Tags Posts tagged with "Editura Letras"

Editura Letras

Contract marital, de Alexa Drăgan-vol 1

Editura: Letras

Număr pagini: 256

   Mi-a trebui ceva vreme să mă hotărăsc dacă să scriu ceva despre acesta carte.  Am decis, în final, ca ar fi ok să îmi expun părerea, poate cine stie, am perceput eu greşit, iar voi cei care aţi citit-o aveţi argumente solide să le demontaţi pe ale mele.

   O carte ce se citeşte cu uşurinţă, o poveste de dragoste emoţionată, posesivă şi umbrită de frici. Personaje cu temeri, dar sufletiste, ce încerca să îşi depăşească trecutul dureros, să îşi trăiască prezentul şi viitorul, să creadă în fericire şi să lupte cu sinele lor.

   Ana este o femeie cu un trecut dureros, din acest motiv este reticentă în relaţii. Damian Alexander are şi el partea lui de trecut destul de întunecat ce îi dezvoltă temeri, deşi pare un bărbat extrem de puternic. Liantul dintre cei doi şi cum ajung la o căsătorie de convenienţă în prima fază este Miruna, fetiţa lui Damian. Ana o cunoaşte pe micuţă atunci când aceasta era agresată verbal în faţa şcolii. Intervine, deşi nu prea era în măsură, dar gestul persoanei mature care agresează un copil a făcut-o să ia atitudine. Între cele două (Ana şi Miruna) se  dezvoltă o relaţie strânsă de prietenie, simpatie şi iubire.

   Pe tatăl ei îl cunoaşte la o petrecere, habar nu avea că vila luxoasă unde avea loc petrecerea era de fapt a lui Damian Alexander şi Miruna este fiica acestul om potent financiar, dar mai ales atrăgător.
Primul impact dintre cei doi protagonişti este incitant şi interesant, preconizând că va ieşi ceva cu scântei. Îmbrăcată foarte sexy, Ana este etichetată şi Damian o acostează în toaleta femeilor. Are loc un schimb de replici cu subînţelesuri, apropouri, şi Ana devine un arici, plesnind verbal în mândria domnului milionar. Ce urmează după câteva zile? Un buchet uriaş de trandafiri cu scuzele de rigoare şi invitaţia la cină, incluzând şi o o discuţie foarte importantă.

   Despre ce discuţie este vorba, cred că v-aţi dat seama, Damian are nevoie de o soţie să câştige custodia deplină a Mirunei şi îi propune Anei un contract marital, având in vedere relaţia ei cu fiica lui.
Cum decurg lucrurile? Vor fi şi roz şi gri şi momente roşii pline de pasiune, dar şi negrul trecutului care va veni în val. Care dintre cei doi va fi mai puternic să depăşească momentele întunecate, să accepte viitorul, citiţi voi.

   Ca şi bază, temelie, povestea este bună, dar, din păcate nedezvoltată suficient şi cel mai deranjant, clişeică. Mă refer aici, în special, la dialoguri. Partea de gânduri ale personajelor, temerile lor, naraţiunea, sunt în regulă, autoarea reuşind să le aştearnă pe hârtie destul de coerent şi cursiv, dar toate acestea sunt umbrite de dialogurile clişeice, liniare şi mult prea siropoase. Acel alint ,, iubirea mea”, ,,iubire”, folosit în majoritatea dialogurilor, ajunge să deranjeze vizual şi mental. Prea mult, prea des, prea dulce.

Iubire, ia-mă! Fă ce vrei cu mine, sunt a ta.
-Nu te opri, iubire.
-Iubire, dacă aşa o să înceapă toate dimineţile noastre, o să întârzii mereu la muncă….
-Idem, iubire. Dacă o să continuăm aşa, o să reuşeşti să mă omorî….
-Cred că este timpul să facem un dus pentru a ne răcori, nu?
-Sigur că da, iubire. Chiar avem nevoie să ne răcorim, plus că trebuie să ne grăbim….

Şi acest stil de dialog întâlnim în special în partea a doua a cărţii.

   Da, astfel de alintări: ,,iubirea ”, ,,iubi”, etc… sunt folosite de foarte multe cupluri, dar, tocmai asta le face să devină clişeice, neverosimile şi puerile. Ce vreau sa evidenţiez este faptul că:  într-un cuplu din viaţa reală aceste forme de alint dau bine, pentru că este vorba de ton, vibraţie, sentiment, tachinare, etc, dar atunci când aduci toate acestea într-o carte, si mai ales repetitiv, nu dau bine- devin cuvinte fade şi strică farmecul originalităţii.

   Iar….. -De ce eşti supărată, cumnată?ooo, parcă-I desprins din viaţa la ţară.

   Adică, dacă tot suntem în zona de poveste la un nivel de profunzime, mai cu stil, nu stricăm feng şhui-ul cu ,,pieţisme”. Dacă subiectul cărţii ar fi fost ceva de genul Moromeţii, da, aceste exprimări erau ok, făcând parte din context şi din peisajul rural. Dar aşa, a fost ca nuca în perete. Deşi există o singură formulare a fost suficientă pentru mine să mă facă să îmi schimb radical părerea, evident alături de celelalte dialoguri.

Din acest motiv, deşi cartea ca fundament ar fi ok, idee bună, dialogurile o depunctează.

   Autoarea are un real potenţial, dar din punctul meu de vedere ar trebui să lucreze la partea aceasta, să încerce să aducă pe pergament dialoguri inteligente şi originale, să scape de acel sweet love story. Cu siguranţă povestea ar fi fost de multe stele.

   Aş vrea ca autoarea să nu se supere pe mine, nu scriu cu răutate aceste remarci, şi să ia ca pe ceva constructiv, pentru că este păcat, are talent în special pe partea narativă şi de construcţie.

   Cel mai mult mi-a plăcut începutul şi finalul acestui prim volum, finalul însemnând ultimele 4 pagini, dar asta nu a fost suficient să spun că mi-a plăcut cartea per total din motivele scrise mai sus. M-am bucurat la început crezând ca va fi ceva frumos, totul părea în regulă, dar cuprinsul a fost decisiv.

   Nu ştiu cum va fi volumul doi, dar sper ca autoarea să vină cu un stil nou.

   Sunt probabil cititori cărora le-a plăcut foarte mult cartea şi le respect percepţia, din acest motiv puteţi citi şi voi cei care nu aţi facut-o, poate cine ştie, aveţi o altă părere faţă de ceea ce am scris, dar eu nu am reuşit sa trec peste clişeu.

     Contract marital Vol.1: Anastasia de Alexa Drăgan

La Editura Letras a apărut cartea Contract marital-Vol. 1 Anastasia de Alexa Drăgan

      Un roman de dragoste de Alexa Dragan  100% romanesc si care te tine cu sufletul la gura.  Anastasia Dima – o femeie de 28 de ani pe care viata a pus-o de atatea ori la pamant, dar care in ciuda tuturor acestor lucruri, a reusit de fiecare data sa se ridice si sa lupte in continuare.
Miruna Alexander- fetita  care ii fura inima Anastasiei… doua suflete ranite la fel de mult, in ciuda diferentei de varsta…

     Damian Alexander – un barbat de 32 de ani, frumos, bogat, playboy notoriu, care pare ca le are pe toate, dar aparentele insala… si-a pierdut sotia in urma cu sapte ani, la nasterea fiicei lor, si de atunci are un gol in suflet pe care nicio femeie nu a mai putut sa-l umple.
    Soarta ii aduce impreuna pe cei trei, in situatii cel putin ciudate… astfel Anastasiei i se schimba viata radical, cand i se ofera un Contract Marital. Ce se va intampla cand sentimentele isi vor face loc in relatia lor?       Vor ramane impreuna cand va expira contractul sau se vor desparti? Trecutul Anei care revine in viata lor ii va desparti sau ii va uni?

    Fragment din roman:

    “Ii las hainele pe care le va purta pe pat si cobor in living. Miruna, cand ma vede, imi sare in brate, fericita ca sunt gata si vom pleca in curand. Incantarea din ochii sai imi topeste inima, fericirea sa ca toata vacanta de vara o va sta la ferma este evidenta si atat de molipsitoare incat incep sa rad impreuna cu ea. Ador sa o vad fericita, am ajuns sa iubesc atat de mult aceasta mica fiinta, inca ma mir cum de nu mi-a bubuit inima din piept pana acum. 
    O strang mai bine in brate si o pup. Nu stiu ce m-as face daca as pierde-o, as muri. O iubesc ca si cum ar fi a mea, ca si cum eu i-as fi dat nastere.
    Ii ascult incantarea din glas, cand imi povesteste despre ferma, despre cai, despre faptul ca nu a mai fost acolo de cand era mica si ca abia asteapta sa ajunga.
    Incep sa rad din cauza afirmatiilor sale, dar ma opresc, cand sotul meu ne cuprinde cu bratele sale puternice, sarutandu-ne pe frunte.
    Ma chinui sa nu las lacrimile sa imi curga din ochi, Acest sentiment de apartenenta, pur si simplu ma topeste. Oricine ne-ar vedea, ar zice ca suntem o adevarata familie, si intr-un fel asa este, singurul lucru ce lipseste din aceasta ecuatie este dragostea sotului meu pentru mine, dar sper ca va veni, cu timpul.
    Ii zambesc, avand inima plina de speranta imi zambeste la randu-i, dupa aceea depunandu-mi un mic sarut pe buze, facandu-mi cu ochiul. Stiu ce a vrut sa imi transmita. Ca atunci cand vom ajunge la ferma, nu mai am scapare. Off, cine i-o fi zis ca vreau sa scap? Abia astept! Cu acest gand, ii zambesc cu gura pana la urechi, acesta ghicind ce am in cap si incepe sa rada.
    Cu chiu cu vai, imi iau privirea din ochii sai, in momentul in care cumnata mea ne zice sa pornim odata, ca ea nu mai are rabdare nici ea, nici Miruna.”
logo_libris
%d bloggers like this: