Tags Posts tagged with "Editura Orizonturi"

Editura Orizonturi

by -
4

Descoperiri uimitoare, de Michael Koryta-recenzie

Titlu original: Tonight I Said Goodbye
Traducere: Cătălina Harceag
Editura: Orizonturi

   Michael Koryta şi-a făcut intrarea fulminantă în galeria marilor autori de romane poliţiste, reuşind să obţină aprecieri elogioase din partea criticilor. Romanele sale au apărut pe lista bestseller şi au câştigat numeroase premii.

   În plus, faţă de câştigarea Premiului Los Angeles Times, romanul său “Envy the Night”, a fost tradus în mai mult de douăzeci de limbi. Un fost reporter de ziar şi anchetator privat, Koryta a absolvit Universitatea cu diplomă în justiţia penală.

   Cartea de faţă debutează cu o situaţie controversată, aparenta sinucidere a unui bărbat concomitent cu dispariţia soţiei şi fiicei sale, iar acestea declanşează o investigaţie amplă din partea autorităţilor, dar şi din partea tatălui victimei. Tatăl presupusului sinucigaş îi va angaja pe Lincoln Perry şi partenerul său. John Weston era convins că fiul său nu s-a sinucis şi nu şi-a omorât fiica şi soţia. Nora şi nepoata se poate să fie în viaţă, iar asta trebuie să descopere detectivii noştri. Un caz realmente fără succes, toate dovezile confirmă sinuciderea lui Weston junior şi dispariţia fără urmă a familie sale.

,,Eu sunt Lincoln Perry iar Joe Prichard este asociatul meu. Intrasem în afaceri abia de şase luni şi deja reuşisem să adunăm datorii impresionante. Încercăm să nu ne lăudăm prea des cu asta, mai ales în faţa clienţilor. Înainte să devenim detectivi particulari, eu şi Joe fusesem parteneri la Departamentul de Poliţie din Cleveland, Secţia Narcotice. Eu am fost obligat să demisionez, iar Joe a ieşit la pensie, un an mai târziu. Joe reuşise să mă convingă să mă întâlnesc singur cu John Weston, în timp ce el se ocupa de un interviu de rutină. Acum regretăm că acceptasem.

   Totul indică o familie frumoasă, o viaţă fericită, afacerea lui Weston mergea bine, atunci ce s-a întâmplat? Se pare că nu totul era aşa roz cum pare, iar câteodată este nevoie de o cercetare amănunţită pentru a scoate la iveală detaliile. Se vehiculează datorii la jocuri de cărţi, relaţii cu mafia rusă din Clevland. Oare aceştia i-au răpit familia şi l-au ucis pe Weston? Se pare că soţia şi fetiţa ar fi în viaţă, dovadă cele lăsate scrise de fetiţă.
“În seara asta mi-am luat la revedere”.

   Tot la o cercetare a casei se descoperă legături cu un influent om de afaceri local-J.E.Hubbard. Acesta s-ar părea că deţine o mulţime de afaceri în zonă, obţinute nu tocmai legal. Să fi lucrat Weston pentru acest om? De aici apar şi legăturile cu puternicul cap al mafiei locale Dainius şi acoliţii săi.

,,-Dainius Belov. Este capul mafiei ruse în acest oraş şi nu vă sfătuiesc să-i subestimaţi puterea. Are o influenţă mai mare în oraşul ăsta decât ar fi visat orice gangster italian. Alexei Krashakov este unul dintre locotenenţii lui Belov. Rakic şi Malaknik lucrează cu el. Sînt puţin cam duri pentru gusturile lui Belov, aşa că puterea lor este limitată, dar sînt implicaţi în traficul de heroină, cocaină, arme, în prostituţie şi în orice-ţi mai trece prin cap.

   În peisaj apare şi Cody de la FBI, cu o presupusă anchetă în privinţa mafiei ruse, dar nimic în privinţa lui Hubbard. Cody de la FBI pare a fi pe ştatele de plată a influentului om. Ce învârte de are asemenea legături?
Weston lucra ca şi şantajist profesionist pentru Hubbard. Scotocea în viaţa personală a oamenilor şi îi furniza informaţii. Filmase bărbaţi căsătoriţi făcând sex cu amantele lor, informaţii deranjante despre trecutul lor, probleme cu drogurile, iar când preda şefului său aceste informaţii, acesta câştiga detaşat în tranzacţii şi reuşea să aibă mai multă influenţă asupra administraţiei locale.

   Apare în scenă şi fostul partener a lui Weston, Kinkaid, care pretinde că este îndrăgostit de Julie, şi datorită acestui fapt s-a despărţit de partener. Acum vrea să ştie ce s-a întâmplat cu femeia şi fiica sa. Oare este sincer? Moartea unui camarad de arme a lui Weston venit să ancheteze sinuciderea, lasă loc de interpretări. Glonţul venit din partea unde era Kinkaid îi pun pe gânduri pe detectivii noştri, dar tot vor fi duşi de nas de acesta. Totul arată o răfuială cu puternica mafie, dar nici Hubbard nu este exclus.

    Când Lincoln va da de urma soţiei dispărute şi a fiicei sale, unele lucruri se vor lămuri, altele vor rămâne în ceaţă. M-a uimit reacţia, “proaspetei văduve”. Am înţeles că Lincoln ca şi bărbat se simte atras de frumuseţea ei, dar ea? Deşi speriată, temătoare pentru viaţa ei şi a micuţei, va încerca o apropiere mai mult decât evidentă de detectivul nostru. Să nu fi fost totul aşa roz cu se părea între cei doi căsătoriţi?

,,Credeam că este imposibil să-mi distragă cineva atenţia de la vârtejul de întrebări care mă copleşeau, dar ea reuşi s-o facă cu un simplu zâmbet. Femeia asta îţi tăia răsuflarea. Avea un chip perfect proporţionat, ochi negri, scânteietori şi pielea măslinie; buzele roşii, pline, păreau să alunge orice preocupare printr-o simplă atingere tandră. Părul ei părea aproape negru, aşa cum îi cădea în şuviţe lungi, ondulate, acoperindu-i umerii dezgoliţi. Apa îi ascundea trupul, însă îl văzusem, şi acea privire fugară fusese suficienta pentru a mi-l întipări în memorie.’

   Doamna Weston a fugit cu fiica la îndemnul soţului. Acesta a filmat o crimă importantă în mafia rusească. Acoliţii lui Belov i-ar fi împuşcat propriul fiu, iar aceştia din urmă nu se dau de la nimic din a pune mâna pe caseta incriminatoare, dar şi de la a elimina toţi martori.

    Va reuşi Lincoln şi partenerul său să salveze viaţa lor şi a celor două Weston? Cine este de fapt vinovat de uciderea fostului şantajist?

    Recunosc, a fost o surpriză de proporţii pentru mine. Niciodată nu mi-aş fi dat seama de adevăratul criminal, iar autorul pe finalul cărţii a accelerat la maxim acţiunea. Situaţiile periculoase, informaţiile noi care vin ca un tăvălug peste tine, fac din această carte un must read pe care nu îl poţi abandona. Citind cartea mi-am dat seama de ce este aşa elogiat de către public acest autor.

Cartea Descoperiri uimitoare, de Michael Koryta este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Furia îngerilor, de Sidney Sheldon-recenzie

Titlul original: Rage of Angels
Editura Orizonturi
Traducător: Vlad Marian
Anul apariţiei: 2012
Număr pagini: 456

  Furia îngerilor de Sidney Sheldon este un roman de suspans în care lupta asiduă pentru independenţa spirituală sau financiară este alternată cu agonia, intriga şi pasiunea.

   Trăirile personajelor, latura psihologică şi desfăşurarea acţiunii într-o lume plină de incertitudini/crime/intrigi dau substanţă cărții. Chiar dacă autorul nu se află printre favoriţii mei, fundalul evenimentelor se axează pe jungla umană, libertatea şi lupta pentru succes. Romanul s-a bucurat de succes şi a fost ecranizat în anul 1983, iar printre actori se regăsesc Armand Assante și Jaclyn Smith

   Personajul principal, Jennifer Parker este la început de carieră, visează să ducă mai departe meseria tatălui său şi orice sacrificiu este nesemnificativ. Ziua de 4 septembrie 1969 ar fi trebuit să fie una specială, dar depunerea jurământului ca avocat se va transforma într-un coşmar. Nu este singura care are aşteptări mari, inclusiv procurorul districtual din Manhattan-Robert Di Silva se află la un pas de capturarea oficială şi definitivă a lui Michael Moretti, ginerele lui A. Grannelli, şeful Mafiei, însă undeva se strecoară o eroare gravă. Dovezile sunt solide şi un martor cheie ar putea să îl înfunde pe acest criminal cu sânge rece, ceea ce lasă impresia unui caz din start rezolvat. Pentru procuror ar fi fost o propulsare în carieră şi bonus, o publicitate excesivă, însă planul i se va schimba radical.

Jennifer aruncă o privire spre acuzat, Michael Moretti. În ciuda celor citite despre el, Jennifer nu se putea împăca cu gândul că Michael Moretti era un criminal. Arată ca o stea de cinema în decorul unui tribunal, gândea Jennifer. Stătea nemişcat, numai ochii lui negri trădând ceva din furtuna interioară. Se mişcau fără încetare, examinând fiecare colţ al sălii ca şi cum ar fi încercat să-şi calculeze şansele de fugă. Nu exista nici o scăpare. Di Silva avusese grijă de asta.”

   Pentru a scăpa basma curată, Moretti pune la cale un plan nebunesc şi pionul care îl va ajuta fără voie este chiar Jennifer Parker-tânăra naivă din echipa procurorului. Un plic trimis din greşeală către martorul cheie va distruge cazul, Michael Moretti va fi eliberat şi Jennifer este pe punctul de a i se interzice practicarea profesiei de avocat. Din cauza prostiei sale îşi făcuse din procurorul districtual un duşman de moarte ce intenţiona să se răzbune cu orice preţ.

La New York nimănui nu-i pasă dacă trăieşti sau mori. Nu te mai autocompătimi! îşi spunea Jennifer. Dar era greu.”

    Interogată şi ameninţată, se află la un pas de ruină. Jennifer trăieşte drama eşecului, datorită publicităţii abuzive este acuzată şi denigrată deşi este nevinovată. Nimeni nu o crede, toţi au impresia că este în colaborare cu Mafia şi preferă să o evite. Nimeni nu doreşte să angajeze pe cineva lipsit de experienţă, chiar dacă în realitate este o persoană cu numeroase cunoştinţe şi dacă ar avea o şansă ar fi un bun avocat.

    Prinsă la mijloc, zdrobită din toate părţile, îşi joacă ultima carte, iar salvarea apare când descoperă anunţul lui pe Ken Bailey într-un ziar local. Indirect o susţine şi alege să o primească într-o clădire dărăpănată. Atunci când Adam Warner, un avocat foarte cunoscut o caută pentru a-i cere explicaţii despre caz, Jennifer crede că nu mai poate rezista. Deşi toţi îi vor capul cu orice preţ, Adam are răbdare, cercetează dosarul îndelung şi pe măsură ce discută cu cei care o cunosc este ferm convins că a fost doar o victimă colaterală. Îi solicită detalii suplimentare şi o surprinde când îi oferă o mică speranţă: nu sunt dovezi pentru a fi scoasă din barou.

   Devine fără voie salvarea ei, iar pe măsură ce se revăd îşi dau seama că atracţia este periculoasă şi nu se poate concretiza. Adam este căsătorit cu o femeie influentă şi planul său este de a candida pentru Senatul Statelor Unite.

   Jennifer prinde curaj şi nu renunţă, cazurile pro bono o ajută să se facă remarcată în rândul nevoiaşilor, însă acestea vor fi doar o mică parte din nebunia care se va declanşa. Adam Warner nu se opreşte aici, îi va trimite din proprie iniţiativă clienţi importanţi în timp ce presa o va aduce din nou faţă în faţă cu procurorul Robert Di Silva-duşmanul ei. Un caz imposibil va fi câştigat de tânăra avocată şi succesul nu întârzie să apară. Michael Moretti se simte atras ca un magnet şi va ajunge să o caute din ce în ce mai des, dar dorinţa frumoasei avocate este de a rămâne independentă şi refuzul categoric de a lucra cu Mafia mai mult îl incită.

Michael nu cunoscuse niciodată o femeie cu personalitate, o femeie care să aibă curajul să-l sfideze. Jennifer Parker a avut curajul să-i inchidă telefonul. Ce spusese? Nimic din ce aţi putea face sau spune nu mă poate interesa. Michael Moretti se gândi la asta şi zâmbi. Greşea. O să-i arate cât de mult greşea.”

   Prinsă între doi bărbaţi, Jennifer se va îndrăgosti nebuneşte de Adam Warner crezând că are şanse la fericire. Destinul le rezervă o serie de incidente care le va da viaţa peste cap lovindu-i din plin pentru că sunt simple marionete.

Jennifer se umplea de ură.

Eşti un monstru…

Depinde din ce punct de vedere, nu-i aşa, drăguţo? Eu sunt soţia lui Adam. Tu eşti târfa lui.”

 

   Momentele de bucurie din Furia îngerilor sunt alternate cu drama, agonia şi extazul. Cu ajutorul autorului Sidney Sheldon se simte adrenalina din sala de judecată, suspansul şi neputinţa. Un caz, o pledoarie, martori cheie sau pur şi simplu o interpretare a unui avocat pot face dintr-o dramă umană un succes fulminant. Trăirile, suferinţa sau pasiunea sunt dozate pas cu pas şi oferă cititorului o viziune asupra vieţii în general. Un om poate avea totul şi să te lase dus de val, însă într-o clipă eşecul poate să-l surprindă. Finalul acestei cărţi este unul neaşteptat, deşi pe alocuri autorul cumva îşi pregăteşte cititorul.

Cartea Furia îngerilor de Sidney Sheldon este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

În boxa acuzaţilor, de Michael Hartland-(Ruth Carrington)-recenzie

   Cunoscutul scriitor britanic MICHAEL HARTLAND s-a născut în Cronwall şi a absolvit cursurile Universităţii Cambridge. Înainte de a se lansa în literatură a lucrat ca diplomat douăzeci de ani, timp în care a călătorit foarte mult în lumea întreagă. De asemenea, a îndeplinit funcţia de director al Agenţiei de Antiterorism din cadrul O.N.U. A făcut documentare despre spionaj pentru radio şi televiziune, a scris articole pentru: London Times, Daily Telegraph şi Guardian.

   Acumulând o asemenea experienţă, el reuşeşte abordeze, cu uşurinţă şi profesionalism, în cărţile sale, teme din lumea secretă a spionajului şi contraspionajului, conferindu-le astfel, un caracter de mare autenticitate. Cărţile sale au fost traduse în 27 limbi europene şi japoneză şi adaptate pentru BBC Radio-4 and Tv.
Actualmente trăieşte cu familia în Devon, unde lucrează la un nou proiect literar inspirat de terorismul Islamic.

   Primul său roman, intitulatÎN IAD PRINTRE MORŢI”, s-a bucurat de o primire entuziastă în rândul cititorilor din întreagă lume.
Curând, MICHAEL HARTLAND a devenit unul dintre cei mai mari scriitori contemporani ai genului thriller.
În limba română au fost traduse trei romane: ” Anul Scorpionului”, ”A treia trădareşiÎn Boxa Acuzaţilor– publicat iniţial sub pseudonimul “RUTH CARRINGTON”

   Doctor Quinn ajunge acasă buimăcit de obosealăgăseşte casa plină de poliţiştisoţia lui Nikki şi copiii Tom şi Jessica nicăieri. Este speriat, confuz, disperat şi cumplit de obosit, le spune poliţiştilor unde a fost, dar Manning, şeful comisariatului din Bristol (Anglia) îl arestează convins şi-a ucis soţia şi copiii.

“Quinn chiar nu înţelegeaEra prea năucit ca  mai şi vorbească.Trăia un adevărat coşmar.Cele trei zile care trecuseră i se păreau ireale. Omul cu înfăţişare sălbatică şi care condusese nebuneşte maşina parcă nici măcar nu fusese el, ci o altă persoanăEra convins urma în curând se trezească din somn, iar în acel moment coşmarul avea ia sfârşit.”

   În cazanul de încălzire poliţia găseşte un cadavru dezmembrat, care ardea de câteva zile. Patologul presupune este cadravrul lui Nikki, dar copiii nu sunt găsiţiAjuns la închisoare, Quinn încearcă se adune şi cere dreptul la un avocat. Când îi permit acest lucru realizează poate apela doar la Bill Taylor, un amic, vecin cu el, deoarece munca lui îl ţinea prea ocupat pentru prietenii.

   La începutcând s-au mutat în cartier şi încă trăia soţia lui Bill, se mai întâlneau la un grătar, chiar îşi cumpăraseră împreună un mic iaht, pe care îl foloseau iniţial cu toţii, apoi pe rând. Quinn avea din ce în ce mai puţin timp liber, renunţase la chirurgie şi lucra ca medic de familie, aşa era la lucru aproape tot timpul. Văzuse în timp cum Nikki se schimbămai ales după ce au crescut copiii, cum viaţa lui de familie începe se destrame şi îşi  seama dragostea lor, dacă a existat vreodată (sau a fost numai atracţie) s-a răcit. De un lucru e sigur: îşiiubeşte copiii necondiţionat şi n-ar putea accepta  nu-i mai vadăasta îl convinge oarecum tot ce spune poliţia e minciună. De altfel în cele trei zile agonizante cât lipsise, îşi căutase familia. Venit după o gardă, obosit, a găsit casa goală şi s-a gândit Nikki a plecat cu copiii. Aşa i-a căutat peste tot unde credea ar putea fila o cabană a familiei în alt comitat, la sora ei în alt oraş, iar acasă l-a aşteptat poliţia. Bill Taylor îi aduce un avocat tânăr Dixon, care nu numai nu se descurcă, dar nici nu este interesat s-o facă. Cazul îl preia Alison Hope, care rămâne surprinsă de durerea din ochii lui Quinn, şi de convingerea lui cei doi copii nu sunt morţi.

Îi iubesc foarte mult pe amândoi, nici nu-ţi pot spune cât de multŞi cred mi fi dat imediat seama dacă ei mureau. Ar fi ca şi cum murea o părticică din mine. Cumva fi ştiut.”

   Alison lucrase la o firma mare de avocatură din Londra şi deseori se gândea se întoarcă la avocatură “vie, fascinantă şi bine remunerată” din marele oraş. Dar îşi găsise aici refugiul, după decepţia suferităcare aproape o doborâse, departe de umilinţă şi bârfe.
George, prietenul ei, un tip solid şi de încrederelucra ca detectiv privat şi începe discret cerceteze ce ştia lumea pe străzi despre Quinn. El este cel care îi spune lui Alison nu cu mult timp în urmă Quinn păruse un erou pentru oraşAjuns primul la locul unei înfruntări armate între bande, salvează una dintre victime, o faţă şi pentru văzuse maşina care pleca de la locul crimei, apare la proces ca martor, declaraţia lui ducând la arestarea unui mafiot local Simon Boniface.Tânărul ucis era nepotul unui alt şef de bandă Jevangee, care însă lucra legal ca medic, la cabinetul lui mergând mulţi oameni bogaţiDeşi bănuit de trafic de arme, prostituţie şi trafic de droguri nu a putut fi incriminat, adeverind zicalahoţul neprins …negustor cinstit”.

   De-a lungul anilor poliţia nu-l putuse aresta nici pe Boniface, aşa mărturia doctorului a fost providenţială. Doar Boniface evadase de trei luni şi nimeni nu mai ştia nimic de el (ulterior îi va fi descoperit cadavrul, mort de trei luni) iar la proces jurase se răzbune pe cei care l-au închisPoliţistul care-l arestase murise de atac de cord, judecătorul moare într-un accident de maşinăşi Alison vorbeşte cu Manning, dar acesta nu acceptă mai piardă timpul convins doctorul şi-a ucis soţia. Descoperirea cadavrelor a doi copii creează o adevărată isterie, dar laboratorul afirmă scheletele datează din perioada războiului, deci nici o legătură cu cazul.

   Cercetând în cartierul select în care locuia Quinn, unde lumea nu se prea vizita şi nu prea vorbea, George şi Alison îl cunosc pe Alan Mar, director onorific al firmei de construcţii unde Bill Taylor era asociat. Dar Alan Mar deţinea şi ziarele locale şi-i pune în legătură cu o reporteriţă Gina, care făcuse nişte cercetări despre un club. Gina îl ajută pe George identifice un grup de vecini, care împreună cu Nikki participau la adevărate orgii cu alcool, droguri şi sex. Nikki avea mult timp liber pentru avea o bonă la copii (care pleacă la un moment dat la Londra pentru nu avea actele în regulă şi despre care nu se mai ştie nimic), copiii erau deja destul de mari şi Quinn era tot timpul la lucru, iar când se vedeau nu îndrăznea s-o întrebe prea multe de frică ca ea nu plece cu cei mici.

   Quinn a încercat discute cu eaconştient ea avea un amant, dar Nikki nega cu înverşunare.
George identifica o astfel de petrecere şi vede poze la Rebecca, vecină şi prietenă cu Nikki, cea care o şi duce la prima petrecere.
Apoi lucrurile se precipită: Quinn este atacat şi aproape omorât în închisoare, Rebecca se sinucide, judecătorul Carswel este ucis, maşina lui Alison este aruncată în aer (din păcate la volan era mecanicul ei un tânăr simpatic). George şi colegul lui Douglas reuşesc între la o petrecere ca angajaţi ai unei firme de catering, dar sunt descoperiţi. Douglas este omorâtmaşina lui George zdrobită în accident şi lumea îl crede şi pe el mort.

   Au loc primele zile de proces şi cu toate este distrusăcrezând George este mort, Alison reuşeşte facă faţă. Dar nici mărturia lui Bill Taylor sau a lui Alan Mar, nici încercările ei de-a discredita martorii acuzării, nu o duc prea aproape de adevărlumea continuând creadă în vinovăţia doctorului.
Scăpat ca prin minune din accident, rănit, George nu reuşeşte dea de Alison, aşa cere ajutorul reporteriţei Gina. Se pune pe picioare şi convins de-acum doctorul nu e vinovat, se hotărăşte pândească casa lui Alan Mar, pentru i se părea nu e de încredere şi ascunde ceva.

   Şi surprizădin casă lui Mar iese o persoană deghizată care pleacă cu avionul. Ajutat de Gina, George îşi schimbă înfăţişareaîl urmăreşte pe tip şi pleacă cu el cu avionul în Mexic.
Abia aici descoperă adevărulpovestea sordidăcare de fapt nu avea nici o legătură cu membrii clubului de orgii şi mai ales nevinovăţia doctorului.Se adevereşte încă odată natura umană este total imprevizibilă.

Sper v-am făcut cât de cât curioşi.

   Adevărul este romanul nu-l poţi povesti, ar însemna devoalezi tot, pentru autorul are un stil simplu, aproape cinematografic, fără detalii inutile. Multe personaje, multă acţiune pigmentată cu poveşti de dragoste, principiul nimic nu este ce pare a fi, şi mai ales deznodământul surprinzător şi total neaşteptatiată ingredientele unui roman care te ţine conectat de la prima până la ultima filă.
Dar pentru restul…va trebui citiţi romanul.
Michael Hartland este un scriitor care surprinde cu fiecare roman şi tema abordată.

by -
11

Căutând-o pe această necunoscută Lilly, Henry Pierce se trezeşte scufundat într-o lume de subterană, întunecată, lumea femeilor şi bărbaţilor amestecaţi în prostituţia de lux pentru cei bogaţi. O lume a serviciilor on-line şi a identităţilor secrete.

 Darling Lilly de Michael Connelly-O lume a serviciilor on-line şi a identităţilor secrete

recenzie

    Romanul “Darling Lilly” al scriitorului american Michael Connelly a apărut la editura Orizonturi / Sirius în anul 2004 fiind tradus de traducătorul Stelu Cristian Fulas. A fost publicat prima dată în 2002 cu titlul “Chasing the Dime” bucurându-se de mult succes la public şi la critică de specialitate.
    Scriitorul Michael Connelly s-a născut la 21 iulie 1956 la Philadelphia, Pennsylvania. A publicat primul său roman “The Balck Echo” în anul 1992. Este creatorul a două personaje memorabile pe care le întâlnim în majoritatea romanelor sale. Este vorba de detectivul Hyeronimus Bosch care pentru prieteni este simplu Harry Bosch şi criminal defense attorney Mickey Haller. Cărţile sale au fost traduse în 39 de limbi şi se bucură de mult succes la public, dar şi la critica de specialitate primind premiul Edgar pentru cel mai bun roman de debut al unui scriitor american. A publicat anul acesta cel de al 19-lea roman cu Harry Bosch, “The Rong Side of Goodbey”. La noi s-a mai tradus şi romanul Avocatul din limuzină un roman care a fost şi ecranizat la fel ca şi “Legătură de sânge”.
   

      Romanul “Darling Lilly” este un roman fără Harry Bosch ceea ce îl singularizează în  creaţia atât de prolifică a autorului. Personajul principal al acestui roman, Henry Pierce nu va mai apare în alt roman al lui Michael Connelly cu toate că povestea copilăriei lui este legată de întâmplări la care participa Harry Bosch. Prin aceste are un loc deosebit între celelalte romane ale autorului.

    După ce am terminat de citit romanul mi-am pus întrebarea logică şi spun eu, de bun simț: cine şi-ar risca viaţa pentru o femeie complet necunoscută? Şi de ce ar face asta ceva? În fond despre asta este vorba în cele 310 pagini ale romanului. Henry Pierce este un cercetător de succes, un om de ştiinţă avizat, un inventator cu sute de patente brevetate la activ, un întreprinzător inteligent şi curajos care în ciuda vârstei sale tinere deja are o mică companie proprie ce face cercetare ştiinţifică avansată într-un domeniu revoluţionar, cel al computerelor moleculare. Compania a cărui preşedinte este se numeşte Åmedeo Technologies numele ei fiind inspirat de cel al marelui chimist Amedeo Avogadro care cu două secole în urmă a precizat diferenţa dintre molecule şi atomi, dar nu a fost luat în seamă decât la 50 de ani după moartea sa. Henry Pierce are două mari preocupări în momentul în care începe acţiunea romanului: mutarea sa într-un apartement nou şi găsirea unuor investitori bogaţi şi dispuşi să dea câteva milioane de dolari pentru că “Amedeo Technologie“ să-şi ducă la bun sfârşit cercetările.

    Părăsit de iubita lui, Nicole James, Henry Pierce este obligat să-şi înceapă noua viaţă într-un apartament nou din Santa Monica, la etajul 12, având doar un telefon nou, lucrurile personale şi un sac de dormit.  Privind pe imensa fereastră cât un perete a apartamentului, Henry “şi-a dat seama că închiriase un apartament a cărui privelişte era compusă exact din lucrurile care aveau să-i amintească de Nicole”(p.9) 

    Lui Nicole îi rămăsese casa din Amalfi Drive cu tot ce era în ea inclusiv cărţile şi CD-urile lui îndrăgite. Decide să îşi seteze telefonul primit de la compania de telefonie pentru a anunţa pe toţi cei din agenda lui despre noul său număr. Îşi setează programul de mesagerie vocală cu parola 21-09-02 data la care Nicole îi spusese că relaţia lor s-a încheiat din cauza că munca îi ocupa lui aproape tot timpul şi relaţia ajunsese să fie doar formală. Aşteptase în zadar un mesaj telefonic de la Nicole pe care încă o iubea, dar în loc de asta a început să primească zeci de telefoane şi mesaje de la bărbaţi care o căutau pe o anume Lilly. Intrigat şi enervat de faptul că nu putea opri aceste insistente mesaje telefonice, Henry s-a decis să rezolve problema cu compania de telefonie care îi dăduse numărul unui fost abonat fără să-l radieze de pe lista lor.

    Interesante sunt persoanele care împreună cu Henry formează Compania Amedeo. Îl avem mai întâi pe Cody Zeller, specialist în calculatoare şi hacker de mare talent, pe care îl cunoştea încă din timpul facultăţii. Împreună cu alţii formaseră atunci un grup numit “Doomsters” după romanul lui Ross MacDonald. În urmă unei glume puţin gustate de decanul facultăţii cei doi prieteni fuseseră exmatriculaţi. Henry se întorsese să-şi termine studiile pe când Cody Zeller nu a mai făcut pasul înapoi considerând că munca de hacker care îi era plătită cu 500 de dolari pe oră era suficient de motivantă. Cody Zeller devine apoi partenerul de afaceri al lui Henry Pierce fiind şi consultant pentru securitatea computerelor, proiectând numeroase sisteme pentru prietenul sau pe măsură ce firma se dezvoltă.

    Fosta iubita a lui Henry Pierce, Nicole James lucra şi ea pentru compania Amedeo ca funcţionar cu informaţiile şi director de informaţii despre concurenţă. Dar imediat după despărţire Nicole îşi dăduse demisia de la companie.
    Un alt personaj care ocupă un loc important în companie era Clyde Vernon, şeful securităţii care avea 55 de ani, era un angajat relativ nou şi lucrase înainte timp de 25 de ani pentru FBI. Cel care îl angajase pe Clyde era Charlie Condon, consilierul financiar principal. Compania şi Henry erau într-un moment crucial. Concurenţă îşi asigurase deja finanţarea şi ei trebuiau să convingă un nou finanţator, pe Maurice Goddard, să dea pentru ei minim 6 milioane de dolari pentru trei ani, pe care să-i investească în finalizarea descoperirilor pe care acum Henry le perfectă. Pentru că ştiinţa fără bani nu poate face nimic aşa cum bine subliniază reprezentantul firmei concurente, Elliot Bronson: “Nu există două moduri de a privi problema. E nevoie de bani pentru a fi competitiv. Instrumentele de baza ale ştiinţei sunt scumpe. Costă mai mult de un milon de dolari pentru a dota un laborator.”(p.21) Proiectul computerului molecular primise numele de “Proteus” după numele submarinului din filmul “Călătorie fantastică” din 1966.

    În această stare de tensiune determinată atât de despărţirea de Nicole cât şi de problemele companiei, Henry se trezeşte prins în vârtejul telefoanelor care o cereau insistent pe o anume Lilly.  Nu putea decât bănui că Lilly era o damă de companie de lux care nu se ştie de ce nu mai putea fi găsită de bogaţii ei clienţi.

     Henry Pierce se lasă purtat de curiozitate şi începe să caute date despre această Lilly cu toată meticulozitatea unei minţi de om de stiint care are nevoie de răspunsuri logice la întrebările care şi le pune. Ajunge astfel să descopere site-ul on-line pe care putea fi găsită Lilly şi de aici pe partenera ocazională a acesteia, Rodin de la care află o adresă, numele ei întreg şi faptul că probabil păţise ceva. Îl angajează personal pe Cody Zeller pentru ca acesta să controleze toate companiile legate de angajarea şi exploatarea muncii lui Lilly şi a celor ca ea. Căutând-o pe această necunoscută Lilly, Henry Pierce se trezeşte scufundat într-o lume de subterană, întunecată, lumea femeilor şi bărbaţilor amestecaţi în prostituţia de lux pentru cei bogaţi. O lume a serviciilor on-line şi a identităţilor secrete. Alergând s-o găsească pe Lilly şi dacă putea chiar să o salveze, Pierce iese din stilul sau de viaţă obişnuit, părăseşte laboratorul care era principala lui casă, şi se afundă tot mai mult în dubioasa lume a lui Lilly ajungând să-şi pună viaţa în pericol şi să între în atenţia poliţiei. Dar la capătul acestui drum periculos Henry Pierce reuşeşte să descopere adevăraţi prieteni şi adevăraţi duşmani, să-şi salveze compania şi să se elibereze pe sine de demonii trecutului.

    Tot ceea ce i se întâmplă lui Henry Pierce după despărţirea de Nicole are de fapt legătură cu trecutul lui, de lucruri de care se despărţise întorcând spatele şi mergând mai departe fără să se uite înapoi. Dar acum când problema finanţării proiectului “Proteus” se întrepătrunde în chip absurd cu lumea întunecată, violenţa, criminală, marginală în care o caută pe Lilly, incredibile legături se fac între aceste două lumi. Pentru că cercetarea are nevoie de foarte mulţi bani şi banii nu se fac întotdeauna prin mijloace oneste. Un cercetător ştiinţific genial este de obicei naiv şi puţin cunoscător al realităţilor neplăcute din societatea în care trăieşte. Henry Pierce are şansă, graţie pierdutei Lilly, să cunoască acea lume ascunsă şi rea care calcă pe cadavre să adune bani şi vrea să folosească banii pentru a adună Putere, orice fel de Putere.

     La finalul cărţii mi-am pus întrebarea cum de s-a lăsat prin un om de ştiinţă pasionat ca Henry Pierce în jocul periculos al găsirii unei oarecare Lilly doar pentru că era căutată la telefonul lui? Părăsise laboratorul şi preocupările lui, ceea ce nu a făcut de dragul menţinerii relaţiei cu Nicole, şi s-a lăsat târat în ceva absurd şi îngrozitor. Răspunsul îl găsim la începutul capitolului 5 când Henry se visează copil căutând-o noaptea, printre copiii străzii, pe surioara lui pierdută. Toată acea întâmplare îi lăsase o traumă în suflet şi îl determinase să înceapă absurdă căutare a dispărutei Lilly. Pentru că surioara lui fusese omorâtă de un criminal, împuşcat apoi de celebrul detectiv Harry Bosch. Doar aşa este prezent acest personaj celebru al autorului în acest roman, un nume pomenit la un moment dat şi un poster pe peretele de la Amedeo Technologies.

    Romanul “Darling Lilly” este o lectură plăcută şi incitantă care te ţine în priză până la ultima pagină. Prima parte se citeşte poate ceva mai dificil din cauza numeroaselor referiri ştiinţifice pentru ca apoi ritmul să devină mult mai alert şi finalul complet neaşteptat. Are părţi savuroase şi surpize plăcute prin dese referiri la alte cărţi, alte personaje cunoscute şi la filme. Ca toate romanele de acest gen este de fapt un semnal de alarmă pentru marile probleme ale lumii în care trăim. Banii negri care provin din crimă şi exploatare tind să devină albi prin investiţii în finanţarea unor cercetări de mare interes a căror rezultat final poate asigura mai multă putere şi mai mulţi bani unor minţi criminale. Asta şi spune Michael Connely într-un interviu legat de romanul recenzat aici:

    “For every good use there can also be a bad use. The technology în the book is real and is coming.It will change the world for good and probably for bad în some ways.”

    Romanul poate fi găsit la anticariat la un preţ foarte bun.

                     
     Autor: Dana Burda

Aripile porumbiței.
Prietenie trădată-vol. 2 de Henry James

Titlul original: The wings of the dove
Editura: Orizonturi
Colecția Romane Celebre
Anul aparitiei: 2014
Traducere de: Ileana Galea
Număr pagini: 268
Gen: Romantic
Cotație Goodreads: 3,46

În urmă cu puțin timp, citeați recenzia volumului 1 al romanului Aripile porumbiței, de Henry James. Bănuiesc că sunteți curioși să aflați ce s-a întâmplat cu personajele în cel de-al doilea volum. Ei bine, multe. În acest al doilea volum s-au întâmplat multe, este mai dinamic decât primul, ritmul este un pic mai rapid, dialogurile mai dese.
Milly, bolnavă incurabil, pleacă la Veneția, însoțită de Kate, Merton, mătușa Maud și Susan, prietena ei și a lui Maud. Închiriază un palat în orașul italian, unde intenționează să-și petreacă ultimele zile. Kate și Merton continuă cu planul lor, vânând averea lui Milly. Dar nu sunt singurii cu asemenea planuri.
Un personaj-cheie în peisaj este lordul Mark, pe cât de „nobil”, pe atât de falit. La rândul lui, îi face curte lui Milly, conștient de faptul că este pe moarte, bogată și fără moștenitori. Numai că ea îl respinge, preferându-l pe Merton.
Frustrat și cu planurile ruinate, lordul Mark se răzbună, dezvăluindu-i lui Milly logodna lui Kate cu Merton.
Ce se va întâmpla mai departe va trebui să descoperiți singuri. Îi va mai lăsa Milly averea lui Merton? Vor rămâne împreună Kate și Merton sau fantoma lui Milly va rămâne pentru totdeauna între ei?
Personal, mi-a plăcut mai mult acest al doilea volum decât primul. Este mai dinamic, avem parte de mai multă acțiune și mai mult dialog. Deși scriitura este tot greoaie, cu fraze lungi și întortocheate, parcă de această dată o putem parcurge mai ușor. Mi-a plăcut mai ales finalul, atipic. Dar nu spun mai multe!

Citate care mi-au plăcut:
„Nu poți face mai mult decât să trăiești.”
„Zilele, fie că se scurgeau repede, fie că se lungeau, erau o realitate neîndurătoare; înăbușirea anxietății era ceva iluzoriu; gustul vieții era gustul așteptării.”
„Milly ținuse cu ardoare la visurile ei de viitor și se despărțise de ele fără să țipe, ci rămânând îngrozitor, cumplit de tăcută, așa cum ne-am închipui o tânără și nobilă victimă a eșafodului în Revoluția Franceză, despărțită în celula închisorii de un obiect pe care îl ținuse strâns în mână pentru a se apăra.”
„Dacă ești îndrăgostit de ea și fără să cunoști adevărul, ce ai putea să mai fii? Și îți este frică – ce minunat! – că ești îndrăgostit de ea.”
Observați că deși frumoase, frazele sunt destul de lungi și întortocheate.

Despre autor:
Henry James este un scriitor ce a trăit la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. Are o operă diversificată, cuprinzând nuvele, povestiri, romane, cărți de călătorie, biografii, critică de artă. Printre cele mai cunoscute creații se numără Portretul unei doamne, The turn of the screw, A London life, Aripile porumbiței.

Autor: Sorina Ciocârlan

by -
10
Doamnele din Missalonghi de Collen McCuloughDoamnele din Missalonghi de Collen McCulough

Titlul original: The Ladies of Missalonghi
Nr. pagini: 208 pagini
Traducerea: Andreea Gheorghițoiu
Editura: Orizonturi
Colectia: Bestseller-urile ultimului deceniu
An apariţie: 1994

Am plăcerea să vă prezint doamnele din Missalonghi – Drusilla, Octavia si Missy, trei doamne pe care mi-ar fi plăcut să le cunosc și  în realitate, dacă aș fi fost în preajma lor.
Drusilla si Octavia erau surori, iar Missy era fiica Drusillei, aceasta din urmă rămânând văduvă de tânară. Octavia Hurlingford era fată bătrână. Tot fată bătrână se putea numi și Missy, nemăritată la cei 34 de ani ai ei și fără nici o perspectivă în acest sens.
Cartea Doamnele din Missalonghi de Collen McCulough este încântătoare, purtându-ne într-un loc și într-un timp în care viața curgea altfel, iar rutina fiecărei zile, neschimbată de ani, era acceptată cu seninătate. Se citește relativ repede, fiind scrisă într-un stil lejer și aerisit, dar eu una am citit-o pe îndelete, savurând fiecare pagină.

Acțiunea se petrece în Byron, Australia, în apropierea Munților Albaștri. Totul în oraș purta nume ce amintea de poetul Byron, chiar și casa Drusillei se numea astfel după locul unde a murit poetul – în Grecia, la Missalonghi. Primul Sir William Hurlingford, străbunicul lui Missy, a întemeiat orașul curând după ce citise opera lui Byron, al cărui fan înfocat devenise.
Cartea este foarte descriptivă, iar imaginile vizuale și auditive sunt redate cu multă măiestrie, astfel încât te vezi acolo și auzi păsările cântând sau apa susurând, după cum se schimbă tabloul descris.
„Pretutindeni se auzeau păsările pe care, oricât încerca, nu le putu vedea; dar chemările lor umpleau aerul cu cele mai delicate sunete, argintii, subțiri, clare și vrăjite, care nu semănau deloc cu un ciripit de păsări.”
”Și treptat, cum trecea timpul, susurul unei ape curgătoare acoperi sunetul omniprezent al copacilor care vorbeau cu glasul slab, plângător și obosit al eucalipților în zilele liniștite.”
Viața nu a fost blândă cu doamnele noastre, însă fiind niște demne membre ale celei mai de vază familii din oraș, au ținut capul sus, deși se zbăteau într-o sărăcie ”cu lustru”. Mi-a plăcut simțul umorului de care dădeau dovadă, care se va face simțit pe parcursul cărții, în câteva faze foarte amuzante.

Pe un alt plan, ne sunt prezentați si ceilalți membri ai clanului, toate surorile Drusillei și Octaviei, frații lor, verii, nepoții și nepoatele acestora. Savuroasă este și povestea Aliciei, frumoasa verișoară a lui Missy, de aceeași vârstă cu ea, adică 34 de ani, a cărei răutate, snobism și malițiozitate erau pe măsura frumuseții. Pe aceasta o cunoaștem în pragul căsătoriei cu un băiat de 21 de ani, care abia își terminase studiile! Vom asista la toate pregătirile în vederea nepotrivitei nunți și vom vedea ce se va întâmplă cu cei doi!
Sunt surprinse, cu multă acuratețe, relațiile din cadrul clanului Hurlingford și dinamica acestei mari familii scindată în două ramuri, cea bogată, conducătoarea orașului, și ramura săracă, nedreptățită și privită cu condescendență, din care făceau parte și distinsele noastre doamne.
M-a impresionat faptul ca ele nu se complăceau într-o existență cenușie, uniformă, ci își creaseră un frumos univers al lor, apreciind fiecare compania celorlalte două și găsindu-și bucurii mărunte care să le coloreze viața: cântatul la orgă, croșetatul, vizitele la celelalte surori din familie, răsfățul – rar, ce-i drept – cu prăjiturele la ceai. O veți admira cu siguranță pe Missy, al cărei singur lux la care nu renunțase erau cărțile, cheltuind tot surplusul – modest, de altfel – pe cărțile împrumutate de la biblioteca mătușii Livilla.
De curând, fusese angajată o nouă asistentă la bibliotecă, Una, care a devenit în scurt timp cea mai bună prietenă a lui Missy. Aceasta era o persoana luminoasă, fascinantă, ”în jurul ei aerul care o învăluia căpăta o strălucire, un luciu care era și nu era palpabil”. Una îi împrumuta lui Missy romane ”interzise”, povestindu-i-le înainte, spre deliciul acesteia.
Faptul că afla subiectul unei cărți nu o făcea niciodată pe Missy să renunțe s-o citească”.
Fac o paranteză să remarc că, din acest punct de vedere, mă asemăn foarte mult cu eroina noastră. Astfel, pe parcursul unei prezentări încerc să nu dau (prea multe) spoilere, dar uneori nu mă pot abține, având în vedere că mie îmi plac.

M-a distrat când la un moment dat Una îi recomandă o carte lui Missy și i-o povestește ei (și nouă) atât de frumos, încât mi-a venit să spun ”vreau și eu cartea asta!” (era despre o tânără nobilă și săracă, un duce care își bate joc de ea și un maharajah ”grozav de frumos” care se îndrăgostește de ea și o ia în căsătorie, gonindu-și celelalte soții și amante, pentru că o consideră un giuvaer atât de rar, încât nu trebuie să aibă nici un rival).
O altă plăcere a lui Missy erau plimbările printr-o frumoasă vale din apropiere de Missalonghi. De curând, valea ei, cum îi plăcea s-o numească, fusese cumpărată de un străin ”voinic și sălbatic” pe nume John Smith, care s-a stabilit acolo, în vale ( și bine a făcut!).
Missy resimțea din plin neputința de a-și depăși condiția de fată bătrână și dezavantajul de a fi femeie într-o lume a bărbaților. Era conștientă că era urâtă și săracă. Dacă ar fi fost doar urâtă, sau doar săracă, s-ar fi descurcat altfel, dar așa…
În carte, asistăm la emanciparea lui Missy, care își iese treptat din cochilia ei cafenie (se îmbrăca numai în haine cafenii, întrucât erau respectabile și ușor de întreținut, dar în secret se visa purtând roșu aprins într-o bună zi), cu ajutorul sfaturilor primite de la Una, influențată fiind și de cele citite în dragele ei romane.
Astfel, Missy se transformă încet, dar sigur, dintr-o ființă ștearsă, ascultătoare și ușor de ignorat într-o tânără sigură pe ea, nostimă și cu mult spirit de inițiativă. Aceste calități nou descoperite o ajută sa răzbune cu vârf și îndesat toate nedreptățile care i se făcuseră de către rudele ei bogate și profitoare! În același timp, ia o hotărâre care va duce în final la schimbarea radicală atât a vieții ei, cât și a familiei ei devotate.

Missy se opri la marginea luminișului și îl strigă pe nume de mai multe ori, cât putu de tare, dar nici urmă de John Smith. Se așeză pe o buturugă să aștepte. Nu așteptă mult, nu sosise cu mult înainte de ora unu, și el se întoarse la cabană, fluierând vesel, ca să mănânce de prânz.
– Domnule Smith, strigă ea.
Se opri brusc și rămase un moment nemișcat, apoi se întoarse.
– Ei drăcia dracului! exclamă el.
Când ajunse în fața ei, se încruntă înfiorător, cu o expresie de nemulțumire în ochi.
– Ce cauți aici?
Missy înghiți în sec, apoi respiră adânc; acum ori niciodată:
– Vreți să vă căsătoriți cu mine, domnule Smith? Întrebă ea, rostind clar fiecare cuvânt.”

Vă las să descoperiți ce răspuns va primi și ce se întâmplă în continuare!
Ca bonus, vă mai spun că Missy a avut și o zână bună alături, stropul de supranatural dând poveștii o savoare aparte.
Vă recomand cu drag această carte scrisă de autoarea celebrului roman Pasărea spin!
Doamnele din Missalonghi este o poveste relaxantă, scrisă cu multă duioșie și eleganță, bună de citit pe un balansoar în grădină, într-o zi călduroasă de vară!

Colleen McCullough este autoarea a 25 de romane, din care ultimul a văzut lumina tiparului în 2013. Dintre acestea, în română au fost traduse: „Tim”, „Deschis. Închis”, „Antoniu și Cleopatra”, „Doamnele din Missalonghi”, precum și „Pasărea Spin” (în două volume). Scriitoarea s-a născut la Wellington, dar şi-a petrecut copilăria la Sydney. Mama sa era neo-zeelandeză, de ascendenţă maori, iar tatăl ei era un imigrant irlandez angajat la muncile agricole. S-a stins din viaţă anul acesta, în ianuarie, la vârsta de 77 de ani.

Autor: Oli

by -
4

Fascinaţia dansatorului de Iris Johansenfascinatia-dansatorului

Titlul original : Reap The Wind
Editura Orizonturi
Nr. pagini: 542
Traducere : Nicoleta Ştefănescu Popescu Inotesti

RECENZIE CITITOR

Rezumat carte

Cărți scrise de Iris Johansen

Cartea face parte din trilogia Dansatorului : Legenda Dansatorului, Pe urmele Dansatorului, Fascinaţia Dansatorului

Acţiunea cărţii începe în anul 1991.
Alex Karazov este un fost agent CIA care se retrăsese din activitate. Ca origini, era pe jumătate român, jumătate rus. Copilăria şi tinereţea şi le petrecuse în România, ţară de origine a mamei. Mintea lui strălucită îl făcuse atractiv pentru KGB, care îl recrutase când era student. Talentul lui ieşit din comun pentru a rezolva diverse puzzle-uri, a vedea legături unde alţii nu le vedeau şi a face previzionări pentru evenimentele ce urmau atrăseseră atenţia CIA-ului, care îl convinsese să treacă de partea lor. Acţionase un timp că agent al CIA-ului şi repurtase multe succese, până când, la un moment dat, talentul lui fusese folosit de un şef corupt pentru a da o lovitură în interes personal şi a se îmbogăţi. În urma acelei acţiuni muriseră mai mulţi oameni nevinovaţi şi Alex se simţise copleşit de vinovăţie. Scârbit, refuzase să mai lucreze în continuare pentru CIA, dar îşi luase propriile măsuri de siguranţă. Reuşise să substituie o suma mare de bani din pradă pe care o făcuse şeful lui corupt şi aranjase ca, în cazul morţii lui, în treizeci de state să fie trimise mai multe scrisori care să dezvăluie corupţia la nivel înalt pe care o descoperise. Astfel se asigurase de protecţia fostului şef din CIA, care avea tot interesul acum să îl ţină în viaţă.

Foarte bogat, Alex se retrăsese la o cabană aflată în St. Basil, Elveţia, alături de prietenul şi partenerul lui Pavel Rubanski. Acolo, Alex scria romane poliţiste şi conţinuă să rezolve puzzle-uri pentru amuzamentul propriu. Ceea ce îi atrăsese atenţia era o bandă, condusă de Black Medina, care fura diverse opere de artă din marile muzee ale lumii. Următoarea ţintă se pare că era Dansatorul Vântului, o statuetă celebră, fascinantă, despre care se spunea că are puteri miraculoase şi contribuise decisiv la succesele celui care o avea în posesie. Făcând câteva conexiuni, Alex realizează că banda condusă de Black Medina este coordonată din umbră de Brian Ledford, un fost partener din CIA. Ia legătura cu acesta, iar Ledford îi confirmă bănuielile. În acelaşi timp, îl previne să nu se amestece, întrucât miza este prea mare, iar repercusiunile vor fi drastice. După plecarea lui Ledford, Alex îl găseşte pe Pavel, prietenul lui şi singura persoană la care ţinea, omorât şi mutilat groaznic, cu fularul lui Ledford înfăşurat în jurul gâtului.
Înnebunit de durere, Alex jură să se răzbune.

Caitlin Vasaro administra o proprietate, constituită din plantaţii de trandafiri şi alte flori, vinărie, conac şi alte dependinţe, aflată la Vasaro, lângă Grasse, Franţa. Tânăra de 25 de ani este complet devotată acestei proprietăţi, pe care a îndrăgit-o de mic copil. În timpul studiilor la Sorbona, făcuse o dizertaţie privind istoria acestei proprietăţi şi a familiei care o administrase de câteva secole. Tradiţia era că proprietatea să fie lăsată moştenire, din generaţie în generaţie, celei mai mari fete, iar această să îşi păstreze numele Vasaro, chiar şi după căsătorie, şi să poarte numele Caterina sau alte variaţiuni ale acestui nume. Caitlin petrecea ore întregi studiind un jurnal început în anul 1792, lăsat de Catherine Vasaro, înaintaşa ei, în care era descrisă istoria familiei. Caitlin era absolut fascinată de statuetă Dansatorul Vântului, a cărei hologramă o studia ore întregi. I se părea că ochii statuetei îi transmit un mesaj misterios, iar insciptia de la baza statuetei o intrigă la culme, mai ales că nimeni nu reuşise să o descifreze până atunci.

Mama lui Caitlin, Katrine, era o fiinţă fragilă şi sensibilă. În tinereţe, Katrine fusese îndrăgostită nebuneşte de un bărbat atrăgător, cu care se căsătorise. Însă, bărbatul se dovedise a fi un şarlatan şi, la treisprezece ani de la căsătorie, după ce sărăcise proprietatea prin excesele lui, o părăsise pe Katrine şi pe fiica lor Caitlin, în vârstă de doisprezece ani la acea vreme, luând toate lucrurile de preţ din Vasaro.

Caitlin se străduia din răsputeri să salveze proprietatea, înglodată în datorii şi ipotecată la banca. Simte că are o mare responsabilitate şi faţă de oamenii care lucrau pentru ea şi care îi erau complet devotaţi. O furtună care îi distruge mai mult de jumătate din plantaţia de trandafiri îi adânceşte deznădejdea. Caitlin este convinsă că, dacă ar reuşi să lanseze noul parfum, creat de ea, căruia intenţiona să îi dea numele Vasaro, ar reuşi să scape de datorii. Însă banca refuză să îi mai acorde alt credit.
În acel moment soseşte la Vasaro un bărbat enigmatic şi extrem de carismatic, Alex Karazov, care îi propune să se asocieze în vederea lansării noului parfum. Alex ar urma să finanţeze intreagă campanie de lansare, în schimbul unui procent de 20% din profiturile obţinute în următorii cinci ani. Singura condiţie era să îl lase pe el să conducă întreaga campanie de marketing. Deşi îşi da seama că Alex are şi un scop ascuns, pe care nu îl dezvăluie, Caitlin acceptă.

Magnetismul dintre Alex şi Caitlin este prezent încă de la prima lor întâlnire. Curând, cei doi nu mai rezistă atracţiei dintre ei şi ajung amanţi, iar momentele lor de dragoste sunt foarte fierbinţi.
Alex propune planul de marketing pentru lansarea campaniei. Pentru a fi cât mai atractiv, propune că imaginea parfumului să fie asociată cu statuetă Dansatorul Vântului, iar purtătoarea de cuvânt pentru campania de publicitate să fie Chelsea Benedict, o actriţă celebră.

Când Caitlin îl întreabă cum crede că va reuşi el să realizeze toate acestea, Alex îi răspunde că deviza lui este “da-le ce vor, iar ei vor face ceea ce vrei”.
Astfel, cei doi pleacă în America, pentru a se întâlni cu Jonathan Andreas, cel în posesia căruia se află statueta Dansatorul Vântului. Jonathan era un om politic extrem de respectat, viitor candidat la preşedinţia Statelor Unite.
Alex îşi făcuse bine temele. Jonathan acceptă să se asocieze cu ei din două motive. Primul era legătura de familie, Caitlin fiind o vara îndepărtată, dar având strămoşi comuni, iar destinele celor două ramuri are familiei fuseseră strâns împletite de-a lungul anilor. Al doilea motiv era faptul că Chelsea Benedict era amanta secretă a lui Jonathan, iar campania de publicitate le oferea o şansă nesperată de a fi împreună fără să bată la ochi.

Chelsea Benedict crescuse la periferia săracă a New Yorkului. Mama ei fusese prostituată, iar tatăl ei nu stătuse prea mult prin preajmă ca să conteze. Chelsea a mers la un liceu de arte şi se pregătea de o carieră promiţătoare, când a întâlnit un bărbat mai în vârstă, Harry Pernell, un mogul bogat de pe Wall Street. Acesta a lăsat-o însărcinată pe Chelsea când aceasta avea şaisprezece ani, s-au căsătorit şi au avut o fiica, Marisa. După patru ani, Chelsea a înaintat divorţ şi a cerut custodia copilului, pe care nu a primit-o însă. Pernell ei era suficient de bogat să plătească martori mincinoşi şi să fabrice dovezi contra ei. Când Marisa avea şase ani, Chelsea a aflat că tatăl ei o abuza sexual. Disperată, Chelsea a răpit-o pe Marisa şi a ascuns-o la nişte prieteni în afara statului. Pernell a pus că Chelsea să fie arestată şi aruncată în închisoare pentru răpire. A stat acolo paisprezece luni, până când nişte dovezi găsite contra lui Pernell într-un alt caz de abuz de minori au condus la eliberarea ei.
Când a ajuns un succes la Hollywood, tot trecutul ei fusese dezvăluit.

Chelsea îl iubea profund pe Jonathan, dar refuzase cererea acestuia în căsătorie, întrucât era convinsă că asocierea cu ea i-ar fi ruinat acestuia orice şansă pentru candidatura la preşedinţie.

Marisa era acum în vârstă de şaisprezece ani şi era o fată cu totul deosebită. Extrem de sensibilă, foarte înţeleaptă pentru vârsta ei, era complet implicată în mai multe cauze ecologiste şi umanitare.

Tentată de suma mare de bani care i se oferă, trei milioane de dolari, şi încântată de șansa de a fi aproape de Jonathan, Chelsea acceptă să fie purtătoarea de cuvânt în campania de promovare a parfumului.

Prima etapă în campania de promovare a parfumului este stabilită a se desfăşura la Paris, iar la recepţia dată cu această ocazie urma să fie prezentă şi statuetă Dansatorul Vântului.

La Paris, Alex primeşte un telefon surpriză. Brian Ledford îl sună şi îi spune că este fascinant să continue jocul lor şi că este fericit că Alex şi-a găsit o iubita.
Alex este disperat. Scopul lui ascuns fusese de la bun început acela de a se răzbuna pe Ledford, iar pentru această făcuse tot acest plan de promovare al parfumului. Ledford era obsedat de statuetă Dansatorul Vântului şi Alex era sigur că acesta nu va rata oportunitatea de a încerca să fure statueta de la Paris, moment în care Alex speră să îl prindă. Sentimentele lui pentru Caitlin deveniseră extrem de profunde şi Alex este îngrozit când îşi da seama că, fără să vrea, o transformase într-o ţintă.

Singura şansă pentru a o putea proteja este să îi spună întregul adevăr. Caitlin este furioasă la culme când îşi dă seama că a fost folosită şi, prin intermediul ei, a fost implicat şi Jonathan.

Caruselul evenimentelor însă, odată pornit, nu mai poate fi oprit.
În ciuda măsurilor de securitate, statueta este substituită, iar în locul ei este pusă o copie.
Pentru a o salva pe Caitlin şi a recupera statueta Dansatorul Vântului, Alex trebuie să dea de urmă lui Ledford. Întrucât cea mai bună protecţie i-o poate oferi doar el, Alex şi Caitlin trebuie să rămână împreună.

Indiciile găsite îi poartă până în exoticul Istanbul, cu lumea sa interlopă. Omul de legătură, indicat de CIA, este Kemal, un tânăr simpatic, foarte ambiţios şi cu multe secrete. Kemal îi conduce la un bordel ilegal, condus de un om de afaceri corupt, unde mai mulţi copii erau exploataţi sexual. Kemal fusese el însuşi un băiat abuzat, dar reuşise să fugă, iar ambiţia lui era să se îmbogăţească şi să devină complet independent.
Pentru descifrarea inscripţiei de la baza statuetei, paşii îi poartă la ruinele cetăţii Troia, acolo unde a început odiseea statuetei.
Evenimentele se precipită, urmează mai multe răsturnări spectaculoase de situaţii şi dezvăluiri de secrete, pe care vă invit să le descoperiţi în carte.

Din nou, autoarea a reuşit să creeze personaje unice, fascinante, cu caractere puternice.
Avem de-a face cu două poveşti de iubire, amândouă cu un farmec deosebit.

Caitlin se îndrăgosteşte profund de Alex, pe care reuşeşte să îl ierte pentru modul cum a folosit-o. Realizează că, deşi şi-a dat seama de la început că acesta are şi un scop ascuns, era disperată să îi accepte ajutorul oricum, neavând altă soluţie. Alex e un bărbat cu un trecut zbuciumat. După moartea prietenului lui Pavel, nu îi mai rămăsese nimic care să conteze, decât răzbunarea. În momentul în care o cunoaşte pe Caitlin, este atras profund de ea. Sentimentele lui faţă de ea cresc în intensitate, iar în momentul în care realizează că ea a devenit o ţintă, singurul lucru care mai contează pentru el este de a-i asigura protecţia. La sfârşit, Alex o convinge pe Caitlin că trebuie să îşi creeze propriul ei Vasaro, întrucât ani de zile nu făcuse decât să protejeze şi să perpetueze vechiul Vasaro, primit moştenire. Şi cum vechiul Vasaro nu mai exista, fiind incendiat de Ledford, singura soluţie este să meargă înainte cu ceva nou. Iar el simte, pentru prima dată, că ar putea să prindă rădăcini într-un loc, alături de Caitlin.

Jonathan reuşeşte, cu ajutorul Marisei, să o convingă pe Chelsea că locul ei este alături de el şi că, departe de a fi o piedică, îi va oferi exact sprijinul de care avea nevoie.

Epilogul ne oferă încă o surpriză, atât în ceea ce o priveşte pe Marisa, cât şi statueta Dansatorul Vântului.

Vă recomand cartea, care vă va oferi o lectură bogată şi complexă, cu multe momente de mister şi de romantism.

Notă mea pentru carte este 9.7

Cumpara cartea

Recenzie cititor: autor Tyna

 

Titlul original : Storm Windspe-urmele-dansatorului
Editura Orizonturi
Nr. pagini: 599
Traducere: Claudia Asanachescu

                                      RECENZIE CITITOR

                                   Rezumat carte

Carti scrise de Iris Johansen

Cartea face parte din trilogia Dansatorului : Legenda Dansatorului, Pe urmele Dansatorului, Fascinatia Dansatorului

Actiunea cartii incepe in anul 1779, la Versailles, Franta.
Micuta Juliette Clement are sase ani. Mama ei, Celeste, facea parte din suita reginei si era complet indiferenta fata de fiica ei, lasand-o doar in grija doicii, care o pedepsea in permanenta pentru cele mai neinsemnate motive. Ultimul motiv de pedeapsa era ca micutei ii placeau vopselurile, iar doica ii interzicea sa le foloseasca. Juliette se ascunde in Sala Oglinzilor, dupa un piedestal de marmura pe care era asezata o statueta superba din aur si pietre pretioase, Dansatorul Vantului. Acolo este gasita de regina Maria Antoaneta, care, afland motivul pentru care era micuta inlacrimata, ii promite ca ii va face cadou panze si vopseluri pentru a picta. Micuta Juliette nu va uita niciodata bunatatea reginei fata de ea.

Actiunea cartii se muta in anul 1787.
Jean Marc Andreas era un barbat tanar de douazeci si cinci de ani, ager la minte si necrutator. Era o adevarata forta in domeniul financiar, de cand preluase, de la tatal sau suferind, haturile imperiului Andreas, care se ocupa de transport si tranzactii bursiere. In acel moment, ambitia lui Jean Marc este de a-i aduce tatalui sau, aflat pe moarte, statueta Dansatorul Vantului, un adevarat simbol al familiei Andreas, dar care se afla acum in posesia regelui Frantei. Orice incercare de a cumpara statueta de la acesta esuase, intrucat regina facuse o adevarata pasiune pentru aceasta statueta. Neputand obtine originalul, Jean Marc plateste un artist cu o suma uriasa de bani pentru a-i face o copie fidela. Desi el nu observa nici o diferenta, tatal lui isi da seama imediat ca este o copie. Pentru Jean Marc, calea de urmat devine clara. Se va muta langa palat, va afla ce isi doreste Ludovic cel mai de pret si i-l va oferi in schimbul statuetei.

Juliette Clement, acum de paisprezece ani, calatorea cu doica ei si cu Ludovic Charles, fiul regelui, catre Versailles, moment in care sunt atacati de barbati inarmati. Sunt salvati de un barbat, imbracat in catifea neagra, care incaseaza o lovitura de cutit destinata lui Juliette. Barbatul se dovedeste a fi Jean Marc, care venise imediat in ajutor cand aflase ca trasura va fi atacata. Printul este trimis in siguranta la Versailles, iar Jean Marc este dus la un han din apropiere. Juliette ramane alaturi de el pentru a-l ingriji. Atat Jean Marc cat si Juliette sunt fascinati unul de celalalt. Juliette se gandeste ca este cel mai interesant barbat pe care l-a cunoscut si doreste sa il picteze. In acelasi timp, isi da seama ca Jean Marc este o persoana plina de secrete, greu de descifrat. Jean Marc este fermecat de Juliette, de spiritul ei, de curajul si darzenia ei. Isi da seama ca a avut o copilarie nefericita, dar care a intarit-o si a maturizat-o.

La han sosesc Philippe Andreas, varul lui Jean Marc, un barbat de o frumusete uluitoare, si Catherine Vasaro, o vara indepartata a lui Jean Marc. Catherine avea treisprezece ani si era intruchiparea blandetii si duiosiei. Philippe administra casa Vasaro, care era proprietatea Catherinei.
Lorenzo Vasaro, cel care oferise Dansatorul Vantului regelui Frantei in anul 1507 (asa cum stim din primul volum al seriei, Legenda Dansatorului), se stabilise la Grasse, unde incepuse sa creasca flori pentru comertul cu parfumuri. Afacerea prosperase, dar Lorenzo ramasese burlac toata viata. Cand a murit, a lasat Vasaro pe mana Caterinei Andreas, fiica lui Lion si a lui Sanchia. Singura conditie era ca proprietatea sa fie lasata mostenire, din generatie in generatie, celei mai mari fete, iar aceasta sa isi pastreze numele Vasaro, chiar si dupa casatorie, si sa poarte numele Caterina sau alte variatiuni ale acestui nume.
Desi complet diferite ca fire, Juliette si Catherine se imprietenesc.

Jean Marc, dupa ce se insanatoseste, incearca sa rascumpere Dansatorul Vantului de la regina, dar aceasta refuza categoric. Insa, in schimbul a doua parfumuri impodobite cu pietre pretioase de o valoare foarte mare, regina accepta ca cele doua fete sa fie primite la Abatia Reginei, o manastire de maici aflata la marginea Parisului, unde tinerele domnisoare de origine nobiliara primeau o educatie aleasa. La opt luni dupa ce cele doua fete au ajuns la Abatia Reginei, Jean Marc este amuzat cand primeste un colet, continand o pictura a Dansatorului Vantului.

Actiunea cartii se muta in anul 1792.
Revolutia franceza izbucnise. La Abatia Reginei ramasesera doar treizeci si sase de fete. Restul fusesera luate de parintii lor. Intrucat regina era practic prizoniera la Palatul Tuileries, iar Adunarea Nationala inchisese manastirile de maici, maica stareta anuntase fiecare familie despre aceasta situatie. Juliette era sigura ca din moment in moment va veni cineva si din partea lui Jean Marc sa o ia pe Catherine. In schimb, era sigura ca mama ei nu va dori sa mai aiba de a face cu ea.
Prietenia dintre cele doua fete se intarise in perioada cat statusera la manastire, desi erau diametral opuse ca fire. Catherine era retinuta, disciplinata si plina de bunatate fata de toata lumea, in timp ce Juliette era mereu razvratita, sarind peste rugaciuni si preferand sa picteze. Desi in ultimii cinci ani, Juliette fusese pedepsita de nenumarate ori sa frece podeaua abatiei cu peria si sa se roage, nu se plansese niciodata. In schimb, peretii de piatra si podelele din picturile ei erau tot mai vii.

Intr-o dimineata, Juliette si Catherine se trezesc cand bateau clopotele si se auzeau tipete din curte. Cand privesc in curte, au parte de un adevarat cosmar. Maicutele si fetele erau violate cu salbaticie, inclusiv una din fete care avea doar zece ani. Juliette isi pastreaza sangele rece si isi face planul sa fuga cu Catherine prin curtea din spate, iar apoi sa se ascunda intr-un cavou. Juliette este prinsa de Raoul Dupree, care se prezinta a fi conducatorul gloatei de afara. O leaga pe Juliette si ii spune ca se va ocupa de ea mai tarziu, dupa ce isi va potoli oamenii sa inceapa procesul. Intre timp, Catherine reusise sa fuga spre cavou. Din pacate, in momentul in care intra acolo, isi da seama ca acel cavou nu era un sanctuar, era o capcana. Dupa un timp, Raoul se intoarce la Juliette si o duce la un simulacru de proces, in care maicutele erau acuzate ca au transformat stabilimentul in bordel. Pe Juliette o forteaza sa bea o cupa cu sange.Cand aceasta refuza, omora o maicuta. Juliette incearca din nou sa bea, dar vomita. Mai omorau o maicuta. Intr-un final, parodia de proces lua sfarsit si se transforma intr-un macel plin de cruzime, cu bate si sabii. Raoul a tras-o pe Juliette inspre clopotnita si a vrut sa o violeze. Juliette l-a muscat cu salbaticie de gat, iar in timp ce acesta respira sacadat din cauza durerii, a apucat sabia, l-a izbit cu latul ei in tampla si a fugit sa o caute pe Catherine. In cavou, Catherine era violata. Juliette a infipt sabia in barbat si a eliberat-o pe Catherine.Fug amandoua si intalnesc un barbat. Acesta le spune ca nu a stiut ce intentiona sa faca Dupree si ca nu a putut face nimic pentru a-l opri. Se prezinta a fi Francois Etchelet. Se ofera sa le ajute sa fuga si le duce la o trasura in care se afla Danton, eroul revolutiei si ministru al Justitiei. Impreuna reusesc sa ajunga la Paris. Initial merg la casa Celestei Clement, mama Juliettei. Aceasta este pe picior de plecare si nu vrea sa se impovareze sub nici o forma cu grija fiicei. Drept urmare, singura solutie este sa ajunga la casa lui Jean Marc, dar acolo nu gasesc decat doi servitori.

A doua zi, apare si Jean Marc. Furioasa, Juliette il ataca si ii spune ca era responsabilitatea lui sa le salveze. Ii arunca in fata ce a patit Catherine. Coplesit de vinovatie, Jean Marc ii spune ca l-a trimis de mult pe Philippe dupa ele si nu stie de ce nu a ajuns. Misterul se lamureste a doua zi, cand Philippe apare speriat, arborand o mina sobra. Nedandu-si seama de gravitatea situatiei, avusese pur si simplu o aventura amoroasa de vreo doua zile.

Catherine este afectata grav de cele intamplate. Se simte murdarita si considera ca nu va mai fi curata vreodata. Juliette afla cu stupoare ca o violasera doi barbati. In intunericul din cavou insa, nu vazuse nici o fata, astfel ca avea des cosmaruri cu persoane fara chip care o violau. In curand, Juliette realizeaza ca au inca o problema. Catherine era insarcinata. Pentru a o proteja, trebuiau sa ii gaseasca de urgenta un sot. Jean Marc iese imediat din discutie, intrucat o intimida pe Catherine. Philippe se ofera imediat, coplesit de vinovatie. Insa, Catherine refuza categoric. Il venera pe Philippe si considera ca el merita pe cineva curat, nu murdar ca ea. Juliette vine imediat cu ideea sa il abordeze pe Francois, pe care Catherine parea sa il accepte in preajma ei. Ii spune lui Jean Marc sa ii faca propunerea si sa ii ofere o suma mare de bani pentru a-l convinge. Dupa o scurta ezitare, Francois accepta. Planul era ca Danton sa le obtina permise de trecere pentru Catherine, Juliette si Philippe si acestia sa plece la Vasaro. Dupa casatorie, Francois ii spune lui Catherine sa aiba incredere in el, ca nu ii va face nici un rau, dar trebuie sa mearga impreuna la un han si sa petreaca noaptea acolo, altfel nimeni nu va crede ca acea casatorie este reala. Catherine accepta. Desi petrec noaptea impreuna, Francois nu se atinge de Catherine, iar aceasta se simte in siguranta cu el. A doua zi, cand ajung la casa lui Jean Marc, Juliette il ataca furioasa pe Francois, spunandu-i ca nu avea nici un drept sa o ia cu el si ca putea sa o sperie pe Catherine. Francois ii riposteaza si ii spune ca cel mai mare rau lui Catherine i-l face ea, Juliette, prin faptul ca o sufoca cu grija ei si ca, daca ii pasa atata de Catherine ar fi bine sa gaseasca o modalitate prin care sa o lase sa se descurce singura, odata ce ajung la Vasaro.

Dupa plecarea lui Francois, Juliette are o revelatie. Isi da seama ca in dimineata respectiva fusese prima data cand o vazuse pe Catherine vioaie, dupa atatea saptamani in care aceasta statuse letargica. Dar acum, dupa interventia ei, se instalase din nou apatia. Astfel, ia o hotarare brusc. Ajunsi la marginea Parisului, se coboara din trasura si se intoarce la casa lui Jean Marc, care e cuprins de furie cand o vede, intrucat considerase ca cei trei plecasera in siguranta. Juliette ii face o propunere. Ea va recupera Dansatorul Vantului pentru el, in schimb el ii va da aceesi suma de bani pe care intentionase sa i-o dea reginei pentru statueta. Jean Marc accepta. O previne insa, ca mai devreme sau mai tarziu, ea va deveni amanta lui, moment spre care se indreapta de peste cinci ani, de cand s-au cunoscut. Cu ajutorul lui Danton, deghizata in fiica unui lampagiu, Juliette reuseste sa ajunga la regina. Ii spune acesteia sa ii indice unde este Dansatorul Vantului, pentru a i-l da lui Jean Marc pentru suma de doua milioane de lire. Regina ii indica locul, iar banii ii zice Juliettei sa ii duca la Cafeneaua Pisicii, unde activa un grup secret, condus de William Darrell, care ajutase mai multi aristocrati sa scape de furia revolutionarilor si care ticluia un plan de evadare a reginei.
Din pacate, statueta nu se gaseste la locul indicat. Jean Marc si Juliette isi dau seama ca regina nu ascunsese ea insasi statueta, ci rugase o persoana de incredere pentru a face acest lucru. Urmatorul pas este sa afle cine era acea persoana. Cei doi se duc la Cafeneaua Pisicii si intra in legatura cu Nana Saplier, careia ii cer sa afle informatia de la regina.

Noaptea, in timp ce Jean Marc lucra, o vede pe Juliette cum incerca sa iasa din casa imbracata doar in camasa de noapte. Isi da seama cu stupoare ca era somnambula si avea cosmaruri. Repeta obsesiv ca trebuie sa se intoarca la manastire, iar de data asta sa faca lucrurile cum trebuie. Jean Marc isi da seama ca, preocupat de tragedia Catherinei, neglijase drama Juliettei. Simte pentru ea tandrete si un sentiment mult mai profund, care il tulbura. Vrea sa o ajute pe Juliette, mai ales cand isi da seama ca, treaza fiind, neaga ca ar avea o problema legata de evenimentele de la manastire. Astfel, o provoaca sa picteze scenele de groaza pe care le-a vazut acolo. Ii spune ca artistii adevarati nu se tem de provocari, dar daca ea vrea sa ramana mediocra, asta e. Juliette, lovita in orgoliu propriu, incepe sa picteze cu frenezie. Jean Marc este ingrozit cand isi da seama de intreaga dimensiune a ororilor pe care le-a trait. La sfarsit, ii zice cu blandete ca spera ca ea isi da seama ca ea nu putea sa faca nimic pentru a opri sau schimba acele evenimente. Ii cere sa ii vanda lui acele panze, iar ea accepta, in schimbul promisiunii lui ca va accepta la un moment dat ca ea sa il picteze. Dupa care, Jean Marc ii spune ca, fiind panzele lui, singura lui dorinta este ca ea sa le rupa in fata lui, una cate una. Dupa aceasta, cosmarurile au incetat.

Soseste informatia pe care o asteptau. Celeste Clement, mama Juliettei, era cea care luase Dansatorul Vantului.
Juliette si Jean Marc pleaca spre Andorra, unde se afla Celeste, pentru a recupera statueta. Francois insista sa ii insoteasca, pretinzand ca are treburi in zona. In drum spre Andorra, se opresc la Casa Vasaro, unde Jean Marc intentiona sa o lase in siguranta pe Juliette.

Ce se intampla in continuare, va invit sa descoperiti singuri.

Vor urma un sir de intamplari palpitante, intorsaturi de situatii, dezvaluiri de secrete, iar raul pandeste din umbra. Cititorul va avea parte de mai multe surprize, din care una se refera chiar la Dansatorul Vantului.

Cartea ne ofera o lectura bogata si complexa, deosebit de captivanta. Metaforele sunt des intalnite in carte. Autoarea a reusit sa creeze mai multe personaje deosebit de credibile, fiecare cu un temperament unic.

Ca intr-o tapiserie cu multe fire intretesute, mai multe destine sunt impletite in carte in mod covingator. Avem de-a face cu doua povesti de iubire, fiecare frumoasa si convingatoare.

Chimia dintre Juliette si Jean Marc este foarte puternica, inca de la inceputul cartii. Dupa un intreg joc al seductiei, cei doi devin amanti, iar momentele lor de iubire sunt magice. Desi avusese propriile lui motive intemeiate de a nu avea incredere in femei, Juliette reuseste sa patrunda dincolo de barierele pe care Jean Marc le ridicase in jurul lui. Cei doi se indragostesc profund unul de calalalt, iar povestea lor de iubire este una dintre cele mai frumoase pe care le-am citit.

Catherine isi gaseste iubirea alaturi de Francois, un barbat dur si enigmatic, dar care dovedeste o blandete si o rabdare surprinzatoare fata de Catherine. Catherine reuseste sa depaseasca drama prin care a trecut la Vasaro. Participand la culesul florilor alaturi de ceilalti lucratori, invatand cum se obtine parfumul, Catherine reuseste sa se descopere pe sine. Realizeaza ca iubirea ei fata de Philippe a fost aceea pentru un idol, pe care il asezase pe un piedestal. Descopera ca Philippe este si el un om, cu propriile lui defecte si slabiciuni, care nu este deloc potrivit pentru ea. In schimb, incepe sa simta un sentiment profund, de iubire, pentru Francois si gaseste puterea sa-si depaseasca temerile si sa lupte pentru sansa ei la fericire alaturi de Francois.

Personajul negativ este bine conturat in carte. Raoul Dupree este un psihopat sadic. Metodele lui de tortura sunt groaznice, iar motivatia se gaseste in propria copilarie, in pedepsele inumane pe care i le aplicase propria mama. Cei doi, mama si fiu, sunt doua personaje malefice si, ca o justitie divina, sfarsesc amandoi pe esafod in acelasi timp. Aceste personaje m-au dus cu gandul la filmul Psycho, celebrul film de groaza regizat de Alfred Hitchcock.

Autoarea este deosebit de atenta la detaliile istorice. Personajele bine cunoscute ale Revolutiei franceze, Danton, Marat, Robespierre sunt introduse in mod credibil in poveste.
Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca, in carte, Ludovic Charles, fiul lui Ludovic al XVI-lea si al Mariei Antoaneta, este salvat.Din ceea ce am invatat la istorie si in toate cartile citite pana acum despre Revolutia franceza eu stiam ca a murit. Astfel, am cercetat putin pe internet si am descoperit ca exista o teorie conform careia Charles ar fi fost salvat, fiind scos pe ascuns din inchisoarea Temple, iar descendentii sai ar fi pretendenti legitimi la tronul Frantei. Autoarea a speculat aceasta teorie in interesul actiunii cartii.

Va recomand cartea Pe urmele dansatorului, iar nota mea pentru carte este 9.8.

Cumpara carteaRecenzie cititor: autor Tyna

 

by -
10

Legenda dansatorului, de Iris Johansen

Titlul original : The Wind Dancerlegenda-dansatorului
Editura Orizonturi
Nr. pagini: 448 pagini
Traducere: Nicoleta Stefanescu Popescu Inotesti

                                                                 RECENZIE CITITOR

                               Rezumat carte

Carti scrise de Iris Johansen

Cartea face parte din trilogia Dansatorului : Legenda Dansatorului, Pe urmele Dansatorului, Fascinatia Dansatorului

Actiunea cartii incepe in anul 1503 la Florenta.
Lion Andreas este fiul cel mare al unei vechi familii, in posesia careia se afla o statueta unica, Dansatorul Vantului, dotata cu puteri miraculoase. Conform legendei, statueta, reprezentand un Pegas inaripat, de o frumusete exceptionala, fusese daruita familiei Andreas la caderea Troiei si se spunea ca poate aduce orice victorie celui care o are in posesie.

Atras de valorea ei exceptionala, Damari, dusmanul lui Lion, reusise sa fure statueta. Acesta intentiona sa-l tenteze pe Cesare Borgia cu Dansatorul Vantului. Tatal lui Cesare era Papa Alexandru, a carui avaritie, brutalitate si cruzime erau binecunoscute. Cat timp Cesare continua sa ii trimita comori tatalui sau, acesta il proteja pe fiul sau viclean si ii dadea acces la banii papali pentru campaniile sale. In schimbul Dansatorului Vantului, Damari dorea sa castige titlul de duce de la Papa.

Lion era condotier si stapanea orasul Mandara. Este un barbat aspru, pasional, masiv si puternic, calit in numeroasele razboaie pe care le purtase. Simtul responsabilitatii i-a fost inoculat de mic de cand era copil, prin urmare Lion este hotarat sa faca orice pentru a recupera statueta. Insotit de Lorenzo Vasaro, prietenul sau, vine la Florenta pentru a gasi un hot, devotat trup si suflet, capabil de a indeplini misiunea de recuparare a statuetei. Acolo, Lion se duce la Giulia, care stapanea un bordel, si pe care o vizita de fiecare data cand ajungea la Florenta. Giulia il pune in legatura cu Caprino, care conducea mai multe afaceri cu hoti si prostituate pe strazile Florentei. In schimbul unei mari sume de bani, Caprino i-o aduce lui Lion pe Sanchia, o tanara de saisprezece ani.

Sanchia era sclava de la trei ani. Apartinea lui Giovanni, care detinea o imprimerie si pentru care copia diverse pergamente. Sanchia avea o memorie exceptionala si nu uita niciodata vreun document pe care il avea la tiparit. De mica invatase sa se descurce cu toate armele pe care le avea la indemana. Bunatatea ei o facuse sa adopte trei copii de care avea grija, Elizabet, de paisprezece ani, Bartolomeo, de zece ani, si Piero, de sase ani. Pe toti ii adunase de pe strazile Florentei si il convinsese pe Giovanni sa ii accepte, zicandu-I ca vor lucra pentru el si nu il va costa nimic, intrucat mancarea ei o va imparti cu ei. Pentru a putea supravietui si a-i ajuta pe cei trei copii, Sanchia acceptase sa fure pentru Caprino. Din fiecare prada, ei ii revenea o treime. In schimb, noaptea avea des cosmaruri in care visa ca i se taie mainile, pedeapsa pentru hotie in vremea aceea. Ca sa se asigure ca nu va fi folosita ca si prostituata, Sanchia isi freca parul cu un ulei urat mirositor, facut din peste stricat si usturoi.

Lion o cumpara ca sclava de la Giovanni, platindu-i acestuia o suma mare de bani. Sanchia insa negociaza cu el. Va face tot ce va dori el, cu conditia sa-i asigure pe cei trei copii. Pentru Bartolomeo va trebui sa plateasca o suma de bani, pentru a putea intra ucenic la o imprimerie, lui Elizabet ii va da o zestre suficienta pentru a o marita, si pentru Piero va da o alta suma, pentru a fi acceptat de familia in care Elizabet se va marita. Impresionat de hotararea cu care negocia Sanchia, Lion accepta.
Sanchia este recunoscatoare si simte ca ar face orice pentru Lion.

Adusa in casa Giuliei, este spalata si imbracata cu haine curate. Lion are o revelatie cand o vede. Realizeaza ca nu o mai doreste doar pentru talentele ei de hoata, ci intentioneaza sa si-o faca amanta. Nu doreste insa sa o ia cu forta, astfel incat are grija sa o seduca si sa ii aduca si ei aceeasi placere ca si lui. Faptul ca Sanchia fusese fecioara ii accentueaza sentimentul de posesivitate. Ii spune acesteia ca ii apartine lui si numai lui si nici un alt barbat nu are dreptul sa o atinga. Ii promite ca va avea un singur furt de facut si ca nu i se va intampla nimic rau. Dupa care o va instala ca amanta in una din casele lui din Pisa.

Sanchia este complet fascinata si devotata trup si suflet lui Lion si vrea sa il multumeasca cu orice pret. Desi, in momentul cand ajung la Solinari la casa lui Damari, scapa ca prin urechile acului prin a fi violata de unul din paznici dupa ce furase cheia de la incaperea unde se afla statueta, Sanchia insista sa ii insoteasca pe Lion si fratele lui Marco pentru a fura statueta. Aceasta deoarece incaperea se afla la capatul unui labirint intortocheat, iar Sanchia, cu memoria ei exceptionala, memorase harta labirintului si putea sa ii conduca cu usurinta. Insa, dupa ce fura statueta, cei trei sunt surprinsi de Damari, care aflase informatia de la Caprino, care ii tradase. Damari avea o placere perversa in a vana oamenii si le propune un joc sadic. Sa fuga prin labirint, iar el cu oamenii lui sa ii haituiasca. Sanchia ii conduce prin labirint, dar urmaritorii sunt tot mai aproape, iar Lion si Marco incep sa sape o iesire din labirint. Incercand sa le ofere mai mult timp, Sanchia atrage urmaritorii in alta parte in labirint. Cei doi reusesc sa iasa, dar Sanchia este capturata. Lion este innebunit de furie si se simte coplesit de vinovatie, dar Marco si Lorenzo, venit in ajutor, il conving ca nu are nici o sansa sa o salveze daca intra singur contra oamenilor lui Damari. Singura solutie este sa mearga la Pisa dupa intariri, sa se intoarca apoi si sa o salveze. Zis si facut. Sanchia este eliberata dupa trei zile, timp in care a fost schingiuita de un tortionar, care i-a zdrobit toate degetele de la mana stanga si care ii repeta intruna ca, la sfarsitul torturii, urma sa ii taie mainile, cosmarul ei dintotdeauna. In timpul chinurilor la care a fost supusa, Sanchia se gandea obsesiv ca Lion ii promisese ca nu va pati nimic, dar in schimb o abandonase dupa ce recuperase statueta.

Dupa ce o elibereaza, Lion aduce un medic care ii reface degetele de la mana, doar degetul mic nu va mai putea sa il foloseasca. Desi fizic isi revine, Sanchia este complet schimbata. Sclava supusa disparuse pentru totdeauna, iar in locul ei aparuse o femeie hotarata si curajoasa. Sanchia ii reproseaza lui Lion ca nu si-a tinut promisiunea si ii spune ca ea considera ca si-a platit orice datorie pe care o avea fata de el. Ii cere imperios sa o elibereze, in caz contrar ii spune ca va face tot posibilul sa fuga de la el. Sentimentele lui Lion pentru Sanchia insa crescusera in intensitate, ajungand aproape de obsesie. Nu concepe sa o piarda, astfel ca, fiindu-i frica de fuga ei, renunta in a o duce la Pisa. In schimb o ia cu el la Mandara, orasul pe care il stapanea si unde se afla si mama lui, Caterina.

Acolo, Sanchia o cunoaste pe Bianca, o femeie frumoasa ca un inger, buna si inocenta. Afla cu surprindere ca Bianca este sotia lui Lion, lucru care ii intareste convingerea de a fugi. Curand insa, afla secretul casniciei lui Lion. Asa cum se obisnuia in acele vremuri, casatoria lui Lion cu Bianca fusese hotarata de cand erau copii. Se casatorisera cand Lion avea saisprezece ani, iar Bianca paisprezece ani. Bianca nu se maturizase insa niciodata, ramanand si acum inocenta ca un copil, astfel ca Lion nu-si consumase casnicia. Marco, fratele lui Lion, era pictor cu un suflet de poet. Era indragostit profund de Bianca, care il iubea si ea la randul ei. Desi Lion ar fi acceptat oricand un copil al celor doi ca fiind al lui, cei doi se iubeau platonic, fara nici o speranta ca situatia s-ar fi putut schimba. Caterina, mama lui Lion, era hotarata sa aiba un mostenitor pentru Mandara, astfel ca nu renuntase niciodata la speranta de a-i aduce pe Lion si Bianca impreuna. In momentul cand o vede pe Sanchia, recunoaste imediat primejdia pentru planurile ei.

Lion o instaleaza pe Sanchia intr-o casa din oras, unde tatal lui isi tinuse, la randul lui, amantele. Desi Lion putea sa o forteze pe Sanchia sa ii cedeze, el vrea ca ea sa vina de bunavoie la el. In vizitele lui, nu incearca sa o seduca, ci incearca sa se apropie de ea. Ii povesteste despre el, cum a fost obligat de tatal lui sa participe la razboi de cand era copil. Cum, satul de moarte si de distrugere, se hotarase sa isi schimbe viata si sa se apuce de constructia de nave, la Pisa.
Mai mult, stiind cat de mult tinuse Sanchia la Piero, se duce la Florenta si il aduce pe acesta, pentru a-i tine companie acesteia. Sanchia simte ca hotararea ii slabeste pe zi ce trece, astfel ca ii cere ajutorul Caterinei pentru a o ajuta sa plece. Caterina o ia pe Sanchia si o instaleaza in casa familiei, langa camera Biancai. Lion este insa de neoprit. Cuprins de pasiune, in timpul unei petreceri, o ia pe Sanchia si alearga cu ea pe scari pana la o camaruta din turn, unde o seduce pe aceasta.

A doua zi, Piero dispare. Sanchia este innebunita de grija, iar Lion il cauta timp de sapte zile, pana il gaseste legat intr-o caruta, flamand si murdar. Il aduce bucuros in casa, unde Sanchia il ingrijeste imediat.
Sosesc niste vesti ingrijoratoare. Damari a dat foc la toate corabiile lui din Pisa. Lion si Lorenzo sunt nevoiti sa plece, iar Lion ii cere Sanchiei sa ii promita ca il va astepta si nu va incerca sa fuga. Dandu-si seama cat inseamna acest lucru pentru linistea lui Lion, Sanchia ii promite.

A doua zi, tragedia loveste Mandara. Piero era bolnav de ciuma, si toti cei care intrasera in contact cu el erau posibil infectati. Curand, Piero, Marco, Bianca si foarte multi servitori mor. Sanchia si Caterina ingrijesc de bolnavi si construiesc cosciuge. Cei neafectati de boala parasesc orasul, iar cei bolnavi se baricadeaza in casa. Curand, Caterina constata ca si ea este afectata de boala. Ii cere Sanchiei sa stea alaturi de ea in momentul mortii si ii spune ca o considera prietena ei, si ca ar fi vrut sa se fi intalnit in alte imprejurari. Dupa moartea Caterinei, Sanchia este distrusa si apatica. Apare Damari, care ii spune Sanchiei ca asta fusese planul lui genial de la inceput. El il rapise pe Piero si il dusese intr-o zona infectata cu ciuma, dupa care il adusese inapoi pentru a-i imbolnavi pe toti. Ia caseta cu Dansatorul Vantului, da foc la casa si pleaca, spunandu-i Sanchiei ca nici ea nu mai are mult de trait, dar o lasa in viata sa se chinuie cat mai mult.

Intre timp, Lion isi daduse seama ca fusese atras intr-o capcana si se intorsese cu Lorenzo la Mandara. Gasesc un oras parasit, distrus de foc si presarat cu cadavre. Sanchia era in viata, dar intr-o stare deplorabila. Mergea taraindu-si picioarele, cu o privire fixa, rochia ii era rupta si murdara, iar parul ii atarna ravasit, acoperit de grasime si de funingine. Lion afla ce s-a intamplat si o ingrijeste el insusi pe Sanchia. Dupa o saptamana de inconstienta, in care delireaza intruna, Sanchia isi revine.

Lion si Lorenzo hotarasc sa se razbune. Lion si Sanchia se vor intoarce la Florenta, pentru a cauta o cale de a se razbuna pe Damari, Iar Lorenzo se va duce la Roma, pentru a recupera statueta, ajunsa in posesia Papei Alexandru, si pentru a se razbuna pe acesta si pe fiul lui, Cesare Borgia.
Ajunsi la Florenta, Lion si Sanchia se duc la Giulia. Lion ii cere acesteia sa ii ajute in planul de razbunare contra lui Damari, contra unei mari sume de bani.
Sanchia constata ca Lion se poarta cu ea de parca ar fi un obiect fragil. Isi da seama ca il iubeste profund si nu vrea sa il piarda, mai ales acum cand Giulia era prin preajma. Prin urmare, il provoaca intentionat, iar Lion ajunge sa o posede cu aceeasi forta ca mai inainte. Lion ii marturiseste dragostea lui si ii cere sa se casatoreasca, iar Sanchia accepta.
Cu ajutorul Giuliei, Lion si Sanchia se razbuna pe Damari. Ajung la resedinta acestuia din Solinari si reusesc sa preia controlul. Damari este si el trimis sa alerge prin labirint, iar Sanchia da foc arbustilor. Curand, Damari este cuprins de flacari.

Lorenzo isi continua si el planul de razbunare la Roma. Ii otraveste pe Papa Alexandru si pe fiul lui Cesare. Dar, in timp ce papa moare, Cesare reuseste sa scape. Totusi, Lorenzo reuseste sa intre in posesia Dansatorului Vantului.
Lorenzo vine la Pisa la resedinta lui Lion si ii aduce statueta. In timp ce Lion se lumineaza la fata de bucurie, Sanchia este cuprinsa de durere la vederea statuetei. Ei, statueta ii evoca torturile la care a fost supusa, moartea lui Piero, durerea pe care o simtea alaturi de Caterina cand isi plangeau mortii, amintirea lui Damari care ii spunea orori dupa orori in timp ce lua statueta si dadea foc la casa. Lion observa toate sentimentele reflectate pe fata Sanchiei si ii spune lui Lorenzo sa ia statueta, ca i-o face cadou. Sanchia si Lorenzo sunt uluiti. Lion le explica simplu : iubeste Dansatorul Vantului, dar in acelasi timp, isi iubeste si sotia.

“E alegerea mea, Sanchia. Mi-ar face placere daca ai simti pentru Dansatorul Vantului ceea ce simt eu, dar nu poti. Si nu vreau sa il ai tot timpul in apropiere si sa iti aminteasca de toate suferintele prin care ai trecut. Mi-ai spus odata ca ceea ce simt pentru tine nu se compara cu ceea ce simt pentru Dansatorul Vantului. Poate ca atunci aveai dreptate, dar acum ai gresi daca ai spune aceasta.”
“Exista o legenda care spune ca Dansatorul Vantului se va intoarce intotdeauna la familia mea. Intoarcerea lui de acum nu ar fi dorinta mea. “

Epilogul cartii deschide calea pentru urmatoarea carte din serie. Intors la Mandara, unde avea grija de o podgorie, Lorenzo afla diverse pedepse care i se intampla lui Cesare Borgia. Dupa fiecare din ele, un mesager venea cu o misiva in care scria : “Destul ?”, iar Lorenzo raspundea invariabil “Nu e destul.”
In final, in timp ce Borgia comanda o garnizoana la Viana, este atacat. In zori, este gasit cadavrul dezbracat a lui Cesare Borgia, crestat si intepat in douazeci si trei de rani hidoase, sangerande.
Noua misiva primita de Lorenzo contine textul : “Devin nerabdator. Ce altceva ai mai putea dori ? Destul ?”. De data asta, raspunsul lui Lorenzo este concis : “Destul”.
Aflam astfel ca cel care a indeplinit planul de razbunare al lui Lorenzo este chiar Ludovic, regele Frantei, care isi dorea, la randul lui statueta.

“Da, Majestatea Voastra. Cred ca Franta este acum locul potrivit pentru Dansatorul Vantului.
O raza de soare trecu prin ferestrele inalte si inconjura Dansatorul Vantului cu o aura de radianta, oferind ochilor de smarald o stralucire aparte si buzelor lui Pegasus o tandra atingere.
Si, pentru un moment foarte scurt, Dansatorul Vantului paru sa zambeasca.“

Cartea este bine scrisa. Are mister, aventuri si o pasionanta poveste de dragoste. Scenele de dragoste dintre Lion si Sanchia sunt explozive si senzuale, iar autoarea are un talent deosebit in a le descrie.

Lion si Sanchia se transforma amandoi de-a lungul cartii. Sanchia, dintr-o sclava supusa care isi acceptase soarta, se transforma intr-o persoana hotarata si puternica, decisa sa isi ia destinul in propriile maini. Lion, care la inceput nu are nici un fel de scrupule pentru a-si atinge scopurile, constata ca viata lui este completa doar alaturi de persoana iubita. Lion face orice pentru a castiga dragostea Sanchiei. Este impresionant modul in care, de dragul Sanchiei, renunta la statueta care reprezentase un adevarat simbol al familiei lui de generatii intregi.

De asemenea, in carte intalnim personaje secundare cu caractere foarte puternice, care au propriile lor pasiuni si temperamente unice. Ca o tapiserie cu multe fire care se impletesc, autoarea a tesut mai multe destine in poveste intr-un mod convingator.

Prietenul lui Lion, Lorenzo, este un fost asasin ros de remuscari. Lorenzo fusese salvat de Lion in timpul razboiului si ii era complet devotat acestuia. Intelepciunea lui si fina observare a realitatii aduce un plus cartii. Iubirea lui pentru mama lui Lion, Caterina, este puternica, dar totusi i se opune cand considera ca planurile acesteia contravin celor ale lui. El considera din prima clipa ca Sanchia este persoana potrivita sa-I stea alaturi lui Lion si sa-i poarte acestuia copiii, astfel incat face propriile lui urzeli in acest sens. La sfarsit, dupa moartea Caterinei, simte nevoia sa fie aproape de locul unde a trait ea, astfel ca se intoarce la Mandara, desi nu mai ramasese nimic acolo, decat podgoria si vinaria. Isi construieste o casuta mica si se ocupa de podgorie si foloseste statueta primita in dar de la Lion pentru a-si realiza planul de razbunare impotriva lui Cesare Borgia.

Caterina, mama lui Lion, este o femeie extrem de puternica. Aparase de una singura Mandara, cand aceasta fusese atacata in timp ce Lion si tatal lui erau plecati sa lupte in Toscana. Casatorita prin intelegerea familiilor la paisprezece ani, la varsta de cincisprezece ani era deja mama. Nu a putut sa i se opuna sotului cand acesta ii luase fiul de la varsta de sapte ani sa il insoteasca in razboi. Toata durerea si furia si-o descarcase sapand o gradina de trandafiri care ajunsese superba. Dupa moartea sotului, avusese propria poveste secreta de dragoste cu Lorenzo. Desi pe Sanchia o percepuse ca pe un dusman la inceput, intrucat contravenea planurilor ei de a-i apropia pe Lion si Bianca si a avea urmasi, la sfarsit ajunge sa o aprecieze sincer si sa se imprieteneasca cu ea.

Bianca este frumoasa ca un inger, dar complet imatura. Desi este mai mare cu mai mult de zece ani decat Sanchia, Bianca se poarta ca un copil, in timp ce Sanchia, datorita experientelor traite, se maturizase inainte de vreme.

Marco, fratele mai mic al lui Lion, este un suflet de poet, care picteaza exceptional. Desi isi da seama ca iubirea lui cu Bianca nu va depasi niciodata stadiul platonic, se complace in acesta situatie. Asa cum precizeaza el la un moment dat “desi stiu ca vara nu va veni niciodata, nu oricarui barbat ii este dat sa traiasca intr-o primavara eterna”.

Personajele negative sunt si ele bine conturate in carte. Fiecare dintre ele are propriile motivatii intunecate care le motiveaza gesturile.

La sfarsitul cartii este o nota a autoarei, in care ne prezinta cateva din evenimentele petrecute in realitate in acea perioada si observam ca acestea au fost intercalate cu fictiunea, pentru a da o cat mai mare credibilitate cartii.

In consecinta, va recomand cartea, iar nota mea pentru carte este 9.5.

Cumpara cartea

Recenzie cititor: autor Tyna

by -
9

Lebada de abanos de Phyllis A.Whitney

Titlu original : The Ebony SwanLebada-de-abanos-552499

Editura : Orizonturi

An aparitie : 1994

Numar de pagini : 330

Gen : Romance,Mystery,Romantic –Suspense

Anul acesta am reusit sa citesc cateva dintre cartile acestei autoare si cel mai mult m-a atras povestea Lebedei de abanos.Genul abordat de Whitney este suspans psihologic,impletit cu ceva romantism si la fel ca Susan Howatch aduce in prim-plan evenimente pline de mister,aproape fiecare personaj ascunzand un secret.

Alexandrina Montoro(Alex),fosta balerina,acum o venerabila doamna de 72 ani isi asteapta nepoata – Susan ,pe care nu o mai vazuse de 25 ani.Se cam teme de aceasta revedere.Se teme pentru ca multe minciuni pot iesi la suprafata.
Alex a fost casatorita multi ani cu scriitorul Juan Gabriel Montoro ,acesta fiind cu 30 de ani mai in etate decat ea.Se cunosteau de pe vremea cand Alex era o balerina a carui rol in Lacul lebedelor a facut-o celebra.Au locuit in Peru,dar au fost nevoiti sa fuga in America (Virginia)dupa ce acesta infaptuise o crima politica.La ferma,singurii vecini din apropiere erau cei trei frati,Hallie,Gilbert si Emily Townsend.Cu Emily a fost cea mai buna prietena,dar ceva anume le-a facut sa se indeparteze una de alta.

Desi casatorita cu Juan Gabriel,s-a indragostit de un pescar ce locuia pe insula Tangier,John Gower.Cei doi au incercat sa nu dea atentie atractiei,dar pana la urma au devenit amanti.Alex a ramas insarcinata.John o presa,dorind sa se insoare ,vrand ca ea sa divorteze de Juan Gabriel,dar Alex si-a dat seama ca niciodata nu ar fi putut ramane o simpla nevasta de pescar.Nu ea,celebra balerina.A preferat relatia sigura cu al sau scriitor foarte posesiv.Asa ca a preferat sa se desparta de John,sa pretinda ca acel copil este al sotului,iar John s-a casatorit cu Emily.

Lebada de abanos (2)Anii au trecut,casnicia a mers in continuare,iar fetita lui Alex facuta cu John – Dolores – a crescut mare,s-a casatorit cu un barbat pe care Alex nu l-a placut deloc – Lawrence Prentice,un bun prieten de-al lui Juan Gabriel.La randul lor au facut o fetita,pe Susan.

Intre timp,relatia dintre Juan Gabriel si Alex se deterioreaza mai ales dupa ce acesta a scris un roman “Lebada neagra”,in care eroina ce semana izbitor cu Alex este prezentata ca o prefacuta,o femeie cu doua fete.Se facea o comparatie intre Odine si Odet, lebada alba si lebada neagra.Toata rautatea s-a revarsat asupra descrierii perversei lebede negre.Si ca totul sa fie si mai neplacut,Juan Gariel a sculptat in lemn o lebada de abanos,cu chip de femeie,una perversa.Sa fie acesta un semn ca scriitorul si-a dat seama ca sotia i-a fost candva infidela?Stie el oare ca Dolores nu e fiica sa?

Pe vremea cand Susan avea 6 ani o serie de evenimente tragice au avut loc.Alex atat de mult se simtea vinovata incat i-a marturisit fiicei sale ca tatal ei este John Gower.Din acel moment relatia mama-fiica s-a deteriorat.Apoi Lawrence,ginerele sau, s-a certat aprig cu bunul sau prieten,Juan Gabriel.Acesta din urma a suferit un atac cerebral la o zi dupa cearta.A ramas tintuit in scaunul cu rotile timp de cateva luni .Apoi intr-o zi Dolores a murit.Nimeni nu a putut povesti ce s-a intamplat in ziua aceea.Juan Gabriel era in camera sa,iar Dolores si fetita ei de sase ani se aflau in camera de joaca a copilului.Nimeni nu stie ce a determinat-o pe Dolores sa iasa afara,in hol,decat poate Susan ,care probabil a insotit-o pe mama sa.Se intamplase ceva atat de tragic,incat Juan Gabriel facuse efortul supraomenesc si se ridicase din scaun.Alex si nepoata sa Theresa erau plecate de acasa,iar Lawrence era in atelierul de tamplarie.

Lebada de abanos (1)Cand a venit Alex acasa a gasit-o pe Dolores la piciorul scarii,cu micuta Susan plangand langa ea.Juan Gabriel se prabusise in apropierea scarii ,in stare de inconstienta.A intrat in coma si si-a revenit doar cu putine clipe inainte de a muri,la cateva luni dupa tragedie.Ce s-a intamplat? Oare a cazut Dolores pe scari si a murit accidental? Oare Susan,copil cam nabadaios ,sa-si fi impins mama pe scari,asa cum spune cu rautate verisoara sa,Theresa?Juan Gabriel a impins-o intr-un acces de furie necontrolata descoperind ca nu e fiica sa,asa cum sustine Lawrence? Sa fi venit cineva din exterior si s-o fi omorat,impingand-o pe scari?

Juan Gabriel a ramas in coma timp de trei luni.Cu cateva clipe inainte de sfarsit ,el si-a recapatat cunostinta si a incercat sa-i spuna ceva sotiei sale.A rostit cateva cuvinte: DOLORES ; NU IERTA; CRIMA.Si a facut un gest surprinzator. A intins mana spre bolul cu fructe de langa pat,l-a rasturnat pe o parte si a lasat o portocala sa se rostogoleasca pe dusumea.Lawrence a plecat ,luand-o cu el si pe micuta Susan,iar acest fapt a ranit-o profund pe Alex.

De la aceste evenimente au trecut 25 ani,Lawrence a murit si el,iar Susan i-a scris bunicii sale ca doreste sa o revada.Cam toata lumea a intrat in panica.Parca nu doreau sa vina Susan ,sa revada locul unde a murit Dolores.Daca isi aminteste ce s-a intamplat? Daca rascoleste totul? Revenirea sa nu e binevenita nici macar pentru vecini,nici pentru rude.

Doar medicul personal al lui Alex – Peter Macklin,bunul prieten din copilarie al lui Susan se bucura s-o revada.Si el a trecut printr-un eveniment tragic in urma cu un an,cand sotia sa a fost omorata,iar el a fost suspect.Si-a inchis cabinetul si doar pe Alex o mai ingrijeste.Peter si Marilyn erau in divort,ea se mutase la o buna prietena,Priscilla.In particular ,Marilyn scria biografia lui Juan Gabriel Montoro.Batuse totul la masina,dar facuse cateva adnotari in creion.Povestea despre crima politica in care fusese implicat scriitorul.Notase obsesia lui in legatura cu mecanismele gandirii unui criminal si daduse exemple de romane in care se reflectase acestea.”Lebada neagra” era printre aceste titluri.Insa cele mai tulburatoare erau paginile in legatura cu moartea lui Dolores.Notitele lui Marilyn nu faceau decat sa puna cap la cap franturile de informatii.Notase si acele cuvinte spuse de Juan Gabriel pe patul de moarte,iar sub ele consemnase : “Daca Alex banuieste ce a vrut el sa spuna,nu vrea sa vorbeasca.Nu sunt sigura cat ar trebui sa includa in carte din aceste informatii.Am sentimentul ca Alex ascunde ceva.Cuvantul “crima”este infiorator ,dar Alex nu are nici o explicatie pentru el”.

Sa fi descoperit Marilyn ceva periculos in timpul documentarii pentru biografia lui Juan Gabriel? Ceva ce putea aduce lumina in problema mortii lui Dolores.Se pare ca cineva a citit ce a scris Marilyn pentru ca la cateva zile aceasta a fost omorata,iar Peter a fost anchetat.

Susan nu s-a lasat pana nu a aflat cum a murit Marilyn.Se pare ca o buna prietena a verisoarei sale Theresa , ce venise in vizita ,a suferit o depresie puternica ,iar medicul ei ii administrase un tratament pe baza de Tricyclat.Tricyclatele sunt foarte toxice .Peter a dorit s-o consulte si el si s-a oferit sa-i reinnoiasca reteta si sa i-o aduca a doua zi.A lasat capsulele in cabinet in noaptea aceea impreuna cu niste vitamine pregatite pentru Marilyn.A doua zi cand s-a dus sa ia tricyclatul ,a descoperit ca disparuse.Nu peste mult timp Marilyn a fost gasita moarta,iar in sange i s-a gasit tricyclat.Cineva a introdus praful medicamentului in capsulele cu vitamine.Probabil ca cineva a patruns in cabinetul lui Peter ,a inversat continutul capsulelor,Marilyn a luat trei capsule ,doza ei obisnuita si acestea i-au fost fatale.

Sa existe o legatura intre moartea lui Dolores,petrecuta acum 25 ani si moartea lui Marilyn in urma cu un an? Susan si Peter vor incerca sa descopere misterul,dar toti cei din jur ascund cate ceva.Susan nici macar nu stie cum sa se apropie de bunica sa,iar povestea Lebedei negre are misterul sau.In acelasi timp,Juan Gower tine mortis ca Alex si Susan sa il viziteze pe insula Tangier.
Cine a dorit moartea lui Marilyn? Ce s-a intamplat in urma cu 25 de ani? Stie John Gower ca Susan este nepoata sa? Stia Juan Gabriel adevarul?Care este misterul lebedei negre?Cum decurge intalnirea dintre Alex si John? Au o sansa Susan si Peter sa aprofundeze noua lor relatie de dragoste?
Imi plac povestile incarcate de mult mister.Nota pe care o dau “Lebedei de abanos” este 8,5.

Autor: Alina

by -
5

Fara limite de Nora Roberts (J.D. Robb)

Titlul original : Glory in deathFara limite de Nora Roberts

Editura Orizonturi

Anul aparitiei : 2007

Traducere : Petruta Ionescu

Nr. pagini : 445

                                               R E C E N Z I E  C I T I T O R

                                                 Rezumat carte

Cum era de asteptat personajele noastre sunt:locotenentul Eve Dallas,inca Peabody nu ii era partener,iar Roarke nu ii era sot.
Aceasta carte prezinta un criminal in serie care actioneaza cu o cruzime iesita din comun.Dupa cum se va dovedi mai tarziu,acest comportament aberant,fara limite,a fost determinat de dorinta de celebritate conjugata cu frustrari si complexe acumulate in timp.
Prima victima este o procuroare celebra,care este gasita intr-un cartier rau famat din N.Y. Cicely Towers, este si o mama grijulie,familista,care isi facea planuri pentru nunta ficei sale.O profesionista,bogata,cu o viata emotionala multumitoare,dar cu firul vietii curmat brusc de un maniac ucigas.
Eve va face tot posibilul sa descopere cine i-a taiat gatul celebrei procuroare,dar reporterul Morse este ca un ghimpe in coasta sa.Cine i-a dat informatia de crima asa rapid?
A doua victima,la fel celebra si ea,dar care lucra ca si actrita in televiziune, celebra in felul ei.Astfel criminalul se axeaza pe popularitatea victemelor pentru a iesi si el in evidenta.Oare va reusi Eve sa il opreasca inainte de a mai produce alta victima?Se pare ca nu,mai ales ca va incerca cu reportera de stiri,Nadine,sa devina chiar ea urmatoarea victima.Si de aceasta data MORSE este primul ca reporter!
Cand este ucisa a treia victima,totul devine mai confuz,mai ales ca Eve considera a fi criminalul o persoana gresita.Criminalul de data aceasta alege gresit victima.Cand Nadine celebra reportera si prezentatoare va fi data disparuta,Eve va intra la banuieli despre adevaratul criminal,care de fapt era primul la locul faptei sub meseria de…reporter.
In cursa contra cronometru pentru prinderea criminalului,Eve va trece prin multe emotii contradictorii.Cel care pare sa aiba legatura cu victimele este chiar prietenul si iubitul Roarke,iar acest fapt duce la altul,si cei doi vor ajunge sa isi analizeze increderea pe care o au unul pentru celalalt.Roarke o iubeste si ar vrea ca locotenentul sa ii devina sotie,dar ea considera ca nu merita atentia si iubirea lui.
De cand a fost traumatizata ingrozitor in copilarie,Eve are cosmaruri noapte de noapte,iar increderea ei in propria persoana nu este la cotele cele mai inalte.
Oare vor reusi cei doi sa treaca peste problemele de cuplu si sa se acepte ca se iubesc?Se vor casatorii?Dar criminalul nostru isi va duce planul la bun sfarsit:acela de a omora pe Nadine,dar si pe EVE?Cine va fi langa ele pentru a le salva in ultima clipa?
Oare vor descoperii adevaratul criminal?
Nota mea pentru carte este de 10 puncte din 10. Imi place mult seria JD.ROBB,sper sa o cititi si voi candva.

Recenzie cititor : Autor Nicol

 

by -
5

Agentia fericirii de J.D. Robb (Nora Roberts)

Titlul original : Seduction in deathAgentia fericirii

Editura Orizonturi

Traducere : Claudia Asanachescu

Numar de pagini : 449

                                          R E C E N Z I E  C I T I T O R

Rezumat carte

Carti scrise de Nora Roberts

Dupa cum stitii din pseudonimul autoarei,avem de a face cu o carte din viitorul lui 2058,unde locotenentul Eve Dallas este la datorie.
Cartea de fata ne duce in lumea viitorului,unde droizii ne satisfac orice capriciu,avem robot de bucatarie,la care doar comandam mancarea,dar avem si crime certuri,dragoste.
Eve,dupa cum bine stiti,este o politista de succes,dar si o femeie casatorita,cu o viata pe care se poate considera implinita,cu un sot frumos,destept,putred de bogat care o adora,are grija de ea,dar o si intelege cand datoria o acapareaza cele mai multe ore din zi.
Roarke este sotul la care nici nu a visat politista noastra,mai ales ca trecutul sau foarte dureros,cand copil fiind era violata de un tata betiv si maltratata.Cand a reusit sa il omoare in legitima aparare,ea tot nu scapa de cosmarurile prin care a trecut,la fel si in prezent ea se complace in situatiile victimelor sale.
Ea trebuie sa-si imparta pasiunea pentru omul de langa ea,cu cea pentru profesia de politist care,in ciuda pericolelor mari la care este expusa,ii ofera satisfactii deosebite.
De data aceasta are de aface cu niste crime savarsite in preajma ajunului Craciunului,cand nimanui nu ii place a fii singur,cand oameni sunt mai vulnerabili.
Acesti oameni in cautarea perechi potrivite,si alungarea singuratati,vor apela la agentia matrimonial on-line,denumit Confidential,care ii ajuta pe oameni sa isi gaseasca perechea potrivita.

Desi serviciile acestei agentii nu sunt ieftine deloc,din contra sunt de lux,iar verificarile sunt riguros efectuate,se pare ca cineva profita si incepe sa ucida femei si barbatii.
Ce le leaga pe victime este agentia matrimoniala,dar si lumea teatrului.Necazul este ca datorita unui cantec,criminalul nostru are de gand sa omoare 12persoane,lasandu-le la fiecare cate o bratara diferita,descrisa in cantec.
Cand numarul victimelor ajunge la patru,Eve cu ajutorul sau de nadejde Peabody,inceara prin orice mijloace sa descopere criminalul,care ca si o gluma,se deghizeaza in mos Craciun,cu o cutie mare de cadouri,iar pe victime le leaga,le violeaza,le sodomizeaza,apoi le macheaza cu produse foarte scumpe si le decoreaza cu grilade.
Primii suspecti par a fii perechea de gemenii care conduce agentia matrimoniala,care desi sunt gemeni sunt si iubiti.Toate indiciile duc catre agentia lor,catre produsele lor,pana cand Trina,geamana este si ea atacata in propriul apartament,legata ,violata tatuata cu “DRAGOSTEA ADEVARATA”,la fel ca si pe celelalte victime.Ea este salvata de iubitul/fratele ei chiar cand criminalul are de gand sa o ucida.
Problema este ca criminalul este o persoana foarte apropiata si de incredere,un angajat al agentiei.
Eve,infiltreaza doi politisti,pentru a-si da intalnire cu perechea potrivita,asa crezand ca vor pune mana pe criminal.Din pacate ofiter Peabody,va fii maltrata de criminal,datorita legaturi cu Confidential.Eve si Roarke,vor ajunde la timp pentru prinderea criminalului,dar si pentru salvarea prietenei sale Peabody.
Desi cartea este alerta,Eve,este prezentata in multe ipostaze.Cunoscuta politista are si o viata frumoasa alaturi de sotul ei,de prieteni sai,isi face timp si de cumpararea cadourilor de Craciun,dar si de insultarea majordomului casei lui Roarke,Summers,care este ca un,,bat infipt in cur”.
Sunt multe situati descrise,multa tandrete intre Roarke si Eve,dar sunt descrise si tachinarile de inceput dintre cuplul in devenire Peabody si Mcnab.Mi-a placut mult acest roman,iar daca il ve-ti citi si voi o sa aflati cine este criminalul,cum se descurca Eve cu amintirile dureroase ale copilariei,dar si adaptarea sa la o viata de familie fericita.

Nota mea pentru carte este 10 din 10 puncte.

Cumpara cartea

Recenzie cititor: Autor Nicol

 

Sa nu crezi in nimeni de Iris Johansen

Titlul original: No One To Trustindex

Traducerea: Rosana Nedelciu

Editura: Orizonturi

Numar pagini: 281

An aparitie: 2002

Carti scrise de Iris Johansen

In primul rand trebuie sa spun ca nu prea stiu in ce categorie sa plasez aceasta carte. Thriller-suspans, thriller-commando-suspans sau pur si simplu thriller cu vagi influente romantice. Ai senzatia citind cartea ca vizionezi un film de actiune in care intalnesti o lume a razbunarii si tradarii, mercenari, grupuri de rebeli din Columbia, afaceri cu droguri, ceva dragoste, neancredere, violuri, coruptie la nivel inalt si cel mai important- arta de a supravietui intr-o astfel de lume. Faci cunostinta cu tara care se considera a fi cel mai mare distribuitor de Moarte Alba-Columbia, si cu cel mai crud, viclean, nemilos lord al drogurilor -Rico Chavez.

Nu stiu daca ati avut curiozitatea de a vrea sa stiti cum este un asasin platit in viata lui din afara misiunilor. Oare sunt la fel de duri si fara scrupule? Multi probabil ca da, dar mai exista si mercenari care te lasa oarecum uimit de cat de intelegatori si tandri pot fi in viata privata. Bine-viata privata care nu prea o au, deoarece viata lor este mereu in primejdie. Astfel de oameni stau pe un butoi cu pulbere, deoarece oricand cineva poate sa se gandeasca ca stie prea multe si trebuie eliminat. Nu stiu daca pentru ei exista retragere sau eliminare definitiva. Acestor oameni le este foarte greu sa aiba incredere in cineva. Se gandesc ca orice mic secret poate fi un motiv de santaj sau o slabiciune iar dusmanii (care sunt multi) se pot folosi de ele.

Este o carte buna, dar cred ca a lipsit profunzimea. Povestea este buna, dar nu intr-atat incat sa ajunga si la corzile sufletului si perceptiei mele. Are o actiune destul de alerta, suspansul nu lipseste, dar acest suspans nu este ridicat la cote maxime.

Cu acest roman, Iris Johansen s-a situat pe primul loc timp de trei saptamani in topul bestsellurilor New York Times. Nu contest acest lucru, dar eu nu l-am clasat in mintea mea ca facand parte din topul topurilor. Probabil capacitatea mea de perceptie a acestei carti nu s-a ridicat la nivel inalt.

Oricum mi-a placut intr-o oarecare masura, dar nu as putea sa spun ca sunt incantata pana la paroxism.

2 (2)Elena Kyler, a fost antrenata sa ucida de mica, tatal ei un mercenar american plecat la Bogota, s-a casatorit cu o luptatoare de stanga care facea parte din Grupul de Eliberare Nationala din Columbia, si care este ucisa de trupele guvernului la patru ani de la nasterea fetitei. Cei doi copii pe care ii au: Luis si Elena, sunt crescuti de tata si ajung sa fie si ei de mici membrii unui grup rebel de pe coline. Coline ce inconjoara campiile de coca ale lui Rico Chavez. Drumurile se intersecteaza si ajung sa lucreze oarecum sub protectia temutului lord al drogurilor. Toata viata ei, Elena nu a invatat decat cum sa lupte, cum sa-si apere viata si o face bine ajungand unul dintre cei mai buni asasini. Dar dupa moartea tatalui ei isi da seama ca nu este bine ceea ce face, si vrea sa paraseasca gruparea rebelilor, mai ales ca fratele ei Luis ajunge dependent de droguri. Numai ca acest lucru este destul de greu. Rico Chavez este un tip extrem de dur. Ii place in general sa-si rezolve singur unele probleme, chiar daca este inconjurat de cei mai inraiti si fara scrupule asasini. Este un barbat caruia ii place durerea celorlalti, asta il excita la maxim si il face sa fie mai puternic. Nu se da in laturi de a aplica cele mai ingrozitoare torturi. El insusi este un luptator puternic, se antreneaza cu alti luptatori pana la eliminarea acestora. Nu exista vreunul care s-a luptat cu el si sa invinga. Daca se plictiseste de cei pe care ii alege in luptele sale (deoarece i se pare ca ar fi prea slabi), il elimina, iar daca ii opune rezistenta are placerea de a-l tortura pana la epuizare. Asa se intampla si cu Elena, este aleasa sa fie urmatorul luptator cu care el sa se antreneze. In sala lui luxoasa de sport, Elena este printre putinii care ii tine piept. Acest lucru il infurie dar si ii ridica adrenalina la cote maxime. Isi da seama ca nu o poate supune si atunci recurge la alte metode. Dupa fiecare lupta, Elena este legata si violata cu salbaticie, dupa care iarasi intra in ring. Reuseste sa scape dupa ce isi da seama in mintea ei ca singura sansa de a ramane in viata este sa se prefaca infranta si umilita, si sa-l lase sa castige. Reuseste sa plece, adevarat, dar la putina vreme constata ca este insarcinata. In urma violului lui Rico Chavez rezulta un baietel. La inceput avea atata ura in ea incat nu suporta nici sa se uite la copil, gandul ei era sa-l dea spre adoptie, din aceasta cauza cel care are grija de micut este prietenul ei cel mai bun, cel care ii este ca un tata-Dominic. Dar cand Dominic se imbolnaveste si ea este nevoita sa stea cu copilul, ceva se schimba cand acesta ii zambeste si intinde o manuta catre ea. Atunci isi da seama ca acel suflet nu are nicio legatura cu cele intamplate. Din acel moment viata ei, ratiune ei de a trai este Barry, baietelui ei, pentru care ar face orice sa-l protezeje si mai ales sa nu lase sa se afle ca este copilul lui Rico Chavez.

Rico Chavez, este un barbat super potent, dar atat cu sotia lui, cat si cu amantele lui nu are decat fete. Vroia neaparat un mostenitor pe care sa-l modeleze sa semene cu el si sa-i duca mai departe afacerile. Nu stia ca are un baiat, dar pentru o doza de heroina fratele Elenei, Luiz, ii deconspira secretul. In acel moment nu isi doreste decat sa-si recupereze fiul si sa o ingenuncheze pe Elena. Sa o faca sa sufere eliminand din viata ei orice avea valoare pentru ea, sa nu-i mai ramana nimic decat viata pe care in final sa i-o ia–o vrea moarta, dar in conditiile lui.

Rico, are relatii in toata lumea, banii pot cumpara oamenii din toate domeniile. De la politisti, magistrati, guverne, frati, surori, mame etc. Nu exista nisa in care sa nu fie oameni ai lui care pentru o suma de bani ar fi facut orice.

Isi trimite oamenii si Elena este prinsa pentru a doua oara, si aruncata intr-o inchisoare pana la venirea lui Rico. Zilnic in inchisoare face antrenamente sa nu-si piarda forma fizica, chiar daca si aici este violata de gardieni (o lume urata).

Dar constientizeaza ca are nevoie de ajutor, la mijloc este baietelul ei pe care trebuie cumva sa-l scoata din Columbia sa-l protejeze, nu poate face singura acest lucru. Cere ajutorul celor de la DEA, (Agentia de lupta impotriva drogurilor) din America, chiar daca majoritatea celor de acolo sunt corupti, exista si cativa care sunt curati. Apeleaza la ajutorul lui Ben Forbes, unul dintre sefi DEA. Contra ajutorului dat si protectiei il poate oferi pe Rico Chavez, pe care toti il vroiau, dar toate misiunile de prinderea lui dadusera gres. Stia ca Rico va veni dupa ea si dupa baiat, il puteau prinde in America.

2 (1)Dorinta lui Forbes este de a-l baga in inchisoare pe Chavez, mai ales ca fiul sau murise in urma unei supradoze, dar in acelasi timp era constient ca multi dintre oamenii lui sunt sau pot fi corupti. Atunci apeleza la singurul om incoruptibil, singurul pe care se putea baza , cel mai bun mercenar, cel mai bine platit asasin-Sean Galen. Nu stia daca acesta va accepta misiunea, deoarece Sean Galen nu este un om care sa accepte orice, dar era cel mai bun si printre altele intre ei se instalase un fel de apreciere.

Sean Galen, este un tip dur, este cel mai bun in meseria lui de mercenar, a strans o avere fabuloasa, nu are incredere in nimeni, este un singuratic. In ultima perioada accepta unele misiuni deoarece se plictisea-asta era structura lui. Un barbat atragator, cu relatii pasagere, nu se atasase de nimeni din cauza meseriei pe care o practica. Era greu pentru un barbat ca el sa aiba incredere in cineva, sau sa iubeasca pe cineva. Chiar daca era atragator si deborda de o virilitate inascuta, cand ii vedeai privirea rece inghetai pe loc. Multi spuneau ca te poate ucide doar cu privirea.

Fara sa-si explice, accepta sa-l ajute pe Forbes in misiunea de salvare a Elenei.

Pe parcursul acestei misiuni, cand face cunostinta cu Elena, cu baietelul acesteia, ceva se schimba in Sean. Elena este o femeie dura, o luptatoare la fel ca si el, cu un trecut nu prea frumos si se simte atras de ea. Nu isi face iluzii ca ii va castiga increderea, stie ca ii accepta ajutorul deoarece este la capatul puterilor. Pentru o femeie ca ea sa aiba incredere in cineva insemna sa se dedice cu totul.

Deci cei doi sunt constienti de puterea lui Chavez, ca acesta reprezinta un pericol major pentru ei, incat ajung dupa ce isi da seama ca sunt tradati de toti cei din jur sa nu mai aiba incredere in nimeni, nici macar unul in celalalt.

Elena este o femeie care nu stie ce inseamna placerea actului sexual, ea in permanenta a fost violata, din aceasta cauza trebuie sa spun ca l-am apreciat pe Sean. O doreste, dar o respecta, iar prima lor noapte de dragoste este la consimtamantul Elenei. Cu blandete ii arata si partea frumoasa a actului sexual. Nu imi imaginam ca un astfel de barbat poate fi capabil de tandrete, intelegere si blandete. O face cu fiecare pas sa uite lucrurile urate din viata ei. Si totusi ea nu poate avea pe deplin incredere in nimeni.

Vom asista la o urmarire a Elenei, Sean si baietelul Barry-de catre Chavez, la lupte, la strategii, la tradari si crime. Ce este surprinzator : ca doi dintre oamenii la care nu ma asteptam ii tradeaza. Unul este iarasi fratele ei Luis care este scos la inaintare, si care vrea sa o omoare si sa fure copilul pentru o doza de heroina promisa, iar al doilea este prietenul lui Sean-asasin si el, care zi de zi i-a ajutat in dejucare planurilor lui Chavez. Acesta il rapeste pe baiat si il negociaza pentru o suma fabuloasa de bani.

Va reusi Rico Chavez sa-si recupereze fiul? Elena va capata incredere in omul care isi da seama ca o iubeste? Dar Sean ii va darui increderea lui deplina? Va invata ce este iubirea? Ce atrocitati si la cate crime vom asista? La ce scenarii diabolice si fabuloase sa ne asteptam?

Acum am inteles mult mai bine cat rau pot face drogurile, cate victime colaterale. Ce pot face unii oameni pentru o injectie. Isi poate trada si chiar ucide, sora, mama, tata, nu vad decat nenorocitul drog in fata ochilor. Poate si eu daca as fi avut o putere starpeam aceasta cloaca de distribuitori ai MORTII ALBE. Oameni buni si cata coruptie poate creea banii murdari!!!!!!!

O inteleg pe Elena sa nu aiba incredere in nimeni, deoarece prin ce a trecut, nu cred ca este usor sa poti sa mai ai aceasta capacitate. Pe Sean, l-am adorat pur si simplu, chiar daca te gandesti ca a ucis oameni, el este totusi capabil de tandrete, si bunatate, este plin de umor in ciuda privirii reci afisate, te poti baza pe el. L-am urat pe Rico Chavez, un ticalos barbar, fara inima, un tip inspaimantator, si chiar daca o sa credeti ca nu am eu inima, ma bucur pentru ce i se intampla in final.

8 puncte/10

Autor: Iasmy

untitledAnotimpul iubirii de Jude Deveraux

Titlul original: The Blessing 

Editura: Orizonturi

Traducerea: Chirculescu Carmen

Numar pagini:290

Am citit aceasta carte in perioada in care intrasem in sfera maniei Jude Deveraux-daca ma pot exprima asa. Citeam tot ceea ce aparea la noi, netinand cont de ce si cum sunt, cu o aviditate care semana cu cea a unui infometat. Asa am ajuns si la aceasta carte, care poate nu este una dintre cele mai bune carti ale ei. Nu merita aplauze, dar nici huiduieli. Mi-a placut intr-o oarecare masura, din cauza amuzamentului si a intrigii existente, a personajelor care pe alocuri sunt atipice, dar care te captiveaza. Naratiunea se axeaza pe o poveste de familie, onestitate, umor, viata in general. Ce mi-a placut este faptul ca intalnim descrierea rolului real al unei mame singure, care ar face orice pentru copilul ei, atentia fiindu-i indreptata numai catre puiul ei.

23Amy Thompikins, este o tanara vaduva si mama a unui superb baietei de 6 luni pe nume –Max. In urma cu 2 ani se casatorise cu Billy, un barbat caruia ii placeau drogurile si bautura. Acesta cu ajutorul mamei lui cumpara o casuta in micul orasel Abernathy-Kentucky, orasul lui natal. Dar la patru luni de cand se muta in orasel moare intr-un accident de masina. Fiind beat intra cu masina intr-un pom. Amy ramane singura si da nastere unui baietel-lumina ochilor ei. Billy nu stransese niciun ban, iar Amy este nevoita sa se descurce singura cu copil, casa -si sa se intretina. Este o femeie saraca, dar nu vrea acte de caritate din partea nimanui, incearca sa se descurce cu propriilei forte.

La nastere a fost asistata de medical orasului, David Wilding, care face parte dintr-o familie de oameni instariti, si este vanat de multe femei. Un barbat cu par blond, ochii albastrii si o fata rozalie,si care chiar si la 30 de ani avea chipul unui inger. Doctorul Wilding, cum era cunoscut, se indragosteste de aceasta fata, mandra, plina de umor22 si vivace, dar exista o mica problema-baietelul Max. Ii placeau copii, asta nu era un impediment dar micutul Max era un monstrulet. La cele sase luni devenise gelos pe oricine statea intre el si mama lui. David era timorat de acest mic salbatic, fara pic de constiinta la adresa lui. De cate ori mergea in vizita la Amy, cu gandul ca poate sa o cucereasca, micutul era pe faza. In tot acest timp nu dormea, o juca pe degete pe mamica cu atentia care trebui sa ii fie acordata. David credea ca tipul este de o rautate demonica. Daca o invita in oras copilul mergea cu ei, Amy, nevrand sa se dezlipeasca de el. Va dati seama ca bietul David nu avea nicio sansa sa cucereasca mama atata timp cat micul leut era prin preajma. Ii propune sa-i angajeze o bona, dar este prea mandra sa-i accepte ajutorul.Max ,,Copilul merge cu noi sau nu ne ducem nicaieri.” Lui David ii trebuia macar cateva intalniri in care sa fie singur cu Amy, asa ca ii vine o idee salvatoare-fratele lui Jason. Va trebui sa creeze o poveste din care Amy sa nu para ca este ajutata, ci ca ajuta un biet barbat care sufera.

Dar va trebui sa-l convinga si pe fratele lui sa-l ajute, chiar daca nu va stii el toata povestea creata. Greu dar nu imposibil! Ii trebui doar o saptamana sau doua, pana sa o poata convinge pe Amy ca este indragostit de ea. Ideea este ca: Jason sa fie bona micutului.

Jason Wilding, un stralucit om de afaceri, multimiliardar, un personaj puternic, arogant, dur, inconjurat de femei frumoase si avide dupa bani si faima, de fotomodele care sa-si faca reclama la bratul si in patul lui, nici nu isi imagineaza ca mica lui vacanta in orasul natal il va pune intr-o postura bizara. Era tipul barbatului care pare tot timpul preocupat, iar spancenele negre incruntate de nemultumire ce se uneau cu parul cenusiu si bogat , ii dadea infatisarea unui leu care isi scutura coama. Era de o frumusete aroganta dar care atragea foarte tare femeile din jur. Pe cat de deschis era fratele sau, pe atat de introvertit era Jason. Omul care rezolva totul dintr-o apasare de buton pe tastatura telefonului.

David miza pe faptul ca, Jason ca frate mai mare, de cand mama lor murise isi asumase cumva rolul de a-l proteja si ajuta pe David. Tata lor, afacerist si el muncea 60 de ore pe zi-ca sa spunem asa, iar el era cel care il luase pe David sub aripa lui. Chiar daca parea dur, Jason era tipul omului care nu isi lasa fratele la greu.

24Cand ii spune povestea ca este indragostit si ca vrea ca sa aiba grija de micut, Jason i-a foc.

,,-La ce anume te-ai gandit?

-Sa traiesti cu ea.

-Ce? izbucni Jason, facandu-i pe cei din bar sa se uite la el si la fratele lui. Se apleca spre David. Vrei ca eu sa traiesc cu iubita ta?

-Nu este iubita mea. Oricum, cel putin nu inca. Dar trebuie sa aduc pe cineva in casa care sa-l tina pe copil departe de ea. O persoana in care si ea sa aiba incredere, altfel nu-i va permite sa stea cu baiatul.

-In regula. O voi suna pe Parker si ea poate sa…..

-Nu, tu trebuie sa fii! Nu secretara, nici bucatarul tau, nici pilotul tau si nici menajera ta. Tu!

In New York, Jason, era cunoscut pentru faptul ca niciodata nu se dadea batut in afaceri, dar David era singurul care avea putere de convingere asupra lui. Si, in plus era ceva in Jason care il facea sa doreasca sa duca din nou una din bataliile din viata sa, o batalie pe care o pierduse; datorita unui mic monstru, care nu era nimic altceva decat un copil rasfatat, renuntase la una dintre putinele femei despre care credea ca le-ar fi putut iubi si, multi ani de atunci incoace, regretase faptul ca nu ramasese sa lupte pentru ea. …. Acum se intreba care ar fi fost viata lui daca atunci nu ar fi dat bir cu fugitii si ar fi luptat pentru aceea femeie, daca ar fi avut mai multa minte la 30 de ani.

,, -O voi face, spuse Jason linistit. Voi ramane si voi vedea ce anume pot face pentru a ocupa timpul copilului atunci cand tu iesi cu Amy.

-Nu va fi usor.”

Il duce pe Jason sa-l prezite. Vechiul Salma, casa in care locuia Amy, arata si mai rau decat o cunoscuse el in copilarie. Nu mai fusese zgravit de ani buni, pridvorul mai avea putin si cadea, iar acoperisul era inutil daca ploua. Cand au batut la usa si aceasta s-a deschis, Jason a ramas cu gura cascata, femeia din prag era ceva departe de ce isi imaginase el.

Amy nu arata ca o sirena inselatoare menita sa momeasca barbatii, dar nici ca o femeie care sa inspire cine stie ce sonete. Parul lung era strans la spate si avea nevoie de o baie, ochii negrii mari parca ii cuprindeau toata fata pictata cu niste pete din ceva alb. Era mica de inaltime, trupul fragil si oasele i se vedeau usor prin imbracaminte, aratand clar ca femeie avea nevoie de o masa buna. Dar ce atragea atentia in mod special erau sanii mari, frumos conturati. Cand ii invita inauntru, Jason este si mai stupefiat privind in jurul sau. Paragina! Toate obiectele aratau ca su cum ar fi fost primite de pomana, desperecheate-nimic nu se potrivea cu nimic. Canapeaua uzata, masuta schioapa, tapiterii roase. El care doar si in avion avea tot confortul, aici i se pare ca a intrat in casa groazei. Instinctul este de a-si suna secretara sa mobilize si sa renoveze imediat cocioaba.

Este si mai bulversat atunci cand fratele sau il prezinta ca fiind varul Jason, cu inima ranita din cauza ca fusese parasit de iubita, ca nu are unde sa stea, deoarece isi zugraveste apartamentul- sa stearga urmele infamei care l-a facut sa sufere. Este uluit, incat incepe sa se uite lung la fratele sau si sa banuiasca ca povestea ascunde ceva. Pare furios mai ales cand afla varsta copilului, fratele sau ii lasase impresia din descrierea facuta ca este un pustiulica de cativa anisori, dar afla cu stupoare ca salbaticul micut are doar cateva luni. Cum sa aiba el grija de un bebelus, cum sa schimbe scutece-habar nu avea, credea ca doar trebuie sa se joace cu el. Il ridica de o aripa de David si il scoate afara cerandu-i explicatii.

,,-Ce ai de gand sa faci, de fapt? Si sa nu indraznesti sa ma minti.

-Nu-ti puteam spune despre ce este vorba, caci ai fi sters-o imediat inapoi cu blestematul ala de avoin. Dar, de fapt, nu te-am mintit. Doar am omis unele amanunte. Si nu esti tu acela care spune mereu ca un barbat nu trebuie sa dezvaluie totul?…..

Jason il insfaca de brat si ii spuse:

-Trebuie sa intelegi ca nu pot respecta aceasta promisiune. Puteam avea grija de un baietel, dar acesta este…David, acesta este un bebelus in scutece.

Si tu esti prea bun pentru a schimba scutece, nu-i asa? Bineinteles, marele si bogatul-suiera printre dinti-Jason Wilding este prea bun pentru a schimba scutecele unui copil……”

Jason, realizeaza in final ca nu mai are nicio scapare-daca vrea sa isi ajute fratele-si accepta. Se va descurca el cumva-dar cum?

Se vede instalat intr-o camerea urata tare cu cel mai ingust pat posibil, cu o patura veche, iar singura mobile era o cutie de carton pusa cu gura in jos pe post de masuta. Asta este ! Va trebui sa suporte o vreme. Maine isi va trimite secretara sa-i cumpee o patura electrica se gandeste-dar stai -trebuie sa para un amarat nu potent finaciar. Se arunca in patul rece dar somnul il ocoleste. La un moment dat al noptii aude un zgomot ca un razuit. Incearca sa depisteze de unde vine sunetul si ajunge in fata usii dormitorului femeii. Fara sa vrea pasii il duce inauntru si o vede pe aceasta dormind, iar langa pat intr-un tarc demodat misca ceva care semana cu un ursulet. Isi scutura capul si clipeste uimit, cand vede ca ursuletul ii zambeste. Vede clar doi dintisori, si fara sa se gandeasca ce face se apleaca asupra lui. Se asteapta ca acesta sa tipe si sa urle asa cum fusese descris de fratele lui, dar surpriza micutul ii zambeste din nou si intinde manutele catre el. II mangaie si ii ciupeste fata dar este fericit si calm, iar cand Jason il aranjeaza in pat langa mama si il acopera bine spunandu-i: “-Acum incearca sa dormi, copilul clipeste la el, se rasuceste pe o parte si adoarme imediat.” Intre cei doi -copil si adult se va strabili cea mai frumoasa relatie, si probabil ca este singurul barbat pe care Max il va accepta.

Dar intr-una din zile cand Amy plaeaca la intalnire, dupa ce Max adoarme, Jason isi ia telefonul si incepe sa-si anunte secretara ca va lipsi o vreme. Cufundat in convorbire nu aude cand cel mic incepe sa planga si nici ca mama venise acasa si era furioasa. Ca o leoaica il acuza ca i-a lasat copilul de izbeliste si il concediaza. Cum? El nu era concediat de nimeni, el era cel care concedia pe cineva. Si cand furioasa ii mai spune sa stea linistit ca secretul lui va fi in siguranta este deja in culmea furiei. Il va omora pe fratele lui cand il va prinde deoarece nu i-a spus toata povestea.

Era homosexual si el nu stia?! Fusese parasit de iubit si acum era distrus? Asta ii spusese David lui Amy. Va face prapad cand il va prinde, dar acum va trebui sa-si ceara iertare pt, neglijenta asupra micutului.

Intr-un final este iertat, mai ales ca cel mic era linistit in prezenta lui. Era nevoie doar de un singur cuvant al lui Jason, ca micul Max nici nu protesta. Uimire totala!

Povestea decurge frumos, cu mult umor si cu atractie din partea celor doi adulti, unul fata de celalalt. Jason se gandea deja sa renoveze casa, sa o ajute, sa-i cumpere mobile. Era atras de aceasta femeie care nu era chiar o frumusete, dar ceva din felul ei ii starnea vise si dorinte crezute pierdute. Farmecul irezistibil al acesteia il va transforma pe durul om de afaceri intr-un alt iremediabil indragostit. Amy, si ea este incet, incet atrasa de el, dar se gandea cu groaza ca este homosexual si ca pe el nu il intereseaza femeile. Asata pana cand prinde un ziar si vede fotografia marelui miliardar la brat cu o superba femeie. Articolul il prezenta la adevarata lui valoare pe puternicul om de afaceri. Incepand din acest moment totul se schimba.

Ce credeti? Pe cine alege Amy, dintre cei doi frati? Ce va face David? El este oare cel ales? Cum se va rezolva totul? Oare, Jason va putea sa iubeasca si sa se ataseze de cineva cu adevarat? Cum reactioneaza Amy, cand el ii face mici cadouri? Intelege oare omul de care ea se indragosteste ca trebuie sa-i respecte independenta? Acel cineva, va ingenunchia in fata ei? Care sunt aspiratiile lui Amy, si cat de departe va ajunge ea. Iata cateva intrebari la care veti primi un raspuns sau poate ca l-ati primit deja, daca ati citit cartea.

O poveste draguta si captivanta, presarata cu umor, aroganta, iubire, putere de decizie, intelegere, si mai presus de orice ideea ca partea materiala nu are nicio valoare daca esti singur.

8 puncte/10

Autor: Iasmy

by -
12

Jocul destinului de Nora Roberts

Titlul in engleza : Three  Fates

Numar pagini: 504

Editura Orizonturi

Traducere: Mihnea Columbeanu

Voi incerca sa fac o recenzie, la o autoare preferata de mine.Nici de data aceasta nu m-a dezamagit. In aceata carte Nora Roberts ne arata cum trei parce/ursitoare detin controlul vietii si a mortii pe pamant,dar omul este cel care isi aranjeaza firul vietii atat cat este el.

Vreau sa va spun despre una dintre eroine, Rebecca, cum o sfatuieste parcele in vis:,,-Prima parca care tine un fus,a vorbit.Eu depan firul,dar tu faci din el ce doresti.A doua parca tinea o panglica de argint pentru masurat si a spus:,,Eu marchez lungimea,dar timpul tu il folosesti”,iar a trea,cu foarfecele ei de argint,mi-a spus asa:,,Eu tai firul,caci nimic nu poate dura vesnic.Nu irosi ceea ce primesti”.

Am vrut sa pun acest citat care sta la baza cartii,dar si a vietii in general in opinia autoarei.

Cele trei parce care sunt de fapt trei statuiete de argint turnate pe muntele Olimp,reprezentand cele trei ursitoare: Clotho,care toarce firul vietii, Lachesis,care il masoara, si Atropus,care il taie si ii pune capat.

Aceasta imbinare de mitologie care o are autoarea,da unele raspunsuri vietii. La fel cand ne nastem,cat traim si cand murim,totul are ceva bine stabilit dinainte,ca o tapiserie care isi tese incet modelul- asa suntem noi firele ei.

Subiectul cartii noastre ne dezvaluie tragediile prin care trec,dar si crimele care se comit,pentru a putea reuni cele trei parce impreuna.

Actiunea incepe cu 90de ani in urma,cand Henry W.WYLEY are dobandita prima parca si impreuna cu sotia se indreapta spre Europa pentru descoperirea celor 2 parcii. Tragedia se intampla in apropierea tarmului Irlandei,cand vasul de croaziera Luisitania este torpilat de catre nemtii si in 20 de minute se va scufunda ucigand peste 1000 de oameni.

In acest interval de timp, Felix Greenfild, un hot, fura parca de la Henry si o pune la el in buzunar. In timpul cand va incerca sa scape de pe vas el ajuta pe Steven Edward Cunningham al Treilea si pe mama acestuia sa se salveze de la inec.Aceste toate fapte au o stransa legatura cu urmasii lor,de parca ursitoarea a harazit totul dinainte.

Cand stra-stra nepotul lui Felix,Malachi Sullivan arata parca care se credea pe fundul oceanului, lui Anita Gaye,aceasta o fura si o duce la New Iork.Aceasta vaduva bogata,care s-a casatorit pentru bani,si cu cineva mult mai in varsta,are ambitii si orgolii mult prea mari care o vor duce la pierzanie in final.

Cand stra,stra-nepoate lui Henry,Tia March ajunge in Irlanda, Malachi o abordeaza cu scopul de a descoperi ceva care sa il duca la cele doua parce nedescoperite,intre ei se tese o poveste de dragoste cu suisuri si coborasuri. Ea era ipohondra,alergica la orice,timida cu straini,aceste fapt datorandu-se mamei sale care tot timpul era bolnava inchipuita. Ei vor incerca sa recupereze prima parca.

A doua parca va aduce impreuna pe o fiica rebela a unor oameni bogati,dar prin razvratirea ei ajunge sa danseze la bara in Cehia-Cleo Toliver care detine fara sa isi dea seama ceva foarte valoros,pentru care fuge prin toata Europa cu Gideon Sullivan,dupa care vor pleca in America pt.a reusi sa aduca parcele impreuna.

A treia parca ii va reuni pe stra,stra-nepoata lui Felix, Rebecca,cu stranepotul baietelului salvat pe vasu naufragiat,cu Jack Burdett,cel care detine o importanta afacere cu sisteme de siguranta,dar detine si a treia parca.

 Recenzie cititor: Nicol

La balul Farthingale, Arabella Templeton este asaltată de o serie de domni, dornici să-i intre în grații, dar ea este plictisită de aceste insistențe.

Pariul de Samantha James

Titlul în engleză: The Perfect Groom

 Număr pagini : 344

 Editura Orizonturi

Traducere : Petruța Ionescu

Anul 2007

Cartea am citit-o la recomandarea unei prietene, nici nu auzisem de această autoare și am zis, de ce nu, să văd ce iese. Am fost plăcut impresionată încă de la început, personajele sunt adorabile. Justin are impresia că e un Don Juan insensibil și pus pe rele, iar femeile nu-i rezistă. Părerea i se schimbă când dă peste Arabella, o tânără frumoasă cu care are multe lucruri în comun, dar nu vrea să le vadă. Amândoi au un farmec aparte și sunt originali, la tot pasul se contrazic și fiecare își dorește să aibă ultimul cuvânt. Sunt conștienți că e o relație (aproape) imposibilă, dar neprevăzutul îi apropie, o serie de factori le da ocazia să se cunoască și să se descopere dincolo de aparențe. Dacă vor reuși sau nu să își dea seamă de adevărată esența a relației lor, rămâne să descoperi.
 
 Justin Sterling este cel mai mic copil al marchizului de Sterling. A reușit de mic să provoace antipatia tatălui său, singura lui vină era că semăna foarte bine cu mama sa care îi părăsise pentru un alt bărbat. Ura tatălui său a fost atât de evidența încât se manifesta doar asupra lui Justin, el îi amintea în fiecare zi că era un bărbat înșelat. Ochii verzi, părul negru și zâmbetul inocent de copil au fost motive importante pentru a-i stârni furia din orice. Justin era conștient de acest lucru și îl provoca frecvent. De mic a avut un temperament puternic și și-a impus să nu plângă niciodată.

Peste ani, tatăl sau își arată ura din ce în ce mai des, iar Justin, acum în vârstă de 17 ani îi răspunde cu aceeași metodă, nu-i mai spune tată și se ceartă de fiecare data. Într-o noapte, Justin se întoarce băut acasă și se ceartă serios cu tatăl lui, aruncându-și cuvinte grele, acesta face un atac de cord și moare. Se simte vinovat și preferă să nu spună nimănui ceea ce făcuse, nici măcar fratelui său Sebastian care îi era apropiat.

Londra, 1817

După câțiva ani, petrecuți în străinătate, Justin Sterling se întoarce în înaltă societate. Își face apariția, așa cum obișnuia, la clubul White. Aici atmosferă este tensionată, se făceau pariuri pentru a cuceri o tânără cu părul de foc, înaltă, frumoasă, ce fusese numită Inaccesibila (refuzase 3 cereri în căsătorie în 2 săptămâni).  Gideon, prietenul lui Justin, îl pune la curent cu noutățile și îl stârnește să facă un pariu pentru a cuceri fecioara de gheață. La început ezită, dar văzând că 5 bărbați sunt dornici să o cucerească ceva îi atrage atenția, vrea să cunoască acea tânără cu părul de foc. Condiția era să ajungă în patul ei în maxim 1 luna și să aducă o suvinta din părul ei unic în societatea londoneaza. Face pariul, dar numai cu Gideon, era singurul implicat în acest joc.

La balul Farthingale, Arabella Templeton este asaltată de o serie de domni, dornici să-i intre în grații, dar ea este plictisită de aceste insistențe. Nu se simte confortabil, o deranjează că e singură tânără înaltă și cu părul roșcat, dar și sinceritatea ei reprezintă un impediment pentru bărbați, e o persoană directă care nu ezită să spună ceea ce gândește. Arabella era fiică unui vicar și primise educație în Anglia, călătorind o bună parte din timp prin India și Africa, acum locuia cu mătușă Grace și  unchiul Joseph, părinții ei încă mai erau plecați în străinătate. Scopul lor era să o ajute să-și întemeieze o familie cât de curând, dar Arabella dorea să se căsătorească din dragoste.

De îndată ce Justin ajunge la bal, constată că tânără ce trebuie cucerită e nimeni altă decât Arabella Templeton (în copilărie această se răzbunase pe Justin pentru că făcuse o față să plângă și l-a înțepat cu un ac în pantof pe când stătea pe un scaun). Arabella și Justin sunt un cuplu potrivit în ochii tuturor, dar cei doi  tot timpul se contrazic, profită de orice ocazie pentru a-și arunca cuvinte grele. Totuși, atracția dintre ei este puternică, dar nu vor să recunoască, afirmă că nu se suportă, dar de fiecare dată când sunt la invitați la petreceri se caută din priviri și sunt nerăbdători să se reîntâlnească. Destinut le-a rezervat numai surprize și din datorită imprudenței, ajung să fie remarcați chiar de mătușa Arabellei în momentul când se sărutau afară, pe terasă. Justin este forțat de împrejurări să-și asume responsabilitatea și trebuie să se căsătorescă.

Ce se va întâmpla cu cei doi? Se vor schimba după căsătorie? E atracție sau un început de dragoste? Cum va reacționa Arabella când va afla că totul a început de la un pariu? Îl va putea ierta? Justin va putea să discute cu cineva despre secretul ce îi macină sufletul? Va reuși să se ierte pentru ceea ce I-a provocat tatălui său?

Recomand această carte pentru că cele două personaje suferă, deși par încrezătoare și puternice, amândoi urăsc înfățișarea pe care o au. El e măcinat de trecut și de vorbele tatălui său, ea detestă că e înaltă, are părul ca un morcov și pistrui. E o carte foarte interesantă cu multe replici piperate ce binedispun. Dacă îți dorești să te relaxezi, acum este momentul oportun.

9.5 puncte /10

Autor: Mili

La vanatoare de barbati de Linda Howard

Titlul in engleza: Open Season la-vanatoare-de-barbati

Numar pagini: 327

Editura Orizonturi

Traducere: Ioan Daniela

Carti scrise de Linda Howard

Am asteptat cu atata nerabdare aceasta carte, iar cand am intrat in posesia ei am zis, waw, ce norocoasa sunt ca am primit-o la timp. Entuziasmul meu intotdeauna e mare cand citesc Linda Howard, stie cum sa surprinda emotiile, cum sa ma tina in suspans, sa descrie trairile personajelor.

Din pacate, „La vanatoare de barbati” nu m-a impresionat atat de mult pe cat speram, a fost o lectura placuta, dar nu impresionanta, actiunea domoala, trairile personajelor n-au fost atat de intense.

Daisy Ann Minor se trezeste intr-o dimineata si constata ca a implinit varsta de 34 de ani, iar viata ei nu are pic de stralucire, era doar „o bibliotecara nemaritata, nesarutata, provinciala” ce locuia cu mama si matusa ei, amandoua vaduve. Totul era banal si plictisitor in viata ei, coafura, hainele, iar ea decide ca trebuie sa faca o schimbare. „Disperarea” devenise „o muza inspiratoare” isi dorea sa inceteaze sa fie o persoana cumsecade, isi dorea o transformare radicala. Gandurile ii sunt ascultate de catre mama si matusa ei (jurase sa nu mai poarte in viata ei pijamale de tercot)  si in dar de ziua ei primeste un halat si un combinezon din matase si dantela. Emotionata de acest moment, da curs planurilor ei si le anunta ca vrea sa se casatoreasca, sa isi schimbe imaginea si sa se mute singura. Daisy s-ar fi asteptat la o reactie neplacuta, dar nici pe departe, ele se arata atat de nerabdatoare sa o ajute de parca ar fi asteptat demult o asemenea revelatie. Pentru inceput, Daisy vrea sa isi gaseasca o locuinta cu chirie in micul oras de provincie Hillsboro, insa nu are multe optiuni si dupa incercari esuate va inchiria o casa intr-o zona nu tocmai sigura, dar aceea era tot ceea ce putea obtine si nu putea amana, schimbarea trebuia facuta rapid.

In timpul acesta la biblioteca isi face aparitia si Jack Russo, seful politiei locale, un barbat bine, atletic, „cu gatul gros si umerii largi”, dornic sa se inscrie la biblioteca virtuala. Daisy se straduieste sa fie amabila, dar atitudinea lui ii starneste neplaceri, se simte sufocata de prezenta acestuia in timp ce stau pe 2 scaune alaturate, il face observatie cand se simte privita insistent, de parca ar fi murdara sau vreun criminal. Chiar daca isi cere scuze pentru comportamentul nepotrivit, Jack nu se poate stapani sa o privesca si astfel face alte greseli nevinovate.

Hillsboro era un oras linistit de provincie, fara prea multe de oferit cetatenilor, fara baruri si cluburi de noapte, iar primarul Temple Nolan se straduia sa tina drogurile departe de cetateni, de aceea il numise pe Jack Russo sef al politiei locale, datorita experientei  acumulate in Chicago si New York. Primarul era la al treilea mandat, cunoscut si apreciat de cetateni. In spatele imaginii sale de cetatean model, se ascundea un om cu totul diferit,  ajungand sa fie implicat in afaceri cu droguri si trafic de carne vie.

Linistea lui Temple Nolan este tulburata de Glenn Sykes, un colaborator ce il anunta ca a gasit trupul unei tinere ce a murit de suprodoza, iar urmele arata ca Mitchell (obisnuia sa puna droguri in bautura fetelor ce le agata prin baruri si apoi le viola cat erau inconstiente) este vinovat. Pentru a nu i se strica afacerilor Temple ii da ordin lui Sykes sa scape de cadavru si sa  il „aranjeze” pe Michell ca sa nu le mai tulbure apele.

Daisy decide sa recurga la economiile stranse si sa inceapa procesul de transformare, dar da dovada de incapatanare si pentru moment isi cumpara singura cosmetice si se gandeste sa isi schimbe culoarea parului la o coafeza din oras, dar dupa incercari esuate matusa ei o sfatuieste sa apeleze la Todd Lawrence, un barbat singur de varsta lui Daisy, dar pe care il constiderau stilat si homosexual. Accepta cu greu, insa alegerea s-a dovedit foarte buna, ii arata cum sa se machieze, o duce in alt oras la coafor si ii recomanda sa isi schimbe culoarea parului de la saten la blond, iar o schimbare trebuia sa fie completa doar cu haine si accesorii noi. Rezultatul a fost mai mult decat placut, un rasfat total ce putea fi sarbatorit doar cu o iesire intr-un club. Chiar daca era obosita de la cumparaturi, Daisy asculta sfatul lui Todd si merge in Buffalo Club.

Entuziasmata de schimbarea produsa (nici macar mama ei n-o recunoscuse cand intrase in casa) Daisy merge in sfarsit la vanatoare de barbati, dar cu certitudinea ca va atrage atentia. Invitatiile la dans nu intarzie sa apara si cativa barbati incearca sa-i capteze atentia, unul dintre ei este chiar Michell destul de dornic sa-i ofere ceva de baut, Daisy accepta, dar in timp ce il astepta un barbat o cuprinde de mijloc si „o aseaza in poala lui”. Speriata, incearca sa se ridice, dar instinctiv se sprijina in locul in care se uneau picioarele si se lasa cu toata greutatea lui. Omul scoate un tipat ascutit, Daisy la fel, iar in acest interval se produce o incaierare si se trezeste in mijlocul conflictului, oamenii se grabesc sa iasa, iar ea este ajutata sa iasa de catre un necunoscut. Abia cand ajunge spre iesire constata ca este chiar ofiterul, Jack Russo. Amandoi au parte de aceeasi surpriza. Jack este surprins sa o vada in club, dar si de schimbarea brusca de imagine, iar ea nu se astepta sa dea tocmai acolo de acest barbat nesuferit. O sfatuieste sa plece rapid, inainte de a veni politia si sa dea declaratii.

Jack Russo se afla in acel bar pentru a face anumite cercetari in mod neoficial despre amploarea ce o avea GHB, un drog nou aparut pe piata, dar si moartea suspecta a tinerei gasite de curand. A doua zi dupa incident, s-a simtit dator sa o caute pe Daisy acasa si sa o informeze in legatura cu riscurile ce si le asuma prin cluburi. Daisy este surprinsa sa il vada pe Jack si isi face griji mai ales ca o invita la o plimbare cu masina. Inainte de a afla anumite detalii, ii da ceva dureri de cap ofiterului, dar in acelasi timp ii starneste interesul. La intoarcere, Daisy este asteptata de Beth, sora ei, venita impreuna cu familia, iar Jack este invitat de catre matusa Jo la o inghetata facuta in casa. Dupa mai multe discutii purtate, Daisy nu se poate abtine si le explica ceea ce s-a intamplat la club si despre avertismentele lui Jack, familia este socata, dar in acelasi timp incantata ca un barbat o proteja.

Daisy isi continua planul initial si hotaraste ca e timpul ca barbatii singuri din Hillsboro sa afle ca e interesata de o relatie si merge sa cumpere un pachet mare de prezervative chiar de la farmacia Barbarei Clud, cunoscuta in oras pentru „discretia” ei. Destul de stanjenita de acest lucru, Daisy constata ca in spatele ei se afla chiar Jack si brusc devine interesat de cumparaturile ei. Se simte deranjata de gestul lui pentru ca oamenii vor pretinde ca au o relatie si astfel barbatii disponibili vor evita sa o curteze pentru a nu intra in conflict cu seful politiei.

In acest interval, Daisy Minor reuseste sa se mute in noua locuinta si profita din plin de libertate, de aceea face o noua incercare si revine la Buffalo Club. Are putine emotii, mai ales ca trebuie sa se intalneasca cu barbatul ce l-a lovit in testicule si petrece cateva minute in masina incurajandu-se. Atentia ii este atrasa de trei barbati care ies din local (cel din mijloc ii era cunoscut) si se indreptau catre o masina. Dintr-o alta masina a mai coborat un al patrulea barbat si toti se indreptau catre o camioneta. Intre timp, Daisy se tot uita in directia barbatilor si asteapta linistita sa se elibereze parcarea pentru a intra in club. La un moment dat constata ca unul dintre barbati parea beat turta pentru ca era sprijinit de alti doi si il asezau in spatele camionetei, probabil era lesinat sau adormit. Dupa atata asteptare, Daisy in sfarsit isi face curaj si intra in club fara sa stie ca e urmarita de la distanta de Glenn Sykes, iar ceea ce vazuse era de fapt o crima. De indata ce intra in atmofera clubului, isi propune sa fie precauta si sa nu starneasca alte conflicte. La fel ca si data trecuta, se starneste o noua cearta si este nevoita sa plece, dar acum nu mai este singura, ci insotita de Jack, aflat intamplator la momentul potrivit. O sfatuieste sa plece, dar pentru mai multa siguranta o  conduce pana acasa, fiind tot timpul cu masina chiar in spatele ei. Daisy este nemultumita de atitudinea lui exagerat de protectoare si ii reproseaza ca nu stie sa pastreze distanta regulamentara in trafic, Jack se enerveaza, coboara din masina si o forteaza sa faca la fel. Probabil ar fi continuat cu reprosurile, dar Jack isi asculta instinctul si o saruta cu pasiune.

Ce se va intampla cu Daisy, va realiza la timp ca a fost martora unei crime? Va reusi Jack Russo sa fie alaturi de ea si sa o salveze din alte situatii neplacute, la fel ca pana acum? Cei doi vor avea o relatie? Cate victime vor mai fi pana vor prinde aceasta mafie a drogurilor?

Daca vrei sa descoperi ceea ce se intampla cu adevarat in spatele unor oameni, atunci trebuie sa citesti aceasta carte. Personajele sunt construite de asa natura incat lupta sa pastreze aparentele si sa arate semenilor doar ceea ce vor sa vada.

Nota 9/10

Autor: Mili

Intre dorinta si pericol de Linda Howard

Titlul in engleza: All the Queen’s Men

 Numar pagini: 311

 Editura Orizonturi

 Traducere: Mihaela Marculescu

Anul 2004

Seria CIA’s Spies : Periculos de indragostita, Intre dorinta si pericol, Kiss Me While I Sleep

Carti scrise de Linda Howard

„Intre dorinta si pericol” este al doilea roman din seria CIA’s Spies, un bestseller apreciat, plin de suspans si actiune in stilul deja cunoscut al autoarei Linda Howard.

Daca vrei sa patrunzi in lumea secreta a agentilor CIA si sa descoperi pas cu pas de ce sunt in stare, atunci sigur vei citi cu sufletul la gura ceea ce se intampla.
In acest roman vei gasi personaje foarte puternice antrenate sa isi controleze impulsurile si sentimentele. Intr-o lume in care totul e in alerta si trebuie sa fie cronometrat pentru a se desfasura la secunda, nu sunt admise greseli, iar daca apar ele vor fi folosite ca o arma impotriva dusmanului pentru ca misiune sa fie un succes.

Totul a inceput in anul 1994. Cinci agenti platiti de CIA (Darrell Tucker-conducatorul echipei, Dallas si Niema Burdock, Hadi si Sayyed) sunt trimisi in Iran pentru a distruge o fabrica ce producea antrax menit sa ajunga intr-o baza terorista din Sudan. Pentru a evita un razboi inutil aleg sa plaseze explozibili in fabrica pe timpul noptii. Toti sunt foarte bine pregatiti si isi cunosc atributiile, dar ceea ce trebuie sa faca implica multe riscuri si sunt instruiti sa isi asume orice consecinta in cazul in care planul esueaza si sunt descoperiti. Niema si Dallas Burdock erau proaspat casatoriti si in loc sa plece in luna de miere au ales sa participe la aceasta misiune, in fond faceau ceea ce le placea. Dallas, Sayyed si Hadi sunt desemnati sa intre noaptea in fabrica si sa plaseze bombele, iar Tucker si Niema sa ramana in baraca improvizata. Au parte de o surpriza neplacuta (cladirea ar fi trebuit sa fie goala), insa planul trebuie dus la bun sfarsit, au loc schimburi de focuri si explozibilul este plasat cu intarziere. Sayyed este impuscat mortal, Dallas este nevoit sa apare spatele celuilalt coleg, dar este impuscat in burta. Constient ca ranile sunt grave si nu poate fi salvat, isi anunta seful prin statie, il roaga asa aiba grija de sotia lui, iar Tucker ii ordona sa detoneze bombele si sa distruga tot. Din pacate, Tucker nu era singur, intreaga discutie este ascultata de Niema care sufera un soc, nu-i vine sa creada ca nu poate face absolut nimic pentru Dallas, totul pare ca se naruie in jurul ei. Dupa explozie, Tucker ia proviziile, distruge probele si face o ultima verificare la fabrica pentru a fi sigur ca misiunea este indeplinita. Planul lor este sa ajunga cu bine in Turcia. Pe parcursul calatoriei Niema n-a plans, n-a vorbit si n-a dormit, executa ceea ce i se spune ca un robot, fara sa comenteze. Tucker stie ca nu este suficient doar sa o hraneasca, trebuie sa si doarma, iar ultima solutie sunt somniferele. Eforturile lui dau roade si dupa cateva zile de chin, ea ajunge in siguranta acasa.

La 5 ani de la aceasta misiune, John Medina (Tucker) se intalneste cu Frank Vinay-director adjunct operational in cadrul CIA pentru a discuta despre avionul detunat in Atlanta, Georgia. La 33 de minute de la decolare a explodat, iar toti cei 263 pasageri au murit. Totul este extrem de dubios, in cutia neagra nu se gasesc indicii suspecte, iar explozibilul folosit ajunsese la bordul avionului fara a fi depistat de aparatele cu raze X din aeroport. Planul este de a descoperi sursa acestui explozibil intitulat RDX, iar persoana cheie este un francez, Louis Ronsard un om de legatura intre organizatiile teroriste. Pe langa acest subiect destul de controversat, John vrea sa afle anumite de detalii despre niste vechi prieteni, printre care si Niema. Frank il cunoastea foarte bine pe John, era un agent folosit pentru actiunile „inexistente”, iar numele lui era folosit in soapta de catre colaboratori, stia ca singura lui slabiciune putea fi considerata Niema. De la acea misiune, John a fost ingerul anonim, tot timpul s-a interesat de ea si a avut grija sa fie protejata. In acesti ani, Niema a lucrat in cadrul unui departament tehnic, fiind experta in electronica, dar nu se casatorise, locuia singura si aparent avea tot ceea ce isi dorea.

Frank ii pregateste o surpriza lui John Medina, a doua zi o invita si pe Niema la resedinta lui din Washington, amandoi au parte de un soc, dar pregatirea ii ajute sa isi mascheze sentimentele si sa isi tempereze reactiile. John ii dezvaluie adevarata identitate si ii propune sa iasa din zona de confort si sa ii fie partenera in aceasta misiune, initial refuza, dar pe parcurs isi va da seama ca ii place la nebunie riscul si doar asa se simte in elementul ei, tot ceea ce facuse pana atunci nu o implinea. In fond, John avea nevoie de o femeie frumoasa, atragatoare, sa vorbeasca franceza si sa ii starneasca interesul lui Ronsard pentru a o invita la petrecerea pe care o organiza. Misiune ei era sa plaseze un dispozitiv de ascultare, iar John sa copieze anumite informatii secrete din calculatorul lui Ronsard. S-ar fi descurcat si singur, dar Niema intotdeauna l-a atras si gandul ca ea il uraste (in Iran ii odonase sotului ei sa se sinucida) l-a tinut la distanta, acum insa este din nou aproape, singura si nu vrea sa o lase sa scape, o doreste prea mult si vrea sa o cucereasca.
Niema accepta riscul si incepe pregatirile cu John.

Ce se va intampla cu cei doi, vor reusi sa duca misiunea la bun sfarsit fara complicatii? Niema isi va da seama ca intre ei exista o atractie, va avea curaj sa recunoasca? Niema va reusi sa-l convinga pe Ronsard si sa o invite la petrecere? Isi vor juca rolurile de asa natura incat sa nu starneasca banuieli? Ce fel de om este Louis Ronsard? Cum va patrunde John Medina in casa acestuia fara sa starneasca banuieli? Ce planuri are cu Niema? E suficient doar sa isi joace rolul sau isi depaseste limitele impuse? Cum este sa fii agent CIA si sa traiesti totul la limita? In aceasta lupta continua pentru supravietuire, intre misiuni secrete si viata pe muchie de cutit, mai este loc si pentru iubire?

Cartea primeste indiscutabil nota 10 pentru adrenalina, actiune, suspans si situatii absolut imposibile ce te tin in garda si te fac sa uiti de trecerea timpului.

 9.7puncte /10

Autor: Mili

Jocul mortii de Linda Howard

Titlul in engleza: Mr. Perfect

Numar pagini: 377

Editura Orizonturi

Traducere: Petruta Ionescu

Anul 2006

Carti scrise de Linda Howard

Jocul mortii este prima carte de Linda Howard pe care am citit-o, la inceput din simpla curiozitate, sa ma conving daca autoarea este asa grozava.

Actiunea se petrece in Warren, Michigan, anul 2000, Jaine Bright este o femeie singura in varsta de 30 de ani,  mutata de curand intr-un cartier linistit, cu case vechi, in stilul anilor ‘40. Bucuria de a fi la casa ei nu dureaza mult pentru ca ii va fi tulburata de “vecinul sau, oaia neagra a cartierului”, un barbat galagios care este pe punctul de a-i transforma viata intr-un cosmar. Noaptea nu se poate odihni din cauza zgomotului pe care il face la ore tarzii, masina ii scoate un zdranganit de la toba de esapament, tranteste usile, uita sa stinga lumina pe veranda, iar toate acestea chiar sub geamul ei. Jaine are impresia ca are de-a face cu un betiv ursuz si uracios, implicat in afaceri ilegale. BooBoo, motanul parintilor ei are grija sa se razbune pe masina vecinului lasand urme de labute pe capota masinii, iar acesta reactioneaza de parca ar fi avut „un Rolls nou-nout”, nu doar o masina veche si ruginita. Poate ca lucrurile ar fi stat bine, dar parca necazurile se tin lant de ea si intr-o dimineata grabindu-se sa faca totul rapid pentru ca intarziase, ghinionul face sa loveasca cu masina tomberonul vecinului si sa scoata un zgomot pe masura. Vecinul adormit si furios isi face simtita prezenta si Jaine rabufneste, pune punctul pe „i”, isi spune nemultumirile, mai ales ca in acea dimineata intarziase din cauza lipsei de somn provocate tot de „nemernic”. Dupa o intreaga avalansa de acuzatii, afla un lucru care o surprinde, se pare ca barbatul transpirat, nebarbierit si jegos este politist.

 Aceste mici picanterii matinale fac deliciul prietenelor lui Jaine. In fiecare vineri seara ea obisnuieste sa ia cina impreuna cu Marcie, T.J. si Luna. Cele 4 prietene par sa aiba in comun doar locul de munca, insa la o privire atenta fiecare a suferit sau sufera din dragoste. Inevitabil ajung sa discute despre barbati si asa intocmesc in gluma o lista a calitatilor barbatului perfect. Si-ar dori sa fie de incredere, amabil, cu slujba sigura, bun de privit, exceptional la pat si de ce nu…cu un plus anatomic. Intr-un moment de slabiciune, Marci arata lista si se distreaza copios cu o cunostinta ce lucreaza la un ziar si astfel conversatia lor ajunge publica, fara a dezvalui si numele lor, doar intitulandu-le sugestiv A, B, C, si D. Lista va ajunge in media si devine un subiect de discutie destul de incitant.

Intre timp, Jaine incearca sa evite conflictele cu vecinul, pentru inceput ii cumpara o noua pubela, el isi repara toba de esapament a masinii, iar in zilele libere se straduieste (la cererea lui) sa nu faca zgomote puternice pentru a se putea odihni. Totul ar fi putut mers bine, dar necazurile nu intarzie sa apara. Jaine este martora fara voie la un accident in cartier, un sofer beat loveste masina unei doamne ce era parcata regulamentar. Soferul se enerveaza si tranteste la pamant femeia. Jaine este revoltata de gestul lui, mai ales ca de fata erau si cei 2 copii ai femeii si ii ia apararea, incepand sa loveasca barbatul. Conflictul ia amploare si martorii constata ca e nevoie de ajutorul politiei, dar si de vecinul lor Sam Donovan. Din fericire, oficialitatile ajung la timp si soferul violent este arestat, iar Jaine constata ca gestul ei de nebunie nu are consecinte, doar vanatai si rani usoare. Acest eveniment neplacut a adus cu el o noutate, Jaine face cunostinta cu vecinul ei Sam Donovan. Incetul cu incetul se straduiesc sa poarte discutii civilizate, dar intre ei exista o tensiune evidenta, o atractie ce se va intensifica destul de repede.

 Desi Jaine este ingrijorata de lista ce a fost publicata in presa, dar si de consecintele ei, mai ales asupra prietenelor ce sunt implicate in anumite relatii, ea are timp sa se bucure si de mici intamplari ce au menirea de a o binedispune. Vecinul ei, Sam, un barbat lipsit de inhibitii ii place sa se bucure de confortul casei si ii ofera fara sa vrea intr-o dimineata, o imagine completa a trupului sau gol. Jaine il admira prin geam, iar intr-un final reuseste totusi sa-l avertizeze sa traga draperiile.

Pe parcurs, Sam sparge gheata dintre ei si dupa un prim sarut isi dau seama ca isi doresc mult mai mult decat atat.

In tot acest interval, discutiile pe langa lista cu calitatile barbatului perfect nu se opresc, din contra, reporterii afla cum se numesc femeile ce au intocmit-o si sunt invitate inclusiv la emisiune tv. Initial ezita sa participe, dar se razgandesc si isi vor spune punctul de vedere, sperand ca astfel  vor reusi sa linisteasca presa. Totusi ele nu vor dezvalui public un detaliu destul de important cine este A, B, C si D. Probabil tertip starneste curiozitatea unui necunoscut care le suna acasa intrebandu-le ce litera sunt.

Lucrurile din pacate vor lua o intorsura neasteptata, iar intr-o seara Marci va fi omorata. Ceea ce la inceput a fost doar un simplu amuzament, pe parcurs se va transforma intr-un joc al mortii, iar spaima le va pandi la tot pasul.

Cine le doreste moartea? De ce criminalul doreste sa afle cine este A,B,C,D, oare a fost deranjat cu ceva? Criminalul este cineva apropiat lor? Vor reusi sa depaseasca durerea si sa descopere adevarul la timp inainte de a mai ucide pe cineva? Sam si Jaine vor ajunge sa aiba o relatie serioasa sau moartea ii va desparti inainte sa afle?

Linda Howard este o autoare completa, ofera o lectura incitanta despre dragoste si lupta pentru supravietuire, incredere si tradare, despre vis si realitate. Situatiile sunt inedite, actiunea este antrenanta, iar criminalul este atat de bine invaluit mister, incat la sfarsit este o surpriza socanta.

 Daca vrei sa razi de unul singur, atunci trebuie sa citesti aceasta carte, are toate ingredientele unui roman de succes.

9.8 puncte/10

Autor: Mili
%d bloggers like this: