Tags Posts tagged with "editura Librex"

editura Librex

by -
20

 Cealaltă față a lui Aaron Manson de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman-recenzie

        (volumul 2 al seriei O pereche criminală)

Editura : Librex Publishing

Data apariției: Mai 2017

Număr pagini: 391

Bliss White, o adolescentă aparent simplă şi cu o viaţă plictisitoare, dezvoltă o pasiune secretă pentru banda de motociclişti apărută recent în oraş. Învăluiţi în mister şi niciodată la vedere, banda Phoenix se ascunde de o lună întreagă în vechiul hambar de pe malul Lacului Ontario, fiind urmăriţi internaţional pentru o serie vastă de infracţiuni. Dar când Bliss le descoperă unul dintre locurile ferite pe care aceştia le frecventează, sunt nevoiţi să-şi înăbuşe instinctul de a fugi şi să joace cartea cea mare – cartea încrederii.

Între timp, Bliss este nevoită să se confrunte şi cu un client special al cafenelei în stil american, la care lucrează ca şi chelneriţă. Adam se dovedeşte a fi un băiat de nouăsprezece ani cu probleme temperamentale, plin de vulnerabilitate şi lipsit de încredere.

Dispariţia bruscă a prietenului său cel mai bun, Aaron, o bagă şi mai adânc în încurcătură şi se trezeşte luând parte la războiul bandei Phoenix cu o altă bandă rivală, pentru a proteja un membru de care se ataşează iremediabil.

Pe parcurs, eroina roşcată află că persoanele în care capătă încredere deplină au mai multe feţe. Dar oare Aaron Manson are şi el o a doua faţă?

  Dacă O pereche criminală m-a surprins plăcut datorită stilului amuzant adoptat de cele două autoare, “Cealaltă față a lui Aaron Manson” mi-a cucerit inima și a devenit una dintre cărțile mele preferate. Cel de-al doilea volum al seriei este total diferit de primul, în privința stilului, al intrigii și suspansului. Pot spune că e și alt gen –  un thriller romance plin de tensiune, mister și revelații surprinzătoare.  

   Am apreciat faptul că acest roman te ține în suspans, te determină să faci o serie de conexiuni și te îndeamnă să-ți pui o serie de întrebări: ce legătură ar putea fi între o bandă de motocicliști și echipa lui Simon (vezi acțiunea din primul volum), de ce este atât de importantă Bliss pentru motocicliști, ce secrete ascund toți bărbații din preajma fetei etc.

   Când am citit O pereche criminală, aveam impresia că asist la o comedie romantică, discuțiile spumoase fiind puțin cam exagerate sau jenante (din cauza glumelor proaste făcute de Jace), dar cel de-al doilea volum a avut un subiect mult mai serios, iar glumele și ironiile dintre personaje nu au mai depășit măsura decât pe alocuri (mai mult spre final), din vina … celeilalte fețe a lui Aaron Manson.  

 Referitor la titlul cărții, trebuie să vă marturisc că m-a luat prin surprindere schimbarea de comportament a protagonistului. Există o mare diferență între tipul Arron de la începutul cărții – atent cu Bliss, calm, tăcut și aproape invizibil, la acel Arron temperamental, exploziv, fără limite, care pare a fi  o clonă enervantă a lui Jace.

 Dacă în primul volum, protagoniști au fost Carol și Jace, povestea fiind centrată pe grupul de asasini plătiți ai lui Simon, de această dată, ei au un rol secundar, iar rolul principal îl are Bliss White, o adolescentă naivă care are ghinionul (sau poate că nu?) să intre în atenția unui grup de motocicliști. În plus, e confuză în privința sentimentelor pentru Aaron, cel mai bun prieten al ei. Nu există îndoială că îl iubește ca pe ochii din cap, dar nu-și poate da seama dacă îl iubește mai mult decât ca pe un prieten. Iar atunci când constată că acesta are mai multe… fețe, se teme că nu se mai poate aștepta decât la minciuni și foarte multe secrete.

    Bliss White (18 ani) este elevă în ultimul an de liceu și lucrează într-o cafenea pe post de chelnăriță. Are o fire ceva mai retrasă, tăcută, dar care nu se teme să spună oricui ceea ce gândește. Aaron Manson (19 ani), cel mai bun prieten al ei, s-a obișnuit cu ea, așa că nu mai comentează nimic. Însă, în ciuda faptului că se cunosc dintotdeauna, cei doi nu-și împărtășesc secretele. Ei bine, nici tânăra nu-i cere să-și deschidă sufletul în fața ei, atâta timp cât nici ea nu o face. Lui Bliss nu-i place să vorbească despre problemele sale, despre ce simte sau o deranjează, cum nici lui nu-i place. De fapt, ăsta e motivul pentru care sunt prieteni. În rest, nu au nimic în comun, în afară de incapacitatea lor de a-și recunoaște sentimentele și emoțiile.

   Cu Aaron, totul e simplu. Nu pune întrebări complicate și nici nu se așteaptă la prea multe de la el. Apare de nicăieri și dispare pe nepusă masă. Iar chestia asta a început s-o enerveze pe Bliss, însă nu-i pune întrebări despre locurile în care se duce sau despre persoanele cu care își pierde timpul. Însă, de la un timp, a observat că ceva îl macină pe bunul ei prieten. Și poate că ar fi trecut cu vederea peste asta, dacă nu ar fi văzut pe trupului lui o imensă vânătaie. Cu toate că el se încăpățânează să spună că o are de la sală, pe când se antrena, explicația lui cam scârțâie. Mai rău e că un un individ necunoscut tot dă târcoale casei lui Aaron, iar într-o zi a asistat fără să vrea la o ceartă între cei doi. Oare ce se întâmplă? Ce vrea individul de la Arron?

  Însă, nu doar Aaron îi dă bătăi de cap lui Bliss, ci și Dylan și Adam, doi tipi cu care fata a legat de curând un fel de prietenie. De fapt, pe Dylan nu-l place deloc, poate și pentru că… de fiecare dacă când își face apariția în cafenea, parcă tensionează întreaga atmosferă. Este pus pe ceartă și găsește mai mereu un motiv s-o enerveze. Nu-l cunoaște prea bine, însă l-a văzut destul de des în ultima lună. Tipul s-a mutat de curând în oraș și nimeni nu știe mai nimic despre el, însă comportarea lui îi confirmă tinerei că viața lui e un dezastru.

Ceva mă face să fiu curioasă în privința lui, căci nu se întâmplă în fiecare zi să apară un necunoscut, venit de nicăieri, cu o alură întunecată și plină de mister. Mă scoate din minți să nu pot să citesc pe cineva, mai ales pe el.”

 Cât despre prietenia cu celălalt tip, aici e mai complicat. Poate că Bliss se simte puțin atrasă de Adam, dar niciodată nu a putut trece peste modul jenant în care s-au cunoscut. Tipul o irită și o intimidează, dar în același timp e destul de atent cu ea.

“- Sunt Adam, se prezintă el, fără să-mi întindă mâna.

– Hilda, blufez.

 Chicotind, întinde degetele spre ecusonul pe care îl am prins în piept și îl prinde, spunându-mi:

 – Îmi pare bine să te cunosc, Hilda. Așa o cheamă pe bunică-mea, mi-o trântește apoi. Dacă stau să mă uit atent, parcă semeni puțin cu ea. Aveți cam aceleași riduri.

 Până aici! Mă răsucesc cu fața spre el și cu ochii cât cepele, iar palma pe care i-o trag se poate încadra cu ușurință la cele mai usturătoare palme care i le-am tras cuiva vreodată. Capul i se întoarce în direcția opusă, dar în loc să urle, așa cum mă așteptam, izbucnește în râs. Adică, începe să râdă atât de haotic și cu o poftă nebună, încât mă întreb dacă nu cumva l-am gâdilat.

– Ok, pe asta n-am prevăzut-o, hohotește el. Și eu sunt greu de luat prin surprindere.

– Nu ți-e rușine? țip la el. Pe lângă că ești un necioplit și nu poți să admiți  faptul că lovitura cu ușa a fost din vina ta, mă mai și compari cu bunică-ta! Iar eu chiar nu am riduri! Am optișpe’ ani, zevzecule!”  

 Pe lângă faptul că are necazuri cu prietenii, Bliss ajunge să dezvolte și o pasiune secretă pentru banda de motociclişti apărută recent în oraş. Învăluiţi în mister şi niciodată la vedere, banda Phoenix se ascunde de o lună în vechiul hambar de pe malul Lacului Ontario, fiind urmăriţi internaţional pentru o serie de infracţiuni, printre care trafic cu droguri şi mici jafuri.

 Atunci când Bliss se decise să o urmărească pe Eva, singura femeie din bandă, ajunge să descopere unul dintre locurile ferite pe care motocicliștii le frecventează, iar ei sunt nevoiţi să-şi înăbuşe instinctul de a fugi şi vor ajunge să se încreadă în ea, dar nu înainte de a o testa prin intermediul unui polițist corupt. Firește că nu au suficientă încredere în ea cât să renunțe la cagule, așa că tânăra habar nu are care e identitatea lor.  

 Fiind mai mereu în preajma lor, Bliss vede o serie de lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă, asistă la câteva evenimentele neplăcute, intră în conflict cu câțiva motocicliști, ajungând la un moment dat să-și pună viața în pericol din cauza glumelor proaste făcute de câțiva dintre ei. Dar când aceștia vin în fața casei ei ca să-l amenințe pe Aaron, bunul ei prieten, Bliss își dă seama că situația s-a complicat prea mult și că din cauza lor a intrat într-o serie de necazuri, a ajuns să mintă persoane dragi ca să îi acopere, iar poliția e cu ochii pe ea.  

“Instinctiv, fac un pas în spate și mă uit speriată peste umăr, la Aaron – al cărui maxilar atinge podeaua, de surprindere. Proastă sincronizare! Pot să văd cum privirea de vulture a liderului se fixează amenințătoare pe prezența amicului meu și încep să-mi fac griji pentru viața lui. Până acum motocicliștii au fost nevoiți să se confrunte doar cu prezența mea, iar acum Aaron chiar nu face parte din peisaj.

Prietenul meu țeapăn ca un mort, se blochează în pragul ușii și se uită la mine panicat.

– Dacă nu uiți ce se întâmplă acum și dai cu ciocul cuiva, ești un om mort, îl informează liderul pe un ton grav, care nu lasă loc de discuții. M-ai înțeles?”

  Însă, ceva se va întâmpla cu Arron. Bliss nu reușește să dea de el de câteva zile și nici la telefon nu-i răspunde. E ferm convinsă că toată vina o poartă banda de motocicliști. Va încerca să-și ascundă teama și se va confrunta cu liderul lor, încercând să afle unde este Aaron. Însă adevărul e cu totul altul.

“Ușa este dată de perete, dulapurile deschise, poza cu mine și cu el – pe care i-am dăruit-o de Crăciun, anul trecut – este pe  podea, cu fața-n jos. Înghit în sec și mă aplec ca să o ridic. Rama este spartă. Nu îmi dau seama că îmi tremură genunchii abia când mă ridic. Ce naiba s-a întâmplat aici? Nimic nu este la locul lui și nici urmă de Aaron! Mă îndrept cu pași mici și temători spre dulapuri și mai mare mi-e șocul când îl văd aproape gol. Nu sunt sigură, dar am impresia că a fost aici. Nu acum mult timp.

-Oh, Aaron. Eu îmi fac griji pentru tine, îmi fac tot felul de gânduri idioate cum că tu probabil tu ești mort, dar se pare că eu sunt cea idioată, mârâi, gata să pocnesc de nervi. Îți place să te joci, ticălos idiot.

Acum toată furia mea este îndreptată doar asupra lui. Și eu care credeam că motocicliștii i-au pus pielea pe băț.”  

  Enervată pentru că Aaron a plecat fără să-i spună o vorbă, convinsă fiind că el e unul dintre membrii bandei, și trezindu-se amenințată cu moartea, Bliss se decide să ofere poliției toate informațiile utile despre banda Phoenix.  

“- De asta nu poți să scapi, Bliss. Tu nu înțelegi un lucru. Dacă îți dai drumul la gură, vom cădea cu toții. Peste o sută de motocicliști cu viitorul incert, din cauza a ceea ce știi tu.(…) Și, odată ce noi vom cădea mai ceva ca Lucifer, și tu vei cădea odată cu noi, doar că … sub doi metri de pământ.

“Sunt pornită să fac prăpăd în rândul motocicliștilor; cu toate că o să cad și eu, o să am plăcerea să îi văd distruși.“

  Dar atunci când iese din secția de poliție, Bliss se trezește răpită de membrii echipei lui Simon-  Jace și soția lui, Carol. Dar ce vor de la ea? Au cumva vreo legătură cu banda Phonix?  

  Și de parcă nu ar fi suficient că peste o sută de motocliciști îi vor capul, se mai și trezește luând parte la războiul bandei Phoenix cu o altă bandă rivală, pentru a proteja un membru de care este foarte atașată. În plus, nu știe ce sentimente are față de Aaron, mai ales de când a văzut că cealaltă față a lui este mult mai sinistră și imprevizibilă. O sperie îngrozitor acest nou Aaron și se teme de el, așa cum nu i-a mai fost niciodată. Oare ce decizie va lua?

Cu un băiat de nouăsprezece ani, aparent inofensiv dar cu o latură întunecată ascunsă, nu ar trebui să mai mai uimească nimic. Și eu care credeam că sunt singura persoană de pe lume care se confruntă cu o a doua personalitate.”

“Asta e cealaltă față a lui și nu-mi place deloc. Nu știam că Aaron poate fi atât de brutal și de încăpățânat. Parcă încearcă să mă controleze și să mă facă să joc așa cum cântă el.“

“Sclipirea periculoasă din ochii lui, care nu apare prea des, e din nou acolo. Faptul că înainte nu aveam motive serioase să ne certăm și că totul era mult mai simplu între noi, scoate la iveală o față pe care nu o recunosc și pe care nu o plac. O cealaltă față a lui Aaron Manson.”  

“E ridicol, dat fiind faptul că ne-am înțeles să ne ținem relația de prietenie pe linia de plutire. Asta ca să nu o punem în pericol. Dacă o posibilă relație între noi s-ar termina prost, ne-am pierde unul pe celălalt. Am pierde sensul anilor care au trecut, am pierde amintiri frumoase. Nu cred că sunt capabilă să risc.”  

Să mă sacrific? Să accept iubirea lui, cu riscul să-l rănesc și mai tare? Să încerc doar de dragul lui să ofer o șansă care s-ar putea să se termine prost? Nu cred că pot să fac asta. Mă simt cu mâinile legate, neavând o alternativă care ne asigură amândurora fericirea.

NOTA 10

 

Cartea Cealaltă față a lui Aaron Manson de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman poate fi comandată de pe Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

„Parfumul ei plutea în camera noastră cu iz de igrasie. Nu camera era putrezită, ci amintirea noastră. Amintirea că ar fi existat vreodată un sentiment de iubire.”

     ÎnAltă iubire de Flavius Simion

Titlul original: ÎnAltă iubire

Editura: Librex

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 145

Gen: Romantic

Cotație Goodreads: 4,56

   „Îți mulțumesc că m-ai învățat să am emoții și să le hrănesc. M-ai învățat să iubesc cu o IUBIRE ÎNALTĂ și nu vreau să fiu ÎN ALTA.”

   „În altă iubire” este o carte despre dragoste, despărțire, durere, suferință, trădare. Este un fel de exorcizare a sentimentelor, a unei iubiri ce a cauzat multă suferință și a lăsat urme adânci. Este o carte pe care n-o pot încadra în vreun gen. Nu este roman, nici nuvelă sau colecție de povestiri, nu are o acțiune anume, tinde mai mult spre liric. De fapt, cuprinde și câteva pagini în versuri: „Să mai visăm la dorul nostru fără sens./ Să te așez încet pe foi și să te scriu, asta-mi doresc.”

   Este plină de sentimente, de trăiri intense.

    „Deci oamenii care caută motivația să se bucure mai mult de viață ar trebui să citească Resurecție iar romanticii   incurabili ar trebui să citească ÎnAltă iubire. E vorba de gust aici.” – așa spune Flavius Simion, autorul cărții într-un interviu (sursa). Citind aceste rânduri, am înțeles perfect. Romantică incurabilă, hm, chiar nu mi se potrivește deloc descrierea. Probabil din acest motiv nu prea am rezonat cu cartea. Aceasta nu înseamnă că nu poate fi pe gustul altor cititori. Cu toate acestea, am găsit câteva citate care mi-au plăcut și la care am rezonat mai mult sau mai puțin:

   „Noi nu plătim cu viața niciodată, plătim în oameni pe care-i pierdem, în drumuri greșite pe care apucăm să mergem. Și nu există plată mai mare de atât. Nu s-a pomenit vreodată să doară ceva mai mult decât să pierzi pe cineva iubit.”

   „Niciodată nu învăț. Nu pot învăța să nu mai greșesc.”

   „Că noi iertăm totul, absolut totul, mai puțin pe noi înșine. De parcă altcineva ar avea nevoie de iertare, nu propria persoană.”

   „Numai că nu-mi pot abține scrisul… îmi curge cumva din minte prin mâini.”

  „Îmi dădusem seama că-mi era încă dor de amintirile noastre. Nu de tine, pentru că e imposibil să-ți fie dor de durere. Și asta ai însemnat tu pentru mine. Durere.”

   „În cele din urmă, noi întotdeauna alegem, în setea noastră după iubire. Ne îndrăgostim de cine nu oferă la fel.” – perfect adevărat și dovedit științific; s-a stabilit că persoanele cu tipuri opuse de atașament se atrag.

   „Noi căutăm fericire într-un vas pe care scrie durere… luăm și mâncăm din el până ni se întoarce stomacul pe dos. Că așa-i OMUL! Nu se satură cu puțin. De fapt, cred că în privința asta suntem cu toții înfometați.

   „Am început să te văd în oameni, în zâmbetele lor. Odată, chiar te-am văzut în lacrima unei bătrâne. Aș fi simțit că erai tu peste ani.”

   „Nu ceea ce credem noi despre noi ne definește, ci ceea ce credem despre ceilalți.”

„Eram alinarea ta în miezul vremurilor reci. Doar în cele reci. În cele calde, altcineva îți era alături.”

   „Parfumul ei plutea în camera noastră cu iz de igrasie. Nu camera era putrezită, ci amintirea noastră. Amintirea că ar fi existat vreodată un sentiment de iubire.”

  „Noi, oamenii, nu suntem goi sau distruși, suntem incompleți. Perfect de incompleți.”

   „De ce persoanele pe care le considerai odinioară prieteni acum nici măcar cu un zâmbet nu-ți mai sunt datoare? Ne plângem cu toții că nu există prieteni adevărați. Dar dacă ar exista ce-am face cu ei? I-am spânzura la fel cum o facem cu toate lucrurile pure care ne înconjoară?”

   „Noi alegem să ne înfundăm tot mai mult în trecut. Parcă clipele de uitare și nepăsare sunt mai prețioase.”

„Trebuie să zâmbesc pentru tine, nu să plâng. Cine s-ar îndrăgosti de plânsul cuiva?”

   „Mi s-a rupt inima când v-am văzut împreună. A fost momentul în care am realizat că noi murisem cu adevărat și că mi-ai luat iubirea și-ai călcat-o în picioare fără regret.”

   „Noi ne îndrăgostim de cine nu trebuie. Întotdeauna. Poate că suntem orbi sau doar inconștienți. Sau amândouă.”

  „Într-un fel, prietenia e unul dintre motivele vieții și e o componentă vitală ei.”

   Ce punct forte mai are „ÎnAltă iubire”? Forma în care se prezintă, grafica pusă la punct până în cele mai mici detalii, de la coperta și fotografiile alese, de o înaltă calitate, până la semnul de carte cu un design foarte atractiv și însoțit de citate.

„ÎnAltă iubire” este primul volum dintr-o serie, autorul intenționând să publice încă două.

Despre autor:

   Flavius Simion este un tânăr autor, student al Facultății de Jurnalism. Pe lângă acest volum, a mai publicat „Resurecție”. Așa cum a declarat într-un interviu, a început să scrie dorind să continue seria lui J.K. Rowling.

Cartea poate fi comandată de pe Librex.ro.

by -
8

„Dați-mi stele o stâncă să scriu/Mi-e dor de ea răvășit și pustiu/Pe petale am scris visul nostru etern/Întreg Universul la picioare-ți aștern”.

Lăsând totul în vânt… de Cristian Moșneanu

Titlu: Lăsând totul în vânt…

Autor: Cristian Moșneanu

Editura: Librex

Anul: 2016

   Ce poate fi mai frumos într-o după-amiază de primăvară, decât să te cufunzi în lumea feerică a versurilor de dragoste?! „Lăsând totul în vânt...” nu e doar un volum de versuri, este ritmul unei inimi care nu cunoaște viața altfel, decât prin iubire și prin apartenența la o istorie pentru care strămoșii noștri merită un deosebit respect.

   Cine este Cristian Moșneanu? Îl cunoaștem din primele pagini, din descrierea făcută de Anca Dăneț: „Cristian este o fire vulcanică și pasională, un suflet sensibil și frumos, făcut din simțăminte și trăiri, profund și rațional, iar aceasta se reflectă în tot ceea ce face. Poeziile lui sunt cireșe dulci-amare, fâlfâiri de șoapte de dor, fiori de iubire, urlet din adâncul celui mai adânc al ființei sale, sărut pe sufletul iubitei, gânduri sparte în bucățele de depărtarea dintre cei doi, iar vântul dorului autorului reușind să îi aducă iubitei doar frânturi: un te, un iub, un dor.”

   Iată ce spune, la finalul acestui volum de versuri, însuși poetul: „Asemeni vieții omului, acest volum de versuri reprezintă o călătorie izvorâtă și aflată sub stindardul unor alegeri. Fiecare stare ce se reflectă în aceste stihuri reprezintă un pas al propriei mele călătorii. După publicarea primului volum de versuri, am crezut că nu voi mai scrie poezie niciodată. Am conștientizat ulterior că poezia pentru mine reprezintă o stare de spirit care apare ocazional și nicidecum nu este o formă de manifestare continuă. Deși această stare de spirit, în efemeritatea timpului, a avut dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, a reușit să dea viață a peste patruzeci de poezii”.

   După ce a scris „Gânduri și rânduri”, Cristian Moșneanu ne încântă cu un nou volum de versuri, unul la fel de exaltant ca și primul, doar cu nuanțe mai accentuate de profunditatea gândirii în circumstanțele atât de sublime ale sentimentelor. Tema pe care a ales-o poetul este iubirea… și poate că unii ar fi de părere că s-a scris și s-a prea scris pe această temă, încât… ce mai poate fi adus nou?! Ei bine, poem cu poem, vers cu vers, cititorul e prins în mirajul rimelor, în ritmul unei inimi care pulsează ca o melodie celebră… și brusc realizezi că ai citit cartea „lăsând totul în vânt”. Universul conturat de către poet e o pânză pe care pictorul dezlănțuie cele mai ascunse și profunde gânduri.

   „Lăsând totul în vânt…” începe cu un poem dedicat străbunicului poetului, Ioniță Grigore, „care a luat parte la Războiul Balcanic din anul 1913, precum și la cele două Conflagrații Mondiale”. Intitulat „Poem pentru eroul meu”, această poezie demonstrează respectul poetului față de oamenii care au construit, în momente de răscruce și grele încercări, un viitor pentru care noi, cei de astăzi, suntem recunoscători:

  „Când stropi de apă vie cad/În nopți ce-aduc doar moarte,/Un glas se aude-nsângerat:/„Soldați, nu stați deoparte”.

   Acum, într-o lume care abundă în îndemnuri individualiste, care nu mai pun accentul decât pe materialism, acest al doilea volum de versuri a lui Cristian Moșneanu este ca o respirație de aer pur, sănătos… și atât de rar. Versul său este de o naturalețe pe care astăzi e aproape imposibil să o mai întâlnești, mesajele aparent simple ale poemelor sale purtând, în realitate, o profundă încărcătură simbolistică.

    Poetul trasează traiectoria cunoașterii iubirii, de la iubirea față de identitatea strămoșească, până la iubirea față de femeia care i s-a imprimat în suflet. Dacă pentru strămoși, poetul își arată respectul dedicându-le versuri sublime, pentru ființa iubită, iubirea devine un proces cosmic, cu complici de talia astrelor: „Vin stele peste chipu-ți, fără număr/Nici nu respir, n-am cum să mai clipesc/Iar tu să-mi pui galeșul cap pe umăr/iar eu să-ți spun încet că te iubesc./ Cu săruturi încet-încet să mă dezgheți,/Pe-ai tăi nuri, calea-și găsește versul/Un geamăt se răsfrânge în pereți/Acum să se oprească Universul”.

   Sub aparența cuvintelor simple, se ascund adevăruri universale, cugetări profunde despre sensul vieții prin iubire, despre cum toate elementele naturii își asortează intențiile în funcție de starea poetului: „Dați-mi stele o stâncă să scriu/Mi-e dor de ea răvășit și pustiu/Pe petale am scris visul nostru etern/Întreg Universul la picioare-ți aștern”.

   Sentimentul de iubire, sublim până în cele mai fine trăiri, este țesut cu un fir colorat, alcătuit dintr-o mulțime de figuri de stil ce amintesc de stilistica eminesciană. De la epitete precum:„izvor nesecat”, „chipul feeric”, „ochii limpezi”, „chipul gingaș”, la comparații: „noaptea ca o boare”, „suspin ca o candelă”, dar și alte figuri de stil, imaginile create de către poet sunt uneori calme și line, alteori spectaculoase prin transpunerea zbuciumului sufletesc: „De-atâta depărtare, de tot ce e văzut/De munți și văi și zori și ape/De pomi, noroaie și amurgul dispărut/De somn, de odihnite pleoape/De tot ce ești când lângă mine nu te știu/De tot ce sunt când visul ți-e aproape/De zilele când ești cu mine și-s al luminii fiu/De nopți cu geamătul de vânt din ale tale șoapte/De toate acestea și încă mii în parte/Arzând în dorul care mă destramă/Respir numai prin tine, prin ale tale fapte/Și dorul tău la jugul lumii mă înhamă”.

    Iubirea apare ca sens al acestei existențe, ca predestinare, mărturisește asta însuși poetul, în poezia „Eu te iubesc”: „Eu te iubesc căci asta mi-e menirea/Și ceasul tihnei s-a oprit în loc/Iar dulci îți sunt și zâmbetul și firea/Sublim îți arde ochiul în potop”.

   Unde se situează poezia lui Cristian Moșneanu, în circumstanțele literaturii actuale? Ei bine, poetul Cristian Moșneanu nu se raportează tendințelor, ci, mai degrabă el dă valoare sentimentelor sale, pe care le expune cu ascuțita inteligență a sufletului, urmându-și propriile reguli… și îi reușește foarte bine!

    Recomand cartea celor care iubesc versurile… și mai ales versurile de iubire, care vin ca o plăcută alinare în fiecare anotimp… dar în special primăvara.

Librex.ro

Cartea Lăsând totul în vânt… de Cristian Moşneanu a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
25

"Mi-am pus pe chip o mască menită să ascundă tot ceea ce simt, toată furtuna mea interioară. O mască, așa cum obișnuia să poarte și Maddox. Ca tatuajul lui.”

        Măşti şi secrete, de Corina Cîndea – Editura Librex

Editura: Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 440

Gen: Romantic

Cotaţie Goodreads: 4,79

    Deși conștientă de riscurile la care se expune, Brittany Cavannough este iremediabil atrasă de aura întunecată și plină de mister pe care o emană Maddox Wright. Și, exact ca un fluture atras de flacăra unei lumânări, riscă să se ardă.

   Trădată de persoanele la care se aștepta mai puțin să o facă, descoperă că toată lumea poartă o mască și ascunde secrete.

   Va ajunge să poarte ea însăși o mască și își va îngropa secretele cât mai adânc în suflet.

   Un roman de dragoste care te va ține cu sufletul la gură, așteptând să descoperi fiecare secret în parte.

    Cu altă ocazie, v-am mărturisit faptul că îmi place să-mi depăşesc zona de confort, abordând mai multe genuri literare și am ajuns să apreciez până și SF-ul. Iar atunci când vine vorba de genul romantic, în ciuda faptului că citesc atât povești de dragoste ce au o anumită doză de umor sau ironie, cât și povești cu final dramatic (Nicholas Sparks este favoritul meu în materie de dramă), recunosc că le prefer pe primele. Apreciez valoarea unei povești care reflectă realitatea, dar adesea rămân cu un sentiment cumplit de frustrare sau tristețe, motiv pentru care știu că îmi va fi peste puterile mele să o mai recitesc cândva. Prefer să savurez o carte care îmi oferă un strop de fericire sau de relaxare, după o zi istovitoare din viața agitată pe care o trăim cu toții. O carte precum cea de față.

   “ști și secrete” a reușit să-mi redea zâmbetul pe buze, m-a făcut să visez cu ochii deschiși și m-a determinat să reflectez asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante. Dacă vrem să fim fericiți, trebuie să fim dispuși să luptăm pentru a o merita. Dacă iubim cu adevărat, atunci nu trebuie să ținem cont de piedici și de defecte. În același timp, m-a făcut să-mi pun anumite întrebări. Merită să acorzi a doua șansă unui om care te-a rănit? Cine suntem noi să credem că suntem mai buni decât ceilalți?  

   Cei care mă cunosc, știu deja că am o mare slăbiciune față de scrierile Corinei Cîndea, tocmai pentru că are un stil ușor, relaxant, cursiv și fiecare poveste emană mult optimism. Dar de această dată, calitatea ei de scriitoare ne este relevată în “Măști și secrete“ mai mult decât în oricare altă carte scrisă de ea, prin faptul că aici se resimte mai acut frământările sufletești ale personajelor și intriga este mult mai interesantă. Însă la fiecare problemă ivită, autoarea adaugă un stop de umor, o glumă, o mică înțepătură ironică, vrând parcă să detensioneze situația.

“ — Maddox, nu te uita la mine de sus că-mi iau o scară și tot ajung să te plesnesc!”

Corina Cindea -Masti si secrete 2

   Am fost complet fermecată de stilul autoarei, de intriga cărții, iar faptul ca povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști, m-a ajutat să-mi dau seama ce gândește și simte fiecare. Atracția dintre  Brittany Cavannough și Maddox Wright  este uluitoare, la fel ca și modul în care par să fie conectați unul cu cealaltă, în ciuda faptului că sunt extrem de diferiți, amândoi având alte principii despre viață. Ei sunt precum întunericul și lumina. Două contraste, atrase iremediabil unul de celălalt. Se atrag și se resping în același timp. Când unul dintre ei devine mai îndrăzneț, bate celălalt în retragere și invers. Maddox îi spune să stea departe de el, dar nu-și ascultă propriul sfat.

Eu, cu viața și secretele mele, sunt întunericul, iar ea…lumina. Lumina spre care mă simt iremediabil atras și după care tânjesc să o consum.”

   A fost o reală plăcere să constat că autoarea a introdus niște personaje secundare minunate. Mă refer aici la vulcanica Kelsey și calmul Brad, cei mai buni prieteni ai lui Brittany. Toți trei au crescut împreună, iar de doi ani cei doi formează un cuplu adorabil. Mi-au dat impresia că sunt precum cei trei mușchetari – toți pentru unul, unul pentru toți. Foarte diferiți și totuși atât de asemănători când vine vorba de loialitate, dragoste, responsabilități.  

   Brittany și Kelsey se completează perfect, în ciuda faptului că sunt foarte diferite una de cealaltă. Prima adoră liniștea și își petrece timpul liber citind o carte, cealaltă adoră gălăgia, preferând să-și petreacă nopțile în cluburi și la petreceri. Brittany se gândește de două ori înainte de a spune ceva și tratează totul cu calm. Kelsey, debordează  de energie, spune absolut orice îi trece prin minte. Este directă, integră și foarte protectoare.

    Brittany este elevă în ultimul an, fiind înscrisă la un liceu privat din Miami. De șase luni de zile este iubita celui mai sexi băiat din școală, Wade Buchannan, căpitanul echipei de fotbal. Având în vedere că fata are o minte sclipitoare, fiind șefa de promoție, ar putea urma orice facultate, însă ea își dorește să ajungă fotograf în lumea modei. Mai are doar câteva săptămâni până termină școala, apoi va pleca în Europa pentru că a fost acceptată de Academia de Arte și Design din Milano. Nimeni și nimic nu o mai poate abate din calea pe care s-a decis s-o urmeze.  

   Însă apariția unui necunoscut în parcarea școlii îi tulbură viața atât de ordonată a lui Brittany. Privirea îi este atrasă ca un magnet de acest personaj întunecat care stă călare pe un motor uriaș și al cărui chip nu-l poate distinge din cauza vizorului.

“Ca și cum ar simți privirea mea pe el, necunoscutul își întoarce brusc capul spre mine și… uit să mai respir. Deși nu pot să văd nimic din chipul lui, îi simt privirea. O simt efectiv cum mă măsoară, lăsând urme fierbinți pe piele și strâng cartea la pieptul meu într-un gest inutil căci, cu siguranță, nu mă poate proteja nici de necunoscut, nici de ceea ce simt.”

   Faptul că acum îl văd pe acesta discutând cu Brad, trezește curiozitatea celor două fete și vor să afle ce legătură există între cei doi. Vor să știe cine este, să facă cunoștință cu el, dar bărbatul refuză să-și dea jos casca, doar ridică viziera și răspunde: ”nu vrei să mă cunoști!

  După plecarea acestuia, Brad le spune că bărbatul este Meddox Wright, mărturisește că nu știe prea multe despre el, dar ține să o  avertizeze pe Brittany să se țină departe de individ.

Are dreptate, nu vrei să îl cunoști! Trăiește într-o altă lume, complet diferită de a ta, are cu totul alte principii despre viață. O lume și o viață care nu ți-ar aduce decât  neplăceri.”

   Maddox Wright este o enigmă pentru cei din jur, fiind genul de bărbat complicat, întunecat, furios, periculos. Are un trecut despre care nimeni nu știe nimic, dar acest trecut îl face să fie retras și plin de secrete. Nu este cu adevărat prieten cu cineva și refuză să vorbească despre familia lui. Tot ce se știe despre el e că  a intrat la liceu cu ajutorul unei burse și a terminat ca șef de promoție. Fiind foarte deștept, i-a uluit atât de mult pe toți profesorii pe care i-a avut, încât și acum aceștia îl pomenesc și îl dau ca exemplu. Fiind extrem de bun la orice sport, toți profesorii l-au vrut în echipa lor, dar el a preferat să se concentreze doar pe școală. Până la urmă a cedat și a intrat în echipa de înot și a câștigat toate concursurile, dar a renunțat la acest sport după ce a terminat școala. Uluitor e că a terminat mai apoi facultatea în doar doi ani.

    Tocmai faptul că lumea spune  despre Maddox că este cu adevărat misterios, o face să se întrebe cum este el cu adevărat. A încercat din răsputeri să și-l scoată din minte, ba chiar s-a gândit că se simte atras de el doar din cauza clişeicului “băiat rău – fată cuminte”. Însă își dă seama că ceea ce simte pentru el nu a mai simțit pentru nimeni. Să se fi îndrăgostit atât de repede sau e vorba de dorință?  Era posibil să fie puțin din amândouă.

“O dragoste care năvălește peste tine brusc, luându-te prin surprindere și dându-ți lumea peste cap. Care te întoarce pe dos mai mult decât ai punea crede vreodată și care te face să te simți prins într-o furtună de sentimente și trăiri. Exact ceea ce simt lângă Maddox.”

    Faptul că îl întâlnește în tot felul de locuri, nu o ajută deloc. Degeaba o atenționează Maddox să păstreze distanța față de el, Brittany ignoră orice bun simț, uitând că are un iubit care îi oferă o dragoste calmă și liniștită, “o iubire în care știi la ce să te aștepți de la cel de lângă tine și în care ești sigur de sentimentele pe care celălalt le are pentru tine. “

– Stai departe de mine, Brittany, sau o să te rănesc chiar dacă nu vreau asta!”

   Între timp, Kelsey este destul de îngrijorată în privința iubitului ei pentru că de la un timp se comportă ciudat. Firește că nu s-a lăsat până nu a aflat că el este implicat în curse și pariuri, iar într-o seară, fetele s-au gândit să-l urmărească și astfel ajung într-o pădure unde dă peste Maddox care participă la o cursă ilegală de mașini. În ciuda faptului că el este destul de supărat că o vede acolo, totuși cere ca în cazul în care câștigă, să primească ca premiu, pe lângă cei 8000 de dolari … şi un sărut de la ea. Un sărut pe care îl va amâna din anumite motive.

   La rândul său, Maddox este foarte curios în privința lui Brittany. Uneori îi pare o fată cuminte și nevinovată, alteori ispititoare, ca și cum ar avea mai multe personalități care se luptă între ele. Cu toate că niciodată nu arată ce gândește sau simte, Brad și-a dat seama că în mod sigur lui Maddox îi pasă de Brittany, chiar dacă acest lucru nu-i convine.

Mă amețește cu totul și nu știu ce mai vreau! Suntem mereu în contratimp și sunt la fel de nehotărâtă ca și el. Mă simt atrasă iremediabil către el dar, în același timp, îmi este teamă de ceea ce simt. E prea intens totul, prea…brusc și cred că și el simte la fel. În plus, se pare că are nu știu ce secrete care îl țin departe de mine.”

 

“De când îl cunosc pe Maddox, o grămadă de  femei s-au învârtit în jurul lui. Pe unele le-a acceptat oarecum, altele l-au lăsat indiferent. Pe toate însă le-a părăsit fără niciun fel de remușcări. Niciodată nu i-a păsat! Până la Brittany.”

    Însă momentul în care află că ea va pleca în Europa pentru a-și continua studiile, este extrem de edificator pentru Maddox. Nu se mai poate minți. Este îndrăgostit și nu vrea să o lase se plece. Se duce la ea acasă, o convinge să nu mai plece la Milano, fac dragoste, apoi se despart, rămânând ca a doua zi să se întâlnească. Doar că Maddox nu mai apare la întâlnire!

   Timp de trei săptămâni l-a căutat Brritany prin tot orașul, dar el a dispărut. Trei săptămâni de griji și întrebări care au măcinat-o pe interior și cu trecerea fiecărei zile, încrederea ei s-a topit câte puțin. Așa că a luat decizia să plece totuși la Milano și să-și vadă de viața ei.  

    Oare ce anume l-ar fi putut face pe Maddox să nu-și țină promisiunea? Oare regretă ce s-a întâmplat între ei? Oare nu a reprezentat pentru el decât o aventură de-o noapte, iar acum se ascunde pe undeva? De ce oare la un an de la aceste evenimente, Brittany află că Meddox este  extrem de furios pe ea? Cum va fi reîntâlnirea lor după doi ani? De ce Maddox o acuza că a depus plângere că ar fi violat-o? Oare ce s-a întâmplat de fapt? Ce secrete ascunde el de Brittany? Ce reacție va avea ea când va afla secretele lui?

Mi-am pus pe chip o mască menită să ascundă tot ceea ce simt, toată furtuna mea interioară. O mască, așa cum obișnuia să poarte și Maddox. Ca tatuajul lui.”

”Viața este un bal mascat și numai de tine depinde cum alegi să o trăiești: privind de pe margine, pierdut în anonimat și lăsând totul să treacă pe lângă tine, sau savurând fiecare moment al ei în așa fel încât, atunci când vine momentul demascării, să ai curajul să o faci”

    “Măști și secrete” este o lectură sentimentală, sensibilă, care oferă o lecție de viață și care reușește să ofere cititorului o doză mare de energie și emoție.  

Librex.ro

Cartea Măşti şi secrete de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

           Micuţa balerină de Corina Cîndea – Editura Librex

Editura : Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 312

Gen: Romantic

”La cei aproape optsprezece ani, întreaga viață a Ryei se concentrează asupra unui singur lucru: dansul. Asta este ceea ce îi place și își dorește să facă în viitor.

 La doar douăzeci și doi de ani, Jay Hamilton își vede visul cu ochii: semnarea unui contract cu una dintre cele mai bune echipe de fotbal american, Dallas Cowboys. Și nu doar atât. Pe cale să câștige finala împreună cu echipa, tânărul fundaș este hotărât să facă tot ce îi stă în putință să câștige trofeul.

 Întâlnirea celor doi și atracția puternică pe care o simt unul față de celălalt îi pune în dificultate, cariera strălucită care li se întrezărește și de care sunt atât de mândri devenind un impediment, alături de presa care profită de povestea lor fierbinte.

 Rupți între două lumi care nu au nimic comun între ele, cea a dansului și a sportului, Jay și Rya sunt nevoiți să facă unele compromisuri. Să aleagă. Dar când o fac, s-ar putea să fie prea târziu…”

   Am intrat în al treilea an de când încerc să vă ispitesc cu tot felul de cărți și ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu prezentarea sau recenzarea lor. În schimb, mă simt năpădită de mari emoții atunci când scriu despre autorii pe care îi apreciez în mod deosebit. În astfel de momente simt că nu pot reda cu acuratețe minunatele lor creații. Cum aș putea, din cuvintele mele simple și banale, să vă fac să înțelegeți impactul pe care îl are asupra mea o anumită carte, cât de mult îmi face sufletul să vibreze de bucurie, și în același timp, să vă conving că merită să o citiți și voi, stimatele mele doamne care îndrăgiți genul romantic?  

   Corina Cîndea este una dintre scriitoarele care reușește, prin intermediul poveștilor sale, să-mi însenineze zilele. Mă face să văd viața într-un fel mult mai luminos. Însă ea a reușit să mă surprindă cu “Micuța balerină”. De această dată am văzut o altă fațetă a talentului ei.  

   Mi-au plăcut enorm de mult cărțile din seria Triplu H pentru sunt povești amuzante, însă a fost suficient să citesc primele capitole din “Micuța balerină” ca să îmi dau seama că am de-a face cu o poveste mult mai specială față de ceea ce bănuiam. Este încărcată de emoție și pasiune, de scene puțin mai intense sau dramatice, tocmai pentru că autoarea s-a decis să abordeze anumite subiecte ceva mai sensibile, precum efectul drogurilor și al alcoolului, dar și despre agresiune sau tentativă de viol. Deși m-a durut sufletul să o văd pe Rya, personajul principal feminin al cărții, suferind din cauza prostiilor făcute de alții, am apreciat decizia luată de autoare ca să ne arate și această latură negativă a societății.  

   “Micuța balerină” înseamnă pentru mine mult mai mult decât o poveste de dragoste. Chiar dacă există un final fericit, tot am plâns puțin, dar acele lacrimi nu au apărut din cauza tristeții, ci din cauza puterii cuvântului. Anumite evenimente m-au făcut să râd, să plâng, ba chiar să compătimesc anumite personaje, însă ultimele 50 de pagini au făcut o tumbă cu sufletul meu. Mi-au oferit atâtea emoții, încât îmi venea să întorc pagină după pagină pentru a afla dacă totul va avea o rezolvare. Iar finalul m-a găsit cu un zâmbet tâmp pe chip.

   Acum nu vă gândiți că povestea ar fi prea bogată în tot felul de momente care v-ar întrista. Balanța înclină mai mult spre scene care v-ar descreții frunțile. Pe parcursul lecturii am avut impresia că asist la o comedie romantică delicioasă. Protagoniștii sunt adorabili cu modul lor de a se tachina, cu micile lor certuri și scene de gelozie. M-a binedispus reacțiile lui Jay atunci când o vedea pe Rya în preajma altor băiați, dar ceea ce m-a amuzat a fost modul cum a reacționat ea pe plajă, atunci când femeile se uitau după el. Profitând de faptul că Jay stătea pe burtă și sub pretextul că îi dă cu cremă, i-a scris pe spate cu crema protectoare “ Nu deranjați! Sunt luat!”    

   Povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști – Jay Hamilton (22 ani) și Rya Jones (17 ani), existând și scurte pasaje în care naratorul este fie Chase, prietenul cel mai bun al lui Jay, fie Shane, un dansator îndrăgostit de Rya.

   La începutul cărții asistăm la o partidă de fotbal american în care fundașul Jay Hamilton, aflat la primul său meci, marchează un touchdown și își duce echipa în semifinale. După meci urma să aibă loc o petrecere, sărbătorind astfel victoria, însă antrenorul echipei întrerupe momentul de bucurie, rugându-l pe Jay să-i facă o favoare. Bărbatul băuse câteva beri, uitând că mai trebuie să și meargă la liceu, acolo unde Taylor, băiatul lui mai mic, avea spectacol de balet. Așa că îi cere lui Jay să-l ducă până acolo. Dar curiozitatea îl îndeamnă pe tânăr să intre în sală, tocmai când pe scenă intră o balerină a cărei grație l-a făcut să-și țină respirația.

“Ochii i se măresc surprinși când pe scenă apare, în mijlocul dansatorilor dezlănțuiți, o balerină și își ține respirația în timp ce privirea îi rămâne fixată pe ea. Fata pare să vrea să demonstreze că baletul se poate dansa pe orice fel de muzică și asta îl incită.

  Deși nu își dă seama, poziția lui nu mai e relaxată acum, din contră. Desprins de perete, ușor încordat, privește cu uimire mișcările grațios executate de micuța balerină care pare înconjurată de o aură proprie. Plutește ușor pe scenă într-o înșiruire de unduiri și sărituri, apoi se oprește brusc, arătând ca și cum ar fi speriată de cei din jurul ei și fuge în culise.”

   Imediat după spectacol, antrenorul îi face cunoștință cu fiul lui, dar și cu partenera de dans a băiatului, nimeni altă decât micuța balerină, Rya. Încă aflat sub puternicul efect pe care aceasta i l-a făcut din prima clipă, și în ciuda faptului că inițial fusese șocat aflând că fata are doar șaptesprezece ani, acceptă să-i aducă  pe Taylor și Rya la petrecere, cu promisiunea că va avea grijă de cei doi.

   Nu a fost nevoie de prea mult timp ca să-și dea seama ce fel de fată este. La cât e de frumoasă și după modul grațios în care dansează, crezuse că e sufletul petrecerilor, fiind  mai mereu înconjurată de prieteni, dar de fapt Rya este o singuratică, unicul ei prieten fiind Taylor. Dansul îi ocupa fiecare clipă liberă și nu avea timp să lege prietenii. Oricum își dăduse seama că fetele nu se simțeau bine în preajma ei, iar băieții voiau  mai mult decât era ea dispusă să ofere.  

   Jay a înțeles că trebuie să se țină la distanță de ea, să scape de această ispită, așa că își îndreaptă atenția spre colegii lui, dar și spre o roșcată cu care ar vrea să sărbătorească și altfel victoria. Mult prea târziu a remarcat că Rya a dispărut.  

   Îngrijorat, dar și simțindu-se vinovat că uitase de ea, o caută prin toate încăperile, iar când ajunge în dreptul unui dormitor, aude un strigăt slab din interior. Izbește cu umărul în ușă și intră vijelios atunci când recunoaște vocea, apoi încremenește în fața imaginii care i se înfățișează. Un coleg de echipă, mort de beat, o îngrămădise pe Rya într-un colț al camerei, fiind pe punctul de a o viola.

Cămașa ei, făcută bucăți, e împrăștiată pe lângă pat, iar fusta îi e ridicată din cauza poziției în care s-a strâns de teamă. Își strânge mâinile pe pieptul ascuns acum doar de sutienul din dantelă, iar brațele și picioarele ei au urme roșiatice de la modul brutal în care a fost strânsă și îmi imaginez cu groază că mâine pielea ei frumoasă va fi plină de vânătăi.”

   Traumatizată de ceea ce i s-a întâmplat, îl roagă pe Jay să nu o lase singură, așa că acesta o duce acasă la el. Tânărul a încercat pe cât posibil să o scoată din starea de șoc, dar pe timpul nopții fata are un coșmar, iar țipetele ei îl trezesc pe tânăr care dă năvala în cameră. Vrând să o liniștească, se așează alături de ea în pat și cu toate că apropierea ei este o dulce tortură, în scurt timp a reușit să adoarmă. Dar odată cu ivirea zorilor, Jay se trezește cu plăcerea creată de  un corp cald pe care îl strânge-n brațe, iar fata răspunde la sărutările lui.  

Nu e un act sexual, e doar o imitație a lui și corpul meu e dureros de conștient de asta dar, chiar dacă nu sunt sigur că sunt complet treaz, știu instinctiv și că nu e pregătită pentru mai mult.”

   Când și-a revenit din beția pasiunii, Jay și-a dat seama ce era să facă și cu cine, așa că înainte să își piardă și ultima fărâmă de control și să facă ceva pentru care nu s-ar putea ierta niciodată, iese din cameră fără să mai privească în urmă, lăsând-o bulversată pe fată. După ce a făcut un duș cu apă rece, ca să-și liniștească hormonii, a condus-o acasă, promițându-i că o va suna din când în când, însă ea nu-l crede.

   Rya este uluită și copleșită de ceea ce s-a întâmplat. Se simte rușinată de modul în care i-a răspuns la sărutări, de felul în care s-a agățat de el. Însă temerea ei era că Jay a fost drăguț din obligație sau din milă. Se gândea că el probabil avea o mulțime de femei experimentate în jurul lui și să ” se trezească dimineața lângă un corp cald este ceva obișnuit la el” și poate că a reacționat din instinct. A durut-o răceala pe care i-o arătase imediat după ce și-a dat seama cine e lângă el, așa că și-a propus să uite ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore și să treacă mai departe.  

   Însă liniștea durează puțin pentru că Taylor își face apariția și îi spune Ryei că a primit de la Jay invitații la semifinale. Adevărul e că tânărul trimisese invitațiile cu un motiv. Încercase în ultimele săptămâni să și-o scoată pe fată din minte, dar dacă a văzut că nu reușește, a sperat că o reîntâlnire cu ea ar putea să-l ajute să scape de obsesia față de ea. Dar și-a dat seamă că s-a înșelat imediat de cum a văzut-o în tribună. Însă Rya îl ia prin surprindere atunci când îi spune că ar vrea să rămână prieteni, dar doar atât.

” Și …din nou sunt surprins! Realizez că în fața mea nu este o copilă speriată, așa cum mă așteptam, ci o fată suficient de matură să știe ce vrea. Și nu mă vrea pe mine! Tocmai mi-a spus-o clar și răspicat. Culmea, deși doream să-i ofer și eu simpla mea prietenie, încercând să ascund ceea ce simt, doar în speranța să o pot avea aproape mai des , acum nu mă mai pot mulțumi doar cu atât.”

   Până la urmă Jay o convinge să facă măcar o încercare, promițându-i că nu o să-i ceară mai mult decât este ea dispusă să ofere, dar știau că nu le va fi ușor, mai ales că amândoi munceau și pierdeau mult timp, ea cu școala și repetițiile, el cu meciurile și cantonamentele. Și în ciuda faptului că au decis să nu treacă la un alt nivel al relației decât după ce ea face optsprezece ani, știau că adevărata problemă era că el este o persoană cunoscută, iar ea minoră. Dacă lumea afla despre ei, Rya ar putea fi analizată și etichetată, iar pe Jay l-ar putea costa cariera.

   Lucrurile încep să se complice din momentul în care apar zvonuri despre relația lor, iar jurnaliștii  sportivi încep să-i atace, încercând să obțină interviuri cu ei. Oricât au negat relația sau au refuzat să răspundă întrebărilor, până la urmă s-a aflat.

După conferința de presă a celor de la Dallas Cowboys, fundașul Jay Hamilton a refuzat să răspundă întrebărilor referitoare la relația pe care o are cu o misterioasă blondă. Ei au fost văzuți vizitându-l, împreună, pe Chase Reed, coechipierul lui Hamilton, chiar în această seară. Precum vedeți, relația dintre cei doi pare destul de serioasă. Gurile rele afirmă însă că domnișoara este minoră…

   Dar relația de dragoste  riscă să se destrame nu doar din cauza că sunt hărțuiți de presă. Jay devine din ce în ce mai gelos și super-protectiv, din momentul în care află că ea va participa la curs de dans, un fel de tabără de pregătire și în funcție de prestație, i se oferea șansa unei burse de un an de zile, dar și din cauza apariției lui Shane, un dansator care s-a îndrăgostit de Rya.

“Deși ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost s-o fac să sufere, eu am fost cel care a rănit-o cel mai mult. Mi-am dat seama că relația noastră, așa scurtă cum a fost, i-a adus mai multă suferință decât bucurie.”

“Îmi plâng soarta, îmi plâng necazul…Plang după iubirea pierdută și ce ar fi putut să fie…Plâng pentru că el a renunțat, plâng pentru că și eu am renunțat.”

   Ce se va întâmpla dacă Rya primește bursa? Ei se iubesc suficient de mult încât distanța și timpul să nu conteze? Sau poate că Jay o va alunga cu gelozia, posesivitatea și neîncrederea lui? Ce reacție a avut Rya când l-a găsit pe Jay într-o ipostază extrem de compromițătoare alături de o altă tânără? Să fie oare adevărat că Jay se va căsători cu acea femeie din cauză că este însărcinată?

   Corina Cîndea a scris o carte încărcată de momente romantice, de multă pasiune și emoție. Am fost sedusă de “Micuța balerină“ a cărei poveste plină de farmec și profunzime și-a câștigat locul în sufletul meu.

Nota 10

Librex.ro

Cartea Micuța balerină de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
11

Tratament special-Îmblânzirea scorpiei (vol. 2) de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman

Titlul: Tratament special (#2 Îmblânzirea scorpiei)

Editura Librex Publishing

Categoria:  Beletristică, Cărți pentru adolescenți

Număr de pagini: 372

Anul apariţiei: noiembrie 2016

Nota mea: 10+/10

    Am așteptat cu mare nerăbdare volumul al II-lea al seriei, căci nu puteam rata continuarea poveștii dintre Jay și minunata ființă care i-a făcut viața un iad. Dar oare i-a făcut doar probleme sau i-a dat acestuia și motive de mândrie? Oare a rezistat Jay farmecelor și replicilor tăioase? Care de la care a învățat mai mult? Cine a cedat primul și ce s-a mai întâmplat în viața ei după ce a fost descoperită? Răspunsurile toate le veți găsi în volumul Îmblânzirea scorpiei.

    Nu o să afli doar răspunsuri, ci o să descoperi secrete, o să râzi, o să te întristezi, o să simți nedreptate, durere, iubire. O să cunoști trecutul Anei, secretele familiei Davis, o să apară oameni care vor da viața protagonistei peste cap. O vei cunoaște pe Anna – prin ochii celor care știu mai multe decât au spus inițial că știu. Întreaga poveste o va aduce în prim plan pe Anna – cea pe care o vei iubi și urî; o vei aprecia și te vei trezi spunându-i că e prostuță și nedreaptă cu cei care o iubesc, în felul lor, deloc vizibil poate, dar o iubesc. Cei din jur sunt schimbători, când prea duri, când blânzi, iar aceste schimbări nu-i vorbesc Annei despre iubire, ci despre altceva.

   Va avea momente în care se va gândi că nu este iubită, ci că toți vor să o pedepsească, când o chinuie, o rănesc verbal și o supun la antrenamente dure care o vor lăsa fără vlagă, cu răni fizice, dar și sufletești. De ce toate acestea? Răspunsul nu e foarte greu de intuit.

    Ce crezi că a mai făcut draga mea Anna de când nu m-am mai văzut cu ea? Nimic ieșit din comun, vei zice. Îți spun eu că a pregătit un spectacol de neratat în această a doua carte. Te va surprinde, te va amuza și enerva. Te va binedispune cu replici spumoase, cu o atitudine copilărească, dar te va lăsa cu gura căscată, vei fi ca la dentist atunci când vei face cunoștință cu puterea ei, cu gândirea și, mai ales cu situațiile limită pe care va reuși să le depășească.

   Cum să iubești o împiedicată care îți pune nervii la încercare mereu?

    Cum să nu o iubești tu ca cititor, când Jay o iubește prin toți porii? Aaa, da. Nu prea recunoaște el asta, dar cine a zis că Anna va renunța așa ușor? Nu recunoaște nici atunci când încasează palme zdravene, în numele iubirii, dar va găsi Anna – cea mereu împiedicată, calea sigură spre inima lui. Și crede-mă! Va recunoaște adevărul singur, de bună voie și silit.. de propriul suflet.

  Vei vedea o Anna la fel de spumoasă, de comică, de hotărâtă și îndrăgostită. E o împiedicată, o păpușă simpatică, dar și o scorpie gata oricând să arate ce poate. Și arată chiar tot ce poate, uimind pe toată lumea – se uimește chiar și pe sine, dar îi dă înainte, căci are în minte doar un singur scop:

   Nu renunța, căci s-ar putea să regreți! Nu da înapoi nici când știi că nu e bine, căci riști să te întorci de unde ai venit, dar nu ai vrea să mai fii.

    În volumul al II-lea al trilogiei, Anna devine prietena pe care o vei primi în viața ta, fie că vrei, fie că nu îți dorești astfel de oameni alături. Surprinzător… sau poate nu, dar te vei trezi trăind sentimentul de compasiune – față de Anna, față de Jay și de alte persoane la fel de importante pentru fantastica Anna.

    Puștoaica riscă enorm, chiar și atunci când știe că a fost descoperită, chiar și în momentul în care are gura mult prea mare, dar ce să faci? Niciodată nu va putea să tacă, aducând în ochii tăi lacrimi de atâta râs, făcându-te să te strâmbi în fața paginilor atunci când simpatica fătucă te va irita cu atitudinea și încăpățânarea ei – mai tare ca o rocă.

   Te va prinde la fel de repede povestea, iar toată acțiunea te va bulversa, te va marca, te va duce pe căi greșite, căci sigur o să ai ceva scenarii în cap, dar totul se va spulbera, căci nimic nu este ceea ce pare a fi.

   Minciuna are mereu picioare scurte. Mincinosul nu poate acuza că a fost mințit.

   Viața Annei se va schimba într-o fracțiune de secundă. Și nu doar pentru că a mințit. A mințit, a fost descoperită, tratată ca o mincinoasă, respinsă de Jay Davis, susținută de restul familiei Davis, reprimită în Academie, tratată precum o elevă cu probleme. Astea toate sunt frecție la picior de lemn. Ceea ce se întâmplă, o vor transforma pe micuța scorpie într-o leoaică.

   Tot ce află Anna despre familia Davis, despre trecutul ei, o vor îndepărta din nou de Jay, iubitul ei.

   Și cum niciodată un greu nu vine decât cu sacul plin de greutăți după el, toată Academia este în impas, în fața unei Comisii dure – aș spune cu secrete dure, cu adevăruri dureroase. Anna este pusă față în față cu trecutul ei, cu durerea ce o credea vindecată și pe care credea că a reușit să o accepte.

   Adevărul e dureros și poate greu de acceptat, pentru Anna, dar când află că a fost mințită de toți cei pe care îi iubește cel mai mult, e și mai dificil să se stăpânească, să mintă pentru a salva reputația școlii și pe ea însăși.

   Minciuna nu rezistă, adevărul iese la iveală, iar Anna recunoaște ceea ce a făcut pentru a-și marca teritoriul. Teritoriul se numește Jay Davis. Îi este greu să accepte adevărul, să accepte pe cei care au mințit-o cu bună știință, dar viața o învață rapid pe fătuca noastră că…

  Viața e scurtă, iar tu poți să pierzi într-o clipită tot ce ți-a rămas mai de preț: familia sau pe cel iubit.

   Sunt o mulțime de situații complicate, schimbări bruște, care o forțează pe Anna să ia decizii rapide, dacă vrea să nu piardă ceea ce i-a fost atât de greu să regăsească și să recâștige.

   Personaje surprinzătoare, schimbări majore și deloc așteptate, au scos din viața protagoniștilor persoane greu de învins, după multe minciuni și jocuri în care s-a acționat greșit. Tensiune maximă, frică, dorința de a acționa, nevoia de a salva. Toate acestea o duc pe Anna mult mai sus în cadrul Academiei militare și pentru totdeauna în inima și brațele lui Davis.

   Nu am de gând să-ți spun cum se termină, deși știu că ai vrea. Îți spun doar că mi-a plăcut foarte mult, mai mult decât primul volum – am simțit foarte clar evoluția autoarelor, pe care le rog să nu renunțe vreodată la scris, căci o fac foarte bine. Sunt din ce în ce mai bune cu fiecare nou volum/nouă carte pe care o scriu.

   Când corectura fizică te poate da pe brazdă

    Poate exista acest moment, în care să spui că durerea fizică te poate îndrepta? Ei bine, eu cred că pe Anna doar o îmblânzește puțin, dar nu o va da niciodată pe brazdă. O Anna dată pe brazdă, o Anna cuminte, nu ar mai fi Anna. Și ar fi păcat.

  Lectură plăcută!

Librex.roCartea Tratament special-Îmblânzirea scorpiei (vol. 2) de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Camasa lui (2)Cămaşa lui, cea mai aşteptată carte a momentului, se va lansa pe data de 8 martie!

Cămașa Lui” s-a vândut în peste 15.000 de exemplare, a avut parte de o lansare, la Chişinău, cu peste 200 de cititori, și în prezent urmează să fie lansată şi în România exclusiv de către Editura Librex. O dată cu ea, vine și o nouă inovație în literatură: este prima carte în baza căreia a fost făcut şi un videoclip literar, fiind ales textul de final al cărţii – „Şapte” în calitatea sa de mesaj final al cărţii: există viaţă chiar şi după o mare iubire.

Șapte este descris sub forma unui videoclip literar, o revoluție în modul în care înțelegem cărțile. Este al doilea videoclip literar din istoria literaturii, plin de metafore și simboluri, gata de descifrat pentru cei îndeajuns de curajosi să le înțeleagă semnificația.
Îl puteți urmări aici

Camasa luiPotrivit spuselor autoarei: “Titlul „Cămașa lui” este o invitație către ce poate deveni o femeie pe sub cămașa bărbatului, potrivit sau nepotrivit, pe care îl iubește, despre cum „Cămașa lui” poate schimba destinul ei, răsturna tot crezul ei de viață și despre cum o poate reinventa.
Titlul sugerează voluptate și senzualitate, poate că denotă o ușoară alură de confesiune, dar, mai presus de atât, oferă un fragment de intuiție cititorului, deoarece este vorba despre „El” sau „Ei”, despre bărbați altfel spus – și nu este o prezumție greșită.

Augustina Şiman: “Celor care au cunoscut conținutul, le-a plăcut sinceritatea, simplitatea, metafora. Aceștia sunt factorii care mă determină să scriu. Indiferent de vârstă și de situația amoroasă, recomand cu certitudine această carte, deoarece cititorul și-ar putea găsi răspunsul la anumite întrebări. Toate femeile, până la urmă, cred că vor înțelege cât de important e să fii în „Cămașa lui” și cât de important e să ți se potrivească”

Cămaşa lui

Capitolul I – Suflet

Se întîmpla în toamnă… pe cînd soarele căzuseră pe asfalturi – tot soarele. Era dimineaţă… Camasa lui (1)şi m-am trezit în cămaşa lui. Cred că mă îmbrăcaseră seara în ea cînd m-am cuibărit în braţele lui şi i-am spus că mi-e frig. M-am luptat să înfrîng lenea dulce, să mă ridic din pat, iar după m-am făcut comodă la geam, purtînd cămaşa lui… Cămaşa albă, şifonată, largă, pe care se încălcea parfumul lui şi parfumul meu (pe care tot insistă întotdeauna să îl port ) într-un deliciu olfactiv – cămaşa noastră.

Pe sub cămaşa lui înfloresc şi se îmbujorează vîrfurile sînilor pe care i-a sărutat şi pe care a adormit de mii de ori, sînii pe care îşi culca obosit capul şi buzele sale năşteau viitorul nostru atît de detaliat descris, atît de viu, atît de real. Pe vîrfurile alea rozovii s-au odihnit toate: şi prăbuşirile şi visurile sale. Pe sub cămaşa lui sunt şi visurile mele, visurile pe care le protejeazăCamasa lui (3) el de viaţă, de ghinion şi de supărările mele cînd mai că le-aş da cu piciorul – şi atunci vine el, îmi îmbrăţişează gleznele, mi le sărută şi îmi şopteşte “Mai rabdă… “…

Mă cuprind jucăuşă, îi strîng şi mai mult cămaşa de pielea mea şi îi aud vocea în cap: “Mai rabdă… “. Pe sub cămaşa lui nu doare, pe sub cămaşa lui găsesc răspunsuri, pe sub cămaşa lui subţire e atît de cald, că tot te gîndeşti că n-a mai rămas nici o frunză pe copaci afară… Pe sub cămaşa lui pielea mea îi strigă numele, şi tot ce e mai bun în mine creşte doar pe sub cămaşa lui: speranţa, grija, iubirea, dăruirea de sine, fiindcă doar sub ea sufletul meu se simte în siguranţă.

… şi nu cred că există o femeie mai frumoasă decît cea care dimineaţa se alintă, se dezmiardă, înfloreşte, prinde viaţă în cămaşa bărbatului său.

Libraria librex.ro

%d bloggers like this: