Tags Posts tagged with "Editura Litera"

Editura Litera

by -
3

TESTAMENTUL LUI ABRAHAM, de IGOR BERGLER, CEA MAI RÂVNITĂ CARTE LA GAUDEAMUS 2017

Cea mai așteptată carte a anului, Testamentul lui Abraham, de Igor Bergler, a luat trofeul pentru „Cea mai râvnită carte a Târgului”!

După succesul uriaș al Bibliei pierdute, Igor Bergler revine cu un roman și mai surprinzător decât primul. Conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, ritmul și mai amețitor. Piesele de puzzle care îl alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura lui o experiență absolut unică. Bestsellerul „Testamentul lui Abraham” a fost lansat oficial la Târgul de carte Gaudeamus în prezența autorului și a invitaților săi: Pavel Șușară, Jean Harris, Bedros Horasangian.

TOPUL  LITERA LA GAUDEAMUS 2017 CONTINUĂ CU
2.MICA ENCICLOPEDIE LYKKE, DE MEIK WIKING

Creatorul fenomenului hygge, Meik Wiking, a venit la București pentru lansarea celei mai noi cărți despre fericire: Mica Enciclopedie Lykke: În căutarea celor mai fericiți oameni din lume. Un nou bestseller Litera ce a intrat direct pe locul doi în preferințele cititorilor. Mica Enciclopedie Lykke invită cititorii să descopere mai multe despre fericire. La fel de minunat ilustrat ca și prima sa carte, Mica Enciclopedie Hygge,  dar și cu statistici documentate, noul volum al lui Meik ne poartă într-o vânătoare de comori pentru a deschide porţile către o viaţă mai bună. De la cum ne petrecem timpul atât de preţios la cum relaţionăm cu vecinii şi cum să gătim cina, Meik a adunat dovezi, poveşti şi ponturi din cele mai fericite colţuri ale lumii, într-un ghid complet despre cum să găsim mai multă lykke în viaţa noastră.

3.ÎN CĂUTAREA UNUI DESTIN, DE JOJO MOYES

Pe locul trei în preferințele cititorilor continuă să fie cea mai iubită scriitoare britanică: Jojo Moyes. De data aceasta cu cea mai nouă apariție în portofoliul Litera: În căutarea unui destin, un roman sclipitor despre prietenie, familie și dragoste.

4.CRIMA DIN ORIENT EXPRESS, DE AGATHA CHRISTIE

Fanii celui mai vândut scriitor al tuturor timpurilor plasează această ediție specială, tie-in, a celui mai fascinant și mai celebru caz al lui Hercule Poirot, pe locul patru în topul celor mai vândute titluri Litera la Gaudeamus.

Romanul Crima din Orient Express, de Agatha Christie, este acum disponibil într-un nou format în colecția Buzz Books, anunțând cea mai recentă ecranizare a cărții, cu o distribuție de excepție: Kenneth Branagh, Penélope Cruz, Judi Dench, Michelle Pfeiffer, Johnny Depp, Willem Dafoe și alți mari actori, în regia lui Kenneth Branagh.

5.STASILAND, POVEȘTI DIN SPATELE ZIDULUI BERLINULUI, DE ANNA FUNDER

Pe locul cinci în topul celor mai căutate cărți Litera la Gaudeamus este volumul plin de forță al Annei Funder despre o lume plină de brutalitate ce a intrat în rândul operelor clasice ale contemporaneității: Stasiland.

TOP LITERA MICĂ LA GAUDEAMUS 2017
1.POVEȘTI DE SEARĂ PENTRU FETE REBELE, DE ELENA FAVILI ȘI FRANCESCA CAVALLO

Poveștile a 100 de femei extraordinare din toate timpurile sunt pe primul loc în preferințele cititorilor mici și mari la Litera Mică: regine, inventatoare, pictorițe, scriitoare, partizane, femei astronaut sau prim-ministru… modele de curaj, de perseverență și de generozitate pentru toți aceia care vor să-și împlinească visurile.

2.MAREA CARTE A CRĂCIUNULUI  

În apropierea marii sărbători a iernii, locul doi îl ocupă Marea carte a Crăciunului, o carte numai bună de pus sub brad. O poveste ce cuprinde spiritul Crăciunului – un prilej de bucurie pentru întreaga familie!

3.A FOST ODATĂ. 24 DE POVEȘTI TERAPEUTICE. DE GILLES DIEDERICHS

Pe locul trei se află Gilles Diederichs cu 24 de povești terapeutice prin care propune o abordare inovatoare a poveștii de seară. Cu o experiență de 20 de ani în lucrul cu copiii, autorul activează în prezent, cu sprijinul Ministerului Educației, în școlile din Franța, unde învață cadrele didactice noi tehnici și abordări în relaționarea cu elevii.

4.SOY LUNA. STIL ȘI PASIUNE, DISNEY

Soy Luna ocupă locul patru în topul cititorilor. Soy Luna. Stil și pasiune – o carte prin care micii cititori își pot descoperi adevărata pasiune.

5.PRIMA MEA ENCICLOPEDIE CU LUCRURI FOARTE IMPORTANTE

Locul cinci este ocupat de minunile planetei noastre, în această primă enciclopedie cu informații diverse, bogat ilustrate și extrem de interesante – un izvor de cunoaștere potrivit pentru copiii care se pregătesc să înceapă școala.

Fotografii de la lansările cărților la standul Editurii Litera găsiți pe pagina de Facebook Litera.  Mulțumim că ați fost alături de noi.

by -
1

Meik Wiking, cel mai de seamă expert în fericire din lume, vine la București

   Meik Wiking, autorul Litera al bestsellerului „Mica Enciclopedie Hygge: Rețeta daneză a fericirii”, vine la București, la Târgul de carte Gaudeamus, pentru lansarea celei de-a doua cărți Mica Enciclopedie Lykke: În căutarea celor mai fericiți oameni din lume”.

   Lansarea cărții și sesiunea de autografe va avea loc la standul Editurii Litera, din Pavilionul Central Romexpo, sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 13.00, în prezența autorului și a invitaților săi: Mirela Vașadi, jurnalist TV, realizatoarea emisiunii „Arta Fericirii”, Marius Constantinescu, jurnalist cultural TVR.

Mai multe detalii despre evenimentul de lansare găsiți pe pagina de Facebook Editura Litera.

   Meik Wiking este CEO al Institutului pentru cercetarea fericirii din Copenhaga și unul dintre cei mai de seamă experţi în fericire din lume. Dedicat înţelegerii fericirii, bunăstării subiective și calităţii vieții, Meik lucrează cu ţări din toată lumea pentru a descoperi şi explora tendinţele satisfacţiei vieţii. Doar cineva absolut dedicat fericirii poate sta ore în şir în cafenele din toată lumea pentru a număra zâmbetele oamenilor!

   Cu această ocazie lansăm cititorilor invitația de a descoperi împreună mai multe despre lykke (fericire). În această nouă carte, la fel de minunat ilustrată ca și prima dar și cu statistici documentate, Meik ne poartă într-o vânătoare de comori pentru a deschide porţile către o viaţă mai bună. De la cum ne petrecem timpul atât de preţios, la cum relaţionăm cu vecinii şi cum să gătim cina, Meik a adunat dovezi, poveşti şi ponturi din cele mai fericite colţuri ale lumii, într-un ghid complet despre cum să găsim mai multă lykke în viaţa noastră.

   Cărțile Mica Enciclopedie Hygge și Mica Enciclopedie Lykke sunt disponibile pe www.litera.ro , în librăriile din toată țara și la Targul de carte Gaudeamus cu preț special.

Detalii despre evenimentele Litera la Gaudeamus 2017 găsiți aici.

 

„Situația aceasta este mai neverosimilă decât orice roman policier pe care l-am citit vreodată, spuse doctorul Constantine.”

Crima din Orient Express, de Agatha Christie-recenzie

Titlul original: Murder on the Orient Express

Editura: Litera

Colecția Buzz Books

Anul apariţiei: 1934, 2017

Traducere din limba engleză de: Livia Olteanu

Număr pagini: 318

Gen: Polițist

Cotație Goodreads: 4,16

  Romanele Agathei Christie nu se demodează. Dovada? Faptul că sunt ecranizate și în 2017. La sfârșitul lunii noiembrie, un nou film după „Crima din Orient Express” va fi lansat, cu o distribuție explozivă: Johnny Depp, Michelle Pfeiffer, Penelope Cruz, Judi Dench, Josh Gad (a jucat în Fantastic Beasts). Este atât de așteptată premiera, încât cu această ocazie a fost lansată o nouă ediție a cărții la Editura Litera, care așa cum ne-a obișnuit, și acum ne încântă cu un aspect deosebit: scris mare, aerisit și o copertă cu titlul în relief și imaginea noii ecranizări.

   Agatha Christie a scris multe romane, acest lucru este cunoscut. Însă „Crima din Orient Express” este unul dintre cele mai originale. Vă avertizez de pe acum, soluționarea misterului vă va lăsa cu gura căscată!

   Acțiunea începe în Siria, cu Hercule Poirot pe drum, întorcându-se dintr-o călătorie. Dorește să zăbovească 3 zile la Istanbul, însă odată ajuns, o telegramă îl cheamă urgent la Londra. Intenționează să plece în acea seară cu celebrul tren Orient Express, dar se pare că toate locurile sunt rezervate. Norocul îi surâde și se întâlnește cu monsieur Bouc, un vechi prieten și directorul companiei de transport. Acesta reușește să-i găsească un loc liber, profitând de neprezentarea unuia dintre pasageri.

De jur împrejurul nostru sunt oameni de toate clasele, toate naționalitățile, de toate vârstele. Vreme de trei zile, acești oameni, străini unii pentru alții, sunt adunați la un loc.

   Detectivul belgian face cunoștință cu o lume pestriță, formată din vecinii săi de vagon, fiecare personaj fiind interesant în felul său: o americancă bogată, ce vorbește întruna despre fiica ei, un conte de origine maghiară și frumoasa sa soție, un italian vorbăreț, o profesoară originară din Anglia, o prințesă rusă, un colonel englez, o misionară suedeză, un comis voiajor. Am uitat pe cineva? A,da, pe cel mai important: Ratchett, un afacerist bogat, ce călătorește alături de asistentul și valetul său.

   Poirot este abordat în tren chiar de Ratchett, care vine cu o propunere: să-l angajeze pentru a-l apăra, întrucât primise scrisori de amenințare. Răspunsul lui Poirot este clar și direct:

„Sper să îmi scuzați remarca prea personală, dar nu-mi place fața dumneavoastră, domnule Ratchett, spuse el.”

   În timpul nopții, trenul se blochează în zăpadă undeva în Iugoslavia, iar dimineața, domnul Ratchett este găsit mort, înjunghiat de 12 ori. Deci scrisorile de amenințare au fost puse în practică! Se creează atmosfera tipică Agatha Christie: o mână de oameni izolați, cu toții suspecți de crimă. Pentru că detectivul belgian ajunge repede la concluzia că nu putea fi cineva din afară: fereastra compartimentului este deschisă, însă numai pentru a deruta: dacă asasinul ar fi fugit pe acolo, ar fi lăsat urme în zăpadă. Atipică este și descoperirea medicului Constantine, aflat întâmplător în tren: loviturile au fost aplicate fără nicio noimă, unele mai slabe, altele mai puternice, unele cu mâna dreaptă, altele cu stânga. Să fie doi ucigași? Un bărbat și o femeie, un dreptaci și un stângaci?

   Și acum începe acțiunea cu adevărat! Poirot, împreună cu Bouc, directorul companiei, și cu medicul Constantine, îi interoghează pe toți pasagerii pe rând. Doamna Hubbard, americanca bogată, susține că în noaptea precedentă, un bărbat ar fi intrat în compartimentul ei, iar însuși Poirot a auzit niște zgomote din compartimentul alăturat, locuit de domnul Ratchett, urmate de cuvintele în franceză ale acestuia: „Nu e nimic, m-am înșelat!”. Să fie relevant faptul că din compartimentul doamnei Hubbard se poate intra în cel al victimei printr-o ușă comunicantă?

  O batistă cu inițiala H, un curățător de pipă găsite la locul crimei, un nasture al uniformei conductorului de tren în camera doamnei Hubbard, ceasul victimei, spart și blocat la presupusa oră a crimei. Curând apar și alte indicii: arma crimei, un cuțit plin de sânge în trusa de toaletă a aceleiași doamne Hubbard; o bucățică de hârtie arsă în camera victimei, ce se dovedește a fi o scrisoare de amenințare la adresa lui Ratchett, legată de o tragedie celebră a familiei americane Armstrong. Se pare că Ratchett nu era chiar ușă de biserică…

   Poirot corelează toate acestea cu o discuție auzită din greșeală înainte de a se îmbarca, dintre doi dintre pasageri, amândoi englezi, respectiv profesoara Mary Debenham și colonelul Arbuthnot.

Vedeți dumneavoastră, dragă doctore, eu nu sunt genul care să se bazeze pe procedura obișnuită. Eu caut psihologia, nu amprentele sau scrumul de țigară.”

„Toată tărășenia este o fantasmagorie! strigă monsieur Bouc.”

   Ei bine, da! Așa am reacționat și eu când am citit cartea prima dată, acum câțiva ani și dacă vi se pare la fel, sunteți pe drumul cel bun, oricât de ciudat ar suna. Pe măsură ce investigația avansează, începem să-i bănuim pe toți, pe rând. Observăm că și cutare avea motiv sau ocazie, iar până la urmă ne dăm bătuți,spunându-ne cu frustrare că nu mai înțelegem nimic, că nu există nicio logică. Nu vă faceți griji, în final totul va fi lămurit și explicat ca la carte, cum numai Lady Agatha știe.

„- Ma foi! spuse monsieur Bouc nemulțumit. Chiar toată lumea din acest tren minte?

– Asta urmează să aflăm, răspunse Poirot.”

„Dacă rezolvați acest caz, mon cher, am să cred cu adevărat în miracole!

   Unii nu înțeleg de ce recitim anumite cărți sau sunt de părere că mai ales în cazul unui roman polițist, a doua lectură nu mai are farmec, întrucât cunoaștem finalul. Ei bine, îi contrazic. La prima lectură eram atât de prinsă în poveste, încât multe lucruri nu le-am băgat de seamă și am căzut în capcana abil întinsă. A doua oară m-am distrat observând toate lucrurile care mi-au scăpat atunci și am fost mai atentă la construcția personajelor decât la acțiune.

   Poirot

E tare ciudat omulețul acesta. Un geniu? Sau un țicnit? Va rezolva oare acest mister? Imposibil, nu văd nici o rezolvare. Este prea încurcat totul…”[/quote_box_center]

   Că vine vorba de personaje, cel mai conturat este, desigur, Poirot, pe care deja îl recunosc și dintr-o scurtă descriere: „Doi bărbați discutau în franceză sub geamul ei. Unul era un ofițer francez, celălalt, un bărbat scund, cu mustăți enorme. Mary Debenham zâmbi ușor. Nu mai văzuse niciodată o persoană atât de înfofolită. (…) Se pregăti cu grijă, înfășurându-se în mai multe haine și fulare și punându-și niște galoși peste ghetele lui îngrijite.” – detectivul este proverbial de friguros, glumind puțin, mă întrece până și pe mine.

   Proverbială îi este și vanitatea, care alături de micile celule cenușii, ar trebui să devină marcă înregistrată: [quote_box_center]„Hercule Poirot încercă să pară modest, dar eșuă cu desăvârșire.”

„- Vă sună cunoscut numele, poate?

– Îmi sună oarecum cunoscut. Dar am crezut întotdeauna că este un croitor de haine de damă.

Hercule Poirot îl privi cu dispreț.

– Este incredibil! spuse el.”

– aș fi dat orice să-i văd fața lui Poirot când a fost confundat cu un creator de haine de damă! Aș vrea să apară în ecranizare!

   Desigur că micile celule cenușii sunt puse la treabă și belgianul descoperă adevărul înaintea tuturor și ca în fiecare roman, priceperea sa ne „enervează” și mai tare; el știe ceva ce nouă ne scapă și nu se abține să ne-o arunce în față:

„- Nu înțelegeți, spuse el. Nu înțelegeți deloc. Spuneți-mi, știți cine l-a ucis pe Ratchett?

– Dumneavoastră știți? replică monsieur Bouc.

Poirot încuviință din cap.

– O, da, răspunse. Știu deja de ceva vreme. Este atât de clar, încât mă întreb cum de nu v-ați dat seama și dumneavoastră.”

Momente amuzante

   De fiecare dată când citesc ceva de Agatha Christie, mă amuz teribil: ce umor fin, cum poate această femeie să-i ironizeze pe englezi și nu numai:

„Poirot, citind corect gândurile englezului, știu ce-și spusese în sinea lui. „Doar un afurisit de străin.”

Fideli obiceiurilor națiunii lor, cei doi englezi nu erau prea vorbăreți.”

Îmi place să-i văd pe englezi nervoși, comentă Poirot. Sunt tare amuzanți. Cu cât sunt mai emoționați, cu atât mai puțin știu să vorbească.”[/quote_box_center]

   La acest paragraf, pur și simplu am pufnit în râs: „La o masă micuță, stătea bățoasă una dintre cele mai urâte doamne în vârstă pe care le văzuse vreodată. Era de o urâțenie distinsă – care fascina mai mult decât oripila. (…) Este o personalitate, spuse monsieur Bouc.  Urâtă ca noaptea, dar se face remarcată. Sunteți de acord?”

   Ecranizări

   O carte pe care neapărat trebuie s-o citiți înainte de a vedea ecranizarea, ce urmează a fi lansată și care sper din tot sufletul să fie mai bună decât celelalte. Până în prezent, după „Crima din Orient Express” au fost făcute nu mai puțin de 2 ecranizări și 2 adaptări. Atunci când apreciezi foarte mult o carte, ți se pare că nicio ecranizare nu se ridică la nivelul ei. Așa mi s-a întâmplat și mie. Cel mai mult mi-a plăcut cea din 2010, cu David Suchet. Pe lângă faptul că pentru mine nu există alt Poirot decât David Suchet, ecranizarea este bine realizată și ceea ce apreciez cel mai mult, atmosferică: se aude vântul șuierând, se observă balansul atunci când trenul merge, scenele cu zăpada sunt excepțional filmate, parcă simți și tu frigul iernii din Balcani. Chiar dacă nu se regăsește în carte, mi s-a părut genială aluzia la obsesia lui Poirot pentru simetrie: la micul dejun, atunci când este întrebat cum preferă ouăle, răspunsul detectivului este: fierte și de aceeași mărime. Când îi sunt aduse, așază un tacâm deasupra lor, pentru a vedea dacă sunt la fel.

   Chiar dacă în carte nu s-a întrerupt lumina, introducerea în film a acelei scene sporește și mai mult atmosfera: felul în care stăteau cu toții adunați la lumina lumânărilor, acela chiar e un cadru bun. Nu mi-a plăcut însă la sfârșit, când reacția lui Poirot a fost exagerată: chiar nu-l văd pe micuțul detectiv belgian țipând și ieșindu-și din fire în acel fel. Bineînțeles că scena nu a existat în carte.

   Probabil ecranizarea din 1974 a fost cea mai fidelă, dar cu tot respectul pentru marii actori (Ingrid Bergman, Anthony Perkins, Lauren Bacall, Sean Connery, Vanessa Redgrave, Jacqueline Bisset, Michael York), pe la jumătate mă apucase o plictiseală și verificam în continuu cât mai durează. Și nu știu de ce monsieur Bouc a devenit italianul Bianchi.

   Însă Zmeura de Aur ar primi de la mine adaptarea din 2001, cu Alfred Molina în rolul lui Poirot. Pe bune,  Alfred Molina?! Nu mi se pare actor mai nepotrivit pentru a-l interpreta pe detectiv. Este prea latin, dacă pot spune așa, pentru calculatul Poirot. Și unde s-au pierdut „ochii verzi ca ai unei pisici”? Molina are ochii negri precum cafeaua. Lăsând la o parte nemulțumirile de ordin estetic, acțiunea este plasată în zilele noastre, ceea ce îi răpește tot farmecul. Să-l vezi pe Poirot folosind laptop-ul sau derulând o casetă video? Bine că nu a fost realizat filmul mai târziu, cred că îl vedeam făcându-și un selfie sau dând scroll pe Facebook. Agatha Christie și telefoane mobile, televizoare? Nu, clar nu. În plus, dacă acțiunea ar fi plasată în zilele noastre, intriga nu ar mai avea nici un haz: cu telefoanele mobile nu puteau să anunțe Poliția atunci când constatau decesul? Ce să mai vorbim de cutia de pălării, care are un rol important în investigație… Nici măcar înzăpezirea nu s-a păstrat, drumul fiind blocat de un bolovan pe șina de cale ferată. Contesa Dragomiroff a fost transformată în soția unui dictator din America de Sud, suedeza, valetul și chimonoul roșu au fost eliminate, iar frumoasa contesă Andrenyi este inacceptabil de comună. Pe scurt, opera Agathei a fost măcelărită cu sânge rece, mai ceva ca Ratchett.

    O surpriză plăcută mi-a produs adaptarea japoneză din 2015: deși acțiunea este plasată în Japonia și toate personajele sunt de această naționalitate, diversitatea dispărând din acest punct de vedere, filmul este atmosferic și unele aspecte sunt mai fidele decât în celelalte ecranizări: doar aici apare una dintre replicile mele preferate, în care Poirot îi spune lui Ratchet că nu-i place fața lui, chimonoul este prezent (și este roșu, nu alb, ca în ecranizarea din 1974) și se pune o problemă ce nici măcar în carte nu există: dacă a nins în noaptea crimei, ceea ce ar fi șters urmele din zăpadă.

   Așa că sper din tot sufletul ca ecranizarea din 2017 să fie una pe măsura cărții. Deși încă de pe acum am câteva observații cu privire la distribuție: Johnny Depp este prea tânăr, sexy și carismatic (suficient încât să flirteze cu personajul lui Michelle Pfeiffer) pentru Ratchett, iar pe Penelope Cruz nu o văd în rolul misionarei suedeze (din câte mi-am dat seama din trailer și câteva informații, se pare că nici suedeză nu mai e, aducând-o pe Pilar Estravados din alt roman al Agathei Christie, „Crăciunul lui Hercule Poirot”); mai degrabă o vedeam pe Penelope în rolul contesei Andrenyi. Cel mai bine cred că se potrivesc Michelle Pfeiffer (o adevărată provocare rolul acesta!) și Judi Dench, însă rămâne de văzut.

   Despre autoare

   Agatha Christie nu mai are nevoie de nicio prezentare. Una dintre cele mai valoroase și prolifice scriitoare, a scris 80 de romane și povestiri polițiste, 19 piese de teatru și 6 romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott.

  Cele mai îndrăgite și cunoscute personaje ale sale sunt Hercule Poirot și Miss Marple, care ne „conduc” spre rezultatul enigmei. Cineva a spus odată că succesul scriitoarei britanice nu stă în talentul său, ci într-o logică impecabilă. O logică ce a dăinuit până la sfârșitul vieții, mărturie stând chiar romanul de față, scris la vârsta de peste 80 de ani.

 

Cartea Crima din Orient Express de Agatha Christie poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Surse foto: arhivă personală, Le Cinema Dreams – blogger, Daily Mail

by -
4

Editura Litera la Gaudeamus 2017

   În fiecare an, timp de cinci zile, iubitorii de carte se întâlnesc în același loc pentru a fi mai aproape de cărțile și de scriitorii pe care îi îndrăgesc: la Târgul Internațional Gaudeamus. Începând de miercuri, 22 noiembrie, până duminică, 26 noiembrie, Editura Litera își așteaptă cititorii la standul său din Pavilionul Central Romexpo, cu peste 1200 de volume, cu lansări de carte și sesiuni de autografe, evenimente speciale, reduceri, promoții și premii garantate.

   Pe tot parcursul târgului de carte, la standul Editurii Litera ne vom bucura de o atmosferă hygge, perfectă pentru lectură, și de prezența celui mai de seamă expert în fericire din lume – Meik Wiking. CEO al Institutului pentru cercetarea fericirii din Copenhaga și autor al bestsellerului „Mica Enciclopedie Hygge: Rețeta daneză a fericirii”, Meik Wiking vine în premieră la București cu ocazia lansării celei de-a doua cărți „Mica Enciclopedie Lykke: În căutarea celor mai fericiți oameni din lume”.  Cu ilustrații minunate, dar și cu statistici documentate, cartea este un ghid complet despre cum putem avea ceva mai multă lykke (fericire) în viaţa noastră. Meik ne prezintă dovezi, poveşti şi ponturi din cele mai fericite colţuri ale lumii, deschizându-ne porțile pentru o viață mai bună. Cu autorul și invitații săi ne vom întâlni sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 13.00, la standul Editurii Litera. Mai multe detalii despre eveniment, aici.  

    Bestsellerul Testamentul lui Abraham va fi lansat oficial la Târgul de carte Gaudeamus în prezența autorului, Igor Bergler, și a invitaților săi.  După succesul uriaș al Bibliei pierdute, cea mai vândută carte românească din ultimii douăzeci de ani, Igor Bergler revine în atenția publicului cititor cu un nou roman. Cea mai așteptată carte a anului, „Testamentul lui Abraham”, e și mai surprinzătoare decât prima. Conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, ritmul și mai amețitor. Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura ei o experiență absolut unică.

   Detalii despre evenimentul de lansare și sesiunea de autografe, aici.

    „Susține cu a ta mână Coroana Română”, semnat Margareta a României și Radu al României, un album superb ilustrat cu numeroase fotografii ce îi surprind pe membrii Familiei Regale a României în diferite ipostaze începând cu Regele Carol I și venirea sa la tron, în 1866, îi prezintă pe aceștia drept oameni ca noi, cu defecte și neajunsuri. Dar, mai ales, ni-i arată ca fiind devotați în primul rând esenței pure a monarhiei: de a fi în slujba poporului și de a-și câștiga respectul său. O istorie în imagini pentru toți cei interesați de oamenii care au schimbat în mod decisiv istoria României.

    Volumul „Reunirea”, de Dan Dungaciu și Petrișor Peiu, invită la o discuție lucidă, realistă, despre ce se petrece acum în stânga Prutului și despre viitorul oamenilor de acolo.

    „Patrioții”, de Sana Krasikov, un roman despre idealism, trădare și secrete de familie, al cărei autoare este inclusă pe lista Granta a celor mai buni tineri romancieri americani, apare în colecția Buzz Books. „O capodoperă. Un Doctor Jivago al vremurilor noastre.” Yann Martel

   Tot în colecția Buzz Books, ediția tie-in a celui mai fascinant și mai celebru caz al lui Hercule Poirot, „Crima din Orient Express”, bestsellerul Agathei Christie, anunță cea mai recentă ecranizare a cărții, într-o distribuție de excepție.

   Cele mai bune povestiri ale unuia dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX apar în Clasici Moderni Litera.  „Tânărul neînfricat de la trapezul zburător și alte povestiri”, de William Saroyan este o carte despre omenie, o omenie vibrantă, profundă, care se manifestă în cele mai anodine scene, de la muncitorul obidit care găsește resurse de afecțiune pentru niște copii complet străini până la indianul care manifestă un tact ireproșabil față de un puști îndrăgostit de automobile.

   Colecția Kronika continuă cu o carte extrem de originală: „Cei învinși, în care  Robert Gerwarth, profesor de istorie modernă la University College din Dublin și director al Centrului pentru Studii de Război, ne provoacă să ne gândim din nou la adevărata moștenire a Primului Război Mondial. Aceeași colecție include și apariția volumului „Între timp. Amintiri din Casa Cezarului”, de Daniel Barbu.

    Și Litera Mică își așteaptă cititorii – mari și mici – cu noutăți: de la cărți de povești și activități, la cărți despre educație și psihologia copilului:

    „Povești de seară pentru fete rebele”, de Elena Favilli și Francesca Cavallo, spune povestea a 100 de femei extraordinare din toate timpurile, portretizate de către 60 de ilustratoare din întreaga lume. Regine, inventatoare, pictorițe, scriitoare, partizane, femei astronaut sau prim-ministru… modele de curaj, de perseverență și de generozitate pentru toți aceia care vor să-și împlinească visurile.

    În colecțiile Disney vor fi disponibile cărți noi din seriile „Soy Luna”, „Descendenții 2”, „O poveste încâlcită”, dar și o noutate absolută, „Coco”, povestea filmului cu același nume, o producție Disney-Pixar care va avea lansarea în cinematografele din România în 24 noiembrie.

    În seria de cărți cu metode psihologice de adormit copiii, vor fi disponibile cărțile de povești „A fost odată. 24 de povești terapeutice de citit copilului pentru a-l liniști și a-l adormi mai ușor”, de Gilles Diederichs și „Tractorașul care voia să adoarmă”, cea mai recentă  carte a psihologului Carl-Johan Forssén Ehrlin, autorul bestsellerurilor internaționale „Iepurașul care voia să adoarmă” și „Elefănțelul care voia să adoarmă”, apărute de asemenea la Litera Mică.

    Pentru părinții care caută cărți de pus sub brad, Litera Mică are o ofertă bogată de propuneri: „În căutarea lui Moș Crăciun”, de Thierry Didieu, povestea unui omuleț de zăpadă care se hotărăște să părăsească grădina în care trăia și să plece în căutarea lui Moș Crăciun, „Marea carte de povești”, un minunat volum ilustrat de Tony Wolf, cu povești fermecate din adâncul pădurii, dar și seturi educative cu puzzle precum „Să învățăm cuvintele”, „Să învățăm culorile”și  „Corpul uman”.

    Pentru copiii de vârstă școlară, părinții pot găsi noutăți din îndrăgitele colecții „Prima mea lectură”, „Învăț să citesc” sau enciclopedii despre cunoaștere, cum ar fi „Prima mea enciclopedie despre lucruri foarte importante”, care cuprinde sute de informații interesante și surprinzătoare din toate domeniile sau seria National Geographic „Prima mea carte despre”. Nu în ultimul rând, cele mai noi titluri din apreciata serie Montessori: „Ateliere Montessori și jocuri educative pentru copii. 52 de săptămâni de pedagogie activă în familie”, de Elsa Thiriot sau „Primul meu caiet Montessori cu litere și cifre”.

Mai multe detalii despre evenimentele Litera la Gaudeamus 2017 găsiți pe pagina de Facebook Litera.

Vineri, 24 noiembrie, de la ora 17.30

Lansare și sesiune de autografe, „Reunirea”, în prezența autorilor Dan Dungaciu, Petrișor Peiu

Invitați Anatol Vidrașcu, Bedros Horasangian

Sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 13.00   

Lansare și sesiune de autografe, „Mica enciclopedie Lykke – În căutarea celor mai fericiți oameni din lume”,  în prezența autorului Meik Wiking

Invitați Mirela Vașadi, Marius Constantinescu

Sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 15.00

Lansare și sesiune de autografe,  „Testamentul lui Abraham”  în prezența autorului Igor Bergler

Invitați Pavel Șușară, Bedros Horasangian

Sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 17.30

Lansare și sesiune autografe, „Între timp. Amintiri din Casa Cezarului” ,în prezența autorului Daniel Barbu

Invitați: Bogdan Chirieac , Sorin Antohi, Ilieș Câmpeanu

Copertele noutăților Litera la Gaudeamus le găsiți aici.

 

Testamentul lui Abraham… sau arta scrisului, la superlativ

Titlu: Testamentul lui Abraham

Autor: Igor Bergler

Editura: Litera

Anul publicării: 2017

Număr Pagini: 736

   Cu siguranță, „Biblia pierdută” a schimbat concepția de carte românească, atât în interiorul țării, cât și în afara sa. Cele peste 100 000 de exemplare vândute relevă complexitatea unei minți care a intuit nevoia cititorului român actual… și a îndeplinit-o.

   „Biblia pierdută” nu e o carte scrisă la întâmplare, nu e un succes al hazardului… dimpotrivă. E rezultatul unei cercetări îndelungate și amănunțite. Domeniile sunt multiple, iar informațiile sunt veridice… așadar munca e una de Sisif… sau cel puțin așa ar spune unii. Pentru Igor Bergler, lucrurile stau altfel. Harul de povestitor cu care e – fără îndoială – înzestrat, se armonizează perfect cu eforturile sale de perfecționare. Rezultatul? Un bestseller care a zguduit din temelii literatura română actuală. Și… așa cum îi stă bine unui scriitor menit să își pună amprenta asupra literaturii actuale, Igor Bergler nu s-a oprit aici.

    După uluitorul succes al primei sale cărți, Igor Bergler scrie „Testamentul lui Abraham” – singura carte care ar putea detrona recordul „Bibliei pierdute”, iar vânzările de până acum arată că așa va fi. Dincolo de estimările care vizează „Testamentul lui Abraham”, Igor Bergler este – așa cum s-a vehiculat și în presă – cel mai bine vândut scriitor român din ultimii 20 de ani. Fără îndoială, va fi și primul scriitor român care-și va doborî primul record cu creația ulterioară.

   Cine este, așadar, acest adevărat furnizor de bestseller? Născut la Reșița pe 21 septembrie 1970, Igor Bergler și-a petrecut copilăria la Timișoara. A absolvit liceul de elită „C. D. Loga”, apoi a intrat la Politehnică în 1989. Planurile sale legate de Politehnică au fost date peste cap de Revoluția din 1989 când a plecat la București, unde a studiat Regie de film,  Scenaristică și filmologie la ATF (în prezent UNATC). În urma unui examen, a fost admis la DFFB (Academia de Film și Televiziune din Berlin).

   Igor Bergler este realizatorul primului film produs vreodată de o televiziune particulară din România, „Gambitul Damei” (1995) și a primului thriller românesc, „Porțile” (1996). A fost redactor la celebra publicație „ProCinema”, a fost director de televiziune și radio în Timișoara. A fost realizatorul celebrei emisiuni culturale „A cincea roată”. Pentru o vreme, Igor Bergler a pășit din lumea fascinantă a filmului și a televiziunii, în lumea campaniilor electorale, pe care le-a studiat, dându-și doctoratul în „Managementul Campaniilor Electorale”. Ulterior a devenit producător în publicitate, apoi și-a făcut propria sa agenție, cu ajutorul căreia a promovat branduri devenite ulterior celebre.

    După succesul imens pe care l-a avut „Biblia pierdută”, Igor Bergler continuă seria „Charles Baker” cu cartea „Testamentul lui Abraham”, cea mai așteptată carte a anului 2017. Cu siguranță, cine a citit „Biblia pierdută”, a așteptat cu nerăbdare această colosală apariție…

    „Testamentul lui Abraham” a încetat să fie o carte… și a devenit un fenomen, unul studiat cu atenție de către critici… și mai ales de către scriitorii actuali. Igor Bergler a fascinat cititorii din România și nu numai. Cum a reușit să facă acest lucru într-un context actual literar atât de abundent?

    Ei bine… cartea lui Igor Bergler fascinează deopotrivă iubitorii de romane de aventură, de thriller, pe cei care adoră istoria și secretele sale. Unul dintre elementele esențiale ale acestui roman este aspectul parodic, infiltrat în dozele juste, astfel încât să se asorteze perfect la construcția romanului.

   Și… că tot veni vorba de construcția romanului… Igor Bergler nu folosește cuvântul ca pe o armă, dimpotrivă. Cuvântul este elementul primordial cu ajutorul căruia scriitorul realizează o operă colosală… unică, plină de originalitate în istoria literaturii române.

     Romanul lui Igor Bergler are alura unei construcții impozante, cu o arhitectură impecabilă, cu o geometrie originală a frazelor. Stilul alert amintește de un tango argentinian care pornește în forță. Firul epic leagă cititorul iremediabil de poveste, îl poartă cu el prin labirintul de secrete, îi expune o apreciabilă cantitate de informații din domenii precum istoria sau religia. În ciuda mărimii impozante, nu poți lăsa cartea din mână… și asta pentru că rămâi captiv în acțiunea romanului, printre frazele care au această stranie abilitate de a reda imagini cinematografice. Tensiunea nu este constantă, ea urmează un perpetuu crescendo. Pentru cei care suferă de afecțiuni cardiace, ar trebui să știți că Igor Bergler a știut exact până unde să ducă suspansul, pentru ca apoi, detensionarea să se realizeze cu ajutorul umorului… al unui umor de bună calitate, uneori subtil, alteori mai accentuat, dar întotdeauna de bun gust.

    Personajul principal – deja celebrul Charles Baker –  este prins în mijlocul unor conspirații majore. Pe evenimente istorico-politice reale, Igor Bergler construiește firul ficțiunii, într-un mod original, astfel încât povestea pare reală… și poate că e.

    Acțiunea din „Testamentul lui Abraham” poartă adesea aspecte surprinzătoare, înfricoșătoare sau chiar dure. Imaginile create generează uneori fiori reci:

Scara începuse să se zguduie ca la cutremur. De parcă o turmă de hipopotami urca treptele în fugă. Se băgase din nou în dulap. Muzica se oprise. Probabil că discul ajunsese la sfârșit. Se auzise scârțâitul ușii. Apoi  nimic, preț de câteva secunde bune. Cum hoarda de hipopotami nu o luase pe scări în jos, presupusese că se afla în pragul ușii. Probabil era femeia care gestiona clădirile campusului. Înmărmurită. Se pregătise să iasă pe lângă ea, dar auzise de undeva, din josul scărilor, mai multe voci care se hlizeau tembel”.

    Firul epic este complex. Misterele pe care Charles Baker intenționează să le rezolve sunt fascinante. Conspirațiile vizează personaje impozante din istorie, dar și personaje fictive care au rolul de a întregi tabloul general și de a intensifica suspansul. Avem președinți de state, dar acțiunea are și personaje precum uriașul și piticul, care aduc aminte de atmosfera din celebrul film „Twin Peaks”. Eroi din războaie cruciale din istoria omenirii, dar și aspecte din spatele cortinei Bisericii Catolice, criminali de război, personaje legendare, clădiri celebre și legendele din spatele lor, toate acestea aspecte construiesc o carte excepțională, care nu-i permite cititorului nicio pauză.

    Cartea este structurată în cinci părți, precedate de un capitol dedicat mulțumirilor și un prolog. La finalul celor cinci părți, există un Epilog, Fapte și apoi o Postfață scrisă de către Jean Harris. În ciuda celor peste 700 de pagini, cartea este una care se citește destul de ușor, datorită suspansului care creează un soi de frumoasă dependență.  

    Iată câteva citate:

Omul cu mască rămase cu telefonul în mână. Tentatul asupra președintelui era o greșeală. Știa asta. La un moment dat, îi sunase bine. Fusese ideea lui Keely și i se păruse o idee bună. Avea să profite de haosul creat. Era adevărat, așa cum susținea tabăra generalului Flynn, că ar fi fost destul de rău pentru lovitura pe care o pregăteau pentru alegerile din 2016. Dar omul cu mască spera că simpatia publică pentru democrați și emoția creată aveau să fie absorbite integral de  alegerile din acel an. Și că era timp destul. Administrația Obama îi blocase multe dintre afaceri”.

O întâmplare neobișnuită îi șocase pe locuitorii orășelului Mountain View din Missouri. În cimitirul local, Greenlawn Cemetery, administratorul găsise, într-o dimineață care se anunța la fel de plicticoasă ca oricare alta, un schelet îmbrăcat într-o uniformă SS, atârnat chiar deasupra intrării, scârțâind sinistru în bătaia vântului. Pe piept îi atârna, legată de-o sfoară trecută în jurul vertebrelor care susțineau capul, o bucată de carton pe care scria cam lăbărțat, ca un scris de copil: PRIMUL NUME A FOST DEZVĂLUIT”.

– Sper că nu sunteți un violator periculos, spuse Rocio, fără să încerce să își ascundă puternicul accent sud-american. Sau vreun hoț. N-aș vrea să mă apuc să țip, pentru că v-ați putea îndrăgosti de notele mele înalte.

Charles rămase blocat de naturalețea cu care femeia, care nu părea deloc șocată, îi vorbise. În plus, accentul acela îi înmuie genunchii. „Doamne, cât e de sexy”, își spuse în gând”.

    Există, ca și la „Biblia Pierdută”, mai multe nivele adresate mai multor tipuri de cititori, iar această adaptabilitate este un atu rar întâlnit în literatura română actuală. Printr-o extraordinară măiestrie a condeiului, Igor Bergler reușește să captiveze cititorii, astfel încât cartea sa să le bântuie nopțile… mult timp după terminarea lecturii.

   Recunosc, m-a captivat „Biblia  pierdută” și am găsit interesant faptul că un autor român scrie despre conspirații… și face acest lucru depășind cu mult performanțele scriitorilor străini.

   Fac parte dintre acei cititori care au așteptat cu nerăbdare cartea „Testamentul lui Abraham”. Mă așteptam ca această carte să-mi placă foarte mult… nu a fost așa. Pur și simplu… m-a fascinat!

   Pentru noi, cei care au îndrăgit deja stilul autorului și poveștile pline de mister, conspirații, legende și secrete ce păreau bine îngropate în istorie, nu ne rămâne decât să sperăm că seria „Charles Baker” va continua.

 

Cartea Testamentul lui Abraham de Igor Bergler poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Crima din Orient Express, bestsellerul Agathei Christie ecranizat într-o distribuție de excepție, apare la Editura Litera, în colecția Buzz Books

   În trenul Orient Express s-a comis o crimă. Cine este vinovatul? Ce motiv a avut? Toată lumea e suspectă. Cel mai fascinant şi mai celebru caz al lui Hercule Poirot.

   Romanul Crima din Orient Express de Agatha Christie este disponibil acum într-un nou format la Editura Litera, în colecția Buzz Books, anunțând cea mai recentă ecranizare a cărții, cu o distribuție de excepție: Kenneth Branagh, Penélope Cruz, Judi Dench, Michelle Pfeiffer, Johnny Depp, Willem Dafoe și alți mari actori, în regia lui Kenneth Branagh. Filmul va fi lansat în cinematografele din România pe 24 noiembrie și este distribuit de Odeon Cineplex.

  Prezentarea cărții: Un afacerist american găsit mort într-un compartiment închis pe dinăuntru din luxosul Orient Express, douăsprezece lovituri de cuţit şi doisprezece călători, toţi suspecţi. De data aceasta însă, victima a cărei moarte o investighează Hercule Poirot nu mai este deloc nevinovată. Pe parcursul anchetei sale, detectivul belgian va descoperi ce consecinţe tragice a avut un celebru caz de răpire şi ucidere a unui copil asupra familiei acestuia şi a altor apropiaţi. Iar în cele din urmă, va trebui să răspundă la o întrebare cu care nu s-a mai confruntat: Poate fi crima justificabilă?

  Agatha Christie este cunoscută în întreaga lume drept „Regina Crimei“. A scris 80 de romane polițiste și colecţii de povestiri, precum și 19 piese de teatru (dintre care Cursa de șoareci este cea mai longevivă din istorie) și șase romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott. Hercule Poirot, cel mai celebru detectiv din romanele polițiste de la Sherlock Holmes, a fost creat pentru primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot și Miss Marple au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran.

   În colecția de ficțiune de la Editura Litera sunt publicate cele mai cunoscute cărți ale Agathei Christie. Au apărut, în format hardcover: Ultimele cazuri ale lui Miss Marple, Cei patru mari, A treia fată, Elefanții nu uită niciodată, Crăciunul lui Poirot, Jocuri de oglinzi, Poarta Destinului, Întâlnire cu moartea, Răul sub soare, Parteneri contra crimei, N sau M?. În curs de apariție: Adversarul secret. Alte volume, în format de buzunar, cu copertă broșată, sunt disponibile individual sau la pachet.

   Filmul: O călătorie luxoasă cu trenul prin Europa devine brusc scena uneia dintre cele mai misterioase, pline de suspans și palpitante anchete. În cea mai recentă ecranizare a celebrului roman semnat de cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, Agatha Christie, marele detectiv Hercule Poirot se află într-o cursă contra cronometru pentru a afla cine dintre cei treisprezece pasageri suspecți este asasinul, înainte ca acesta să lovească din nou.

  Fanii suspansului creat de Agatha Christie vor putea vedea filmul în toate cinematografele din țară. Până atunci, trailerul oficial este disponibil aici.

  Urmăriți conturile de Facebook Agatha Christie Fan Club România, Editura Litera  și Odeon Film pentru mai multe noutăți despre carte și film.

    Romanul Crima din Orient Express este disponibil acum online pe www.litera.ro și în librăriile din toată țara.

 

Cucerirea lui lady Cassandra de Madeline Hunter-prezentare

Vineri-27.10.2017- la toate punctele de difuzare a presei alături de revista Libertatea pentru Femei!

  Cassandra a încălcat convențiile societății în care trăiește și a refuzat să se mărite cu bărbatul care i-a pătat reputația. Înstrăinată de bogata și puternica ei familie, încearcă să supraviețuiască. Vânzarea la licitație a bijuteriilor sale i-a adus un câștig care îi poate asigura o oarecare liniște. Totuși, piesa cea mai valoroasă nu a fost încă achitată de cumpărător, chipeșul viconte Ambury. Cassandra are mare nevoie de acei bani și nu pentru a-și cumpăra o pălărie nouă.

   Vicontele este foarte atras fizic de ea și crede că așa o poate prinde în cursă. În plus, suspectează că respectiva bijuterie a fost furată de la familia lui. Se luptă cu fanteziile erotice de a o avea pe Cassandra, dar și cu dorința de a o distruge. Bărbatul pe care ea l-a refuzat și care și-a pierdut, apoi, viața într-un duel era prietenul lui cel mai bun. Ambury suspectează că ea a fost miza încăierării. Totuși, nimic nu este așa cum pare. Cum domnul seducător și frumoasa scandaloasă ajung împreună, pasiunea izbucnește cu o putere de neoprit. Este clar că viețile lor se vor schimba pentru totdeauna…

   Sursă foto şi text: Libertatea pentru femei

 

Există viață după moarte?, de Anthony Peake-recenzie

Titlu original: „Is there life after death?”

Autor: Anthony Peake

Anul publicării: 2009

Editura: Litera

Număr pagini: 331

  Fără îndoială, toți ne-am întrebat, de-a lungul vieții, ce e dincolo de moarte. Există, desigur, numeroase cărți pe tema aceasta, însă nu toate oferă suficiente informații care să susțină ceea ce vehiculează.

    Iată ce scrie pe coperta cărții „Există viață după moarte?”, de Anthony Peake:

Aveţi din când în când senzaţia aceea ciudată pe care o numim déjà vu? Simţiţi uneori că ştiţi exact ce se va întâmpla în clipa următoare? Aveţi parte de coincidenţe ciudate pe care nu puteţi să le explicaţi? Poate că tocmai în aceste momente, ca într-o străfulgerare, se întrezăreşte adevărata natură a lucrurilor: faptul că, în realitate, retrăim o viaţă pe care am trăit-o deja. Anthony Peake lansează o teorie uluitoare: moartea oricărei fiinţe umane este, din punctul de vedere al ştiinţei, imposibilă. Reinterpretând cosmologii antice şi tradiţii mistice legate contextual de cele mai recente descoperiri ale ştiinţei, autorul arată că existenţa individului este perpetuă. Atunci când, în ochii celorlalţi, părem a fi murit, ceea ce se întâmplă de fapt este că ne luăm viaţa de la capăt – încă o dată, şi încă o dată, într-o succesiune aparent infinită. Oricât de absurdă ne-ar părea această afirmaţie, Peake găseşte dovezi convingătoare într-o mare varietate de domenii, dar mai ales în experienţele noastre obişnuite, de zi cu zi”.

   Anthony Peake, scriitor britanic, a fost dintotdeauna interesat de natura realității și de fenomenul de „deja-vu”, despre care a scris nenumărate lucrări științifice. Fiecare lucrare de-a sa reușește să îmbine în mod armonios elemente de spiritualitate și filosofie, cu concepte științifice îndelung studiate de către specialiști de-a lungul timpului.

   Cu siguranță, întrebarea lui Peake frământă multe gânduri și creează eternele polemici. Ce e dincolo de moarte? Există ceva după existența aceasta… și dacă da, ce e acel ceva?

   Pentru Peake, totul e clar: din punct de vedere științific, moartea oricărei ființe este imposibilă. Apoi, în cele 14 capitole reușește să argumenteze teoriile sale, astfel încât totul să pară logic. Departe de a prezenta lucrurile dintr-o anume perspectivă religioasă, Peake pune toate elementele pe fundamente solide, aduce argumente credibile, astfel încât cititorii să poată discerne fără prea mari eforturi, teoriile sale.

   Iată una din ideile pe care Peake le lansează: în momentul apropierii morții, conștiința noastră se desface în două coordonate – un eu inferior, care nu-și va aminti niciodată nimic din ce trăit și un eu superior care își amintește întotdeauna tot ce a trăit în viața anterioară. Din păcate, eul superior rămâne mereu în umbră, iar eul inferior se manifestă în majoritatea timpului.

   Trebuie să recunosc faptul că, citind cartea lui Peake am găsit similitudini cu teorii recente, cum ar fi cea a biocentrismului care vehiculează ideea că realitatea e doar o invenție a propriului nostru creier. E adevărat – nu avem, până în momentul de față, informații detaliate despre posibilitățile imense și capacitatea creierului nostru, dar Peake a îmbinat elemente din fizica cuantică, istorie, filosofie și chiar a făcut aluzii clare la anumite secte religioase, pentru a completa tabloul descrierii imortalității. Medicina și științele oculte își fac loc în descrierile ample și amănunțite ale lui Peake. Cu alte cuvinte, ceea ce Peake descrie în cartea „Există viață după moarte” este un studiu aprofundat, rezultat al unor cercetări ample din diverse domenii.

   Dacă aveți adesea senzația de „deja-vu”, acum există posibilitatea să obțineți răspunsuri la foarte multe întrebări. Peake explică acest fenomen și semnificațiile sale, dar și alte fenomene, precum premonițiile, visele sau ce se întâmplă în creierul nostru când murim. Peake reușește să ofere o perspectivă originală și credibilă asupra ideii potrivit căreia timpul și natura realității sunt fundamentele pe care este construit creierul.

   Pentru a-i face cititorului înțelegerea mai ușoară, autorul aduce în discuție anumite filme despre care spune că tratează subiecte din perspective veridice, fără ca regizorii respectivi să fie conștienți de asta. Printre filmele menționate de Peake în cartea sa se numără „Vanilla Sky”, „Matrix” sau „Lista lui Schindler”.

   Spre deosebire de alte cărți de acest gen, pe aceasta am citit-o cu pauze destul de mari. A fost nevoie o oarecare perioadă de asimilare, pentru ca fiecare informație să se așeze la locul său. Nu e o lectură facilă, dar este o lectură fascinantă, în care prinzi un crâmpei din ceea ce pare să fie dincolo de realitatea în care acționezi.

   După ce am terminat cartea, dincolo de cantitatea mare de informații cu care m-am îmbogățit, am știut că fiecare gură de aer, fie ea din diminețile reci de toamnă ploioasă sau din serile primăverilor cu parfum de margarete, e un dar pe care noi trebuie să îl prețuim.

    Iată câteva citate din carte:

Ce v-a determinat să luați în mână această carte? Ce șir de întâmplări a produs împrejurările în care ați sfârșit prin a citi aceste cuvinte? Și de ce această carte, și nu una din multele altele pe care le-ați fi putut alege? E posibil să fi fost condus de o putere de care, în prezent, sunteți prea puțin conștient – o putere care v-a îndreptat viața către acest moment, pentru a parcurge această pagină, întrebându-vă ce înseamnă aceste cuvinte”.

„Totul pornește, de fapt, de la singura certitudine pe care o avem în viață – că, într-o zi, vom muri. Pe cât de sigur este că în momentul de față respirați, pe atât de cert este că, într-un moment nedeterminat din viitor, veți înceta să existați”.

„Și atunci, care este rostul acestei vieți și ce motiv poate avea materia conștientă să ia ființă numai ca să dispară apoi? Pentru unii filozofi și psihologi, noi nu suntem, de fapt, deloc conștienți”.

    Pentru a asimila întreaga cantitate de informații din carte, e nevoie de timp, însă pasionații de acest subiect știu că o carte reușită e una bine documentată.

   Recomand cartea în primul rând pasionaților de acest subiect, celor care vor să afle cât mai multe despre ce e dincolo de această existență, dar și celor care vor să descopere o altfel de carte.

 

 

Cartea Există viață după moarte? de Anthony Peake este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Respiraţia i se opri dureros. Se holba la ea încercând să-şi menţină echilibrul, apoi îşi strânse mai tare bastonul, ca să se apere de forţa cu care amintirile îl aruncară cu câţiva ani în urmă, la Waterloo, la Bruxelles, în toate celelalte momente în care o văzuse făcând exact aceleaşi gesturi.

Capitularea, de Julie Anne Long-recenzie

Titlul original: Since the surrender
Editura Litera
Traducere: Manuela Bulat

Seria Pennyroyal Green:  1. The Perils of Pleasure (Placeri vinovate), 2. Like No Other Lover (Un iubit ca nimeni altul), 3. Since the Surrender (Capitularea), 4. I Kissed an Earl, 5. What I Did for a Duke, 6.How the Marquess Was Won,  7. A Notorious Countess Confesses, 8. It Happened One Midnight, 9. Between the Devil and Ian Eversea, 10. It Started With a Scandal, 11. The Legend of Lyon Redmond

   Julie Anne Long locuieşte în zona San Francisco. Este o autoare cu numeroase premii, iar cărțile din genul romance au cucerit o mulţime de cititori. Are ca hobby-muzica clasică şi muzeele.

   Acţiunea din Capitularea se petrece în mare parte într-un muzeu. Seria Pennyroyal Green ne conduce prin vieţi, pasiuni, aventuri şi rătăciri ale locuitorilor din Pennyroyal Green, Sussex, Anglia, o ţară în care trăiesc familii bogate: Eversea şi Redmond, ale căror relaţii sunt civilizate la suprafaţă, dar de fapt, foarte tensionate din cauza unei serii infinite de nemulţumiri începute în timpul lui William Cuceritorul. Vom urmări aceşti oameni peste tot unde îi vor aduce pasiunile, fie că este vorba de Londra, o sală de bal, un dormitor sau pe mare. Povestirile sunt legate vag şi personajele se repetă, dar nu în fiecare carte. Un număr de personaje Pennyroyal Green vor avea poveştile lor, nu doar Eversea şi Redmond, şi fiecare poveste poate fi citită independent una de cealaltă, iar plăcerea va fi de partea cititorului.

   Viața liniştită de zi cu zi a căpitanului Charles “Chase” Eversea, un erou războinic, dispare atunci când primeşte un mesaj misterios care îl aduce în întâmpinarea lui Rosalind March. Cu cinci ani în urmă un sărut îl costase transferul la o altă comandă. La acea vreme, Rosalind, în ciuda iubirii ei faţă de soţ, dorea atenţia căpitanului curajos, dar acum văduva vrea doar să-i găsească din nou sora dispărută.

   Abia sosit, de fapt “alungat” de familia lui, la Londra, cu misiunea, chipurile, de a vedea cu ochii lui dacă vărul său îndepărtat s-ar potrivi ca vicar în comitatul lor, Chaise va fi abordat de Liam, o puşlama micuţă care îşi face veacul pe străzile din Londra. Isteţ foc, puştiul îl anunţă că- ,,Am un mesaj pen’mneavoastră!
 Biletul buclucaş care îl anunţă cam aşa-,,Căpitan Eversea, ne întâlnim într-o oră la muzeul Montmorency, lângă bucolicele italiene. E o chestiune foarte urgentă.
P.S. – Bucolice înseamnă vaci şi alte chestii de-astea.”

    Întâlnirea stabilită într-un muzeu îi va readuce căpitanului amintiri ce se vor pierdute!

,,Înaltă. Zveltă.
De la pălărie până la botine, veşmintele aveau nuanţe calde de maro, de la ciocolatiu la auriu-închis al tivului pelerinei. Efectul general ar fi trebuit să fie de camufla, dat fiind lemnul vechi şi lumina difuză care o înconjurau. Însă era genul de femeie care nu putea să spere că va rămâne neobservată, indiferent unde s-ar fi aflat şi cât de nemişcat ar fi stat.
Era suficient de gentleman pentru a se întreba cum era bine s-o abordeze pe femeia neînsoţită, care părea de familie bună… când, în sfârşit, ea se mişcă. Subtil, însă vizibil-o înclinare uşoară a capului, o mişcare abia perceptibilă a unui umăr.
Pentru el, avură acelaşi efect ca o lovitură de cizmă în coaste.
Respiraţia i se opri dureros. Se holba la ea încercând să-şi menţină echilibrul, apoi îşi strânse mai tare bastonul, ca să se apere de forţa cu care amintirile îl aruncară cu câţiva ani în urmă, la Waterloo, la Bruxelles, în toate celelalte momente în care o văzuse făcând exact aceleaşi gesturi.
Şi inevitabil, la ultima dată când o atinsese pe Rosalind March.’

    Ce se întâmplă? Unde a dispărut Lucy? Se pare că ar fi probat o brăţară, nu ar fi plătit, a fost arestată de un sergent de stradă, dusă la închisoare şi de acolo a dispărut. Când cei doi tineri vor încerca să dea de mai multe informaţii, drumul lor va fi blocat. Nu ştie nimeni unde a dispărut frumoasa fată, dar cu un creier cât un grăunte. Între timp unele indicii pornesc de la un tabloul din muzeu, unii dintre cunoscuţii căpitanului ar fi şi ei implicaţi. Sora golănașului nostru Liam, ar fi dispărut şi ea. Acelaşi scenariu, un furt al unei pâini, acelaşi sergent ar fi arestat-o şi… a dispărut!

   Coincidenţă sau nu, traficul dintr-un bordel cunoscut de Chase a început să scadă simţitor. Picturile atârnate în bordel ar fi şi în muzeu. Cine este pictorul şi ce legătură au? Ce legătură să fie între un păpuşar care în timpul reprezentaţiilor sale îl atacă pe fratele căpitanului? Unele indicii îl pun pe gânduri, doar că informaţiile obţinute duc la concluzia că păpuşarul este speriat, se teme, fata sa ar fi dispărut, iar el ar fi lucrat pentru cineva în schimbul unor ameninţări.

   Pe lângă goana după informaţii avem parte de o readucere aminte dureros-plăcută din partea văduvei March. Aceasta în timpul căsătoriei cu colonelul, i-ar fi căzut cu tronc căpitanul nostru. Deşi nu mai mult de un sărut schimbat între ei duce totuşi la detaşarea căpitanului.

Uitase că acesta avea talentul de a tulbura atmosfera unui loc, întocmai ca o furtună. Puful de pe ceafă i se zbârli. Braţele i se răciră de emoţie. Venise. Ce triumf!
Cuvintele lui erau la fel de calde ca ale unui ofiţer care îşi pedepsea un subaltern şi erau încărcate de ironie. Dar… oh! Vocea. Cum de nu se pregătise să-i audă din nou vocea? Înşelător de blândă, întunecată şi catifelată, alina precum fumul de opiu când conversaţia era naturală şi intimă-de pildă, în timpul unui vals sau când ţinea pe cineva de braţ la un dineu.
Când dădea un ordin, putea face un cuvânt să tune ca o împuşcătură de pistol.
Vocea lui era o armă.
Ochii lui… Ochii lui încă ar fi putut tăia diamante. Ar fi putut lumina un puţ întunecat.
Erau albaştri.
Nu ,,albaştri” era un cuvânt nepotrivit pentru ei.
Auzise întotdeauna descrieri ale caracterului lui în cuvinte absolute: Curajos. Loial. De încredere. Genial. Încăpăţânat. Neobosit. Disciplinat.

   Acum văduvă, cu o soră dispărută, se vede nevoită să apeleze la căpitan. Oare o va ajuta? Va reuşi să treacă peste ce a fost între ei? Sau pasiunea va pune stăpânire pe ei? Eu zic că focul odată aţâţat mocneşte vreme îndelungată. Scânteile dintre cei doi vor deveni incendiare. Periplul lor prin muzee, prin bordel în căutarea de indicii, îi vor face pe cei doi să îşi analizeze opţiunile pe care le au.

   Ea-ameninţată prin scrisori, el-nevoia de a o proteja, va duce la o cerere în căsătorie, refuzată de Rosalind.
Ce se poate întâmpla mai departe? Cine sunt puternicele persoane care răpesc fetele frumoase pentru simplu fapt că au furat? Ce se întâmplă cu acele fete- vor reuşi să le găsească?

   Vor reuşi cei doi să capituleze în faţă dorinţelor păcătoase şi chiar a iubirii pentru o viaţă?

Recomand această carte din serie. Nota mea este 9.

Cartea Capitularea de Julie Anne Long poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 Sursa foto> Pinterest

,„Nu uita!” gemeau cicatricele. „Nu uita locurile în care securea ţi-a sfârtecat carnea şi glonţul de plumb te-a străpuns până la os. Ţine minte că ai fost însemnat pentru vecie."

Gustul ispitei, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria: „Legenda celor patru soldaţi”

Colecţia:”Iubiri de poveste”

Titlu original: „To Taste Temptation”

Traducere din limba engleză: Bianca Mateescu/Graal Soft

Editura:Litera

Număr de pagini: 288

An apariţie:2016

   

   O întrebare pe care multă lume evită fie să o pună, fie să-i dea un răspuns concret: „Cum este pe timp de război?”. De ce toate acestea? Fiindcă războiul înseamnă suferinţă, râuri de sânge care  par a nu mai seca. Imaginaţi-vă, dragi cititori, cum se purtau în secolele trecute luptele între triburile băştinaşe şi englezi, cum soţiile, copiii şi surorile rămâneau acasă şi aşteptau. Veştile proaste erau aduse de presă ori scrisoare sau locotenent. Acele vremuri arătau diferenţele între bine şi rău, între fericire şi durere. Cine ştia să joace şah, ştia şi arta războiului, cum anume să învingă pe cel mai slab. Un pion bine aşezat făcea de cele mai multe ori diferenţa. Totuşi, ce s-ar întâmpla dacă o piesă oarecare ar transmite strategia atent măsluită către inamic? Un masacru. Cine să fie persoana care ne  trimite atât de departe în timp?

   Elisabeth Hoyt este autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Volumul se deschide cu un epilog în care sunt prezentaţi patru soldaţi care se întorceau acasă de la luptă. Ajunşi la o răscruce, aceştia au trebuit să se despartă: unul a mers către răsărit şi prin pădurea întunecată, altul către munţii din depărtări, al treilea alege calea cea mai uşoară, iar ultimul a rămas în urmă pentru a-şi scoate o piatră din cizmă. Povestea care urmează a fi spusă aparţine primului şi anume Inimă de Fier. În carte vom observa cum sunt spuse în paralel două istorii strâns legate una de alta. Cea care prinde ulterior contur este a lui Lady Emeline Gordon, sora mai mică a căpitanului St. Aubyn, decedat în bătălia de la Spinner’s Falls şi a lui Samuel Hartley,  fost soldat, om de afaceri venit în Londra din Boston. De ce spun că este a lor? Fiindcă cei doi vor ajunge din ce în ce mai apropiaţi, simţind de la ură şi respect până la  dragoste unul faţă de celălalt.

   Samuel Hartley a venit în Londra sub pretextul de a reuşi să îşi mărească afacerea şi de a face intrarea sorei sale în societate. Există un mic impediment. El este un bărbat recunoscut pentru o aparentă laşitate arătată pe câmpul de luptă, care nu cunoaşte bine bunele maniere şi pentru faptul că se îmbracă mai deosebit decât ceilalţi gentelmeni. Are nevoie de ajutor în ceea ce o priveşte pe sora sa, Rebecca. Cui îl cere? Lui Lady Emeline Gordon, sora căpitanului său. Mai devreme am afirmat că acesta are un pretext, dar pentru a ascunde ce scop? Ei bine…Samuel nu consideră că în războiul din Colonii, în care multe vieţi s-au pierdut, totul a fost pură întâmplare. Mai exact, nu crede că triburile băştinaşe au avut doar norocul de a şti poziţia trupelor engleze. Nu!  El ştie că există un trădător şi…rămâne de văzut cine este acesta J. De cealaltă parte, Lady Emeline îşi doreşte să afle cum au fost ultimele clipe din viaţa fratelui său, iar în momentul în care Hartley îi dezvăluie adevăratele sale planuri, ea imediat va dori să i se alăture. Dar oare ce anume vor trebui să realizeze, la ce anume vor trebui să renunţe pentru a putea afla adevărul din spatele morţii fratelui şi căpitanului St. Aubyn? Samuel doreşte să vorbească cu toţi cei care au supravieţuit acelei lupte, dar începe să se împiedice de maşinaţiuni, de atacuri prin surprindere şi de…puţină dragoste…

„- Dar ce te-a făcut să râzi?

Lui Emeline i se tăie răsuflarea când auzi tandreţea din vocea lui.

-Faptul că este absolut ridicol! Cine s-ar putea gândi că eşti laş?

-Nu e ridicol, şopti Sam apropiindu-şi faţa de a ei. Nu mă cunoşti.

-Ba da. Eu… Voise să-i spună că îl cunoştea mai bine decât pe orice alt bărbat de pe faţa pământului. Mai bine chiar decât pe Jasper. Dar nu apucă să mai rostească nici un cuvânt, pentru că buzele lui le acoperiră pe ale ei. De ce tocmai acest bărbat? De ce nu oricare altul, de rangul ei şi din ţara ei?”

   Cei doi sunt precum albul şi negrul, sarea şi piperul: Samuel foloseşte bunele maniere doar atunci când crede de cuviinţă, dar Emeline nu vede societate fără de acestea; stilurile vestimentare sunt diferite „Şi atunci de ce dumneata alegi să porţi o încălţăminte atât de ciudată?…Vânătorii îi poartă în pădurile din America. Sunt foarte comozi şi mult mai utili decât pantofii englezeşti. Iar jambierele protejează de spini şi de crengi. M-am obişnuit cu ei…Îşi dădea seama că ea şi-ar fi dorit să fie mai convenţional şi să semene mai mult cu gentlemenii englezi obişnuiţi… ”.  Unul este în permanenţă lovit de amintiri „Nu uita!” gemeau cicatricele. „Nu uita locurile în care securea ţi-a sfârtecat carnea şi glonţul de plumb te-a străpuns până la os. Ţine minte că ai fost însemnat pentru vecie. Tu eşti supravieţuitorul. Singurul martor rămas ”, iar celălalt tânjeşte după memorii. Ce are să se întâmple?  Rămâne de citit…

   Opera este scrisă la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient şi omniprezent. Uneori povestea este relatată prin prisma gândurilor lui Samuel, iar alteori prin ceea ce face şi spune Lady Emeline. Ceea ce m-a impresionat este felul în care sunt descrise spaţiile şi cum a fost construit firul narativ „traversă o baltă şi simţi cum stropii îi biciuiau coapsele. Oricum nu mai conta, era deja ud până la piele. Ştia că se apropia de chei, căci putea simţi deja mirosul rânced al fluviului. Pe marginea aleii se ridicau, de-o parte şi de alta, depozite uriaşe. Respira greu şi simţea o durere usturătoare sub coaste. Pierduse complet noţiunea timpului”. Personajele sunt bine conturate, având personalităţi puternice, amibiţie şi curaj. Faptul că trec prin atâtea peripeţii m-a atras de la primele file ale volumului. Sper să vă placă şi dumneavoastră, dragi cititori!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Gustul ispitei, de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Și îngerii iubesc, de Teresa Medeiros-recenzie

Titlu original: Once an Angel

Editura: Litera

Colecția: Alma ~Iubiri de poveste

Traducere din limba engleză: Lavinia Șerban

Număr pagini: 341

    Despre autoare

   Teresa Medeiros este cunoscută ca romancier premiat în Statele Unite, cu peste zece milioane de cărți tipărite. Trăiește în Kentucky cu soțul și pisica ei, născută în 1962/1963( nu se știe sigur). Peste 23 de cărți publicate, toate pe lista New York Times Best Seller. Scriitor de filme Fantasy, Futuristic și Paranormal Romance, câștigătorul Premiului PRISM, și de două ori câștigătorul Premiului Waldenbooks pentru cea mai bună ficțiune. În plus, ea este un membru charter al scriitorilor români ai American Honor Roll.  Ea este, de asemenea, membru al Kentucky Romance Writers and Novelists.

 

  „ –  Ce credeți, domnule, este o sirenă?

      – Vezi solzi?

  Penfeld aruncă o privire rapidă peste umăr. Nu văzu decât o tânără cu forme voluptoase, pe care stăpânul lui o acoperea cu grijă cu haina lui.

Justin se ridică ținând-o ca pe o copilă în brațele lui. Capul ei se sprijinea cald și umed pe umărul lui. Îi studie trăsăturile – nasul delicat cu vârful ușor ridicat, buzele pline care nu-și cereau scuze pentru aspectul lor senzual.

  Penfeld îndrăzni să se întoarcă.

    – Oare de unde a venit, domnule? O fi victima unui naufragiu? Sau o fugară?

   – Nu e o fugară, Penfeld. E un dar. Un dar al mării.”

  Când trăiești pe o insulă pustie, înconjurat doar de un trib Maori și valetul tău, o femeie găsită pe malul mării dezbrăcată ți se pare un dar, un înger.

   Romanul acesta este menit să-ți aducă un zâmbet pe buze, să te facă să vibrezi de plăcere pierzându-te în jocul seducției. Un joc pe care doar în cărți mai reușim să-l savurăm. Acest roman aparținând genului romance, este cea mai amuzantă carte pe care am citit-o anul acesta. E drept că am cam fugit de romantism căutând aventură. Ei bine, aici am găsit de toate pentru toți: romantism, aventură, mister, trădare, iubire și multă senzualitate.

    Justin Connor este moștenitorul unui titlu nobil, duce. Supărat pe familia lui își caută propria sa aventură alături de doi prieteni. În căutare de aur, pe o insulă din Noua Zeelandă unul dintre prieteni trădează, iar celălalt își pierde viața lăsându-și în grija lui Justin fiica.

„ – Cine ești tu, Emily? De ce fugi?

  – De tine. Începu să se zbată, de teamă că panica ar fi împins-o să mărturisească mai mult decât intenționase.„

   Emily Claire Scarborough trăiește într-un internat așteptând ca tutorele său Justin să apară să o salveze de directoarea școlii care o tratează ca pe o slugă de când tatăl ei a murit. Deși Justin trimite bani directoarei, aceasta este veșnic nemulțumită și profitând de faptul că fata nu este căutată de nimeni o pune la muncă și o ține într-un pod mizerabil. După șapte ani, directoarea se hotărăște să o trimită pe fată tutorelui său cu doi elevi răutăcioși. Cum aceștia nu-l găsesc o aruncă pe fată peste bord. Așa ajunge Claire să fie descoperită pe plajă chiar de Justin. Ea realizează cine e el, dar el o cunoaște sub numele de Emily fără a ști că e pupila lui. Se naște jocul seducției, întâmplări amuzante și o poveste de iubire absolut jucăușă. Pe cât de inocentă e tânăra de optsprezece ani, pe atât de directă și pusă pe șotii.

   Justin e mai tânăr decât credea Claire (în jur de treizeci de ani), iar el crede că ea are vreo 11, fără să bănuiască că tânăra de optsprezece ani de care se îndrăgostește este fata prietenului său.

   Ceea ce Emily vrea este să-l facă pe tutorele său să plătească pentru că a abandonat-o, fiind singură atâta vreme. Lucrurile se complică când realizează că Justin este tot ceea ce-și dorește de la un bărbat.

   Totul se schimbă când Justin află că tatăl său a decedat și este oficial Duce. Trebuie să plece la Londra să preia responsabilitățile titlului și e hotărât să o găsească pe Claire, îndurerat că Emily vrea să rămână pe insulă.

   Oh, dar ce surpriză are când după multe căutări și o recompensă uriașă, Emily care revenise pe furiș la Londra este adusă ca pupila sa, Claire. Justin umpluse casa cu jucării, hăinuțe pentru o fată de unsprezece ani.

   Pentru o perioadă fata e nărăvașă, apoi exagerat de cuminte. Câteodată se ceartă cu Justin, ca mai apoi să-l seducă. După o ceartă serioasă, Claire fuge de acasă căutând refugiu la un bordel unde fosta servitoare din internat, cea care i-a fost prietenă este acum femeia care-şi oferă compania anumitor bărbați.

   Ea este salvată la timp de Justin, chiar din mâinile celui mai frumos bărbat. Omul care-l trădase pe tatăl ei și pe Justin și la care era moștenirea ei. Diavolul cu chip de înger.

   Din seara aceea nimic nu a mai fost la fel. Povestea lor de dragoste se consumă și pentru un timp spiritul lor de aventură se manifestă doar noaptea. Zilele trecând aparent liniștite una după alta.

„Își trecu buzele prin triunghiul mătăsos al feminității ei, apoi o sărută. Îi vorbi într-o șoaptă răgușită, pe jumătate ordin, pe jumătate rugăminte.

– Ai încredere în mine!

Nu-i mai ceruse niciodată asta. Cum să-l refuze tocmai acum? Capul îi căzu pe pernă și picioarele i se înmuiară, oferindu-i acces la mai mult decât trupul ei. Gemând, își înfipse pumnii în cămașa lui. El era demon, cât și înger, oferindu-i un extaz de nedescris până începu să se zvârcolească de plăcere. Înainte să distrugă liniștea casei cufundate în somn cu strigătul ei, buzele lui îi acoperiră gura într-un sărut șocant și îmbătător.”

    Acțiunea se petrece în anul 1865, momentul când moare tatăl fetei și peste șapte ani când se întâlnesc cei doi porumbei. Poziția femeii în societate era mult inferioară bărbatului, de cele mai multe ori femeile conștiente de vizitele soților lor la bordeluri. Oricât de captivante erau balurile și petrecerile din înalta societate, bârfa și scandalurile erau condimentele principale care animau zilele doamnelor în perioada respectivă. Momentele amuzante ale acestui roman însuflețește vizitele și petrecerile la care Claire participă și șotiile ei pornesc deseori reacții controversate.

   Totul trebuie lămurit între Justin și Claire, iar apariția lui Nicky a venit la fix pentru a lămuri unde la cine este moștenirea fetei. La Justin sau Nicky. Tânăra află că David, tatăl ei a murit împușcat chiar de Justin. Împreună îi întind o capcană lui Nicky pentru a afla toată povestea, iar fata se hotărăște să fugă cu Nicky. Justin pornește în căutarea ei.

De ce a plecat Claire? Cine spune adevărul și cum ajung toți înapoi în Noua Zeelandă?

Cu cine rămâne? Pentru că Nicky o cere în căsătorie.

Acest roman plin de mister, aventură, pasiune și senzualitate te poartă într-o atmosferă diferită și te scoate din rutina de zi cu zi.

„ – Aiureli, domnule, dacă îmi permiteți să spun. Am descoperit că civilizația nu este pe gustul meu. Am ajuns să cred că un pic de aventură, la fel ca o ceașcă de ceai fierbinte, încălzește sângele și ne păstrează pasiunea în inimă.”

Cartea Și îngerii iubesc, de Teresa Medeiros poate fi comandata de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

Din 1 septembrie, TESTAMENTUL LUI ABRAHAM de Igor Bergler este disponibil în precomandă!

După succesul uriaș al Bibliei pierdute, cea mai vândută carte românească din ultimii  douăzeci de ani, Igor Bergler revine cu un nou roman: TESTAMENTUL LUI ABRAHAM.

Cea mai așteptată carte a anului, Testamentul lui Abraham, e și mai surprinzătoare decât prima. Conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, ritmul și mai amețitor. Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura ei o experiență absolut unică.  

Din 1 septembrie, cititorii pot plasa precomanda online, pe litera.ro și pe site-urile distribuitorilor de carte, și vor primi cartea cu autograful autorului împreună vouchere cadou de la parteneri premium.

Din 1 octombrie, romanul va fi disponibil în format hardcover cu supracopertă în librăriile din toată țara.  

„Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja.“

Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viața președintelui Statelor Unite. O bibliotecă dispărută de 2 000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită „El Diablo“. Și toate numele sale. Doar simpla ei apariție te face să încărunțești pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin roman. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uita niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervantes și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile. Un roman care vă va bântui multă vreme după ce l-ați citit.

Jean Harris, Pavel Șușară și Hannibal B. Johnson au citit primii cartea și ne-o recomandă:

„Roman polițist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfătare erudită, parodie în cel mai înalt grad, Testamentul lui Abraham este, în opinia mea, o carte inegalabilă. Cu acest roman, mai mult chiar decât cu Biblia pierdută, Igor Bergler dovedește că e un scriitor extraordinar. Și nu numai pentru literatura română.“       Jean Harris

Testamentul lui Abraham este dovada supremă că bibliotecile nu ard niciodată, că fascinantele narațiuni disparate, de la mitologie la Cervantes, de la romanul gotic la neoromantismul lui Stevenson, de la Borges la Eco și de la imaginarul oculto-conspirativ la fervoarea hermeneutică, pentru începători, a lui Dan Brown, se înscriu într-o Mare Narațiune care se sprijină, la rândul ei, pe întreaga memorie a umanității. Parodia și satira, aluzia subversivă și interogația gravă, țesătura epică, de o acuratețe geometrică aproape monstruoasă, imaginarul baroc, frisonul magico-metafizic devin, în mâinile lui Igor Bergler, arme paradoxale: devastatoare și fascinante în același timp. Tensiunea la cote maxime a unei epici insațiabile, din care orice evadare devine imposibilă, îi imprimă cititorului până și ritmul respirației prin fraza alertă, cinematografică.

Sumă a tuturor bibliotecilor, noua Bibliotecă a lui Igor Bergler nu se mai adresează doar memoriei, ci deconstruiește, fecundează și reconstruiește întreaga istorie. Printr-o arhitectură unică și irepetabilă.  De vreo 700 de pagini: Testamentul lui Abraham.  Pavel Șușară

„Nu mi-am imaginat vreodată că un autor străin ar putea avea o cunoaștere atât de în profunzime a celui mai important președinte american din toate timpurile, Abraham Lincoln. Nivelul de documentare pentru această carte i-ar face cinste oricărui profesor de la o mare universitate americană. Iar felul în care această informație e integrată în poveste e de-a dreptul uimitor.“ Hannibal B. Johnson, istoric, autor al cărții Black Wall Street

Vizualizați cel mai recent trailer al cărții AICI.

Fiți la curent cu detalii despre carte, promoții speciale, recenzii și interviuri cu autorul pe pagina de Facebook dedicată cărții și pe pagina de autor.

 

Iubiri şi scandaluri, de Caroline Linden-recenzie

Titlu original: Love in the of scandal
Traducere: Iulia Bodnari
Editura: Litera, 2016
Numar pagini; 290

Seria: Poveşti Scandaloase”-1.Dragoste şi alte poveşti scandaloase, 2.Între raţiune şi scandal, 3.Iubiri şi scandaluri, 4.Scandaluri ascunse

Sunt la a treia carte din această serie şi peripeţiile continuă.

,,Penelope Weston nu îl place deloc pe Benedict Lennox, Lord Atherton. Poate că este moştenitorul fermecător şi agreabil al unui conte şi cel mai chipeş bărbat din lume, dar ea nu poate uita ca acesta şi-a abandonat prietenul la nevoie şi nici că a curtat-o odinioară pe sora ei Abigail. Este, de fapt, ultimul om de pe pământ cu care s-ar mărită vreodată. Ce bine ar fi dacă nu s-ar simţi atât de atrasă de acest ticălos arogant!”

   Ce să îi facă să o oprească pe prietena sa Frances să îl adore pe Benedict? Acesta are de gând să se căsătorească din nou, iar dulcea, liniştita şi tânăra debutantă, domnişoara Lockwood este candidata perfectă, numai că, Penelope i-ar putea strica planurile.
El o va invită la dans, tocmai pentru a îşi îmbunătaţi imaginea.

,,Amintirea lui Penelope îl trezi din atipatie. Vulpea aceea! Voia oare să -l tortureze pentru totdeauna? Nu, se jură el imediat; nu o va lasă. Ignora faptul că încercarea lui de împăcare cordiala nu ieşise bine. De data asta nu avea să o lase să se bucure de situaţia lui proastă fără nici o consecinţă. Şi chiar dacă ştia că nu trebuia-chiar dacă bănuia că nimic bun pe lume nu putea ieşi din confruntarea cu ea-porni hotărât să o găsească.”

   Penelope pe de altă parte încearcă să o convingă pe Frances sa analize situaţia- dacă pretendentul sau ţine la ea sau vrea să aibă o căsnicie fără sentimente. Proastă sfătuire, Frances îi va pune câteva întrebări lui Ben, iar aceştia sfârşesc prin a se certa.
Ben este nervos pe Pen, pentru că şansa sa de a se căsători cu o moştenitoare drăguţă este compromisă din nou, iar pentru a scăpa de sub tirania tatălui său, contele,  este neapărat nevoie de o moştenitoare. De când a fost alungat de acasă trăieşte din veniturile sale din armată şi la cheremul crudului său tată. Acesta l-a chinuit din copilărie, bătăile cu biciul fiind la ordinea zilei. Acest tratament dur nu are de unde să îl ştie Penelope, ea îl crede un om insensibil pentru că şi-a abandonat prietenul din copilărie.
Deşi i-a stricat planul de căsătorie, Ben este în continuare atras de Penelope, chiar dacă nu are nevoie de o persoană aşa îndărătnică şi cicălitoare ca şi parteneră.

,

,Respira întretăiat. Nu voia să o dorească pe Penelope. De la început văzuse că nu era genul de fată cu care voia să se însoare; era pasională şi furtunoasă şi în stare să-l înebunească. Dar acum nu putea să nu se gândească la momentul când îi atinse picioarele îmbrăcate în ciorapi de mătase sau la mirosul parfumului ei sălbatic şi dulce, şi perfect pentru Penelope.”

   Loialitatea faţă de prietena sa Olivia, o va băga în necazuri serioase şi bârfe. Când dă peste lordul Clary şi Olivia într-o încăpere, iar cei doi se pare că erau într-o confruntare în dezavantaj pentru Livi, Penelope intervine. Olivia va scapa, dar Penelope nu. Furia lui Clary pentru întrerupere se va revarsă pe Pen. Cel care o va salva va fi Ben. Prinşi doar ei doi în încăpere, chiar de fosta proaspăt logodnică, ea cu corsajul sfâşiat, ciufulită, el în urma bătăii aplicate lui Clary, situaţia nu se prezintă prea bine. Zvonurile despre o Penelope decadentă, care se afişează cu diferiţi bărbaţi şi este disponibilă, circulă în toată Londra.
Ben va sta şi va analiza situaţia şi se pare că este încântat să îi vină în ajutor fetei. Ce şansă mai bună s-ar ivi să se căsătorească cu o moştenitoare?

,,În primul rând, avea nevoie de o mireasă cu bani.
Penelope Weston avea o dotă de patruzeci de mii de lire.
În al doilea rând, nu voia să ajungă de râsul lumii. Voia o soţie cu bun simt şi discretă, nu o fată gălăgioasă şi sălbatică, care să fie mereu subiectul bârfelor şi al insinuărilor răutăcioase.
Bineînţeles, din câte ştia el, Penelope nu fusese implicată în nici un scandal până acum, şi el văzuse deja cât de profundă şi neclintită putea fi loialitatea ei, odată câştigată.
În al treilea rând, îşi dorea o soţie cât mai curând. Două refuzuri umilitoare erau suficiente, şi el spera să se însoare înainte de alt eveniment. Momentul potrivit pentru a-şi găsi o mireasă după placul lui trecea repede, şi el nu ştia când şi dacă avea să se ivească altul.
Şi Penelope Weston-bogată şi frumoasă-avea să aibă o nevoie disperată de salvare…salvarea pe care i-o putea aduce doar o asemenea căsătorie respectabilă.”

   Din partea lui Ben situaţia ar fi ca şi rezolvată, dar din partea îndărătnicei Pen nu avem parte de înţelegere. Deşi a aflat ce zvonuri îngrozitoare circulă pe seama ei, ea nu vrea să se mărite din obligaţie, mai ales cu nesuferitul de Lord. Deşi atracţia dintre cei doi nu este deloc de neglijat, Pen tot îşi aduce aminte că prima curtată a fost sora sa cuminte şi liniştită, nu ea. Deşi…. când la cunoscut în secret se simţea atrasă de el, dar acum…

,,Doar că…nu o săruta pe Abigail acum, nici pe Frances Lockwood, nici pe vreo altă tânăra lady. O săruta pe ea, şi buzele lui se mişcau uşor peste buzele ei, până îşi dădu vag seama că gura ei se înmuiase şi îi răspundea. În afară de mâna pe care el i-o mai ţinea încă într-a lui, nu o atingea în altă parte, dar Penelope se simţea ţinuită în scaun. Sau poate că pur şi simplu nu voia să se mişte şi să întrerupă momentul acesta emoţionant de trandrete neaşteptată.”

   Cei doi vor sfârşi căsătoriţi din obligaţie, iar acest fapt o chinuie pe Pen. Ea nu îl suportă pe Ben, îl crede în continuare vinovat în situaţia cumnatului său Sebastian. Ben în schimb nu vrea o mireasă docilă, o vrea pe îndărătnica şi pasională sa soţie.
Când contele, tatăl lui Ben, îi va invita pe iahtul său pentru ai duce pe domeniu, Penelope va fi de acord, ea vrând să repare relaţia tată-fiu. Ce nu ştie ea, este că pe vas o aşteaptă lordul Clary, iar acesta încearcă să afle unde este ascunsă Olivia. Nerezolvând nimic, o va împinge în apele reci ale Tamisei. Când Ben va descoperi lipsa tinerei sale mirese, va sări în ajutor, rugându-se să nu moară.
Contele -tatăl, va suferi un şoc văzând cum moştenitorul său îl înfruntă şi sare în apă, şi va muri.

   Ce se va întâmplă cu Penelope şi Ben? Vor reuşi cei doi să se salveze de la înec? Cum vor fi primiţi pe domeniul familiei de contesa văduvă?
Ce se va întâmpla cu relaţia dintre cei doi soţi? Îşi vor da seama de sentimentele lor, vor ajunge la vreo înţelegere?

   Şi acesta a treia carte din serie mi-a plăcut mult, autoarea nu se dezminte prin prezentarea situaţiilor haioase, iar relaţiile dintre cuplurile formate te binedispun. Personajele sunt persoane cu necazuri, dureri şi bucurii la fel ca şi în viaţa reală, iar şansă la fericire o poate avea oricine…..şi asta m-a făcut să nu pot să las cartea din mâna până la final!

Nota mea pentru carte este 9,8.

Cartea Iubiri şi scandaluri, de Caroline Linden poate fi comandata de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

by -
21

Când înflorește liliacul… și suferințele iau sfârșit de Martha Hall Kelly-recenzie

Titlu: „Când înflorește liliacul”

Autor: Martha Hall Kelly

Editura: Litera

Data apariției: aprilie 2017

Număr pagini: 512

   Întotdeauna am crezut că nimic nu e întâmplător… și nicio carte nu vine să-și răsfoiască filele în mâinile mele, fără ca trăirile mele să nu fie bulversate ca și cum ar fi aruncate în mijlocul unui uragan. De la titlu, până la ultima frază din carte, totul e o experiență răvășitoare.

   „Când înflorește liliacul”  nu e doar o carte, e o mărturie, iar pe mine, mărturiile legate de război, mă tulbură enorm. Trecuse vremea liliacului când am început să citesc această carte, însă cu fiecare rând, cu fiecare sentiment de teamă, de nerăbdare, de părere de rău… și chiar cu fiecare lacrimă care mi-a scăpat, vicleană, printre gene, am simțit că eram acolo, în povestea cu parfum de liliac și de iubire… dar mai ales cu aroma unei perioade dificile din istorie. Pentru noi, cei de astăzi… e destul de greu să ne imaginăm circumstanțele războiului… și poate că nici nu ne dorim să o facem, pentru a nu ne tulbura existența pe care o dorim – cum altfel, decât plină de liniște…

  Totuși, există momente în care istoria bate la ușă, în mod imprevizibil… fără să-și fi făcut programare. Ca într-o magică poveste, ea se întruchipează într-o carte, se așază în brațele tale și fiecare filă se plimbă lin în fața ochilor tăi, transpunându-te – fără ca măcar să-ți fi dat seama – în lumea ei. Așa fac cărțile hipnotice… te lasă să crezi că citești, însă te țin prizonier în trăirile filelor… și nu te lasă, până la final. După aceea… sunt zilele acelea… când citate sau replici din carte te bântuie.

   Despre o astfel de carte… și cum mi-a bântuit zilele și nopțile, o să vă vorbesc în cele ce urmează.

    Pentru început, iată câteva considerații prezentate pe coperta cărții:

Newyorkeza Caroline Ferriday este ocupată până peste cap cu postul de la consulatul francez și cu o nouă iubire la orizont. Dar lumea ei se schimbă dramatic atunci când armata lui Hitler invadează Polonia în septembrie 1939 vizând cucerirea Franței.

Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescentă poloneză, simte cum viața lipsită de griji pe care o duce e pe cale să se sfârșească pe măsură ce e tot mai ocupată cu rolul ei de curier pentru mișcarea de rezistență. Într-o atmosferă tensionată de supraveghere și suspiciune, un pas greșit poate avea consecințe grave.

Pentru tânăra și ambițioasa doctoriță germană Herta Oberheuser, un anunț de angajare ca medic guvernamental pare biletul de evadare dintr-o viață pustie și șansa nesperată de a-și practica profesia. Însă ea se trezește prinsă ca într-o capcană pe un tărâm plin de secrete și dominat de bărbați.

Destinele acestor trei femei se intersectează după ce Kasia este trimisă la Ravensbruck, faimosul lagăr de concentrare nazist pentru femei. Vor reuși Caroline și Kasia să le facă dreptate acelora pe care istoria i-a uitat?”

   Așadar, povestea a trei femei, trei vieți care se transcend brusc de la perioadele de liniște, la un tumult mult prea mare și prea devastator. Poveștile lor, circumstanțele în care se întâlnesc și emoțiile prin care au de trecut, creionează caracterul societății de atunci și subliniază ideea de individualitate exagerată, de egoism extrem, de lipsă de umanitate. Pe alocuri cu accentuate nuanțe de cruzime, cartea – despre care însăși autoarea mărturisește pe un site de literatură că nu este rodul ficțiunii, ci o poveste ruptă din realitatea acelor vremuri – e un carusel al emoțiilor. De la premisele unei fascinante iubiri, până la efectele devastatoare ale unei minți bolnave care a creat războiul, fiecare rând e un crescendo al intensității trăirilor.

   Am mai citit și alte cărți care conturează efectele războiului asupra umanității, fiecare m-a impresionat, impactul suferinței expuse fiind atât de mare, încât uneori am avut nevoie de pauze… dar întotdeauna am revenit, pentru că e mereu ceva care te determină să continui, să afli ce a spus, ce a gândit… dar mai ales ce a simțit fiecare personaj în parte. Pentru un roman de debut, Martha Hall Kelly se dovedește a fi o abilă naratoare, o scriitoare care știe să stăpânească foarte bine tehnica narativă și care reușește nu doar să creeze circumstanțe, ci și să țină cititorul acolo, părtaș la evenimente și la dramele interioare. Dintre toate personajele prezentate, trei s-au diferențiat prin perspectiva detaliată pe care a oferit-o autoarea.

   Caroline este o femeie extrem de activă, funcționar la consulatul francez. Își petrece fiecare zi căutând noi soluții pentru a-i ajuta pe copiii sărmani și nu are alte planuri pentru viața sa… asta până când se îndrăgostește  de Paul – un actor care părea înfumurat la început, însă ulterior s-a dovedit a fi atât de fascinant, încât a reușit să-i fure, iremediabil, inima. Totul părea perfect, Paul era bărbatul perfect, cuceritor, curtenitor… cu toate artileria de complimente la el. Un singur defect s-a ridicat însă brusc, ca un baraj în calea unui fluviu învolburat: Paul nu era un bărbat liber… însă pentru o femeie care iubește – chiar dacă epoca se pretindea a fi una a corectitudinii – niciun obstacol nu e suficient de mare. Așadar cei doi au continuat să se întâlnească, să își trăiască iubirea ce ardea ca o flacără aprigă. Viețile lor erau colorate de această iubire, totul era minunat… și asta până când războiul și-a întins brațele – ca o ţară implacabilă – peste tot. Paul a fost nevoit să se întoarcă acasă pentru a-și ajuta soția (care era evreică), însă la scurt timp amândoi au fost capturați de naziști și duși în lagăr. Zbuciumul sufletesc al Carolinei îi tulbură zilele și nopțile. Dacă va supraviețui Paul, dacă se va mai întâlni vreodată cu Carolina… veți afla pășind în incredibila lor poveste.

  O altă femeie al cărui destin este influențat în mod dur de război este Kasia, de origine poloneză. Era doar o adolescentă când a izbucnit războiul, iar exuberanța specifică vârstei a determinat-o să se înroleze într-o grupare numită „Rezistența”. La scurt timp după înrolare, naziștii o capturează pe Kasia, dar și pe întreaga sa familie, toți membrii fiind trimiși în lagăr. Împreună cu Zuzanna, sora sa și cu mama sa, cele trei femei suportă umilințele și ororile de neimaginat din lagăr. Drama Kasiei nu este cauzată doar de durerea pe care ea însăși o trăiește în lagăr, ci și din cauza sentimentului de culpă pentru ce li se întâmplă surorii și mamei sale. Nu este clipă în care Kasia să nu își macine sufletul de durere. Zuzanna reușește să plece într-un mediu mai bun, datorită faptului că naziștii au aflat de profesia sa – doctor. Din noua ipostază, Zuzanna încearcă să își ajute mama și sora, să le salveze… însă uneori încercările eșuează, iar naziștii se dovedesc a fi imprevizibili în decizii.

   Un alt personaj – de o rară complexitate – este Herta. De profesie medic, de origine germană, Herta este întruchiparea dezumanizării, al adaptării la circumstanțe crude cu orice preț, al dezgolirii de sentimente, de umanitate. Dintr-o femeie cu suflet, care nu făcea altceva decât să-și ajute familia, Herta devine un monstru. Când a început să lucreze în lagăr, Herta avea sufletul întreg… nu era găsea sensul atrocităților și a ororilor, însă timpul și circumstanțele au golit-o de suflet, aceasta ajungând să creadă cu desăvârșire că ceea ce făcea (experimente de o rară cruzime pe deținutele din lagăr și alte orori) era un curs natural al lucrurilor… că așa trebuia să fie. De ce final a avut parte Herta? Ei bine… nu vă spun decât atât: anumite decizii luate în această viață se pot întoarce ca un bumerang.

   În loc de citate…

Nota autoarei. „Când înflorește liliacul” se bazează pe o poveste adevărată. Caroline Ferriday și Herta Oberheuser au existat în realitate, la fel ca tot personalul de la Ravensbruck menționat, la fel ca părinții Hertei și la fel ca mama și tatăl lui Caroline, Eliza și Henry Ferriday. Aducându-i la viață ca personaje, m0am străduit să îi prezint pe toți în cel mai corect și mai realist mod cu putință. La Ravensbruck, singurul lagăr mare de concentrare al lui Hitler dedicat strict femeilor, viața unei prizoniere depindea de relațiile ei cu celelalte femei. După mai bine de șaptezeci de ani de atunci, supraviețuitoarele încă mai  vorbesc despre „surorile” lor din lagăr, așa că m-am gândit că ar fi mai potrivit să folosesc două surori ca punct central al poveștii mele”.

   Traseul psihologic al personajelor reliefate de autoare seamănă cu odiseea unor suflete menite parcă să fie expuse unor teribile încercări.

   Am încercat destul de mult timp să găsesc atribute potrivite pentru această carte. Nu le-am găsit pe cele care să expună exact starea indusă… Pot doar să spun că m-a marcat profund… așa cum m-au marcat toate cărțile pe care le-am citit și care au avut ca subiect mărturiile legate de război.

   Recomand cartea celor care preferă poveștile reale, chiar dacă uneori ele lasă un gust amar…

În 2015, ecranizarea romanului cu Cate Blanchett în rolul lui Carol a primit 6 nominalizări la Premiile Oscar.

Cartea Când înflorește liliacul de Martha Hall Kelly  a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Mireasa îndărătnică de Julie Garwood-recenzie

Titlul original: The Bride

Traducerea din limba engleză:  Alexandru Macovescu

Editura: Alma parte a grupului Editorial Litera

Colecția:  Iubiri de poveste

Categoria: Roman de dragoste, Roman istoric, Roman străin

Nr. de pagini: 324

Nota mea: 9/10

   Nu am mai citit un roman din Colecția Iubiri de poveste de foarte multă vreme, iar Mireasa îndărătnică a venit la mine fix în momentul în care, chiar aveam în plan să îndrept situația cu o carte care să-mi ofere starea interioară de bine, să-mi relaxeze mintea și corpul.

   E cu atât mai bine, zic eu, căci Julie Garwood îmi era total necunoscută în materie de lectură. Am auzit toate laudele aduse autoarei și cărților pe care le scrie, dar până acum, nu am avut ocazia să-i citesc niciuna dintre titlurile vândute în milioane de exemplare.

   Povestea nu m-a prins de la prima pagină, căci imaginea relatată la începutul romanului nu este una veselă, dimpotrivă, dar tot a fost bine, căci a trecut repede. Totuși, nu înainte de a vedea și simți răutatea pe chipul uman, secretele în jurul cărora se țese această poveste ce a dat fiori englezoaicelor.

   Nu a durat mult până să întâlnesc un tată a cinci fete, obosit, apăsat puternic de probleme și… de alte secrete și înțelegeri financiare, care să-i asigure ieșirea din probleme încurcate, dar care m-a enervat prin egoismul lui, prin firea lui ciudată și nevoia de a se pune pe sine la adăpost, de a folosi drept paravan mezina – cea care făcea totul în casă, cea care-i rezolva conflictele, cea care făcea să domnească liniștea între tată și celelalte surori.

   Am cunoscut-o și pe Jamie, menită unui alt bărbat, nu din iubirea ce-i lega, ci din nevoia tatălui ei de suflet dar și pe surorile sale răzvrătite, gălăgioase, fricoase. Spaima cea mare intră în familia lor atunci când află că doi scoțieni își caută neveste.

   Nimic nu ar fi de speriat dacă nu ar ști frumoasele englezoaice povestea lui Alec Kincaid: toată lumea era convinsă că și-a ucis prima soție. Frica intră în sufletul lor, groaza că ar putea fi oricare sclava unui barbar, ucigaș fără suflet.

   Din egoism sau motive întemeiate, Jamie nu trebuia să apară în fața scoțienilor, pe motiv că ea nu ar fi trezit interesul pețitorilor nedoriți, dar destinul, în ciuda tuturor pregătirilor (sau a lipsei lor), are alte planuri pentru panicoasa Mary și spumoasa Jamie.

   Totul a fost pe repede înainte, lipsit de emoție, de romantism, de duioșie și bucuria că este dorită în momentul nunții. Nici măcar o cerere în căsătorie nu a existat, a fost doar un anunț pentru viitoarele mirese. Mi-ar fi plăcut ca acțiunea să mai zăbovească puțin în Anglia, dar… nu a fost să fie. Cuplurile ”fericite” au pornit imediat la drum.

   Șocul, groaza și sfidarea pun stăpânire pe zvăpăiata Jamie încă din clipa în care-și află destinul, dar nici măcar o secundă nu se arată ca fiind slabă sau temătoare în fața omului care urmează să-i schimbe viața pentru totdeauna.

   Cu toate că la început, acțiunea se axează pe cei patru: Jamie și Alec, Mary și Daniel, atenția pică mai mult pe primii. Am așteptat toată cartea să citesc și despre ceilalți.  Drumul spre Scoția a fost presărat cu replici tăioase, blândețe, nervi, râsete sănătoase din partea scoțianului, îmbufnările soției, calm, dar și duritate, umor și tensiune maximă.

   Deși Alec știa foarte clar cum anume trebuie să-i fie nevasta, cum trebuia să se comporte cu ea, cum să o dea pe brazdă, în fața ei, barbarul era altul, nici dacă voia nu putea să fie așa cum plănuise. Jamie era un mister total, o plăcea mult, chiar pentru felul ei rebel, răzvrătit și duios. Înțelegând aproape imediat că englezoaica lui nu se va schimba – indiferent de ce ar face el. O admira profund pentru tăria ei, pentru faptul că era înfiptă și refuza să se dea bătută sau să se arate atinsă de inumanitatea lui. În ochii ei, Alec era un barbar, fără sentimente, foarte atrăgător, dar față de care nutrea sentimente diferite: ură, apreciere, atracție.

   El o trata ca pe soția lui, știa că va fi doar a lui. Ea se opune vehement să-i cedeze. Primul moment de apropiere nu aduce și liniștea, pacea și armonia în cuplu. Doi puternici nu vor ceda niciodată atât de ușor. Barierele dintre soți dispar ceva mai târziu, când Jamie primește asigurări că Alec nu o va lovi și nu îi va face niciodată rău.

   Sosirea în Scoția o neliniștește puțin, o aruncă în necunoscut, dar înfruntă totul, arătându-se exact așa cum este. Este privită cu neîncredere, dar știe imediat cum anume să se facă plăcută, să fie apreciată și îndrăgită și de către noua ei familie.

   Alec își tot dă silința să o modeleze după regulile scoțiene, după regulile personale – una din ele este să nu mai fie sclavă precum era în țara ei, iar reușita lui este cam departe de fiecare dată, căci Jamie reușește  să-l surprindă, să-l impresioneze, să o placă exact așa necizelată precum a luat-o de acasă.

   Vor accepta cei doi că se iubesc, nu doar că se simt atrași fizic, unul de altul? Va reuși Jamie să se adapteze total și să transforme Scoția în casa ei? Ce se va întâmpla cu Mary și Daniel până la urmă? Care este adevărul despre zvonul ce atârnă de trecutul lui Alec: și-a ucis sau a fost ucisă Helen? Zvonul e doar zvon sau pe Jamie o pândește pericolul de… moarte?

   Povestea miresei îndărătnice este plină de atitudine, de umor, romantism și iubire, dar și de nevoia de control, duritate, supunere și zvonuri dureroase. Final pe măsură pentru o poveste neaşteptat de interesantă. Sigur, spun asta… dar doar din punctul meu de vedere.

   Tot ce m-a enervat în carte s-a transformat total pe parcurs, chiar și modul în care Alec se purta cu Jamie uneori, a avut un rol.. să se descotorosească de măștile pe care le purtau cândva.  Egoismul și duritatea din replicile lui tăiau în carne vie, dar pentru a i se supune. Jamie știe în cine se vrea transformată, dar va ști să-și transforme soțul. Nimic nu i se pare imposibil atunci când își dorește ceva

   Julie Garwood mi-a deschis pofta cu acest roman. Vreau să-i mai descopăr poveștile și măiestria cu care le scrie. Ce anume îmi recomanzi?

Lectură savuroasă!

Cartea Mireasa îndărătnică de Julie Garwood poate fi comandată de pe targulcartii.ro

Între raţiune şi scandal, de Caroline Linden-recenzie

Titlul original: It takes a scandal

Editura Litera-2016

Colecţia Iubiri de poveste

Traducere: Elena Arhire/Graal Soft

Nr. pagini: 306

Seria Povești Scandaloase: 1. Dragoste şi alte poveşti scandaloase, 2. Între raţiune şi scandal, 3. Iubiri şi scandaluri, 4. Scandaluri ascunse.

    Voi continua aventura cu volumul doi-Între raţiune şi scandal şi sunt nerăbdătoare să descopăr altă poveste de dragoste.

Abigail Weston are aproape totul: frumuseţe, inteligență şi una dintre cele mai mari dote din Anglia. Tot ce îi lipseşte este un titlu nobiliar, dar părinţii ei speră că averea va reprezenta un atu important pentru căsătoria cu un aristrocrat. În schimb, Abighail visează la un bărbat care s-o adore cu disperare, dar banii par să orbească orice bărbat pe care-l întâlneşte…cu excepţia unuia.
   

   Când familia Weston va cumpăra o proprietate în Richmond, nici prin cap nu le va trece ce se va întâmpla sau peste ce vecini vor da. Ei sunt hotărâţi să se încadreze în nobilimea locală, dar asta necesită un bal, doar aşa îşi vor cunoaşte vecinii.

   Proaspeţii sosiţi nu stiu mare lucru despre vecinul lor singuratic Sebastian Vane şi casa de la Montrose Hill. Acesta este un erou de război, care a venit acasă cu un genunchi distrus, iar necazurile nu se opresc aici: tatăl său a înnebunit încet, încet, a vândut aproape toată proprietatea pe nimic, a început să alerge mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat pe străzile din Richmond. Durerea lui Vane este şi mai mare, ştiind că tatăl prietenului său din copilărie a profitat şi a cumpărat terenurile. Degeaba a declarat că vânzarea nu a fost legală, cu boala tatălui său nu a câştigat nimic, ba mai mult a fost acuzat şi el de început de nebunie. Nu l-a ajutat nici dispariţia tatălui său într-o noapte. Tot ce are este blocat, moartea părintelui său nu a putut fi declarată, astfel că se chinuie să supravieţuiască. Pe lângă toate acestea, va fi declarat şi hoţ, dar nedovedit.

   Întâlnirea dintre Abi cea cuminte şi taciturnul şi singuraticul Vane are loc într-un mod inedit-în natură:

Sebastian ştiuse că dăduse de necaz încă din prima clipă în care fata îşi făcuse apariţia dintre copaci.
   Nu doar pentru că îi întrerupse plimbarea solitară în care încerca încă o dată să îşi obişnuiască şi mai mult genunchiul rănit cu greutatea lui.

   Şi nici pentru că îşi dăduse seama din prima clipă că trebuia să o ajute. Era îmbrăcată ca pentru sala de bal, nu pentru un desiş sufocant de ferigi şi de tufişuri spinoase. Rochia ei de un verde pal strălucise în lumina asfinţitului, iar panglicile de la decolteu fluturaseră când ea se grăbise printre copaci şi se impiedicase de pietre. Era frumoasă şi strălucitoare ca o zână ce zbura prin pădurea întunecată şi el rămăsese hipnotizat pentru o clipă.

   Ştiuse că era condamnat în clipa în care faţa îl privise, iar el îi zărise chipul. Obrajii îi erau la fel de roz ca piersicile. Pielea ei era la fel de fină şi de lucioasă ca o perlă încadrată de buclele castanii care îi erau prinse în vârful capului. Buzele ei roz se depărtaseră surprinse când îl văzuse, însă ochii fuseseră cei care îl răpuseră: ochi frumoşi şi cenuşii, cu gene dese şi măriţi de uimire şi de curiozitate, fără vreo urmă de teamă sau dezaprobare. Sebastian blestemase încet în clipa aceea. Ochii aceia puteau să subjuge un bărbat.”

    Această impresie puternică lasă Abi în mintea lui Vane. Oare tinerei cum i se pare noul vecin? Deşi a fugit după căţeluşul mamei sale prin pădure, iar îmbrăcămintea de bal nu era tocmai potrivită pentru aşa ceva, se va bucura de întâlnirea cu misteriosul bărbat care nu vrea să se prezinte şi care a refuzat invitaţia la bal. Totuşi, când intră după Milo în tufiş, Abi se trezeşte admirându-şi vecinul. Deşi o avertizează în privinţa lui, mai ales cu zvonurile deloc măgulitoare care circulau, fata este decisă să îşi facă propria sa părere despre el.

,,Bărbatul acesta avea o prezenţă impresionantă, într-un fel melancolic. Părul lui negru şi ondulat ajungea deasupra gulerului, iar umerii îi erau laţi sub haină. Îl ţinea cu uşurinţă pe Milo într-o mână mare, chiar dacă nu era un bărbat masiv, ci mai degrabă subţire şi zvelt. Dar chipul lui îi atrăsese atenţia. Nasul îi era ascuţit şi uşor coroiat. Ochii aveau pleoape grele, păreau un pic somnoroşi în ciuda scânteii intense din privire. Nici un rid de râs nu îi încadra gura, chiar dacă buzele îi erau ferme şi senzuale. Un bărbat sobru, se gândi ea, misterios.

   Eii, cu aşa părere unul despre altul, nu se poate să nu asistăm la cunoaşterea dintre cei doi, la plimbările şi întâlnirile din pădure, la descoperirea grotei pierdute…
   Familia Weston nu este de acord ca acest bărbat să le curteze fiica, doresc ceva mai nobil pentru mâna ei. Penelope, sora mai mică, este de acord cu această relaţie şi pe cât posibil îi ajută să se cunoască mai bine. Vane nu va îndrăzni să spere la o relaţie cu Abi, situaţia lui de infirm şi cu o condiţie precară îl va face reticent. Pe de altă parte, Abi este ferm convinsă să descopere bărbatul minunat din Vane și îl va încuraja să o curteze.

   Când Vane va trebui să plece pentru o moştenire din partea unui unchi, în scenă intră bogatul, frumosul lord Atherton, tânărul vecin care este un moştenitor de conte, o familie foarte bine situată şi care este acceptat de părinţii lui Abi. Acesta a fost prieten cu Vane în copilărie, dar se pare că înşelăciunea contelui, infirmitatea lui Vane, presupusă dragoste ce i-o poartă sora contelui lui Vane, acuzaţia de furt, toate vor duce la o ruptură iremediabilă. Oare de data aceasta va câştiga lordul mâna lui Abi? Aceasta se va lăsa influențată de poziţia socială şi de bogăţie sau îl va aştepta pe Vane şi va înfrunta consecinţele unui imens scandal ca să îşi asculte chemarea inimii?

   Va reuşi Vane să moştenească o sumă care să îi acopere datoriile tatălui? Va reuşi să fie absolvit de fapte pe care nu le-a comis el? Va lupta pentru sentimentele sale şi pentru mâna alesei inimii lui?

   Rămâne să descoperiţi această poveste înduioşătoare dintre un tânăr fără speranţe şi o frumoasă domnişoară care are totul la picioarele sale. Lupta celor doi împotriva răutăţilor omeneşti, înţelegerea şi comunicarea, sunt esenţiale pentru a merge mai departe.
   Aştept cu nerăbdare să citesc volumul trei din această serie.

    Recomand cu încredere această carte. Nota mea-9,8.

Cartea Între raţiune şi scandal de Caroline Linden poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursă foto: Pinterest

Dragoste şi alte poveşti scandaloase, de Caroline Linden-recenzie

Titlul original: Love and other scandals

Editura Litera

Colecţia:  Iubiri de poveste

Nr. pagini: 307

   Seria Povești Scandaloase: 1. Dragoste şi alte poveşti scandaloase, 2. Între raţiune şi scandal, 3. Iubiri şi scandaluri, 4. Scandaluri ascunse.

   Caroline Linden s-a născut cititoare, nu scriitoare. Ea a obţinut o diplomă în matematică de la Universitatea Harvard şi a lucrat ca programator în industria serviciilor financiare înainte de a realiza că scrierea ficţiunii este mult mai interesantă decât scrierea codului. Cărţile sale au câştigat premiul pentru cititorii NEC-RWA, JNRW Golden Leaf, Premiul Daphne du Maurier, premiul RITA RWA şi au fost traduse în şaptesprezece limbi din întreaga lume. Este o autoare de gen romance, contemporan şi istorice.

   Joan Bennet s-a plictisit să stea pe margine la baluri timp de patru sezoane şi doar să privească cu jind cuplurile care dansează. Mulţumită unor povestiri erotice incitante – şi deopotrivă scandaloase –, şi-a făcut o idee despre ceea ce pierde rămânând fată bătrână. Oare ar fi prea mult să-şi dorească un mic flirt? Aşa că se decide să îi facă o vizită fratelui ei pentru a-i smulge promisiunea că va participa la un bal a doua zi.

   În pragul casei, are parte de o surpriză de proporţii-Tristan Burke însuşi, îi va deschide uşa fratelui său, dar nu oricum, ci la bustul gol. Ei, din toate întâlnirile cu vicontele Burke, aceasta este delicios de păcătoasă.

   La vârsta de opt ani l-a ascuns pe Tristan împreună cu fratele ei, sub pat, la şaisprezece ani s-a prezentat pentru a-i spune condoleanţe, dar au sfârşit certându-se:

,,-Nu, sigur că nu. N-aş putea să înţeleg niciodată cum e să fii un gentleman cu o avere la dispoziţie şi să poţi face tot ce pofteşti, fără să-ţi spună nimeni nu. Să mă ferească Dumnezeu de o asemenea povară de nesuportat!
El o privi. Probabil era prima dată când era cu adevărat atent la ea.
-Eşti destul de obraznică.
Deşi o mânca palma să-i dea una peste faţă, îi zâmbi, totuşi.
Mulţumesc.
Tristan Burke se holba la ea şi începu să râdă. Ochii lui verzi străluciră imediat şi un rânjet larg îi lumină faţa, adâncind gropiţa pe care o avea în obraz. În clipa aceea părea de-a dreptul vesel. Joan îl privea atentă, dar zâmbetul dispăruse.
-O să te ţin minte, Joan Bennet, zise el. Îmi plac mult fetele obraznice.
-Oh! exclamă ea. Vocea ei nu suna ca de obicei, ci era întretăiată şi moale. Atunci ai fi primul…
El începu din nou să radă. Părea diabolic şi seducător. Se aplecă mai aproape de ea.
-Pun pariu că nu voi fi nici ultimul.

   La opt ani de la întâlnirea aceea memorabilă pentru Joan, apare cea de a treia întâlnire dintre cei doi, unde rămâne încremenită şi cu gura căscată în clipa în care uşa se deschise violent, iar bărbatul din pragul ei era aproape dezbrăcat. Eii, nu era un lucru rău, până atunci nu văzuse un bărbat dezbrăcat, unde mai pui că arată foarte bine. Şi ca de obicei, cei doi intră în discuţii aprinse:

”-Ce e? mârâi din nou bărbatul.
Joan îşi smulse cu greu privirea de la sfârcurile lui. Doamne, Dumnezeule! Nici măcar nu se gândise până atunci că bărbaţii aveau şi ei sfârcuri. Ridică ochii şi se uită la chipul lui.
-Încerci să trezeşti morţii din morminte? adăugă el.
Joana se gândi o clipă ce să răspundă.
-Poate. Dar dacă a murit, atunci va trebui să-i scutur personal cadavrul, ca să mă asigur de asta. Mama va insista să o fac.
Pe chipul tânărului apărură mai multe expresii ciudate. Şoc, amuzament, durere şi, în cele din urmă, înţelegere.
În clipa aceea ştiu cine era bărbatul. Tristan, Lordul Burke, era un om cu o reputaţie notorie. Nu exista alt crai mai mare, parior mai risipitor sau afemeiat mai mare în toată Londra…şi nici subiect de bârfă mai interesant. Iar în clipa aceea stătea în pragul uşii casei fratelui ei, purtând o pereche de pantaloni pe jumătate descheiaţi, care ameninţau să-i alunece în orice clipă de pe şoldurile zvelte. O situaţie extrem de interesantă!”

   Cu un asemenea spectacol din partea ei, porecla de ,,Furie” dată de Tristan, pare să se adeverească. Îşi aduce aminte de fata obraznică, dar şi de scorpia de acum, care pare interesantă dintr-o dată. Contradicţia din capul lui Tristan este hilară-nu arată nici a Furie, arată banal, dar parcă moda momentului o face să pară grasă “ca o jumătate de umbrelă desfăcută”. Pieptul ei voluptos era acoperit de dantelă, părul avea culoare frumoasă, dar coafura o dezavantaja. Chipul ei era destul de frumos şi interesant. Hhhm, o femeie care să îi ţină piept! Detesta relaţiile stabile, dar la o provocare nu poate renunţa!

   Astfel începe provocare care duce la un dans între cei doi, la un sărut, la un pumn ocazional în nasul lui Tristan, iar părerile celor doi încep să se schimbe. Ea: Parcă nu este aşa un necioplit. El: parcă nu este aşa o furie!
Joana se vede în situaţia de a rămâne doar cu sora tatălui pe post de supraveghetoare. Mama sa va pleca să îşi îngrijească sănătatea şubrezită, fiind însoţită de tatăl lor. Douglas va pleca să supravegheze nişte lucrări în locul tatălui, iar Tristan este rugat să fie însoţitorul Joanei la câte o plimbare, la bal, la un ceai.
Toate bune şi frumoase, numai că mama Joanei îl detestă pe Tristan. I-a interzis să danseze cu el, neştiind că Douglas l-a făcut să promită exact contrariul.

   Sora tatălui, un personaj controversat, cu o reputaţie nu tocmai bună după părerea mamei, Lady Courtenay, are o silueta voluptoasă ca Joan, dar arată foarte bine prin rochiile ce le poartă, nu tocmai la modă, dar splendide prin croiala lor. Aceasta o va sfătui ce este mai bine pentru nepoată, iar întâlnirile dintre cei doi tineri nu o deranjează. Vor mai dansa, vor face o plimbare inedită cu balonul, dar îşi vor da seama fiecare de calităţile celuilalt! Ea visează să îl schimbe dintr-un crai într-o persoană cumsecade, interesată de ea. El îşi va da seama că Furia arată superb în noua sa garderobă cu noua sa coafură, iar interacţiunea dintre cei doi devine fierbinte, atât la propriu cât şi la figurat!

   Problemele apar când se reîntorc de urgenţă părinţii Joanei, alarmaţi de bârfele existente în societate pe seama fiicei lor.
Ce se va întâmpla? Vor reuşi cei doi să meargă mai departe sau reputaţia vicontelui va fi un inpediment în calea fericirii?

   O serie super delicioasă. Din primul volum mi-am dat seama că avem de-a face cu personaje efervescente, cu dialoguri spumoase între cei doi tineri! Sunt curioasă în privinţa întregii serii, şi abia aştept să descopăr poveştile de dragoste înfiripate între prietenele Joanei şi pretendenţii lor!

O carte relaxantă pe care nu poţi să o laşi din mână până la final!

Nota mea este 10!

Cartea Dragoste şi alte poveşti scandaloase, de Caroline Linden poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursă foto: Pinterest

Dragă viaţă, de Alice Munro-recenzie

 

Editura: Litera;

Număr pagini: 313;

An apariţie: 2017;

Traducător: Justina Bandol.

Colecţie: Clasici contemporani

 

   În povestirile sale, Alice Munro surprinde momentul în care o persoană este transformată pentru totdeauna de o întâlnire întâmplătoare sau de o schimbare neaşteptată a sorţii. Personajele ei sunt fragile şi pe deplin umane: un soldat întors de pe front care îşi evită logodnica, o femeie înstărită care se gândeşte dacă să înfrunte un şantajist, o mamă adulteră şi copiii ei neglijaţi, un tată năpădit de vină, o tânără profesoară părăsită de angajatorul ei. Iluminate de puterea de înţelegere a lui Munro, aceste vieţi ne atrag cu profunzimea lor liniştită şi ne surprind cu întorsăturile lor neaşteptate.

„O nouă demonstraţie a virtuozităţii cu care Munro îşi ţese povestirile… proza ei curge firesc, pe nesimţite, adunând în plasa ei detaliile miraculoase ale vieţii de zi cu zi.” – Daily Mail

„Una dintre cele mai oneste şi mai exigente proze ale timpului nostru.”- The Times

  Premiul Man Booker International (2009)

   Alice Munro, scriitoare canadiană, a crescut în Wingham, Ontario, și a studiat la Universitatea Western Ontario. A publicat unsprezece volume de povestiri, precum și un roman și un volum de Selected Stories.

  De-a lungul carierei sale a primit numeroase premii: Premiul pentru Ficțiune din partea guvernatorului Canadei pentru mai multe cărți, două premii Giller, Premiul Rea pentru proză scurtă, premiul literar Lannan, Premiul W.H. Smith pentru carte, în Anglia, Premiul Pescara, în Italia și National Book Critics Circle Award în Statele Unite.

  Povestirile i-au fost publicate în revistele The New Yorker, Atlantic Monthly, The Paris Review și în alte publicații, iar volumele i-au fost publicate în treisprezece limbi.

   “Dragă viaţă” este cea de-a doua carte pe care o citesc de la Alice Munro şi pot spune că este ceva mai bună faţă de “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”. Mi-a plăcut mult mai mult, pentru că, spre sfârşitul cărţii, sunt integrate în acest volum şi câteva proze inspirate din viaţa scriitoarei Alice Munro, aceasta afirmând că: “ultimele patru texte din această carte nu sunt tocmai povestiri. Ele formează o unitate separată, care este autobiografică în spirit, deşi nu întotdeauna întru totul în fapt. Cred că sunt primele şi ultimele – şi cele mai adevărate – lucruri pe care le am de spus despre propria mea viaţă”.

   Ţin să vă spun că stilul scriitoarei Alice Munro nu este pentru oricine. Destul de diferit faţă de stilul celorlalţi scriitori pe care-i citesc, modul în care Alice Munro realizează poveştile este puţin ciudat, pentru că unele aspecte nu se leagă, unele nume apar în poveşti, dar nu aflăm ce relaţii sunt între ele şi celelalte personaje, iar de câteva ori poveştile încep cu finalul. Eu nu prea rezonez cu stilul lui Alice Munro, însă acest lucru nu mi-a îngreunat lectura.

   Alice Munro “sapă” în trecutul personajelor pentru a-l aduce în prezent şi a ne familializa cu acţiunile personjelor din trecut. Acest aspect este prezent în toate poveştile ei şi chiar mi-a plăcut.

Volumul “Dragă viaţă” conţine 15 poveşti:

  • Ţărmul Japoniei;
  • Amundsen;
  • Despărţirea de Maverley;
  • Cariera de pietriş;
  • Refugiul;
  • Mândrie;
  • Corrie;
  • Trenul;
  • Vedere spre lac;
  • Dolly;
  • Final;
  • Ochiul;
  • Noaptea;
  • Vocile;
  • Dragă viaţă.

   Prima poveste, “Ţărmul Japoniei” scoate în evidenţă neglijarea copiilor. Greta o părăseşte pe fiica ei Katy, luând un tren spre Toronto, unde avea să aibă grijă de locuinţa unei prietene. Însă în Toronto întâlneşte un bărbat pe nume Greg şi face dragoste cu el. Oare îşi va da seama Greta cât înseamnă pentru Katy că ea e plecată? Greta îşi va face reproşuri, pentru că a fost un părinte neglijent?

   “Amundsen” spune povestea lui Vivien Hyde, o profesoară care se îndrăgosteşte de un medic (doctorul Fox). Vivien îl întâlneşte pe doctorul Fox la locul de muncă şi uşor-uşor se iubesc din ce în ce mai mult şi îşi propun să-şi unească destinele pentru totdeauna. Chiar vor reuşi? Se va răzgândi Vivien sau poate doctorul Fox?

   A treia poveste, “Despărţirea de Maverley”, îl are în centru pe poliţistul Ray Elliot, care întâlneşte o fată şi dezvoltă o frumoasă relaţie de prietenie. Timpul, faptele şi mulţi alţi factori fac ca cei doi protagonişti să nu se mai întâlnească pentru multă vreme, însă după ani şi ani se vor reîntâlni. Ce-şi vor spune? Le va veni să creadă că demult fuseseră prieteni buni?

   În “Cariera de pietriş” se reflectă foarte tare vinovăţia şi neputinţa oamenilor. O fată se îneacă, iar sora ei cu câţiva ani mai mică asistă la această scenă, neputând face nimic. Cum va trăi fata cu moartea propriei surori pe conştiinţă? Îşi va dori să moară şi ea?

   Povestea intitulată “Refugiul” a fost pe gustul meu, întrucât relaţia imaginată de Alice Munro dintre soţ şi soţie este una minunată, sinceră, calmă şi zilele se scurg atât de frumos când cei doi sunt împreună. În miezul poveştii stă o fată care este lăsată la unchiul şi la mătuşa sa, deoarece părinţii ei sunt tocmai în Africa. Unchiul şi mătuşa se sfătuiesc întotdeauna cum e mai bine, dacă e ok să facă aşa, dacă nu e bine să facă aşa. Convorbirile dintre soţ şi soţie sunt baza, fundamentul, pe care se bazează o relaţie de durată, fără certuri, fără jigniri, fără violenţă. Această scurtă poveste primeşte din partea mea 5 steluţe. Nu am ce să spun rău despre ea, pentru că mi-a plăcut totul.

   A şasea poveste, “Mândrie”, pune în evidenţă prietenia. Nu mi s-a părut foarte reuşită această scurtă proză, dar aş nota-o cu 3 stele, pentru că nu a fost chiar aşa de rea. Chiar dacă în 21 de pagini scriitoarea reuşeşte să nareze o poveste interesantă, ceva i-a lipsit.

   A şaptea, “Corrie”, nu mi-a plăcut şi, din nou, am simţit că ceva îi lipseşte sau că ceva nu se leagă cum trebuie. În mare, este vorba despre iubire.

   “Trenul” este o proză capitavantă şi… diferită faţă de celelalte. În centru este un soldat puternic, pozitiv şi încrezător. Dar oare ce-l face să fie astfel? Să fi fost în trecut altfel decât acum?

   “Vedere spre lac” este concentrată pe visul unei femei, internată într-un santoriu, iar povestea “Dolly” se axează pe dorinţa a doi oameni bătrâni de a se sinucide, dar se vor sinucide sau ceva (sau cineva) intervine şi schimbă planurile oamenilor? Nu va interveni nimeni care să răscolească trecutul şi să trezească dorinţa de a trăi din nou în sufletele lor?

   Prin “Final”, Alice Munro anunţă cititorul că urmează 4 poveşti din viaţa ei, reale, trăite pe propria piele. Aceste proze scurte narează câteva evenimente din copilăria şi viaţa lui Alice, aşa cum s-au întâmplat, fiecare poveste având câte ceva surpinzător, astfel câştigându-şi dreptul de a apărea în acest volum. Acestea au fost cireaşa de pe tort.

   Volumul “Dragă viaţă” pune capăt strălucitei cariere a scriitoarei candiene Alice Munro, desăvârşindu-i munca. După cum zice autoarea, aceasta este ultima carte pe care o publică, dar, spre bucuria fanilor, poate se va răzgândi. Lecturi plăcute şi zile răcoroase tuturor!

 

Cartea Dragă viaţă, de Alice Munro a fost oferită de Librăria online Libris.ro. Poate fi comandată de pe site-ul Libris

 

Ură, prietenie, dragoste, căsătorie, de Alice Munro-recenzie

Editura: Litera

Număr pagini: 416

An apariţie:  2014

Traducător: Justina Bandol

   Viețile personajelor lui Alice Munro intră brusc într-un con de lumină grație unor evenimente singulare sau unor amintiri neașteptate care trezesc, răscolitor, trecutul. Iar trecutul, așa cum descoperă eroinele ei, este făcut nu doar din ceea ce rămâne în amintire, ci și din ceea ce a fost uitat. Trecutul dăinuie undeva, în imediata vecinătate a aducerii aminte – până în clipa în care piesele de puzzle se regrupează subit, stârnind de cele mai multe ori suferință. Femeile privesc înapoi la cele care-au fost în tinerețe, la căsătoriile făcute de timpuriu, pe când erau naive și încrezătoare, la soții dificili, cu tabieturile lor pretențioase. Toate trăiesc un fel de disperare subliminală, regretul a ceea ce ar fi putut să fie, al alegerilor pe care nu le-au făcut, al amintirilor suprimate într-un gest precaut de echilibru emoțional. Dar în viețile acestea există în același timp speranță, există o a doua șansă, există oameni care se reinventează, care se iau la trântă cu viața, care au mers înainte și au curajul de a regăsi amintiri ascunse, de a trece dincolo de ceea ce a reținut memoria.

  Alice Munro, scriitoare canadiană, a crescut în Wingham, Ontario, și a studiat la Universitatea Western Ontario. A publicat unsprezece volume de povestiri, precum și un roman și un volum de Selected Stories.

   De-a lungul carierei sale a primit numeroase premii: Premiul pentru Ficțiune din partea guvernatorului Canadei pentru mai multe cărți, două premii Giller, Premiul Rea pentru proză scurtă, premiul literar Lannan, Premiul W.H. Smith pentru carte, în Anglia, Premiul Pescara, în Italia și National Book Critics Circle Award în Statele Unite.

   Povestirile i-au fost publicate în revistele The New Yorker, Atlantic Monthly, The Paris Review și în alte publicații, iar volumele i-au fost publicate în treisprezece limbi.

   „O povestire nu e ca un drum pe care-l urmezi… ci mai degrabă ca o casă. Intri în ea și rămâi acolo o vreme, îi cutreieri toate încăperile, te așezi oriunde îți place și descoperi cum se leagă unele de altele odăile și coridoarele și cum se schimbă lumea de afară atunci când o privești prin ferestrele ei.“ Alice Munro

  “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie” este prima carte pe care o citesc de la premiata şi îndrăgita scriitoare canadiană Alice Munro, dar şi primul volum de short stories complet. Până acum n-am mai avut ocazia să citesc un volum întreg de short stories, ci doar poveşti scurte publicate separat.

   Când am pus cartea în lista scurtă de lecturi, m-am gândit că, de fapt, “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie” este un roman. La fel am crezut şi despre “Dragă viaţă”. Visele mi-au fost spulberate când am dat la cuprinsul cărţilor şi am descoperit că sunt mai multe poveşti scurte, reunite în două volume, fără legătură între ele. Din câte am citit de pe coperta cărţii “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie” Alice Munro a publicat şi un roman, pe lângă volumele de short stories. M-a făcut curios această afirmaţie şi am dat un search rapid pe google, dar am aflat că şi acel presupus roman este în realitate o colecţie de poveşti scurte, reunite într-un volum, însă acestea au legătură între ele.

   În poveştile lui Alice Munro, în prim plan, este femeia. Femeia cu un trecut tulbure şi încărcat, femeia cu o viaţă destul de amplă, femeia cu dificulăţile, grijile, treburile şi plăcerile pe care le întâlneşte în viaţă. Pe trecut, în special, se pune accentul şi acesta este readus în prezent, răscolind amintirile dureroase sau plăcute ale femeilor din centrul poveştilor.

   Per total, mi-a plăcut volumul “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”, dar nu pot afirma că a fost o lectură extraordinară, ci doar o carte bună, interesant scrisă. Vreau să aduc în atenţia voastră, a cititorilor, şi modul de scriere al autoarei, diferit faţă de ceea ce am citit eu până acum, fiind un mod ale cărui caracteristici principale sunt: originalitate şi autenticitatea. De câteva ori, autoarea a început poveştile cu sfârşitul lor, ceea ce m-a bulversat puţin, însă, cu cât m-am afundat în lectură, cu atât totul s-a pus cap la cap şi începutul a venit ca o concluzie, ca un dop în cazul sticlei. Înainte de a vă spune despre ce este vorba în fiecare poveste, mai vreau să vă zic că Alice Munro este o “vrăjitoare” care ştie perfect să folosească modurile de expunere, mai ales naraţiunea şi descrierea, astfel încât să nu plictisească cititorul, ci să-l fascineze cu poveştile sale.

Volumul curent conţine 9 poveşti:

“Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”;

“Podul plutitor”;

“Mobilă de familie”;

“Consolarea”;

“Urzicile”;

“Casa cu grinzi de lemn”;

“Ce rămâne în amintire”;

“Queenie”;

“Trece ursul peste munte”.

   Cel mai mult şi cel mai mult mi-a plăcut “Urzicile”, pentru că a fost o poveste de dragoste minunată, fiind singura poveste care primeşte 5 stele din 5 din partea mea. Cea mai slabă poveste, după părerea mea, este chiar prima: “Ură,prietenie, dragoste, căsătorie”, având titlul omonim cu numele volumului, deoarece nu eram familiarizat cu modul de scriere al lui Alice Munro şi unele pasaje nu le-am înţeles complet. Tocmai pentru că n-am înţeles complet acea poveste, am în plan să o recitesc după vreo 10 ani, să vedeam dacă atunci îmi va schimba opinia despre ea.

   Prima poveste, “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”, o prezintă pe Johanna, o servitoare din familia McCauley, care vrea să transporte câteva obiecte de mobilă cu trenul, întrucât acestea aparţineau ginerelui domnului McCauley. În alt plan, facem cunoştinţă cu Sabitha, fata lui Ken Boudreau. Johanna din iubire pentru Ken îi trimitea scrisori şi acesta la rândul său scria scrisori pentru Johanna. Sabitha şi o prietenă de-a ei află că Johanna îi trimite scrisori lui Ken şi acestea încep să scrie ele scrisorile în numele Johannei, fără acordul acesteia şi fără ca ea să afle, şi îi schimbă complet soarta Johannei. În ce fel oare?

   A doua poveste, “Podul plutitor”, este despre dragoste la prima vedere. Jinny, o femeie tradiţională, care nu prea era în toate facultăţile mintale, îl întâlneşte pe Ricky, un tânăr care lucra la un restaurant. Soţul lui Jinny, Neal este reţinut pentru câteva ore şi o lasă singură în maşină. Văzând că vrea să meargă acasă, Ricky, un băiat tânăr, o duce el şi astfel ajung deasupra unor poduri şi podeţe cu maşina. Pe un pod înalt, văzând stelele, Ricky şi Jinny se simt atraşi unul de celălalt şi se sărută. Mi-a plăcut mult această poveste!

   A treia, “Mobilă de familie”, este povestea Alfridei, o femeie invidiată de multe persoane pentru modul ei de a fi şi pentru atitudinea ei. Naratoarea nu este Alfrida, ci o altă femeie, al cărei nume nu este precizat, dar ea era o cunoştinţă de-a Alfridei. Povestea aceasta e despre bucuria de a reîncepe să trăieşti şi să te bucuri de lucrurile mărunte, de a lăsa totul în urmă şi de a te concentra pe aspectele pozitive ale vieţii.

   A patra poveste, “Consolarea”, este despre pierdere şi suferinţă. Un profesor de ştiinţe îşi pune capăt zilelor, pentru că ceea ce el gândeşte nu este admis de oamenii din jurul lui. Lasă în urmă o soţie care caută cu disperare un bilet, o hârtiuţă în care soţul ei să-i explice de ce s-a sinucis. Oare găseşte ceva?

   Următoarea poveste, “Urzicile”, a fost de departe preferata mea. Am înţeles-o complet şi a fost pe gustul meu. Dragostea care rezistă în timp este în centrul atenţiei în această poveste scurtă şi personajele sunt foarte simpatice. După ce se cunosc în copilărie, Mike şi naratoarea se reîntâlnesc după ani întregi în casa prietenei naratoarei, Sunny. Vă las pe voi să aflaţi care le-au fost reacţiile…

   A şasea poveste, “Casa cu grinzi de lemn”, este despre suferinţă, sacrificii şi durere. Din nou, intervine sinuciderea, de data asta a unei femei. Doar oare de ce? Va reuşi cineva să oprească această sincucidere? Şi cu preţul a ce?

   A şaptea poveste, “Ce rămâne în amintire”, m-a impresionat foarte mult, deoarece personajul principal, o femeie pe nume Meriel, care rememorează foarte frumos şi autentic o dragoste de mult apusă cu un bărbat pe nume Asher. Titlul m-a atras, fiind mult mai mult decât sugestiv, dar într-o mare măsură şi povestea.

   “Queenie”, este cea de-a opta poveste şi nu prea mi-a plăcut. În mare, este vorba despre regăsiri şi dispariţii. Dacă ar fi să-i dau steluţe, mai mult de 2 stele n-ar primi.

   Ultima poveste, “Trece ursul peste munte”, este despre infidelităţi reciproce, între soţ şi soţie. Nu prea mi-a plăcut nici aceasta, din cauza subiectului abordat, dar mi-a plăcut ceva mai mult decât “Queenie”.

   Volumul “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie” este alcătuit din proze scurte, frumos şi elegant scrise, dovedind faptul că Alice Munro este un autor de citit şi recitit.

 

Cartea “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie” de Alice Munro a fost oferită de Librăria online Libris.ro. Poate fi comandată de pe site-ul Libris

 

by -
12

„pentru că….. prostie, apoi pentru că…furt, apoi pentru că…nepăsare, birocrație și tot așa…."

Unde nu-i cap, vai de popoare! de Dragoș Pătraru-recenzie

Starea Nației

Editura Litera/2017

Texte de Dragoș Pătraru și Mihai Radu

Ilustrații de Mardale

Pagini: 229

   „Ce-ai, frate? N-am zis că rezolvăm toate problemele! Tu, cu tot ce ai făcut ilegal cât timp ai avut o funcție publică, tu ești o problemă pe care vrem să o rezolvăm. Dar el turuie întruna: Gata, de-acum o să curgă numai lapte și miere… Nu, n-o să curgă lapte și miere, ci o să fii judecat, iar dacă o să fii judecat, iar dacă ești găsit vinovat, o să fii condamnat. Atât! Însă el nu se lasă: Aa, păi dacă nu o să curgă lapte și miere, înseamnă că ați avut ceva cu mine. A fost comandă politică! Nu, nici o comandă politică! Ai ciordit și acum ești judecat.„

  Astăzi am să vorbesc despre politică într-un fel special. Un stil unic de a prezenta realitatea politică în viziunea autorului și a colegilor săi de emisiune.

   Câți dintre voi ați văzut măcar o dată emisiunea Starea Nației?

   Ei bine ce este această emisiune?

  Starea Nației este un proiect SRL al câtorva persoane, vândut unor canale TV, celor care sunt dispuși să-l cumpere. Eu am văzut această emisiune pe TVR de câteva ori. Niciodată nu am căutat-o, ci am dat din întâmplare și mi s-a părut de fiecare dată că subiectele sunt foarte importante.

    Nu mă pricep la politică și totuși am ochi să văd și urechi să aud ceea ce se întâmplă în jurul meu. Ceea ce se întâmplă în România.

    Stilul unic al textelor în care se face haz de necaz te acaparează. Câteodată îți vine să râzi în hohote, altă dată îți deschide ochii spre o nouă viziune. Una la care nu te-ai gândit.

   Dragoș Pătraru a așternut într-o culegere de texte o parte din materialele difuzate la TV în care ne arată fața adevărată a problemelor din țara noastă.

   Ne arată statistici documentate, hoția și minusurile instituțiilor statului exact așa cum sunt. Fără perdea. Oooo cât de bine punctat este tot ceea ce ține de corupție, abuz în serviciu, legăturile cu Uniunea Europeană. Inclusiv fondurile nerambursabile pe care nu le-am obținut nici măcar 3 % – cum ne punem piedici singuri în dezvoltare și investiții.Nu putem accesa bani europeni „pentru că….. prostie, apoi pentru că…furt, apoi pentru că…nepăsare, birocrație și tot așa….

Am mai învățat că nu învățăm cum trebuie. Știam asta de 27 de ani și totuși , deși toate guvernele au reformat sistemul, n-a ieșit nimic bun. Iar școala românească produce șomeri.

Am învățat în 2016 că, din păcate, 2015 avea dreptate: în România se poate muri din te miri ce. Pentru că asta face cel mai bine România: te omoară.„

    Știți ce m-a impresionat cel mai mult? …. Sumele !!! … Enorme….

   Firma americană Bechtel a construit 54 de kilometri cu 1, 25 miliarde de euro. O firma care a prejudiciat statul cu nu mai puțin de 526 de milioane de euro.

   Pe bune?….. cât înseamnă asta?….. habar nu am, dar știu că mult tare!!!!!

    Se vede că nu mă uit la TV, dar cred că și dacă auzeam nu însemna mare lucru atâta timp cât televiziunea e cumpărată, se promovează prostia sau orice altceva decât informarea cetățeanului.

   Instituțiile publice sunt sursa tuturor problemelor. Doar cu integritatea și cinstea celor care ar trebui să mențină un echilibru al statului s-ar rezolva multe alte subprobleme ca să le spun așa.

   ANAF, DNA, SRI, ITM – se cere corectitudine și nu sabotarea surselor de colectare a taxelor. Oh, dar acesta e un subiect delicat și lung!

Instituțiile de control, de protejare a intereselor statului și a cetățenilor, erau pentru el instituții de forță: adică instituții care protejau interesele unui anumit grup. Iar pentru asta, foloseau forța împotriva cetățenilor.”

    Autorii textelor din această carte ne explică clar cum suntem obișnuiți să alegem răul cel mai mic. Asta facem de peste 27 de ani fără a conştientiza că răul ce mai mic ne face cel mai mult rău. Ignorăm. Suntem un popor obișnuit cu loviturile, acceptându-le și chiar așteptându-le.

„Cred că suntem cam inconștienți. Mă rog  „cam „ sau „foarte”, încă nu m-am decis.”

…….

„Ce vorbești, mă, toată inteligența e pe Facebook-ul din România.”

    M-a amuzat foarte tare Inteligența de pe Facebook și prostia din lume.  Ne dăm cu părerea despre orice și despre oricine.

   Ce e și facebook-ul acesta?

   O entitate extraterestră care știe tot și vede tot (asta nu e din carte, ci de la mine).

   Ei da, domnule autor, aveți dreptate. La noi tot timpul se reformează….sănătatea, educația, clasa politică. La fiecare conducere schimbată se discută noi idei, noi implementări, noi îmbunătățiri. Unde sunt?  … eu nu le-am văzut !…”Comunicăm atât de mult, că nici nu ne mai înțelegem”.

  Această culegere de texte este un must have, oglinda realității din România. Nu te speria că nu cunoști politică (nici eu), pentru că e despre oameni, cu oameni. Este scrisă atât de simplu și explicit că nu trebuie să ai studii superioare să o înțelegi. Totul este vizibil exact ca momentele în care pășeşti pe stradă.

 Unde nu-i cap, vai de popoare este despre popor, despre noi cei de azi și despre istoria noastră ca națiune. Pentru că nu poți fii dacă nu ai fost.

E foarte amuzant, acesta e adevărul, să faci economie la televizor pe flipchart, să expui sistemul de pensii pe două coli sau să arăți măririle de salariu înșirând trei cifre cu markerul….

Ne facem analizele lunar la televizor, să vedem dacă mai avem bani de pensii sau nu, și vine unul la flipchart care ne zice: Hai, băieții, că v-au ieșit bine analizele, vă luați salariile și luna care vine. Uh, prin ce-am trecut, dar cifrele alea de pe foaie arată că stăm bine.”

   În concluzie, am făcut radiografia României citind această carte. Toate problemele țării au fost studiate. Așteptăm acum și soluțiile date de conducere (care sigur se lasă mult și bine așteptate).

Cartea Unde nu-i cap, vai de popoare! de Dragoș Pătraru a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
11

Numele meu este Lucy Barton, de Elizabeth Strout-recenzie

 

Titlul original: My Name Is Lucy Barton

Editura: Litera

Colecția Clasici contemporani Litera

Anul aparitiei: 2017

Traducere din limba engleză și note de: Nadine Vlădescu

Număr pagini: 205

Gen: literatură contemporană, dramă

Cotație Goodreads: 3,51

 

„- Artiștii sunt diferiți de ceilalți oameni.

– Nu. Nu sunt.

M-am înroșit toată. Întotdeauna fusesem diferită; nu mai voiam să fiu deloc diferită!

– Ba da, sunt.”

   În primul rând, vreau să felicit din toată inima editura Litera pentru forma în care își prezintă cărțile. Nu prea judec cărțile după copertă, de obicei mă interesează mai mult conținutul, însă cei de la Litera m-au surprins într-un mod foarte plăcut: coperta superbă, cu un format original și un design sugestiv, înfățișând imaginea frumoasei clădiri Chrysler din New York, văzută de la geamul camerei de spital a personajului (locul în care are loc cea mai mare parte a narațiunii), fiind surprins inclusiv detaliul perdelei de la fereastră; hârtia de foarte bună calitate, scrisul aerisit, ce odihnește ochiul, aroma de zmeură. Da, ați citit bine, aroma. Paginile sunt parfumate, iar prima mea recție în momentul în care am desigilat cartea a fost: „Sunt eu nebună sau cartea asta miroase a zmeură?”. O fi adevărată și prima parte, dar cu siguranță miroase a zmeură! Probabil pentru a se asorta rozului închis de pe copertă, roz-zmeură.

   Dar să trecem la conținut! Nu aș ști în ce categorie să încadrez această carte. Este povestea de viață a unei femei pe nume (ați ghicit!) Lucy Barton. O poveste despre greutățile vieții, copilărie, iubire, relația cu familia.

   Lucy este internată în spital, suferind o convalescență lungă în urma unei operații. Mama ei, pe care n-o văzuse de când se căsătorise, o vizitează. Rămâne cinci zile alături de fiica sa, în care au ocazia de a vorbi vrute și nevrute: despre unele rude, cunoștințe și poveștile lor de viață.

„Asta este o poveste despre iubire, tu știi asta. Asta este povestea unui bărbat care a fost torturat în fiecare zi a vieții sale pentru lucrurile pe care le-a făcut în război. Asta este povestea unei soții care a rămas alături de el, pentru că majoritatea soțiilor din acea generație asta au făcut, și ea vine în rezerva din spital a fiicei ei și vorbește în mod compulsiv despre cum căsniciile tuturor se duc de râpă; nici măcar nu știe asta, nici măcar nu știe că asta este ceea ce face. Asta este o poveste despre o mamă care-și iubește fiica. Imperfect. Pentru că noi iubim cu toții imperfect.”

   Acțiunea are loc în anii 1980, în epoca pre-Internet, înaintea tehnologiei dezvoltate, așa că tot ce pot face pentru a trece timpul mai repede în spital este să stea de vorbă una cu alta. Și totuși, observăm încă de pe atunci o tendință a oamenilor spre adicția de tehnologie, așa precară cum ni se pare acum, când suntem înconjurați de laptop-uri, telefoane inteligente, tablete și Internet:

„De fiecare dată când mi se spunea să mă plimb pe culoare ca să fac mișcare, împingând dispozitivul meu mic cu perfuzii, vedeam că majoritatea pacienților se uitau pur și simplu fix la televizoarele lor, și asta mă întrista foarte tare.”

„Mă gândesc la telefoanele mobile de-acum, la cât de repede putem comunica cu ajutorul lor. Îmi amintesc că, atunci când fetele erau mici, i-am spus lui William:

– Mi-aș dori să existe ceva ce am putea purta la încheietura mâinii, ca un telefon, și să putem vorbi unul cu celălalt și să știm tot timpul unde se află celălalt.”

   Toate discuțiile sunt un pretext pentru a releva relația dintre cele două femei, mamă și fiică. O relație ce a avut de suferit, o relație complexă, definită de sentimente contradictorii. O relație izvorâtă dintr-o viață plină de greutăți: Lucy a copilărit în sărăcie, alături de părinți, fratele și sora sa. Au locuit la început într-un garaj, apoi în casa fratelui bunicului.

„Să minți și să irosești mâncarea erau întotdeauna lucruri pentru care erai pedepsit. Altfel, din când în când și fără vreun avertisment, părinții mei – de obicei mama și întotdeauna în prezența tatălui nostru – ne loveau impulsiv și cu putere, după cum cred că bănuiau și unii oameni care ne vedeau pielea pătată și firile posace.”

„Așa că nu aveam vecini prin apropiere. Și nu aveam televizor și nici ziare sau reviste ori cărți în casă.”

„Întotdeauna am urât să-mi fie frig.Există elemente care determină drumurile pe care le alegi și rareori putem să le găsim sau să le indicăm cu exactitate, dar uneori m-am gândit la cum rămâneam la școală până mai târziu, unde era cald, doar ca să-mi fie cald.”

   Lucy este o femeie puternică, ce a reușit prin forțe proprii. S-a mutat la oraș, s-a căsătorit, are două fiice. Părinții nu au fost mulțumiți de alegerea făcută în privința soțului. Din motivele unor traume de război, tatăl lui Lucy urăște nemții, iar soțul lui Lucy avea asemenea origini. Din momentul căsătoriei, Lucy și părinții ei n-au mai ținut legătura, reluată în oarecare măsură cu ocazia nașterii primei fiice. Mai târziu, au apărut și probleme în propria căsnicie. O poveste realistă, desprinsă din viață.

„Mă tot gândeam cum noi, toți cinci, avuseserăm o familie cu adevărat nesănătoasă, dar am înțeles atunci și cum rădăcinile noastre erau răsucite atât de tenace fiecare în jurul inimilor celorlalți.”

   Mi-a plăcut pentru că este o carte ce se parcurge foarte ușor (am dat-o gata într-o zi), bine structurată, pe capitole scurte, o lectură relaxantă, perfectă pentru vremuri toride.

 

   Mi-a mai plăcut pentru principiile de viață enunțate, pentru personajul puternic, capabil să depășească dificultățile și premisele unei vieți limitate. Și totuși, reminiscențe ale vechii vieți au rămas. De multe ori, Lucy simte că nu aparține unei anumite lumi:

„Spun asta pentru că n-am înțeles arta; erau niște bucăți întunecate și prelungi, dreptunghiulare, niște compoziții aproape abstracte, deși nu tocmai, și am înțeles doar că erau simptome ale unei lumi sofisticate pe care nu o puteam înțelege.”

   De asemenea, mi-a stârnit curiozitatea în privința clădirii Chrysler, pe care Lucy o vede în fiecare zi de la fereastra rezervei ei de spital. Construită în anii 1930, într-un frumos stil architectural ArtDeco, se diferențiază de toate blocurile impersonale din sticlă din ziua de azi. Din 1930 până în 1931, a avut statutul de cea mai înaltă clădire din New York, iar dacă voi ajunge pe acolo, sigur o voi vizita.

  Și pentru că tot suntem la capitolul „clădiri”, mi-a plăcut cum este redat din perspectivă personală un moment important din istoria nu numai a Americii, ci a lumii:

„Al doilea avion intrase în cel de-al doilea turn, și, când am alergat ca să răspund strigătului ei, ea părea atât de cuprinsă de spaimă: mă gândesc mereu la momentul acela. Mă gândesc:acela a fost sfârșitul copilăriei ei. Morțile, fumul, frica ce cuprinsese tot orașul, lucrurile îngrozitoare care s-au întâmplat de-atunci în lume; în sinea mea mă gândesc numai la fiica mea în ziua aceea. N-am auzit niciodată, înainte sau după, acel strigăt anume din vocea ei. Mămico!”

Probabil ați recunoscut atacul terorist de la World Trade Center din 11.09.2001.

 

Citate:

„Întotdeauna un detaliu revelator e cel care contează. Ceea ce vreau să spun e că asta nu este doar povestea unei femei. E ceea ce se întâmplă multora dintre noi, dacă suntem suficient de norocoși încât să auzim acel detaliu și să-i acordăm atenție.”

„Singurătatea fusese prima aromă pe care o gustasem în viață, și ea era încă acolo, ascunsă în adâncul crăpăturilor gurii mele, amintindu-mi.”

„- Artiștii sunt diferiți de ceilalți oameni.

– Nu. Nu sunt.

M-am înroșit toată. Întotdeauna fusesem diferită; nu mai voiam să fiu deloc diferită!

– Ba da, sunt.”

„Îmi plac scriitorii care încearcă să-ți transmită ceva cu adevărat.”

„M-am simțit uneori tristă pentru faptul că Tennessee Williams a scris replica asta pentru Blanche Dubois: „Eu am depins întotdeauna de amabilitatea străinilor”. Mulți dintre noi am fost salvați de multe ori de amabilitatea străinilor, dar după un timp lucrul ăsta sună banal, la fel de banal ca un autocolant auto. Și asta e ceea ce mă întristează, că o replică frumoasă și adevărată ajunge să fie folosită atât de des, încât capătă înțelesul superficial al unui autocolant auto.”

„Am mai spus-o: mă interesează cum ne găsim feluri în care să ne simțim superiori altei persoane sau altui grup de oameni. Se întâmplă pretutindeni, tot timpul. Oricum i-am spune, cred că e partea cea mai josnică din noi, nevoia asta de a găsi pe altcineva pe care să-l umilești.”

„Niciodată să nu-ți aperi scrisul.”

„Și oricine își folosește pregătirea ca să umilească pe cineva în felul ăla – ei bine, persoana aia nu e decât un mare rahat.”

„Orice aș spune sau orice ar spune oricine, banii înseamnă putere.”

„Mama, atunci când scrii un roman, poți să-l rescrii, dar când trăiești cu cineva timp de douăzeci de ani, acela este romanul și nu mai poți niciodată să scrii acel roman din nou cu altcineva!”

 Despre autoare:

   Elizabeth Strout este o scriitoare americană contemporană. A studiat la Oxford și la Syracuse University College of Law, a publicat în diverse reviste literare, iar primul ei roman, „Amy and Isabelle”, a avut mare success în Statele Unite, fiind nominalizat la Premiul PEN/Faulkner pentru ficțiune și Premiul Orange. „Olive Kitteridge” a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 2009, iar „Numele meu este Lucy Barton” a fost nominalizat la Premiul Man Booker 2016. De succes s-au bucurat și „Abide with Me” (bestseller național) și „Frații Burgess”. În 2017 a apărut „Anything Is Possible”.

   A predat cursuri de creative writing la Colgate University din Hamilton, Madison County, New York, iar lucrările ei fac parte din programa Facultății de Litere din cadrul Queens University din Charlotte, Carolina de Nord.

Cartea Numele meu este Lucy Barton, de Elizabeth Strout a fost oferită de Editura Litera. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

 

Vicii şi virtute, de Alissa Johnson-recenzie

Seria: „Familia Haverston”

Colecţia: „Iubiri de poveste”

Alma, marcă înregistrată a Grupului Editorial Litera

Titlul original: „Practically Wicked”

Traducere din limba engleză: Oana Zamfirescu/Graal Soft

An apariţie:2017

Număr de pagini:262

   Oamenii sunt diferiţi: unii sunt mai tăcuţi, unii mai vorbăreţi, unii fericiţi, alţii trişti, unii mai independenţi, iar alţii au nevoie mereu de o îndrumare şi de cineva alături. Lumea în sine este un mozaic, este caracterizată de diversitate şi aceasta este trăsătura cea mai importantă. Cum ar fi să ieşim din casă pentru a da nas în nas cu persoane care seamănă şi se comportă la fel cu noi? Poate am ajunge să ne urâm pe noi înşine sau să devenim egocentrişti… Cert este faptul că viaţa nu ar mai avea aceeaşi coloratură, acel mister care rezidă în momentul în care întâlnim pe altcineva, facem cunoştinţă cu el sau cu ea şi aflăm un lucru nou, vedem că un gând se leagă cu al celuilalt, iar altul poate că nu. Acestea sunt cele care ne sunt „predate” de cartea lui Alissa Johnson. În plus arată că, uneori, persoana care este cea mai diferită de noi ne poate deveni cel mai bun prieten sau, de ce nu, un partener de viaţă.

  Alissa Johnson este autoarea de romane istorice de dragoste, nominalizată pentru premiul RITA. A crescut în bazele Air Force şi a urmat St. Olaf College în Minnesota. Pentru moment ea locuieşte în Arkansan Ozarks unde îşi petrece timpul liber ţinându-şi câinele Aussie ocupat, vizitându-şi familia şi practicând tir cu arcul. Serii scrise de aceasta sunt „Thief Takers”, „Providence” şi „Haverston Family”.

   Începutul volumului este unul destul de amuzant. Totul se petrece în casa Anover. Aceasta era renumită pentru petrecerile sale, pentru scandalurile care ieşeau la lumină în urma acestora, pentru gazde. În aceasta trăieşte unul dintre personajele principale, domnişoara Anna Rees, numită de societatea londoneză şi „Fecioara-de-Gheaţă” din cauza inimilor frânte pe care le lăsa în urmă. La una dintre petrecerile mamei sale va veni şi Lordul Dane care va bea atât de mult încât aproape nu se va mai putea ţine pe picioare. În timp ce căuta camera unei văduve pe care o cunoştea, va intra din greşeală în camera copiilor unde se afla Anna. Rămâne cu aceasta, o roagă să nu îl lase singur, iar ea  se conformează. Cei doi vorbesc vrute şi nevrute: despre faptul că Anna îşi doreşte o căsuţă la ţară, că ar vrea să aibă un câine de vânătoare, iar la final sărutându-se. Înainte de a adormi buştean, Lord Dane îi promite Annei că o va vizita săptămâna următoare.

            Patru ani trec de la acest eveniment, iar Lordul Dane nu mai vine sau…cel puţin aşa crede Anna…

   Căutând prin documentele mamei sale, tânăra noastră va descoperi că este fiica nelegitimă a decedatului Lord Engsly care îi datora mamei sale pentru îngrijirea sa o sumă considerabilă care ar ajuta-o să devină independentă şi să plece din casa Anover. Ea concepe degrabă o scrisoare fraţilor săi, moştenitorii Lordului Engsly, şi le va face cunoscută situaţia sa. Ca urmare, aceştia o vor invita la moşia lor de la ţară pentru a se cunoaşte şi, de ce nu, să lege şi să întărească firele până atunci risipite. Ea este de acord, dar totul va fi pregătit pe la spatele mamei, împreună cu guvernanta sa. Zis şi făcut; Anna pleacă la moşie, îşi întâlneşte unul dintre fraţi şi…pe cel mai bun prieten al acestuia, Lord Dane. Nici Maximilian şi nici Anna nu sunt prea fericiţi de revedere: pe de o parte, Maximilian nu mai voia să o vadă pe tânără pentru că o vizitase şi îi scrisese scrisori ulterior acelei petreceri, dar nu primise răspuns, iar ea nu îl suportă pentru că nu a vizitat-o niciodată. Ceva, ceva nu se leagă. Care să fie motivul? Mama Annei. Ea nu a dorit să îşi piardă fiica pentru vreun lord sau viconte aşa că a ţinut-o închisă în casă, a lăsat-o să meargă la petrecerile organizate în Anover, dar atât. Fără ştirea fetei, ea refuza cereri în căsătorie, nu lăsa pretendenţii să o vadă. Acestea s-au petrecut şi în situaţia Lordului Dane. După ce aceştia vorbesc şi îşi dau seama de eroare şi de adevărata vinovată, revenind  la relaţiile de altă dată. Maximilian rămâne la moşie pentru a o cunoaşte mai bine pe Anna: descoperă despre aceasta că este curajoasă – salvează o fetiţă de la înec fără a şti ea însăşi cum să înoate – cunoaşte opt limbi străine, îi plac cititul şi plimbatul prin natură. Se îndrăgostesc, dar Anna ştie că o căsătorie între ei ar fi imposibilă datorită reputaţiei ei, de fiică nelegitimă a unei femei cu reputaţie scandaloasă. Pentru Max, însă războiul abia începe. De unde se confrunta doar cu  Anna datorită percepţiei sale de „ce anume va crede lumea” şi „suntem diferiţi, unul vrea o viaţă la ţară şi altul la oraş”, va interveni o nouă forţă: Madame, mama Annei care, ajutată de doi bărbaţi înarmaţi vor încerca să o aducă pe Anna înapoi în casa Anover cu forţa. Ce se va petrece? Cei doi vor reuşi să îşi protejeze dragostea şi să învingă inamicul de temut J ? Vom citi şi vom vedea…

   Cartea este narată la persoana a III-a de naratorul omniscient şi omniprezent. Volumul denotă un stil dezinhibat; autoarea scrie din suflet, dă totul pentru a scoate la lumină povestea, relevând sentimente dintre cele mai intense: dragoste, ură, compasiune, prietenie, curiozitate, optimism, euforie, panică, furie, fragilitate, dorinţă. În plus, prin cadrul creat şi prin replicile atent alese s-a creat o atmosferă aparte: am râs

„înainte ca ea să-l poată avertiza, Max făcu o piruetă şi se lovi de un copac înalt, subţire, dar aparent foarte robust…accidentul fu atât de neaşteptat şi de neplăcut, încât Anna nu putu decât să se oprească şi să înlemnească cu gura deschisă, în timp ce Max se clătină pe picioare, îşi duse mâna la frunte şi scoase un şir de înjurături pe jumătate.

-Sfinţii…morţii…Afurisit…Afurisit…Scoase un geamăt lung şi furios şi spuse în cele din urmă: La naiba!

Apoi Anna nu mai auzi decât propriul ei râs, care avu ecou în toată pădurea şi stârni căţeluşa care se afla la picioarele ei să înceapă să latre…Râse până când o duru burta, şi ochii i se umplură de lacrimi. ”

am plâns

„la revedere, Anna. Vocea lui era rigidă şi-i sună goală până şi lui. Drum bun! Făcu o plecăciune fără să se uite la ea, se întoarse şi ieşi din cameră. El nu auzi dacă ea îi ură ceva. Şi nici nu-l interesa.” .

   Cadrele spaţiale sunt minuţios descrise, „câmpuri şi dealuri mănoase erau întrerupte de pâlcuri de copaci cu esenţă tare şi uneori de câte un zid de piatră. O briză caldă îi mângâia faţa, iar mirosul de fân îi gâdila nasul…era o lume diferită…o lume mai bună”. Cel mai mult mi-au plăcut caracterele personajelor, felul în care vorbeau sau observau pe ceilalţi. Este o carte care atrage un cititor de history romance, căruia îi plac aventura şi comedia.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Vicii şi virtute, de Alissa Johnson a fost oferita de Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest-Vogue

by -
6

Carol, de Patricia Highsmith-Editura Litera-recenzie

Editura Litera, 2017

Colecția buzz BOOKS

300 de pagini

Titlu original: The Price of Salt (1952)

Traducere de Ioana Văcărescu

    Spui că mă iubești oricum aș fi, chiar și când înjur. Eu îți spun că te voi iubi întotdeauna, că voi iubi persoana care ești și persoana care vei deveni. Aș spune-o și în fața unui tribunal, dacă ar însemna ceva pentru oamenii ăia sau dacă ar putea schimba ceva, pentru că nu astea sunt cuvintele de care mă tem.

   Respins inițial de edituri, romanul Patriciei Highsmith este considerat primul din literatură, în care o poveste de iubire lesbiană are un final fericit, publicat fiind într-o perioadă în care homosexualitatea era catalogată drept tulburare mintală. Cunoscută ca autoare de thrillere psihologice (Strangers on train, ecranizat de Alfred Hitchcock), autoarea încearcă să aplice nota de suspans și aici, însă, singura amenințare o reprezintă societatea, care ar putea despărți protagonistele. Până și povestea de dragoste nu mi se pare atât de convingătoare, deoarece rareori asistăm la o „inspecție” sufletească a personajelor. Cu toate acestea, refuzul de a condamna iubirea celor două face cartea deosebit de importantă în literatura homosexuală, deși  autoarea s-a simțit obligată să publice sub pseudonimul Claire Morgan.

    Therese Belivet este o tânără de 19 ani, scenograf de teatru, cu o slujbă într-un magazin universal din Manhattan. Copilăria i-a fost marcată de singurătate, iar acum acceptă relația cu Richard, pe care nu-l iubește. Într-o zi lungă de înainte de Crăciun în departamentul de jucării al magazinului, este fermecată de apariția unei cliente elegante.

Privirile li s-au întâlnit; Therese a ridicat ochii de la cutia pe care o deschidea, iar femeia tocmai întorcea capul, așa că a privit-o în ochi. Era înaltă și frumoasă, silueta subțire se contura grațios pe sub haina largă de blană pe care o ținea deschisă, cu o mână proptită în talie. Avea ochii cenușii, însă fascinanți, ca o lumină stranie sau ca un foc. Captivată de ei, Therese nu și-a putut desprinde privirea. A auzit cum clienta din fața ei îi repeta întrebarea, însă a rămas mută. Și femeia o privea pe Therese cu o privire preocupată, ca și cum se gândea la ce are de cumpărat, și, cu toate că între ele se aflau mai multe vânzătoare, Therese era sigură că avea să vină la ea. A văzut-o îndreptându-se încet spre tejghea; inima i-a bătut mai repede, încercând să compenseze, parcă, momentele în care stătuse pe loc. Simțea că, pe măsură ce femeia se apropia de ea, fața îi era cuprinsă de o căldură teribilă.

    Carol Aird pare să aibă o viață tristă: trece printr-un divorț de un soț care dorește să o elimine definitiv din viața fiicei lor. La magazin,  îi dă lui Therese adresa pentru a livra cumpărăturile, iar aceasta îi trimite și o carte poștală. Cele două încep să își petreacă timpul împreună, planificând o călătorie lungă, până în Utah. În timpul acestei călătorii, în care cele două își declară sentimentele și devin fizic foarte apropiate, observă că sunt urmărite de un detectiv particular, angajat de Harge, soțul lui Carol, pentru a folosi relația celor două ca armă în procesul de custodie. Carol este pusă în situația de a alege între fiica sa, a cărei custodie riscă să o piardă, și Therese.

    Iubirea lui Therese față de Carol este obsesivă, bolnăvicioasă chiar, se dăruiește total și devine geloasă foarte ușor. Respingerea inițială a lui Carol, care vrea să mai poată să-și vadă fiica, are efect devastator asupra ei. În schimb, Carol, un spirit rebel, este mai detașată, cea care domină.

Era o capitulare, Therese știa asta, lui Carol nu-i putea fi impusă nici o situație în care ea să fi fost miza. Preț de o clipă, a avut revelația zguduitoare că niciodată nu-i dedicase Carol mai mult decât o bucățică din ființa ei. Dintr-odată, universul în care trăise în ultima lună, asemenea unei minciuni strigătoare la cer, s-a prăbușit, aproape distrus. În clipa următoare, Therese nu putea crede una ca asta. Dar adevărul era că își alesese copilul, nu pe ea.

    Nu am înțeles de ce titlul a fost schimbat, cel inițial părându-mi-se mai potrivit; Prețul sării este mult mai semnificativ (asemeni Sării în bucate, poveste cu mesaj moralizator).

   Carol este un roman trist de la început până la ultima pagină, dar onest și curat. Nu a fost o lectură ușoară; nu că ar fi limbajul prea savant sau descrierile prea minuțioase, doar că i-a lipsit tocmai sarea care să mă determine să-i simt gustul cu adevărat.

  În 2015, ecranizarea romanului cu Cate Blanchett în rolul lui Carol a primit 6 nominalizări la Premiile Oscar.

Cartea Carol de Patricia Highsmith  a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-uEditura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Recomand cartea celor care preferă genul thriller, dar și celor care vor să citească o carte care să le zdruncine, cel puțin pentru un timp, existența.

Fata dinainte, de J.P. Delaney– suspans la superlativ, într-un thriller de calitate(recenzie)

 

Titlu original: The Girl Before

An apariție: 2017

Autor: J.P. Delaney

Categoria: Literatura Universală

Colecție: Buzz Books

Editura: Litera

Traducere: Mihaela Buruiană

Nr. pagini: 379

   Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc o carte și personajele sale să-mi bântuie visele multe zile după aceea. Când am început să citesc „Fata dinainte” știam deja că avea să fie un roman thriller, însă nu m-am așteptat ca tensiunea acțiunii să devină atât de acută.

   După ce am citit părerile unor scriitori celebri și a unor publicații pe măsură, m-am întrebat care avea să fie elementul surpriză în toată această poveste și ce avea să aducă nou acest titlu pe piața genului thriller. Iată părerile despre care vă spuneam:

„Surprinzător, uimitor și, mai ales, ingenios – un roman de suspans psihologic desăvârșit.”  Lee Child

„Fascinant! Un roman pe care nu îl poți lăsa din mână, așa cum nu am mai citit de mult în ultimii ani. Plin de răsturnări de situație și cu un final care nu trebuie ratat!”  Lisa Gardner

„Suspans psihologic de cea mai bună calitate… un thriller foarte ingenios.” The Bookseller

„Un roman fermecător, magistral construit… garantat să uimească.” Booklist.

   Subiectul este unul demn de un scenariu de film (de altfel, povestea este deja în curs de ecranizare și aștept cu nerăbdare să văd dacă regizorul va reuși să capteze emoțiile la fel de intens cum o face cartea): o casă din centrul Londrei își așteaptă chiriașa. Aparent, totul e simplu… doar că într-un thriller bine lucrat, nimic nu e simplu. Ceea ce e în aparență banal, se transformă curând într-o serie de evenimente frapante, condimentate cu doză dublă de suspans…

   Cine e J.P. Delaney, autorul acestui thriller care te face să-ți crească pulsul? Numele este un pseudonim al unui scriitor cu o prolifică carieră în genul thriller, iar cartea va fi ecranizată de regizorul Ron Howard, câștigător al Premiului Oscar.

    Așadar casa, denumită One Folgate Street, este o superbă construcție, într-o zonă de invidiat din Londra. E tot ce și-ar fi dorit Jane: stil minimalist, arhitectură deosebită, tehnologie ultramodernă. Dar… totul are un preț… și când spun asta, nu mă refer la prețul chiriei, ci la evenimentele prin care trec chiriașele acestei case, supravegheate în permanență de către proprietar. Cu vădite tulburări psihice, acesta impune reguli (cunoscute drept „regulile casei”). Pentru o atentă monitorizare, chiriașa trebuie să poarte mereu o brățară. Iată și alte reguli impuse de către ciudatul proprietar: „fără copii, fără animale, fără imagini sau decoraţiuni, nu ai voie să arunci  haine pe podea”. Și pentru că ar fi prea simplu să fie doar asta, eventualele chiriașe trebuie să completeze un chestionar cu întrebări cel puțin bizare, pentru ca apoi să treacă la proba interviului cu ciudatul proprietar, pe nume Edward.

   Emma și Jane sunt două tinere care au fost chiriașe ale acestei case, însă în perioade diferite, iar autorul țese povestea în două planuri alternative, în care versiunea Emmei este urmată, în capitolul următor, de către versiunea celeilalte fete. Procedeul acesta, de alternare a firului epic, este destul de greu de realizat, însă tocmai aici se observă abilitatea autorului de a ține în frâu piesele de puzzle și de a crește doza de suspans până la cele mai înalte culmi… și reușește acest lucru foarte bine.  

    Așadar… Emma și Jane… amândouă chiriașe ale ciudatei case, în perioade diferite. Poveștile lor au în comun un element esențial: trauma. Dincolo de faptul că au în comun gustul pentru simplitate și eleganță, ambele tinere au în trecutul lor evenimente greu de gestionat din punct de vedere psihic. Jane și-a pierdut copilul, iar pe fondul suferinței a rămas și fără job, iar Emma se luptă cu teribila frică pe care a marcat-o când a fost jefuită. Amândouă sunt dispuse să uite trecutul și să înceapă o viață nouă, într-o altă casă… și chiar așa va fi, dar nu în sensul în care și-au dorit ele.

    Povestea celor două tinere este expusă în capitole intercalate, iar totul devine, încă de la primele pagini, o cursă plină de suspans, o teribilă goană în care nu mai contează decât aflarea răspunsurilor la întrebarea: cine este acest Edward, proprietarul casei… și mai ales ce intenții se ascund sub aceste inexplicabile cerințe de respectare a regulilor casei?! Este el doar un arhitect extravagant sau e doar un om al cărui psihic este măcinat de obsesii? Toate acestea și nu numai, le veți afla citind cartea „Fata dinainte”.

   Personajele sunt pline de mister… așa cum numai într-un thriller de bună calitate pot fi. Edward, celebrul arhitect alege drept chiriașe numai tinere care să semene foarte bine cu soția lui (moartă în condiții misterioase); el este întruchiparea obsesiei pentru perfecțiune, vrea să i se acorde șansa de a dovedi că este bărbatul perfect. La fel ca soția lui Edward, Emma moare și ea în condiții bizare… apoi e rândul lui Jane să devină chiriașa casei. Dacă va avea și ea același destin ca și celelalte două femei sau nu, aflați citind cartea.  

   Stilul este extrem de alert, ca într-o cursă periculoasă de descoperire a adevărului, de salvare a vieții.

   Iată câteva citate:

Dacă pereții ar putea vorbi, One Folgate Street mi-ar spune ce s-a întâmplat aici. O să-mi satisfac curiozitatea, hotărăsc eu, dar în secret. Și odată ce trimit fantomele astea să-și găsească liniștea, n-o să le mai aduc înapoi. N-o să mai vorbesc cu el despre ce am aflat”.

„-Și o să mă întorc, zice el, pentru o noapte sau două când o să pot. Mai aruncă o privire prin casă, la spațiile deschise, luminoase. O să mă gândesc la tine, zice el arătând spre mine. Îmbrăcată așa. Locuind așa. În felul pentru care a fost concepută casa asta.

-Devin puțin obsedat de tine, Emma, adaugă el.

-Numai puțin?

-Poate că pauza asta o să ne prindă bine.

-De ce? Nu vrei să fii obsedat de mine?

-Obsesiile mele nu sunt niciodată sănătoase, zice el încet”.

    Fără îndoială, „Fata dinainte” este un thriller de bună calitate, unul în care gradul de suspans atinge cote foarte înalte. Acum, după ce am citit cartea, aștept cu nerăbdare și ecranizarea, în regia lui Ron Howard, câștigător al premiului Oscar.

   Recomand cartea celor care preferă genul thriller, dar și celor care vor să citească o carte care să le zdruncine, cel puțin pentru un timp, existența.   

Cartea Fata dinainte de J.P. Delaney a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

  Elefanții nu uită niciodată, de Agatha Christie-recenzie

Titlu original: Elephants can remember
Editura: Litera
Colecția Agatha Christie
Seria Hercule Poirot
Anul apariţiei: 2017
Traducere de: Iordana Ferenț, Ștefan Ferenț
Număr pagini: 297
Gen: Polițist
Cotație Goodreads: 3,63
Nota mea: 5 steluțe din 5

      „Elefanții nu uită niciodată, zise doamna Oliver, dar noi suntem oameni și, din fericire, oamenii pot uita.”

     Întotdeauna e o plăcere să (re)citesc cărți de Dame Agatha. Chiar îmi era dor de stilul ei, de logica specifică romanelor ei, de micile celule cenușii ale lui Poirot și de intuiția lui Ariadne Oliver. Și când te gândești că atunci când a scris această carte, autoarea avea peste 80 de ani… Câtă luciditate, câtă logică putea să aibă această femeie și la o asemenea vârstă… Nu pot decât să mi-l imaginez pe Poirot spunându-i „Chapeau, chère madame!”.

    „Mama l-a ucis pe tatăl ei sau tatăl a fost cel care a omorât-o pe mamă?” – este întrebarea adresată lui Ariadne Oliver la un prânz literar de către o femeie, referindu-se la Celia Ravenscroft, o fină de-a scriitoarei.

    Așadar, în acest roman ne reîntâlnim cu Ariadne Oliver, scriitoarea de romane polițiste, prietenă cu Poirot. Aflată la un prânz literar, un fel de întâlnire dintre scriitori și cititori, este abordată de o femeie ce se recomandă drept viitoarea soacră a Celiei Ravenscroft, fina scriitoarei. Aceasta îi adresează fără menajamente întrebarea de mai sus, insistând că doamna Oliver trebuie să știe. Când scriitoarea, luată prin surprindere, îi spune că nu are răspunsul la această întrebare, femeia insistă, susținând că este o problemă foarte importantă pentru ea.

    Deși femeia i-a lăsat o impresie dezagreabilă, doamna Oliver nu poate să ignore întrebarea. Curiozitatea o roade, așa că îi face o vizită celebrului Hercule Poirot, propunându-i s-o ajute în investigație.

    Amândoi cad de acord că varianta cea mai rezonabilă ar fi să nu dea curs rugăminții acelei femei, însă curiozitatea… curiozitatea nu le dă pace:

 

– Curiozitatea umană, repetă Poirot. O chestiune foarte interesantă. Să ne gândim la ceea ce-i datorăm de-a lungul istoriei. Curiozitatea. Nu știu cine a născocit-o. De obicei este asociată cu pisica. Curiozitatea a omorât pisica. Dar aș spune că, de fapt, grecii au născocit curiozitatea.

    Indiferent cine ar fi născocit-o, un lucru e clar: curiozitatea este motivul ce i-a împins pe Poirot și doamna Oliver să cerceteze, să ia urma elefanților:

– Elefanții nu uită niciodată, reluă doamna Oliver. (… Acesta-i esențialul, înțelegeți? Elefanții își aduc aminte. Nu-mi rămâne de făcut decât să iau legătura cu niște elefanți.
– Nu sunt sigur că înțeleg ce vreți să spuneți, ripostă slab Hercule Poirot. Pe cine catalogați drept elefanți? Sună ca și cum ați dori să cereți informații la grădina zoologică.

    Dincolo de umorul creat, metafora elefanților se referă la persoanele ce țin minte anumite lucruri care s-au petrecut cu mult timp în urmă. „Memorie de elefant”, așa se explică și titlul romanului. Scriitoarea și detectivul aveau nevoie de elefanți, adică de oameni ce și-ar fi putut aminti lucruri petrecute în urmă cu 12 ani, când a avut loc tragedia: părinții Celiei, fina doamnei Oliver, de care femeia băgăcioasă se interesa, au fost găsiți morți pe domeniul reședinței lor. Amândoi au fost împușcați și nu se știe dacă ea și-a împușcat soțul și apoi s-a sinucis sau invers, dacă soțul a împușcat-o, după care, îngrozit de faptele sale, s-a sinucis. Varianta oficială a fost aceea a unui pact suicidal, dar nici până la acel moment nimeni nu știa cu adevărat ce se întâmplase între cei doi. Aparent aveau o căsnicie fericită, se înțelegeau bine. Văzând că nu se întorc de la plimbarea obișnuită, cei din casă au pornit să-i caute, dar au ajuns prea târziu: le-au găsit numai cadavrele.

„- Mă surprindeți, făcu Poirot, uitându-se la ea cu o față oarecum nedumerită. Oare oamenii chiar își aduc aminte?
– Ca să fiu sinceră, murmură doamna Oliver, eu mă gândeam la elefanți.
– La elefanți?
Ca și-n alte ocazii, Poirot își spuse că doamna Oliver era fără doar și poate cea mai de neînțeles femeie din lume. De ce așa, tam-nisam, elefanți?”

   Poirot ia legătura cu unele persoane cunoscute de pe vremea când lucra în Poliție, în timp ce doamna Oliver regăsește vechi cunoștințe comune cu familia Ravenscroft: sub diverse pretexte, le vizitează și aduce vorba de acea tragedie.

   Curios este faptul că vorbind cu superintendentul Garroway, Poirot aude de la acesta aceeași remarcă privitoare la elefanți:

„- Da, făcu Poirot gânditor. Oamenii uită.
– Nu sunt precum elefanții, murmură superintendentul Garroway cu un zâmbet slab. Se spune că elefanții își amintesc totul.
– E ciudat că ați adus acest lucru în discuție, remarcă Poirot.
– Că am adus în discuție păcatele vechi?
– Nu neapărat. Precizarea cu elefanții mi-a reținut atenția.

   Dacă oamenii își aduc aminte, dacă sunt precum elefanții, dacă ancheta va da roade după atâția ani, rămâne de aflat citind cartea. Ariadne Oliver face o anumită referire la începutul romanului, la dinții câinilor și ai elefanților, din fildeș și mult mai puternici decât cei ai oamenilor. Cu siguranță vă gândiți că remarca este lipsită de orice noimă, însă la final veți vedea că are un sens. Ce sens? Ei, puteți afla numai citind cartea, nu vreau să vă stric plăcerea. Elefanți și câini, interesant… Pot să vă spun doar că Poirot consideră un anumit câine „foarte inteligent. Poate mai inteligent decât poliția”.

    Și ca să rămânem în zona zicalelor, Garroway mai spune ceva relevant:„Păcatele vechi au umbre lungi”. Despre ce păcate e vorba și care sunt umbrele lor rămâne să aflați.

    Intriga e simplă, clară, spre deosebire de alte romane ale autoarei, deși deloc previzibilă. Prima dată când am citit romanul, nu am bănuit nimic. Vă dau un indiciu: totul se învârte în jurul dragostei. Logodna dintre Celia și Desmond (fiul femeii ce a abordat-o pe doamna Oliver la prânzul literar) și încă o poveste de dragoste din trecut, cu implicații în prezent. Și revenim la vorba lui Garroway: „Păcatele vechi au umbre lungi”. Sau mai degrabă, „Este mai lesne să urăști pe cineva pe care ai iubit odată decât să devii indiferent.”

   Mi-a făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu Poirot și Ariadne Oliver. Nu știu de ce, dar îmi plac mai mult romanele în care apare și ea, cei doi făcând o echipă foarte bună. Iar Poirot… pentru descrierea lui nu mai există cuvinte:

– Ei, acesta este și motivul pentru care am ajuns la dumneavoastră, continuă doamna Oliver. Vă place să descoperiți lucruri. Lucruri ale căror cauze nu pot fi înțelese de nimeni.”
„Desmond se uită oarecum intrigat la omulețul care se afla în fața lui. Într-adevăr, o personalitate foarte comică, reflectă el. Capul în formă de ou, mustățile bogate. Deloc impresionant. De fapt, nu tocmai figura pe care se așteptase să o întâlnească.”

    Romanul a fost ecranizat în cadrul seriei televizate Poirot, cu David Suchet în rolul celebrului detectiv. Personal, nu mi s-a părut că s-ar ridica la înălțimea cărții, dar probabil e de vină părerea tipică de fan: nici un film nu e prea bun pentru cartea preferată. Ce nu mi-a convenit la film? Este mai palpitant, într-adevăr, dar pentru a obține acest lucru, i-au stricat intriga: au introdus un element destul de important ce a modificat ceva din acțiunea cărții. Actrița ce o interpretează pe Ariadne Oliver (Zoe Wanamaker) este aleasă nepotrivit: are prea multă personalitate pentru doamna Oliver, este prea fermă și rațională; doamna Oliver este o femeie într-un fel timidă, are oroare de discursuri în public (exact ca Dame Agatha, deși se descurca de minune în scris, să țină un discurs era oroarea vieții ei); deși ar dori, nu îndrăznește s-o expedieze pe acea femeie băgăcioasă, în timp ce în film, îi spune direct că în nici un caz n-ar întreba-o pe Celia despre tragedia părinților ei; ori Ariadne Oliver din carte nu ar fi fost atât de vehementă; Ariadne Oliver este zăpăcită, cu capul în nori, se bazează foarte mult pe intuiție, în timp ce varianta ei din film este rațională, organizată, bazându-se pe logică.

   „Știu ce pot să fac și ce nu. Nu pot să țin discursuri. Mă impacientez, devin nervoasă și probabil m-aș bâlbâi sau aș spune același lucru de două ori. Mi s-ar părea că sunt stupidă și aș arăta întocmai. Cuvintele îmi sunt prietene, dar rostul lor e să le așterni pe hârtie, să le înregistrezi pe o bandă de magnetofon sau să le dictezi.”– nu se potrivește prea bine cu doamna Oliver din film, care ține un discurs la acel eveniment literar.

    Însă mi-a plăcut atmosfera recreată în film: costumele, decorurile, mobilierul. Probabil din acest motiv au mutat acțiunea mult mai devreme, prin anii 1940. Trebuie să recunosc că în ciuda sindromului meu de fan cusurgiu, este un film elegant.

Citate:
„Copiii știu totul. Știu cele mai neobișnuite lucruri.”
 „Elefanții nu uită niciodată, zise doamna Oliver, dar noi suntem oameni și, din fericire, oamenii pot uita.”

     Despre autoare

   Agatha Christie nu mai are nevoie de nicio prezentare. Una dintre cele mai valoroase și prolifice scriitoare, a scris 80 de romane și povestiri polițiste, 19 piese de teatru și 6 romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott.

    Cele mai îndrăgite și cunoscute personaje ale sale sunt Hercule Poirot și Miss Marple, care ne „conduc” spre rezultatul enigmei. Cineva a spus odată că succesul scriitoarei britanice nu stă în talentul său, ci într-o logică impecabilă. O logică ce a dăinuit până la sfârșitul vieții, mărturie stând chiar romanul de față, scris la vârsta de peste 80 de ani.

Cartea Elefanții nu uită niciodată de Agatha Christie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Cărţile din Colecţia Cărti Romantice-iunie 2017

Lista cărţilor ce vor fi publicate în luna iunie 2017, în colecţia Cărţi Romantice

1. ”Încă o șansă” de Debbie Macomber – 2 iunie 2017

Cedar Cove, un loc pe care oamenii îl iubesc, îl vizitează și în părăsesc… dar niciodată nu îl uită. Cu Debbie Macomber, vom intra în universul unei familii cu numeroase drame, bucurii și taine și vom descoperi poveștile lor pline de culoare.

2. ”Pasiune de vis” de Amanda Quick – 9 iunie 2017

Un nou roman din seria Societății Arcanelor ne introduce în viața lui Jack Winters, unul dintre moștenitorii lui Nicholas Winters și victimă a celebrului blestem care i-a transformat pe toți membrii familiei. Blestemul spune că Jack trebuie să găsească lampa magică de care depinde viața lui. În caz contrar, dacă misiunea lui eșuează, riscă să se transforme într-un monstru.

3. ”Nimic nu durează o veșnicie” de Sidney Sheldon – 16 iunie 2017

Trei doctorițe stagiare se luptă să își construiască o carieră de succes într-o lume dominată de bărbați. În spitalul în care lucrează, femeile sunt considerate inferioare colegilor lor… iar cele trei tinere ajung într-o situație disperată. Oricât de mult ar încerca să fie corecte și profesioniste, eforturile lor sunt date peste cap și plătesc scump. Una dintre ele își pierde viața, iar celelalte două ajung pe fundul prăpastiei.

4. ”Ultimul vals” de Mary Balogh – 23 iunie 2017

Un nou roman din perioada Regenței, așa cum ne-a obișnuit Mary Balogh, urmărește povestea ducelui de Wanstead, Gerard Percy, care se întoarce din Canada să își revendice moștenirea. Odată cu averea se pare că trebuie să se ocupe și de văduva vărului său, o femeie pe care în urmă cu niște ani Gerard a iubit-o profund.

5. ”Îmblânzind-o pe Natasha” de Nora Roberts – 30 iunie 2017

Primul volum din seria ucrainiencelor pătimașe, Stanislaski, este povestea Natashei, o frumoasă plină de foc, care părăsește țara natală pentru a se stabili în Virginia de Vest. Aici deschide larg ușile unui magazin cu jucării care are un succes nesperat. Dar inima ei rămâne închisă și niciun bărbat nu îi poate intra în grații… până când apare Spence Kimball.

Sursa: Libertatea pentru femei

sursa foto: Pinterest.com

by -
3

Editura Litera își așteaptă cititorii la Bookfest 2017

   Între 24 și 28 mai, în Pavilionul C2, Romexpo, invităm cititorii să descopere peste 1000 de titluri din toate domeniile, să participe la lansări de carte în prezența unor invitați de seamă, la acțiuni dedicate copiilor, să beneficieze de vouchere valorice, tombole și reduceri de până la 50%.

   Iubitorii de ficțiune vor găsi la standul Editurii Litera romanul distins cu Premiul Man Booker 2016: „Io contra Statele Unite ale Americii”, de Paul Beatty, al treilea Man Booker consecutiv la Litera după „O cale îngustă spre nordul îndepărtat”, de Richard Flanagan și „Scurtă istorie a șapte crime”, de Marlon James.

   Celebra serie autobiografică a scriitorului norvegian Karl Ove KnausgårdLupta mea, numită de revista Guardian „poate cea mai semnificativă creație literară a vremurilor noastre”, continuă cu volumul „Dansând în întuneric”. În România, la Editura Litera sunt disponibile astfel primele patru volume: Moartea unui tată, Un bărbat îndrăgostit, Insula copilăriei, Dansând în întuneric, iar următoarele două sunt în curs de apariție.

   Alte titluri foarte așteptate de cititori sunt „Numele meu este Lucy Barton”, de Elizabeth Strout, nominalizare la Premiul Man Booker 2016, „Un bărbat și o femeie”, de britanica Jojo Moyes, și „A doua șansă”, de Kristin Hannah, autoarea bestsellerului „Privighetoarea”, ultimele două în colecția Blue Moon.

   Un nou format al colecției Kronika va fi lansat la Bookfest odată cu titlul: „Drumul spre iad”, Europa 1914 – 1949, de Ian Kershaw.  În 1939, europenii aveau să înceapă un război în care uciderea civililor a ocupat scena centrală și care a culminat cu Holocaustul. „Drumul spre iad” ne spune această poveste cu înțelegere, fler și originalitate.

  Dragoș Pătraru, realizatorul emisiunii Starea nației, va lansa la Editura Litera, cartea „Unde nu-i cap, vai de popoare!”.  Opinii despre teme mari și mici din societatea românească, grupate în cinci capitole și condimentate cu desene de Mardale.

   Ligia Pop, un nume recunoscut în domeniul alimentației raw food din România, propune cititorilor „Un ghid al detoxifierii în 15 zile”, pentru o experiență transformatoare.

   Imprintul Introspectiv continuă seria cărților de dezvoltare personală, spiritualitate și psihologie cu noi volume precum „Adevăratul refugiu”, de Tara Brach, „Inteligență emoțională 2.0”, de Travis Bradberry și Jean Greaves sau „Învață să trăiești din nou”, de Patricia Ionea.

   Litera Mică își așteaptă micii cititori cu o mulțime de ateliere creative, dar și cu volume care au văzut lumina tiparului special pentru a-i bucura: noile peripeții ale lui Mickey și ale prietenilor săi în colecția Disney „Mickey și piloții de curse”, „Frumoasa și Bestia”, cărți noi din îndrăgita serie „Prima mea lectură”, noi și interesante enciclopedii National Geographic Kids, cărți de activități, dicționare și multe altele.

   Cititorii vor descoperi printre titlurile expuse la stand, noi cărți în colecțiile de ficțiune, nonficțiune, călătorii, artă, istorie, dezvoltare personală, gastronomie, cărți de colorat pentru adulți.

Programul evenimentelor Editurii Litera la Bookfest 2017

Joi 25 mai, ora 13.00

   Eveniment „Micul librar” – standul Litera Mică – o campanie isteață despre cărți și lectură Moderator: Laura Frunză. Participă în calitate de mici librari elevi de școală primară din București.

Vineri 26 mai, ora 13.30

   Eveniment „Clubul micilor genii” –  în spațiul Bookfest Junior – Atelier de Știință și Experimente realizat de Andreia Petcu după cartea „100 de idei geniale care au schimbat lumea”.

Vineri, 26 mai, ora 17.00

   Lansare „Învață să trăiești”, de Patricia Ionea, în prezența autoarei & sesiune de autografe

Invitați: Rozalina Lepădatu, Președintele Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune, Dr. Primar Carina Mihai, Spitalul Cantacuzino, Dr. Adriana Mihalaș, Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă București.
Sâmbătă, 27 mai, ora 13.00

Lansare „Unde nu-i cap, vai de popoare!”, de Dragoș Pătraru, în prezența autorului & sesiune de autografe.

Sâmbătă, 27 mai, ora 15.00

   Lansare „Drumul spre iad”, Europa 1914 – 1949, de Ian Kershaw

Invitați: Bedros Horasangian, Bogdan Lefter – profesor universitar Universitatea București, Generalul Constantin Degeratu

Sâmbătă, 27 mai, ora 16.00

   Lansare Premiul Man Booker 2016: „Io contra Statele Unite ale Americii”, de Paul Beatty

Invitați: Mihaela Irimia – Profesor Universitar Doctor Catedra Lb. Engleză, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Laura Câlțea- Blogul unei cititoare de cursă lungă, George Volceanov – doctor în filologie, șef catedră Universitatea Hyperion, Bedros Horasangian

Sâmbătă, 27 mai, ora 17.00

   Lansare „Un ghid al detoxifierii în 15 zile” de Ligia Pop, în prezența autoarei & sesiune de autografe

Invitați: Monica Davidescu, Valentina Georgescu

Duminică, 28 mai, orele 10-12

„Colorez lumea mea de poveste” – ateliere de colorat inspirate de personajele Disney, standul Litera Mică.

Pe pagina de Facebook Editura Litera puteți urmări noutățile și evenimentele Litera @Bookfest 2017!

Aici câteva dintre copertele noutăților Litera.

Programul de vizitare Bookfest 2017:
– miercuri, 24 mai: 10:00 – 20:00;
– joi, 25 mai: 10:00 – 20:00;
– vineri, 26 mai: 10:00 – 21:00;
– sâmbătă, 27 mai: 10:00 – 21:00;
– duminică, 28 mai: 10:00 – 20:00.

Intrarea este liberă.  Vă așteptăm!

 

Cărţile ce vor apărea în Colecţia Iubiri de poveste-iunie 2017

    Romanele ce vor fi publicate în luna IUNIE în colecția ALMA – Iubiri de poveste, cele care apar sâmbătă la chioșcuri alături de ziarul Libertatea.

  1. O CHESTIUNE DE ONOARE de Grace Burrowes-03.06.2017
    O autoare nouă și primul volum al seriei Miresele Windham.
  2. CELE PATRU LEBEDE de Winston Graham10.06.2017
    Volumul al șaselea al seriei Poldark, continuarea romanului LUNA NEAGRĂ, pe care îl găsiți săptămâna aceasta la toate punctele de difuzare a presei.
  3. CUM SĂ EDUCI UN REBEL de Juliana Gray17.06.2017
    Volumul al treilea al seriei Prințese deghizate, continuarea romanului CUM SĂ-ȚI STĂPÂNEȘTI MARCHIZUL, care va apărea la chioșcuri sâmbătă, 20 mai.
  4. SACRIFICIUL INIMII de Deeanne Gist-24.06.2017
    O poveste despre speranță, iubire și inimi frânte pe fundalul târgului mondial de la Chicago din 1893.

Sursa. Cărţi Romantice

Cea mai așteptată carte a anului 2017 este semnată de Igor Bergler și apare la Editura Litera!

   Testamentul lui Abraham, prequel al cărții care a doborât toate recordurile, Biblia pierdută, va fi lansată în luna octombrie a acestui an!
 
    După lungi negocieri, Testamentul lui Abraham, al doilea roman al lui Igor Bergler, autorul celei mai vândute cărți românești din ultimii 20 de ani, Biblia pierdută, cu peste 100 000 de exemplare vândute, va fi publicată de Editura Litera.
    
   Autorul revine în atenția cititorilor cu un roman și mai palpitant și surprinzător: conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, secretele și mai întunecate, ritmul și mai amețitor.  Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura ei o experiență absolut unică.

      Sinopsis

    “Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja”

    Charles Baker, profesor la Princeton și fost șef de campanie al președintelui SUA, își descoperă asistentul ucis cu bestialitate în campusul universității. Pornind pe urma indiciilor lăsate de acesta, profesorul află că tânărul său colaborator descoperise un adevăr îngrozitor despre cel mai important președinte american, Abraham Lincoln. Un adevăr atât de exploziv, încât scoaterea sa la iveală ar putea schimba istoria Americii și a întregii lumi. Oare va reuși profesorul să îi oprească la timp pe cei care vor să ascundă acest secret chiar cu prețul a numeroase vieți? La capătul unui drum presărat cu pericole și cu răsturnări de situație neașteptate, Baker descoperă nu doar secretul lui Lincoln, ci și locul unde se află cea mai valoroasă comoară a omenirii.  

    De ce a abolit Lincoln sclavia? De ce a demisionat papa Ratzinger? Cum a ajuns Trump la putere? Unde a dispărut Biblioteca din Alexandria?
    Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde Testamentul lui Abraham.

   “Testamentul lui Abraham e un omagiu adus cărților, tuturor cărților, de la poemele lui Homer până la povestirile metafizice ale lui Borges, într-o lume tot mai sufocată de o cultură a imaginilor nesfârșite și goale de conținut care ne agresează în fiecare secundă. Nu numai că o imagine nu face cât o mie de cuvinte, după o expresie stupidă care se tot repetă papagalicește, ci, din contră, o mie de imagini nu fac cât o vorbă a lui Cervantes sau a lui Rabelais sau a lui Umberto Eco.” – Igor Bergler

   Trailerul cărții poate fi vizualizat aici, iar fanii pot afla noutăți în avanpremieră de pe pagina de Facebook a cărții și de pe site-ul autorului.

Cartea va putea fi precomandată începând cu 1 septembrie, iar de la 1 octombrie va fi disponibilă în librăriile din toată țara.

Prezentul comunicat este însoțit de coperta cărții în format 2D și 3D.

Aripile destinului, de Danielle Steel-prezentare

   Nicolas von Bingen și Alex von Hemmerle, membri ai aristocrației germane, sunt prieteni din copilărie. Amândoi văduvi, aceștia își cresc copiii – cei doi băieți plini de viață ai lui Nick și fiica adolescentă a lui Alex – în liniște și lux pe întinsele domenii bavareze care aparțin familiilor lor de generații. În timp ce Nick se complace într-o viață plină de plăceri, Alex își dedică timpul creșterii renumiților cai lipițani albi, care captivează publicul de-a lungul întregii Europe cu capacitatea lor de a dansa la comandă, creaturi maiestuoase ale căror genealogii sunt rare și neprețuite. Dar genealogia lui Nicolas este cea care schimbă totul, atunci când tatăl său primește un avertisment de la un contact de rang înalt din Wehrmacht. Un secret din trecut face ca familia să fie vulnerabilă la valul în creștere al nazismului: mama lui Nick, pe care el nu a cunoscut-o, era de origine evreiască.
Brusc, Nicolas trebuie să părăsească Germania, să traverseze Atlanticul și să-și făurească, alături de fiii săi, o nouă viață în America. Supraviețuirea lor va depinde de un dar de preț primit de la Alex, singura lor miză pentru viitor: opt cai pursânge, dintre care doi lipițani uimitori. În Florida, unde Nicolas se alătură circului Ringling Brothers, el devine Nick Bing, iar armăsarul alb primit de la Alex – numit Pegas – ajunge punctul de atracție al spectacolului.

Sursa: Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Arhitectul parizian, de Charles Belfoure-prezentare

Editura: Litera

Număr pagini: 336

   Paris, 1942. Tânărul și talentatul arhitect Lucien Bernard acceptă o comandă care îi poate aduce o mare sumă de bani, dar care riscă să-l trimită la moarte. Misiunea lui este să proiecteze o ascunzătoare pentru un evreu bogat, un spațiu atât de puțin vizibil, încât nici chiar cel mai hotărât ofițer german să nu-l găsească. Lucien are mare nevoie de bani, iar posibilitatea de a-i păcăli pe naziștii care au ocupat Parisul, orașul său iubit, este o provocare căreia nu-i poate rezista.
Dar, atunci când o familie de evrei dintr-una dintre ascunzătorile sale sfârșește tragic, problema creării acestora devine o chestiune personală. Arhitectul parizian ne invită să reflectăm la ceea ce ne datorăm unii altora și la cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a face ceea ce e corect.

   „O poveste frumoasă și elegantă despre o serie de fapte de eroism neașteptate ale unui om obișnuit în vremea celui de-al Doilea Război Mondial.“ – Malcolm Gladwell

   „Personajele lui Belfoure sunt bine conturate și complexe. Emoția, eroismul și arta se amestecă în acest roman tulburător și captivant.“ – Publishers Weekly

Sursa: Editura Litera

Dorinţa inimii, de Jill Shalvis-recenzie

Titlul original: The Sweetest Thing (Lucky Harbor, #2)
Editura Lira/Litera
Traducător: Manuela Bulat/Graal Soft
Anul apariţiei: 2016
Număr pagini: 286

    Seria Lucky Harbor: 1. Irezistibil(recenzie)-Simply Irresistible (2010), 2. Dorinţa inimii-The Sweetest Thing (2011), 2.5. Kissing Santa Claus (2011) (in Small Town Christmas), 3. Îndrăgostită nebuneşte(prezentare)-Head Over Heels (2011), 4. Noroc în dragoste(prezentare)-Lucky in Love (2012), 5. At Last (2012), 6. Forever and a Day (2012), 6.5. Under the Mistletoe (2012), 7. It Had to Be You (2013), 8. Always On My Mind (2013), 8.5. Dream a Little Dream (2013) (in A Christmas to Remember), 9. Once in a Lifetime (2014), 10. It’s in His Kiss (2014), 11. He’s So Fine (2014), 12. One in a Million (2014), 12.5. Merry Christmas, Baby (2014)

    Dorinţa inimii de Jill Shavis aş spune că este o tartă aromată în care fiecare cititor îşi poate adăuga ingredientele preferate şi rezultatul să fie unul demenţial. Are romantism din belşug, te face să zâmbeşti şi în acelaşi timp te poartă în Lucky Harbor- Washington, o locaţie ideală pentru cei care iubesc sporturile nautice. Dacă simţi nevoia să evadezi şi să te bucuri din plin de atmosferă/personaje atunci sigur intrigile locale vor condimenta peisajul.

   Un mare plus al autoarei Jill Shalvis este că ştie să echilibreze şi să menţină interesul pe tot parcursul lecturii. Cumva seria Lucky Harbor m-a dus cu gândul direct la Trilogia Hanul Amintirilor de Nora Roberts, o altă provocare literară care mi-a rămas în suflet.

    Despre carte:

    Dintre cele trei surori, Tara Daniels este femeie extrem de atrăgătoare, perfecţionistă, tot timpul îmbrăcată impecabil, niciun fir nu i se mişcă, mereu pe tocuri, iar pasiunea ei este arta culinară. Hmm, sună bine, nu? Problema este că trecutul a forţat-o să fugă de Lucky Harbor şi să nu se mai întoarcă, însă dorinţa mamei sale le-au adus împreună pe surorile rătăcitoare.

    Pasiunea pentru Ford Walker a existat întotdeauna. Într-o vacanţă de vară, în adolescenţă, cei doi s-au cunoscut ajungând să se iubească cu patimă. Rezultatul a fost o sarcină neprevăzută şi un copil care a fost dat spre adopţie. Chiar dacă Ford a vrut să se căsătorească, Tara ştia că nu este momentul lor şi a preferat să meargă mai departe, să uite. Amândoi au regretat că n-au reuşit să fie prevăzători, să lupte sau poate să se gândească mai bine la ce s-a întâmplat, dar prezentul le oferă o altă oportunitate: sunt din nou faţă în faţă.

   Tara îl evită cu orice preţ, dar locuiesc într-un oraş micuţ în care oamenii se cunosc foarte bine şi sunt extrem de curioşi. Se simte focul ce arde între cei doi şi întrebările care planează asupra lor, dar prietenia cu Jax Cullen-iubitul lui Maddie şi hanul care îl administrează îi tot aduce împreună.

   Mama lor, Phoebe Traeger le oferise celor trei surori şansa de a se cunoaşte şi chiar dacă nu mai era alături de ele fizic, ea le aduce împreună. Tara îşi dorise să scape de parte ei din moştenire, să vândă hanul şi să revină la viaţa perfectă din Texas. Divorţul de Logan Perrish-pilot de curse şi vedetă NASCAR o ajută să se regăsească pe sine, să nu-şi mai piardă identitatea.

„Acum, era o femeie foarte dură şi poate chiar distanţă. Era necesar să fie astfel pentru a-şi proteja inima. Şi pentru a nu mai suferi.
Din păcate, având de-a face cu Ford, tocmai îşi încălcase regula. Când venea vorba despre el, problema era că mintea şi trupul ei păreau să fie în conflict.
Doreşte-l!
Ţine-l la distanţă!”

   Era destul de greu să-l îndepărteze pentru că Ford se simţea atras de ea şi profita de fiecare clipă pentru a-i testa rezistenţa.

„Ford era un expert de talie mondială în navigaţie. Când nu concura pe mare şi nu apărea în Cosmo pe lista celor mai viteji şi amuzanţi bărbaţi, locuia în Lucky Harbor. Aici, el şi cel mai bun prieten al său, Jax, deţineau şi conduceau The Love Shack, cel mai popular local din oraş. Din câte îşi dădea Tara seama, făcea asta în special pentru că se specializase în flecăreală, lucru pe care îl făcea din plin când stătea în spatele barului, amestecând băuturi şi bucurându-se de viaţă.”

   Tara ar vrea să scape de amintiri, dar ele o înconjoară şi trebuie să le facă faţă. Cum ar putea să ignori pe bărbatul care îi bântuie gândurile?

„Şi ei îi plăcea viaţa. Sau ideea de viaţă.
În regulă, mai avea de lucrat la bucuratul de viaţă. Problema era că bucuratul se împiedica de realitate.
-Până la urmă, iei o brioşă sau nu?
Ford işi înclină capul, iar privirea lui trecu peste ea ca o mângâiere.
– Iau orice firimitură îmi oferi.
Cuvintele lui aduseră pe buzele ei un zâmbet sincer.
– De parcă te-ai mulţumi cu o firimitură!
– Cândva, m-am mulţumit.
El încă surâdea, dar ochii ii erau serioşi acum, iar ea simţi un freamăt în partea de jos a stomacului.
Amintiri. Nedorite.”

   Şi răspunsul îl ştie, dar pare dificil de asimilat. Cert este că trebuie să lămurească cumva ce-i deranjează, să discute ca doi oameni ce cândva au împărtăşit ceva frumos.

„Cum se face că încă simţim atracţia?
Ford se lipi de ea, făcând-o să simtă cât de mult simţea el atracţia.
– Adică n-ar trebui să mai existe, şopti Tara cu buzele lipite de gatul lui, după ce o cuprinse în braţe. Eu n-ar trebui…
„… să tânjesc după tine…“
Unele lucruri pur şi simplu se întâmplă, spuse el încetişor în părul ei. Zilele se transformă în nopţi. Valurile oceanului se sparg mereu la ţărm. Iar eu te doresc, Tara.
La naiba, chiar te doresc! Te-am dorit întotdeauna.”

   Ceea ce nu anticipase Tara era că şi fostul soţ vrea să o recucerească, ceea ce va stârni multă vâlvă în micul orăşel. Competiţia dintre ei se va muta inclusiv pe facebook şi va anima audienţa. Se vor împărţi în tabere cu susţinători oferind picanterii despre întâlnirile lor.

   Partea frumoasă este că în aceeaşi perioadă apare în viaţa celor doi şi Mia, fiica lor. Este o tânără, carismatică, frumoasă, deschisă, zâmbitoare, dornică să îi cunoască pe cei care au ales să o dea spre adopţie.

– „Doi frumoşi armăsari aleargă umăr la umăr, concurând pentru inima Tarei Daniels, patroana complexului Beach Resort din Lucky Harbor. Care dintre cele două exemplare sexy va trece linia de sosire? Drăguţul Logan Perrish, vedetă din NASCAR, sau frumosul nostru Ford Walker, navigator? Prieteni, s-ar putea să fie un finiş la fotografie. Votaţi pentru noul nostru sondaj de pe Facebook! Pentru fiecare vot se percepe un dolar, banii urmând să fie donaţi Centrului de cercetare a cancerului pediatric de la Spitalul General, aşa că nu ezitaţi. Cu toţii ne permitem să dăm un dolar, nu-i aşa?
Votaţi acum!“ Mia işi ridică privirea şi se uită la Ford şi Tara. Este vorba despre voi?
Ford se uită la semnătură. Lucille Oldenburg. Hoaşcă băgăcioasă!
Tara încremenise lângă aragaz, cu ochii îngroziţi.
– Glumeşti?
– Nu, rosti Mia”

   Mia îl acceptă pe Ford imediat, însă cu Tara trebuie să creeze o legătură, să afle de ce cu ani în urmă nu a putut să o păstreze. De ce tocmai mama ei nu a vrut-o. Oricât ar fi de uşor la prima vedere, pentru cele două înseamnă un nou capitol, o nouă şansă. Fiecare merită să fie fericită şi la un moment dat să se ierte. Mia să îşi descopere părinţii în mediul lor natural şi Tara să accepte că nu este o persoană perfectă. Chiar dacă a ales raţional, nu trebuie să se judece atât de aspru. Atunci părea soluţia perfectă, însă erau tineri şi gândeau diferit. Fiica lor merita să fie fericită, iar ei nu erau pregătiţi să fie părinţi.

   Dorinţa inimii este o carte fermecătoare, caldă, perfectă pentru orice moment. De multe ori citind înţelegem că nu există perfecţiune, ci clipe memorabile ce trebuie trăite. Chiar dacă am greşit cândva, nu este totul pierdut, uneori viaţa se întoarce ca un bumerang şi ne oferă şanse unice pentru care merită să luptăm cu ardoare.

    Partea frumoasă este că fiecare capitol din carte începe cu câteva gânduri ale Tarei.

Spune întotdeauna adevărul. Astfel, nu mai trebuie să ţii minte nimic.

Concluzia apare atunci când te-ai săturat să gândeşti

O judecată bună se naşte dintr-o experienţă proastă. Din păcate, majoritatea experienţelor proaste se întâmplă din cauza unei judecăţi proaste.

   Dacă iubiţi să experimentaţi, la final vă las o reţetă ce se regăseşte în carte.

Bună dimineaţa, Soare!

Ingrediente:
– un strat de găluşte de cartofi
– un strat de şuncă sau de carnaţi tăiaţi cubuleţe (sau slăninuţă, orice vă place)
– un strat de branză cheddar (din belşug, fiindcă nu există niciodată prea multă branză la micul dejun)
Amestecaţi următoarele şi turnaţi-le deasupra:
– 6 ouă bătute;
– 1/2 linguriţă sare (sau mai multă, dacă nu se uită nimeni);
– 1/2 linguriţă piper;
– 1/2 linguriţă muştar uscat;
– 1/2 cană ceapă tocată;
– 3 căni de lapte;
– două linguriţe de sos Worcestershire.
Peste toate astea, adăugaţi 1/2 cană de unt topit. Şşşt, să nu spuneţi nimănui…
Lăsaţi tava neacoperită o oră, in cuptorul incins la 180 de grade.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.com

by -
8

Parada de Paşte, de Richard Yates

 

Data apariţei: ianuarie 2016

Număr pagini: 240

Editura: Litera

 

Descriere:

    Încă de mici, Sarah şi Emily Grimes se deosebesc foarte mult între ele. Emily o admiră pe sora ei mai mare, mai înţeleaptă şi mai statornică, şi îi invidiază relaţia cu tatăl lor absent, iar, mai târziu, căsătoria aparent perfectă. Calea pe care Emily o alege în viaţă este mai puţin sigură şi convenţională, iar aventurile ei amoroase nu o satisfac cu adevărat. Deşi legătura dintre cele două surori rezistă de-a lungul timpului, treptat, distanţa dintre ele creşte, până când un eveniment tragic le aduce pentru ultima dată împreună, într-o încercare de apropiere.

Părerea mea:

    “Parada de Paşte” este o carte care analizează relaţiile personajelor principale, reieşind la suprafaţă caracteristicile acestora.

   V-aţi imaginat vreodată cum ar fi dacă aţi mai avea un frate sau o soră şi să nu aveţi nimic în comun, decât părinţii? Ei bine, surorile Grimes, Sarah şi Emily, se află în această situaţie şi cu trecerea timpului (un factor important fiind diferenţele dintre ele) relaţia lor se degradează foarte mult, între cele două protagoniste formându-se un zid mare care le desparte.

Titlul face referire la o şedinţă foto a lui Tony şi Sarah, îmbrăcaţi în costume vechi, pentru o paradă specială.

   Cartea debutează cu o vizită a surorilor Grimes, Sarah şi Emily, la locul de muncă al tatălui lor, în redacţia marelui ziar “The Sun”. Părinţii surorilor sunt divorţaţi, fetelor li se face dor de tată foarte des, şi astfel petrec după-amiezi frumoase împreună.

   Esther Grimes, sau Pookie, era mama fetelor, o femeie scundă şi activă. Datorită locului său de muncă instabil, trebuie să se mute des dintr-o zonă în alta, respectiv dintr-o casă în alta, surorile abia mai apucând să se obişnuiască cu noii colegi de la şcoală, că hop, mâine se mutau iar. Pe scurt, o adevărată cursă pentru un trai mai bun.

   Trebuie menţionat faptul că romanul povesteşte viaţa celor două fete încă de când erau mici şi până ce s-au transformat în femei mature. De asemenea, de-a lungul cărţii sunt inserate pasaje cu întâmplări care s-au petrecut cu mult timp în urmă, dar care sunt readuse în atenţia cititorului pentru a se familiariza cu caracterele personajelor.

   La vârsta adolescenţei, micuţa Emily Grimes deja are o duzină de iubiţi în spate, pe când Sarah, o fire calmă şi precaută nu a cunoscut niciun băiat cu care să facă dragoste. Deci, este o fire rezervată.

   Emily avea în mare parte relaţii pasagere, de câteva ore, o noapte, câteva nopţi sau câteva zile. Rar se întâmpla ca o relaţie de a ei cu un băiat să dureze câteva luni.

 Cele mai longevive relaţii ale fiicei mai mici a familiei Grimes, au fost cu:

– Andrew Crawford, un bărbat care nu dorea să facă dragoste cu Emily, prea des, fiindcă nu prea-i plăcea de ea, considerându-o urâtă şi cu neatrăgătoare.

– Jack Flanders, de departe cea mai lungă relaţie a lui Emily cu un bărbat. Un bărbat liniştit căruia îi plăcea să-şi petrecă timpul alături de iubita lui, Emily. Plimbările lungi prin parc şi activităţile realizate împreună îi făceau să se simtă bine unul în compania celuilalt. Pe Jack Flanders l-a cunoscut în redacţia “Food Field OBSERVER”, la locul de muncă a lui Emily.

   Pe la vârsta de douăzeci şi ceva de ani, Sarah Grimes se îndrăgosteşte de Tony, o fire dură, care munceşte mult pentru familia lui.

Împreună cu Tony, Sarah a avut trei copiii: Peter, Eric şi un anume Tony Junior, tustrei băieţi.

   Faţă de sora ei. Sarah s-a căsătorit cu primul bărbat pe care l-a iubit. Existând certuri între ei şi uneori bătăi, Sarah îndura fără să se plângă prea mult, de fiecare dată reîntorcându-se în braţele lui Tony, spunând că îl iubeşte. Aceste certuri şi bătăi vor degrada starea morală şi interioară a lui Sarah, având consecinţe grave.

   Emily, pune capăt relaţiei dintre ea şi Jack Flanders, aceasta refugiindu-se în braţele altui bărbat, total necunoscut pentru ea, fiind beată criţă când s-a culcat cu el. Bărbatul iese din anonimat, iar cititorul află că îl cheamă Ted Banks. Tot aşa viaţa lui Emily este mereu instabilă şi total dezordonată.

   Mama fetelor, Pookie, duce şi ea o viaţă dezordonată cu fiecare zi care trece îmbătrânind din ce în ce mai vizibil. Alături de şase sticle de whisky goale, Esther este găsită în comă, în camera ei. Din cauza alcoolului într-o cantitate mult prea mare în sângele ei, se trezeşte şi spune vorbe fără sens, delirând. Având în vedere situaţia degradantă în care se află mama lor, surorile Grimes sunt nevoite să o interneze într-un centru medical.

  Supărată pe viaţa grea petrecută alături de soţul ei, după o discuţie cu sora ei, Sarah se îmbată. Având o rezervare la un faimos eveniment public în seara aceea, Tony a invitat-o şi pe Sarah, dar găsindu-o beată o bate foarte tare, până ce sângele îi izvorăşte din răni. După această agresivă şi nefericită întâmplare, Sarah se împacă din nou cu soţul ei  bătăuş, susţinând afirmaţia pe care am mai scris-o mai sus, că îl iubeşte şi nu poate trăi fără el. De asemenea, în tot amalgamul de acţiuni şi întâmplări, băieţii familiei lui Tony cresc, făcându-şi iubite şi mai apoi căsătorindu-se cu alesele inimilor lor.

Viaţa activă a lui Emily continuă cunoscând un bărbat bogat pe nume Howard.

   Sarah moare, în urma unei aşa zise “boli la ficat”, însă Emily, sora ei, nu-l crede pe Tony şi nici măcar pe copiii lui, ci crede că însuşi Tony a omorât-o, folosindu-se de boala la ficat ca de o scuză. După moartea lui Sarah, moare şi Esther Grimes, mama fetelor, în centrul medical.

Peter, fiul lui Tony şi al regretatei Sarah, devine preot şi se oferă să o înmormânteze pe bunica lui, Esther Grimes.

   Cu trecerea timpului, Tony s-a recăsătorit cu Vera, proprietara unui restaurant mic, urât şi neprimitor. Emily se desparte de Howard, proprietarul firmei care colabora cu agenţia la care lucra Emily. Fiind neatentă şi făcând munca într-un mod mai slab decât până atunci, Emily este concediată de şefa ei, o persoană care cu câteva luni înainte îi era cea mai bună prietenă.

   Îl va acuza Emily pe Tony de moartea surorii ei? Va trăi oare Emily o viaţă mai bună şi mai stabilă, cunoscând un nou iubit şi căsătorindu-se cu el? Răspunsurile le găsiţi, bineînţeles, în carte.

   Bogată în acţiune, cu o structură bine formată, “Parada de Paşte” reuşeşte să menţină cititorul în mrejele ei până la ultima pagină.

V-o recomand cu drag! Lecturi plăcute, dragilor!

editura-litera

Cartea Parada de Paşte, de Richard Yates a fost oferită pentru recenzie de Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Mica enciclopedie HYGGE: tot ce vrei să știi despre trendul momentului în lifestyle.

Reţeta daneză a fericirii a ajuns în România!

   Despre Danemarca se spune adesea că ar fi cea mai fericită ţară din lume. Aceasta se reduce la un singur lucru: HYGGE

„Pentru hygge există tot felul de definiții, de la «arta de a crea intimitate», «confort sufletesc» și «lipsa supărărilor», la «bucuria dată de lucrurile ce induc o stare de bine», «starea de confort în prezența semenilor» și, varianta mea preferată, «ciocolată fierbinte la lumina lumânărilor»…” Meik Wiking

TOP SELLER PE WWW.AMAZON.COM

CARTE-FENOMEN ÎN 30 DE ȚĂRI

   Afli ce este hygge atunci când simţi hygge. Când te ghemuieşti comod pe canapea alături de persoana iubită sau când te bucuri de timpul petrecut cu cei mai apropiaţi prieteni. Hygge sunt acele dimineţi albastre şi limpezi cu lumină perfectă.

   Şi cine ar putea să îţi fie un ghid mai bun în lumea hygge decât Meik Wiking? Meik este directorul Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga şi şi-a petrecut ani din viaţă studiind magia vieţii daneze, de la alegerea corpului de iluminat ideal, la planificarea unei cine sau de la crearea unei truse hygge de urgenţă până la modalitatea în care trebuie să te îmbraci, minunata carte a lui Meik reprezintă un ajutor și o sursă de inspirație pentru a fi mai hygge.

  Mica enciclopedie Hygge este disponibilă în rețeaua Bookstop Litera, în toate librăriile din București și din țară, și online pe www.litera.ro, www.elefant.ro.

Roman în curs de ecranizare în regia lui Ron Howard, “Fata dinainte”, de J.P. Delaney apare în colecția Buzz Books, la Editura Litera

citeşte recenzia

   Vă rog să faceți o listă cu toate bunurile pe care le considerați esențiale pentru viața dumneavoastră.

   Cererea pare ciudată, chiar indiscretă, iar pentru cele două femei care răspund, consecințele sunt devastatoare.

EMMA

   Traumatizată de o spargere la vechea locuință, Emma își dorește un loc nou în care să trăiască. Dar nici unul dintre apartamentele pe care le vizionează nu este sigur sau la un preț accesibil. Până la One Folgate Street. Casa e o capodoperă arhitecturală: design minimalist din piatră de culoare deschisă, sticlă și tavane înalte. Dar există anumite reguli. Arhitectul enigmatic care a proiectat casa păstrează un control total asupra ei: fără cărți, fără perne aruncate, fără fotografii sau obiecte personale de orice fel. Spațiul e destinat să-l transforme pe cel care-l ocupă – și asta se și întâmplă.

JANE

   După o tragedie personală, Jane simte nevoia unui nou început. Atunci când găsește One Folgate Street, ea este atrasă instantaneu de casă – și de creatorul ei rezervat, dar seducător. Curând după ce se mută, Jane află despre moartea prematură a chiriașei anterioare, o femeie care îi seamănă, ca vârstă și ca înfățișare. În timp ce încearcă să separe adevărul de minciună, Jane urmează fără să știe aceleași tipare, face aceleași alegeri, întâlnește aceleași persoane și trece prin aceeași teroare ca fata dinainte.

   „Surprinzător, uimitor și, mai ales, ingenios – un roman de suspans psihologic desăvârșit.”  Lee Child

   „Fascinant! Un roman pe care nu îl poți lăsa din mână, așa cum nu am mai citit de mult în ultimii ani. Plin de răsturnări de situație și cu un final care nu trebuie ratat!”  Lisa Gardner

   „Suspans psihologic de cea mai bună calitate… un thriller foarte ingenios.” The Bookseller

   „Un roman fermecător, magistral construit… garantat să uimească.” Booklist

   „Fata dinainte” este primul thriller psihologic scris sub pseudonim de J.P. Delaney, care a publicat anterior ficțiune de succes sub alte nume. Romanul este în curs de apariție în peste 40 de țări și urmează să fie ecranizat de regizorul Ron Howard, câștigător al Premiului Oscar.

Buzz Books – cărțile despre care toată lumea vorbește!

   O colecție cosmopolită, locul de întâlnire a celor mai noi opere de ficțiune contemporană – romane aflate în topurile internaționale, premiate, ecranizate sau în curs de ecranizare, traduse în zeci de limbi – cărți provocatoare, pe care abia aștepți să le citești!

   Romanul „Fata dinainte”, de J.P.Delaney este disponibil în rețeaua Bookstop Litera, în toate librăriile din București și din țară și online pe www.litera.ro și www.elefant.ro.

 

%d bloggers like this: