Tags Posts tagged with "Editura Librex Publishing"

Editura Librex Publishing

,,Tu chiar nu înțelegi? urlă atât de tare încât tresar. Ești doar o distracție! Ești doar femeia cu care mă culc ocazional, atâta tot!”

  O pereche criminală, de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman-recenzie

Editura: Librex Publishing

Data apariţiei: 2017

Număr pagini: 407

  Eliberaţi din închisoare, cei cinci tineri aflaţi sub aripa lui Simon, ascunşi într-o casă din inima pădurii care înconjoară oraşul Grand Forks, sunt obligaţi să facă lucruri pe care nu le credeau posibile. Cinci oameni diferiţi, dar cu trecut asemănător, urmează regulile stricte ale şefului lor fără chip, intrând în jocul lui şi eliminând nume mari de pe lista sa neagră şi aparent interminabilă.

  Pe lângă faptul că nu-şi găseşte locul nici după doi ani petrecuţi sub acelaşi acoperiş cu colegii ei, Carolina este nevoită să ducă un al doilea război – de data aceasta personal – cu cel mai bun asasin din casa lui Simon. Jace se dovedeşte a fi pus pe ceartă mereu, un bărbat cu adevărat letal, făcându-i englezoaicei viaţa un infern, inducând-o în eroare de cele mai multe ori şi dându-i speranţe deşarte în ceea ce priveşte sentimentele acestuia pentru ea.

  Iubirea şi ura se îmbină într-un volum exploziv; cei cinci trec prin situaţii limită care îi apropie şi îi face o echipă specială, însă asta nu alungă nici pe departe teama de un viitor necunoscut.

   Oare ce se va întâmpla cu ei după ce lista neagră a lui Simon se sfârşeşte?

    După ce am citit mai multe romane de acțiune, care mi-au consumat toată energia, am simțit nevoia să trec la ceva ușor, relaxant și amuzant, așa că am ales să citesc “O pereche criminală”. Cunoșteam maniera de scriere a celor două autoare, le știam înclinația spre umor, așa că am fost convinsă că voi asista la o comedie romantică delicioasă, chiar dacă descrierea scotea în evidență faptul că subiectul va fi puțin cam spinos. Și nu m-am înșelat, cu  toate că povestea nu a fost chiar atât de amuzantă, pentru că au fost și scene care m-au întristat.

    Am trecut adesea de la cald la rece și invers. Am râs mult din cauza discuțiilor spumoase dintre personaje, dar m-am și enervat atunci când o vedeam pe Carol rănită de vorbele sau faptele lui Jace. Mă deranja comportarea lui de bădăran și îl învinuiam pentru modul în care se purta cu ea. Nu înțelegeam de ce îi făcea atât de multă plăcere să o pună în situații jenante, de ce îi dădea semnale contrare, acum o săruta și îi făcea niște declarații de dragoste, ba chiar era gelos dacă atrăgea atenția altui bărbat, ca mai apoi să fie rece, dur și furios, spunându-i că nu-i pasă de ea, că era doar o distracție.  

Acțiunile lui mă derutează și înțeleg că e o altă metodă de manipulare. Îi place să joace dur și, dacă m-aș lăsa vreo clipă, m-ar călca în picioare. Nici nu există îndoială că ar face-o. Lui Jace îi place să se joace cu oamenii cum un copil se joacă cu mașinuțele. Pune multă dedicare în asta, altfel nu ar fi mâna dreaptă a lui Simon. Și mâna stângă.”

   Și pe mine mă derutau toate aceste schimbări de stare și nu puteam înțelege ce anume îl făcea să se comporte ca un nemernic. Știam că pentru el femeile nu însemnau nimic, dar se vedea cu ochiul liber că fata asta nu-i era indiferentă. Mă întrebam cum putea să flirteze sau să se sărute cu alte femei de față cu Carol, când în urmă cu câteva momente fusese atât de drăgăstos cu ea. Cât despre Carol, mereu își spunea că nu se va mai lăsa înjosită și numai asta nu făcea. Era suficient să îl vadă, că se topea mai ceva ca o înghețată expusă la soare. Și nici măcar nu ținea supărare pe el. Trebuie să recunosc că m-a necăjit atât comportarea lui Jace, cât și naivitatea lui Carol. În plus, cu toate că am savurat din plin ironiile lor (chiar am apreciat că tânăra îi răspundea cu aceeași monedă), m-au enervat glumele proaste pe care le face Jace. Lui i se pare amuzant să o ia peste picior tot timpul, să o jignească etc.

    Și totuși, mi-a plăcut de Jace… când era beat. Atunci devenea pur și simplu adorabil. Scenele petrecute la magazin – ciocolata expirată, spargerea ouălelor ca să elibereze puii, baxul de scutece, adoptarea cățelului – m-au făcut să râd cu lacrimi.

“Vânzătoarea vine nervoasă la mine, strângându-și pumnii pe lângă corp.

-Domnișoară, te rog frumos să-l scoți pe imbecilul ăsta beat din magazinul meu!

-Lăsați-l în pace, doamnă. E inofensiv.

-Inofensiv? aproape țipă la mine. Scoate toate ouăle din cofraje și le sparge! Cică, vrea să elibereze puii din Închisoarea Puilor, ca să poată zbura în țările calde !”

O iau înainte și aștept că vânzătoarea să scaneze toate porcăriile pe care Mark le-a adunat  de pe rafturi. Aceasta privește în stânga ei și pufnește. Jace trage după el un bax de scutece pentru copii, târându-l pe podea, în timp ce ține doar de un capăt al ambalajului.

-Iubito, ne ajung? mă întreabă. Sau mai iau?

-De ce crezi că nu îți ajung? îl iau peste picior. Eu zic că ești destul de mare să renunți la pamperși și să te înveți la oliță. “

   Cred că celor două autoare le face plăcere să-și chinuie atât personajele, cât și cititorii. Vă spun sincer că au fost momente când am simțit că sunt trecută prin furcile iadului din cauza lor. De fiecare dată când credeam că lucrurile vor intra pe făgaş normal, se întâmpla ceva și inima mea făcea câteva tumbe. Mult mai târziu am început să înțeleg anumite lucruri, dar eram totuși departe de adevăr. Destăinuirile de la final m-am lăsat mască!  

    Povestea este scrisă din perspectiva lui Carol, o tânără de douăzeci și unu de ani care face parte dintr-un grup de cinci asasini plătiți (mai bine spus ceilalți patru sunt asasini plătiți, pentru că protagonista noastră este total pe lângă), ascunși într-o casă din inima pădurii care înconjoară orașul Grand Forks (Dakota de Nord) și obligați să ucidă în numele enigmaticului Simon.

   Carolina are la activ o singură crimă și aceea înfăptuită din greșeală. În urmă cu trei ani, mama ei s-a recăsătorit cu un bețiv care le bătea, făcea scandal în fiecare zi și le dădea afară din casă când voia. După ce fata a făcut 18 ani, tatăl vitreg a început să se comporte altfel, îi făcea tot felul de apropouri sexuale, căuta să o atingă mai mereu, propunându-i să facă sex cu ea. A reușit să-l evite un an, apoi într-o seară, bărbatul a încercat să o violeze. Carol s-a apărat și i-a dat cu sticla în cap, omorându-l. A fost judecată, acuzată – deși a fost legitimă apărare – trimisă în închisoare pentru femei și scoasă în cele din urmă de Simon după trei luni. De atunci, împarte aceeași casă cu niște străini pe care nu a ajuns să-i cunoască, indiferent de timpul petrecut împreună.

    Nimeni nu știe cine este Simon. Nu-și arată niciodată chipul în videoconferințele pe care le inițiază cu ei. Mereu apare un trup îmbrăcat la costum și cu fața în umbră, dar  se știe sigur că e bărbat, chiar dacă își distorsionează vocea cu un program special. Totul a început de la jocul “Simon spune” – de aici și pseudonimul pe care îl folosește. Cei cinci tineri sunt un fel de “Îngerii lui Charlie” sau mai bine zis “Îngerii lui Simon”- care execută fiecare misiune pe care le-o dă.

    Simon i-a recrutat pe rând, din cele mai dubioase locuri: Carolina este din Northampton, Anglia; Mark (22 de ani) e un bărbat de culoare și vine din Detroit; Lara(25 de ani), o roșcată frumoasă față de care Carolina simte o oarecare invidie, vine din Mexic; Artur (28 de ani), iubitul Larei, e din Tennesse. Jace (26 de ani) e din Bronx și a fost primul salvat de închisoare de către Simon. E un nemernic notoriu care se crede bărbatul fatal. E singura persoană din casă pe care Carolina nu o înghite și este nevoită să-i suporte toate glumele piperate și apropourile sexuale.  

Mă sărută e prea puțin spus, simulează sexul atât de bine, încât mă topesc ca o ciocolată uitată în soare. Mereu face asta! Poate nu mă poate păcăli cu ofertele lui deocheate, dar cu siguranță mă prostește cu un sărut. Mă sărută atât de bine, că i-aș face un tort cu ciocolată, deși habar nu am să-l fac.”

   La următoarea videoconferință, Simon le face o surpriză. O schimbare în program. De acum încolo, Carol va fi colegă de muncă cu Jace, iar asta înseamnă că nu au voie să se atace între ei, altfel ar fi dați afară din casă și pot înfunda pușcăria. Așa că se anunță vremuri grele pentru ei, având în vedere că se urăsc și ar fi în stare să-și ia gâturile reciproc.  

   Nouă misiune va avea loc în Barcelona. Ei se vor da drept un cuplu de  tineri însurăței – Marco  Gonzales și soția lui, Nora (chiar numele real al Carolinei), iar ținta lor e să-l anihileze pe senatorul Federico Casas.  

    Pe lângă faptul că tânăra nu se bucură deloc de alegerea lui Simon, Jace se mai și poartă ca un dobitoc ca să îngreuneze și așa misiunea destul de tensionată. În avion ajung să se ia la ceartă, Jace se comportă ca un bărbat gelos când vede că un străin se holbează la picioarele lui Carol. Apoi tensiunea sexuală dintre ei devine tot mai mare după un anumit episod petrecut în toaleta avionului.

Se ceartă cu mine de fiecare dată, din orice, face sex cu mine și mă sărută când vrea, dar totuși susține că nu mă place. Mai exact, că nu mă suportă.”

Trebuie să încetez să-mi mai iau zborul de fiecare dată când dobitocul mă atinge, că de fiecare dată mă pierd de parcă sunt o adolescentă la prima iubire.

    Nu am să vă spun nimic, nici despre misiunea asta, nici despre celelalte, însă vă garantez că-i veți vedea în diferite ipostaze, de la tineri stilați ce vizitează un muzeu și participă la o licitație, până la… peștele și a lui prostituată. V-am trezit curiozitatea?

    Lucrurile încep să se complice din momentul în care Carol rămâne însărcinată. Pe cât de speriată e ea, pe atât de încântat este el. Chiar nu se aștepta ca Jace să accepte așa simplu ideea că va fi tată. Și e puțin cam speriată și de noua lui comportare.

Ăsta clar nu e Jace pe care îl știu de doi ani. Jace pe care îl cunosc e nesimțit, e barbar, e un măgar și jumătate. E genul care continuă să mă poreclească în cele mai ciudate moduri, care mă jignește și mă face să crăp de rușine, în niciun caz bărbatul care mă ține de mână și care vorbește despre copii.

    Însă miracolul nu durează mult pentru că Jace îi spune în față că nu-l interesează persoana ei, ci doar copilul pe care-l vor avea.  

    Situația devine și mai absurdă atunci când ea, însărcinată cu copilul lui, privește cum flirtează și se sărută cu altă femeie.  

Ochii mi se inundă de lacrimi când buzele lor fac contact chiar în fața mea. Jace închide ochii, savurând momentul, în timp ce chelnărița își exercită experiența în săruturi pe el.

 “-Nu înțelegi, Carol! scrâșnește el din dinți. Nu ești iubita mea și nu ai niciun drept să-mi faci o criză de gelozie acum. Noi doi doar ne distrăm.

    Însă ceva s-a petrecut cu Jace pentru că ajunge să-i ceară lui Carol să avorteze copil. De ce? Și-l dorea cu atâta ardoare!

“- Tu chiar nu înțelegi? urlă atât de tare încât tresar. Ești doar o distracție! Ești doar femeia cu care mă culc ocazional, atâta tot!”  

“- Atunci sper că te-ai distrat, reușesc să spun cu glas plângăreț.

– Nu chiar. Nu ești bună de nimic și ai mai rămas și însărcinată. Ce fel de femeie ești tu? Trebuia să te protejezi. Dar să știi și tu, nu mă interesează de copilul ăsta. N-ai decât să te speli pe cap cu el.”

“- Te sărut când vreau, ți-o trag când vreau, iar tu nu ai dreptul să obiectezi în privința asta. Dacă nu te-ai prins până acum, ai fost adusă aici ca să mă distrezi pe mine.”  

    Ce alegere va face Carolina? Dacă e însărcinată, nu va putea continua cu misiunile, iar Simon o va da afară și va ajunge la închisoare. Sau va pune să fie omorâtă. Merită să se înhame la ceva care nu are niciun viitor? Cine e Simon? De ce e Jace atât de schimbător? Care-i sunt adevăratele sentimente?

“Iar m-am lăsat dusă de val și nu e un lucru bun pentru demnitatea mea. Mi-a călcat-o de sute de ori în picioare cu replicile și acțiunile lui, dar nu îl pot condamna, e și vina mea. Eu l-am lăsat să facă ce vrea cu mine și acum s-a ajuns la asta. Mai bine aș înceta să-mi caut scuze pentru comportamentul meu nesăbuit și să accept situația. Sentimentele pentru el mă fac să fiu naivă ca un copil prostit de un pedofil, dupe ce îi flutură pe sub nas o acadea.”

NOTA 9.7

Cartea O pereche criminală de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
10

„Ești, cum s-ar spune, un suflet martir, o sfântă care se sacrifică pe ea ca celorlalți să le fie bine.”

Coroana de spini, de Lina Moacă-recenzie

Editura: Librex Publishing

Număr de pagini: 313

   Curiozitatea și intriganta copertă m-au împins să citesc „Coroana de spini și stele” de Lina Moacă. Este un roman pe care l-am parcurs pe nerăsuflate, ce m-a purtat de la agonie la extaz, de la speranță la deznădejde totală și m-a făcut să văd prin ochii Medeei, să-i simt fericirea, dar și durerea, dragostea și dezamăgirea. Am ajuns să mă simt parte din ea, iar pe ea o parte din sufletul meu și astfel de sentimente le trăiesc rar față de o carte și protagonistul acesteia.

   Admit că am privit cu scepticism personajul principal până să-mi încep lectura deoarece l-am judecat prin prisma activității pe care o avea, modellingul. M-am gândit că este vorba despre o puștoaică fițoasă, superficială, care își expune trupul prin diverse reviste, care ia parte la petreceri exclusiviste, bea și se agață de câte un tip cu bani. Totuși, preconcepțiile mele au fost puternic contrazise, iar Medeea a ajuns să-și câștige un loc special în sufletul meu deoarece am reușit să mă regăsesc în felul ei de a fi și în perspectiva idealistă în care vedea lumea. În final o întrebare m-a iscodit mult timp după terminarea lecturii: ce aș fi făcut eu dacă m-aș fi găsit în situația în care mintea și sufletul mi-ar fi dat sfaturi contradictorii?

   Romanul spune povestea Medeei Pop, o tânără de 22 de ani de o frumusețe răpitoare, care își face stagiatura la o firmă de avocatură, iar în timpul liber își hrănește marea pasiune, dansul, dând lecții unor copii ai străzii într-un centru înființat chiar de ea. Un contract de o lună cu o agenție de modelling din New York o poartă spre aventura vieții ei, cu speranța în suflet că la finalul experienței va avea destui bani să-și întrețină centrul de dans. Ajunsă în marele oraș, cu inima tresăltându-i de entuziasm, încredere și visuri, se instalează în apartamentul prietenului ei foarte bun, Ștefan. Însă nenorocul face să o cunoască pe Kristen Bloom, care are să-i schimbe destinul. Tânăra se recomandă o amică a lui Ștefan, model la rândul ei, care a profitat din plin de viața extravagantă, înțesată cu petreceri, bărbați, droguri și alcool, reușind să-și distrugă cariera chiar când era aproape de apogeu. Actualmente, încearcă din răsputeri să câștige custodia fetiței sale, însă are neapărat nevoie de bani. Când iubitul ei o desfigurează în bătaie și riscă să piardă șansa de a acumula ultimii bani necesari pentru plata onorariului avocatului, îi imploră ajutor Medeei. Inițial sceptică, aceasta nu reușește să reziste rugăminților și decide să o ajute, urmând să meargă în locul ei la o întâlnire misterioasă.

   Primind asigurări de la Kristen că doar trebuie să ia parte la întâlnire și că nu va fi aleasă, Medeea se duce, însă în sufletul ei sădește un presentiment rău. Ajunsă la locație, totul este învăluit în mister, într-un cadru formal, ea însăși purtând, asemenea celorlalte participante, o rochie neagră, lungă și o mască menită să-i acopere chipul. Instinctul Medeei și presentimentele negative cărora nu le-a dat curs se dovedesc a fi adevărate deoarece bărbatul misterios o alege tocmai pe ea și, în ciuda opoziției, a protestelor și a urletelor ei, o abuzează sexual și apoi o abandonează. Când se trezește a doua zi, Medeea nu mai este la fel. Se simte pierdută, murdară și batjocorită, iar în ciuda faptului că servitorul o informează că stăpânul a descoperit înșelăciunea și îi va oferi o compensație, pe ea acest lucru nu o încălzește cu nimic. Banii nu îi pot răscumpăra demnitatea. Zilele trec, dar Medeea este măcinată de agonie, nimic nu o poate curăța de „murdăria” abuzurilor pe care a fost nevoită să le trăiască. Singura soluție ce se conturează în mintea ei este să lase New York-ul în urmă și să se întoarcă la București. În ciuda insistențelor celor de la agenție, reușește să înceteze contractul și să părăsească locul care i-a adus nefericire.

„Inspir adânc. Strălucirea de cele mai multe ori e mincinoasă. Având sau primind totul în viață, tot ne lovim de culmea unică a propriului eu. Mi-e limpede că banii nu sunt o garanție a fericirii. Durerea înghite totul și pe toți.”

   Întoarsă acasă lucrurile par să se liniștească, iar Medeea începe să-și vindece sufletul de rănile din New York. Dar trecutul nu poate fi uitat, pentru că întotdeauna vine să ne muște de ceafă. În cazul ei rănile prind viață când află că va avea un copil. Totuși, oricât de multe amintiri neplăcute îi poate genera acest mic suflet, Medeea decide să păstreze sarcina. Între timp se implică în activitățile unei fundații umanitare, Hope Trust, într-un proiect caritabil numit „Alimenta”. În urma rezultatelor, ea și prietenii ei, Sonia și Doru, sunt invitați la un eveniment la Cannes. Aici descoperă că sunt singurii care nu au o proveniență nobilă, fapt ce îi intrigă atât pe ei cât și pe ceilalți invitați, iar mai apoi fac cunoștință cu fondatorul organizației, lordul și bancherul Daniel Atlasus Gabriel Roth. Pe toată durata șederii și în timpul activităților, Medeea beneficiază de anumite intervenții ale tânărului lord, fără să cunoască însă motivele acestei atitudini diferite pe care o primește. După ce se întoarce în București, lordul pătrunde cu forța în viața protagonistei, încercând să se impună în fața ei și să o tulbure cu prezența sa impozantă. În ciuda aerului său superior, a răcelii, egoismului și durității cu care o tratează, Medeea se simte vrăjită de Daniel și nu își dă seama cum nu se poate controla în fața sa. Care este adevăratul motiv ce-l mânează pe bancher să tulbure viața unei simple tinere din București? De ce nu poate Medeea să-și asculte glasul rațiunii și să-și țină în frâu simțirile în fața lui Daniel? La aceste întrebări veți găsi singuri răspunsurile printre filele poveștii semnate de Lina Moacă.

   Există două aspecte care m-au atras la „Coroana de spini și stele”. În primul rând, cartea este scrisă într-un ritm alert, ce nu-ți permite să o lași din mână din dorința de a descoperi ce se întâmplă mai departe, iar perspectiva subiectivă deschide o fereastră chiar către sufletul protagonistei, fapt ce sporește implicarea emoțională a cititorului. În al doilea rând, este de-a dreptul intrigant antagonismul dintre cei doi protagoniști, Medeea și Daniel, care nu-i oprește deloc din a simți o atracție electrizantă unul față de celălalt. Tânăra este un suflet de o bunătate de necrezut, naivă plină de speranță, care vrea să-i ajute pe cei din jur. Ea, până să fie pusă față în față cu durerea, vede doar partea frumoasă a lumii și chiar și după ce îl cunoaște pe imperturbabilul Daniel, încearcă să pătrundă dincolo de masca durității afișată de el și să-i descopere latura sensibilă, miloasă.

„Ești, cum s-ar spune, un suflet martir, o sfântă care se sacrifică pe ea ca celorlalți să le fie bine.”

„Natura are legile ei impecabile. Unui om care se naște slab nu-i vei putea da tu putere. Nu, el doar se va hrăni din puterea ta ca un parazit și pentru că tu accepți foamea lui spurcată, ca orice organism parazit va produce carențe în organismul tău, te va îmbolnăvi și nu se va opri, dacă tu nu-l oprești, până nu te va ucide. Compasiunea asta blestemată cu care tu te-ai născut îți poate fi fatală, Medeea! Toți cei care suferă de ea sfârșesc abuzați.”

   În opoziției cu Medeea îl avem pe Daniel Atlasus Gabriel Roth, bancherul egoist, care crede că lumea în care trăiește este una crudă, iar într-o astfel de lume doar cel mai puternic va ieși învingător. Pentru el puterea și banii pot conduce totul, iar cel ce le deține poate controla chiar și viața altor oameni. Prin ochii lui, Medeea este o copilă pe care compasiunea și sufletul bun nu o pot purta decât către distrugere. Pot spune că imaginea lui m-a dus cu gândul către Christian Grey, însă pentru protagonista noastră Daniel este asemenea Luceafărului, o entitate impozantă, rece și aproape de neatins, care crede că prin a sa superioritate poate construi lumea după bunul lui plac.

   Așadar, ca o concluzie, „Coroana de spini și stele” de Lina Moacă este mai mult decât o carte, este o călătorie ce ne poartă pașii printr-o poveste a speranțelor și a deziluziilor, a unei iubiri aparent condamnate la pieire și a unui suflet ce trebuie să-și lipească cioburile pentru a putea merge mai departe. Aștept cu nerăbdare continuarea romanului mai ales pentru că finalul m-a dat complet peste cap.

P.S. Vă mai las încă două citate care mi-au atras atenția.

„Ți-am povestit de insomnia mea? E una a umbrelor, a pereților care respiră singurătatea și nu pot adormi întunericul. Aș vrea să curg, să pot să mă descompun complet până dincolo de margini, de oricare vis absurd sau absolut.”

„Fiecare își găsește fericirea în sfera lui mai mare sau mai mică. Mărimea sferei nu e direct proporțională cu mărimea fericirii, dimpotrivă…Tot ce contează este să nu aibe găuri negre, să fie plină cu suflete care s-o însuflețească, inimi.”

Cartea Coroana de spini, de Lina Moacă poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

 

,,Stai calmă, inimă, îmi spun în gând. Știu la ce se poate ajunge, iar eu nu vreau să sufăr."

Roma. Pasiuni întunecate, de Rodica Mijaiche-recenzie

Editura Librex Publishing, 2017

283 de pagini

Simțim. Trăim. Visăm. Împreună. Întotdeauna împreună.

   Al doilea volum din seria Rodicăi Mijaiche continuă povestea Pasiunilor, de această dată întunecate, dar aduce în prim-plan un alt cuplu: Regina și Alessandro, Frumoasa și Bestia în interpretare modernă. Vă spuneam în prezentarea primului volum, Pasiuni ascunse, că autoarea ne lansează câte o provocare la finalul fiecărei cărți din serie, prin dezvăluirea intrigii viitoare. Astfel, Pasiuni ascunse se încheie cu Regina pusă față în față cu cel de care se temea cel mai mult, iar Pasiuni întunecate cu situația ce pare fără ieșire în care se află jurnalista Melissa, eroina Pasiunilor dezlănțuite.

   Regina, un fotomodel de succes de la The Chase, este urmărită de trecutul dureros de care își dorește să scape: adoptată la zece ani de Franco Nunzio, capul mafiei italiene, este supusă unei torturi continue de către mama și fratele vitregi. La optsprezece ani, fuge fără să privească înapoi și încearcă să își piardă urma în New York. Dar trecutul nu o lasă în pace. Fratele său vitreg, Paolo, îi pregătește o răzbunare groaznică. Numai că acum ea este sub protecția lui Alessandro, iar de el nimic nu trece.

Stai calmă, inimă, îmi spun în gând. Știu la ce se poate ajunge, iar eu nu vreau să sufăr.

  Alessandro, fratele Alyssei, și-a jurat că-și va răzbuna tatăl, pe care l-a văzut murind ucis de propriul asociat. Antrenat în luptele ilegale din inima Bronxului, se apropie încet, dar cu pași siguri, de momentul așteptat. Barba-i nerasă ascunde o cicatrice de care se simte complexat. Se îndrăgostește de frumoasa cu ochi verzi pe care o protejează, dar consideră că nu ar putea să o facă fericită.

Eu sunt bărbatul din tenebre. Am reușit să ies la suprafață din cotloanele întunecate ale unei lumi pe care nu mă gândeam că voi ajunge s-o cunosc, folosind pumnii și punându-mi la bătaie trupul uitând de suflet. Eu sunt cel care a reușit să atragă în brațele lui un înger precum Regina, ai cărei ochi verzi îmi ung sufletul cu bunătate și iubire necondiționată.

  Acțiunea se petrece pe mai multe planuri, în Manhattan și Roma, unde cei doi pleacă pentru a-și înfrunta destinul. În casa străjuită de măslini, se vor descoperi unul pe celălalt și se vor oferi în îmbrățișări electrizante.

   Dacă în primul volum povestea de iubire dintre Alyssa si Alexander acapara întreaga atenție a cititorului, în volumul al doilea, ne trezim antrenați într-un thriller de zile mari, cu personaje magistral construite. Un asemenea personaj este Samuel Gill. Relaxat, antipatic și lipsit de scrupule, Gill nu ezită să treacă peste cadavre pentru a-și îndeplini scopul. Sfârșitul lui este învăluit în mister, așa că nu m-aș mira să mai tulbure apele și în volumele următoare.

Samuel Gill este omul de afaceri perfect. Cu o ținută demnă de un bărbat puternic și sigur pe el, face notă discordantă cu Paolo, al cărui trup este lungit fără suflare la picioarele noastre. Dar probabil tocmai de aceea s-au și găsit. Fratele meu vitreg a fost tot timpul un tip care mai mult s-a lăsat dominat, chiar dacă el credea că este în favoarea lui. Se pare că lucrurile n-au ieșit așa cum a vrut el.

Cu un tremur îl observ în liniște pe Gill, care cu o nonșalanță pe care i-o invidiez, se duce în partea cealaltă a încăperii, ridică un scaun ce fusese răsturnat până atunci și se așază lângă fereastra camerei. Răceala din ochii lui când a spus că avem o cunoștință comună – și nu pot să mâ gndesc decât la Alessandro – mă derutează. Ce-ar putea avea ei în comun? Adică Alessandro este un tip care, deși este un bodyguard pentru diferiți oameni politici sau oameni de afaceri de succes, nu cred că-l cunoaște pe Gill. Mi-ar fi spus, nu? Sau…?

   Carlo Di Angeli este personajul raisonneur al celor două volume, prietenul de nădejde la care apelează atât Alyssa cât și Regina în situații-problemă; un bărbat calm, rece, care ascunde un secret încă nedezvăluit.

   Ce mi se pare interesant în acest roman este importanța pe care personajele o acordă felului în care le stă părul; că e dezordonat, prea lung, cu șuvițe rebele sau în coc strâns, în toate cazurile, pot fi observate semnificații: senzualitate, virilitate, feminitate etc.. Personajele masculine sunt colerice, își ies ușor din fire, pentru a se calma aproape imediat.

            Pasiuni întunecate reprezintă cocktailul perfect pentru zilele de vară, cu doze fin alese de ingrediente: alcool cât să te binedispună și să te relaxeze, un strop de grappa italiană, sirop dulce pentru savoare, puțin piper cât să faci față suspansului și culoare, multă culoare.

Voi ce spuneți, ce culoare are iubirea?

 

Cartea Roma. Pasiuni întunecate, de Rodica Mijaiche poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
11

New York. Pasiuni ascunse, de Rodica Mijaiche-recenzie

Editura Librex Publishing, 2017

286 de pagini

Inima îmi spune da, dar mintea îmi spune nu.

  Un El și o Ea, o relație ce pare imposibilă. El este „prințul” dur al presei newyorkeze, în tronul său de la ultimul etaj al unui zgârie-nori, aparent insensibil și obsedat de control. Nimic nu se întâmplă în împărăția lui, fără ca el să știe. Ea, o cenușăreasă modernă, ce ascunde un trecut dureros, care încă o bântuie. Fac parte din lumi diferite, dar se completează unul pe celălalt. Relația lor șef-angajat este una obișnuită, până în ziua în care amândoi sunt invitați la o petrecere „mascată” organizată de un prieten comun. Încrezători în puterea măștilor de a le ascunde identitatea, cei doi se apropie unul de celălalt, într-o atingere electrizantă și năucitoare. Trezită ca dintr-un vis, Ea fuge, pierzându-și, precum își pierdea Cenușăreasa condurul, masca ce-i asigura anonimatul.

   Oh, nu, pentru mine seara s-a și terminat. Deja mi-e dor de puterea lui, de subjugarea inoculată trupului meu, dar trebuie să fug. Nu vreau să-i dau șansa să-i fie rușine că a dansat cu mine, că m-a ținut în brațe. Pentru că știu că dacă ar fi bănuit-o, nu m-ar fi atins nici cu un singur deget.

   De ce se ascunde Alyssa? De ce preferă să locuiască într-o parte rău famată a Bronxului? Viața i-a întins capcane greu de trecut; tatăl a fost ucis, fratele a dispărut, rămânându-i în grijă o mamă schizofrenică și violentă. Este sigură că un asemenea trecut ar pune în cumpănă viitorul său la The Chase. Dar, secretele se dezvăluie treptat, iar Alexander o ia sub protecția lui, el însuși având un trecut plin de secrete.

  S-au întâmplat prea multe. Plâng cu sughițuri. Mă descarc și el nu face nimic decât să mă mângâie cu răbdare, șoptindu-mi vorbe liniștitoare. Cuvinte menite să mă calmeze. Mă trage în poala lui și-mi adăpostește capul în scobitura gâtului, unde pielea e fină și fierbinte. Palma lui trece ritmic peste părul meu pe care a reușit cumva să-l răsfire și acum îmi simt șuvițele cum îi alunecă printre degete.

   Pentru Alexander, prințul nefericit și sobru al orașului, Alyssa se dovedește a fi persoana de care el avea atâta nevoie.

   «The Chase» nu are secrete pentru mine. Totul prinde viață în fața mea. […] Am vrut să am lumea la picioare. La propriu.

   Povestea erotică este condimentată cu o intrigă ce crește gradual și intensifică acțiunea. Pericolul îi pândește pe cei doi din toate direcțiile: Samuel Gil, fostul asociat al tatălui Alyssei, cuplul Sarah Jenner-Mark Jensen, interlopi, contabili escroci, capriciile lui Clarice, nepoata lui Alexander. Cele mai multe conflicte își găsesc rezolvarea când cititorul încă așteaptă momentul de maximă tensiune al acțiunii, iar altele rămân neelucidate. Numărul personajelor crește treptat, fiecare cu un rol bine determinat. Finalul este unul deschis și tensionat făcând obligatorie lecturarea volumului al doilea: Roma. Pasiuni întunecate, care promite să fie mai bun decât primul.

    Dacă ar fi să sintetizez volumul la două cuvinte, acestea ar fi: tensiune erotică. Autoarea pledează pentru o existență pasională a eroilor, erotică, descrisă în amănunt, pe un număr însemnat de pagini. Orașul New York este descris vag, cu trimiteri la furnicarul de oameni de pe străzi.

   Personajele devin, pe rând, naratori creditabili, povestind din proprie perspectivă (sincronică) evenimentele ce se succed în mod alert. Prezentul narativ dinamizează și el acțiunea, lăsând cititorului impresia participării directe la evenimente.

   Mărturisesc că nu am citit celelalte romane ale autoarei, prin urmare fiindu-mi imposibilă ierarhizarea romanului New York. Pasiuni ascunse în universul operei autoarei, nici dacă surprinde o evoluție a stilului romancierei. Cert este că mi-a amintit de anii adolescenței, când visam la băiatul perfect de care să mă lege o dragoste nebună.

Din seria Pasiuni mai fac parte:

Roma: Pasiuni întunecate

Londra: Pasiuni dezlănțuite

J&C: Pasiune în dans

Cartea New York. Pasiuni ascunse de Rodica Mijaiche poate fi comandată de pe Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Petru Dimitrie Cercel. Gentilomul valah care a fermecat Europa de Cristian Moșneanu-recenzie

Prefață: Cornel Bîrsan, Vasile Lupaşc-Sfinteş

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Gen: Non-ficțiune, Istorie

Număr pagini: 144

Nota mea: 10/10

    Câți dintre voi ați auzit până acum de Petru Dimitrie Cercel? Cu siguranță, nu mulți. Și, cu certitudine, nu de la școală, nu din manualele de istorie. Din nefericire, trăim în vremuri în care societatea pune un preț tot mai mic lucrurilor importante, uită esențialul, se pierde în detalii de actualitate. Pentru mulți istoria este o enigmă, un mister de nepătruns, motiv pentru care este important să creștem o societate care nu ezită să arunce o privire în urmă pentru a-și înțelege prezentul și pentru a înfrunta viitorul.

     Atunci când școala nu ne oferă suficient, nu ne ajută atât cât ar trebui, nu ne rămâne decât să ne lărgim singuri orizontul de cunoaștere. Lectura reprezintă cel mai util mijloc de a ne dezvolta, de a ne construi o lume interioară capabilă să se reflecte și asupra celei exterioare. Istoria este extrem de importantă, reprezintă o sursă infinită de informație, de lecții de viață, de sfaturi. Cei care aleg să studieze istoria și să se ocupe de cercetare sunt puțini, mai ales, în România.  

    Spre norocul nostru, avem și câțiva oameni talentați, pasionați de această știință aparte, care nu ezită să-și împărtășească descoperirile cu ceilalți și să contribuie, într-un fel sau altul, la educarea societății contemporane. Printre ei se numără și tânărul autor Cristian Moșneanu, pe care l-am cunoscut prin intermediul lucrării ,,Istorie furată. Întemeierea Țării Românești. Radu Negru Vodă, între legendă, mit și adevăr”, realizată împreună cu istoricii Cornel Bîrsan și Adrian Anghel. Am fost încântat să văd că Editura Librex publică un alt titlu ce poartă semnătura acestui autor și țin să le mulțumesc pentru exemplarul oferit (și autorului pentru autograf :D ).

     Numele lui Petru Dimitrie Cercel nu-mi era complet străin, căci nu demult citisem un articol despre acesta pe internet. Totuși, am fost curios să aflu mai multe și am avut ocazia să mă bucur de această carte, o lectură rapidă, concisă. Unul din motivele pentru care-l apreciez pe Cristian Moșneanu este reprezentat de modalitatea în care se prezintă lucrările sale, acestea fiind accesibile publicului larg, cititorului nu tocmai familiarizat cu limbajul istoric, cu tipul acesta de carte. El nu se adresează strict elitei intelectuale, istoricilor, ci tuturor, întrucât întreaga națiune ar trebui să-și însușească disciplina numită istorie. Volumul de față debutează, de altfel, cu o introducere, cuprinzând o prelegere despre importanța istoriei și motivele pentru care autorul a ales să ne ,,vorbească” despre Petru Dimitrie Cercel și nu despre o altă personalitate istorică mai celebră.

“Printre altele avu să spună Sfinţia Sa, vorbind cu unii cardinali, că a cunoscut mulţi oameni, dar n-a găsit niciunul atăt de cunoscător al tuturor lucrurilor din lume ca Principele Valachiei” (Relatare a lui Franco Siviori despre impresia făcută de Petru Dimitrie Cercel  Papei Sixtus al V-lea)

    Înainte de toate, Petru Dimitrie Cercel (1545-1590) a fost domn al Valahiei, al Țării Românești, fiu al lui Pătrașcu cel Bun și urmaș al domnitorilor Radu Negru, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul.  Cartea prezintă câțiva membrii ai familiei sale și dezbate, cu argumente solide, legătura de sânge cu Mihai Viteazul. Se dovedește că responsabilul de prima unire a Țărilor Române a fost frate vitreg cu gentilomul valah. Fără doar și poate, relația dintre cei doi domnitori este extrem de controversată în rândul istoricilor, însă cu timpul poate că vor fi scoase la iveală și alte dovezi care să ofere o certitudine.

                                                                            Sursă

    Unul din capitolele cele mai interesante ale acestei lucrări este, în ceea ce mă privește, cel referitor la iubirea protagonistului față de ,,creația dumnezeiască ruptă din coasta lui Adam”. Am fost uimit să descopăr câte femei importante au căzut pradă iubirii și slăbiciunii față de domnitorul român. Pe lista ,,cuceririlor” sale se numără Griseldis, o membră a familiei Bathory, Caterina de Medici – mama regelui Franței Henric al III-lea, Louise și Margareta (,,Regina Margot”) – soția, respectiv sora aceluiași monarh. În mod neașteptat, Haseki Safiye Sultan, de origine venețiană, se află printre admiratoarele lui Petru Cercel. În condițiile în care, soția sultanului Murad al III-lea și sultana-mamă a lui Mahmud I era închisă în harem, în așa-zisa colivie cu zăbrele de aur. Soția domnitorului și mama copiilor săi este nimeni alta decât Sultana Koprelli, o nobilă otomană convertită la creștinism.

                                                             Safiye Sultan – Sursă

      Aflăm mai multe despre urmașii lui Petru Dimitrie Cercel, despre numeroasele călătorii întreprinse de-a lungul vieții și vizitele sale la marile Curți Regale ale vremii, dar și despre scurta sa domnie de doar doi ani. Spre deosebire de mulți alți domnitori, el a reușit în puținul timp petrecut pe tronul Țării Românești să aducă o contribuție la creșterea prestigiului acestei țări în ochii Marilor Puteri apusene. A reorganizat administrația țării, a adus nenumărați străini pentru ca Renașterea să ajungă și în acest colț al continentului. Și, mai mult decât atât, a cultivat prietenii cu importante figuri ale vremii, străduindu-se să clădească un sistem de alianțe care l-ar fi sprijinit  în lupta contra Imperiului Otoman.

   Petru Dimitrie Cercel are “o anume abilitate plină de graţie ṣi de dragoste, la care se adaugă o ȋnfăţiṣare binevoitoare că nu poţi judeca de unde primeṣti mai multă satisfacţie: din vorbirea sau din privirea lui cu care subjugă ca ṣi cu niṣte lanţuri ṣi strânge ȋn veṣnică supunere inima altora… El poartă imprimată, pe suverana sa frunte , imaginea vie a mărinimiei, din pieptul căruia ies comori” (Francesco Puggiella-legiuitor ṣi poet toscan)

     Nu există niciun dubiu că acest domnitor a fost primul ambasador cultural al românilor, fiind el însuși un artist și un mare învățat. Vorbea 12 limbi străine, fapt ce i-a deschis multe porți. A încercat să-și lase amprenta asupra vieții culturale românești, s-o aducă în rândul celor din Occident. Eforturile sale sunt de necontestat, iar dacă ar fi reușit să domnească mai mult, și-ar fi dus întreaga misiune la bun sfârșit. De remarcat că Petru Dimitrie Cercel a fost bun prieten cu Pierre Ronsard, marele poet francez, ai cărui strămoși provin de pe meleagurile noastre. Se aduc dovezi în privința acestui fapt și a legăturilor dintre Ronsard și Banul Mărăcine.

     “Toţi se miră de ȋnfăţiṣarea lui cea maiestoasă, de vorbirea lui cea curată aproape ȋn toate limbile europene ṣi de ȋnalta lui ȋnţelepciune” (Relatare despre Petru Dimitrie Cercel din cronica Fuchsia – Lupio – Oltarodium)

    Ce aduce nou această lucrare?

   În premieră pentru istoriografia românească, sunt traduse din limba franceză două scrisori de recomandare pentru Petru Dimitrie Cercel ale regelui Franței, Henric al III-lea, și ale reginei-mamă, Caterina de Medici, misive adresate Dogelui Veneției. De asemenea, este lămurită chestiunea originii românești a poetului francez, Pierre Ronsard, și a legăturilor sale cu Banul Mărăcine. Nu în ultimul rând, ne este oferită o perspectivă asupra obiceiurilor din Valahia acelor vremuri, un capitol esențial pentru a înțelege atmosfera de atunci.

               

                                                                      Pierre Ronsard – Sursă

    Scopul acestei cărți este, în primul rând, după cum precizează și autorul în încheiere, acela de a familiariza cititorul cu personalitatea lui Petru Dimitrie Cercel. La urma urmei, acesta nu se diferențiază de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și alți domnitori despre care am învățat și continuăm să învățăm la orele de istorie.

     Prin urmare, vă recomand cu tot dragul volumul ,,Petru Dimitrie Cercel. Gentilomul valah care a fermecat Europa”! Veți descoperi o lectură deosebită, o carte despre o personalitate prea puțin cunoscută, uitată în negura trecutului, dar pe care tânărul autor și istoric Cristian Moșneanu o aduce la viață și la cunoștința publicului larg.

  Sunteți pregătiți să-l cunoașteți pe Petru Dimitrie Cercel, un mare gentilom și un remarcabil erudit, un prim ambasador cultural al unei țărișoare ,,insignifiante”?

     LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Petru Dimitrie Cercel. Gentilomul valah care a fermecat Europa de Cristian Moșneanu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
10

,,Zona aceea devenea una interzisă, n-avea dreptul să între în ea. Pare o absurditate ce spun, dar aşa gândeam. Iar ea insistă să între. Fisurile existente la început au devenit crăpături şi prăpăstii."

Orbi în tranziţie, de Stelian Ţurlea-Librex Publishing-recenzie

   Am citit câteva romane scrise de Stelian Ţurlea, iniţial romane poliţiste: ”Greuceau (roman cu un poliţist)”, Caz închis”, ”Săptămâna nebună”, ”Crimă la Torino”. Apoi romane de altă factură, cu întâmplări din viaţă, dar la fel de interesante şi atractive: ”Ieşi din viaţa mea”, ”Trei femei”, ”Iubire interzisă”.

   Dar romanul “Orbi în tranziţie” m-a surprins plăcut. Nu mă aşteptam la un astfel de “love story”, pentru că la prima vedere asta pare. Pe urmă, la o privire mai atentă, îţi dai seama că cele două personaje par mai degrabă două comete, sau două stele, pe acelaşi cer al perioadei de tranziţie. Rar şi scurt în drumurile lor se intersectează pentru o seară sau câteva ore, dar de cele mai multe ori fiecare gravitează pe drumul ei.

    Autorul scrie romanul pe două planuri, din două puncte de vedere: al lui, numit Popeye şi al ei, al Ligiei pe care autorul o numeşte de fiecare dată ”Ligia-cea-subţire-cu-părul-lung-şi-negru.”
    Unele personaje se regăsesc şi-n romanul anterior, apărut în 1997 ,“Fă-ţi patul şi dormi!”, dar din poveştile şi referirile lui Popeye putem înţelege povestea.

    Nu prea ştiu cum aş putea să vă povestesc romanul, dar cred că cel mai bine este să vorbim despre personaje, despre vieţile, trăirile şi gândurile lor, despre cum îşi amintesc lucrurile sau cum percep realitatea debusolantă a acelor vremuri.

 Ligia provenea dintr-o familie de intelectuali, dar timpurile, cu încercările lor, lăsaseră urme adânci. Străbunica, profesoară de matematică la cel mai bun liceu din oraş, străbunicul un inginer strălucit, locuiau într-o casă cu glicină în Cluj, oraş în care erau multe disensiuni între români şi unguri. La sfârşitul războiului şi venirea comuniştilor ungurul Arpad, un oportunist care se va strecura în orice regim, le ia casă, străbunica locuind în mansardă. Apoi fiica ei, prima Ligia, se căsătoreşte cu un ofiţer, care din erou, în vremurile tulburi de atunci, ajunge duşman al poporului şi este închis. Ligia naşte o fetiţă, pe care o botează tot Ligia, este în final arestată şi ea şi moare în închisoare. Aşa că străbunica îşi creşte nepoata, dar blestemul pare că le bântuie în continuare. Nepoata rămâne gravidă cu un student, arestat pentru că l-au prins ascultând Europa Liberă.

     La naşterea ultimei Ligia (eroina noastră), nepoata moare aşa că străbunica, singură şi ea de acum, trebuie s-o crească. La moartea străbunicii Ligia merge şi locuieşte câţiva ani cu Moş Nibi fratele mai mic al străbunicului ei. Aici îl cunoaşte pe Popeye, şi-n lungile lor plimbări îşi povestesc vieţile, visele, speranţele, şi se îndrăgostesc. Dar moartea lui Moş Nibi o găseşte debusolată de realităţile vieţii, de poveştile despre străbunii ei, de faptul că nu mai are pe nimeni, aşa că pleacă, dispare fără a spune cuiva unde merge. Amintirile şi durerile o duc la Cluj, la casă cu glicină, unde va locui ceva timp în mansardă. Familia lui Arpad nu are curaj s-o scoată şi de acolo. Îşi întâlneşte colege de şcoală, încearcă să-şi caute de lucru, dar în vremurile de dinainte de revoluţie nu era uşor. Arpad cel tânăr o violează, dar ei îi este frică să-l reclame, urmare a fricii ancestrale inoculate de poveştile străbunicii. Totuşi îşi revine..

Dacă supravieţuisem până atunci, voi fi în stare să supravieţuiesc mereu, orice mi se va întâmpla. Am fost mândră de mine. Îmi revenisem.”

    Se ambiţionează, îşi caută de lucru, apoi singurătatea o determină să accepte o relaţie, deşi în gândul ei discuta mult cu Popeye, pe care, fiindcă îl văzuse prea puţin, îl idealizează:

 

“Dar chiar peste toate ar trebui să spun că în lunile acelea de singurătate mă gândisem de multe ori la tine, nu ştiu de ce, mi te imaginam povestindu-mi exact cum se întâmplase când umblam aiurea pe străzile oraşului tău, de parcă ai fi vrut să mă ajuţi de departe şi ajunsesem să mă îndrăgostesc de tine.

    Omul cu care a avut relaţia, chiar dacă aceasta se încheiase, o ajută mult, ea continuându-şi facultatea. Doar că ea se simte din ce în ce mai mult o întreţinută şi hotărăşte să plece din oraş, exact când încep revoltele.

    Rămâne şocată când începe revoluţia, nu mai înţelege nimic, îi vedea pe foştii comunişti sau securişti în noile structuri. Aşa că de frică pleacă din oraş, fuge din nou şi ajunge la Bucureşti.

 

De ce mai ieşiseră în stradă, dacă tot cei dinainte erau în frunte?
    Seara m-am hotărât să plec din nou din oraş, simţeam că mă sufoc, mi se părea minciuna prea mare. Acum cred că am greşit, trebuia să rămân şi să ies în faţă, să spun lumii ce ştiu. Dar atunci îmi era frică…”

    Bucureştiul, un oraş imens, o sperie, dar îşi aminteşte de fratele nelegitim al străbunicului ei, ajuns un avocat de succes, acum pensionat, care o ajută. Băieţii lui gemeni erau plecaţi din ţară, amândoi profesori la Harvard şi el rămăsese singur. Urmează anii de şcoală, serviciu, iubiri, trădări. Până îl reîntâlnește pe Popeye, deşi parcă sunt amândoi mereu în contratimp.

   Povestea lui Popeye e la fel de ciudată.
    După ’90, după Piaţa Universităţii, revista care-l trimisese la Paris nu-l mai primeşte. Începe să lucreze orice găsea, inclusiv la căratul pachetelor cu ziare, noaptea, la Casa Presei. În nopţile acelea cunoaşte un tipograf bătrân, de care se ataşează şi cu care stă foarte mult de vorbă. Acesta îl învaţă multe lucruri despre tipărire, corectură şi chiar scrierea unui articol. Citeşte mult şi cu nesaţ ziare, dar mai ales cărţi. De multe ori Popeye chiar se gândea că ar putea şi el să scrie o carte:
   

 “Mă pomeneam gândindu-mă cum aş fi scris eu cutare carte sau cum l-aş fi descris eu pe cutare personaj cu care adormeam în minte într-un târziu. Uneori simţeam că-mi ard degetele să scriu ce-mi trecea prin cap. N-am făcut-o niciodată, mi se părea o iluzie, o himeră, nu mă vedeam scriind altceva decât articole. Dar continuăm să visez.”

     Tot bătrânul tipograf îi face cunoştinţă cu un poet care îl ia la revista lui culturală să facă corecturi, şi-l convinge că ar fi un bun ziarist. Aşa ajunge la un ziar nou deschis, alergând bezmetic după ştiri, aflând multe lucruri de la oamenii străzii, scria mai ales în parc, dar meseria îi plăcea din ce în ce mai mult.
   

“Scriu în parc şi când dă frigul şi cad frunzele. Atunci îmi place cel mai mult, nu e mai nimeni în jur, am impresia că sunt stăpânul lumii.”

    Între timp mama lui se îmbolnăveşte, Popeye ştie că dorinţa ei cea mai mare e să-l vadă la casa lui. Cunoaşte o fată de vârsta lui, Ianina, se căsătoresc şi au un băieţel. Se simte bine cu ea şi crede c-o iubeşte. Mama lui moare, are loc mineriada. Popeye este acolo printre mineri, sigur că în spatele lor e cineva care-i dirijează. Stă de multe ori de vorbă cu ei, le ascultă poveştile şi doleanţele, dar apoi bătăile din piaţă, gloanţele trase de scutieri, oamenii bătuţi, totul îl marchează. Curând se mută la alt ziar şi apoi la un post important de televiziune.
    “Adevărul pe care îl căutăm eu nu există. Sau nu ştiam unde să-l caut. Atunci am simţit cum se sfâşie ceva în mine. N-aş putea spune ce anume. Dar atunci aş fi vrut să fi trăit în altă ţară.”

    Şi pentru el meseria ajunge pe primul loc, mai importantă ca familia, mai rău ca o amantă. Separă cele două vieţi între ele, dar Ianina îl bănuieşte de infidelitate, îl urmăreşte, îl hărţuieşte făcând ca orice sentiment pe care-l avea pentru ea să dispară:
 

 “

Zona aceea devenea una interzisă, n-avea dreptul să între în ea. Pare o absurditate ce spun, dar aşa gândeam. Iar ea insistă să între. Fisurile existente la început au devenit crăpături şi prăpăstii.
   Nu mă interesa iubirea ei.
   N-o mai voiam.
   Nu eram în stare să-i spun asta.”

    Ianina se mută cu băiatul la ai ei, Popeye îl vizitează foarte des, vrea să divorţeze. Dar Ianina nu acceptă nici o discuţie referitoare la divorţ, ameninţându-l că nu-l mai lasă să vadă copilul:
   “Iar dacă o faci împotriva voinţei mele, o să mă străduiesc să nu-ţi mai vezi băiatul niciodată!
   În clipă aceea cred că am urât-o. Mult mai târziu am înţeles-o, dar atunci inima mea era deja goală.
   N-am mai deschis subiectul niciodată.”

    Cu timpul Ianina îi devine indiferentă, dar se complace în situaţia asta, cu toate că ea încearcă de-a lungul anilor să se împace:
   “Aşa au trecut anii. Cu timpul îmi era indiferent ce face. Mă obişnuiam să fiu singur. Mă obişnuiam cu gândul că eşuasem din nou.”
  Popeye lucrează în televiziune, evenimentele multe, interesante, incitante, nu-i mai lasă loc de viaţă personală.
    Acum e momentul când Ligia şi Popeye se reîntâlnesc. Dar sunt şi nu sunt împreună…
   Fiecare cu munca lui, cu viaţa lui, cu priorităţile lui. Când se întâlnesc se iubesc, se simt bine, dar oare e destul?
    Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre povestea celor doi, o poveste frumoasă, puţin tristă, dar foarte reală.

    Vă sfătuiesc să citiţi cartea. Este mai mult decât un “love story”.  Este un cumul de poveşti de viaţă şi o frescă a societăţii acelor vremuri.

Librex.ro

Cartea Orbi în tranziţie de Stelian Ţurlea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

"O întreagă armată îi suflă în ceafă acestei blonde minione cu gura mare. Oare poate să fie mai evident de atât că primește un tratament special?"

Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman-recenzie

Nr. pagini: 398
Editura Librex Publishing
Anul: 2016

Seria Tratament special: 1.Tratament special-Anna, 2. Tratament special-Îmblânzirea scorpiei, 3. Tratament special-Inspecția

   În urmă cu câtiva ani am descoperit platforma Wattpad și odată cu el am înțeles fenomenul ce a luat amploare declanșând o adevărată isterie printre tineri. Din ce în ce mai mulți oameni “îmbătați” de euforia momentului au reușit să își publice cărțile și devină cunoscuți datorită milioanelor de accesări. Printre aceștia se află Anna Todd, devenită celebră datorită seriei After-o nebunie care a inspirat pe multe tinere aspirante la titlul de autoare, iar pe cititoare să ofteze după trupa One Direction.

    Davine M. Vesco & Lexi B. Newman au debutat asemănător și au făcut primul pas publicând seria Tratament special stârnind valuri printre cititori. Printre aceștia m-am aflat și eu profitând din plin de entuziasmul lor. Primul volum l-am terminat în timp ce mă întorceam de la București cu microbuzul și îmi aduc aminte perfect pofta cu care am devorat cartea în câteva seri. Din moment ce mă stârniseră cu bomba de la final, dorința de a citi restul volumelor a venit de la sine. Din păcate, pe parcurs mi-am dat seama că fetele au fost prinse în vârtejul glumelor și au omis să dezvolte povestea, să crească adrenalina și să mențină suspansul.

   Tratament special-Inspecția a fost un rău necesar, o carte care ar fi trebuit să stopeze chinul și să ofere răspunsuri la acele întrebări care planau și pe măsură ce înaintam se anunța un adevărat taifun. M-am amăgit cu iluzii sperând că vor pregăti alte momente palpitante, dar din nefericire pentru mine s-au rătăcit printre fraze clișeice și la finalul seriei au conștientizat că trebuie să încheie onorabil cartea, dar nu prea aveau cu ce.

Scenariul a fost previzibil și lipsit de vlagă. Au irosit o șansă minunată de a face din acest final de serie ceva special.

     Să aflăm mai multe despre aventurile Annei/Gloriei Montgomery:

    Planul Annei de a urma Academia militară J. F. Kennedy nu a fost tocmai o idee inspirată, dar când o blondă își pune ceva în cap nu poate să renunțe. Minciunile, actele false, dar și susținerea de care are parte o va transforma într-o tânără privilegiată care are lumea la picioare. Face ceea ce-i place și deși este pedepsită de instructor, cred că se simte bine să țină lumea în suspans. Relația cu Austin, fratele ei rătăcitor se îmbunătățește și este chiar frumos să-i vezi împreună, dar în același timp și îngrijorător pentru că Anna învață ilegal într-o școală cu renume.

   Se anunță de ceva timp o inspecție periodică la toate școlile de profil, iar J. F. Kennedy este programată pentru analiză. Ce soluții ar putea găsi pentru salvarea Annei? Dosarul este incomplet: actul de identitate este inexistent, certificatul medical este măsluit, defectul ei fizic este evident și dacă va fi testată va pica la probele fizice. Jay Davis este dispus să facă orice pentru iubita lui, dar nu este singurul. Frumoasa blondă are un întreg arsenal de forțe terestre care ar face imposibilul posibil pentru ceva inutil. Dacă ar scăpa de inspecție, diploma de absolvire a academiei este nulă pentru că numele purtat de Anna este fals.

    O experiență inedită sau timp irosit în zadar?

   Înainte de a fi cercetată cu minuțiozitate, la sediul de la J. F. Kennedy se prezintă proprietarul, un tânăr plin de perspective, nimeni altul decât Mike, fiul rătăcitor al lui Morris și vărul Annei. Sentimente contradictorii, răni care dor, secrete care par să macine pe cei din jur le vor da unele bătăi de cap, dar scopul lor este să își unească forțele și să salveze pe Anna. A intrat în belele și trebuie ajutată, nu?

    Inspectorii ajung și toată lumea se întreabă ce se va întâmpla, cine va pica la mijloc în această mărșăluire de forțe. Primul lor pas este să analizeze zona, să descopere cine consumă droguri și să studieze fiecare locșor în care conviețuiesc membrii academiei militare. Comportamentul deficitar și semnele distinctive i-ar putea da de gol, iar ei sunt acolo să savureze orice mică victorie.

   Anna se străduiește să nu-și arate afecțiunea în public față de cei dragi, iar Jay poartă un adevărat război intern cu gelozia. Iubita lui este un magnet pentru băieți și chiar dacă ea nu le dă importanță, Jay tot nu se poate abține. Pentru cei din jur ea este minoră și o relație cu unul din instructori este strict interzisă. Pe lângă faptul că ar fi acuzat de corupere de minori, și-ar pierde dreptul de liberă practică declanșând un scandal de proporții.

   Momentul de care le era teamă vine atunci când le este lumea mai dragă. La antrenamentul zilnic li se dau exerciții fizice cu grad ridicat de dificultate, iar Anna nu este capabilă să le execute. Toți conștientizează că jocul de-a școala s-a terminat și războiul abia începe.

   Ce măsuri se vor lua și cum vor reacționa când vor citi dosarul incomplet al Annei este doar un mic pas către isteria generală. Cert este că mulți vor avea de plătit pentru greșelile lor, în special academia.

   “O întreagă armată îi suflă în ceafă acestei blonde minione cu gura mare. Oare poate să fie mai evident de atât că primește un tratament special?”

   Tratament special: Inspecția a fost o încercare nereușită de a încheia o serie plină de potențial. Am apreciat efortul celor două tinere autoare de a lucra în echipă și chiar m-am întrebat cum au interacționat pentru a scoate un produs finit.

    Davine M. Vesco & Lexi B. Newman au avut un subiect bun și l-au irosit. Mi-aș fi dorit să mă surprindă în cele 398 de pagini, să simt că personajele evoluează și crește suspansul, dar joaca de-a scrisul s-a transformat în distracție și autoarele s-au blocat. Se simte că la final au rămas în pană de idei trezindu-se dintr-un somn profund direct în fața manuscrisului. Obosite de la atâtea glume au considerat că este suficient să ofere câteva fragmente emoționante ce ar fi putut să miște sufletul cititorilor. Sper ca pe viitor să iasă cumva din clișeul wattpad și să demonstreze că ideile lor au substanță.

Cartea Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman este disponibilă pe Librex.ro

Surse imagini: pinterest, facebook-Trilogia Tratament special

by -
20

Suflet rebel, de Nieves F. Joy–recenzie

Volumul I din seria “Paradoxul iubirii”

Editura: Librex Publishing

Data apariţiei: Aprilie 2017

Număr pagini: 452

   Un suflet captiv într-un trup înrobit. O fire rebelă ţinută sub control de eticheta strictă a unei societăţi superficiale. Un spirit înlănţuit de concesii şi renunţări. O viaţă trăită în minciună, sub atenta lupă a unui gardian nepăsător. Năzuinţe anulate de concepţii greşite. Compromisuri duse la extrem, datorită prejudecăţilor unui păpuşar manipulator.

    Toate aceastea si nu numai, se pot pronunţa într-un singur cuvânt: Raisa. Tiparul prelucrat minuţios de eronat, a unei soţii moderne, redactor şef la o editură din Boston, care nu o solicită, dar nici n-o umple de satisfacţii. La suprafaţă e modelul perfect de femeie. Tăcută, rafinată, strălucitoare, dar în adâncuri, zace un suflet saturat de regulile societăţii şi de soţul mereu taciturn, care îi oferă rămăşiţele unui trai îmbelşugat, dar sterp de beneficii spirituale. Raisa este in adâncuri un suflet visător, poet din naştere, dar neînţeles şi alege să tacă şi să înghită o căsnicie de faţadă, doar ca să nu dea greş, eşecurile pentru ea, fiind echivalentul ruşinii imposibil de suportat.

   Ce va alege când viaţa îi va oferi posibilitatea să se dezbare de tot ce nu o defineşte? Pe ce drum va purcede, când descoperă, printr-o conjunctură neaşteptată, că inima ei e însetată de afecţiune veritabilă şi nu de singurătate în doi, asa cum are parte in viaţa conjugală. O nesfârşită minciună, înăbuşindu-şi aspiraţiile native sau eliberarea lor şi un zbor lin spre libertatea de exprimare, aşa cum şi-a dorit dintotdeauna?

   Acum câteva minute am terminat de citit cartea “Suflet rebel” şi mă simt de parcă am fost trecută printr-un tăvălug de emoţii şi sentimente. În mintea mea este un amestec de evenimente şi trăiri emoţionale pe care vreau să vi le împărtăşesc. Iar dacă reuşesc să vă conving să o citiţi la rândul vostru, voi fi foarte mulţumită sufleteşte.

     Am avut mari emoții atunci când am început lectura și asta pentru că descrierea de pe copertă m-a făcut să cred că voi descoperi o poveste atât de dureroasă, încât am să rămân cu un cumplit sentiment de tristețe și frustrare. Însă a fost suficient să citesc primele pagini ca să îmi dau seama că am de-a face cu o poveste mult mai specială față de ce credeam.

    “Suflet rebel este o poveste plină de sensibilitate, intensă, cu numeroase răsturnări de situație, în care ni se dezvăluie întregul zbucium sufletesc al Raisei, personajul central al cărții. Însă, ceea ce m-a surprins în mod plăcut, a fost faptul că întreaga poveste este presărată cu numeroase înțepături ironice, cu dialoguri pline de vervă, iar stilul autoarei Nieves F. Joy este unul savuros, destins și dezinhibat.

    Mi-a plăcut tare mult să o descopăr pe Raisa, i-am admirat caracterul puternic și trebuie să recunosc că m-au binedispus gesturile sale de rebeliune, reacția ei când a descoperit că soțul o spiona prin intermediul unui angajat, impactul pe care Race l-a avut asupra ei atunci când l-a văzut prima oară. Povestea (care se desfășoară pe o perioadă scurtă de timp, de doar câteva zile) este spusă atât din perspectiva Raisei, cât și a lui Race, acțiunea fiind plasată în Boston.

   Raisa Callahan este redactor-șef la o editură cunoscută și de cinci ani este căsătorită cu un bărbat care reprezintă opusul ei, atât la caracter cât și ca stil de viață și care imediat după nuntă a început să o modeleze în totalitate. Din fata veselă, deschisă, visătoare și prietenoasă de altădată, a ajuns o femeie care ”trebuie să facă sluj de complezență în fața lui și al anturajului”, o soție supusă care îi decorează brațul la toate petrecerile simandicoase. Însă, cu toată averea și toată puterea de convingere ce o avea asupra Raisei, Steven nu a reușit să o despartă de prietenele ei, să o facă să renunțe la locul ei de muncă și a rămas surdă la sugestiile lui de a-și face noi cunoștințe din cercul lui de prieteni.

Eram atunci – și doar în adâncuri mai sunt – o fire deschisă, o visătoare incurabilă, prietenoasă cu toți, cu o glumă pentru orice împrejurare, cu un suflet de îl poți pune pe rană, fără falsă modestie și-mi doream ca orișice naivă, tot ce nu se poate atinge cu mâna.

Bărbatul pentru care mi-am renegat personalitatea, doar, doar m-ar vedea și pe mine la fel de încântat, cum își vede bilanțurile lunare. Sunt doar un suflet captiv într-o femeie pe care o plac toți, mai puțin prietenele mele apropiate care-mi surprind uneori lacrimile mici ca niște cristale ce-mi curg fără voie, dar în același timp sunt doar Raisa și sunt mai puternică decât el.”

“În căsnicia asta sunt doar eu, el oferind numai iluzii și dând doar ordine, tunând și fulgerând, fiind taciturn când nu iese cum îi e voia, iar eu tăcând și înghițind, fiind prea obosită să mă mai cert cu el.”

   În toată această perioadă de timp, Raisa a încercat să facă voia soțului și să animeze o căsnicie pe care nu și-o dorea a fi un eșec răsunător. Urăște să dea rateuri și să fie compătimită și asta este cauza pentru care a preferat să înghită “porcării la nesfârșit”, iar un divorț ieșea din discuție. Nici bunele sale prietene, Susan și Jessica, nu o pot convinge să redevină ceea ce a fost cândva.

Pentru că tu nu ești așa! m-a privit cu tristețe, știind că n-are cu cine vorbi. Pentru că visele tale au rămas undeva, departe și tu ești pe cale să devii ce detești cel mai mult.”

   Totul ia o altă întorsătură din ziua în care află că un tânăr, fratele vitreg al șefei ei, a venit în schimb de experiență și ea trebuie să-l instruiască. Însă tipul care arată ca “cel mai păcătos vis erotic” o face să reacționeze întru-un mod care pe mine m-a amuzant mult și trebuie neaprat să vă redau acest pasaj. Sper doar să aveți radare să-l citit până la capăt.

Uşa se deschide din senin şi silueta măgarului îngâmfat apare, lăsându-mă să-l văd doar în trecere, admirându-i mersul şi nu numai. OMFG! Mă ia la secundă cu cald şi contrar a tot ce aveam de gând, sunt rămasă mască la cel care traversează cu paşi mari încăperea trecând pe lângă capul meu plecat, colonia lui lăsându-mi la propriu, apă în gură. De la spate nu văd mare lucru, dar ce văd, Sfinte tare, e bombă curată! Un păr şaten ciufulit de zici că şi-a trecut degetele prin el până a uitat de câte ori o face, un spate lat îmbrăcat într-o haină de piele neagră şi nişte blugi care sunt imoral de căzuţi pe şoldurile înguste, completate de nişte picioare interminabile, tăiate brusc în nişte mocasini din piele întoarsă, dar nu pot jura cu mâna pe inimă că sunt realistă în descriere la cât sunt de fascinată în faţa fabuloasei imagini.

— Race, întoarce-te! e strigat şi încetineşte.

Să nu te întorci sau o să păţesc ce-a păţit Su şi exact asta mai lipseşte pe ziua de azi!

Şi se întoarce… Dumnezeule, de ce păcatele mele ai făcut-o?

Ochii lui de un albastru metalic mă ţintuiesc cu capul dat pe spate, sunt leoarcă de transpiraţie, nu ştiu exact până unde şi rămân fără aer, uitând că doar cu foarte puţin timp înainte, tipul n-avea cea mai bună părere despre femeile care sunt în limbă după farmecele lui. Dacă ar fi să spun ce găsesc cel mai fascinant la el, ce mă atrage mai mult, aş spune cu certitudine că sunt ochii! Şi ai mei sunt tot în ton de albastru, dar ai lui parcă sunt lentile de contact, aşa par de ireali, de parcă o bucată de cer s-a rupt şi s-a adăpostit în ei şi dacă ar mai şi zâmbi… Pe toţi sfinţii! Aş vrea să mă rup de privirea hipnotizantă. Aş vrea să-mi cobor privirea mai jos. O, Doamne, cum aş vrea! Dar mi-e teamă că pierzând contactul vizual o să dispară ca o iluzie magnifică. Revino-ţi, Raisa! Parcă n-ai mai văzut bărbaţi! Bărbaţi da, dar nu asemenea specimene făcute în ciuda femeilor care n-au parte de foarte multă activitate sexuală în căsnicie şi care parcă sunt creaţi, ca să visezi cu ochii deschişi. Fir-ar… Parcă spune ceva?! Buzele lui se mişcă de câteva secunde, sau minute, sau mama mă-sii mai ştie, că eu parcă sunt pe punctul de a decola de pe planetă, iar mâna ce mă scutură nu poate fi a lui, deoarece el e în faţa mea. Pământul către Raisa! Vă rog recepţie!

— Raisa? Eşti bine?

Nu mai sunt, de când mi-au zburat minţile şi sunt gata să salivez, după cum a prezis, pe tricoul lui negru, complet mototolit, scos numai într-un colţ din blugii care din faţă sunt şi mai indecent de lăsaţi în jos, lăsând la vedere o pereche de boxeri roşii cu bandă lată. Steven nu poartă niciodată… Steven! Numele lui e ca o găleată de apă rece peste mine şi dregându-mi glasul, sperând că nu m-am dat prea mult în spectacol, îmi mut privirea de pe, puţin spus, bunăciunea de bărbat, pe şefa mea, care mă priveşte de zici că am venit fără sutien la întâlnire, ba mai rău, de parcă aş fi dezbrăcată complet.

Bine lucrat, Raisa! Profesional, n-am ce zice!”

   Race Cooper (26 de ani) a fost toată viața lui un hoinar care a încercat să împace stilul său sălbatic de a fi cu societatea în care trăiește, oscilând între a se “comporta normal și a fi sălbaticul care are în sânge pericolul”. A stat doi ani la închisoare (a nimerit într-o bătaie de stradă, unul dintre bărbați a murit înjunghiat și, cum toți care erau cu el au fugit înainte să vină poliția, el a fost cel înhățat) și în urmă cu o săptămână a fost eliberat pentru bună purtare și trebuie reintegrat în societate. În ciuda faptului că lasă să se înțeleagă că doar cursele de mașini și femeile îl interesează, are și el o poveste de viață destul de tristă. Mai multe amănunte nu am să vă furnizez pentru că nu doresc să știrbesc atractivitatea acestei cărtii. Vă las pe voi să-l descoperiți pe adevăratul Race și secretele pe care el le-a tăinuit atât de bine în adâncul sufletului. Însă am să vă destăinui faptul că el a fost eliberat din închisoare mult mai devreme, dintr-un anumit motiv. Totul are legătură cu o anumită persoană care i-a oferit bani și libertatea, în schimbul unui anumit lucru – Race trebuie să-i seducă soția. Inițial el refuză să facă o asemenea faptă inumană, dar Mara, sora lui, a fost amenințată că i se va lua copilul dacă fratele ei nu face ce i se spune.

   În legătură cu atracția pe care Raisa o simte față de Race, trebuie să mărturisesc că am apreciat mult faptul că ea a încercat pe cât posibil să păstreze o distanță față de el. Race emană suficientă charismă sexuală cât să o facă să aibă tot felul de imagini erotice, însă ea își pune problema că s-ar putea ca totul să se năruie din cauza unei simple iluzii. Chiar dacă își dă seama că are niște sentimente pentru Race, ea își dorește să facă tot posibilul să-și salveze căsnicia. Asta dacă se mai putea, având în vedere că are un soț josnic, cu un calculator pe post de inimă. Iar dacă va ajunge să se gândească la o schimbare, Raisa nu-l vede pe Race ca fiind colacul ei de salvare. Numai ea își poate rezolva problemele personale.

Era prea frumos să fie adevărat și el să mă vrea într-adevăr. Dacă ar insista și ar ști ce vrea, poate am avea o minimă șansă, dar așa doar știu că sunt o altă femeie care a căzut în plasa lui de cuceritor și așa în ruptul capului nu vreau să fiu.

Una e să am fantezii, care-mi toarnă balsam peste sufletul meu singuratic și alta e să-mi destram căsnicia pentru un bărbat care pare că are în sânge acel ceva ce te tentează să cazi în păcat, fără a-ți oferi dreptul la mai mult. Mi-aș vinde sufletul? Mi-aș nărui o lume sigură pentru o iluzie? Raisa cea inteleaptă ar spune cu siguranţă că nu, rămânând fidelă concepțiilor vechi de când lumea, că soțul e o persoană sacră, la fel cum este și cununia într-o biserică!

Însă Raisa este victima unui act de cruzime și îmi vine greu să vorbesc în continuare despre ceea ce a fost în stare soțului ei să facă. M-a șocat și m-a îndurerat. Important e că ea a fost trezită brutal la realitate și trebuie să se gândească bine ce are de făcut!

“- Poţi face orice şi fericirea o poţi aduce unde doreşti tu, numai să vrei cu adevărat! îmi aduce vântul adierea şoaptei lui înfocate. Ţi-o spune un cunoscător!

Sunt prinsă într-o lume în care oricât încerc să cred că rămân din proprie voință, o fac constrânsă, mai mult decât de împrejurări.

Cât voi rezista, cât voi mai strânge din dinți și cât voi suspina în tăcere?

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu Raisa. Între timp, eu îmi rod unghiile așteptând să-și facă apariția cel de-al doilea volum. Sper să se întâmple cât mai curând!

   “Suflet rebel” este un roman complex, intens, captivant, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale Raisei și care te face să rămâi cu sentimentul unei lecturi profunde.

    Nota 9,6

Mulțumesc din suflet autoarei Nieves F. Joy pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

 

Cartea poate fi comandată de pe Librex.ro

"E ciudat cum prezenţa lui îmi poate produce atât de multe reacţii contradictorii! Lângă el, sunt mai agitată decât am fost vreodată şi, totodată, prezenţa lui mă linişteşte, făcându-mă să mă simt protejată.”

Rebela, de Corina Cîndea-recenzie

Nr. pagini:336
Editura Librex Publishing
Anul: 2017
Gen: Romance

   Pentru a scăpa de un trecut plin de suferință, Violet Collins își petrece viața mereu pe drumuri, refuzând să se atașeze de oameni sau locuri, tocmai pentru a nu putea fi rănită din nou. Oprirea în Chicago îi dă însă toate planurile peste cap, iar întâlnirea cu Dominic Grey o determină să își dorească să se oprească din drumul său și să spere la mai mult.
Apariția unei ispite brunete cu ochi violeți nu intră în planurile lui Dominic Grey, mai ales dacă bruneta respectivă este o rebelă obișnuită să facă numai ce vrea. Nu are nevoie de complicații când viața îi atârnă de un fir de păr, dar nici nu poate sta departe de cea care l-a întors pe dos cu o simplă privire.

   Atrași iremediabil unul de celălalt, atunci când trecutul ei se amestecă cu prezentul lui complicat și amândoi se trezesc prinși într-un vârtej de întâmplări periculoase, Violet și Dominic sunt nevoiți să lupte pentru a putea rămâne în viață dar, mai ales, pentru a putea rămâne împreună…

   Rebela de Corina Cîndea este o carte romantică ideală pentru vacanţă, uşoară, relaxantă şi cu personaje care „îţi lasă gura apă”. Se simte evoluţia autoarei, iar diferenţa se va vedea dacă aţi citit şi restul cărţilor publicate până acum. Elementul surpriză este adrenalina, doza de acţiune a fost binevenită şi prezentă în doze mici pe alocuri. Am apreciat că totul se desfăşoară la persoana I şi am putut afla în detaliu sentimentele lui Violet şi Dominic.

    Violet Collins este o tânără de douăzeci şi doi de ani, atractivă, pasionată de motociclism şi practicantă a boxului. Ochii de culoare violet sunt precum un magnet pentru bărbaţi şi fără voia ei are mulţi admiratori. Crescută la orfelinat, abandonată, abuzată şi nevoită să se descurce singură, de fiecare dată soluţia pentru ea pare să fie fuga. Aleargă cu disperare fără ţintă pentru a-şi găsi locul, însă pentru prima dată ar vrea să se oprească. Oraşul Chicago este soluţia, dar nu ştie până când. Se angajează la un bar şi totul pare să prindă farmec atunci când îl întâlneşte pe el: Dominic.

    Coşmarurile nu-i dau pace şi îi chinuie momentele de linişte, dar primul gând este să îşi ia motorul şi să meargă cu viteză, să lase lacrimile să curgă şi să nu-i pese de consecinţe. Cel care o găseşte leşinată la marginea unei păduri este o enigmă:

Privirea îmi fuge spre ochii lui. Cenuşii? Albaştrii? Ceva…între. Probabil îşi schimbă nuanţa în funcţie de lumina din jur sau de starea sufletească a posesorului. Oricum, sunt aparte şi îl privesc câteva secunde mai mult decât ar trebui.
Faţa îi e acoperită de o umbră de barbă, atrăgând atenţia asupra maxilarului bine conturat şi a buzelor pline. Brunet. Este brunet. Întunecat.


Tot corpul este un pachet de muşchi bine definiţi şi tricoul negru, mulat, scoate asta şi mai mult în evidenţă


„Privirea mi se ridică din nou la ochii lui, doar că îl găsesc examinându-mă cu aceeaşi atenţie şi cu un început de zâmbet în colţurile gurii.
Ochii ni se întâlnesc şi timpul parcă se opreşte pe loc. Zâmbetul îi dispare când îmi întâlneşte privirea, arătând…intrigat. Şi curios. Ceva din privirea mea îl face să se încrunte uşor, de parcă mi-ar putea citi zbuciumul interior, apoi îmi priveşte din nou gura şi mă abţin cu greu să nu-mi muşc buzele când îl văd şi pe el înghiţind greu.
-Dominic. Mă numesc Dominic Grey, îmi spune cu aceeaşi voce răguşită iar eu, după o secundă, pufnesc în râs, făcându-l să se încrunte din nou.
Se numeşte Grey şi are ochii cenuşii!
Care era şansa? Abia acum îi înţeleg şi eu pe cei care reacţionează aşa când îmi aud numele şi îmi văd ochii!
Violet Collins, îi spun zâmbind şi văd foarte clar pe faţa lui când înţelege ironia dintre numele noastre şi culoarea ochilor şi îşi dezveleşte dinţii în cel mai minunat zâmbet pe care l-am văzut vreodată.”

   Amândoi ascund secrete care ar putea să rănească, însă atracţia este mult mai puternică, nu se pot abţine să se urmărească, să se soarbă din priviri. Coşmarurile o epuizează pe Violet, dar s-a obişnuit cu suferinţa şi se chinuie să le depăşească. Curiozitatea lui Dominic îi va pune în pericol misiunea de agent sub acoperire, dar altă soluţie nu găseşte de moment, simplul fapt de a nu şti ce ascunde această femeie îi nimiceşte simţurile. Devine conştient că trebuie să o forţeze să plece mai ales când intervine în schemă interesul subit al lui Tony, şeful lui. Barul unde lucra era ansamblul perfect pentru a ascunde ilegalităţile cu droguri şi timp de trei ani luptase să descopere cine sunt băieţii cei „răi”. Misiunea lui este extrem de importantă, are o importanţă aparte, dar Violet cu inocenţa şi sensibilitatea ei îl determină indirect să îşi schimbe planurile.

    Atracţia este de ambele părţi şi Violet se străduieşte să lupte cu sentimentele, dar ele par să aibă o forţă proprie. Pentru prima dată simte că ar putea să rămână, să-şi dea o şansă cât de mică.

Electricitatea pe care o simt pe piele de câte ori mă priveşte a fost prezentă aproape tot timpul şi încă nu ştiu ce să cred despre asta. Nu ştiu exact ce simt.
Dominic….E ciudat cum prezenţa lui îmi poate produce atât de multe reacţii contradictorii! Lângă el, sunt mai agitată decât am fost vreodată şi, totodată, prezenţa lui mă linişteşte, făcându-mă să mă simt protejată.”

   Interesul lui Dominic creşte în fiecare zi, dar are o armă secretă şi deşi ar trebui folosită în cazuri excepţionale consideră că acum este cazul. Sună un prieten şi îi cere să afle cât mai multe informaţii despre această fiinţă mistică.

„Deşi mă simt ca ultimul ticălos că mă bag în viaţa ei, nu pot să nu o fac! Exact cum a spus şi Tony, Violet este o enigmă. O enigmă minunată, cu ochi violeţi.
Iar eu am nevoie să ştiu totul despre ea! O nevoie stringentă ce mă chinuie pe dinăuntru. Vreau să ştiu totul despre ea ca să pot să înţeleg de ce se poartă aşa cum se poartă, ce a păţit de are asemenea coşmaruri încât leşină la marginea drumului, de ce îi este teamă de o îmbrăţişare sau un sărut. Ce a determinat-o să înveţe să lupte.”

   Numai că dosarul pe care îl citeşte este de-a dreptul ciudat. New York, orfelinat, abuz, crimă şi o singură victimă colaterală: Ea, Violet Collins.

    În loc să îl îndepărteze, vrea să o simtă cât mai aproape, împreună să lupte cu demonii interiori şi poate vor reuşi să depăşească aceşti factori.

    Forţa sentimentelor se va concretiza în nopţi pline de pasiune, dar cu suişuri şi coborâşuri. Nu este uşor să accepţi trecutul şi să visezi la un viitor. Cât de departe va ajunge relaţia lor fără să fie deconspiraţi? Cum se va descurca Violet cu şeful ei-Tony atunci când îi va face o propunere tentantă? Cum să refuzi propriul şef fără să îl jigneşti? Violet ar trebui să fugă mâncând pământul, dar viaţa ei pentru prima dată are un nou sens. Dominic Grey este răspunsul la orice, el reprezintă bărbatul pentru care vrea să lupte inclusiv cu morile de vânt. Complicaţiile apar când se apropie un termen limită şi misiunea lui ar putea să se concretizeze, trebuie să afle informaţii preţioase şi să aresteze pe capii mafiei drogurilor. Singura care va avea acces este Violet, ea va avea şansa infimă de a-şi ajuta iubitul, dar oare este suficient de abilă fără a se pune în pericol inutil?

   Rebela de Corina Cîndea are un mesaj bine conturat: dacă vrei ceva cu adevărat poţi merge şi-n iad pentru răspunsuri, dar important este să ai puterea de a te întoarce ca să te bucuri de reuşită. Lupta interioară a personajelor principale cu proprii demoni, scriitura simplă şi emoţionantă a autoarei lasă cititorului un zâmbet pe buze.

    Am profitat de fiecare clipă liberă şi am citit cartea în avion, m-am lăsat purtată de emoţii, am simţit că trăiesc. Uneori este frumos să poţi afirma cu tărie că este bine să ne dăm şansa şi să trăim pentru prima dată „la vie în rose”.

   Genul acesta de lectură mă relaxează şi dacă aş îndrăzni pentru o clipă să o compar cu restul cărţilor autoarei, atunci Rebela ar fi într-un uşor dezavantaj. Mi-aş fi dorit mai multă implicare, acţiunea să fie dezvoltată, să se aprofundeze anumite momente critice. Recunosc, mi se pare amuzantă această combinaţie a prenumelor în sincron, dar cred că este cumva semnătura Corinei Cîndea.

Cartea Rebela de Corina Cîndea poate fi comandată de pe librex.ro

    Surse imagini: pinterest.com

"M-am implicat total în viața mea normală și mi-e groază să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă într-o zi aș pierde totul."

Recviem pentru un asasin, de Monica Ramirez-recenzie

Nr. pagini: 496

Editura Librex Publishing

Anul: 2017

Gen:  Romance, Thriller

Seria Alina Marinescu: 1. Asasin la feminin, 2. Identităţi secrete, 3. Balanţa puterii, 4. Bariere de fum, 5. Abis, 6 Recviem pentru un asasin

    În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.
Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.

Nu vă lăsați înșelați de începutul aparent relaxat al ultimului volum. Ceea ce urmează vă va lăsa fără răsuflare. Răzbunare, trădări, pasiune, ură, misiuni intercalate cu emoții extreme. Finalul este uimitor, cu toate că vorbim aici despre una dintre rarele serii ce nu ți-ai dori să se mai sfârșească vreodată.” Spy Magazine

     Am citit seria Alina Marinescu cu sufletul la gură, am trăit, am suferit mergând mai departe indiferent de sentimentele personajelor şi vă mărturisesc că Recviem pentru asasin a fost mai mult decât sfârşitul unei serii cu concluzii, decizii, despărţiri. Mai devreme sau mai târziu tot ar fi trebui să mă despart, dar când a venit momentul mi-a fost greu, am simţit acel gol în stomac şi mi-am spus că trebuie să existe o continuare, nu se poate termina nebunia cu volumul 6. Titlul ar fi trebuit să mă pregătească pentru moarte şi eventualele victime colaterale, dar am preferat să nu mă gândesc prea mult, ci să trăiesc fiecare clipă, fiecare emoţie pozitivă sau negativă.

    Acţiunea, suspansul, adrenalina, complicaţiile, spionajul, neprevăzutul fac din Recviem pentru un asasin un must read, o carte în care apogeul atinge cote maxime şi fără să vrei te gândeşti la răspunsuri.

    Alina caută fericirea şi cu ajutorul lui Alex are parte de libertate. I se înscenează moartea şi pentru scurt timp se va bucura de o viaţă normală alături de Marius. Va trăi în armonie şi va preţui liniştea. Numai că teama persistă şi fără voie consecinţele se vor întoarce la fel de puternice precum anticipau. Chiar dacă îşi doresc, nu au cum să se retragă definitiv, Elite este o forţă, o entitate care nu pensionează agenţii, ci doar le dă impresia că pot avea chiar şi pentru o clipă infinit de mică şansa la libertate. Brett are un presentiment că Alina şi Marius sunt în viaţă şi demarează noi căutări. Organizaţia Elite nu îşi poate permite să lase oameni în urmă, şi-au asumat riscuri şi trebuie să fie devotaţi până la moarte indiferent de sacrificii.

M-am implicat total în viața mea normală și mi-e groază să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă într-o zi aș pierde totul.

   Cel care va porni în misiunea de recuperare a Alinei este chiar Alex. Nu o va face de plăcere, ci forţat de împrejurări.

 „Mă întorc și rămân blocată. Momentul pare complet lipsit de orice fel de logică și de sens. Nu mă așteptam să-l mai văd vreodată, dar e chiar el și arată exact așa cum mi-l amintesc. Păr șaten deschis ce-i atinge umerii, ochi verzi-albăstrui, mereu schimbători, trăsăturile masculine fiind parcă mai bine puse în evidență de moliciunea senzuală a buzelor pline. Dar știu prea bine că nu există nicio slăbiciune în acel bărbat, doar un amalgam al contrastelor, o combinație între control auto-impus și pasiune carnală în cel mai pur sens. Privesc tăcută cum se apropie de mine, degetele mâinii drepte alunecându-i de-a lungul raftului.

-Alex, reușesc să spun cu voce răgușită.

-Îmi pare rău, Alina.” 

    Acesta este doar începutul misiunilor pe care Alex va trebui să le ducă la bun sfârşit. Resentimentele nu-şi au locul, dar va avea un motiv destul de serios ca să lupte.

   Despre Seria Alina Marinescu s-au scris multe şi s-a dezbătut acţiunea din diferite puncte de vedere, dar de data aceasta tind să cred că ultimul volum îi este dedicat agentului masculin, lui Alex Therein. Doar citind veţi conştientiza că are parte de întreaga atenţie a autoarei şi cumva eşti prins în mrejele evenimentelor. Pentru mine este un invincibil şi oricât aş încerca să fiu obiectivă, nu reuşesc. L-am adorat, l-am detestat pentru indiferenţa sa şi în final am ajuns să-l înţeleg. Lumea în care a fost nevoit să supravieţuiască l-a format şi decizia de a trăi a fost supremă. Este agentul care tinde spre perfecţiune şi chiar dacă uneori poate deveni plictisitor pentru că toate îi ies foarte bine, de data aceasta chiar nu este clişeic. Fără Alex seria n-ar fi avut farmec.

 “Pentru restul lumii, Alex părea un om de oțel care nu cunoștea frica în timpul misiunilor sau în afara lor. Brett realiza însă că cel mai bun agent operativ Elite nu reușise să-și distrugă complet orice urmă de conștiință. Desigur, în comparație cu un om normal, Alex era mai mult o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor, și așa trebuia să fie ca să poată ucide pe oricine i se ordona. Alex reprezenta un mister pentru oamenii din jurul lui… un fel de cavaler modern. Un înger al morții. Pe cât de misterios și seducător, pe atât de letal. Procesul nemilos de antrenament la care fusese supus îl transformase în asasinul prefect.

   Dar Alina îl schimbase de când apăruse în viața lui; dacă până atunci Alex se considerase mort din punct de vedere emoțional, ceva se trezise la viață în inima lui din acel moment. Alina devenise motivul principal pentru care începuse să-și dorească din nou viața, chiar cu prețul pierderii controlului absolut pe care-l prețuia atât de mult.” 

    Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez este genul de carte ce te va duce în eroare şi fără să vrei îţi vei pune semne de întrebare, vei face presupuneri pentru ca într-un final totul să explodeze precum un foc de artificii. Dacă stai bine la capitolul presupuneri, îţi recomand să renunţi pentru că seria Alina Marinescu are la bază motto-ul : Nimic nu este ceea ce pare a fi şi îţi va spulbera toate aşteptările.

                                      Seria Alina Marinescu poate fi comandată de pe site-ul librex.ro.

„Parfumul ei plutea în camera noastră cu iz de igrasie. Nu camera era putrezită, ci amintirea noastră. Amintirea că ar fi existat vreodată un sentiment de iubire.”

     ÎnAltă iubire de Flavius Simion

Titlul original: ÎnAltă iubire

Editura: Librex

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 145

Gen: Romantic

Cotație Goodreads: 4,56

   „Îți mulțumesc că m-ai învățat să am emoții și să le hrănesc. M-ai învățat să iubesc cu o IUBIRE ÎNALTĂ și nu vreau să fiu ÎN ALTA.”

   „În altă iubire” este o carte despre dragoste, despărțire, durere, suferință, trădare. Este un fel de exorcizare a sentimentelor, a unei iubiri ce a cauzat multă suferință și a lăsat urme adânci. Este o carte pe care n-o pot încadra în vreun gen. Nu este roman, nici nuvelă sau colecție de povestiri, nu are o acțiune anume, tinde mai mult spre liric. De fapt, cuprinde și câteva pagini în versuri: „Să mai visăm la dorul nostru fără sens./ Să te așez încet pe foi și să te scriu, asta-mi doresc.”

   Este plină de sentimente, de trăiri intense.

    „Deci oamenii care caută motivația să se bucure mai mult de viață ar trebui să citească Resurecție iar romanticii   incurabili ar trebui să citească ÎnAltă iubire. E vorba de gust aici.” – așa spune Flavius Simion, autorul cărții într-un interviu (sursa). Citind aceste rânduri, am înțeles perfect. Romantică incurabilă, hm, chiar nu mi se potrivește deloc descrierea. Probabil din acest motiv nu prea am rezonat cu cartea. Aceasta nu înseamnă că nu poate fi pe gustul altor cititori. Cu toate acestea, am găsit câteva citate care mi-au plăcut și la care am rezonat mai mult sau mai puțin:

   „Noi nu plătim cu viața niciodată, plătim în oameni pe care-i pierdem, în drumuri greșite pe care apucăm să mergem. Și nu există plată mai mare de atât. Nu s-a pomenit vreodată să doară ceva mai mult decât să pierzi pe cineva iubit.”

   „Niciodată nu învăț. Nu pot învăța să nu mai greșesc.”

   „Că noi iertăm totul, absolut totul, mai puțin pe noi înșine. De parcă altcineva ar avea nevoie de iertare, nu propria persoană.”

   „Numai că nu-mi pot abține scrisul… îmi curge cumva din minte prin mâini.”

  „Îmi dădusem seama că-mi era încă dor de amintirile noastre. Nu de tine, pentru că e imposibil să-ți fie dor de durere. Și asta ai însemnat tu pentru mine. Durere.”

   „În cele din urmă, noi întotdeauna alegem, în setea noastră după iubire. Ne îndrăgostim de cine nu oferă la fel.” – perfect adevărat și dovedit științific; s-a stabilit că persoanele cu tipuri opuse de atașament se atrag.

   „Noi căutăm fericire într-un vas pe care scrie durere… luăm și mâncăm din el până ni se întoarce stomacul pe dos. Că așa-i OMUL! Nu se satură cu puțin. De fapt, cred că în privința asta suntem cu toții înfometați.

   „Am început să te văd în oameni, în zâmbetele lor. Odată, chiar te-am văzut în lacrima unei bătrâne. Aș fi simțit că erai tu peste ani.”

   „Nu ceea ce credem noi despre noi ne definește, ci ceea ce credem despre ceilalți.”

„Eram alinarea ta în miezul vremurilor reci. Doar în cele reci. În cele calde, altcineva îți era alături.”

   „Parfumul ei plutea în camera noastră cu iz de igrasie. Nu camera era putrezită, ci amintirea noastră. Amintirea că ar fi existat vreodată un sentiment de iubire.”

  „Noi, oamenii, nu suntem goi sau distruși, suntem incompleți. Perfect de incompleți.”

   „De ce persoanele pe care le considerai odinioară prieteni acum nici măcar cu un zâmbet nu-ți mai sunt datoare? Ne plângem cu toții că nu există prieteni adevărați. Dar dacă ar exista ce-am face cu ei? I-am spânzura la fel cum o facem cu toate lucrurile pure care ne înconjoară?”

   „Noi alegem să ne înfundăm tot mai mult în trecut. Parcă clipele de uitare și nepăsare sunt mai prețioase.”

„Trebuie să zâmbesc pentru tine, nu să plâng. Cine s-ar îndrăgosti de plânsul cuiva?”

   „Mi s-a rupt inima când v-am văzut împreună. A fost momentul în care am realizat că noi murisem cu adevărat și că mi-ai luat iubirea și-ai călcat-o în picioare fără regret.”

   „Noi ne îndrăgostim de cine nu trebuie. Întotdeauna. Poate că suntem orbi sau doar inconștienți. Sau amândouă.”

  „Într-un fel, prietenia e unul dintre motivele vieții și e o componentă vitală ei.”

   Ce punct forte mai are „ÎnAltă iubire”? Forma în care se prezintă, grafica pusă la punct până în cele mai mici detalii, de la coperta și fotografiile alese, de o înaltă calitate, până la semnul de carte cu un design foarte atractiv și însoțit de citate.

„ÎnAltă iubire” este primul volum dintr-o serie, autorul intenționând să publice încă două.

Despre autor:

   Flavius Simion este un tânăr autor, student al Facultății de Jurnalism. Pe lângă acest volum, a mai publicat „Resurecție”. Așa cum a declarat într-un interviu, a început să scrie dorind să continue seria lui J.K. Rowling.

Cartea poate fi comandată de pe Librex.ro.

by -
4

Insomnii, de Irina Binder

Editura: For You

An apariţie: 2016

Număr pagini: 343

        Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de ploile acelea de vară care parcă trezesc la viaţă tot ceea ce întâlnesc în cale. Ne purifică într-un fel, ne fac să ne deschidem ochii în faţa lumii, să ne dăm seama de unele greşeli, de unele neajunsuri. Ele  ne dau, uneori, răspunsuri la întrebări care ni se păreau a nu avea răspuns şi ne aduc starea de calm atât de mult căutată… Acesta ar fi sentimentul pe care mi l-a trezit cartea Irinei Binder. Mai bine spus…este că mi-a trezit un sentiment compus din multe altele. Până la acest volum citisem toate cărţile scrise de Irina Binder şi am fost mai mult decât entuziasmată că o nouă carte apăruse în librării. Mă întrebam la nesfârşit despre ce anume avea să scrie autoarea şi m-a luat prin surprindere…

     Irina Binder este autoarea seriei de succes Fluturi. Aceasta a cucerit inimile cititorilor de pretutindeni prin felul în care scrie, prin faptul că arată exact ceea ce simte şi transmite acestea celor care îi lecturează rândurile.

   Volumul „Insomnii”, spre deosebire de precedentele opere ale Irinei, ne deschide o uşă către învăţătură. Nu suntem ghidaţi în orişicare taină, ci în aceea a vieţii. E precum propriul medicament: dacă s-a întâmplat un lucru care ne-a deranjat la un moment dat aş putea spune că „Insomnii” are remediul. Lucrarea este compusă din mai multe capitole cu titluri sugestive precum „Vrei să mă cunoşti?”.  Cititorii nu o vor cunoaşte atât pe Irina cât vor începe să se descopere pe ei înşişi:

„Nu-mi privi insistent chipul şi nu-mi pune etichete definitive după ce m-ai ascultat rostind doar câteva cuvinte”,

„Nu asculta poveştile altora despre mine şi nu mă privi prin ochii celorlalţi, pentru că fiecare om mă vede diferit şi prea puţini sunt aceia care mă văd aşa cum sunt cu adevărat”,

„Vino! Te provoc să mă cunoşti. Nu promit că sunt cea mai bună sau mai rea decât ţi-ai imaginat…Doar că sunt mai profundă de atât”.

 Majoritatea oamenilor se tem de noutate, de ceea ce implică aceasta: riscuri, plusuri, minusuri, dar volumul de faţă sare în ajutor acestora şi îi îndeamnă să sară în necunoscut şi să…ÎNCERCE, să nu se lase zdrobiţi de cuvintele nu ştiu sau nu pot, doar să facă un pas în faţă „Nu ştii niciodată unde duce un drum dacă nu faci primul pas. Teama de eşec ne ţine de multe ori în loc. Îndrăzneşte să faci primul pas către ţelurile tale şi către visurile cele mai frumoase. Fă primul pas către oamenii pe care simţi că vrei să îi cunoşti şi pe care crezi că ai putea să îi iubeşti ”.

   Există o diferenţă între ”a trăi şi a exista”, aşa cum prea bine aminteşte şi autoarea, un lucru înseamnă să priveşti ceea ce fac alte persoane, să zâmbeşti la cele ce ţi se povestesc şi altul este să relatezi tu, cititorule, ceea ce ţi s-a întâmplat, să trăieşti ceea ce vorbeşti.  Trebuie să punem mai mare preţ pe noi înşine, să încercăm să ne descoperim felul de a fi fiindcă „tu eşti tot ce ai mai de preţ, tu eşti cel mai bun prieten al tău. Tu depinzi toată viaţa numai de tine…Nu mai suferi, nu te mai consuma, nu te mai irosi. Nu merită. Nimeni.”.

   Volumul de faţă este precum o cutie cu pastile pentru inimă, trup, suflet, precum o cascadă, iar la fundul acesteia se găsesc mii de bănuţi de aur care mai de care mai strălucitor care ne spune o poveste, ne dă un sfat ori…ne ridică pur şi simplu de pe scaun şi ne determină să ne sprijinim în propriile forţe. Aceasta nu înseamnă că mereu vom fi singuri deoarece un alt element nelipsit din viaţă îl reprezintă prietenii care „îţi şterge lacrimile şi nu stă împreună cu tine doar atunci când râzi”, „un prieten nu îţi sune doar ceea ce îţi place să auzi, nu te flatează nemeritat şi nu te încurajează atunci când greşeşti”, „un prieten nu raportează totul la „eu”, ci la „noi. Un prieten adevărat te iubeşte necondiţionat”.

   Un om trebuie să înveţe nu doar ce reprezintă prietenia, dar şi ce înseamnă dragostea, cele două întrepătrunzându-se „dragostea nu înseamnă cuvinte, nici promisiuni, nici eforturi şi nici justificări…înseamnă să fii frumos, bun şi puternic cât pentru doi…lacrimi de fericire şi de dor”. Poate că nu reuşim mereu să ne înţelegem propriile trăiri, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să cedăm. În plus ni se arată că trebuie să le arătăm celor pe care îi iubim, respectăm că le suntem alături şi la bine şi la greu, că nu sunt singuri. Una dintre povestirile care sunt relatate în carte este mai mult decât clară în acest sens: ni se prezintă o femeie care venise la spital  să afle dacă este bolnavă sau nu. Părea abătută; vom afla că aceasta nu mai fusese de mult îmbrăţişată, că se simte ca şi cum nimănui nu îi mai pasă de ea „cum, nu vă îmbrăţişaţi în casă…nu ştiţi cum sunt copiii când cresc?…ştiţi cum sunt bărbaţii, mai neatenţi”. Ce reflectă toate acestea? Faptul că trebuie să acţionăm pentru cei dragi la timp, să nu lăsăm anii să treacă pe lângă noi, iar lumea să se schimbe fiindcă e posibil ca, printre iţele vieţii, să se strecoare şi…regretul.

    „Insomnii” este scris la persoana I, tehnica narativă este diversă: povestirea în ramă, aşezarea eului în centrul preocupărilor sale, structurează discursul prin intermediul subiectivităţii şi permite descoperirea psihicului uman. Se remarcă lanţul subiectiv şi spontan, nedirijat al unor amintiri involuntare (trăsături tipice operelor narative moderne). Personaj al lucrării poate fi oricine: eu, tu, persoana din stânga sau din dreapta mea ori a dumneavoastră. Volumul este bine structurat, naratorul este subiectiv, îndreptat către analiza psihologică a ceea ce înseamnă sentimentele, trăirea pentru omul secolului al XXI-lea.

   Lectură plăcută şi  trăieşte, dragă cititor, ca şi cum acest minut ar fi ultimul, nu lăsa să treacă o zi fără a face ceea ce ţi-ai propus şi dorit deoarece „nu-i aşa că…dacă ai şti că azi este ultima zi din viaţa ta…ai ieşi din casă pentru a mai privi pentru o ultimă dată cerul în toate stările lui, pentru a simţi pământul sub picioare, pentru a mai simţi ploaia, pentru a îmbrăţişa vântul, pentru a simţi mirosul naturii şi pentru a-i auzi freamătul?”.

Cartea Insomnii, de Irina Binder a fost oferita pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

 

by -
2

Lansare de carte Seria Alina Marinescu, de Monica Ramirez

   Ne face deosebită plăcere să vă anunţăm că una din cele mai îndrăgite serii va avea parte de o lansare ca la carte. Agenţii secreţi vor prinde viaţă şi ne vor încânta cu prezenţa, iar emoţiile vor fi la loc de cinste.

    Dacă vă doriţi altceva, descoperiţi Seria Alina Marinescu participând la un eveniment memorabil.

   Librex Publishing are onoarea să vă invite la un eveniment incendiar ce va sparge barierele obișnuitelor lansări de carte. Un show în adevăratul sens al cuvântului ce va îmbina arta cu adrenalina, totul într-o atmosferă încărcată cu mister și suspans.

   Seria Alina Marinescu, acum într-o ediție completă realizată în condiții grafice de excepție, va fi lansată Joi, 23 Martie, orele 18:30, la Gilda Music Lounge de pe Str. Lipscani, nr. 53.

(Evenimentul de lansare: facebook)

   Alina Marinescu, Alex Therein și Echipa de operațiuni speciale Alfa Elite vă așteaptă să petrecem împreună o seară de neuitat în care surprizele se vor ține lanț.
    Îndrăznește să pășești în lumea lor…

    Monica Ramirez – Seria Alina Marinescu

afis lansare - medie

   Trecutul nu mai există. Prezentul nu le aparține. Viitorul nu le este promis.

   O lume întunecată și opresivă, dincolo de invizibil. O iubire condamnată. Alina Marinescu și Alex Therein au fost antrenați pentru a deveni cei mai periculoși asasini din lume, prima lor misiune fiind să devină fantome în propriile vieți. Soldații perfecți nu au sentimente și nu se opun niciodată ordinelor. Alex e mai mult o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Un înger al morții. Economia totală de gesturi și cuvinte se justifică doar prin aura letală pe care o proiectează. În ciuda faptului că încearcă s-o modeleze după același tipar, Alina rămâne complexă și tridimensională într-o lume limitată emoțional, unidimensională, de unde și complexitatea dramei întregii ei existențe. Conflictul psihologic este enorm, Alina devenind fără voie un asasin de elită.

   Violență, intrigă, iubire și ură, atracție și respingere într-o lume secretă și complicată. Organizația Elite reprezintă opusul societății ideale. Odată intrați în joc, agenții operativi nu se mai pot retrage, nu pot pleca acasă la terminarea programului de lucru. Elite le acaparează viețile complet, invadându-le simțurile, intimitatea, de cele mai multe ori chiar gândurile. În lumea lor morala se opune în mod direct logicii, datoria anulează iubirea și umanitatea, autoritatea anulează compasiunea, eficiența justifică victimele colaterale. Iubirea reprezintă un risc cu potențial letal și nu toți cei implicați îi pot supraviețui.

   „Seria Alina Marinescu poate reprezenta oricând un scenariu de film. Este foarte bine structurată, dialogată, situațiile sunt montate, gândite vizual, întâmpinând dorința cititorului de-a proiecta în fața sa fără un efort prea mare imaginea desprinsă de filă.”  CinefilleBookeeper

Asasin la feminin – Seria Alina Marinescu, vol. 1

foto asasin - medie

   O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume…

   „Puternic, provocator, te prinde de la prima pagină și nu-ți mai dă drumul.” Espionage Chronicles

Identități secrete – Seria Alina Marinescu, vol. 2

foto identitati - medie

   Când te afunzi în întuneric, nu mai există cale de întoarcere.

   „Drama interioară a personajelor continuă să te bântuie mult timp după ce ai terminat de citit acest roman magnific.” Spy Magazine

Balanța puterii – Seria Alina Marinescu, vol. 3

foto balanta - medie

    Trăiește în umbre. Nu exiști. Ești doar o fantomă.

   „Seducător și puternic, enigmatic și romantic, un roman irezistibil.” Palm Springs Time

Bariere de fum – Seria Alina Marinescu, vol. 4

foto bariere - medie

    Realitatea lor se află de cealaltă parte a oglinzii… o lume întunecată unde fiecare umbră poate deveni o amenințare.

   „Un roman care dă dependență… personajele principale devin persoane reale. Sunt aici. Există. La fel și organizația Elite.” Inland Empire Journal

Abis – Seria Alina Marinescu, vol. 5

foto abis - medie

    Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.

   „Prin Alina Marinescu, autoarea creează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.” Riverside Editorial

Recviem pentru un asasin – Seria Alina Marinescu, vol. 6

foto recviem - medie

    În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.

   „Nu vă lăsați înșelați de începutul aparent relaxat al ultimului volum. Ceea ce urmează vă va lăsa fără răsuflare. Răzbunare, trădări, pasiune, ură, misiuni intercalate cu emoții extreme. Finalul este uimitor, cu toate că vorbim aici despre una dintre rarele serii ce nu ți-ai dori să se mai sfârșească vreodată.” Spy Magazine

   Monica Ramirez locuiește în SUA, unde a publicat nouă romane. Bucureșteancă, absolventă a Belford University din California, cu o diplomă de Creative Writing, membră a EWA, Espionage Writers of America, și a Romanian Crime Writers Club, a debutat în România cu romanul Asasin La Feminin, primul volum tradus în limba română din seria de spionaj/romance Alina Marinescu, apărut la editura Blue Ink Waters Press din America în ordinea care urmează: The Unwilling Assassin, Whispered Identities, Balance of Power, Beyond Smoke and Shadows, Abyss si Requiem for an Assasin. Editura Boson Books i-a publicat cele două romane istorice de dragoste, Intimate Strangers Affair și Kit Black, precum și thriller-ul Blackout.

by -
25

"Mi-am pus pe chip o mască menită să ascundă tot ceea ce simt, toată furtuna mea interioară. O mască, așa cum obișnuia să poarte și Maddox. Ca tatuajul lui.”

        Măşti şi secrete, de Corina Cîndea – Editura Librex

Editura: Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 440

Gen: Romantic

Cotaţie Goodreads: 4,79

    Deși conștientă de riscurile la care se expune, Brittany Cavannough este iremediabil atrasă de aura întunecată și plină de mister pe care o emană Maddox Wright. Și, exact ca un fluture atras de flacăra unei lumânări, riscă să se ardă.

   Trădată de persoanele la care se aștepta mai puțin să o facă, descoperă că toată lumea poartă o mască și ascunde secrete.

   Va ajunge să poarte ea însăși o mască și își va îngropa secretele cât mai adânc în suflet.

   Un roman de dragoste care te va ține cu sufletul la gură, așteptând să descoperi fiecare secret în parte.

    Cu altă ocazie, v-am mărturisit faptul că îmi place să-mi depăşesc zona de confort, abordând mai multe genuri literare și am ajuns să apreciez până și SF-ul. Iar atunci când vine vorba de genul romantic, în ciuda faptului că citesc atât povești de dragoste ce au o anumită doză de umor sau ironie, cât și povești cu final dramatic (Nicholas Sparks este favoritul meu în materie de dramă), recunosc că le prefer pe primele. Apreciez valoarea unei povești care reflectă realitatea, dar adesea rămân cu un sentiment cumplit de frustrare sau tristețe, motiv pentru care știu că îmi va fi peste puterile mele să o mai recitesc cândva. Prefer să savurez o carte care îmi oferă un strop de fericire sau de relaxare, după o zi istovitoare din viața agitată pe care o trăim cu toții. O carte precum cea de față.

   “ști și secrete” a reușit să-mi redea zâmbetul pe buze, m-a făcut să visez cu ochii deschiși și m-a determinat să reflectez asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante. Dacă vrem să fim fericiți, trebuie să fim dispuși să luptăm pentru a o merita. Dacă iubim cu adevărat, atunci nu trebuie să ținem cont de piedici și de defecte. În același timp, m-a făcut să-mi pun anumite întrebări. Merită să acorzi a doua șansă unui om care te-a rănit? Cine suntem noi să credem că suntem mai buni decât ceilalți?  

   Cei care mă cunosc, știu deja că am o mare slăbiciune față de scrierile Corinei Cîndea, tocmai pentru că are un stil ușor, relaxant, cursiv și fiecare poveste emană mult optimism. Dar de această dată, calitatea ei de scriitoare ne este relevată în “Măști și secrete“ mai mult decât în oricare altă carte scrisă de ea, prin faptul că aici se resimte mai acut frământările sufletești ale personajelor și intriga este mult mai interesantă. Însă la fiecare problemă ivită, autoarea adaugă un stop de umor, o glumă, o mică înțepătură ironică, vrând parcă să detensioneze situația.

“ — Maddox, nu te uita la mine de sus că-mi iau o scară și tot ajung să te plesnesc!”

Corina Cindea -Masti si secrete 2

   Am fost complet fermecată de stilul autoarei, de intriga cărții, iar faptul ca povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști, m-a ajutat să-mi dau seama ce gândește și simte fiecare. Atracția dintre  Brittany Cavannough și Maddox Wright  este uluitoare, la fel ca și modul în care par să fie conectați unul cu cealaltă, în ciuda faptului că sunt extrem de diferiți, amândoi având alte principii despre viață. Ei sunt precum întunericul și lumina. Două contraste, atrase iremediabil unul de celălalt. Se atrag și se resping în același timp. Când unul dintre ei devine mai îndrăzneț, bate celălalt în retragere și invers. Maddox îi spune să stea departe de el, dar nu-și ascultă propriul sfat.

Eu, cu viața și secretele mele, sunt întunericul, iar ea…lumina. Lumina spre care mă simt iremediabil atras și după care tânjesc să o consum.”

   A fost o reală plăcere să constat că autoarea a introdus niște personaje secundare minunate. Mă refer aici la vulcanica Kelsey și calmul Brad, cei mai buni prieteni ai lui Brittany. Toți trei au crescut împreună, iar de doi ani cei doi formează un cuplu adorabil. Mi-au dat impresia că sunt precum cei trei mușchetari – toți pentru unul, unul pentru toți. Foarte diferiți și totuși atât de asemănători când vine vorba de loialitate, dragoste, responsabilități.  

   Brittany și Kelsey se completează perfect, în ciuda faptului că sunt foarte diferite una de cealaltă. Prima adoră liniștea și își petrece timpul liber citind o carte, cealaltă adoră gălăgia, preferând să-și petreacă nopțile în cluburi și la petreceri. Brittany se gândește de două ori înainte de a spune ceva și tratează totul cu calm. Kelsey, debordează  de energie, spune absolut orice îi trece prin minte. Este directă, integră și foarte protectoare.

    Brittany este elevă în ultimul an, fiind înscrisă la un liceu privat din Miami. De șase luni de zile este iubita celui mai sexi băiat din școală, Wade Buchannan, căpitanul echipei de fotbal. Având în vedere că fata are o minte sclipitoare, fiind șefa de promoție, ar putea urma orice facultate, însă ea își dorește să ajungă fotograf în lumea modei. Mai are doar câteva săptămâni până termină școala, apoi va pleca în Europa pentru că a fost acceptată de Academia de Arte și Design din Milano. Nimeni și nimic nu o mai poate abate din calea pe care s-a decis s-o urmeze.  

   Însă apariția unui necunoscut în parcarea școlii îi tulbură viața atât de ordonată a lui Brittany. Privirea îi este atrasă ca un magnet de acest personaj întunecat care stă călare pe un motor uriaș și al cărui chip nu-l poate distinge din cauza vizorului.

“Ca și cum ar simți privirea mea pe el, necunoscutul își întoarce brusc capul spre mine și… uit să mai respir. Deși nu pot să văd nimic din chipul lui, îi simt privirea. O simt efectiv cum mă măsoară, lăsând urme fierbinți pe piele și strâng cartea la pieptul meu într-un gest inutil căci, cu siguranță, nu mă poate proteja nici de necunoscut, nici de ceea ce simt.”

   Faptul că acum îl văd pe acesta discutând cu Brad, trezește curiozitatea celor două fete și vor să afle ce legătură există între cei doi. Vor să știe cine este, să facă cunoștință cu el, dar bărbatul refuză să-și dea jos casca, doar ridică viziera și răspunde: ”nu vrei să mă cunoști!

  După plecarea acestuia, Brad le spune că bărbatul este Meddox Wright, mărturisește că nu știe prea multe despre el, dar ține să o  avertizeze pe Brittany să se țină departe de individ.

Are dreptate, nu vrei să îl cunoști! Trăiește într-o altă lume, complet diferită de a ta, are cu totul alte principii despre viață. O lume și o viață care nu ți-ar aduce decât  neplăceri.”

   Maddox Wright este o enigmă pentru cei din jur, fiind genul de bărbat complicat, întunecat, furios, periculos. Are un trecut despre care nimeni nu știe nimic, dar acest trecut îl face să fie retras și plin de secrete. Nu este cu adevărat prieten cu cineva și refuză să vorbească despre familia lui. Tot ce se știe despre el e că  a intrat la liceu cu ajutorul unei burse și a terminat ca șef de promoție. Fiind foarte deștept, i-a uluit atât de mult pe toți profesorii pe care i-a avut, încât și acum aceștia îl pomenesc și îl dau ca exemplu. Fiind extrem de bun la orice sport, toți profesorii l-au vrut în echipa lor, dar el a preferat să se concentreze doar pe școală. Până la urmă a cedat și a intrat în echipa de înot și a câștigat toate concursurile, dar a renunțat la acest sport după ce a terminat școala. Uluitor e că a terminat mai apoi facultatea în doar doi ani.

    Tocmai faptul că lumea spune  despre Maddox că este cu adevărat misterios, o face să se întrebe cum este el cu adevărat. A încercat din răsputeri să și-l scoată din minte, ba chiar s-a gândit că se simte atras de el doar din cauza clişeicului “băiat rău – fată cuminte”. Însă își dă seama că ceea ce simte pentru el nu a mai simțit pentru nimeni. Să se fi îndrăgostit atât de repede sau e vorba de dorință?  Era posibil să fie puțin din amândouă.

“O dragoste care năvălește peste tine brusc, luându-te prin surprindere și dându-ți lumea peste cap. Care te întoarce pe dos mai mult decât ai punea crede vreodată și care te face să te simți prins într-o furtună de sentimente și trăiri. Exact ceea ce simt lângă Maddox.”

    Faptul că îl întâlnește în tot felul de locuri, nu o ajută deloc. Degeaba o atenționează Maddox să păstreze distanța față de el, Brittany ignoră orice bun simț, uitând că are un iubit care îi oferă o dragoste calmă și liniștită, “o iubire în care știi la ce să te aștepți de la cel de lângă tine și în care ești sigur de sentimentele pe care celălalt le are pentru tine. “

– Stai departe de mine, Brittany, sau o să te rănesc chiar dacă nu vreau asta!”

   Între timp, Kelsey este destul de îngrijorată în privința iubitului ei pentru că de la un timp se comportă ciudat. Firește că nu s-a lăsat până nu a aflat că el este implicat în curse și pariuri, iar într-o seară, fetele s-au gândit să-l urmărească și astfel ajung într-o pădure unde dă peste Maddox care participă la o cursă ilegală de mașini. În ciuda faptului că el este destul de supărat că o vede acolo, totuși cere ca în cazul în care câștigă, să primească ca premiu, pe lângă cei 8000 de dolari … şi un sărut de la ea. Un sărut pe care îl va amâna din anumite motive.

   La rândul său, Maddox este foarte curios în privința lui Brittany. Uneori îi pare o fată cuminte și nevinovată, alteori ispititoare, ca și cum ar avea mai multe personalități care se luptă între ele. Cu toate că niciodată nu arată ce gândește sau simte, Brad și-a dat seama că în mod sigur lui Maddox îi pasă de Brittany, chiar dacă acest lucru nu-i convine.

Mă amețește cu totul și nu știu ce mai vreau! Suntem mereu în contratimp și sunt la fel de nehotărâtă ca și el. Mă simt atrasă iremediabil către el dar, în același timp, îmi este teamă de ceea ce simt. E prea intens totul, prea…brusc și cred că și el simte la fel. În plus, se pare că are nu știu ce secrete care îl țin departe de mine.”

 

“De când îl cunosc pe Maddox, o grămadă de  femei s-au învârtit în jurul lui. Pe unele le-a acceptat oarecum, altele l-au lăsat indiferent. Pe toate însă le-a părăsit fără niciun fel de remușcări. Niciodată nu i-a păsat! Până la Brittany.”

    Însă momentul în care află că ea va pleca în Europa pentru a-și continua studiile, este extrem de edificator pentru Maddox. Nu se mai poate minți. Este îndrăgostit și nu vrea să o lase se plece. Se duce la ea acasă, o convinge să nu mai plece la Milano, fac dragoste, apoi se despart, rămânând ca a doua zi să se întâlnească. Doar că Maddox nu mai apare la întâlnire!

   Timp de trei săptămâni l-a căutat Brritany prin tot orașul, dar el a dispărut. Trei săptămâni de griji și întrebări care au măcinat-o pe interior și cu trecerea fiecărei zile, încrederea ei s-a topit câte puțin. Așa că a luat decizia să plece totuși la Milano și să-și vadă de viața ei.  

    Oare ce anume l-ar fi putut face pe Maddox să nu-și țină promisiunea? Oare regretă ce s-a întâmplat între ei? Oare nu a reprezentat pentru el decât o aventură de-o noapte, iar acum se ascunde pe undeva? De ce oare la un an de la aceste evenimente, Brittany află că Meddox este  extrem de furios pe ea? Cum va fi reîntâlnirea lor după doi ani? De ce Maddox o acuza că a depus plângere că ar fi violat-o? Oare ce s-a întâmplat de fapt? Ce secrete ascunde el de Brittany? Ce reacție va avea ea când va afla secretele lui?

Mi-am pus pe chip o mască menită să ascundă tot ceea ce simt, toată furtuna mea interioară. O mască, așa cum obișnuia să poarte și Maddox. Ca tatuajul lui.”

”Viața este un bal mascat și numai de tine depinde cum alegi să o trăiești: privind de pe margine, pierdut în anonimat și lăsând totul să treacă pe lângă tine, sau savurând fiecare moment al ei în așa fel încât, atunci când vine momentul demascării, să ai curajul să o faci”

    “Măști și secrete” este o lectură sentimentală, sensibilă, care oferă o lecție de viață și care reușește să ofere cititorului o doză mare de energie și emoție.  

Librex.ro

Cartea Măşti şi secrete de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
11

Tratament special-Îmblânzirea scorpiei (vol. 2) de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman

Titlul: Tratament special (#2 Îmblânzirea scorpiei)

Editura Librex Publishing

Categoria:  Beletristică, Cărți pentru adolescenți

Număr de pagini: 372

Anul apariţiei: noiembrie 2016

Nota mea: 10+/10

    Am așteptat cu mare nerăbdare volumul al II-lea al seriei, căci nu puteam rata continuarea poveștii dintre Jay și minunata ființă care i-a făcut viața un iad. Dar oare i-a făcut doar probleme sau i-a dat acestuia și motive de mândrie? Oare a rezistat Jay farmecelor și replicilor tăioase? Care de la care a învățat mai mult? Cine a cedat primul și ce s-a mai întâmplat în viața ei după ce a fost descoperită? Răspunsurile toate le veți găsi în volumul Îmblânzirea scorpiei.

    Nu o să afli doar răspunsuri, ci o să descoperi secrete, o să râzi, o să te întristezi, o să simți nedreptate, durere, iubire. O să cunoști trecutul Anei, secretele familiei Davis, o să apară oameni care vor da viața protagonistei peste cap. O vei cunoaște pe Anna – prin ochii celor care știu mai multe decât au spus inițial că știu. Întreaga poveste o va aduce în prim plan pe Anna – cea pe care o vei iubi și urî; o vei aprecia și te vei trezi spunându-i că e prostuță și nedreaptă cu cei care o iubesc, în felul lor, deloc vizibil poate, dar o iubesc. Cei din jur sunt schimbători, când prea duri, când blânzi, iar aceste schimbări nu-i vorbesc Annei despre iubire, ci despre altceva.

   Va avea momente în care se va gândi că nu este iubită, ci că toți vor să o pedepsească, când o chinuie, o rănesc verbal și o supun la antrenamente dure care o vor lăsa fără vlagă, cu răni fizice, dar și sufletești. De ce toate acestea? Răspunsul nu e foarte greu de intuit.

    Ce crezi că a mai făcut draga mea Anna de când nu m-am mai văzut cu ea? Nimic ieșit din comun, vei zice. Îți spun eu că a pregătit un spectacol de neratat în această a doua carte. Te va surprinde, te va amuza și enerva. Te va binedispune cu replici spumoase, cu o atitudine copilărească, dar te va lăsa cu gura căscată, vei fi ca la dentist atunci când vei face cunoștință cu puterea ei, cu gândirea și, mai ales cu situațiile limită pe care va reuși să le depășească.

   Cum să iubești o împiedicată care îți pune nervii la încercare mereu?

    Cum să nu o iubești tu ca cititor, când Jay o iubește prin toți porii? Aaa, da. Nu prea recunoaște el asta, dar cine a zis că Anna va renunța așa ușor? Nu recunoaște nici atunci când încasează palme zdravene, în numele iubirii, dar va găsi Anna – cea mereu împiedicată, calea sigură spre inima lui. Și crede-mă! Va recunoaște adevărul singur, de bună voie și silit.. de propriul suflet.

  Vei vedea o Anna la fel de spumoasă, de comică, de hotărâtă și îndrăgostită. E o împiedicată, o păpușă simpatică, dar și o scorpie gata oricând să arate ce poate. Și arată chiar tot ce poate, uimind pe toată lumea – se uimește chiar și pe sine, dar îi dă înainte, căci are în minte doar un singur scop:

   Nu renunța, căci s-ar putea să regreți! Nu da înapoi nici când știi că nu e bine, căci riști să te întorci de unde ai venit, dar nu ai vrea să mai fii.

    În volumul al II-lea al trilogiei, Anna devine prietena pe care o vei primi în viața ta, fie că vrei, fie că nu îți dorești astfel de oameni alături. Surprinzător… sau poate nu, dar te vei trezi trăind sentimentul de compasiune – față de Anna, față de Jay și de alte persoane la fel de importante pentru fantastica Anna.

    Puștoaica riscă enorm, chiar și atunci când știe că a fost descoperită, chiar și în momentul în care are gura mult prea mare, dar ce să faci? Niciodată nu va putea să tacă, aducând în ochii tăi lacrimi de atâta râs, făcându-te să te strâmbi în fața paginilor atunci când simpatica fătucă te va irita cu atitudinea și încăpățânarea ei – mai tare ca o rocă.

   Te va prinde la fel de repede povestea, iar toată acțiunea te va bulversa, te va marca, te va duce pe căi greșite, căci sigur o să ai ceva scenarii în cap, dar totul se va spulbera, căci nimic nu este ceea ce pare a fi.

   Minciuna are mereu picioare scurte. Mincinosul nu poate acuza că a fost mințit.

   Viața Annei se va schimba într-o fracțiune de secundă. Și nu doar pentru că a mințit. A mințit, a fost descoperită, tratată ca o mincinoasă, respinsă de Jay Davis, susținută de restul familiei Davis, reprimită în Academie, tratată precum o elevă cu probleme. Astea toate sunt frecție la picior de lemn. Ceea ce se întâmplă, o vor transforma pe micuța scorpie într-o leoaică.

   Tot ce află Anna despre familia Davis, despre trecutul ei, o vor îndepărta din nou de Jay, iubitul ei.

   Și cum niciodată un greu nu vine decât cu sacul plin de greutăți după el, toată Academia este în impas, în fața unei Comisii dure – aș spune cu secrete dure, cu adevăruri dureroase. Anna este pusă față în față cu trecutul ei, cu durerea ce o credea vindecată și pe care credea că a reușit să o accepte.

   Adevărul e dureros și poate greu de acceptat, pentru Anna, dar când află că a fost mințită de toți cei pe care îi iubește cel mai mult, e și mai dificil să se stăpânească, să mintă pentru a salva reputația școlii și pe ea însăși.

   Minciuna nu rezistă, adevărul iese la iveală, iar Anna recunoaște ceea ce a făcut pentru a-și marca teritoriul. Teritoriul se numește Jay Davis. Îi este greu să accepte adevărul, să accepte pe cei care au mințit-o cu bună știință, dar viața o învață rapid pe fătuca noastră că…

  Viața e scurtă, iar tu poți să pierzi într-o clipită tot ce ți-a rămas mai de preț: familia sau pe cel iubit.

   Sunt o mulțime de situații complicate, schimbări bruște, care o forțează pe Anna să ia decizii rapide, dacă vrea să nu piardă ceea ce i-a fost atât de greu să regăsească și să recâștige.

   Personaje surprinzătoare, schimbări majore și deloc așteptate, au scos din viața protagoniștilor persoane greu de învins, după multe minciuni și jocuri în care s-a acționat greșit. Tensiune maximă, frică, dorința de a acționa, nevoia de a salva. Toate acestea o duc pe Anna mult mai sus în cadrul Academiei militare și pentru totdeauna în inima și brațele lui Davis.

   Nu am de gând să-ți spun cum se termină, deși știu că ai vrea. Îți spun doar că mi-a plăcut foarte mult, mai mult decât primul volum – am simțit foarte clar evoluția autoarelor, pe care le rog să nu renunțe vreodată la scris, căci o fac foarte bine. Sunt din ce în ce mai bune cu fiecare nou volum/nouă carte pe care o scriu.

   Când corectura fizică te poate da pe brazdă

    Poate exista acest moment, în care să spui că durerea fizică te poate îndrepta? Ei bine, eu cred că pe Anna doar o îmblânzește puțin, dar nu o va da niciodată pe brazdă. O Anna dată pe brazdă, o Anna cuminte, nu ar mai fi Anna. Și ar fi păcat.

  Lectură plăcută!

Librex.roCartea Tratament special-Îmblânzirea scorpiei (vol. 2) de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

%d bloggers like this: