Tags Posts tagged with "Editura Paladin"

Editura Paladin

by -
2

GRUPUL EDITORIAL ART la Bookfest 2017

   În perioada 24 – 28 mai 2017, Grupul Editorial ART vă dă întâlnire la Salonul Internațional de Carte Bookfest cu două standuri în pavilionul C1 al Romexpo (standul tradițional al Grupului Editorial ART și un altul dedicat exclusiv fanilor Editurii Paladin).

   Peste 800 de titluri – noutăți absolute, proiecte de traducere inedite, prelungiri de tiraj ale titlurilor bestseller, reeditări realizate în condiții grafice deosebite – își așteaptă cititorii de toate vârstele. Niciunul dintre titlurile Grupului Editorial ART nu își va păstra, pe toată durata târgului, prețul de librărie, reducerile fiind cuprinse între 10% și 40%.

   Evenimentele de lansare, dezbaterile și atelierele pentru copii se desfășoară atât la standul cel mare al editurii cât și, în parteneriat cu Ambasada Suediei din București, la Standul Suediei – invitatul de onoare al Salonului Internațional de Carte Bookfest 2017.

NOUTĂȚI ȘI EVENIMENTE EDITURA ART

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman

Traducere din limba suedeză de Andreea Caleman

Colecția musai

LANSARE // Sâmbătă, 27 mai, ora 17:00 // Standul Suediei

Participă: Laura Albulescu (redactor-șef Editura ART) și Alex Tocilescu (publicitar, scriitor și Președinte de bloc)

 

  • Un proiect sângeros, Graeme Macrae Burnet (Colecția musai, traducere din limba engleză de Alex Văsieș)

  • Viața secretă a marilor scriitori, Robert Schnakenberg (traducere din limba engleză și note de Mădălina Vasile)

  • Lumină în august, William Faulkner (Serie de autor William Faulkner, o nouă traducere din limba engleză de Iulia Gorzo)

  • Pogoară-te, Moise, William Faulkner (Serie de autor William Faulkner, traducere din limba engleză de Mircea Ivănescu)

  • Primăvara la Roma a doamnei Stone, Tennessee Williams (Serie de autor Tennessee Williams, traducere din limba engleză de Domnica Drumea)

  • În căutarea timpului pierdut 6. Timpul regăsit, Marcel Proust (Colecția Art Clasic, traducere din limba franceză, prefaţă, note și comentarii de Irina Mavrodin)

  • Oryx și Crake, Margaret Atwood (Serie de autor Margaret Atwood, traducere din limba engleză și note de Florin Irimia)

  • Lenin Dada, Dominique Nogouet (Colecția Cărți cardinal, traducere din limba franceză de Raluca Dincă)

  • Alegerea Sofie, William Styron (Colecția Cărți cult, traducere din limba engleză, prefaţă şi note de Virgil Stanciu)

  • Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov (Colecția Cărți cult, Traducere din limba rusă de Natalia Radovici)

  • Beznă vizibilă, William Styron (traducere din limba engleză şi note de Mihnea Gafiţa)

  • Jurnal trist, Katherine Mansfield (Colecția Ocheanul întors, traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian)

NOUTĂȚI EDITURA YOUNGART

  • Absolut tot (ediție tie-in), Nicola Yoon (traducere din limba engleză de Roxana Coțovanu)

  • Gașca pofticioșilor, David Arnold (traducere din limba engleză de Laura Ciobanu)

  • Poveștile deosebiților, Ransom Riggs (traducere din limba engleză de Gabriella Eftimie)

NOUTĂȚI ȘI EVENIMENTE EDITURA ARTHUR

VINERI, 26 mai, ora 16:00 // Standul Suediei

Challenging the world of adults – a discussion on Pippi Șosețica and Astrid Lindgren and the world view of children.

Participă: Bjorn Apelkvist, Matern Sanden. Moderator: Arina Stoenescu

SÂMBĂTĂ, 27 mai, ora 12:00 // Standul Editurii Arthur

Lansarea revistei Ordinul povestitorilor #5

Invitați: Adina Popescu, Ioana Nicolaie, Anca Smărăndache și copiii care semnează în paginile revistei

A doua carte cu Apolodor de Gellu Naum

Cu ilustrații de Dan Ungureanu

LANSARE // Sâmbătă, 27 mai, ora 12:30 // Standul Editurii Arthur

Participă: Dan Ungureanu (ilustrații live), Ciprian Burcovschi, Vivi Pantazica, Ramy Cristescu, Tea Tea

Asterix, viteazul gal de Rene Goscinny și Albert Uderzo

Traducere din limba franceză de Ioana Pârvulescu

LANSARE // Sâmbătă, 27 mai, ora 14:00 // Standul Editurii Arthur

Participă: Ioana Pârvulescu, Cyrielle Diaz (Institutul Francez), Octav Ungureanu (ilustrații live)

Rostogol păzește pepenii de Lavinia Braniște

Cu ilustrații de Andrei Măceșanu

LANSARE // Sâmbătă, 27 mai, ora 14:40 // Standul Editurii Arthur

Participă: Lavinia Braniște, Alina Purcaru, Andrei Măceşanu

Dosarul unei vacanțe de groază de Ana Rotea

LANSARE // Sâmbătă, 27 mai, ora 15:00 // Standul Editurii Arthur

Participă: Ana Rotea, Lavinia Braniște, Valentin-Ion Ceaușescu

DUMINICĂ, 28 mai, ora 13:00 // Standul Suediei

Atelier de scriere creativă Minunata călătorie pozneață a lui Nils Holgerson cu Editura Arthur și Asociația Câte-n lună și-n mansardă (Ghidul pozneț de cultură).

Lupul jucător de poker de Irina Dobrescu

Colecția Vlad și cartea cu Genius

LANSARE // Duminică, 28 mai, ora 14:00 // Standul Editurii Arthur

Participă: Irina Dobrescu, Diana Zografi

Alte noutăți în colecția Vlad și cartea cu Genius:

  • Stelaluna, Janell Cannon (traducere din limba engleză de Eva Leonte)

  • Domnișoara învățătoare e un monstru, Peter Brown (traducere din limba engleză de Laura Albulescu)

  • Nu lăsa porumbelul la volan, Mo Willems (traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu)

  • Prietenul meu e trist, Mo Willems (traducere din limba engleză de Diana Zografi)

Alte noutăți ale Editurii Arthur:

  • Regele Arthur I. Sabia din stâncă, T.H. White (traducere din limba engleză de Alina Popescu)

  • Harry Potter și Pocalul de foc, J.K. Rowling (traducere din limba engleză de Florin Bican)

  • Eroii Olimpului I. Eroul pierdut, Rick Riordan (Colecția Excalibur, traducere din limba engleză de Alex Moldovan)

  • Copacul cu 13 etaje, Andy Griffiths (traducere din limba engleză de Mihaela Buruiană)

  • O serie de întâmplări nefericite. Refugiul reptilelor, Lemony Snicket (traducere din limba engleză de Alina Popescu)

  • Stuart Little, E.B. White (Colecția Clasic Yellow, traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu)

NOUTĂȚI EDITURA PALADIN

  • Răzbunare ancilară, Ann Leckie (traducere din limba engleză de Petru Iamandi)

  • Roboții I. Eu, robotul, Isaac Asimov (traducere din limba engleză de Antuza Genescu)

  • Asasinul din umbră, Brent Weeks (traducere din limba engleză de Petru Iamandi)

  • Ripley sub pământ, Patricia Highsmith (traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi)

  • Sindicatul polițiștilor idiș, Michael Chabon (traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi)

  • Zorii Fundației, Isaac Asimov (traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea)

  • Assassin’s Creed. Frăția, Oliver Bowden (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)

  • Nova, Samuel R. Delany (traducere din limba engleză de Horia Cocoș)

FB events

www.editura-art.ro

www.editura-youngart.ro

www.editura-arthur.ro

www.editura-paladin.ro

 

by -
3

Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, de Claire North-recenzie

Titlu original: ”The First Fifteen Lives of Harry August”

Editura: Paladin

Număr de pagini: 467

   V-ați dorit vreodată să aveți parte de o a doua șansă pentru a putea îndrepta o greșeală din trecut sau pentru a șterge cuvinte care au rănit pe cineva important din viața voastră? Eu, sincer, m-am gândit de multe ori la o astfel de posibilitate și pe cât de tentantă pare, simt totuși că prețul ce ar trebui plătit, ar cântări mai greu decât șansa de a produce schimbarea dorită. De ce ? Pentru că fiecare eveniment din viața noastră are o semnificație. Un moment fericit, o decepție în dragoste sau o pierdere, toate ne modelează și ne orientează destinul, așa că orice mică schimbare poate produce o reacție în lanț care ne poate schimba cursul întregii vieți. Însă pentru a ne face o idee cum ar fi dacă am avea ocazia să trăim și să renaștem la nesfârșit, în aceleași vremuri și având aceeași viață, Claire North ne vine în ajutor cu romanul său „Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August”, prezentându-ne un personaj al cărui destin este măcinat de această superputere.

   Harry August s-a născut în 1919 de Anul Nou în gara din Berwick-upon-Tweed, iar mama sa a murit imediat după ce i-a dat viață. Fiind fiul nelegitim al lui Rory Edmond Hulne, rezultat ca urmare a unui abuz sexual, el ajunge să fie crescut de familia August, care lucrează pentru familia Hulne. Dar Harry nu este nici pe departe un om normal, deoarece are în realitate opt sute nouăzeci și nouă de ani. El posedă o putere specială, după ce moare, renaște în același loc și în același an ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, posedând în același timp amintirile din viețile anterioare. Chiar dacă poate părea o binecuvântare, bărbatul învață într-un mod destul de violent că nu oricine îi poate cunoaște secretul. Până să afle ce este cu adevărat, este nevoit să treacă mai întâi prin câteva morți neplăcute: ajunge, copil fiind, într-un spital de nebuni de unde se aruncă de la etaj și mai apoi este capturat de un spion dornic să afle mai multe despre abilitățile sale prin tortură, astfel că este nevoit din nou să se sinucidă. Din fericire însă, într-una din vieți este găsit de o membră a Clubului Cronos, Virginia și ajunge să cunoască un loc în care sunt reuniți majoritatea celor cu abilități asemenea protagonistului. Dar cine sunt acești oameni?

   Ei se numesc kalachakra și apar câte unul la o jumătate de milion de persoane, iar viața lor are construcția unei elipse, trăind și renăscând din nou și din nou în același loc și la aceeași dată. Există doar două modalități să-i omori. Prima este Uitarea, care pentru unii dintre ei poate fi chiar o ușurare pentru că le permite să șteargă ororile, cicatricile trecutului și vina ce-i macină neîncetat, însă pentru alții este o modalitate de a-i distruge complet. Cel de-al doilea mod de a ucide un kalachakra este să-i găsești punctul de origine și să faci în așa fel încât să-i împiedici nașterea.

   Destinul acesta special pe care Harry îl are, chiar dacă îi oferă șansa de a-și lua mereu viața de la zero, beneficiind de cunoștințele din trecut, nu este atât de roz precum pare. Tot ceea ce îi este dat să vadă și să trăiască își lasă adânc amprenta asupra sufletului său. Drama participării la război, indiferența tatălui biologic, moartea mamei adoptive și ascunderea adevăratei sale naturi de persoanele dragi din viața sa, el este blestemat să le retrăiască pe toate în fiecare viață. Dar poate vă întrebați cum reușește să treacă peste ele la nesfârșit și în același timp să continue să trăiască? Răspunsul ni-l oferă chiar el:

„După o vreme, ajungi la un fel de neutralitate, o erodare pe măsură ce începi să îți dai seama, prin repetarea la nesfârșit, că disprețul nu e de fapt așa intens, sau că dragostea a fost doar o plăsmuire. Avem privilegiul de a vedea prezentul prin prisma înțelepciunii trecutului și, sincer, o asemenea onoare ne face să ne fie foarte greu să mai luăm ceva în serios.”

   Dar abia când începe să se adapteze la această viață, primește un mesaj din viitor prin care este avertizat că lumea are să se sfârșească mai repede, iar puterea de a o salva stă în mâinile lui. Cu ce este Harry mai special decât restul? Pe lângă faptul că este kalachakra, el este și mnemonic, adică nu uită niciodată nimic din viețile pe care le-a trăit anterior, iar această abilitate îi oferă cheia salvării omenirii. Va fi totuși destul de dibaci și de rapid încât să-l găsească și să-l anihileze pe cel care va aduce sfârșitul? Din păcate nu vă voi dezvălui nimic mai mult și vă voi lăsa să descoperiți singuri secretul.

   Vă spun sincer că atunci când am început lectura, am pornit cu așteptări destul de mari deoarece subiectul mi s-a părut că promite. Totuși, pe parcurs nu mi s-au prea îndeplinit dorințele, însă au existat atât plusuri, cât și minusuri. În ceea ce privește lucrurile pozitive, „Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August” abundă în detalii istorice, care ne permit să ne facem o idee despre modul în care evenimentele secolului al XIX-lea au afectat traiul oamenilor. Relatarea la persoana I aduce un plus de subiectivitate și provoacă cititorul să se transpună în poveste. De asemenea, drama războiului este o temă atent abordată, iar relatările lui Harry măcinate de vină, tristețe și remușcări ne fac să empatizăm și să învățăm din destinul său.

„A noastră e tovărășia străinilor care știu un secret pe care nu-l putem rosti. Suntem amândoi zdrobiți, distruși, goliți și singuri. Rămânem la fel doar pentru cei pe care îi iubim, manechine vopsite în căsuța de jucărie a acestei vieți.”

  Trecând la punctele slabe, acțiunea romanului este destul de plată cam până la jumătate. Am simțit o lipsită de dinamism, parcă nu se întâmpla nimic care să o scoată din monotonie. Chiar dacă acest lucru se datorează poate și faptului că personajul este îngrădit de anumite reguli care îl împiedică să iasă foarte mult în evidență, mi-aș fi dorit, totuși, să se remarce prin ceva. De asemenea, descrierile le-am perceput pe alocuri plictisitoare și greoaie, uneori dându-mi senzația că aveau doar rolul de a lungi cartea.

   Privind în ansamblu, „Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August” este un roman interesant, provocator și presărat cu învățături, o carte care ne permite să vedem cum orice mică modificare a trecutului, poate da complet peste cap viitorul. Astfel, realizăm că toate evenimentele prin care trecem ne modelează și ne orientează spre drumul pe care suntem meniți să-l parcurgem.

Despre autoare

   Claire North este de fapt al doilea pseudonim al autoarei Catherine Webb, care mai scrie și sub numele de Kate Griffin. S-a născut la Londra în 1986 și a absolvit London School of Economics. A scris primul ei roman la numai 14 ani, care a fost publicat abia în 2002 și a fost nominalizată de două ori la Premiul Carnegie pentru romanele sale ”Timekeepers” și ”The Extraordinary and Unusual Adventures of Horatio Lyle”.

Cartea Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, de Claire North poate fi comandată de aici. Exemplar oferit de Editura Paladin!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Kraken de, China Miéville

Editura: Paladin

Număr pagini: 584

Domeniu: Fantasy

   Dintr-un muzeu din Londra dispare un calamar lung de nouă metri, împreună cu acvariul lui. Custodele Billy Harrow vrea să elucideze misterul şi descoperă o lume stranie, populată de adepţi ai cultului calamarului uriaş, tatuaje vorbitoare, asasini, statui ce prind viaţă şi animale intrate în grevă.

 

Urmărit de poliţişti şi criminali deopotrivă, Billy este nevoit să renunţe la viaţa lui obişnuită şi să se alieze cu un renegat al cultului calamarului pentru a recupera creatura furată şi a opri forţa necunoscută ce ameninţă cu sfârşitul lumii.

Billy privi ecranul. Zece braţe, cinci linii întretăiate; două dintre ele mai lungi decât celelalte. Modelul insignei argintii pe care-o văzuse era imaginea acestui prădător apropiindu-se. Văzut din perspectiva prăzii…

Sursa: Editura Paladin

De-a v-aţi ascunselea, de Ian Rankin-În curând la Editura Paladin

Editura: Paladin

Număr pagini: 296

 “Ian Rankin se numără printre cei mai buni autori contemporani de romane poliţiste.” Michael Connelly

   Inima-ncepu să-i bată cu putere. Cercurile erau tot acolo. Şi steaua în cinci colţuri cuprinsă în ele. Dar apăruseră şi adăugiri proaspete, semne zodiacale şi alte simboluri desenate cu roşu între cele două cercuri. Atinse vopseaua. Era lipicioasă. Îndepărtându-şi degetele de perete, lumină cu lanterna zidul mai sus şi citi mesajul din care se scurgea încă vopseaua: SALUT, RONNIE!

   Într-un cartier rău famat din Edinburgh, poliţia descoperă un cadavru înconjurat de seringi, lumânări şi simboluri satanice. Deşi ar putea întocmi pentru acest caz un raport de moarte accidentală prin supradoză, detectivul John Rebus n-o face, ci îşi începe investigaţiile, atât prin adăposturile toxicomanilor, cât şi prin reşedinţele luxoase ale bogătaşilor, încercând să descopere ucigaşul. Treptat înaintea lui se dezvăluie o lume a corupţiei, pariurilor ilegale şi afacerilor dubioase.

Sursa foto şi text: Editura Paladin

Lavondyss, de Robert Holdstock

Editura: Paladin
Publicată în noiembrie 2016
Traducere din engleză de Mircea Pricăjan
Fantasy

Magică… Rareori continuarea unui roman se ridică la înălţimea primului volum, dar Lavondyss îl depăşeşte.“ Times Literary Supplement

   Harry a plecat la război. Aşa că l-au pierdut şi pe el. Dar acum, că tu eşti aici, au început să vină din nou. Îţi vor spune celelalte poveşti, toate poveştile. Eu cunosc atât de puţine! Dar ţie îţi vor arăta mai multe decât mi-au arătat mie vreodată, sunt sigur de asta. Cine sunt ele? Cine ştie! De partea cealaltă a pădurii e un om care s-a ocupat cu studiul lor. El le numeşte mitagouri.

   În Lavondyss, al doilea roman din ciclul Mitago, magia mitologiei engleze şi irlandeze continuă să planeze asupra personajelor. Harry Keeton dispare fără urmă în pădurea Ryhope, iar Tallis, sora lui mai mică porneşte în căutarea sa, într-o aventură plină de pericole, pe parcursul căreia tovarăşi de călătorie îi vor fi mitagourile ce sălăşluiesc în adâncul pădurii şi bătrânul cercetător Wynne-Jones, devenit şaman. Convinsă că fratele ei e în fascinantul şi înfricoşătorul tărâm Lavondyss, Tallis face tot ce-i stă în putinţă pentru a ajunge acolo, chiar cu preţul unor sacrificii de neimaginat.

„O carte uluitoare. Transmite forţa bântuitoare a eroilor legendari şi a zeilor pierduţi.“

Locus

Sursa foto si text: Editura Paladin

by -
11

Volumul „Omul Ilustrat”este o colecţie de mini povestiri centrate pe Spaţiului cosmic.

Omul ilustrat, de Ray Bradbury

Titlul original: „The Illustrated Man”

Editura: Paladin

Traducere de: Iulia Anania

An apariţie: 2016

Număr pagini: 279

Aveţi o listă de cărţi şi nu ştiţi multe despre autor, colecţie. Nu ştiţi ce volum să vă alegeţi şi…brusc, aţi văzut ceea ce trebuia: un titlu ieşit din comun.

Ce se întâmplă când un om ajunge pe o altă planetă şi întâlneşte acele mingiuţe vorbitoare şi strălucitoare? Cum poate supravieţui o persoană în cosmos, fără familie, ori familia fără dânsa? Prin intermediul unor desene mişcătoare, volumul de faţă prezintă vieţi, moarte, cataclisme, suişuri şi coborâşuri, un drum pietruit care duce spre vrute şi nevrute – început şi final. Lectorul va fi aspirat de îndată în lumea creată de Bradbury, unde va plânge şi va zâmbi. E ciudat cum poate un SF să schimbe o percepţie de mult bătută în cuie…

Ray Bradbury s-a născut pe data de 22 august 1920 şi a decedat la 5 iunie 2012 în Los Angeles, California.  A fost un scriitor american de romane SF, fantasy, horror şi mister. Cele mai cunoscute sunt „451˚ Fahrenheit” şi „Cronicile marţiene”. El şi-a petrecut tinereţea citind şi scriind, afirmând de mic  că va urma „una dintre arte”. Afară de scris s-a preocupat de desen şi actorie. Unul dintre „mentorii” săi literari a fost Edgar Allan Poe, de unde şi dorinţa tânărului de a crea volume pe teme horror. Alte influenţe au fost operele lui H.G.Wells, Jules Verne şi Edgar Rice Burroughs.

Pentru contribuţia adusă industriei filmului, autorul a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame la numărul 6644. În anul 1971, un crater de impact de pe Lună a fost numit „Craterul Dandelion” de către astronauţii misiunii Apollo 15 în amintirea romanului lui Bradbury, „Dandelion Wine”.

Volumul „Omul Ilustrat”este o colecţie de mini povestiri centrate pe Spaţiului cosmic. Acestea sunt dezvăluite lectorului cu ajutorul personajului principal care îl întâlneşte cu totul şi cu totul întâmplător pe misteriosul Om Ilustrat „ştiam numai că era înalt, cândva musculos, dar acum, dintr-un motiv sau altul, începuse să se îngraşe. Avea braţele lungi şi mâinile groase, însă capul lui, aşezat pe corpul său masiv, avea faţa ca aceea a unui copil”.

Corpul său e plin de desene care mai de care mai interesante, triste ori pline de bucurie. Acestea îi fuseseră tatuate pe piele de o bătrână venită din viitor „am căutat-o vară de vară, timp de cincizeci de ani…când o să dau de vrăjitoarea aia, o omor.”. Omul Ilustrat se culcă, iar imaginile de pe acesta prind viaţă şi iau  forma a 18 poveşti.

Prima dintre imagini revelă o familie care trăieşte într-o casă în care roboţii şi aparatele sunt cele care fac curăţenie, spală copiii şi îi distrează. Cu toate acestea, camera de joacă a celor mici devine distructivă: le arată acestora ceea ce îşi doresc, mai mult, dă viaţă gândurilor, dar aduce şi moartea celor dragi „cu mult înainte de a şti ce e moartea, i-o doreai cuiva. La doi ani trăgeai cu pistolul de jucărie în capetele oamenilor”. „Degetele i se răsfirară şi o nouă ilustraţie i se deşteptă la viaţă în palmă”.

Caleidoscop” prezintă căderea astronauţilor pe diversele planete ale Sistemului solar. Aceştia îşi dau seama că moartea nu e atât de departe: îşi vor pierde suflul înainte de impact. Ceea ce le-a rămas este să îţi spună fiecare oful „gura. Mă revolt. E revolta mea şi doar a mea. La naiba, n-am nimic de pierdut…nava ta a fost o navă proastă, iar tu ai fost un căpitan prost şi sper să te faci praf când te loveşti de Lună”, „când viaţa se sfârşeşte, e ca o pâlpâire a unei pelicule strălucitoare de film, o secundă pe ecran, toate supărările şi patimile sunt condensate şi iluminate o secundă în spaţiu, şi înainte să poţi să strigi: „A existat o zi fericită, o zi proastă, colo o faţă rea, dincolo una bună””.

Printre favoritele mele a fost „În pielea celuilalt” care vorbeşte despre o realitate în care lumea s-a stabilit pe Marte, şi-a întemeiat o familie, şi-a creat o comunitate. Furtuna vine odată cu o navă spaţială din care va coborî „omul alb”. Acesta îi anunţă pe locuitori că Pământul a cunoscut Al Treilea Război Mondial. Mii de oameni au fost ucişi, oraşe, sate dărâmate, tot ce a mai rămas fiind speranţa la un alt început pe Marte. Ceea ce m-a impresionat au fost gândirea „marţienilor”, legile, conduita „acum fără nicio îndoială, toată acea civilizaţie fusese transformată în confetti şi presărată la picioarele lor.”

„Omul” descrie venirea lui Iisu Hristos pe fiecare planetă: odată credinţa bine înrădăcinată va triumfa mereu „s-a dus pe apa Sâmbetei totul, toate cele în care obişnuiam să credem…puterea divină şi toate acelea. Şi crezi că de asta mergem din stea în stea, ai, Martin? În căutarea sufletelor pierdute, nu? Încercăm să fugim de pe planeta noastră cea rea pe una bună? ”, „sărmanul om…va merge mai departe, de pe o planetă pe alta, căutând şi tot căutând, mereu va ajunge cu o oră mai târziu sau cu o jumătate de oră, sau cu zece minute, sau cu un minut…şi va continua tot aşa, crezând că poate găsi exact ceea ce a lăsat aici, pe această planetă, în acest oraş…”.

Ploaia continuă” arată moartea şi tortura psihică văzute pe Venus. Inşii aveau nevoie de Domurile Soarelui pentru a trăi. Vremea pe planetă era mereu aceeaşi: mohorâtă. Oamenii doreau căldură, confort şi de-ale gurii. Nu găseau decât în aceste locuri rare tot ceea ce căutau. În plus exista şi pericolul de a fi capturaţi şi ucişi de venusieni „era o ploaie deasă…o fântână, o biciuire a ochilor, un curent submarin la nivelul gleznelor. Era o ploaie care îneca toate ploile şi amintirea ploilor.”, „ţineţi minte vechea tortură?…îţi picură o picătură de apă în cap la fiecare jumătate de oră. Înnebuneşti aşteptând-o pe următoarea. Ei bine, aşa e Venus la scară mare”. Cea mai mare temere este aceea de a se da bătuţi.

Ce are să se întâmple pe parcursul celorlalte povestiri?

„Era aproape miezul nopţii. Văzusem tot ce era de văzut. Poveştile fuseseră spuse, se încheiaseră; se încheiaseră pentru totdeauna…am alergat în josul drumului, în lumina lunii. N-am privit înapoi”.

„Omul Ilustrat” vă aşteaptă să îl citiţi, să îi descoperiţi opera. Cartea face parte din categoria SF fantasy. Nu mai citisem vreun volum de acest gen şi am fost plăcut surprinsă că m-a prins destul de bine tema conturată. Romanul este o povestire într-o povestire. Firul narativ îi leagă pe protagonist şi pe Omul Ilustrat. Ca o pânză de păianjen se răsfiră într-o hartă de personaje. Descrierile spaţiale şi ale persoanelor sunt frumos conturate. Gândirea omului are o fineţe aparte „un simplu vas pentru sufletul arzător pe care ni L-a dat Dumnezeu. Dacă mâine aflu că leii de mare au, dintr-o dată, liber arbitru, intelect, că ştiu când să nu păcătuiască, ştiu ce este viaţa şi nu separă justiţia de milă, nici viaţa de dragoste, aş construi o catedrală sub mare”, „există un Adevăr pe fiecare planetă. Toate sunt parte din Marele Adevăr. Într-o zi se vor lega toate, ca piesele unui puzzle. Adevărul de aici este la fel de autentic ca Adevărul de pe Pământ şi stau unul lângă celălalt. Şi vom merge în alte lumi, însumând părţile Adevărului ”.  Naratorul este omniscient şi omniprezent, deschizând şi încheind opera la persoana I singular, iar în cuprinsul acesteia este dominantă persoana a III-a. Nimic nu e real şi, totuşi, pare ca o dezvăluire a viitorului…E de bine? E de rău? Veţi citi şi veţi afla.

Lectură plăcută!!!
Editura Paladin-logo

Cartea Omul ilustrat, de Ray Bradbury este oferită spre recenzie de către Editura Pladin. Aceasta poate fi comandată de pe site/ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

O poveste surprinzătoare în doar 152 de pagini care m-a lăsat fără suflu, fără cuvinte, iar final... am închis cartea și am privit-o tăcută minute în șir.

Poștașul sună întotdeauna de două ori, de James M. Cain

Titlul original:  The Postman Always Rings Twice

Traducerea din limba engleză: Gabriel Tudorie

Editura: Paladin imprint al Grupului Editorial Art

Colecția: Paladin BLACK Pocket

Genul: Noir, ecranizare

Anul apariției: mai 2016

Nr. de pagini: 152

Nota mea: 9/10

     Dacă mă întrebai acum ceva timp (ani) dacă îmi doresc să citesc această carte, cu siguranță aș fi căutat cea mai elegantă formă să spun nu. Și deși, ca orice cititor înrăit, îmi doresc multe cărți, m-aș fi lipsit fără regrete de acest titlu. Aș fi refuzat, dar astăzi mă bucur că am reușit să citesc acest roman minunat. Un roman întunecat, o poveste de dragoste și prețul pe care este capabilă să-l plătească în numele iubirii pătimașe, arzătoare și fulgerătoare.

      În acest roman  vei întâlni, vei citi, simți și trăi alături de personaje, o iubire capabilă de sacrificiul suprem pentru a putea fi trăită. Vei fi martorul pregătirii unei lovituri care să o elibereze pe Cora din mrejele unei căsnicii fără iubire. Vei fi prezent la complicațiile și toate piedicile care apar pe drumul spre împlinirea planului perfect. Toate acestea, te țin captiv între paginile mult prea scurte ale cărții. O poveste surprinzătoare în doar 152 de pagini care m-a lăsat fără suflu, fără cuvinte, iar final… am închis cartea și am privit-o tăcută minute în șir.

   Așa cum ți-am zis nu citeam cărți din genul crime, dar am descoperit faptul că această colecție BLACK Pocket de la Paladin mă surprinde plăcut întotdeauna. Citești, simți și trăiești o poveste intensă, surprinzător de bună, într-un număr de pagini extrem de mic.

    Acest roman este numai bun dacă îți dorești să citești ceva bun, dar foarte repede, special, dar care să te lase ca la dentist, Poștașul sună întotdeauna de două ori este cartea ideală. Este numai bună pentru plajă sau excursii, căci o dai gata în câteva ore. Tu pe ea și ea pe tine.

    Dacă te aștepți să citești o carte cu și despre poștași, nu vreau să trăiești dezamăgirea vieții tale, dar să știi că nu o să găsești în nici un ungher al poveștii nici măcar un poștaș, dar vei găsi polițiști, avocați și multe secrete care încurcă și mai tare ițele poveștii.

    Nu am mai citit nimic de James M. Cain, dar acest autor scrie foarte bine și se folosește de un număr redus de personaje, pe care le implică foarte bine în tot scenariul. Fiecare are rolul său și nu riscă nici unul să plictisească cititorul – nici nu ar avea unde să se defășoare prea mult ca să mai și devină pisălogi cu ale lor caractere.

    Povestea ce se țese în puține pagini este destul de simplă: un personaj irezistibil, o femeie focoasă și un ”grec” nesuferit oferă cititorului un spectacol plin de acțiune, planuri pentru crima perfectă, o poveste de iubire ușor atipică și un final neașteptat.

    Pe scurt, Frank Chambers poposește la restaurantul lui Nicks Papadakis și se îndrăgostește de Cora, soția grecului, iar de aici problemele celor doi amanți se țin lanț. Frank oricum are o groază de secrete, dar asta nu-l împiedică să mai adauge în listă încă unul: alianța cu Cora și dorința lor de a scăpa de Nicks – totul în numele iubirii ce o simt unul pentru altul.

   Totul se întâmplă foarte repede, totul se precipită, iar cei doi pun la cale primul plan de eliminare a celui pe care îl suportă din ce în ce mai puțin.

    Ce ești capabil să faci pentru și în numele iubirii?

    Planul părea că nu are cum să dea greș, dar farsorii au devenit păpuși în mâinile destinului. Tot ce-au reușit Cora și Frank a fost să-l rănească pe cel care trebuia să moară.

    Când credeam că lucrurile se vor aranja și povestea va continua într-un ritm mai lent, lectura celui mai absent poștaș începe să se complice din nou și să devină și mai întortochiată. Vă reamintesc, toate astea se petrec în 152 de pagini mici și scurte.

    Al doilea plan de eliminare a fost mult mai bine gândit, fără vreo șansă de ratare. Totuși.. nici de această dată viața nu i-a scutit de surprize. Cora și Frank au reușit să scape de grec – și-au dus la îndeplinire  planul, dar au avut parte de ceva palpitații și momente în care erau convinși că nu vor reuși să scape de acuzații.

    S-au trădat unul pe altul, s-au certat și totul părea clar: viitorul lor părea că este în același loc – după gratii, dar nu împreună. Astfek viitorul lor împreună stagna și avea mari șanse să nu mai existe decât un trecut nefericit.

    Deși și-au adus reciproc acuzații grave și urma privarea de libertate, cei doi reușesc să fie împreună.

    Cât de mult ai risca, știind că cel de lângă tine poate oricând să te ucidă?

    Păreau mai uniți ca niciodată. Părea că de acum nimic și nimeni nu-i mai poate despărți. Viața îi unește pentru totdeauna, dar nu știa nici unul faptul că, tot viața îi va separa pentru totdeauna. Nu a bănuit nici unul că… doar unul din ei va rămâne să plătească pentru tot răul săvârșit, că doar unul va purta crucea vinovăției – una grea, dureroasă, plină de întrebări și regrete,

    Finalul te lasă cu multe întrebări, dar știi sigur un singur lucru: uneori nu ai nevoie de gratii. De cele mai multe ori, singur te condamni la închisoare pe viață, chiar dacă ești liber.

    Ți-am spus deja faptul că în această carte vei găsi secrete, crimă și tot ce mai vrei tu, dar nu vei găsi urmă de poștaș clasic.  Nu unul care aduce scrisori, facturi și colete. Există un poștaș invizibil care transmite un mesaj foarte clar: nu repeta niciodată aceeași greșeală. Dacă ai avut norocul să scapi o dată, a doua oară vei da nas în nas cu adevăratul ghinion.

   Dau cărții nota 9 doar pentru că mi-ar fi plăcut ca autorul să insiste mai mult asupra unor secvențe, dar abia aștept să vizionez ecranizarea romanului lui James M. Cain!.  Recomand cartea pentru a înțelege cum este viața, cât de imprevizibilă și surprinzătoare poate fi.

Lectură plăcută!

Editura Paladin-logoCartea Poștașul sună întotdeauna de două ori, de James M. Cain este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Laura Apetroaie

by -
16

" De ce ai avea nevoie de o zeitate nevăzută când ai în faţă zei adevăraţi?"

Elantris, de Brandon Sanderson- oraşul pierdut al zeilor

Titlu original: Elantris

Editura: Paladin

Colecţia: Fantasy Masters

An apariţie: 2016

Număr pagini: 740

Traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi

recenzie

  Elantris a fost pentru mine … o altă cărămidă greu de cărat în geantă şi dificil de depozitat din cauza copertei pe fond alb ( e „murdăribilă” aşa că a trebuit să verific fiecare suprafaţă pe care am pus cartea). Aveam un fel de groază când am început lectura. Mă oripilam la gândul că mă voi lupta din nou cu descrierile interminabile ale lui Sanderson şi mi-am tot repetat că sunt sadică de am ales să citesc un alt roman de-al lui. În fine … am zis să-i mai dau o şansă. Culmea e că a profitat de ea şi a reuşit să mă impresioneze cu povestea oraşului care păşeşte din lumină în întuneric şi care reuşeşte să renască dintr-o mână de cenuşă.

   Incontestabil, Brandon Sanderson are talent la scris. Lumile conturate de el, precum şi personajele sale sunt extrem de detaliate. Dacă în „Calea regilor”, m-au enervat descrierile lente, fără grabă, în timp ce lumea ardea în jur, în „Elantris” le-am găsit perfecte pentru că mi-au oferit detalii, nelăsându-mă să scap ceva din vedere. Deasemenea hărţile de la începutul romanului precum şi dicţionarul de simboluri de la sfârşitul poveştii sunt nu doar folositoare formării unor imagini de ansamblu, ci reuşesc să confere cărţii un aer mistic, un strop de magie şi iluzia capacităţii fantastice de a pune un pas în probabil cel care a fost „cel mai frumos oraş din lume”.

Elantris    De la un oraş-paradis în care totul este posibil, Elantrisul se prăbuşeşte ca blestemat şi este înghiţit de boală, purtând un stigmat demonic şi adăpostind între zidurile sale pe damnaţii atinşi de cumplita ciumă inexplicabilă.

    O atmosferă deprimantă domneşte peste cel numit odinioară „oraşul zeilor”. Din toată măreţia lui, Elantris este acum doar durere, urlete neputincioase, mirosuri pestilenţiale şi infinite tonuri de negru care dau locului un aspect pesimist şi grotesc.

      Trecerea de la strălucire magică la întuneric agonizant este descrisă cu măiestrie de autor care înfăţişează detaliat toată această decădere bruscă precum şi groaza instalată în oameni: atât cei torturaţi de damnare cât şi cei încă sănătoşi.

Elantris fusese frumos cândva. I se spunea oraşul zeilor, un loc plin de putere, strălucire şi magie.”

  De hidosul blestem al Shaodului este atins inclusiv prinţul Raoden – moştenitorul tronului Arelonului. Fără urmă de regret sau resentimente, tatăl său îl închide pe tânăr în oraşul-mormânt păstrând tăcerea ca şi cum s-ar fi ruşinat de groaznica năpastă şi anunţând public că prinţul s-a stins din viaţă datorită unei boli.harta 1

    Dincolo de zidurile cetăţii blestemate, Raoden cunoaşte Elantrisul aşa cum este de fapt la zece ani după ce fusese lovit de Reod ( numele blestemului): un tărâm al morţilor, al durerii eterne, al agoniei nesfârşite. Doar întuneric şi o permanentă groază ca durerea să nu crească în intensitate.

Raoden îşi atinse pieptul, cuprins de un frison.

– Nu-mi bate inima, zise el dezmeticindu-se.”

  Nimeni nu avea habar ce provocase cumplitul blestem, însă cert era că Reodul exista şi transforma oamenii în cadavre umblătoare, înnebunite de durere. Numai că prinţul Arelonului nu este sub nicio formă genul care să se dea bătut şi să renunţe acceptându-şi soarta. Cum timpul nu-i lipseşte, el începe să cerceteze magia Aonilor în arhivele ascunse ale Elantrisului. Ajutat de dulezul Gallon, Raoden nu doar supravieţuieşte în cetate, dar reuşeşte şi să îşi facă aliaţi şi să descopere secrete pe care nimeni nu s-a obosit vreodată să le afle.

Cu cât erai mai atent, cu atât mai mult timp reuşeai să-ţi păstrezi minţile întregi.”

Era greu de crezut că Elantris fusese cândva cel mai frumos oraş din Opelon, şi poate din întreaga lume.”

harta 2În afara cetăţii damnate, Sarene, logodnica lui Raoden şi prinţesa Teodiei, primeşte vestea macabră a morţii prinţului. Cum o clauză bizară a contractului prenupţial o transformă automat în soţia lui dacă acesta moare, Sarene se trezeşte văduvă înainte de a fi avut măcar ocazia să îşi cunoască soţul. Comportamentul deplasat al regelui din Arelon, evitarea discuţiilor şi absenţa durerii care ar fi trebuit să existe la moartea prinţului o şochează pe Sarene şi, în acelaşi timp, îi trezesc suspiciuni. Ce se întâmplase de fapt cu bărbatul care trebuia să îi devină soţ? Neputând sta departe de necazuri, prinţesa începe să caute răspunsuri pe cont propriu în vreme ce un război iminent ameninţă să distrugă alianţa plănuită între Teodia şi Arelon şi să impună o religie care ascunde mai multe decât lasă să se vadă.

– Am vorbit cu Raoden chiar înainte să părăsesc Teodia şi părea în regulă. Ceva e putred aici, Ashe, şi vreau să aflu ce.”

Auzise toată viaţa poveşti despre Elantris, despre magia pe care o avusese cândva acel loc şi despre creaturile monstruoase care-i bântuiau acum străzile. Nu conta cât de excentrice erau casele sau cât de bine arătau străzile: acel monument era dovada vie că nu totul era bine în Arelon.”

     Dincolo de dramele personale ale protagoniştilor, intrigile politice se ţes cu repeziciune, iar religia atât de disputată este pe cale de a fi impusă prin măcel de către o zeitate aparent însetată de sânge care nu se dă în lături de la a-şi transmite dorinţele printr-un profet. Pionii umani folosiţi sunt îndoctrinaţi foarte bine şi devin aproape fanatici în fervoarea lor de a fi pe plac divinităţii.

Avea trei luni la dispoziţie să schimbe structura religioasă a unei întregi culturi. Era o sarcină imensă, însă trebuia să reuşească.”

  Sanderson îşi poartă cititorii într-o călătorie în care misterul are un loc de cinste şi, pentru prima dată nu am fost fascinată de romance-ul poveştii ci am căutat să aflu secretul din spatele blestemului. Ce anume a transformat gloriosul oraş într-o groapă a monştrilor? Oare chiar au fost oamenii pedepsiţi pentru îndrăzneala lor de a se crede asemenea zeilor? Magia Aonilor este deasemenea o putere pe care Raoden o descoperă şi care uimeşte. Încet se conturează trecutul, iar prezentul devine o luptă pentru supravieţuire.

Părea că Elantrisul hotărâse să moară – o cetate sinucigaşă.”

    Pe un fundal ameninţător şi totodată fantastic, Sarene şi Raoden se vor regăsi dar are povestea lor un final fericit sau este supusă trădării? Personal, m-au captivat ambele personaje prin inteligenţa, perseverenţa şi curajul de care au dat dovadă pe tot parcursul romanului. Iar fascinantul Elantris … reuşeşte să atragă în tenebrele sale implorând parcă readucerea luminii pe străzile cuprinse de funingine şi măcinare ireversibilă.

    Magie combinată cu mister, un romance amestecat cu intrigi puternice, o goană permanent cronometrată pentru supravieţuire şi un secret care are forţa de a reînvia „oraşul zeilor” – „Elantris” este o aventură memorabilă, un fantasy captivant şi original , o operă care delectează cititorul până la finalul grandios.

     PS: Am făcut pace cu Sanderson! :)

Editura Paladin-logoCartea Elantris de Brandon Sanderson este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1

by -
8

Trezirea leviatanului de James S.A. Corey

Traducere: Mihai – Dan Pavelescu

Editura: Paladin

Gen:  Literatură universală contemporană

Anul  publicării: 2013

     “Să trăieşti  pe suprafaţa unei planete a cărei  masă îţi trăgea de toate oasele şi de toţi muşchii, şi unde doar gravitaţia îţi putea metine aerul aproape, părea o cale rapidă spre demenţă şi totuşi culoarea albastră era frumoasă.” (pag. 35)

      Leviatan =  simbol al unei puteri distructive colosale (provenienţă din Vechiul Testament; cu o constituţie  complexă şi o forţă extraordinară)

     Trezirea leviatanului –  James S.A. Corey, 2011 –  este fără echivoc o carte din genul literaturii SF. Preocupată de ştiinţă şi tehnologia în continuă dezvoltare, într-un ritm care pare atât de alert încât devine ameţitor, dar mai ales de impactul pe care acestea îl produc asupra oamenilor şi societăţilor.

     Aşezând la bază imaginaţia absolut necesară în doze confortabile, începe să clădească povestea în care sistemul solar şi omenirea întreagă ajung în pragul unui pericol major.

    Intervin desigur elemente ca navete, alte dimensiuni de timp şi spaţiu, extratereştri, confruntări cu forţe malefice, viruşi, medii artificiale de viaţă. La fel  factori ca: asigurare medicală şi corporaţie, despre care ştim că în lume sunt  adesea incriminate cu tot felul de acuze.

    Şi, surprinzător sau nu, apare şi ea, dragostea –  poate tocmai pentru a ne trasmite nouă, cititorilor, indiferent de vârstă, sex, naţionalitate, religie, aspiraţii şi vremurile în care trăim – că până la urmă ataşamentul şi iubirea sunt dovadă a umanităţii, iar nu slăbiciuni.

      “Propulsia Epstein nu adusese omenirii stelele, dar îi oferise accesul la planete.”

    Traiul pe planete precum Marte, Jupiter, Venus, Uranus înseamnă în primul rând resurse de aer, apă, hrană foarte limitate pe care, evident, toată lumea le vrea…

    Canterburry este una dintre navele transportoare ale companiei Pure’n’Kleen Water; mergând în circuit închis Centură (spaţiu cosmic îndepărtat, deţinător a multor bogăţii minerale, colonizat de aprox. 50 milioane de indivizi) – Saturn şi înapoi, remorchează gheţarii cu apă atât de preţioasă vieţii.

   La bordul său inginerul – şef Naomi Nagata, secundul căpitan (ofex)  James Holden, tehnicianul medical Shed Garvey, Ade Tukunbo ( personal temporar), căpitanul McDowell, Amos, Alex Kamal (pilotul) şi alţii îşi urmează sarcinile de serviciu, vieţile şi iubirile într-un cadru déjà devenit familiar şi chiar monoton.

    Până când într-o zi un semnal SOS provenit de la nava Scopuli schimbă radical şi dramatic cursul lucrurilor. În mediul atât de ostil al spaţiului cosmic, legea sistemului solar este clară şi strictă. Nava cea mai apropiată de un semnal SOS este obligată să se îndrepte către el, pentru a încerca să ofere ajutor şi să recupereze eventualii supravieţuitori.

   Numai că, în cazul acesta, bătrâna Canterburry este nevoită ca pentru a oferi ajutor lui Scopuli să încetinească până la echivalentul opririi lângă un asteroid. Comandă căpitanului McDowel respectă protocolul cu ezitare, dar clarifică echipajului care va pleca să nu se lanseze în acţiuni eroice fără sens; orice suspiciune le da dreptul de a se reîntorce imediat.

    Drept pe care micul echipaj de la bordul lui Knight – nava plecată către Scopuli, având la bord pe Naomi, Holden, Shed, Amos şi Alex – l-ar fi folosit, căci  pericol s-a ivit; numai, că, între timp, Canterburry cade ţintă atacului perfid  unei forţe necunoscute.

   O navă imensă, veche de o sută de ani, rămâne doar praf cosmic. O navă care devenise cumva casă pentru unii şi unde  era chiar dragoste – cum este cazul ofexului Holden; de la bordul lui Knight auzise ultima respiraţie şi teamă ale Adei. O navă unde se aflase însuşi căpitanul McDowel.

    Holden este acum căpitan, dar încă nu deţine şi stăpânirea de sine necesară…

   Cele două personaje cheie ale cărţii sunt pământeanul  Holden şi detectivul centurian Miller. După ele sunt numite şi toate capitolele cărţii, care alternează de fiecare dată.

   Întâlnirea şi începuturile relaţiei dintre cei doi debutează tensionat şi avansează greoi, dar evenimentele dramatice care intervin vor rearanja lucrurile; apar noi prietenii, noi iubiri, noi orizonturi.

   Cazul aparent banal şi nejustificat al lui Julie Mao, pe care detectivul Miller trebuie să-l rezolve ascunde multe. În scenă apare probabilitatea tulburătoare a unei protomolecule, un virus extrem de distructiv creat cu mii de ani în urmă, care a călătorit prin spaţiu aşteptând să fie trezit.

    Virus care acum pare tot mai evident că a căzut în mâinile cui nu trebuie…

     Josephus Aloisus Miller trăise toată viaţa în Ceres şi de 16 ani lucra pentru securitate, la sediul Star Helix Security.

    Pentru el obiectele din plastic spongios, aerul reciclat la maximum pe care indivizii îl aromatizau după preferinţe, apă curată că lacrimă care fusese înainte “urină, fecale, lacrimi şi sânge” şi avea să fie din nou, ledurile imitând albastrul cerului, fungi imitând orice aliment, băuturile, tunelurile în care zborul păsărilor doar încerca să-l imite pe cel real, portul Centurii, toate acestea şi încă altele erau realitatea lui. O realitate care, urmând un ciclu al vieţii atât de strâmt, putea supravieţui doar  ajutându-se de unele compromisuri morale…

    Trezirea leviatanului este o carte SF  care bifează totuşi reuşita de a nu face textul accesibil doar pasionaţilor de acest gen literar.

   După începutul destul de obositor în care se fixează cadrul, personajele, ideile, povestea se relaxează şi curge firesc. Intervin replici amuzante, sporadic învăţăminte şi chiar romantismul.

   Iubitorii de poveşti SF se vor simţi aici acasă. Ceilalţi vor găsi poate prilejul unei provocări, de a ieşi din zona de confort.

   James S.A. Corey este semnătura sub care se reunesc doi autori americani: Daniel Abraham şi Ty Franck. Trezirea leviatanului, scrisă în 2011, este prima carte din seria Expansiunea (The Expanse) şi a fost nominalizată în anul 2012 la  Hugo, respectiv Locus Award.

Editura Paladin-logoCartea Trezirea leviatanului de James S.A. Corey este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Adelina

by -
9
Fată înecându-se de Caitlin R. Kierman

Titlul original: The Drowing Girl
Editura: Paladin
Traducere: Flavius Ardelean
Anul aparției: 2015
Număr de pagini: 370

    Caitlin R. Kierman este o scriitoare de origine irlandeză, născută pe data de 26 Mai 1964, în Dublin.  Are numeroase lucrări științifico-fantastice și de groază, zece romane, benzi desenate, colecții de povestiri scurte și nuvele. Cu cartea „Fată înecându-se” câștigă în 2013 Premiul Bram Stoker și este și nominalizată pentru Premiul Nebula.
      „Fată înecându-se” este defapt jurnalul unei tinere care dorește să scape de boala ce i-a răpit bunica și mama. De frică să nu ajungă într-un spital de nebuni, India începe să scrie.
    India Morgan Phelps (Imp – cum o vom întâlni în tot romanul) își vede atât bunica cât și mama sinucingâdu-se în spitalul de Boli Mintale Butler. Ea suferă de aceeași boală: este schizofrenică.
    Imp face psihoterapie, ia pastile și aparent își ține boala sub control căci are o viață normală. Merge la lucru iar în timpul liber pictează.
    Copilăria sa este marcată însă de un tablou, care o va urmări toată viața ei; este vorba despre tabloul „ Fată înecându-se ” pictat în 1898 de Phillip George Saltonstall. În jurul acestui tablou se învârt o groază de legende, pe care Imp le va descoperi ceva mai târziu, atunci când o va întâlni pe Eva Canning.

    Imp este și lesbiană. O ajută pe Abalyn (care este trasgen) pentru a nu rămâne pe străzi și o primește în casa ei. Abalyn făcea recenzii de jocuri video așa că Imp descoperă cu ajutorul ei calculatorul și internetul. Se îndrăgostește. Nu o mai lasă să plece. Asta până într-o seară de Iulie când, în urma unei plimbări cu mașina întâlnește pe marginea râului, o femeie complet goală. E Eva Canning. Acea femeie trezește în Imp coșmaruri de nedescris pentru că seamănă tulburător de mult cu fata din tabloul ce o obseda în copilărie.
    Ședințele la psihoterapeut o ajută să-și țină imaginația în loc deși în mintea ei, Eva, devenea pe rând ba sirenă, ba fantomă, ba lup. Vorbea cu ea și parcă este hipnotizată de ceea ce aduce înăuntrul ei. Chiar Imp recunoaște la un moment dat că a fost nevoită să o inventeze de prea multe ori pentru a scăpa de ea.
    Ca să scape de aceste imagini obsedante, Imp începe să-și pună gândurile pe hârtie și să devină scriitoare.  Va reuși oare până la urma să scape sau se va sinucide ca și celelalte femei din familia ei? Cine este Eva Canning? Există cu adevărat? Sunt întrebări pe care mi le-am pus de fiecare dată când mai citeam câte un rând. Vă las pe voi să descoperiți răspunsurile.
    Mi-a plăcut romanul per ansamblu, deși poate la început pare mai greu de parcurs și de ținut pasul cu Imp și cu imaginația ei. Lumea fantasy și erotică se îmbină perfect creând o imagine de sine stătătoare puternică din punct de vedere psihologic.
    Dacă iubiți acest gen de carte, vă recomand să citiți „Fată înecându-se” căci o veți adora!

Citate care mi-au rămas în minte:
„Râd cât de mult pot. Râd ca să țin lupii la distanță.”
„Cum e să fii prizonier în propria carne, să-ți dorești atât de tare să fii liber, încât moartea devine în cele din urmă o opțiune, așa cum a devnit o opțiune pentru mama și bunica mea.”
„Durere, furie, confuzie. E o aroganță să pretind că aș ști ce simțea în timp ce eu vomitam și scuipam în brațele ei.”

Editura Paladin-logoCartea Fată înecându-se de Caitlin R. Kierman este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Măli

by -
14

„Așadar, nu mai am nicio scuză. E timpul să încep să fac apă."

Marțianul de Andy Weir

Titlul original: The Martian
Anul apariției: 2014
Editura: Paladin
Traducere: Iulia Anania
Număr de pagini: 421

Auzisem foarte multe despre această carte și îmi doream mult să o pot citi cândva. Se pare că a picat în mâna mea mult mai repede decât mă așteptam datorită colegelor de la Literatura pe tocuri, cărora le mulțumesc enorm de mult.

Filmul nu am apucat să-l văd deoarece am preferat să citesc întâi cartea căci apoi nu ar mai fi avut același farmec.

Haideți, înainte de a pătrunde în acțiunea cărții, să-l cunoaștem pe autorul care a scris această operă minunată: Andy Weir. La o scurtă căutare pe google, aflăm că Andy Weir s-a născut în America anilor 1972, într-o frumoasă zi de 16 Iunie. Marțianul este romanul său de debut; roman ce l-a inspirat și pe regizorul Ridley Scott, în 2015, să facă un film cu același nume. ( frumos debut, nu? ). Pe lângă Marțianul, „The Egg” este o altă operă de-a scriitorului care a prin la public, fiind și aceasta regizată într-un scurt video ce apare pe Youtube. Despre romanul Marțianul, autorul spune că a fost necesară o documentare minuțioasă pentru a putea reda perfect viața de pe Marte la care a fost supus personajul principal al romanului. De asemenea cunoștințele despre chimie și botanică, au fost indispensabile, pentru a-l ține în viață pe eroul cărții.

Marțianul ni-l aduce în prim plan pe singurul om care a reușit să supraviețuiască în spațiu, mai exact pe Marte, timp de 549 de zile solare: Mark Watney.

Mark Watney era în misiune cu programul Ares de la NASA iar el împreună cu echipa sa, trebuia să aducă roci de pe Marte pentru a fi studiate în laboratoarele de pe pământ. Problema a fost o groaznică furtună de nisip care i-a prins pe Marte și care, a făcut ca echipajul să abandoneze misiunea și, o dată cu ea și pe Mark (îl credeau mort, că altfel nu l-ar fi lăsat acolo ).

Mark, însă a supraviețuit acelei furtuni de nisip și de aici începe lupta pentru o altă supraviețuire pe o planetă fără prea mult oxigen și fără prea multă hrană; asta și disperarea lui de a lua legătura cu pământul pentru a-i anunța că trăiește. Trece prin aventura vieții lui și își folosește cunoștințele de chimie și botanică pentru a-și produce oxigen și mâncare. Astfel că, Mark, ajunge să fie primul om care își face plantație de cartofi pe Marte!
Evident că nu puține sunt situațiile în care Mark își pune viața în pericol și se află la un pas de moarte (doar nu le știe chiar pe toate), dar reușește să treacă cu brio peste ele și să se folosească de tot echipamentul pe care îl are la dispoziție.
Datorită sateliților ce gravitează în jurul lui Marte, NASA află că Mark trăiește acolo în spațiu și începe o adevărată luptă pentru aducerea acestuia înapoi pe Pământ în siguranță.

Timpul însă nu este de partea lui Mark și acesta trebuie să supraviețuiască până ajunge următorul echipaj la el, asta în aproximativ…4 ani! Mark învață, pe Marte, să-și folosească corpul pentru a produce hidrogen și oxigen, iar fecalele sunt folosite pe post de îngrășământ natural pentru cartofi (ciudat, nu?), nu mai zic de faptul că urina sa o transforma în apă potabilă (ce să spun, Mark al nostru era un botanist și un chimist de primă clasă). Pe lângă aceste calități, Mark reuşește să repare cu ușurință echipamentul care îl va ajuta să ajungă la nava ce este în drum spre el; dar să fie oare atât de ușor pentru el să ajungă acasă? Asta puteți afla doar dacă citiți romanul lui Andy Weir.
Deși am citit un pic cam greu cartea, pot spune că mi-a plăcut mult (cu excepția termenilor ce țin de chimie și biologie, cu o preponderență ridicată în carte). Găsim foarte multe replici amuzante iar faptul că Mark hotărăște să înregistreze zilnic activitatea sa duce cititorul direct în miezul acțiunii. Găsim multe replici amuzante în carte iar situațiile cu care se confruntă personajul principal au umor, nu mai zic de șefii de la NASA care sunt prezentați ca șefii tipici, presați de presă și de populație pentru a aduce eroul în viață acasă.

Un roman spumos, cu acțiunea care te ține mereu cu sufletul la gură pentru că nu știi dacă în următoarele 10 minute Mark va mai avea sau nu oxigen pentru a trăi pe Marte sau dacă va suferi următoarei explozii produse de prea mult hidrogen. Este un roman complet: cu umor, panică, acțiune. Frumos structurat și ușor de parcurs, Marțianul e un roman perfect pentru o evadare în spațiu (cine știe poate ajungem și noi Marte și avem nevoie de trucurile lui Mark pentru a supraviețui).

Îl recomand! Dacă l-ați citit aștept păreri dacă nu, citiți-l și reveniți să-mi spuneți cum vi s-a părut. Aștept păreri și despre film. L-ați văzut? V-a plăcut? Eu abia aștept să-l văd!

Citate (sau mai bine zis, replici) care mi-au plăcut:

Așadar, nu mai am nicio scuză. E timpul să încep să fac apă.
Dacă găsiți rămășițele carbonizate ale habitatului, înseamnă c-am greșit undeva. Copiez jurnalul ăsta pe ambele rovere, ca să aibă mai multe șanse de supraviețuire.
Și-acum, Dumnezeu cu mila. ”

„Problema a fost expirația. Știi cât oxigen absorbi din aer când respiri normal? Nici eu nu știu, dar nu e sută la sută. De fiecare dată când expirăm, adăugăm niște oxigen în sistem.
Doar că pur și simplu nu mi-am dat seama. Dar ar fi trebuit. Dacă plămânii ar păstra tot oxigenul, resuscitarea gură la gură n-ar funcționa. Sunt așa un idiot ca nu m-am gândit! Și idioțenia asta aproape că mi-a fost fatală!
Va trebui să fiu mai atent. ”
„Am început ziua cu un cartof. După el, mi-am clătit gâtlejul cu niște cafea marțiană. Asta e denumirea mea pentru „apă fierbinte cu o pastilă de cofeină dizolvată în ea”.

Editura Paladin-logo

Cartea Marțianul de Andy Weir este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Măli

by -
13

MITAGO de Robert HolstockMitago de Robert Holdstock

Titlul original: Mithago Wood
Editura: Paladin/ Grupul Editorial Art
An publicaţie: 2013
Număr pagini: 351
Traducere din limba engleză de Mircea Pricăjan

Spaţiu deopotrivă misterios, ameninţător, încărcat de taine seculare şi magie, pădurea este un simbol folosit des în literatură datorită multiplelor sale semnificaţii. Pădurea ca motiv literar este generatoare de stări contradictorii ca groază sau acalmie, moarte sau eternitate, apăsare sau eliberare, decădere sau înălţare. Cu toate acestea, aura misterioasă din jurul acestui spaţiu-sanctuar a dat naştere la numeroase legende care au făcut înconjurul lumii din cele mai îndepărtate timpuri şi care continuă şi astăzi să fascineze ascultătorii.

Titlul cărţii de faţă – Mithago Wood – ne promite încă de dinaintea lecturării romanului, o poveste magică într-un loc încărcat de misticism şi învestit cu atributele veşniciei.

O scrisoare, o legendă străveche, o rugăminte neînţeleasă – cu acestea ne întâmpină prologul cărţii accesând astfel folderul curiozităţii cititorului care pătrunde în lumea fanteziei lui Holdstock.
Am găsit un grup de oameni numit shamiga. Locuiesc dincolo de Cascada de Piatră. Păzesc vadurile râului, dar spre marea mea bucurie sunt şi bucuroşi să istorisească – povestitorilor le spun vorbitori ai vieţii. Vorbitoarea lor a vieţii este o fetiţă care îşi vopseşte faţa într-o nuanţă tare de verde intens şi rosteşte poveştile cu ochii închişi, astfel încât zâmbetele sau încruntările celor care ascultă să nu poată impune o schimbare a personajelor din poveste. Am auzit multe de la ea, dar cel mai important a fost un fragment din ceea ce nu poate fi decât povestea lui Guiwenneth. Este o versiune pre-celtică a mitului, dar sunt convins că are legătură cu fata.”

Cu o mulţime de întrebări păşim totuşi în necunoscut şi facem cunoştinţă cu personajul din perspectiva căruia aflăm ce se întâmplă. Cu un tată aflat în pragul nebuniei şi un frate care nu-l poate ajuta cu nimic, Steve vede înrolarea ca pe o binecuvântare şi o cale de a evada din lumea ostilă care ajunsese casa sa. Furia şi resentimentele împotriva tatălui care îl privase de afecţiune şi îi adusese mama în pragul sinuciderii, îl ţin pe bărbat departe de casă ani buni, chiar şi după moartea bătrânului. Cu toate acestea, atunci când fratele său, Christian, încetează să-i mai scrie, Steve devine îngrijorat şi decide să se întoarcă la Cabana de Stejar – locul pe care încă îl mai numea acasă.
Ştiam că va trebui să mă reîntorc acasă şi totuşi mi-am întârziat plecarea cu aproape încă un an. În acest răstimp şirul scrisorilor lui Christian s-a întrerupt brusc. În ultima lui misivă, datată 10 aprilie, scria despre Guiwenneth, despre neobişnuita lui căsnicie şi spunea voalat că voi fi surprins de adorabila fată.”

Padurea RyhopeNumai că, ajuns acasă, unde se aştepta să-şi găsească fratele căsătorit şi fericit, îl găseşte pe Christian într-o stare deplorabilă cufundat în aceeaşi muncă de cercetare a pădurii care pe tatăl lor îl ucisese în cele din urmă, după ce înainte îl transformase într-un om de nerecunoscut. Cercetarea pădurii Ryhope este pentru Steve o activitate care îi trezeşte amintiri atât bizare cât şi dureroase, iar faptul ca îl vede pe Christian făcând asta îl tulbură inexplicabil.
El se schimbase însă mai mult decât orice. Abia îmi venea să cred că acesta era tânărul vesel şi sprinten care plecase cu unitatea lui de armată în 1942.”
„Nu mă simţisem niciodată aşa distant de propriul meu frate.”
„-Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu tine, Chris? Eşti bolnav?”

La Cabana de Stejar ciudăţeniile se ţin lanţ. După plecarea neaşteptată şi bizară a lui Christian, Steve are parte de o vizită cel puţin ciudată din partea unui om cu aspect primitiv venit din pădure şi însoţit de „cel mai mare câine văzut vreodată”. Fiara îl conduce involuntar pe Steve către o descoperire macabră care îi întoarce stomacul pe dos şi îl umple de spaimă: în curtea casei era îngropat cadavrul lui Guiwenneth, soţia despre care Christian refuza să vorbească.

GuiwennethBiata Guiwenneth, mi-am spus şi am lăsat trupul să cadă înapoi în locul lui de odihnă.”

Întoarcerea fratelui său din adâncul pădurii îl descumpăneşte şi mai mult pe Steve care observă cu stupefacţie că acesta suferise modificări fizice şi că arăta mult mai bine şi mai vânjos. Atunci când îi aruncă în faţă descoperirea făcută, se aşteaptă cel puţin la o reacţie de panică din partea lui, dar Christian rosteşte vorbe care pentru Steve par total fără sens.
Oare îşi pierduse minţile? Cuvintele lui erau trăncăneala fără sens a unui smintit, şi totuşi, ceva în ochii lui, ceva în mina lui îmi spunea că nu era vorba atât de nebunie, cât de obsesie. Dar obsesie pentru ce?”
SteveSingura cale de a înţelege „nebunia” fratelui său şi misterul care-l înconjoară este să citească însemnările tatălui său. Aceste însemnări însă îl îngreţoşează pe Steve care a ocolit acel caiet dintotdeauna şi nici acum nu-i este uşor să-l deschidă dar … imaginea şi cuvintele lui Christian îi dau de înţeles că nu are de făcut o alegere.

„- Trebuie să citeşti însemnările bătrânului, Steve. Nu mai amâna momentul nicio clipă. Vei afla din ele despre pădure, despre ce se petrece înăuntrul ei. Vorbesc serios. Nu sunt nici nebun, nici insensibil. Sunt doar blocat, şi înainte să plec din nou, aş vrea să ştii de ce, şi cum, şi unde mă duc. Poate vei putea să mă ajuţi. Cine ştie? Citeşte caietul.”

… şi caietul reuşeşte să clarifice misterul în măsura în care un om este dispus să îmbrăţişeze iraţionalul ca parte logică.
Mitago? Sensul cuvântului îmi era străin, cu toate că îl recunoşteam din acea pagină din caietul tatei pe care o purtam cu mine.”

Cuvântul „mitago” (despre care eu, iniţial am crezut că e numele vreunui loc din pădure :) ) pare să fie cheia situaţiei ciudate. Autorul porneşte de la ideea complexităţii creierului uman care poate proiecta un mitago, adică un personaj legendar, un mit în carne şi oase. Însemnările lui George Huxley ne spun că de-a lungul timpului au existat multe asemenea mitago-uri, iar pădurea Ryhope este un spaţiu primordial care favorizează prin existenţa unui vortex magic aducerea la viaţă a unor asemenea fiinţe mitologice. Şi totul prin exersarea imaginaţiei şi a subconştientului uman.

„În acele păduri ancestrale, pădurile primordiale, aura combinată formează ceva mult mai puternic, un fel de câmp creativ care poate interacţiona cu subconştientul nostru. Iar noi chiar acolo, în subconştient, adăpostim ceea ce el numeşte pre-mitago – adică imagoul mitologic, imaginea formei idealizate a unei creaturi mitologice. Imaginea capătă substanţă într-un mediu natural, trup solid, sânge, haine şi – cum s-a văzut – arme. Forma mitului idealizat, figura eroului, se modifică odată cu variaţiunile culturale, adoptând identitatea şi tehnologia timpului.”

Din spusele lui Christian, Guiwenneth era un mitago şi fusese ucisă de un alt mitago. Numai că, subconştientul lui Chris a început deja să interacţioneze cu vortexul central al pădurii şi asta înseamnă că o poate readuce la viaţă. De aceea, bărbatul decide să se întoarcă în inima pădurii pentru a o căuta pe femeia de care s-a îndrăgostit.
„- Ştii ce înseamnă asta, a spus încet şi, înainte să pot răspunde, a continuat: Se va întrupa şi ea. Se va întoarce. Guiwenneth a mea. Poate că deja s-a întors.”

Cabana de StejarMai departe, întâmplările evoluează însă în mod neaşteptat. În timp ce Christian rămâne captiv în pădure urmărit de Urscumug – mitagoul primordial – Steve rămâne la Cabana de Stejar încercând să înţeleagă ce se petrece în adâncul pădurii care refuză să îl primească. Mai mult, cunoscând-o pe Guiwenneth, se îndrăgosteşte de ea şi se trezeşte că nu mai poate renunţa la celta sălbatică nici dacă rival îi este propriul frate. O legendă străveche, o predestinare tragică şi o lungă şi obositoare călătorie prin pădure şi timp îl aşteaptă pe Steve, care este dispus să împlinească orice profeţie cumplită numai pentru a o avea înapoi pe Guiwenneth.

Sau poate era doar asta: o voiam. Pe ea. Fata din pădurea sălbatică care îl obsedase pe fratele meu şi care ştiam că vizitase Cabana de Stejar din nou , în noua ei viaţă.”
„Povestea mea de dragoste cu Guiwenneth din Pădurea Verde a început în ziua următoare, pe neaşteptat, dramatic …”
„Guiwenneth avea o aromă de pădure, animalică, care era uimitor de neplăcută şi totuşi ciudat de erotică.”

Ce se va întâmpla mai departe, ce mistere ascunde pădurea, care este legenda lui Guiwenneth şi care este preţul plătit pentru profanarea unui spaţiu sacru şi pentru crearea unui mitago, veţi afla călătorind prin fantezia lui Holdstock. Combinaţia de fantasy, mitologie, psihologie şi istorie fac ca romanul lui Robert Holdstock să fie o călătorie fascinantă printr-un ţinut pe care nu doreşti să-l cunoşti dar care te atrage ca un magnet uriaş. Condimentarea acţiunii cu iubire face povestea încă şi mai captivantă şi deasemenea îndulceşte teama de necunoscut.

Am apreciat imaginaţia incredibilă a autorului precum şi firul epic construit precis şi cursiv. Nu am găsit în această carte nimic clişeic. Totul este original, iar imprevizibilul m-a încântat. Abia aştept următoarea poveste din serie şi închei cu un citat care mie mi s-a părut sugestiv pentru a rezuma misterul ascuns în spatele unui loc aparent banal ca pădurea Ryhope.
„Era pur şi simplu pădurea şi oamenii o ocoleau sau foloseau cărările de la lizieră, dar niciodată nu se gândeau la interiorul ei. Era pădurea. Aşa fusese întotdeauna. Era un dat. Viaţa îşi urma cursul, ocolind-o.”

Citate:

„Era o creatură a unei lumi la fel de îndepărtate de realitate ca luna însăşi. Dar eu, ce eram eu pentru ea?”
„Guiwenneth mi-a şoptit numele şi eu i l-am şoptit pe al ei, şi de fiecare dată când ne-am sărutat, îmbrăţişarea noastră s-a strâns mai tare, devenind mai intimă. În întuneric, respiraţia ei era cel mai dulce sunet din lume.”
„ – Du-te acolo singur, Chris, am spus. Guiwenneth mă iubeşte pe mine şi nimic nu va schimba asta.
– Nimic? a repetat el şi a zâmbit obosit.Timpul poate schimba orice. Neavând pe cine să iubească, va ajunge să mă iubească pe mine …”

Editura Paladin-logo

Cartea Mitago de Robert Holdstock este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2, 3, 4

%d bloggers like this: