Tags Posts tagged with "Editura Libris"

Editura Libris

Dincolo de cortină, de Gabriela Hornoiu-Editura LIBRIS

Editura: LIBRIS

Număr pagini: 240

   Dacă ar fi să încadrez cartea Gabrielei Hornoiu într-un gen literar, aş fi refractară să-i pun eticheta de biografie sau memorii. Dincolo de cortina este mai mult decât atât. Deşi nu-ţi spune, cu liniuţă, ce să faci şi nu-ţi oferă lecţii concrete despre cum să-ţi trăieşti existenţa, cartea ei este un studiu motivaţional cu privire la natură umană şi capacitatea ei de a se adapta, de a suportă dar şi de a lua ce-i mai bun de la viaţă. La finalul lecturii, dacă nu te uiţi o dată spre cer să-i mulţumeşti divinităţii că exişti şi apoi încă o dată spre cei dragi de lângă ţine, să le mulţumeşti şi lor că există, atunci trebuie s-o mai citeşti încă o dată până vei înţelege asta. Înainte să citeşti această carte, dragă cititorule, primeneşte-ţi gândurile, dezbracă-te de prejudecăţi şi deschide-ţi inima, apoi păşeşte cu grijă şi sfială într-un univers care te va purta de la pământ la cer şi înapoi, într-un rollercoaster ameţitor de sentimente şi trăiri.
– Laura Frunză

Fragment din cartea: Dincolo de cortină – Gabriela Hornoiu

   Arată că un munte! Avea atâtea haine pe el, încât ai fi zis că e îmbrăcat cu păduri îmbătrânite ale căror copaci îşi ţineau braţele franţe infi pte în pământ. Avea fruntea arsă de soare şi vânt, în care ploaia săpase cute adânci. Obrajii îi erau răniţi, probabil de lacrimi mari, bolovănoase. Buzele erau vineţii de frig, de foame, de sete. În picioare avea nişte bocăni care păreau mai degrabă două corăbii distruse de furtuni şi abandonate pe ţărm. Bărbia îi era acoperită de o barbă lungă şi încâlcită. Mâinile şi le îndesase în buzunarele jerpelite şi goale.
Stătea pe trotuar lângă câteva cărţi roase de timp.
– Doamna, cumpără o carte! Hai, pe asta sigur n-o ai!
Lumea trecea nepăsătoare pe lângă el, strivind zăpadă îngheţată. Oraşul era împodobit de sărbătoare! Sclipea! Doar el era întunecat, steaua lui norocoasă se stinsese!
M-am apropiat şi am citit titlurile cărţilor.
– Doamna, uite, ia-o pe asta, mi-e milă s-o mai ţin în frig!
– Cât?
– O pâine şi doi cârnaţi!
– S-a făcut!
– Nu ştii să negociezi! Ai să pierzi! O să te îngenuncheze viaţă! Toţi urăm moartea, dar cu ea nu luptăm, noi purtăm bătălii cu viaţă!
– Mai iau o carte!
– S-a făcut, o sticlă cu vin!
– Dau!
– Te-am ghicit! De când te aşteptăm! Mai ia una şi îmi cumperi o lumânare şi o cutie cu chibrituri! Stai liniştită, nu mă pregătesc să mor, o aprind de Crăciun!
I le-am cumpărat pe toate.
Am ajuns acasă şi am aşezat cărţile pe noptieră, că pe un dar!
Undeva, pe o stradă pustie, un bărbat cât un munte, îmbrăcat ponosit, rufos, sărbătorea Crăciunul în tovărăşia unei lumânări cu miros de scorţişoară.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăria online: libris 

Sursa foto şi text: Libris

Necunoscutul – Partea 2 de Alexandra Gheorghe

An apariţie: 2016

Autor: Alexandra Gheorghe

Categoria: Literatura Română

Editura: LIBRIS

Nr. pagini: 136

Dragă Cititorule!
Îmi doresc ca această poveste să te arunce dincolo! În spaţiile verzi ale personajului Alice, în misterul Necunoscutului fermecător, în rânduri scrijelite doar pentru a demostra că povestea primei părţi se adevereşte!
Dragostea rămâne acelaşi sentiment unic, iar iubirea singurul cuvânt care înfăptuieşte Universul cunoaşterii şi nu numai.
Cât aveţi timp – iubiţi-vă! Cât nu… măcar încercaţi. Aşa am înţeles eu iubirea. Ea trebuie trăită, minţită şi jucată aproape în toate rolurile pentru a descoperi cu adevărat tainele ei.
Nimic nu este simplu, nici măcar să suferi, cu atât mai mult să iubeşti.
Am scris cărţile acestea, nu pentru mine, ci pentru tine, în speranţa că vei reuşi să citeşti şi dincolo de cuvinte. Le-am scris reuşind astfel să dau naştere unei poveşti, pe care eu deja o aveam tipărită undeva, în minte. Iar timpul, prielnic mie şi judecăţii mele m-a ajutat să demonstrez ce poate face iubirea din noi. Cum poate fi trăită şi dacă există cu adevărat bariere între noi şi acest sentiment teribil de puternic.
– Alexandra

Book trailer încorporat de pe YouTube:

Fragment din cartea: Necunoscutul – Partea 2 – Alexandra Gheorghe

   Am tăcut şi am considerat că este mai bine aşa, să lăsăm lucrurile nespuse, asemeni unor gânduri ce se pierd în întuneric. Probabil vorbe ar fi fost destule dar le înşiruiam degeaba.

   Tăcerea este întotdeauna şi o cale spre meditare, spre cunoaşterea de sine, spre un paradis doar al tău- unic.
Aşadar, am considerat de comun acord să ne părăsim, iar fiecare să îşi parcurgă drumul vieţii. Aş fi putut să fiu mai bună cu el şi să îi împărtăşesc durerile sau poate măcar să îi ofer încă o noapte de amor, aşa cum îşi dorea. Să mă las cuprinsă de braţele lui, indecent, doar pentru a-l mulţumi. Oare ar fi fost de-ajuns?
Simţeam nevoia să mă eliberez şi să gust plăcerile ascunse ale trupului. Simţeam nevoia să fiu mângâiată şi trimisă în extaz de un oarecare. Dar cu Cristi ar fi fost complicat, durerea lui m-ar fi durut şi pe mine, iar plăcerile trupeşti ar fi fost transformate şi încătuşate.
-Mi-ar plăcea să te mai văd dezbrăcată! îmi spune el, în timp ce îl conduceam către gară.
Nu ştiam ce să îi răspund şi astfel am scos forţat cuvintele.
– Dacă m-ai vedea dezbrăcată, ce mi-ai face?
-Hmm, probabil ce nu ţi-am făcut niciodată îndeajuns. Probabil aş recupera ce am pierdut atunci când am fost împreună. Mi-aş dori să te fac să strigi de plăcere şi să uiţi de tot. Să te “iubesc” cum nu am avut timp, nu am ştiut sau nu am reuşit înainte, cum nu te “iubeşte” el şi n-o să te “iubească” nimeni niciodată….
-Cristi!!
-Da, ştiu, te doare
-Vine trenul! îi spun eu, privind în depărtare.
-Vine, da… iarăşi vine şi iarăşi mi te fură. Urăsc acest infinit, urăsc timpul, urăsc să mai gândesc, Alice. Rămâi cu bine. Să fii fericită!
-Cristi,.mi-aş dori să te pot face să uiţi tot.
-Nu vreau! Nu vreau să te uit! Vreau să îmi rămâi singură amintire. Cu tine în gând vreau să mor…

Sursa Libris.ro

Necunoscutul. Partea 1 de Alexandra Gheorghe

An apariție: 2015

Autor: Alexandra Gheorghe

Categoria: Literatura Română

Editura: LIBRIS

Nr. pagini: 152

  Alice, personajul principal al acestei poveşti, începe să cunoască fluturii dragostei în primul an de facultate. Copilă fiind, aceste sentimente puternice o sperie, făcând-o să nege cu toată tăria tot ce o lega de acest simţământ. Necunoscutul – băiatul care îi fură atenţia în anii de liceu îşi face simţită prezenţa doar în primul an de facultate – reuşeşte să o cunoască cu adevărat doar în ultima parte a poveştii.
 În prima parte, Alice, lăsându-se pradă unei poveşti false, legându-se de Cristian, băiatul pe care îl cunoscuse într-o vacanţă la mare, doar pentru a acoperi golul lăsat de Necunoscut înţelege dragostea cu ajutorul lui Cristi, astfel chinuind un suflet nevinovat. El se îndrăgosteşte de ea orbeşte, suferinţă şi chinul dragostei acoperindu-l în întregime. Între timp, conştientă şi matură după această relaţie, Alice se întâlneşte din nou cu Necunoscutul înfăptuind împreună o poveste încă nescrisă…
   Este o poveste simplă, unde dragostea umple toate golurile vieţii. Un sentiment care ne învaţă să suferim şi să ne acceptăm că personaje ale poveştilor noastre. Asemeni lui Alice, strâns legată de locurile natale, de munţii ei şi de mare, reuşim să înţelegem rolul nostru, doar aşa… făcând greşeli, neînţelegând, de fapt, începutul.

Fragment din cartea: Necunoscutul. Partea 1- Alexandra Gheorghe

   O dimineaţă străină, cu raze palide, îmi gâdilă tâmplă. Lâncezeam într-o somnolenţă de care nu mă puteam dezlipi. Murmurăm şi parcă încă mă mai lăsăm cuprinsă de visele diforme. Îmi deschid uşor pleoapele grele, apoi privesc spre o nouă zi… Încă era cald şi bine sub plapumă de la mama şi voiam să mai lenevesc, dar aceste gânduri erau în zadar. Trebuia să îmi desprind trupul leneş de pat şi să mă arunc cu patos spre ziua mult aşteptată.
  Mă pregăteam intens pentru întâlnire (cred că de doi ani). Gândurile mele răstălmăcite, mâinile mele gingaşe, copilăroase încă, pregăteau chipul de douăzeci de ani pentru o întâlnire simplă. Îmi recunosc emoţiile şi acum, inima îmi bătea cu putere, paşii îmi erau grăbiţi, deşi eram conştientă că zece minute trebuie să întârzii, testându-i răbdarea sau poate nerăbdarea de a mă cunoaşte. După nicio ora de pregătire intensă, atât fizică, cât şi psihică, îmi iau rămas bun de la Tanti Nuţa, gazdă la care stăteam în primul an de facultate şi păşesc zglobie către metroul de la Piaţa Sudului ce avea să mă conducă spre Piaţa Universităţii, punctul principal al întâlnirilor. Călătoria cu metroul, destul de liniştită, reuşi oarecum să îmi stăpânească starea de agitaţie ce îmi ocupă corpul.
„Urmează staţia Piaţa Universităţii, cu peronul pe partea dreaptă”, fredona doamna aceea mereu prezenţa în metrourile bucureştene. Depăşesc graţios linia de la uşa metroului, caut cu privirea o băncuţă liberă şi mă aşez cochetă pentru a mai aştepta câteva minute.
Am deschis cartea mea preferată, „Invitaţie la vals”, de Mihail Drumeş, un roman de dragoste excepţional, apoi îmi cufund privirea în rândurile scriitorului. Nu apuc să depăşesc două pagini că telefonul anunţă nervos şi nerăbdător, exact aşa cum plănuisem.
– Hei, ce faci? Ne mai vedem? Te aştept aici de o oră aproape, spuse el pe un ton destul de apăsat.

Sursa Libris.ro

Și totuși, din duritatea romanului răzbat dorința de mai bine, speranța și dragostea

Îngeri rătaciţi, de Neguţ Marius Albert

Editura Libris

   “Lumea e urâtă? Închide ochii, astupă-ți urechile și fă-o cât de frumoasă vrei… Apoi, dă vina pe mine pentru că ți-am dezvăluit hidoșenia ei, fără să vezi că, iluzia pe care singur ți-ai creat-o, te împiedică să schimbi realitatea.” (Neguț Marius Albert)

   Intrigată de titlul cărții (sincer inițial am crezut că e Fantasy), de cuvintele autorului, de fragmentele citite, de ideea că fac un pic de ”bine” unor copii defavorizați (drepturile de autor vor fi donate), am zis: “hai să văd despre ce e vorba”. Și nu-mi pare rău!

   Am citit o carte bine scrisă și documentată, plină de acțiune și dialoguri, o carte care te ține în priză de la primele rânduri până la final. De povestit nu pot, pentru că ar însemna să o fac cu lux de amănunte, ceea ce v-ar răpi plăcerea lecturii, dar am să vă vorbesc puțin despre datele istorice și despre personaje.

   Autorul face o documentare incredibilă referindu-se la ideea lui Ceaușescu: familia – celulă de bază a societății (decret 770/1966), taxa de celibat, interzicerea avorturilor, la înăsprirea condițiilor divorțului (779), la reducerea timpului de emisie al televiziunii (1976), toate menite a crea o națiune ideală cu oameni noi. Aceste legi aberante au dus la nașterea a mii de copii nedoriți, instituționalizați în adevărate lagăre.     Sunt prezentate avorturile empirice care au provocat moartea a mii de femei, dar și reversul medaliei, de după anul 1995, când avortul s-a liberalizat. Serbările fastuoase; adulația conducătorilor; pedepsele crunte pentru cei care refuzau să fie colaboratori ai serviciilor secrete și mai apoi revoluția (lovitura de stat) din 1989.

   Este interesant modul în care a fost manipulată armata, cum la televiziune au apărut exact cei care trebuiau să apară, modul în care s-au reglat conturi, cum unii s-au transformat din oameni cu funcții cheie în comunism, în revoluționari, făcând să dispară oricine ar fi putut depune mărturie împotriva lor.

   La fel de bine documentată este și înfruntarea armată din Piața Universității (Mineriada din iunie 1990). Tactica de luptă,  armamentul, manipularea, modul cum securiștii infiltrați printre mineri i-au manipulat pe aceștia, la cererea șefilor din capitală. E groaznic să vezi cu ochii minții, cum s-au comportat ortacii și muncitorii de la IMGB cu studenții, cum i-au atacat, cum i-au bătut, fără a se gândi că, acolo, s-ar fi putut afla proprii copii.

   Autorul face o cercetare minuțioasă, pune cap la cap lucruri pe care cu toții le-am citit, văzut sau auzit în diferite momente și înlănțuirea asta logica pare și mai înfricoșătoare. E groaznic și dureros în același timp, să realizezi ”marea manipulare”, să-ți dai seama că tot ce ai crezut, e de fapt o perdea de fum după care, manipulatorii și-au impus prioritățile, alianțele, interesele; cum cei care au ieșit în stradă cu entuziasm și bună credință au dispărut, și au apărut cei care ”trebuiau” sau “îmbogățiți de război” (cum le spun eu) –  oameni fără onoare, fără bun simț, mânați doar de interese, de dorința de mărire și putere, oameni care calcă literalmente pe cadavre pentru a-și atinge țelurile. Între ei, cei puțini bine intenționați, se pierd.

   Astfel îl cunoaștem pe senatorul Iordache, om cu funcții înalte și înainte de 1989, care la momentul oportun eliberează câțiva deținuți din arestul poliției și cu ajutorul unui ziarist (directorul unui mare cotidian pe care-l are la mână), își asigură un loc de frunte printre revoluționari, printre puternicii unei noi lumi.

   Dosarele ascunse când a început revolta, îi asigură materialul de șantaj necesar pentru a face oameni aflați în funcții cheie, să “joace” cum vrea el. Ziariști, polițiști, politicieni, pe toți îi are la mână și de toți se folosește într-un moment sau altul. Singura lui slăbiciune este soția lui, o femeie cu clasă, care se poartă rece cu el (poate asta îl și subjuga), care-l acceptă doar pentru a asigura un cămin fiicei sale, deși este conștientă de caracterul infect al omului de lângă ea.

   Haosul e declanșat de fugă Lianei (Lia), fata vitregă a senatorului, care va face orice ca s-o găsească – nu că l-ar interesa pe el, ci pentru soția lui. Deși Lia nu-l suportase niciodată, văzând dincolo de fațadă spilcuită și vorbele mieroase, are un șoc mare când descoperă dosare ce arată că senatorul se ocupă cu trafic de copii. Încearcă să se sinucidă, dar Ursu, un om al străzii o salvează. Astfel începe povestea  lui Lia, Ursu și Gargamel, din a cărei derulare aflăm multe alte istorii de viață cutremurătoare.

   Acțiunea merge pe mai multe planuri. O însoțim pe Lia de când era copilă, până acum. Îi cunoaștem tatăl (profesorul Dima); bunica (o adevărată doamnă dintr-o veche familie boierească); Ruxandra (mama adusă în pragul nebuniei de loviturile vieții) și urmărim infiltrarea în viața lor, a senatorului Iordache.

   Viața lui Ursu este un adevărat coșmar: o copilărie distrusă de un tată bețiv și abuziv (care în final îi omoară mama) și de statul ce, după condamnarea tatălui, îl aruncă într-un cămin de copii. Veți suferi alături de el, cunoscând abuzurile celor mai mari și a supraveghetorilor. Veți evada alături de el și de prietenul său, Biscuite, apoi, îi veți cunoaște viața normală pe care o duce alături de Roza, de Sofian și copii lor, o familie de țigani din Ferentari. Ajutat de-o avocată cu suflet mare, Sofian îl înfiază și-l crește ca pe propriul copil. Răducu (Ursu) trece prin școală cu brio, intră la facultate, este încorporat, se logodește cu fiica avocatei (Ana), dar, când să cunoască fericirea, vine revoluția și îi răpește tot.

În comă, fără acte, ajunge la un spital din afară și este salvat, dar viața îi oferă din nou, alte surprize neplăcute.

   Gargamel: Un puşti fugit dintr-o altă casă de copii, prigonit de cei mai mari pe stradă, care nu vrea să devină un aurolac și pe care în final, Ursu îl ia sub aripa lui protectoare. Pentru Gargamel Ursu devine prototipul fratelui, tatălui, găsind în acesta prietenul pe care nu l-a avut niciodată.

    În cursul aventurilor, facem cunoștință cu lumea subterană a capitalei, cu aurolacii care trăiesc în canale, organizați în găști, cu Pistruiatu, șeful lor (un tip pe care cei de sus îl știu de frică), și care încercă pe cât posibil, să-și apere copiii aflați sub aripa protectoare. Cu cerșetori și hoți; cu vechii milițieni redenumiți polițiști; cu ofițerii acestora (mai ticăloși decât oamenii străzii), care pentru a-și atinge scopurile își pierd și ultima fărâmă de umanitate.

   Aflăm povestea lui Biscuite – băiatul alături de care Radu fugise din orfelinat; toate necazurile prin care trece (este prins și dus înapoi la Siret), îl cunoaștem pe Nea Gică, șoferul de camion care îl salvează; vedem cum Biscuite (Ionuț) ajunge să conducă o fundație, încercând astfel să salveze la rândul său, copii aflați la nevoie.

   Citind cartea veți rămâne surprinși de varietatea de personaje, veți vedea că există onoare, demnitate, loialitate și compasiune, acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Neguț Marius ne prezintă personajele și situațiile firesc, fără înflorituri, fără a atenua duritatea, fără prejudecăți, doar cu ideea clară că, asta e viața. Iar scenele, urmăririle, tunelurile sunt atât de plastic descrise, încât ai impresia că le străbați și tu, alături de protagoniști. La un moment dat aveam parcă senzația că mă sufoc în tunel!

Și totuși, din duritatea romanului răzbat dorința de mai bine, speranța și dragostea.

N-am să vă spun mai mult, doar atât: finalul îți împlinește dorințele dezvoltate de a lungul lecturii.

Vă recomand din tot sufletul să citiți cartea (chiar dacă are peste 500 de pagini, cu siguranță nu vă veți plictisi).

Romanul lui Neguț Marius Albert este o lecție de viață, o lecție de istorie, o lecție de credință și încă multe alte lucruri.

    Citind veți înțelege și spusele autorului: ”Cititorule crezi că te poți desprinde așa ușor de trecut? Crezi că, dacă nu l-ai trăit, nu ai nici o vină? Chiar dacă tu nu recunoști, el te-a creat omul ce ești acum. El îți domina viitorul, pentru că tu naiv fiind, îi permiți să rămână în umbra, necunoscut.”

Felicitări Marius, mă bucur că ți-am citit cartea și aștept cu nerăbdare următorul roman.

Cartea poate fi comandată de pe Libris.ro.

 

%d bloggers like this: