente petrecute in carte, simt ca pulsul mi-o ia razna. Nu doar ca am savurat fiecare actiune in parte,ci am trait practic fiecare moment. Simteam ca sunt alaturi de personaje, ca fac parte din grupul lor. Aventura lor a fost si aventura mea.

Va marturisesc ca am trait o multime de sentimente contradictorii. De fiecare data cand imi spuneam ca pot avea incredere intr-un anumit personaj, se intampla ceva si trebuia sa reevaluez intreaga situatie. Daca la inceput se presupunea ca cineva joaca rolul de “lupul cel rau”, ma trezeam ca intuitia imi soptea ”nu poate fi dracul chiar atat de negru”. Practic, in Provocarea, orice personaj pozitiv poate fi de fapt unul negativ si viceversa.Iar finalul mi-a taiat rasuflarea.
Inca o data Simona Stoica m-a surprins cu talentul si creativitatea de care a dat dovada.Are harul de a construi o lume magica. In acest volum avem parte de o intriga plina de mister, mizele sunt mult mai mari, actiunea si mai alerta, intorsaturile de situatie sunt de necrezut si spre marea mea bucurie, exista si suspans romantic. Personajele sunt frumos conturate,autoarea reusind in mare parte sa “imbrace” pe fiecare intr-o aura de mister.
1.DesireeDesiree mi-a captat atentia prin felul de a fi .Este sigura pe ea,ascunsa si isteata. Neincrezatoare, precauta, ii place sa-i studieze pe cei din jur, inainte sa intre in vorba cu cineva. Nu ii place sa-si arate adevaratele sentimente, iar daca cineva reuseste sa o descifreze,imediat se inchide in sine. Are anumite calitati pe care Jack Harper i le-a remarcat – fire rebela, independenta, ambitioasa, hotarata – si din acest motiv (si nu numai) se simte atras de ea.La randul meu, i-am admirat modul de cum actioneaza atunci cand este in pericol,dar au fost si cateva lucruri care m-au deranjat la ea : ironiile, ura pe care si-o dezvolta fata de sora sa, Sarah si modul cum s-a comportat cu Derek atunci cand acesta ii marturiseste ca este indragostit de ea.
Jack HarperCat despre personajul principal masculin, Rephelimul Jack Harper, acesta este foarte greu de descifrat tocmai pentru ca stie foarte bine sa-si mascheze trairile si gandurile fata de toti. Ma intriga misterul care il invaluie. Asa cum se stie deja, exista un lider al Rephelimilor – Azazeal, cel care i-a creat, care le-a dat puteri, iar Jack este mana lui dreapta si conducatorul Rephelimilor. Si asa cum spune si Eliza,sora lui Jack, “nimeni nu poate sa ucida asemenea lui. Moartea este o parte din el care nu poate fi inlaturata sau infranta. Ii dirijeaza viata si i-o controleaza”. In trecutul sau s-au petrecut cateva evenimente care nu au fost dezvaluite in carte si care m-au facut sa-mi pun o gramada de intrebari. Si mai ales ma intreb cine a fost acea Ea la care el a tinut si care a fost omorata de Rephelimul Malek.Sper ca raspunsul sa-l aflu in curand.

Inca din primul volum stiam de legatura neobisnuita dintre Desiree si Jack Harper, trairile,sentimentele,durerile unuia fiind percepute si de celalalt (cand Jack a fost ranit,fata i-a simtit durerea, a trait-o ca si cum ea ar fi fost cea ranita), conexiune de care se tem toti,inclusiv creatorul Rephelimilor, Azazael. Stiam ca intre ei exista si o anumita atractie pe care nici unul nu era pregatit sa o recunoasca si am jubilat atunci cand am vazut ca in sfarsit se apropie unul de altul din ce in ce mai mult.
De aceasta data aflam si cate ceva despre lumea Rephelimilor, taramul Haven, Voal si despre luptele dintre Rephelimi si Umbre. Insa nu vom putea dezlega intregul mister al acestei lumi. Il vom afla treptat.Probabil ca v-ati pus intrebarea ce este un Rephelim. Este o fiinta omeneasca care respira, mananca, doarme,sufera, plange, rade,doar ca are niste abilitati pe care oamenii obisnuiti nu le au. Poate sa auda de la mare distanta, poate simti o prezenta straina la o distanta de cateva sute de metri, vede la fel de bine noaptea ca si ziua,desi in intuneric se simte mult mai bine. Dar cel mai important lucru este ca are viziuni, care il poate afecta. Vede Moartea si trebuie sa o respecte.

2.Jack Harper“In viziuni,putem vedea oamenii cum mor.Ne asiguram ca isi gasesc sfarsitul in acelasi mod cum se intampla si in visurile noastre. In caz contrar, o alta viata va apune.Una apropiata noua.Moartea isi urmeaza cursul, la fel ca si Viata.Un ciclu care va continua mereu, care niciodata nu se va sfarsi, care nu trebuie sa se sfarseasca, indiferent de pretul pe care suntem obligati sa-l platim”.

Actiunea din al doilea volum din Provocarea,are loc la cateva zile de la incidentul din Wolfmaner. Atunci, Desiree impreuna cu prietenii sai,Michael,Derek,Viola si sora ei,Sarah au intrat in conac manati de curiozitate,cu dorinta de a dezlega un mister vechi de acum 150 de ani – moartea familiei Rockner. Dar ce au vazut acolo si ce au descoperit le-au pus vietile in pericol.
Jack Harper a revenit in Haven unde afla ca Azazeal,creatorul Rephelimilor, este ingrijorat de legatura care s-a creat intre el si Desiree si are de gand sa o trimita pe Eliza,sora lui Jack, dincolo de Voal pentru a si-o castiga ca prietena,  de a o proteja, dar in acelasi timp sa ii zdruncine increderea pe care aceasta o are in Jack sau mai bine zis, legatura care s-a format intre ei.
Intre timp, Desiree si prietenii ei incearca sa dea uitarii evenimentele petrecute in conacul Wolfmaner. Din pacate pentru eroina noastra, amintirile i-au ramas in continuare la fel de vii, iar cosmarurile nu-i dau pace. Intr-o noapte, pe cand incerca sa adoarma, pur si simplu i s-a facut rau, a inchis ochii, iar cand i-a deschis s-a trezit ca este in conacul Wolfmaner. De fapt, intrase fara sa vrea in mintea Violei, si a aflat ca aceasta este in cautarea unui jurnal ascuns in conac. Nici bine nu-si revine din viziune ca se trezeste in casa cu Viola care o ameninta ca daca isi mai foloseste vreodata puterile o va omora.
A doua zi, la liceu isi face aparitia o noua colega – Eliza Harper, o tipa sociabila, vorbareata care se imprieteneste destul de usor cu Desiree. La un moment dat, Eliza reactioneaza ciudat si ii spune lui Desiree ca exista un El prin zona care ii pune viata in pericol, dar sa nu-si faca grija pentru ca ea o va ajuta. Ciudate vorbe, nu? Cineva este pe urmele lui Desiree cu gandul sa o omoare. Dar nu doar ea este in primejdie,ci si sora ei. Si asta pentru ca focul izbucneste in scoala, iar o silueta intunecata o urmareste pe culoar.Cand silueta si-a inlaturat gluga, Sarah a constat ca poate sa vada prin ea. Spre norocul ei, misterioasa aparitie nu este nimeni altul decat baronul Rockner (este mort de 150 de ani), care de fapt dorea sa o previna.

“- Isi vor gasi sfarsitul doar daca le veti omora in acelasi fel.Viitorul trebuie sa fie oglinda trecutului pentru ca spiritul lor sa dispara,altfel intreg orasul va fi condamnat.Sangele va curge,iar haosul se va declansa,distrugandu-va pe toti .Grabiti-va,mai aveti putin timp.”

Dupa aceste evenimente petrecute in liceu,cam toti prietenii lui Desiree,inclusiv ea,incep sa-si schimbe comportarea.Devin nervosi,dezorientati,nestiind cine si de ce le vrea raul.Dar se pare ca Desiree ascunde ceva si nu stie cum vor reactiona prietenii sai cand le va povesti despre Viola si de creatura care ii bantuie de ceva vreme somnul. Cu riscul ca va fi considerata o ciudata,incearca sa-i previna ca sunt cu totii in pericol. Din pacate acestia nu o cred si pe deasupra, Desiree constata ca Derek o minte, fara sa ezite sau sa dea un semn ca ar avea remuscari. Pe parcursul lecturii ne dam seama ca se intampla ceva cu Derek. Si Sarah are o comportare ciudata.Iar modul cum reactioneaza la un moment dat,o face pe Desiree sa o perceapa altfel pe sora sa, ba mai mult, sa o urasca. I se pare a fi o fiinta rece,calculata,falsa si manipulatoare. Michael este singura persoana de care mai simte afectiune, dar si el parca s-a schimbat de cand intrase in conacul Wolfmaner.
Nu e de mirare ca mai multa incredere are in Eliza si Jack, din moment ce acestia sunt singurii care o apara de fiecare data cand Creaturile (Umbrele) isi fac apritia si o ataca. Aceste atacuri sunt din ce in ce mai frecvente. Dar de cele mai multe ori,ea este nevoita sa se descurce singura.
Insa in Wolfcraft se muta familia Russell,care au o fiica adoptiva pe nume Hope. Din primul momentul in care Desiree o vede, simte ca era ceva in acesta fata care o inspaimanta. Parca avea ceva neomenesc in miscari si in modul in care vorbea. Arata ca o naluca, palida si avea o privire ostila. Silite fiind sa mearga in vizita la familia Russell, Desiree si Sarah descopera in piscina cadavrul unei femei. Dar din pacate, dau nas in nas si cu Creatura care a omorat-o pe femeie. Sarah se sperie si o rupe la fuga, lasand-o pe Desiree singura sa se confrunte cu infricosatoarea aparitie care arata ca o fata doar ca era…moarta.
Relatia dintre cele doua surori se raceste. Desiree simte o enorma ura fata de Sarah, dar cu toate acestea, va fi nevoita sa ii sara in ajutor in momentul in care o noua Creatura va incerca sa iasa dintr-o oglinda afla in camera lor. Se pare ca asa stiau Creaturile unde se afla Desidree – datorita oglinzilor.

Din acest moment lucrurile se complica. Creaturile ataca din ce in ce mai des. Orice oglinda poate fi calea de acces in Wolfcraft. Dar vine si surpriza : Desiree descopera ca poate controla focul. Ce se intampla in acel moment? Dar un misterios mesaj o pune pe Desiree in situatia de a se reintoarce in conacul Wolfmaner.

Timpul se scurge iute in defavoarea voastra si mai aveti doar cateva ore pana veti putea impiedica urmatoarea crima.Michael si Derek trebuie sa fie opriti inainte sa fie prea tarziu.Vor sa intre in Wolfmaner si sa descopere toate misterele ce inconjoara familia Rockner,insa veti fi impiedicati de unul ce are chip de prieten,dar va este de fapt dusman.Grija mare sa nu fiti pacaliti,caci in biblioteca va trebuie sa stati ca sa opriti cealalta varsare de sange.Oglinda are doua fete,doua camere,doua aspecte total diferite…aveti grija pe care o alegeti,fiindca ele par identice,dar aparentele sunt inselatoare.Destinul unor suflete este in mainile voastre.Judecati bine si o sa reusiti ,ganditi prost si moartea va lovi din nou.

Cine sa fi trimis mesajul? Sa existe printre ei un tradator? Cine este de fapt Hope ? Reprezinta ea vreun pericol? De ce unii Rephelimi ,precum Malek, incearca sa o omoare pe Desiree? Cine sa fie misterioasa aparitie care ii sare lui Desiree in ajutor? Jack Harper sau Eliza o cunosc?Pe cine incearca sa ascunda Derek? Va reusi Eliza sa distruga legatura dintre Jack si Desiree? De ce Viola, dar si Jack Harper sunt in cautarea unui anumit jurnal ascuns in conacul Wolfmaner? Si de ce are nevoie Azazeal de el? Ce legatura au toate acestea cu asasinarea familiei Rockner ce a avut loc in urma cu 150 de ani? Nu va ramane decat sa acceptati Provocarea Rephelimilor si sa aflati singuri raspunsul la toate aceste intrebari.
Romanul Provocarea este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana acum .Daca nu ati cumparat cele doua volume, va recomand sa o faceti, iar cei care le au deja, sa nu mai amane – cititi-le!

10 puncte plus/10

Autor: Alina

by -
18

Foc si Cenusa. Lumina si Intuneric.Pasiune si Obsesie.

Rephelimii – Provocarea (volum I ) de Simona Stoica – Editura Herg Benet

Editura : Herg Benetprovocarea-vol-1_1_produs

Colectia : Cartile Arven

Data aparitiei : Noiembrie 2014

Numar pagini : 336

Gen : Fantasy

Foc si Cenusa. Lumina si Intuneric.Pasiune si Obsesie.

In stravechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini condusi si instruiti de Azazeal Vellenhall, incearca sa impiedice declansarea unui razboi cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o gasi pe nepoata lui Azazeal – tanara Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Insa cand descopera misterele care inconjoara conacul Wolfmaner si cine e raspunzator pentru crimele savarsite in urma cu 150 de ani, Desiree refuza sa isi accepte mostenirea si sa infrunte trecutul. Jack nu are de gand sa renunte si ar face orice ca sa salveze Havenul. Ii va castiga increderea, o va minti si o va seduce pentru a-si indeplini misiunea.

Provocarea a fost acceptata.

1.DesireeAm scris si am sters.Si am scris din nou.De ore bune incerc sa exprim exact ceea ce inseamna pentru mine acest prim volum din romanul “Provocarea”,seria Rephelimii,scris de Simona Stoica.Si imi dau seama ca oricat as incerca sa imi caut cuvintele potrivite, tot nu voi reusi sa imi exprim dragostea fata de aceasta serie,fata de aceste personaje.Pentru mine “Provocarea” a insemnat exact povestea pe care mi-o doream de mult timp.Fiecare iubitor de carte indrageste un anumit gen literar ( sau mai multe) si cauta acea poveste care sa fie cat mai aproape de cerintele sale.Dupa modul in care am reactionat la final de lectura (lasand la o parte emotiile,beatitudinea si zambetul tamp de pe chip), repetand ca o placa stricata “wow”,pot afirma cu certitudine ca am gasit povestea fantasy potrivita mie.Nu ma refer doar la faptul ca mi-a placut stilul autoarei,actiunea alerta,numeroasele rasturnari de situatie,originalitatea sau complexitatea personajelor ,ci romanul in intreaga sa chintesenta.

Jack HarperAcum o saptamana m-am decis sa citesc primul volum,mai mult din curiozitatea.Voiam sa stiu cat mai multe despre aceste fiinte supranaturale – Rephelimii.Si fara sa imi dau seama m-am trezit ca sunt dependenta parca de ei si de intreaga poveste.Prietenele mele ma tot intrebau daca am reusit sa termin de citit cartea.Iar eu incercam sa mut discutia pe alte teme pentru ca nu voiam sa spun adevarul : nu doar ca il terminasem de citit,ci il reciteam.Ma indragostisem de poveste,de Jack Harper,Desiree,Derek etc. Cand am ajuns la ultima pagina,in loc sa inchid cartea,m-am trezit ca ajung de unde am plecat – la prima pagina.

Provocarea” este cu totul diferita de alte carti,si asta nu doar pentru ca Simona a inventat notiunea de Rephelim,ci(si) faptul ca,intr-un mod mai aparte ,povestea nu are personaje pozitive sau negative.Sau daca le are,nu stim (deocamdata) care este de partea Binelui sau a Raului.Nici dupa ce am citit acest volum,nu imi pot da seama cine este cu adevarat dusmanul.Banui,dar nu sunt ferm convinsa.Nu mi s-a mai intamplat sa citesc o carte si sa ma trezesc ca nu am de fapt incredere in niciun personaj.Am fost”nevoita”sa-mi pun la treaba toate celulele cenusii,in incercarea mea de a cauta anumite indicii care sa ma duca spre aflarea adevarului .Nu stiam nici daca ma puteam baza pe intuitie.La un moment dat ,mi-a trecut prin minte ideea ca poate Desiree viseaza si cat de curand se va trezi din cosmar .Traiam cu senzatia ca orice era posibil.

Primul volum din “Provocarea “ incepe cu un eveniment petrecut in trecut in Templul Oracolului din The Fall Haven : aparitia Umbrei care starneste groaza in sufletele tuturor.Isi facuse simtita prezenta tocmai pentru ca voia ca lumea sa cunoasca cine va fi responsabil pentru distrugerea cetatii.Daca pe moment nu intelesesem de ce a patruns in casa Helenei Hollow,cu hotararea ferma de a-i separa pe cei doi prunci ai acesteia,raspunsul nu a intarziat sa apara.

“ — Voi doi veti schimba soarta multor oameni…Ii veti salva de la moarte si veti incerca sa ma opriti. Nu pot permite acest lucru, spuse cu manie in glas. De aceea trebuie să fiti despartiti. De aceea veti trai in lumi separate, pana cand va veni momentul sa va infruntati. Impreuna, ma puteti invinge, dar pentru a izbuti veti avea nevoie de ajutorul cuiva care va reprezenta insasi legatura dintre voi. Insa aceasta persoană va fi dusmanul unuia si dragostea celuilalt.”

Rephelim Jack Harper 2Povestea se muta apoi in Haven,locul in care salasluiesc Rephelimii(grup de asasini). Azazeal Vellenhall,creatorul /conducatorul acestora, ii cere lui Jack Harper (liderul Rephelimilor) sa treaca dincolo de Voal pentru a o gasi pe Desiree,nepoata lui.Misiunea acestuia va fi aceea de a o pazi ,de a-i castiga increderea si de a o convinge sa vina cu el in Haven,inainte ca dusmanii sa ajunga primi la ea, impiedicand astfel declansarea unui razboi.Din pacate Desiree nu a crescut in lumea lor si nici nu isi cunoaste adevarata putere .

Si in sfarsit ajungem in Wolfcraft,un oras situat in munti,locul unde traieste si invata tanara noastra Desiree.Vom face cunostinta cu prietenii si colegii ei de liceu – Viola,Derek,Michael si sora ei,Sarah si vom asista la momentul in care Michael le propune o mica excursie,o provocare,ceva prin care sa-si testeze cu totii capacitatile. Si atunci,lui Desiree ii vine ideea ca ei sa patrunda ilegal in conacul Wolfmaner,in speranta ca poate vor descoperi ce s-a intamplat cu adevarat in urma cu 150 de ani si cine ar fi putut fi responsabil de crimele savarsite atunci.

Dar pana ca Desiree sa pornesca spre conac,un anunt misterios o indreapta spre magazinul de vrajitorii,detinut de vrajitoarea Miranda care ii face o propunere : sa aleaga o carte dintr-un pachet de carti si in schimb,ii va spune ce stie despre evenimentele de acum 150 de ani,despre seara in care a avut loc balul organizat si gazduit de familia Rockner la Wolfmaner,seara in care toti cei patru membrii ai acestei familii si-au gasit sfarsitul.Insa din cartea pe care o alege reiese ca este urmarita ,ca cineva ii vede toate miscarile si actioneaza ca o umbra,fiind mereu in preajma ei.

“ –Fereste-te de cel ce zaboveste in intuneric si are noaptea ca aliat,caci acela iti va grabi sfarsitul!Nu te increde in cel al carui suflet nu-l poti citi si nu-i cade prada farmecelor,caci atunci vei fi pe veci pierduta!

-Dati-mi drumul !am reusit sa strig ,imbrancind-o pe Miranda cat sa ma pot ridica de pe scaun.

-E aici! E aici,chiar in acest moment !Te vede si asteapta momentul potrivit ca sa apara.Te va transforma si te va face asemenea lui ! Iti va castiga increderea si poate chiar inima ,atragandu-te de partea sa! Ferea! FEREA!!!”

Sa fie oare adevarat ce spune vrajitoarea Miranda?Adevar sau minciuna,nu se stie ,dar cert este faptul ca cineva imbracat cu o pelerina neagra,cu gluga trasa mult peste chip, o urmareste indeaproape.Dar cine sa fie misterioasa faptura ?

Cu toate ca a fost avertizata de vrajitoare,Desiree isi urmeaza planul de a-si insoti prietenii in marea aventura.Autoarea a descris atat de bine atmosfera din Parcul Negru si Padurea Corbului in miez de noapte,drumul pe care acestia il fac spre conacul bantuit,incat mi se zburlise pielea.Din momentul in care vor escalada zidul inalt ce inconjoara conacul parasit,au loc o serie de intamplari greu de explicat : naluciri(aparitia pe scoarta unui copac a blazonului familiei Rockner – un lup care se uita intr-o oglinda,dar caruia nu i se vede reflectia),stari de sufocare etc.Toate ca toate,dar cel mai mult m-a uimit cine anume ii ajuta sa treaca prin labirint,pana in dreptul unei oglinzi prin care acestia vor fi nevoiti sa treaca.Va fi o surpriza si pentru voi.

Din momentul in care acestia pasesc in oglinda si se trezesc in biblioteca conacului parasit incepe provocarea.Multe lucruri ciudate se vor petrece,Desiree si prietenii sai fiind prinsi practic in mijlocul unor manifestari supranaturale : globuri de foc isi fac aparitia,torte ce se aprind si se sting,litere care se transforma in sange,soapte pe care doar Desiree le aude.Daca la inceput incaperile sunt curate,lipsite de praf ,ca si cum nu ar fi trecut 150 de ani de cand ultimul om a pus piciorul in conac,treptat acestea isi vor schimba infatisarea. Ce se intampla in Wolfmaner? Cand isi schimbau salile infatisarea si de ce? Care era cauza? Si se pare ca si comportarea tinerilor se va schimba.Nu mai au incredere unii in ceilalti,fiecare parca ascunde cate ceva sau dau impresia ca stiu ceva,spun vorbe fara de inteles si ajung sa se suspecteze intre ei.Nimic nu este ceea ce pare a fi.Desiree va ajunge sa nu mai aiba incredere in nimeni.Se simte amenintata ,dar cine ii vrea raul? Vreunul dintre prieteni,misterioasa faptura al carui chip nu-l poate distinge sau cineva necunoscut?

biblioteca ,conaculDar o noua provocare apare la orizont.Un misterios mesaj scris pe una dintre oglinzi ii fac sa porneasca la vanatoarea de indicii ce ar duce la descifrarea misterului :

Ca sa descoperi misterul ce inconjoara conacul,trebuie sa fie reconstituita oglinda principala.Cauta cele 7 bucati,pierdute prin castel,uneste-le si priveste.Dar grija mare,odata ce misterul va iesi din umbra,EL va reveni,iar moartea va zgudui din nou locul,caci nimeni nu-i va putea opri pe supusii sai.

Ce se intampla in momentul in care vor fi reunite toate cele 7 bucati ?Ce vor vedea in oglinda?Vor descoperi ce s-a intamplat in urma cu 150 de ani?Ce legatura au toate acestea cu Rephelimul Jack Harper? Ce face acesta in tot acest timp?Ce se intampla in momentul cand Desiree si Jack Harper se vor afla fata in fata?Ce legatura speciala exista intre cei doi? Ce sentimente are Desiree fata de Rephelim?Va reusi Jack Harper sa ii castige increderea? Nu va ramane decat sa acceptati Provocarea Rephelimilor si sa aflati singuri raspunsul la toate aceste intrebari.Va recomand sa o cititi pentru ca merita.Veti avea parte de o aventura de neuitat.

10 puncte plus /10

Autor: Alina

Tu cat de mult te poti ascunde de magie?”Neamul_Corbilor

Roxana si Nicol, doua adolescente cu personalitati aparent diferite, devin cele mai bune prietene dupa o noapte in care viata li se va schimba complet. impartasind acelasi secret, ele vor incerca timp de mai multi ani sa duca impreuna o existenta cat mai banala, cotidiana, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.

Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni in mijlocul unei confruntari seculare intre cele mai puternice neamuri de vrajitori, cele doua tinere au de ales intre a fugi mereu sau a-si infrunta adversarii. Intunericul este insa foarte aproape, mult prea aproape…

Magie si actiune, rasturnari de situatie, intrigi tesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al cosmarurilor devenite realitate, in care moartea pandeste din coltul oricarei strazi, in ochii oricarui trecator si chiar din adancul propriului suflet. Lupta abia a inceput, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodata sa fie cel care va castiga suprematia asupra intregii lumi.

Sursa Editura Herg Benet

Prospect-de-femeie1-325x500La data de 05 septembrie 2014 se va face lansarea volumului “Prospect de femeie” de Ana Barton si va avea loc in cadrul Zilelor Cetatii Targoviste. Evenimentul se va desfasura la libraria Fragilistic (Mircea cel Batran H8, Targoviste), de la ora 18, iar intrarea este libera si incurajata.

Scurta descriere „Prospect de femeie”

Delicatete si forta, stihuri-volute si umor, uimitoare bogatie de limbaj si sensibilitate incandescenta, poezie-n proza si invers. Emotie. Sau o sinecdoca splendida. Trebuie nota de subsol?“ Razvan Petrescu

Cine-a spus «Madame Bovary c’est moi» a fost destept. Asa e si scrisul Anei Barton: iti place, te excita si apoi te racoreste. Ramii, dupa lectura, cu senzatia de intilnire rara.“ Ara septilici

Ironic, dar ludic. Dulce, dar muscator. Brocat, delicat si cu un simt al detaliului precum o dantela frivolite. «Prospect de femeie» se ia pe nemincate, pe inima goala, caci o umple cu virf si indesat. Nu are contraindicatii, iar supradozajul este recomandabil pentru cord si neuron.“ Petronela Rotar

Vine in literatura dinspre publicistica. si o face in forta, cu o placere acaparanta a povestirii. Poseda stiinta fermecarii cititorului datorita firescului si lipsei de inhibitii. Ana Barton are toate atuurile unei scriitoare de exceptie.“ Alexandru Petria

Sursa Editura Herg Benet

%d bloggers like this: