Tags Posts tagged with "Editura Rao"

Editura Rao

by -
10

Nu te încrede în nimeni, de Gregg Hurwitz-recenzie

Titlu original: Trust no one
Traducere:  Ana Veronica Mircea
Editura:  RAO- 2008
Număr pagini: 441

“O slujbă bună, un apartament frumos în Los Angeles, o viaţă liniştită, Nick Horrigan a lăsat în urmă un incident traumatizant petrecut chiar înainte să împlinească 18 ani. Sau cel puţin aşa părea, până când o echipa SWAT apare pe neaşteptate în locuinţa lui, în miez de noapte, şi îl târăşte spre un elicopter. Nick află că un terorist a pus mâna pe o centrală nucleară şi ameninţă să o arunce în aer… dacă nu vorbeşte cu el. Atras în vârtejul unei intrigi mortale, Nick este acuzat că deţine un secret periculos, care îl va duce în culisele unei curse pentru alegerile prezidenţiale. În vreme ce adevărul este scos la lumină încetul cu încetul, dezvăluit de sub straturi de minciuni şi înşelătorii, un singur lucru este sigur: secretul demult îngropat, legat de traumele din trecutul său, ameninţă acum la fiecare pas viaţa lui Nick.”

   Nick Horrigan se trezeşte brusc la două noaptea cu presimţirea că ceva rău urmează să se întâmple. Seara urmărise la televizor dezbaterea din cursa prezidenţială, acum aude sirenele de poliţie. Pe moment crede că e paranoic, reuşise şi el, acum după 17 ani să-şi depăşească propriile spaime şi să doarmă o noapte întreagă.
La prima vedere totul pare normal. Totuşi când intră în camera de zi vede o frânghie atârnând de sus, maşini de poliţie şi SUV-uri jos, iese pe balcon şi se trezeşte cu un tip îmbrăcat în haine SWAT, cu puşcă de asalt. Alte răpăieli pe hol, uşa e smulsă din balamale şi sufrageria se umple cu oameni cu cagule.
Într-o clipă totul devine un haos, Nick e percheziţionat dur, de parcă ar fi putut ascunde ceva sub pijamaua subţire, perna canapelelor despicata, sertare trântite şi golite pe jos. Apoi şeful întreabă dacă el este ”Nick Horrigan, născut pe 12 iunie 1973? Fiul agentului Frank Durant?”  şi-i vâră sub ochi o poză întrebându-l dacă-l cunoaşte pe tip. Când Nick neagă îi spune să-şi ia pantofi, îl ia pe sus, îl urcă în elicopter şi-l duc la centrala nucleară de la San Onofre.

   Un terorist urmărit intrase acolo şi ameninţa că aruncă centrală în aer dacă nu discută cu Nick.
Abia în elicopter Wydell, şeful trupei, îi spune că, atunci când poliţia, după cererea teroristului, l-a identificat în baza de date şi-au dat seama că tatăl lui vitreg, Frank Durant fusese însărcinat cu paza vicepreşedintelui Caruthers. De aceea apelaseră la serviciul secret.
Wydell îi mai spune că nu este timp de politeţuri, trebuie să afle de ce teroristul îl vrea pe Nick. Îi mai spune că nu trebuie să facă nimic periculos, doar să intre şi să-i dea teroristului un telefon mobil, restul îl va face negociatorul adus la faţa locului.

   La centrală nucleară Nick găseşte un tip lovit, mai bătrân decât în poza văzută, care după ce scoate un aparat de bruiaj, îi dă rucsacul să se convingă că nu are nici o bombă-în rucsac erau haine şi bani. Charlie, cel pe care-l numeau terorist, fusese prieten şi coleg cu Frank, îi spune că tatăl lui vitreg vorbea mereu despre el, aşa că s-a gândit că poate avea încredere în Nick. Pe antebraţ Charlie avea exact ca Frank, o inscripţie sub forma unui tatuaj, care spunea ”nu te încrede în nimeni!”.

  Charlie îi dă lui Nick o cheie, pe care acesta o ascunde în talpa adidaşilor, prin marginea de plastic crăpat din călcâiul pantofului, în perna de aer. Vrea să-i povestească mai multe şi să-l roage să-l ajute, dar sună celularul, aşa că îl ia de la Nick crezând că dacă răspunde până negociază mai câştigă ceva timp. Înainte de-a răspunde îi mai spune lui Nick: ”Nu te încrede în nimeni!” Şi răspunde:

”Străfulgerarea albă a unei explozii i-a spulberat capul, şi şocul m-a propulsat în aerul bubuitor, prin care am plutit cu încetinitorul, şi apoi întuneric.”

   Nick îşi revine la spital, e uşor rănit, doar în obraz are încastrată o bucăţică de os zburată din craniul lui Charlie, dar doctoriţă s-a gândit că nu are rost să-l supună traumei unei operaţii.
Încercând să-şi acceseze telefonul, să vadă dacă nu are vreun mesaj, îşi dă seama că cineva îl urmăreşte. Îşi aminteşte că Charlie i-a spus: ”Viaţa ta e acum în pericol!” şi realizează că vreme de şaptesprezece ani încercase să scape de fantomele trecutului:

“Fusese linişte atât de multă vreme, încât îmi spuneam că era posibil să fi scăpat de necazuri. În ultimii câţiva ani, ajunsesem chiar să mă relaxez convingându-mă că ”Da, pot avea parte de asta”. Dar, indiferent cât de mult m-aş fi străduit să pretind contrariul, în adâncul sufletului ştiam că nu putea fi adevărat. Iar acum fantomele ieşiseră în cele din urmă din ascunzători.”

   Agenţii Wydell şi Sever vin la spital, încearcă să afle dacă teroristul i-a spus ceva, dar Nick le spune doar numele Charlie. Totuşi ei susţin că l-au identificat şi că era un terorist căutat, Mike Milligan. Ei încearcă să afle dacă Nick ştie că de fapt în rucsac nu era nici o bombă, doar că Nick nu mai era un copil speriat. Nu le spune nimic, nu vrea să i se ştie numele şi nici să participe la vreo conferinţă de presă. Ambii candidaţi din cursa prezidenţială vor să se folosească de moment, dar Nick acceptă să se vadă doar cu Caruthers, pentru că pe vremuri Frank vorbise frumos de el, şi mai ales nu vrea presă.

   Acesta încearcă şi el să afle ce s-a întâmplat la centrală, dar, deşi senatorul îi vorbeşte frumos despre Frank, Nick nu are încredere în nimeni. Hotărât, Nick îi mai spune că nu e de acord cu nici unul dintre ei şi nici cu dezbaterile din cursa prezidenţială, pentru că orice promit politicienii acum, uită când ajung pe post:

“Doctrina şi indignarea morală prefăcută, astea mă obosesc. La vechea mea slujbă, am fost martor la o mulţime de schimbări politice, şi Dumnezeu ştie că Bilton a devastat serviciile sociale, iar eu am descoperit că indiferent ce-ar promite politicienii, de obicei nu reuşeşte să se infiltreze până jos, până la oamenii care au nevoie de aşa ceva.”
“-Nu eşti un fan al formei noastre de guvernământ?
-Poate fi foarte primejdioasă când te afli în extremitatea ei nepotrivită.”

   Să vedem acum câte ceva despre Nick. Tatăl lui murise când avea 4 ani, aşa că nu ştia prea multe despre el, doar ce-i mai povestea mama lui, Callie. Când a împlinit 11 ani în viaţa lor a apărut Frank, care lucra în Seviciul Secret şi se ocupa de protejarea vicepreşedintelui. Nick şi Callie s-au mutat în casa lui Frank. La început reticenţi cei doi ajung să se înţeleagă bine. Frank nu-l presează, îl lasă să câştige încredere în el. Frank fusese combatant în Vietnam, de acolo avea şi tatuajul cu mesajul ”nu te încrede în nimeni”. Era uşor paranoic, avea arme ascunse în casă, că să nu fie prins fără apărare. Apoi Frank devine de-a dreptul paranoic, i se pare că e în permanenţă urmărit, verifică uşile şi geamurile, îi păzeşte şi pe ei:

“M-am întrebat de ce se furişa un agent federal prin propria casă, trăgând cu ochiul pe ferestre, dar n-am spus nimic. Poate că nu voiam să mă gândesc la implicaţii. Poate-mi era frică de ceea ce mi-ar fi putut dezvălui răspunsul.”
“Aveam să aştept. Indiferent despre ce ar fi fost vorba, Frank putea controla lucrurile.”

   Cu o săptămâna înainte de-a împlini 18 ani, când mama lui plecase la Chicago la un curs de artă, Nick şi prietenii lui merg după film la un restaurant. Acolo este efectiv acostat de-o chelneriţă, frumoasă, mai în vârstă decât el, care-i dă întâlnire pe terenul de sport. Nick nu-i spune nimic lui Frank, pleacă pe ascuns prin garaj, lăsând alarma oprită. Când revine peste o oră îl găseşte pe Frank în fotoliu, grav rănit cu propria-i armă. Frank moare în braţele lui, dar poliţia spune că a fost un jaf. El şi Callie se înstrăinează, fiecare suportând durerea şi remuşcările în felul lui..
Apoi Nick este sunat la telefon şi doi tipi îl iau de acasă cu maşină şi-l duc la centrul de detenţie, acuzându-l că l-a omorât pe Frank. Văzând că nu recunoaşte nimic, îl sperie, îi dau bani, îl duc la aeroport şi-i spun să dispară, altfel cea care va dispărea va fi mama lui.
Pleacă în Alaska, lucrează în diferite locuri, după 6 luni o sună pe Callie doar să-i spună că e bine.
Un tip cu care lucrează, fugar şi el, îl învaţă să lupte, să reposteze scrisorile ca să nu se ştie de unde sunt trimise, să se ascundă. Apoi se mută la Washington şi în final în Oregon, unde face şi cursurile serale luându-şi diploma în literatură şi filozofie.

   La nouă ani de la plecare revine acasă. Îşi găseşte un apartament cu chirie, o caută pe Callie, dar nu-i spune adevărul dorind s-o protejeze. Ea îi dă o parte dintre lucrurile lui personale, pe care le păstrase, dar întâlnirile lor se răresc, fiecare văzându-şi de viaţă. Nick o mai urmarea noaptea din maşină, vrând s-o ştie în siguranţă.
Reîntalnirea cu colegii îi lasă un gust amar şi multe resentimente:

“Am încercat să-mi reiau vechea viaţă. Dar am descoperit curând că nu mai era acolo aşteptându-mă. Şi prietenii mei plecaseră sau îşi văzuseră de vieţile lor. Reîntalnirea cu ei mi-a adus aminte cât de mult pierdusem. Cât de gravă era vătămarea, întipărită în caracterul meu cu fierul roşu, ca stigmatul unui osândit. Într-o zi fusesem un băiat de şaptesprezece ani, cu o consolă de jocuri Nintendo, căruia i se prevedea o viaţă decentă. A doua zi eram un adult fugar.”

    Aşa că o ia de la început, cu noi prieteni, o nouă viaţă, se integrează în societate, până la noaptea fatidică:
“Mi-am găsit în sfârşit liniştea, sau cel puţin una dintre versiunile ei.
Şi pe urmă m-am trezit într-o noapte ca să văd capătul unei frânghii negre încolăcindu-se în balconul meu.”
Doar că de data asta Nick nu mai e un copil, e hotărât să nu se mai lase dominat şi începe cercetările pe cont propriu. Găseşte dulapul pe care-l deschide cheia lui Charlie, acolo găseşte o altă cheie şi un rucsac cu bani. În a doua ascunzătoare acasă la Charlie găseşte nişte poze şi negative. Îl caută băiatul lui Charlie, Mick care-i spune că tatăl lui şantaja pe cineva ca să-i facă lui rost de bani. Dar până să-l întâlnească Mick este şi el omorât.
Aşa că Nick din aproape în aproape, ajutat de-o fostă prietenă şi de un om al străzii, reuşeşte să găsească persoanele din trecut, care pot face lumină. O găseşte până şi pe chelneriţa care-l ademenise în noaptea morţii lui Frank şi află că fusese plătită să facă asta. Abia acum vede ramificaţiile uriaşe ale caracatiţei. Află şi cine a fost cu adevărat Charlie şi ce legătură avea cu Frank.
Află întâmplări din trecut şi care dintre candidaţi încearcă să-şi ascundă murdăriile, şi ai cărui agenţi au pus lucrurile în mişcare până la crimă.
Află, dovedeşte, pedepseşte…pedepsindu-i şi pe ucigaşii lui Frank:

“E mult mai greu să susţii povara amintirilor, să te împaci cu trecutul, să te întorci cu faţa la necazuri şi să le înfrunţi. E mult mai greu, dar descopăr că merită să lupţi.
Dorm din nou noaptea. În a nu deţine nici un secret e o putere enormă. Acum sunt protejat, fiindcă povestea mea e publică. Dacă aş muri, oamenii potriviţi ar pune întrebările potrivite.”
“După cum am aflat recent, oamenii sunt dornici să-şi trăiască viaţă cu stele în ochi. Problema e că stelele blochează realitatea. Nu e de mirare că vrem să ne ascundem de ea. E urâtă. E brutală. Dar poate fi şi graţioasă şi oferă alinări cu care încă încerc să mă obişnuiesc. Ascunde surprize şi nu sunt toate neplăcute.”

   Este incredibil câte vieţi pot fi distruse pentru că unii vor să ajungă în posturi cheie. Ambiţii politice la unii, ambiţia şi siguranţa că dacă ei câştigă le va fi bine la alţii.
Per total aceeaşi lăcomie, sete de putere, credinţă că ţi se cuvine totul, indiferenţă faţă de viaţă şi sentimentele celor ce nu-ţi sunt de folos, determinarea de a-ţi atinge scopul, chiar dacă drumul tău e presărat cu cadavre şi vieţi irosite.
Aceeaşi lege a cultului personalităţii, a siguranţei că tu eşti cel ales, a nepăsării faţă de orice nu-ţi este de folos, aceeaşi subordonare a ideilor democratice ţelurilor tale.
O carte reală, foarte bine scrisă, care pune multe întrebări, toate prezentate într-un stil alert şi intens. Sincer, te ţine captiv de la prima până la ultima filă.

O carte pe care merită s-o citeşti şi la final sunt convinsă că veţi fi tentaţi, ca şi mine, să puneţi în practică îndemnul: “Nu te încrede în nimeni!”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Testamentul, de John Grisham-recenzie

Editura: RAO

Traducerea din limba engleză: Anca Nistor

An apariţie: 1999

Număr de pagini: 443

Citat favorit: „Eu…fiind în deplinătatea facultăţilor mintale, las acest document ca fiind ultimul meu testament”

   Ultimele dorinţe ale unui om pot fi de-a dreptul de neînţeles, alambicate, mergând până la absurd, dar trebuie să ne obişnuim cu ideea că aşa suntem cu toţii. Nicio persoană nu se aseamănă cu cealaltă; sunt unici în sens pozitiv ori în sens negativ. De asemenea, mintea umană este o altă componentă care ne distinge unii de alţii: este ca un labirint fără de scăpare, plină cu idei, cu planuri pe care reuşim sau nu să le ducem la bun sfârşit. Ai spune că la finalul vieţii unui individ totul s-a dus, dar realitatea redă contrariul: o foaie de hârtie poate transmite pe mai departe ceea ce un om şi-a închipuit, poate aduce ultima sa manifestare de voinţă. Pe cine să afecteze, dacă nu pe urmaşi. Întrebarea este dacă acea coală, dosar, va aduce un zar cu şase puncte ori cu unul singur…

    John Grisham este un romancier american, fost politician, fost avocat pensionat, autor cunoscut pentru lucrările sale în domeniul dramei legale moderne. Al doilea venit pe lume într-o familie cu patru copii, s-a născut în Jonesboro, Arkansas, având părinţi baptişti şi cu posibilităţi modeste. Tatăl său era muncitor în construcţii şi într-o fermă de bumbac, iar mama sa casnică. Grisham şi-a luat gradul de JD, Juris Doctor, doctoratul în drept de la University of Mississippi School of Law în anul 1981. În timpul facultăţii de drept, Grisham şi-a mutat interesul de la legislaţia taxelor spre litigiile civile criminale şi generale, iar după absolvire, ca tânăr avocat, şi-a petrecut o mare parte din timpul său în tribunal şi pregătindu-se pentru înfăţişările la Curte din dimineaţa următoare. În 1983 a fost ales ca democrat. În timpul liber a reuşit să ţeasă intriga marilor sale opere precum „…Şi vreme e ca să ucizi”, „Firma”, „Cazul Pelican”, „Avocatul străzii”, „Apelul”, „Litigiul”.

   O altă carte scrisă de Grisham este „Testamentul”. Aceasta se deschide cu imaginea unui om care are totul şi, în fond, mai nimic: are banii la care mulţi doar visează, iahturi, firme peste firme pe care le conduce, a călătorit în întreaga lume. Cu toate acestea nu se simte împlinit. Nu a reuşit să lege o familie, trecând din floare în floare, având copii care ştiau situaţia tatălui: extrem de bogat, persoană care le va trece cu vederea micile năzbâtii, pentru ca mai apoi să le acopere marile datorii fiindcă pur şi simplu nu îi mai păsa. Tind să cred că nepăsarea poate deveni un viciu, iar în cazul de faţă a devenit boală, la care mai adăugăm şi goana după femei pe care o arăta din plin Troy Phelan, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Statelor Unite. Acesta a îmbătrânit şi „am ajuns la ultima zi, la ultima oră chiar. Sunt un bătrân singur şi neiubit, bolnav, suferind şi sătul de viaţă…Am avut cândva toate jucăriile pe care le-am vrut – iahturi, avioane, blonde, case în Europa, ferme în Argentina, o insulă în Pacific, cai pursânge, până şi o echipă de hochei, dar…” jucăriile au stat, cum ar spune şi Sadoveanu. A venit vremea ca Troy să se gândească la ce are să se întâmple cu averea pe care a agonisit-o în cazul în care  viaţa îi va scăpa printre degete şi va veni noua stăpână, de astă dată cu coasa.

   Troy este o persoană pragmatică, isteaţă peste poate aşa că concepe un plan. Copiii săi sunt delăsători, adună mult prea multe datorii, iar firma lui Troy cel mai probabil ar ajunge în pragul falimentului la nici câteva luni de la decesul acestuia…Am spus că pune la cale un plan jucându-se cu…legea şi clauzele. Realizează un testament olograf – este scris în întregime de mâna testatorului, semnat şi datat de acesta – şi invită pe membrii familiei sale, împreună cu fostele soţii şi trei doctori pentru a dovedi că este în deplinătatea facultăţilor mintale la acel moment, că voinţa nu îi va fi înlăturată. Arată că va lăsa câte ceva fiecăruia, dar după ce rămâne doar cu avocatul său şi servitorul, scoate de sub masă un nou testament olograf care îl anulează pe celălalt prezentat. Rugămintea lui Troy este de a fi citit membrilor familiei după 15 zile de la moartea sa. Nici bine nu isprăveşte de vorbit că se ridică de pe scaunul cu rotile şi fuge spre fereastră şi se aruncă în neant. Lumea este stupefiată. Surpriza cea mai mare pentru avocat este faptul că Troy îşi dezmoşteneşte copiii, lăsându-şi averea unei fiice ilegitime care este misionară şi doctor în Brazilia. Prin testament cere ca aceasta să fie găsită degrabă şi informată cu privire la calitatea ei de moştenitoare. În plus, Troy arată că doreşte să i se facă autopsia – pentru a se arăta că nu se afla în acel moment sub influenţa băuturilor alcoolice, stupefiantelor şi să se constate că nu suferea de vreo boală, tocmai pentru ca cei dezmoşteniţi să nu poată ataca actul unilateral.

   Avocatul se pune în mişcare: vorbeşte cu presa, aruncă declaraţii false, ori refuză să adauge comentarii, îi linişteşte pe avocaţii celorlalţi copii ai lui Tony şi…îl trimite pe un fost apărător, abia ieşit de la dezintoxicare, să o caute pe fiica ilegitimă în Brazilia. Nick nu stă pe gânduri şi pleacă de îndată într-o aventură cu aligatori, indieni şi…malarie? Oare ce are să se întâmple mai departe? Ce au să spună copiii lui Tony care se credeau asiguraţi pe viaţă şi care, au început să adune noi datorii?

   Opera este scrisă la persoana a III-a, naratorul fiind obiectiv, omniscinet şi omniprezent. Ceea ce m-a atras a fost latura juridică a cărţii, în special câte poate să facă un avocat pentru a reprezenta interesele clientului său chiar şi după moartea celui de pe urmă. Atât clientul, cât şi avocatul au ştiut să-şi joace cartea; au întors-o pe toate feţele şi au revelat un adevăr crunt părţilor adverse. De asemenea, atrag suspansul şi modul în care au fost concepute personajele: tipul omului întreprinzător, dar singuratic care ştie că i-a venit sorocul şi vrea să întoarcă roata; tipul omului de carieră  bine plătit care protejează în instanţă interesele celui reprezentat, tipul copilului răsfăţat şi risipitor. Grisham ştie să ţeasă o poveste pe care putem să o regăsim oricând în realitate, iar felul în care prezintă de o parte gândurile moştenitorilor, de cealaltă  ale avocatului nu lasă de dorit. Poate că testamentul pare a fi actul final, dar în cazul de faţă este o treaptă de urcat către mai mult.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Testamentul de John Grisham poate fi comandată de pe targulcartii.ro

Sursă imagini: pinterest.com

by -
14

“Celor care știu ce s-a petrecut cu adevărat în Golf și care mi-au vorbit despre acest lucru, sincerele mele mulțumiri. Vă dați seama foarte bine la cine mă refer; haideți să lăsăm lucrurile așa cum sînt.”

Pumnul lui Dumnezeu, de Frederick Forsyth-recenzie

Titlu original: The Fist Of God
Traducere:  Radu Paraschivescu şi Cornelia Bucur
Editura:  RAO, 1998
Număr pagini: 699

   Frederick Mc Carthy Forsyth s-a născut în 25 august 1938 în Ashford, Kent, Anglia. A fost pilot în Royal Air Force, spion la MI6, jurnalist, ocazional comentator politic și scriitor de succes.

  Mai multe  romane ale sale au fost ecranizate, cărțile sale sunt frecvent pe lista de bestseller, de altfel a vândut peste 70 milioane de cărți. Scrie thrillere și crime-fiction.

“Operaţiunea ,,Furtună în deşert” e pe cale de a începe când serviciile secrete americane află că Saddam Hussein are la dispoziţie o armă ucigătoare care poate nimici armatele aliate. Maiorul Mike Martin este paraşutat în munţii Irakului, cu ţinta Bagdad. Misiunea: Să găsească şi să distrugă Qubth-UT-Allah-,,Pumnul lui Dumnezeu.”

   Un roman complex despre feţele văzute și nevăzute ale unei confruntări, care n-a antrenat doar Irakul și Kuweitul, ci întreaga lume.

   Romanul începe cu asasinarea unui savant Gerry Bull, care a dat naștere unor teorii bizare în mas-media. Vina era aruncată de unii către CIA, alții ținteau către MI6  sau Mossad pentru că se spunea că israelienii îi urau pe cei ce lucrau pentru Irak. Și Gerry Bull asta făcea…

Gerry lucra pentru Irak, iar Irakul era dușmanul Israelului. Cu alte cuvinte doi și cu doi fac patru. Singura problemă era că, în lumea umbrelor și a oglinzilor deformante, ceea ce părea să nu fie doi era înmulțit cu un alt factor care, la rândul lui, nu era neapărat ce părea să fie, iar rezultatul putea, ce-i drept, să fie patru, dar de cele mai multe ori era cu totul altul.”

Dar cum era Gerry Bull?

   Gerald Bull se născuse în Ontario, era isteț cu mintea brici, a absolvit Universitatea  din Toronto, Facultatea de Inginerie la 16 ani, la 22 devenind cel mai tânăr posesor al titlului de doctor din istoria facultății. Imaginația i-a fost stârnită de studiul balisticii, în contextul ingineriei spațiale, era interesat de rachete, proiectile, și de orice alt obiect aflat în zbor. După 10 ani la CARDE (Institutul Canadian de Cercetări și Dezvoltare a Armamentului), sponsorizat de Universitatea McGill și de Armată, înființează pe Insula Barbados un mic centru de cercetare.

“Era ca și cum ai fi încercat să câștigi supremația în industria automobilului de Formula Unu bazându-te pe dotările unui garaj obişnuit”.

   Bull a reușit! A început  o carieră  punctată cu numeroase și uimitoare invenții. Zbătându-se într-o lume dezinteresată de proiectele lui, Gerry Bull oferă consultanță delegațiilor militare din alte  țări, cimentând prietenii cu cei din Israel, Egipt, Venezuela, Chile și Iran. De asemenea, consultații pe probleme de artilerie Angliei, Olandei, Italiei, Canadei și Americii, ai căror savanți militari (deși nu erau de la Pentagon) continuau să-i studieze activitatea și invențiile cu venerație și teamă.

   Pentru că, având aprobarea CIA și inocent în probleme politice i-a ajutat pe sud-africani să-și înnoiască parcul de artilerie, ajunge la închisoare și plătește o amendă consistentă. L-a deranjat mai mult rușinea îndurată și sentimentul trădării, iar compania pe care o conducea dă faliment.

   Intră la consultanță, lucrează pentru China, apoi ajunge în Irak, unde este recrutat de Amer Saadi, numărul doi din MIMI (Ministerul Industriei și Industrializării Militare). Acesta i-a spus că au nevoie de ajutorul lui și Bull, care adoră problemele, acceptă. Dorind să-și realizeze visul (tunul gigant), Bull face abstracție de regimul pentru care lucrează, lucru pe care îl fac și mulți irakieni. Supertunul l-a numit “Proiectul Babilon-Pumnul lui Dumnezeu” iar propulsorul de rachete “Pasărea Irakiană”.

“Cele trei servicii de referință, CIA din America, SIS din Anglia și Mossadul israelian, au ajuns împreună la concluzia că, din cele două dispozitive, tunul Babilon era o jucărie amuzantă, iar racheta Pasărea o amenințare veritabilă. Toate cele trei servicii au calculat greșit, întrucât cea care nu avea să funcționeze era tocmai Al-Abeid” (Proiectul Pasarea)

   Apoi discuția cu un prieten îi deschide ochii și vrea să plece din Bagdad, dar este prea târziu. Saddam dă ordin să fie ucis.

   Preşedintele Saddam era înconjurat de un număr mic de apropiați în care avea încredere, fiul lui, ginerele, și mai ales cei care făceau parte din tribul în care se născuse și el:

“Pentru Saddam Hussein există o singură calitate pe care le-o cerea celor care erau în slujba lui: loialitatea. O loialitate totală, absolută, înrudită cu sclavia. Experiența îl învățase că și această însușire avea o anumită ierarhie interioară. Pe primul plan se situa familia, pe urmă venea clanul și apoi în al treilea rând, tribul. Există o zicală arabă care zice cam așa: ”Eu și fratele meu împotriva vărului nostru; eu și vărul meu împotriva lumii.” Pentru președintele irakian acesta era un adevărat principiu de viață, în care credea neabătut și care dădea roade.”

   Din tribul lui făceau parte cei mai importanți consilieri și miniștrii precum și Omar Khatib, comandantul temutei poliții secrete, care purta porecla de Torţionarul. Deși se auzeau plângeri la adresa lui, până la președinte, acesta nu le lua în seama știind că îi este loial, mai ales că făcea parte din tribul al-Tikriti.

   Ceilalti doi bărbați din serviciile secrete erau: Doctorul Ubaidi-care se ocupa cu spionajul peste hotare și Hassam Rahmani  care se ocupă de operațiunile de spionaj organizate în Irak de alte state.

    Lui Saddam îi plăcea să se înconjoare de cât mai mulți când lua hotărâri:

“Atunci când se discuta probleme delicate, unii dictatori prefera ca la ședințe să ia parte un număr cât mai mic de oameni. Saddam proceda exact pe dos; dacă trebuia să facă unele treburi murdare, era mai bine să fie implicați cu toții. În acest fel, nimeni nu putea să spună: nu m-am mânjit, n-am știut nimic. Pe de altă parte, toți cei aflați în jurul lui înțelegeau, fără echivoc, mesajul: cad eu, cădeți și voi.”

   Pe de altă parte știe și să țină secrete. Îi dăduse o sarcină lui Osman Badri, ofițer și inginer, care construise cu muncitori străini o bază secretă. Muncitorii, aduși cu elicoptere rusești, după terminarea lucrărilor fuseseră uciși, dar Badri nu știa asta. Baza secretă adăpostea un tun gigant. În apropierea bazei erau trei sate cu rol de santinelă, populate cu oameni-gărzi, capre, case, păreau niște sate autentice, chiar lângă deşert.

   Osman Badri participa la invazia Kuweitului, împreună cu fratele lui, pilot pe avion. Cu tatăl lui evita să discute despre Saddam, pentru că acesta îi admira pe englezi și fusese un medic respectat și apreciat. Dar lui Osman Badri anul 1990 i s-a părut cel mai important din viața lui și-i spune fratelui său:

“-Am stat cu spatele la Golf și cu fața la Palatul Dasman și mi-am zis: ”Lăudat fie Profetul, am făcut-o. Până la urmă am cucerit Kuweitul într-o singură zi, și așa s-a terminat totul.”

Evenimetele ulterioare aveau să-i infirme vorbele. Așa avea să înceapă totul.”

Hassam Rahmani se află în poliția secretă pentru că era foarte bun la ceea ce făcea ”un technocrat într-o lume de cretini care parveniseră politic.”

   Era întrebat de prieteni lui din alte țări de ce slujește regimul acesta și deși răspundea evaziv, realitatea era alta. Voia să urce pe scara socială, și avea o afecțiune reală pentru oamenii din țara lui, pe care Partidul Baas nu-i mai reprezenta de multă vreme. Totuși trebuia să aibă grijă, să se ferească de necazuri și să avanseze:

“Motivul principal era că voia să urce pe scara socială. Pentru irakienii din generația lui opțiunile erau puține la număr. Putea fie să se opună regimului, să plece din țară, să trăiască în străinătate de pe o zi pe alta, ferindu-se de echipele de lichidare trimise pe urmele lui și câștigându-și pâinea ca interpret sau traducător din arabă în engleză sau invers, fie să rămână în Irak..

Daca rămânea, avea iarăși trei variante. Să se opună din interior regimului, urmând să ajungă  într-una din camerele de tortură ale acelui animal pe nume Omar Khatib, o creatură pe care o ura cu certitudunea că sentimentul era sută la sută reciproc, să încerce să supraviețuiască în pielea omului de afaceri într-o economie care se apropia din ce în ce mai mult de prăbușire, sau să le zâmbească tuturor tâmpiţilor și să avanseze cuminte, pe scară ierarhică, folosindu-și inteligența și calităţile.”

 

     După ce Saddam a ocupat Kuweitul, americanii, englezii, israelienii vor forma “Comisia Meduza”.

   Dar și aici vor interveni orgoliile. Ei încearcă să-și dea seama dacă Saddam are bombă nucleară sau o armă chimică fatală, conlucrează cu experții  în problemele arabe și de armament.

   Steve Laing, director al departamentului pe relația Orientului Mijlociu la Century House (în fapt Serviciul Englez de Informații cunoscut ca MI6) îl abordează pe Terry Martin, născut în Bagdad, crescut în Irak, școlit în Anglia, specialist în arabă și istoria Orientului Mijlociu. Ar vrea să-l convingă să meargă în Kuweit, să fie agentul lor acolo deoarece le trebuiau date despre armată. Nu ar vrea să lucreze cu un localnic, ar prefera un englez. Terry le spune că fratele lui Mike, maior în SAS ar fi foarte potrivit, arată și vorbește ca un arab și e super antrenat.

   Asa că Mike Martin este rechemat din Abu-Dhabi și cu acordul șefilor lui trimis în Kuweit.

   Întâmplarea face ca el și fratele lui să fi crescut împreună cu familia și fiii doctorului Badri și să fie buni prieten în școală și cu Hassam Rahmani. Viața îi va duce pe cei trei în aceleași locuri, e drept de pe poziții diferite și din fericire nu se vor întâlni.

   Mike ajunge la Riad unde  este așteptat și i se face rost de acte. Mike se transformă într-un adevărat beduin, nespălat, neîngrijit. Face cunoștiință cu un tânăr pilot  din Kuweit, al cărui tată era un negustor bogat și cunoscut. Tânărul pilot îl roagă să-i transmită tatălui său un mesaj din partea lui. Mike pleacă, aproape de graniță își mută lucrurile în coșurile unei cămile și călare pe ea cu puiul ei legat trece în Kuweit. Ia legătura cu negustorul, care se oferă să-l ajute, îi face rost de cheile de la câteva case părăsite, mai multe rânduri de acte, mai multe maşini.

   Şi așa Mike, pe lângă strângerea de informații îi învață pe un grup de tineri kuweitieni cum să ducă o luptă de gherilă și să provoace cât mai multe pagube duşmanului.

   Între timp, la Bagdad, un tânăr negustor Harris primește la hotel un plic. La început se sperie, apoi trimite plicul la Londra, unde merge și el. Ia plicul și-l duce la ofițerul lui de legătură la ambasada Israelului (Harris –evreu fiind-acceptase să ajute Israelul).

   Scrisoarea transmitea că o înaltă oficialitate a regimului irakian, cu o poziție cheie între consilierii pe probleme politice și militare, se arată dispus să lucreze pentru Israel, oferind informații în schimbul unor sume de bani, depuse într-un cont la o veche banca austriacă. După o ședința la nivel înalt i se trimit la căsuța poștală menționată o listă cu 20 de întrebări  verificabile. Cel care va fi numit Jericho răspunde corect, dovedind că a spus adevarul.

   A.B. Moncada, angajat la Națiunile Unite, este desemnat să țină legătura cu Jericho, se stabilesc locuri pentru a lăsa mesajele, modul cum se vor anunța reciproc, fără a se cunoaște niciodată. Timp de doi ani Moncada se ocupă de Jericho, apoi diplomatul este rechemat în țară și colaborarea încetează. Şi aici se adeverește expresia “tace și face” englezii îl aveau pe Mike în Kuweit de care nu spuseseră nimănui, israelienii pe Jericho, iarăși tăcere, deși pretindeau că vor colabora cu toţii.

  Întâmplator Terry află de Jericho, de la profesorul său, un israelian care tradusese mesajele. El îi spune lui Paxman și lui Laing. Veștile ajung la șefii lor, care iau legătura cu directorul CIA, apoi cu prim ministrul israelian. Așa vor ajunge să îl folosească din nou pe Jericho, dar le trebuie un om de legătură. Așa că Mike va fi scos din Kuweit și trimis în Bagdad. De data asta se va apela și la Mihail Gorbaciov, și Mike va fi grădinarul casei ataşatului rus în Bagdad.

   La fel ca toate serviciile și cele irakiene se spionau între ele. Rahmani își infiltrează agenta pe Leila în patul generalului Kadiri, dar acesta află și ea este ucisă. Ambii vor fi îngroziți neștiind cât spusese Leila și cui.

   Cu informațiile trimise de Jericho prin Mike americanii bombardează o mulțime de fabrici de armament. Dar cea mai importantă, cea care adăpostea “Pumnul lui Dumnezeu” nu era de găsit. Pentru informație Jericho cere 5 milioane de dolari și să fie scos din ţară.

   Apoi lucrurile se precipită. Israelienii vor să afle cu orice prêt cine e Jericho și chiar o vor face urmărind contul bancar. Cum? Puteți afla citind cartea.

   Omar Khatib îi spune lui Saddam că doctorul Sahah Siddiqui este trădătorul, dar a murit la interogatoriu (convenabil nu?) Apoi tatăl lui Osman Badri este arestat, torturat și ucis, anchetatorii acuzând pe baza unor probe plantate de ei. După înmormântare Osman va vorbi cu “un înalt general” care-l abordează cu compasiune și în discuție îi va spune unde este “Pumnul lui Dumnezeu”. Speriat de ce a făcut va fugi la fratele lui, dar din păcate se vor prăbuși cu avionul.

   Oamenii lui Rahmani interceptează frecvența radio pe care emite Mike, dar în timp ce plasa se strânge el fuge. Jericho transmite locul unde este arma secretă.Toată lumea își unește forțele și locul este distrus, apoi Saddam este scos de armata aliaților din Kuweit.

Şi totuși persistă întrebarea: De ce n-au ocupat aliații Irakul?

  Cartea este extrem de complexă, multe personaje, multe situații, multe documente, de altfel autorul o dedică:

“Celor care știu ce s-a petrecut cu adevărat în Golf și care mi-au vorbit despre acest lucru, sincerele mele mulțumiri. Vă dați seama foarte bine la cine mă refer; haideți să lăsăm lucrurile așa cum sînt.”

   Deşi vorbește mult despre tehnică și tactică de luptă, despre diferitele tipuri de armament, despre componenţa și modul de existența al serviciilor secrete, despre cum și pe ce criterii se fac și se desfac alianțe, cartea nu este plictisitoare.

   Dacă vreți să vedeți cum au distrus arma, cine era și ce s-a întâmplat cu Jericho (pe mine m-a lăsat mască) cum s-a descurcat Mike și cum s-a întors acasă, care erau jocurile de culise ale aliaților citiți cartea.

De altfel iată câteva păreri avizate despre carte:

“Un roman formidabil…O mare varietate de personaje prezentate cu măiestrie…Și mai presus de orice, Forsyth te ține cu sufletul la gură prin arta de a povesti…” (Sunday Times)

“O intrigă desfășurată într-o viteză amețitoare, pe mai multe planuri, și o incredibilă atenție acordată amănuntului definitoriu-iată amprenta inconfundabilă a unui autor de notorietate.” (Daily Mirror)

“Înca odată, precum în “Ziua şacalului” și în atâtea alte romane memorabile, maestrul a dat o strălucită probă de virtuozitate.” (The Times)

Cartea Pumnul lui Dumnezeu, de Frederick Forsyth poate fi comandată de pe site-ul targulcartii.ro

by -
15

Secretul templului, de Paul Sussman-Editura RAOrecenzie

Titlu original: The Last Secret of the Temple

Editura: RAO 2006

Traducere din limba engleză: Monica Șerban

Pagini: 463

  Întotdeauna am fost atrasă de viața diferită din Orientul Mijlociu, de tradiții, de istoria religioasă văzută din mai multe perspective.

   Secretul Templului este una dintre cărțile care te captivează cu un subiect mai mult decât interesant, dureros de realist,  descris amănunțit.

   Acțiunea acestui thriller se petrece cel mai mult în Luxor- Egipt, Ierusalim – Israel, dar te poartă prin Tel Aviv, Cairo, Franța, și într-un final Germania.

   Povestea merge paralel pe trei planuri, avem trei personaje total diferite legați de aceeași poveste devastatoare a războiului dintre evrei și palestinieni, dar și de descoperirea unui artefact antic. Această descoperire ajunsă în mâinile unei anumite grupări extremiste poate fi cauza unui război al Orientului Mijlociu. Un artefact cu putere simbolică și tot odată incitant.

  Yusuf Ezz el –Din Khalifa este inspector egiptean, marea lui pasiune fiind artefactele antice și istoria lor. Într-o zi se găsește un cadavru, se suspectează a fi crimă, iar ancheta pentru rezolvarea cazului, deși se dovedește că decedatul a murit mușcat de scorpion, scoate la iveală legătura decedatului cu o altă crimă din urmă cu 15 ani. Inspectorul este răvășit de remușcări și pornește o anchetă împotriva superiorului său pentru că i se confirmă faptul că un om nevinovat, un hoț, a fost acuzat pe nedrept de acea crimă. El fiind doar la începutul carierei a lăsat lucrurile în mâna superiorilor săi, iar acum regretă această decizie. Decizie care îl frământa acum și „cu cincisprezece ani în urmă, când privise fără să facă un gest cum Mohammed Gemal era făcut bucăți de Hassani și de Mahfouz”- colegii săi.

Nu era deloc mândru de bigotismul lui, pentru că se străduia din răsputeri să fie un om tolerant, să judece persoanele pentru ceea ce erau, nu pentru mediul din care proveneau, pentru naționalitate sau religie. Și totuși era dificil. Încă din copilărie învățase că Israelul era pământul Diavolului, că evreii încercau să cucerească lumea, că erau aroganți, cruzi, lacomi și că atrocitățile pe care le comiteau împotriva fraților musulmani erau oribile.”

   Layla al-Madani este o jurnalistă palestiniană cu un trecut cutremurător. La doar 15 ani a trăit cel mai groaznic moment în lupta dintre palestinieni și evrei. Tatăl ei era medic și un om foarte bun. Găsește un evreu pe marginea drumului și-l salvează, îl îngrijește ca mai apoi să încerce să-l ducă spre un loc al evreilor. Pe drum este descoperit de palestinieni extremiști care îl împușcă pe evreu și îl ucide pe doctor acuzându-l de trădare într-un mod foarte crud chiar în fața fiicei sale. Impresionantă cruzimea atât de bine descrisă de autor încât te copleșește.

– Radar! A’mee! Trădătorule! Colaboraționistule!

Mama ei încercase să-l urmeze, dar atacatorii îi trântiseră ușa în cap, lăsînd-o inconștientă. Îl bătuseră pe tatăl ei cu furie și fără pauză. În jurul lor începuseră să se strîngă o mulțime de gură-cască, mulți dinte ei pacienți de-ai tatălui său, dar nici unul nu încercase să-l ajute, nici unul nu catadicsise să protesteze. După aceea îi prinseseră la spate mîinile în cătușe și-l tîrîseră pe terenul viran, plin de nisip, ce înconjura tabăra. Fugise după ei, plîngînd și strigînd, implorîndu-i să-i cruțe viața, dar în zadar. Îl împinseră într-o groapă îngrozitoare, îl loviră peste ceafă, aruncându-l cu fața în jos. Urmară alte trei lovituri care- crăpară capul ca pe un pepene. Apoi , brusc, bărbații dispărură așa cum veniseră, iar ea se apropiase încetișor de corpul tatălui ei, îl îmbrățișase și începuse să-l legene, mângâindu-i părul îmbibat de sânge. În depărtare urletele câinilor răsunau a jale.”

   Întâmplările de atunci și cele din urmă o transformase în femeia puternică și neînfricată care era acum. Deși mama ei o dusese în Anglia la bunici, după câțiva ani s-a întors simțind că aici era locul ei. Să lupte scriind cele mai actuale reportaje chiar din mijlocul grupărilor extremiste.

  Ben-Roi este un polițist iudeu care și-a pierdut viitoarea soție într-un atentat cu bombă. Bucuroși de o plimbare împreună, el merge să-i cumpere un crin, floarea ei preferată. Cu greu se dezmeticește și ajunge lângă iubita lui pentru ultimele șoapte de iubire. Furia care-l măcina îl îndeamnă să caute asasinul, aventurându-se într-o luptă mai amplă.

   Cele trei destine duc o luptă în care se descoperă foarte multe lucruri incredibile, legături și conspirații , informații despre lagăre și naziști.

   Totul se ține în jurul secretelor sin istoria antică și medievală a centrului religios, politico-economic al regatului evreiesc.

   M-a captivat această poveste care merge oarecum pe același gen cu Codul lui Da Vinci. Autorul a  mai scris: Armata pierdută din Cambyses, Oaza ascunsă, Labirintul lui Osiris, Mărturia finală a lui Raphael Ignațius Pheonix. Unele dintre ele le am în bibliotecă, așteptând cuminți momente libere în programul meu pentru a fi citite.

   Recomand iubitorilor genului thriler, history, mistery și nu numai. Doar citind un gen nou descoperim dacă ne place, iar cu edituri bune, precum RAO, sigur nu vei da greș.

Cartea Secretul templului, de Paul Sussman poate fi comandată de pe targulcartii.ro

 

 

by -
9

Clubul Mefisto, de Tess Gerritsen-recenzie

Titlul original: The Mefisto Club

Editura Rao

Traducere: Gabriel Stoian

Nr. pagini: 356

   Tess Gerritsen a absolvit Standford University şi a urmat Facultatea de Medicină de la California University, unde şi-a obţinut diploma de medic. Însă a abandonat o carieră de succes ca medic internist pentru a-şi creşte copiii şi pentru a se concentra asupra scrisului. A câştigat recunoaşterea naţională odată cu scrierea primului ei roman plin de suspans plasat pe teritoriul medicinei, bestsellerul publicat în 1996, Harvest, care a intrat în topul New York Times. De asemenea, este autoarea altor cărţi de succes traduse în 31 de limbi şi vândute în peste 15 milioane de exemplare.
    Vă recomand cele 6 cărţi din seria “Jane Rizzoli and Maura Isles” (Chirurgul, Ucenicul, Păcătoasa, Dublura, Dispariţia, Clubul Mefisto), dar şi serialul Rizzoli & Isles. Fiecare carte se poate citi individual.

   M-am gândit să citesc un thriller bun, o relaxare de duminică şi m-am trezit cu o carte ce îmi dă fiori la propriu şi la figurat. Mi se pare mie sau această carte este cea mai detaliată dintre toate? Crimele cele mai sângeroase? Suspansul la cote înalte? Autoarea descrie cu o precizie de chirurg absolut tot ce s-a întâmplat cu nefericitele victime. Încearcă să pătrundă în mintea criminalului şi ne prezintă motivaţia care l-a împins să comită asemenea atrocităţi. Cartea va începe cu înmormântarea lui Montague Saul şi de a-l urmări pe fiul acestuia de cincisprezece ani care, în ciuda tragicului eveniment, asista impasibil cum şi celălalt părinte îl părăseşte. Unchiul său, Peter, şi soţia acestuia, Amy, sunt pregătiţi să-i devină tutore, iar ce va aduce în sânul familiei nu le va trece prin minte. Singură, Lily este ceea care va bănui ce monstru de văr are. Fratele ei va sfârşi, chipurile înecat în râul care pescuia, mama sa a căzut pe scări, iar tatăl s-a sinucis. Ce este adevăr şi care este realitatea? Ştim sigur că Lily va deveni o fugară, o vom urmări pe parcursul acestei cărţi, cum încearcă să se piardă în marile oraşe din Europa, cum frica sa palpabilă este simţită de cititor. Ce o face să fugă, ce o înspăimântă şi de ce a devenit expertă în părţile întunecate descrise în biblie?
   În Clubul Mefisto, autoarea ne introduce şi în simbolistica satanistă prezentându-ne câteva simboluri şi teorii legate de acest cult.

   Peccavi – Expresia în latină a fost scrisă cu sânge la scena unei crime brutale: „Am păcătuit“. Este un Crăciun sinistru pentru medicul legist Maura Isles şi pentru detectivul Jane Rizzoli, care face rapid legătura între victimă şi controversatul psihiatru Joyce O’Donnell, membru al unei cabale sinistre numite Clubul Mefisto.

,,-S-ar părea că a fost ucisă aici, pe pat, a spus Jane. Aşa se explică jeturile de pe peretele acela şi tot sângele care s-a scurs în saltea. Apoi a tras-o pe podea, poate pentru că avea nevoie de o suprafaţă tare, pe care să termine tăierea. Jane a suspinat lung şi s-a întors, de parcă ar fi ajuns la capătul puterilor, nemaifiind în stare să se uite la cadavru.
-Jane, a şoptit ea. Uită-te la asta!
-La ce anume?
-Pe oglindă. Simbolurile.
Maura s-a întors şi a privit fix la scrisul de pe perete.
-Vezi? E imaginea pe dos! Acelea nu sunt simboluri, ci litere care se pot citi doar în oglindă.
Jane s-a uitat la perete, apoi în oglindă.
-Acela e un cuvânt?
Da. Se citeşte Peccavi.”

  La Club, acoliţii se dedică analizei răului: Poate fi acesta explicat de ştiinţă? Are o prezenţă fizică? Demonii au venit pe Pământ? Pe baza unor date istorice întunecate şi a unui simbolism religios misterios, membrii Clubului Mefisto doresc să dovedească o teorie uimitoare: că însuşi Satan se află printre noi. Cum este posibil ca îngerii să se fi împerechiat cu oameni, iar de aici să ia naştere nefilimi? Există oare o frăţie mondială a nefilimilor? Oare clubul Mefisto este singurul conştient de acest lucru? Cine poate fi cei care fac parte din clubul acesta ,,cabal”? Este întradevăr ceea ce pretinde a fi? Cadavrul găsit demonstrează într-adevăr, că cineva sau ceva a ieşit la vânătoare în oraş. Detectiva care a asistat la găsirea cadavrului de Crăciun, va fi şi ea găsită moartă în curtea unde are loc întrunirea Clubului Mefisto. Simbolurile sunt şi ele prezente. Curând, membrii clubului încep să se teamă chiar de subiectul studiului lor. Oare acest ucigaş maniac este unul dintre ei sau au invocat, fără să vrea, o entitate malefică din întuneric? Medicul bănuita că ar ajuta mai mult decât este necesar pe criminali, ceea care îi place destăinuirile acestor monştri care se laudă că ştie ce este în capul lor, îşi va găsi şi ea sfârşitul.

,,Joyce O’Donnell zăcea pe spate pe podea, cu ochii larg deschişi, ochi în care se citea spaima de moarte, în timp ce din gât îi tâșnea sânge. Scoţând un şuierat, aspiră aer, care gâlgâia în plămâni,  făcând-o să tuşească. Din gât a explodat un jet de sânge de un roşu strălucitor, stropindu-l pe Sansone pe faţă, deoarece acesta îngenunchiase lângă ea.
Degetele lui O’Donnell s-au prins în jurul încheieturii Maurei, strângând-o cu o forţă care trăda disperarea. Pielea era atât de alunecoasă, încât degetele Maurei au fugit de pe rană, făcând ca hemoragia să pornească din nou. Încă un şuierat, un acces de tuşe care a azvârlit stropi din traheea incizată. O’Donnell se îneca. La fiecare inspiraţie, inhala sânge în plămâni. Acesta gâlgâia în trahee, devenind spumos în alveole. Maura examinase de multe ori plămânii incizaţi ai altor victime care suferiseră răni grave la gât; ştia mecanismul morţii.”

   Pe lângă ghinionul de a asista la moartea doctoriţei, Maura, medicul legist se confruntă şi cu temerea că ar putea fi următoarea pe lista criminalului. Cauza să fie, cercetarea cazurilor de crimă, relaţia sa cu părintele Daniel sau celebra sa mamă criminală? Cert e că uşa Maurei va fi însemnată cu simbolurile sataniste.
  Detectiva Jane Rizzoli, pe lângă încercările continue de a merge mai departe în urmă încercărilor cu moartea la care a fost supusă de către un criminal feroce ,,Chirurgul’‘, acum are şi aceste cazuri sinistre de rezolvat. Să fie vorba de o răzbunare a cuiva jignit? Să fie un criminal dereglat morbid de satanism? Sau să fie adevărată teoria clubului, cum că ar exista demoni? Nu ştim despre ce poate fi vorba, dar apar în continuare victime mutilate, iar de data aceasta simbolurile apar şi pe torsurile victimelor.

,,Gâtul fusese desfăcut şi expus, în urmă unei singure tăieturi adânci care secţionase traheea, ajungând până la coloana cervicală. Însă nu rezultatele acelei lovituri fatale de lama i-au atras atenţia Maurei, ci torsul. Şi-a oprit privirea asupra nenumăratelor cruci care fuseseră scrijelite pe sâni şi pe abdomen. Sângele marginea crestăturile, iar numeroasele şiroaie de sânge izvorâseră din inciziile superficiale şi se uscaseră, rămânând ca nişte linii cărămizii ce coborau pe laturile torsului.”

    Vor reuşi cei implicaţii în aceste cazuri bizare să se ferească de criminal? Oare există doar un criminal sau o reţea întreagă?
   Rămâne să descoperiţi ce se mai întâmplă în acest thriller religios dacă pot să-i spun aşa.
   Nota mea este 9,5.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Avocatul rebel de John Grisham

În librării, din 23 august 2017

   Din 23 august, fanii lui John Grisham vor găsi în librării ultimul său bestseller, un exceptional thriller juridic.

   Avocatul rebel este unul dintre titlurile care nu pot lipsi dintr-o librărie şi dintr-o bibliotecă şi încă o dovadă a notorietăţii autorului. De altfel, la publicarea sa, Avocatul rebel s-a aflat, timp de două săptămâni, în topul celor mai bine vândute cărţi întocmit de New York Times şi este considerat una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2016 de Washington Post şi NPR (National Public Radio). Deşi a publicat peste 40 de cărţi până acum, autorul dovedeşte în continuare că are resurse să creeze „personaje unice, situații juridice periculoase și modalități ingenioase de a ieși la liman“, după cum spune Maureen Corrigan, The Washington Post.

   Cartea reuneşte şase poveşti despre oameni nedreptăţiţi de sistemul juridic şi despre cei care luptă, uneori la limita legalităţii, pentru a le asigura un proces onest. Ceea ce reuneşte aceste poveşti, unele inspirate din întâmplări reale, este Sebastian Rudd, un avocat neobişnuit. Într-adevăr, acesta este unul dintre cele mai colorate personaje zugrăvite vreodată de Grisham. El se ocupă de cazuri pe care orice avocat le-ar refuza: un tânăr dependent de droguri, aparent adept al unui cult satanic, un mafiot condamnat la moarte, un bărbat arestat pentru că a tras cu arma într-o echipă SWAT care i-a năvălit, din greşeală, în casă. De ce încearcă Rudd să îi apere pe aceşti clienţi care nu au nicio şansă să câştige? Pentru că orice om are dreptul la un proces corect, crede el, chiar dacă asta presupune ca avocatul să trişeze pentru a obţine achitarea. „Sebastian Rudd este un fel de luptător pentru dreptate socială, iar Grisham îl folosește pentru a lua peste picior sistemul juridic… Un personaj direct, nepoliticos, poetic și înțelept care îl face să pară un fel de Philip Marlowe al secolului XXI.“ Benjamin Percy, The New York Times Book Review

   DESPRE AUTOR:

   Numele lui John Grisham este sinonim cu thrillerul juridic de calitate. De altfel, este supranumit povestitorul numărul 1 al Americii.  Acesta a vândut peste 300 de milioane de cărţi în lumea întreagă şi este al zecelea cel mai bine plătit scriitor din lume. Autorul s-a născut în Jonesboro, Arkansas, la 8 februarie 1955, într-o familie cu venituri modeste. După absolvirea Facultății de Drept, a practicat avocatura timp de aproape un deceniu, dedicând cazurilor sale câte 60-70 de ore săptămânal. În 1983, a fost ales în Camera Reprezentanților din Mississippi, din partea democraților, for din care a făcut parte până în 1990. În puținul timp liber rămas, Grisham a început munca la primul său roman, Şi vreme e ca să ucizi, pe care l-a finalizat în 1987. De atunci, Grisham a continuat să scrie cel puțin un roman pe an, cele mai multe dintre ele devenind imediat bestselleruri și fiind ecranizate.

DATE TEHNICE: Ediţie cartonată, cu supracopertă

ISBN: 978-606-8516-93-6

Format: 12,5 x 20 cm

Număr de pagini: 416

Preț: 44,99

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
12

Jocul de domino, de Michael Connelly-recenzie

Titlu original: The crossing

Traducere: Cristina -Mihaela Tripon
Editura Rao- 2016
Număr pagini: 362

“Detectivul Hieronymus ”Harry” Bosch, personajul principal al romanului “Jocul de domino” a apărut pentru prima oară într-o carte semnată de Michael Connelly în anul 1982. De atunci a urmărit criminali deosebit de periculoşi şi a descurcat iţele unor afaceri încâlcite în mai bine de douăzeci de romane. Ba chiar a şi devenit eroul serialului TV “Bosch”, care se bucură de mare succes în Statele Unite.”

  “Proaspăt ieşit la pensie, Harry Bosch nu se gândeşte decât la recondiţionarea motocicletei sale Harley-Davidson. Asta până în clipa în care fratele său vitreg, celebrul “avocat din limuzina” Mickey Haller, îi cere ajutorul într-un caz teribil de complicat. Clientul lui Haller, Da ”Quan Foster, fost membru al unei bande de cartier, este acuzat că a ucis cu bestialitate o femeie de vază. Sarcina celor doi fraţi este să îl scape pe Foster de închisoare, deşi toate probele recoltate de la locul crimei, inclusiv cele biologice, îl incriminează. Misiunea pare imposibilă în condiţiile în care adversarii echipei Bosch-Haller sunt unşi cu toate alifiile şi nu se sfiesc să ucidă. Vor reuşi cei doi fraţi să scoată adevărul la iveală?”

   Cu aşa o prezentare cum să nu fii curios să citeşti noul roman al lui Connelly din “Seria Harry Bosch”?
Haller apelează la ajutorul lui Bosch pentru că îşi cunoaşte clientul şi este convins că nu a înfăptuit crima de care este învinuit. Da, fusese şeful unei bande, dar se “cuminţise”, era căsătorit, avea doi copii, era un pictor autodidact cu expoziţii în Washington, deţinea chiar un atelier unde oferea copiilor din zona cursuri gratuite de pictură după orele de şcoală. Şi oricum Foster era învinuit de-o crimă de-o brutalitate extremă, ceea ce nu se potrivea de fel cu firea lui.

   Lexi Parks se ocupă de siguranţa publică, protecţia consumatorilor şi relaţiile cu presa în zona West Hollywood, era căsătorită cu ajutorul de şerif Vincent Harrick.
Ea a fost atacată în pat, în timp ce dormea, agresată sexual, apoi bătută cu bestialitate cu un obiect contondent.
La început poliţiştii nu găsesc nici un suspect, dar apoi Foster este învinuit de crimă pe baza potrivirii cu o proba ADN prelevată de la locul crimei. Antecedentele nu îl ajută nici ele şi toţi sunt convinşi că au găsit vinovatul.

   Detectivul lui Haller, Cisco este accidentat intenţionat de un tip cu un Camaro, poate pentru că găsise ceva, aşa că Haller îl roagă pe Bosch să-l ajute. La început Bosch vrea să refuze pentru că ar însemna să fie de cealaltă parte a baricadei, şi ştia părerea colegilor lui despre asta, dar după ce discută cu Foster e şi el convins că acesta nu putea ucide şi mai ales nu aşa.
Cercetând pozele de la locul crimei, probele şi mărturiile, Bosch remarcă că nu se găseşte în acte nici o referire la ceasul scump purtat de victimă. Amănuntul îl sâcâie şi încearcă să afle ce s-a întâmplat cu el. Inadvertenţele din declaraţii şi stenograme îl pun pe gânduri, prea pare totul o “făcătură”.
Verifică desfăşurătoarele telefoanelor şi vede că Foster nu avusese nici o convorbire, nici o legătură cu Parks, părea doar un vinovat ”convenabil”.

  Parks în schimb sunase la o firmă de reparaţii de ceasuri din marca respectivă, apoi la magazinul fraţilor Nguyen, de unde soţul ei i-l cumpărase cadou. Se pare că fusese prea curioasă…
Curios Bosch merge şi el pe urma ceasului, dar verficările lui la magazin şi discuţiile insistente cu unul din fraţi duc la uciderea celor doi şi devastarea magazinului.
Cercetând alibiul lui Foster constată că acesta se întâlnise cu un travestit cu care avea o relaţie ascunsă, mai ales de ochii familiei. Dar până să ajungă detectivul la el James Allen este omorât, crima pusă de poliţie pe seama unei relaţii eşuate.

   Bosch e din ce în ce mai sigur că este urmărit şi lucrurile se precipită. Şi Haller şi Bosch găsesc emiţătoare pe maşinile lor, semn clar că erau urmăriţi. La Bosch se intră în casă, Haller este oprit de doi poliţişti în civil şi arestat încercându-se chiar falsificarea probei de alcolemie.
Cisco le spune şi el că tipul cu Camaro l-a lovit intenţionat şi a fugit de la locul faptei.
Bosch verifică arestările lui James Allen şi intră la bănuieli, face copii după pozele poliţiştilor care l-au arestat pe Haller şi le arată vecinului lui care-i văzuse când au intrat la el în casă. Vecinul îi recunoaşte, la fel şi martori din cartierul lui Allen care i-au văzut lăsându-l pe acesta pe străduţă mort.
Bosch verifică conturile celor doi şi dă de sume mari de bani virate periodic de câţiva, printre care şi un doctor estetician. Acesta îi spune detectivului că a fost filmat cu două prostituate şi şantajat de cei doi poliţişti Eliş şi Long.
Aşa Bosch îşi dă seama de reţeaua de prostituţie şi şantaj condusă de cei doi poliţişti corupţi, care nu ezitau să ucidă martorii.

   Încearcă să-l ucidă şi pe Bosch când acesta înregistrează declaraţia doctorului, dar este omorât doctorul şi unul dintre poliţişti Long este rănit, pentru că Elis, colegul lui, îl foloseşte fără milă pe post de scut uman.
Ce face Elis? Fuge sau vrea răzbunare? Ce fac Bosch şi Haller? Reuşesc să demonteze acuzările şi să dovedească nevinovăţia lui Foster?
De ce probe se folosesc şi cum aflaţi citind cartea.

   “Ce poate fi mai bun decât Harry Bosch şi Mickey Haller? Să îi pui să formeze o echipă, adică exact ce se întâmplă în “Jocul de domino”, una dintre cele mai bune poveşti ale lui Connelly” (Globe and Mail)
Pentru că Bosch, asemenea căţelului care a prins un os, demontează dovezile una câte una şi dărâma toate piesele de domino rezolvând fiecare puzzle.

“Jocul de domino demonstrează încă o dată că Michael Connelly este un maestru al genului”(Sun-Sentinel)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
6

Evermore, de Alyson Noël-recenzie

Seria: „Nemuritorii”, vol.1

Traducere din limba engleză: SHAUKI AL-GAREEB

Editura: RAO

An apariţie: 2010

Număr de pagini: 316

    Pentru câteva minute  aş vrea să vă imaginaţi că vă aflaţi pe un câmp plin de lalele roşii. Acesta se află în mijlocul unei păduri de brazi. Vă aplecaţi să rupeţi o lalea, iar în momentul în care o ridicaţi pentru a v-o aşeza în păr cerul se întunecă, corbii zboară pe deasupra dumneavoastră. Vine tornada şi răvăşeşte totul în calea ei. Pe noi ne ridică de la sol şi ne arată nişte…imagini cu întâmplări, vise demult uitate, adevăr, minciuni, dor, dragoste, teamă, moarte, viaţă. Câte şi mai câte dezvăluie, iar starea noastră se schimbă. Brusc, se opreşte şi apare o persoană, mai mult o fantasmă care întreabă: „Ce ai face dacă ai fi nemuritor? Ai încerca să îndrepţi greşeli din trecut? Ai vrea să trăieşti prezentul, eternitatea? Renunţi la toate pentru că simţi că nu meriţi un atare dar sau, mai bine spus, povară?”. Care să vă fie răspunsul? E posibil să îl aflaţi în cartea lui Alyson Noël…

   Alyson Noël s-a născut pe data de 3 decembrie 1965 în California şi a fost crescută în Orange County. A trăit în Mykonos, Grecia. Ulterior s-a mutat în Manhattan, New York unde a lucrat ca însoţitoare de zbor pentru Delta Air Lines. Acum trăieşte în Laguna Beach, California. A avut mai multe meserii printre care cea de babysitter, manager, a pictat tricouri, a creat bijuterii. Ceea ce a determinat-o să devină autoare a fost cartea „Are you there God? It’s Me, Margaret” de Judy Blume pe care a citit-o în clasa a şasea. Primul volum pe care l-a scris a fost romanul “Faking 19” care prezintă stilul de viaţă al adolescenţilor de astăzi.

   Volumul se deschide cu un citat al poetei Emily Dickinson “Singurul secret pe care oamenii îl păstrează/ Este nemurirea.”. Aceste câteva cuvinte cuprind esenţa cărţii lui Alyson Noël. Vom vedea că nemurirea nu este un cuvânt orişicare, că piatra filozofală oricât de negăsit ar fi e posibil să fi fost creată cu mult timp în urmă. Nemurirea este un “vreau” al multor persoane: unora le aduce fericirea, iar altora nefericirea, le creează o lume-purgatoriu a cărei poveste se repetă la nesfârşit, fără ca butonul “stop” să poată fi apăsat.

   “Evermore” revelă povestea unei adolescente care avea totul: era în echipa de majorete a liceului, avea note bune şi visa să ajungă cât mai sus, avea un iubit popular, un câine pe nume Buttercup şi o familie care o iubea mai mult decât orice pe lume. Lumea lui Ever este dată peste cap într-o noapte în care tatăl ei, vrând să nu lovească cu maşina o căprioară, a virat şi a ajuns cu maşina într-un copac. Sora mai mică, căţelul, tatăl şi mama tinerei noastre au decedat, dar ceva sau cineva au ţinut-o pe Ever departe de Rai şi au salavat-o de la moarte. Tot ce îşi aminteşte Ever este un câmp şi un băiat care părea ai zâmbi. Ea este luată în grijă de către sora geamănă a tatălui său, ajunsă avocat de succes. Ever se mută în casa acesteia, la un nou liceu şi îşi face alţi prieteni, pe Miles şi pe Haven. Două firi opuse : Miles adoră teatrul şi se îndrăgosteşte foarte uşor, Haven este o fată goth care, din cauza neatenţiei părinţilor, doreşte mai multă atenţie şi încearcă să iasă din tipare pentru a se face remarcată.

  În urma accidentului Ever începe o altă viaţă şi îşi dă seama că a primit un « dar » : aude gândurile celor din jur, poate să prevadă viitorul şi o  vede pe sora sa mai mică, Riley « ceea ce ea nu-şi dă seama este că nu vreau nici un fel de ajutor. Că eu, cu toate că tânjesc să fiu normală din nou, să mă întorc la perioada de dinainte când lucrurile erau obişnuite, ştiu totuşi că asta mi-e pedeapsa. Acest har oribil este ceea ce merit pentru tot răul pe care l-am produs, pentru vieţile pe care le-am făcut să piară. Iar acum trebuie doar să trăiesc cu asta… ». Ea se învinovăţeşte pentru moartea părinţilor ; se închide în sine, se îmbracă cu hanorace şi îşi pune mereu gluga pe cap, ochelari de soare şi ipod-ul e setat la maxim. Zilele care trec se tranformă în rutină, pare că nu va mai reveni Ever de altă dată…până când apare Damen Auguste. Un nou student care este mult prea perfect : se mişcă foarte repede, pictează mai bine decât Picasso, ştie răspunsurile la toate întrebările profesorilor, scoate lalele roşii şi boboci de trandafiri albi de pe după ureche, face surf şi vorbeşte precum în  vremurile de demult, « poţi să găteşti un fel de mâncare la fel de bun ca un bucătar de cinci stele, ai fost fotomodel în New York – unde ai locuit înainte să îţi duci traiul în Santa Fe, care a fost înainte să fi locuit în Londra, România, Paris şi Egipt, nu eşti angajat şi eşti emancipat…Ai spus că am locuit în România, când de fapt e vorba de Roma ». Ever se va îndrăgosti iremediabil de acesta, dar ceva ceva nu se leagă. Damen dispare fără urmă, are o casă nemobilată cu pereţi albi şi o cameră plină cu obiecte care au aparţinut lui Shakespeare,  Van Gogh, Botticelli, Francis Bacon, Albert Einstein, Beatles şi care sunt dedicate lui Damen Auguste, Esposito. Tânăra va afla că Damen este un nemuritor, în vârstă de vreo 600 de ani care aşteaptă de mult prea mult timp să fie alături de aceasta « în timp ce eu sunt nemuritor. Ceea ce înseamnă că am cutreierat pământul sute de ani într-un singur ciclu de viaţă constant. Totuşi, contrar fanteziei pe care ţi-ai vârât-o în minte, imortalitatea mea nu se bazează pe supt sânge, pe sacrificiu uman… » ci « pe suc de nemuritor ». In vreme ce el nu putea muri, Ever se reîncarna din nou şi din nou, dar murea mult prea tânără pentru ca el să aibă şansa de a petrece mai mult timp alături de dânsa. Damen este cel care a readus-o la viaţă în noaptea accidentului. Ştie că a fost egoist, că a făcut acestea pentru sine, că a transformat-o într-o fiinţă nemuritoare, dar îi lasă lui Ever  posibilitatea  de a alege : să moară sau să trăiască pe veci. Toate par prea frumoase pentru a fi adevărate. Ever se va schimba,îl va îndepărta pe Damen de lângă dânsa şi îşi va îneca amarul şi harul său în vodcă. În plus, are pe urme o altă nemuritoare, fosta soţie a lui Damen care şi-a făcut un hobby din a o ucide pe Ever la fiecare încarnare a acesteia.  Ce vei face Ever ? Vei da şah şi mat sau laşi regele la pământ ?

   Opera este scrisă la persoana I, prezentată de un narator omniscient şi omniprezent. Fantasticul se îmbină cu realul şi creează o altă lume în care fiinţele nemuritoare, vârcolacii şi vampirii nu sunt un mit. Totul este posibil « gândurile creează lucruri, spune el, făcând să apară o umbrelă uriaşă, ploaia alunecând pe margini şi aterizând pe covor. E la fel ca pe Pământ, doar că acolo durează mult mai mult până se materializează. Dar aici, pe Tărâmul Verii, apar imediat .». personajele sunt caracterizate direct de către narator « părul ei vopsit negru este cu cărare pe mijloc, corsetul negru din vinilin este purtat pe deasupra unei bluze cu guler colant…ochii par a fi aurii, dar asta doar din cauză că poartă lentile de contact galbene » şi indirect prin gesturi, mimică, vorbe. Lucrarea se centrează asupra modului în care Ever percepe lumea din jur. Prin urmare, ori de câte ori acesteia nu îi va plăcea un lucru sau le va înţelege greşit pe altele, la fel se va întâmpla şi cu cititorul.

  Dragi lectori să fiţi pregătiţi pentru întorsături de situaţie, mister, puţină enervare, tensiune şi…ghicit în flori deoarece e posibil să vă împiedicaţi de o « iubire nemuritoare »(laleau roşie) :

« Când, în cele din urmă, îmi ridic privirea, sunt înconjurată de lalele – sute de mii de lalele, toate roşii. Acele petale moi şi ceroase strălucind, licărind în soarele dimineţii, umplând parcarea şi acoperind toate maşinile. Si, când mă ridic în picioare şi mă scutur, ştiu fără să mă uit : cel care mi le-a dat a plecat. ».

LECTURĂ PLĂCUTĂ !!!

Notă: 10/10 steluţe

 

Cartea Evermore de Alyson Noël a fost oferită pentru recenzie de Cartepedia.ro şi poate fi comandată direct de pe site.

Sursă imagini: pinterest.com

by -
13

Istorie medievală, arhitectură, pasiuni intense, război şi iubire-o saga epică, un torent de emoţii învârtejindu-se în jurul unei catedrale ce se înalță

Stâlpii Pământului, de Ken Follett-romanul care a transformat “capodoperă” şi “bestseller” în sinonime

Editura RAO
Anul apariţiei: 2013
Titlul original:  The Pillars of the Earth
Traducere:  Andreea Ioana Șeler
Numărul de pagini:  992

    Istorie medievală, arhitectură, pasiuni intense, război şi iubire-o saga epică, un torent de emoţii învârtejindu-se în jurul unei catedrale ce se înalță – asta este Stâlpii Pământului, cel mai bun roman al lui Ken Follett, autorul britanic (de etnie galeză) care scrie numai cărţi bune.

   Această capodoperă epopeică de 1000 de pagini (cu două continuări) nu are un protagonist absolut, ci o galerie de personaje gravitând în jurul reconstrucţiei locaşului de rugăciune din Kingsbridge. Destinele  lor se întrepătrund într-o atmosferă de intrigi, jocuri de putere la Curtea Regală şi în mediul ecleziastic, secrete, trădări, înfruntări între marea nobilime şi noua burghezie mercantilă incipientă, cruzimi, corupţie şi aventuri cavalereşti, amoroase sau ticăloase.

    Rădăcinile politice ale evenimentelor ce vor tulbura viaţa tuturor locuitorilor regatului se hrănesc din tragedia naufragiului Corăbiei Albe în 1120, când fiul regelui Henric I al Angliei piere alături de alţi copii bastarzi ai monarhului şi o mare parte din Curte, lăsând tronul fără moştenitor.  O perioadă anarhică de lupte pentru putere, odată cu decesul regelui, pare din acel moment previzibilă.

   Povestea romanului debutează cu o execuţie publică prin spânzurare după o acuzație de furt cam dubioasă, populaţia orăşelului în care are loc, asistând la ea neconvinsă. Francezul (cu referire la generaţiile de normanzi, foşti vikingi, venite în Anglia din nordul Franţei, după victoria lui Wilhelm Cuceritorul) este un tânăr ce pare educat şi cântecul lui dinaintea morţii lasă o adâncă impresie în sufletele celor ce îl aud. Chiar mai mare înfiorare le va stârni tuturor, însă, blestemul pe care îl aruncă la încheierea execuţiei, iubita condamnatului asupra celor ce i-au decis soarta. Un cavaler, un preot şi un călugăr.

   Perspectiva culisează şi ne aflăm în anul 1135 alături de Tom Constructorul, la începutul peregrinărilor sale în căutarea unui angajament, după ce o programare de nuntă întreruptă brusc, îl face pe nobilul ce-l tocmise la construcţia unei case pentru miri, să renunţe la serviciile lui. Tom încearcă să îşi găsească de lucru trecând de la un oraş la altul alături de soţia sa Agnes ce stă să nască, fiul lui, Alfred, şi fetiţa sa, Martha.

   În itinerariul lui tot mai ghinionist şi mai lipsit de speranţă este atacat de tâlhari, se vede nevoit să îşi vândă uneltele, suferă de foame, dar primeşte şi ajutor într-un moment greu, de la Ellen, o “nelegiuită” ce trăieşte în pădure cu fiul său Jack şi în ochii galbeni hipnotici ai căreia o recunoaştem pe femeia care profera blestemele de la execuţia petrecută cu ani în urmă.

    Stareţul Philip este un bun călăuzitor al micii sale comunităţi monahale, când află de la fratele lui un secret pe care trebuie să-l transmită episcopului. Implicarea sa ezitantă în şerpăria intrigilor şi confruntărilor pentru Tron ce tocmai se acutiza, îl aduce în postura de a candida mai mult întâmplător pentru un loc superior în ierarhia bisericească, prin primirea responsabilității conducerii unei stăreții mai mari. Cea de la Kingsbridge. Conformaţia lui umanistă, de sincer slujitor al Domnului, făcându-l să se întrebe doar dacă prin acest posibil nou post, va putea fi mai de folos credincioşilor şi înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu.

   Ca într-un joc de domino unde fiecare dintre personaje are o influenţă asupra celorlalte, secretul mărturisit cu bună credinţă şi întru’ protecţia noului rege Stephen, de stareţ, va duce la un asediu al  maleficei familii Hamleigh asupra castelului contelui de Shiring, tatăl băiatului moştenitor nobiliar  Richard şi al lui Aliena, frumoasa fată ce a refuzat căsătoria care a dus la concedierea lui Tom Constructorul şi înrăirea pretendentului respins, odrasla familiei Hamleigh, tot mai sceleratul William.

  Tom Constructorul tocmai credea că este la sfârşitul căutărilor sale şi că şi-a găsit un loc de muncă în consolidarea cetăţii contelui, când se trezeşte prins în atacul asupra castelului unde de abia se angajase.

   Ţesătura care amestecă şi îndepărtează traiectoriile existenţei eroilor romanului, pe cât pare de de deşirată şi încurcată privită prin ochii celor ce trăiesc evenimentele, pe atât se conturează de clar la o panoramare de ansamblu, ca şi cum însuşi Divinitatea i-ar conduce pe toţi cei aleşi spre un alt însemnat protagonist al istorisirii: Catedrala încă neconstruită din mintea lui Tom şi din sufletul călugărului Philip.

   Bisericile gotice sunt unele dintre cele mai impresionante exemple ale geniului constructiv şi creator uman şi ale abilităţilor tehnice timpurii ale omenirii. Opere în piatră la ridicarea cărora şi-au dat concursul generaţii de arhitecţi, meşteri, constructori şi voluntari entuziaşti amatori din rândul preoţimii sau enoriaşilor, decenii de-a rândul. În Stâlpii Pământului ne aflăm chiar la primele monumente sacre grandioase construite astfel, într-o perioadă revoluţionară stilistic, marcată de trecerea de la arhitectura romanică la cea gotică.

    În această carte extraordinară, suntem absorbiți în interiorul unei capodopere a restaurării ce se întinde pe 40 de ani din agitatul secol  XII, integraţi afectiv şi total implicaţi emoţional în fiecare fragment al frescei istorice ce se desfăşoară în jurul nostru, cuprinzându-ne într-o realitate paralelă la fel de vie ca și cea a prezentului.

    Ken Follett, demiurgul acestui univers complex de suspans istoric şi thriller psihologico-cultural s-a născut la Cardiff în 1949, este laureat în Filosofie şi după ce a practicat jurnalismul mai mulţi ani, s-a lansat sub pseudonime literare în lumea romanelor de consum, unde şi-a format o reţetă care l-a condus spre bestseller-urile ce vin unul după altul, odată ce hotărăşte să publice sub propriul nume. Are o singură constanţă în scrierea sa. Nimic din ce povestește nu poate fi neinteresant. În rest, abordează romane de orice soi: istorice, de aventuri, de spionaj, thrillere, cu subiecte înspre SF – ca biotehnologia ori clonarea, uriaşe saga familiale şi… combinaţii din toate astea. Iar epocile şi locaţiile în care se petrece acţiunea sunt nu numai extraordinar de diverse, dar şi prezentate mereu amănunţit din cele mai interesante unghiuri de vedere, printr-o documentare perfectă.

    S-a făcut un mini-serial de 8 episoade după Stâlpii Pământului. Fidel originalului şi cu un cast plin de actori foarte buni, dar nereuşind totuşi să se ridice la întreaga magie a cărţii.

   Recomand din tot sufletul această poveste de epocă pulsând intens a istorie readusă la viaţă magistral, ce reuşeşte să îmbine armonios şi inseparabil realitatea cu fantezia, o creaţie nu mai puţin monumentală decât opera de artă sacră căreia îşi dedică viaţa personajele romanului. Unele pentru a înălța, altele pentru a distruge Catedrala din Kingsbridge, simbol al credinţei, al speranţei şi al oricărei forme de dragoste.

 

Trilogia completă conţine volumele:

Stâlpii Pământului

O lume fără sfârşit

O columnă de foc

Cartea Stâlpii Pământului de Ken Follett a fost oferită pentru recenzie de Cartepedia.ro şi poate fi comandată direct de pe site.

Sursa foto: IMDb

Obsesia, de Karin Slaughter-recenzie

Titlu original: A Faint Cold Fear
Traducere: Ramona Neacşa
Editura:  RAO
Număr pagini: 407

Seria Grant County: 1.Furie oarbă (Blindsighted-2001), 2.Post-mortem (Kisscut (2002), 3. Obsesia (A Faint Cold Fear-2003), 4. Indelible (2004), 5. Faithless (2005), 6. Beyond Reach (2007) aka Skin Privilege

   Karin Slaughter, autoarea unor bestselleruri nominalizate la prestigioase premii şi traduse în 23 de ţări, oferă pentru prima oară publicului român un thriller palpitant, o combinaţie de suspans, mister şi pericol.

   ”Karin Slaughter este una din cele mai bune scriitoare de romane poliţiste din America” (Washington Post). Cărţile ei au fost publicate în peste 25.000.000 de exemplare şi traduse în 30 de limbi.

    Karin Slaughter s-a născut în 1971, în Atlanta, Georgia. Este recomandată de New York Times ca cea mai bine vândută autoare pe plan internaţional a zece thrillere, printre care Undone, Beyond Reach, Triptych şi Faithless, făcând parte din cele trei serii pe care le-a scris: seria Grant County, seria Will Trent/Atlanta şi seria Georgia, care le combină pe cele două.

Personajele principale se regăsesc dintr-o carte într-altă şi dintr-o serie în altă, dar cărţile pot fi citite şi de sine stătător.

   Karin Slaughter oferă cititorilor detalii prețioase în procesul de investigare a crimelor încât este imposibil să nu empatizezi cu cei care suferă și să îți pui semne de întrebare legate de cruzimea cu care sunt măcelărite victimele. Minuțiozitatea cu care scrie autoarea își dă senzația că nu lasă la voia întâmplării investigația sau modul cum s-ar putea dezlega misterul crimelor.

   Jeffrey Tolliver şeful poliţiei din Heartsdale îşi cheamă fosta soţie, medicul legist Sarah Linton, pentru a investiga o aparentă sinucidere. Cum Sara era în oraş cu sora sa însărcinată Tess, şi cum vrea şi ea să vină la locul faptei, aceasta o va aduce cu ea. Tess va vrea să urce pe deal pentru a-şi satisface nevoile de graviduţă. Cea care va descoperi “sinuciderea” este Ellen Schaffer, o blondă superbă care îşi făcea exerciţiile de sport. Cadavrul tânărului era foarte “zdruncinat”:

Victima zăcea direct sub pod, cu faţa în jos, pe pământ. Braţele erau întinse într-o parte, iar pantalonii şi chiloţii erau adunaţi în jurul gleznelor. Ai fi putut zice că doarme, dacă nu s-ar fi văzut sângele împroşcat şi urme de ţesut ieşindu-i din anus. O zgârietură lungă se afla la baza coloanei vertebrale, pielea îi era sfâşiată, dar nu cât să sângereze.
Apucă piciorul drept al băiatului ca să îl mute într-o parte, dar se opri când constată că laba piciorului nu se mişca din loc. Îşi strecura mâna pe sub cracul pantalonului şi pipăi oasele gleznei, apoi tibia şi peroneul. Era ca şi cum ar fi strâns un balon plin cu terci. Analiză celălalt picior, şi descoperi aceeaşi consistenţă. Oasele nu erau doar rupte, ci fuseseră făcute praf….
Partea de jos a penisului victimei fusese aproape complet jupuită de piele. O fâşie de zece centimetri de piele atârna de gland, iar o serie de cercei arătând ca nişte mici haltere străpungeau carnea la intervale regulate.”

   La locul faptei sosesc şi cei responsabili cu paza campusului: Chuck, al cărui tătic şi-a folosit influenţa considerabilă de ai face rost de slujbă, şi Lena Adams, o fosta poliţistă, care în urma răpirii, sechestrării, ţintuirii de podea, violărilor repetate de care a avut parte, s-a decis că nu mai poate continua ca poliţistă, dându-şi demisia. În timpul cercetărilor la faţa locului, Tess nu reapare, ceea ce o îngrijorează pe sora sa. Va porni pe urmele ei, iar ce descoperă o lasă fără vlagă şi îngrozită. Tess era întinsă pe jos, înjunghiată în piept, stomac şi scalpată parţial. Viaţa ei atârna de un fir de păr. Va fi transportată cu elicopterul de urgenţă, iar poliţiştii din zonă vor încerca să descopere cine a făcut aşa ceva chiar în apropierea lor.

   Sinuciderea primei victime este cu semnul întrebări, datorită înjunghierii lui Tess. Se pare că cineva urmărea din pădure, iar Tess l-a surprins. Părinţii tânărului erau: tatăl profesor în campus, iar mama consilier pe probleme psihice.

   A doua victimă a aşa-zisei sinucideri, este chiar fata blondă, Schaffer, care a fost găsită împuşcată în cap, sau ce a mai rămas din el.

Tânăra se afla pe canapea, cu picioarele încrucişate în jurul ţevii unei puşti. Ţeava era aţintită către cap-sau mai degrabă către ce mai rămăsese din cap. Schaffer purta o pereche de blugi mulaţi şi un tricou scurt. Picioarele erau goale, cu degetul mare prins în mecanismul de tragere.’

   Două sinucideri în două zile nu e chiar ceva neobişnuit, dar înjunghierea lui Tess îl pune pe gânduri pe Jeff. Se pare că Andy, prima victimă, avea pictat un tablou cu organele intime a celei de a doua victime. Să fie o legătură între cei doi?

   Cei doi ar fi fost evrei, iar cineva din Campus scrie pe ziduri cuvinte denigratoare la adresa negrilor. Poate cineva vrea doar rasă pură de albi? Ştim că Tess era însărcinată cu un negru. Atât timp cât este negru, evreu, hispanic, nu contează. Este cazul de panică generală?

   Lena, cea care în urmă traumelor suferite, a încercat să se ducă la psiholog (mama primei victime), dar coşmarurile o fac să bea peste măsură. Totuşi, un student o agaţă şi îi propune informaţii care ar putea să o ajute să descopere ceva din viaţa primei victime. Ethan, care nu are deloc un cazier curat, care a fost în puşcărie pentru participarea la viol a prietenei sale, acum vrea să o agaţe pe Lena. O va duce să discute cu Scooter, un drogat, şi student în campus, dar care era prieten cu Andy. A doua zi, Scooter va fi găsit spânzurat.

Capul puştiului îi atârna pe piept, părul soios acoperindu-i faţa şi gâtul. Nu purta nimic în afară de o pereche de pantaloni scurţi murdari.Ţinea mâna băgată înăuntru, şi Jeffrey îşi închipui de ce era aşa. În jurul gâtului lui se afla înfăşurată o curea de piele pe care Jeffrey nu o văzuse de pe hol. Părul lui Scooter era atât de lung şi de soios, încât Jeffrey fu surprins că abia acum îl văzuse.
Jeffrey dădu pe spate părul, care se mişca într-un mănunchi gros şi lipicios. Cureaua era prinsă în jurul gâtului atât de strâns, încât catarama săpase adânc în piele. Jeffrey nu voia să slăbească strânsoarea, dar văzu un rest de spumă ivindu-se din partea de sus. Urmări capătul curelei şi o găsi prinsă de o altă curea, făcută din pânză groasă. Catarama celei de-a doua era pusă într-un cârlig mare şi rotund prins în perete. Curelele erau întinse, greutatea cadavrului trăgând de cârligul din perete.

   A treia sinucidere? Sau o altă crimă mascată? Este implicată Lena în aceste decese? Se pare că se găsesc amprente ale ei cam peste tot. Jeff, fostul ei şef din poliţie, nu poate scoate multe de la ea. Încearcă să o înţeleagă când se opune aducerii la secţie, dar nu înţelege ce are de a face cu Ethan, mai ales că apar vânătăi şi lovituri pe fosta poliţistă. Cei doi se bat reciproc?

   Când este găsită a patra victimă, chiar Chuck, fostul ei şef de la campus, Lenei i se va pune cătuşele. Cuţitul care îl poartă asupra ei, va fi găsit într-o baltă de sânge. Se pare că, cu el i-a fost tăiat gâtul victimei. Cine este vinovat? Câte crime mai apar? Ethan să fie criminalul rasist? Cu un trecut ca al lui, cu tatuajele care îi împânzesc corpul, este candidatul perfect la tabloul criminalului.

   Va reuşi Sara să treacă peste vina ce o poartă de a nu fi avut mai multă grijă de sora sa? Părinţii ei o vor ierta? Cum decurge relaţia dintre Jeff şi Sarah? Ştim că Jeff a înşelat-o, iar divorţul a urmat la scurt timp. Va mai acorda o şansă relaţiei lor şi aşa fragile?

Vă las să descoperiţi cine este adevăratul criminal.

   Nota mea pentru carte este 10.

Cartea Obsesia de Karin Slaughter este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Insula sfârşitului timpului, de Javier Gonzalez-prezentare

Editura: Rao

Număr pagini: 416

O insulă fermecată care ascunde marile enigme legate de tema timpului

În spatele zidului fals al unei biserici aflate în restaurare, apar sculptura unei fecioare, un manuscris ciudat, ramăşiţele mumificate ale unui călugar şi o presupusă pană de înger. Studiul manuscrisului, o ipotetică falsificare a unui text medieval din secolul al VI-lea, Navigatio Sancti Brendani abbatis, lansează concluzii pe care ştiinţa nu le poate explica şi care pot schimba istoria umanităţii şi conceptul pe care îl avem despre timp.

Javier Sierra afirma: “Un roman cu toate acele ingrediente care mă fascinează. Cărţi ca aceasta ne amintesc că până şi cele mai mari mistere ale lumii se pot afla chiar după colţ.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Sursa; Editura Rao

Jocul de domino (seria Harry Bosch), de Michael Connelly

    Proaspăt ieşit la pensie, Harry Bosch nu se gândeşte decât la recondiţionarea motocicletei sale Harley-Davidson. Asta, până în clipa în care fratele său vitreg, celebrul „avocat din limuzină“ Mickey Haller, îi cere ajutorul într-un caz teribil de complicat. Clientul lui Haller, Da’Quan Foster, fost membru al unei bande de cartier, este acuzat că a ucis cu bestialitate o femeie. Sarcina celor doi fraţi este să îl scape pe Foster de închisoare, deşi toate probele, inclusiv cele biologice, îl incriminează. Misiunea pare imposibilă în condiţiile în care adversarii echipei Bosch-Haller sunt unşi cu toate alifiile şi nu se sfiesc să ucidă. Vor reuşi cei doi fraţi să scoată adevărul la iveală?

Sursa Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
9

Confreria Sfântului Giulgiu, de Julia Navarro

Titlul original: La Hermandad de la Sabana Santa

Traducere: Adriana Steriopol

Editura: Rao, 2006

Număr pagini: 411

  Julia Navarro s-a născut la Madrid în 1953. Ziaristă şi moderatoare, a colaborat cu cele mai importante publicaţii spaniole şi cu diverse posturi de televiziune. Confreria Sfântului Giulgiu este primul său romanvândut în peste 350.000 de exemplare şi tradus în 19 limbi. Cel de al doilea roman al său este Biblia de lut (2007), urmat de romanul– Sângele Nevinovaţilor (2008), Spune-mi cine sunt (2015).

   Romanul de faţă urmăreşte drumul “Linţoiului lui Isus” de la începuturi până în prezent. Cartea este structurată clar: trecut-prezent. În trecut, autoarea ne plimbă prin toată istoria zbuciumată şi călătoare a Sf. Giulgiu. Această relicvă sacră a creştinătăţii, este cel mai râvnit bun lumesc, dar şi cel mai apăratmai ales cu vieţi umane. Lungul său drum şi cine are drepturi asupra sa, vom încerca descoperim în această carte. În prezent, se  o luptă la fel de acerbă, asupra proprietăţii acestui Giulgiu sacru.

    Prezent
   Alt incendiu. Focul urmarea ca un blestem vechea catedrală. Dar el nu credea în fapte întâmplătoare, iar în catedrala din Torino se petrecuseră prea multe accidente: tentative de jaf calificat şidupă câte îşi amintea el trei incendii. Victimele-fără limbă.

Focul începea cuprindă băncile credincioşilorîn vreme ce fumul învăluia în penumbră nava principalăPatru siluete îmbrăcate în negru înaintau grăbite spre o capelă lateralăÎn uşa din apropierea altarului principal, un bărbat îşi frângea mâinileŢiuitul ascuţit al sirenelor de pompieri se auzea din ce în ce mai aproape. În câteva secunde avea năvălească în catedralăşi asta însemna un nou eşec.
Da, erau deja aici; aşa aleargă în mare grabă spre siluetele în negru, îndemnându-le fugă spre el. Una dintre siluete continuă înaintezeîn vreme ce, speriate, celelalte se retraseră din faţa focului care începea -i înconjoare. Nu mai aveau timp. Focul înaintase mai repede decât socotiseră ei. Silueta care insista  ajungă la capela laterală fu cuprinsă de flăcări. Focul îl ajunse, dar bărbatul mai avu încă putere îşi scoată cagula care îi ascundea chipul. Celelalte umbre încercară se aproprie, dar nu reuşiră, focul cuprindea totul, iar uşa catedralei începea  cedeze sub loviturile pompierilor. Îl urmară în grabă pe bărbatul care îi aştepta tremurând lângă o uşa laterală. Fugi exact în momentul în care apa din furtunuri năvălea în catedralăîn vreme ce silueta învăluită în foc ardea fără scoată vreun sunet.
Fugarii nu-şi dăduseră seama o altă siluetăcare se ascundea în umbra unui amvon, îi urmărise atent, pas cu pas. Avea în mâna un pistol cu amortizor cu care nu reuşise tragă.
Când bărbatul în negru dispăru prin uşa lateralăcoborî din amvon şiînainte ca pompierii -l poată vedea, acţionă un resort ascuns în perete şi se făcu nevăzut.’

   Astfel s-a desfăşurat acest incendiu. Incendiile anterioare s-au soldat cu victime arse. Cele două cadavre tinere aparţineau a doi bărbaţi în jur de douăzeci şi cinci de ani. Nu focul i-a ucis, ci nişte gloanţe de pistol. Un amănunt înspăimântător-nu aveau limbă. Cazuri nerezolvate. Ce avem este un tânăr tot fără limbăcare este în închisoare pentru tentativă de furt din catedrală.

   Cine vrea fure Giulgiu? Cine îl apără?
  Asistăm la ancheta Departamentului de artăcare era un organ special ce depindea în acelaşi timp de Ministerul de Interne şi de Ministerul Culturii. Departamentul era format din poliţişti, dar şi de un număr mare de arheologi, istorici, experţi în arta medievalăîn arta modernăîn arta sacră.
    Şeful acestui departament, un poliţist foarte bun şi un istoric şi mai bun, Marco Valoni, împreună cu echipa sa va încerca descopere cine vrea să incendieze Giulgiu, sau poate vrea îl fure…

   Pietro şi Giuseppe erau doi poliţişti de nădejde ai echipei, Sofia (o apariţie răpitoareblondă cu ochi albaştrişi Antonio erau doctori în arte, iar Minerva specialistă în computere, formau creierul echipei lui Marco.
    Aceştia sunt un corp special care se ocupă cu urmărirea delictelor artistice. Furt de opere de artă, falsuri, contrabandă

     Trecut
   Abgar, regele Edessei, grav bolnav de leprăîi cere lui Josar plece şi îl roage pe Isus vină îl vindece dacă este cu putinţăCât despre rugămintea lui Abgar, răspunsul este următorul:

“Fii preafericit tu, Abgar, care crezi în minefără fi cunoscut.
Pentru despre mine este scris: cei care îl vor vedea nu vor crede în el, pentru aceia care nu îl vor vedea poată crede şi fie preafericiţi.
Cât despre rugămintea ta de a veni şi de a fi alături de tine, este nevoie ca eu înfăptuiesc aici toate lucrările pentru care am fost trimis şi după ce le voi fi înfăptuit întorc la Acela care m-a trimis.
Şicând voi fi întors la El, îţi voi trimite pe unul dintre ucenicii mei ca  te vindece de boală şi  arate ţie şi alor tăi calea spre fericire.”

   După o perioadă când regele Abgar abia mai reuşea trăiascăcând speranţa începe se stingă, auzind de răstignirea lui Isus, apare Josar cu giulgiu în care a fost înfăşurat MântuitorulEra chipul, trupul plin de răni, imprimat pe acel linţoliu. Cum a strâns giulgiul la piept, regele s-a vindecat. De atunci, Abgar a pus la loc de cinste Giulgiu, a dărâmat templele păgâne şi a trecut la creştinismîmpreună cu poporul săuDuşmanul de temut al său, însuşi fiul Maanu, va vrea ardă aceea pânză făcătoare de minuni, iar după moartea tatălui, vrea o ucidă pe Reginamama lui, iar toţi creştini dispară în chinuri.

    Tadeu, un discipol al lui Isus, împreună cu Josar, vor împrăştia cuvântul Domnului în regat.
    La moartea lui Abgar, cei doi învăţaţi şi meşterul care a ascuns Giulgiul, îşi vor tăia limbile, aşa nu va afla Maanul unde este ascuns. Creştinii din Edessa sunt convinşi această pânză miraculoasă trebuie păstrată cu orice jertfă la ei în cetate.

   Asistăm după ani şi ani la periplul Giulgiului prin lume. Acesta, cu voie sau fără voie, va fi vândut. Ordinul Templierilor este beneficiarul acestui Giulgiu. Deşi a fost vândut pe aur, i-a fost interzis împăratului Baudoin  pomenească de acest fapt. Astfel , nimeni nu ştie exact prin ce periplu a plecat Giulgiu, cert este că cei din Ordinul Templierilor ştiu cel mai bine şi sunt cunoscători ai faptelor.

    Prezent
    Cine sunt cei trei muţi care au scăpat din incendiu şi tovarăşul lor mort?
    Se pare că există o Confrerie, care vrea cu orice preţ Giulgiu înapoi la ei în ţinut. Addaio este conducătorul lor, iar acesta încearcă prin orice mijloace ia Giulgiu din Torino şi îl aducă acolo unde îi este locul de drept. De sute de ani această Confrerie încearcă acest lucru. Oare vor reuşiCâţi alţi muţi vor pieri în încercarea de a proteja acest cult şi secretele saleCine sunt oameni de legătură care îi avertizează în privinţa mişcărilor făcute de cei de la Departamentul de artăTotuşi, cineva este cu ochi pe ei! Fiecare misiune se soldează cu un eşec. ,,Ei”ştiu totCine este trădătorul şi cine sunt ,,Ei”?

   Se bănuieşte că şapte bărbaţi cu vârste între cincizeci şi şaptezeci de ani, sărbătoresc eşecul celor dinainte.  Aceşti bărbaţi ştiau toate datele despre incendiu, direct de la sursă. Personajul îmbrăcat în negru din anvon, le-a dat raportul detaliat. Sunt bucuroşila fel ca şi predecesori săi  au reuşit îi împiedice încă o dată pe oamenii fără limbă  se apropie de Giulgiu.
   Cine şi ce sunt aceşti bărbaţiAl cui crez îl aparăSunt oameni foarte bogaţi cu o înfluenţă uriaşă în lume. Ce jurământ au făcut aceşti oameni? Oare le este uşor acest sacrificiu?

   Marco Valoni vrea pornească operaţiunea “Calul troian”, iar mutul din închisoare le fie momeală. Vor reuşi?
   Cine este trădătorul? Indiferent pe cine anchetează, episcopii de la catedrală, oamenii care se ocupă de instalaţiile electrice (se presupune  verdictul oficial este întotdeauna-scurtcircuit), nimeni nu ştie nimic şi toţi ascund ceva.

   Sofia va încerca descopere mai multe de la magnatul COCSA, Umberto D’Alaqua, a cărui firmă răspunde de reparaţii şi modernizări în Catedrală. De fapt, se simte foarte atrasă de acesta, dar este un celibatar convins sau… Un bărbat frumos, puternic, foarte erudit, foarte bogat,  nu îl atragă această frumuseţe blondă, foarte inteligentă? Ce este în neregulă cu el? Asemenea personaje mai găsim în această carte…cine sunt?

   Va descoperi Valoni şi echipa sa cine se ascunde în umbra acestor incendii? Câte secrete ascunse au rămas nedezvăluiteTe las pe tine cititorule  le descoperi.
    O autoare  cu un gen care mi-a plăcut foarte mult. Recomand această carte.

    Nota mea este 10.

targulcartii.ro

Cartea Confreria Sfantului Giulgiu de Julia Navarro a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

evaluare-carte-5

by -
13

Trăieşte noaptea, de Dean Koontz-Editura RAO

Titlul original: Size the night
Traducerea: Liviu Radu
Editura: Rao,2005
Număr pagini: 443

    Dean Koontz s-a născut în 09 iulie 1945, Pennsylvania. A lucrat că şi profesor de limba engleză. Soţia sa l-a determinat să încerce timp de 5 ani să scrie, susţinându-l financiar în această perioadă. Această perioadă a fost mai mult decât benefică pentru Dean. A scris numeroase cărţi cu diferite pseudonime. Lista sa lungă de lucrări sunt dovezile de popularitate şi longevitatea sa.
D.Koontz este un as în genul suspans, cu lucrări în domeniile horror, sciece-fiction şi mister.
Multe dintre lucrările sale au devenit bestseller New York.

   ,,Mă numesc Christopher Snow. Textul următor face parte din jurnalul meu. Dacă îl citeşti, probabil sînt mort. Dacă nu sînt mort, atunci, din cauza acestei relatări, sînt-sau voi fi în curând-unul dintre cei mai celebri oameni de pe planetă. Dacă n-o va citi nimeni, asta va fi pentru că lumea, aşa cum o cunoaştem, a încetat să existe şi civilizaţia omenească a dispărut pentru totdeauna. Nu-s mai orgolios decât alţi oameni şi, în locul recunoştinţei universale, prefer tihna anonimatului. Dar, dacă aş avea de ales între Armagedon şi faimă, aş prefera să fiu faimos.”

   Pot să va spun din prima carte ,,În puterea nopţii”, cine este Chris. Este cel care umblă doar noaptea din cauza boli sale foarte rare-XP.

”Tata şi mama avuseseră fiecare, fără să ştie, o genă care se transmitea ereditar şi care apare doar la un om din două sute de mii. Probabilitatea ca doi oameni de acest fel să se întâlnească, să se îndrăgostească şi să aibă copii este de unul la câteva milioane.
În cazul meu, părinţii mei au dat lovitura.
Bolnavii de XP sînt foarte vulnerabili la cancerele de piele şi de ochi. Chiar şi cea mai scurtă expunere la soare-sau la orice fel de raze ultraviolete, inclusiv cele de la luminile incandescente şi fluorescente-poate fi dezastruoasă.”

   După decesul mamei sale acum doi ani, după decesul tatălui acum recent, Chris descoperă lucruri care îl terifiază. Află despre mama sa că a lucrat la baza Wyvern, şi datorită geneticii şi a ideilor sale, lumea este în primejdie de moarte. Transferul de material genetic de la o specie la alta în speranţa creării unei super rase. Încercarea de-a crea soldatului perfect, animale inteligente, pentru a putea fi trimise pe câmpul de luptă.
Printre aceste animale au fost şi maimuţele Rhesus, a cărui inteligenţă fusese substanţial îmbunătăţită. Ceva a mers rău, câteva animale au scăpat, au trimis altele să le găsească, dar acum avem parte de o mulţime de animale violente şi inteligente. În laborator a avut loc un episod violent, oamenii s-au omorât unii pe alţii într-o înfruntare bizară, sălbatică.

,,Sistemul folosit pentru a introduce material genetic nou în celulele subiecţilor cercetării-pentru a fi inserat în lanţurile ADN-ului lor…Acel retrovirus fabricat fusese proiectat să fie fragil, bolnav-adică steril-şi benign. Mai degrabă o unealtă vie care să facă exact ce se dorea de la ea. După ce-şi făcea treaba, trebuia să moară. Dar se transformase curând într-o drăcie infecţioasă, care se reproducea iute, care putea să se transmită, prin intermediul fluidelor trupului, prin simplu contact al pielii, provocând nu boală, ci schimbări genetice.
Aceste microorganisme capturaseră la întâmplare secvenţe de ADN de la numeroase specii din laborator şi le transportaseră în trupurile cercetătorilor care lucrau la proiect .Aceştia nu-şi dăduseră seama, un timp, că erau afectaţi lent, dar profund. Afectaţi fizic, mental, emoţional. Înainte să înţeleagă ce se întâmplă cu ei şi de ce, câtva savanţi din Wyvern au început să se schimbe…să aibă multe în comun cu animalele din cuştile laboratorului…”

   Acum încep să dispară copii. A început cu micuţul Jimmy, iar urmele duc în Oraşul Mort, la baza dezafectată de la Fort Wyvern. Acesta în urmă cu doi ani a fost părăsit, echipamentul mutat, casele familiilor care locuiau în orăşel abandonate…sau poate nu! Chris este obişnuit să circule noapte prin cele 3 nivele dezafectate, prin oraş…dar convingera sa este că  ar mai există activitate undeva mai adânc ascunsă în pământ.
Au dispărut doi gemeni, a dispărut şi Orson câinele foarte inteligent (fost proiect de la bază) a lui Chris.
Păsările de noapte au devenit violente, sau sinucis în masă.

,,Izbiră clădirea cu o forţă atât de mare, încât pocnetul trupurilor lor ce se zdrobeau de stucatură răsuna ca focul unei arme automate.
Îngrozit, scârbit, am întors faţa de la măcel şi m-am rezemat de jeep. Natura întreagă o luase razna. Ştiam de o lună, de când aflasem ce se întâmplase în laboratoarele ascunse în Wyvern.”

Coioţii au trecut în oraş în cete, agitaţi cu un comportament ciudat.
Viperele, sute la număr, s-au strâns împreună şi au început să se sfâşie.
Oamenii din oraş încep să se transforme în ceva sălbatic, cu ochi galbeni, dinţi ascuţiţi, extem de agresivi.
Poliţiştii devin agresivi, ameninţă pe Chris, pe Bobby prietenul său, să stea cuminţi să nu mai încerce să găsească nici o explicaţie, să nu-i m-ai caute pe copiii dispăruţi.

animale

koontz

   Chris, prietena şi iubita sa Sasha, Bobby cel mai bun prieten, împreună cu alţi doi bărbaţi şi pisica super deşteaptă Mungojerrie, vor încerca să pătrundă din nou în Oraşul Mort în căutarea copiilor dispăruţi şi a lui Orson.
Vor neapărat să încerce să găsească răspunsuri, mai ales că, se pare a fost activă şi o Maşină a timpului, iar ce a venit prin ea este mai terifiant decât orice coşmar.

   Vor încerca să afle ce produce această demenţă, de ce animalele mor, de ce oameni se sinucid când începe transformarea. Vor încerca să distrugă acel vierme care creşte în organismele vii. Oare vor reuşi să se salveze sau vor fi ucişi şi ei?
O carte care îţi dă fiori la propriu.

Nota mea pentru carte este 9.

targulcartii.ro

Cartea Trăieşte noaptea, de Dean Koontz a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

by -
9

În puterea nopţii, de Dean Koontz-Editura Rao

Titlul original: Fear Nothing 

Traducere: Liviu Radu

Editura Rao, 2005

Nr. pagini: 410

   Dean KOONTZ s-a născut în 1945, 9 iulie în Everett, Pennsylvania. A lucrat ca profesor de limba engleză și are nenumărate lucrări în domeniile: horror, fantasy, science-fiction şi mister. Lista lungă de lucrări reprezintă o dovadă de popularitate şi longevitate. În timp, multe dintre lucrările sale au fost publicate sub diverse pseudonime. A vândut peste 450 de milioane de exemplare, iar multe din scrierile sale au fost Bestseller New York, ocupând prima poziţie de nenumărate ori.

Avem de dus povara
Pe o distanţă greu de străbătut.
Avem de dus povara
Către un loc ce nu ni-i cunoscut.
Avem de dus povara
Şi n-o putem abandona, nepăsători.
Căci noi suntem povara
Dinspre trecut către prezent şi viitor.
Cartea Mâhnirilor

   În Puterea Nopţii, Koontz scoate la iveală o serie de incidente ciudate, a cărui martor este Christopher Snow. Boala sa genetică de piele îl obligă să ducă o viaţă nocturnă, aflată la marginea întunecată a societăţii, departe de oameni şi de lumina soarelui.

“Nu sunt dotat cu puteri paranormale. Nu văd semne şi prevestiri pe cer. Liniile din palmă nu-mi spun nimic despre viitor şi n-am talentul ţiganilor de a descoperi soarta în zaţul de cafea.
Ochii mei sînt mai bine adaptaţi la întuneric decât cei ai majorităţii oamenilor. Nu am un dar natural al vederii nocturne, nici ceva atât de romantic sau de emoţionant precum un talent paranormal. Lucrurile sînt mult mai simple: e vorba despre obişnuinţă de o viaţă cu întunericul, care mi-a îmbunătăţit văzul pe timp de noapte.”

   Astfel decurge viaţa unui bărbat de 28 de ani, care este condamnat a trăi în întuneric. Nu este vina lui, se pare că boală XP-provine de la genele părinţilor săi.

“Tata şi mama avuseseră fiecare, fără să ştie, o genă care se transmitea ereditar şi care apare doar la un om din două sute de mii. Probabilitatea ca doi oameni de acest fel să se întâlnească, să se îndrăgostească şi să aibă copii este de unul la câteva milioane.
În cazul meu, părinţii mei au dat lovitură.
Bolnavii de XP sînt foarte vulnerabili la cancerele de piele şi de ochi. Chiar şi cea mai scurtă expunere la soare-sau-sau la orice fel de raze ultraviolete, inclusiv cele de la luminile incandescente şi fluorescente-poate fi dezastruoasă.”

   Foarte ciudat. Am căutat date despre această boală, eram curioasă foc, într-adevăr există XP. În orăşelul brazilian Araras din Sao Paolo, există cea mai mare populaţie cu această boală rară. Deja cartea îmi dă fiori!
La cei care suferă de XP, enzimele nu acţionează, deci nu se fac reparaţii. Cancerul provocat de razele ultraviolete se dezvoltă rapid şi uşor, ducând la metastază. Persoanele sănătoase posedă un sistem natural de reparare, acele enzime care înlătura fragmentele distruse din nucleotide şi le înlocuiesc cu ADN neafectat.

    Înainte cu doi ani, mama lui Chris s-a stins în urma unui accident de maşină, sau aşa se pare…
  Acum avem parte de moartea aşteptată (suferea de cancer, dar nu de la XP) a tatălui lui Chris. Acesta încearcă să ajungă la spital pentru a-şi lua la revedere. Asistenta Angela şi medicul curant îl vor ajuta. Personalul medical şi toţi cei din orăşelul Moonlight Bay, cunosc boala lui Chris. Când cei de la pompe funebre vor veni să ia corpul tatălui pentru a fi incinerat, Chris îşi dă seama că a uitat să îi pună fotografia preferată cu mama lui, soţia decedatului, în sicriu, aşa că va fugi după reprezentanţii de la morgă. De aici încolo, totul se schimbă: Chris va asista fără să vrea la schimbarea cadavrelor. Un autostopist a fost bătut cu brutalitate, i-au fost scoşi ochii şi este pe cale să fie ars în locul tatălui lui Chris.

    Ce se întâmplă? De când sunt schimbate cadavrele? Ce vor să facă cu cadavrul părintelui său?
Chris, fuge, încearcă să urmărească furgoneta până la morgă, cere să vadă pe tatăl său pentru un ultim rămas bun, dar… situaţia se schimbă când Chris va fi vânat şi hăituit pe dealurile de lângă oraş. Salvarea sa vine de la o pisică. Da, aţi auzit bine-o pisică care parcă a apărut de nicăieri şi îl îndeamnă să o urmeze în canalizarea oraşului.
     Ce se întâmplă aici? Deşi Chris se poate laudă că îl înţelege pe labradorul familiei, Orson, dar și limbajul pisicilor.
     Angela, asistenta care l-a îngrijit când a avut nevoie, îl cheamă de urgenţă la ea. Și-a dat demisia, este într-o stare de agitaţie şi frică, dar îi va spune o poveste fantastică stimulată de consumul de rachiu de caise…sau…
    Totul a pornit de la apariţia unei maimuţe rhesus, cu ochi groaznici, de un galben-închis, în ajunul Crăciunului. Această maimuţă cu ochi ciudaţi, a devenit violentă şi i-a spart buza Angelei, iar când soţul său a ajuns acasă, a fost teribil de speriat şi a chemat colegi de la Fort Wyvern să o prindă. Angela a fost obligată timp de patru ani să dea sânge pentru analize. A fost forţată, operată, sterilizată cu acordul soţului, în baza militară Wyvern. După doi ani soţul său s-a sinucis, din cauza remuşcărilor.
    Ce avea ciudat acea maimuţă şi de ce tocmai cei de la baza Wyvern erau implicaţi?

maimute
  Această întrebare rămâne fără răspuns, Angela fiind ucisă cu sânge rece, casa incendiată, iar Christopher va reuşi, doar cu ajutorul câinelui să fie salvat.
    Ce se întâmplă cu locuitori acestui orăşel? Ce este cu această violenţă? Ce legătură au maimuţele? Cine sau în ce s-au transformat?


dean
   Chris, va explica prietenului său cel mai bun Bobby, ce s-a întâmplat în aceea noapte. Acesta ştia de maimuţe, dar avea şi o armă pentru apărare. A vrut să fotografieze maimuţele, dar acestea dispăreau instant. Când pleca la surfing, aparatele foto dispăreau din casă. Maimuţele erau şi inteligente, foarte inteligente!

“Când am văzut prima oară maimuţa la fereastră, mi s-a părut ceva mişto, m-a făcut să rîd. Mi-am imaginat că-i animalul de casă al cuiva, animal care s-a rătăcit. Dar a doua oară am văzut mai multe. Şi mi s-a părut ceva bizar, ca rahatul Kaha Huna, pentru că ele nu se purtau deloc ca maimuţele.
-Maimuţele sînt jucăuşe, se zgîiesc peste tot. Lighioanele alea…nu erau jucăuşe. Ştiau ce fac, aveau un aer solemn, erau nişte ciudăţenii diforme.
Pentru un timp, am fost faţă în faţă, ochi în ochi. Făptura îşi arată colţii şi sisiia cu ferocitate. Respiraţia îi puțea înfiorător. Era o maimuţă şi nu era o maimuţă, iar ciudăţenia ei profundă mă îngrozea.
Dacă maimuţele acelea chiar fugiseră dintr-un laborator, iar acum umblau libere şi evitau cu inteligenţă să fie capturate? Dacă aşa stăteau lucrurile, prima întrebare era: cum de ajunseră atât de deştepte? Ce voiau?Care era planul lor de activitate? De ce nu se făcuse efort susţinut ca să fie descoperite, înconjurate şi vîrîte în cuşti din care nu poate fugi?
Sau erau nişte instrumente folosite de cineva din Wyvern?”

   La baza militară dezafectată s-au petrecut lucruri foarte ciudate. De ce este ameninţat Chris să nu caute răspunsuri? Angela a murit ucisă, iar iubita Sasha este în pericol, Bobby prietenul cel mai bun, vor fi următorii pe lista decedaţilor dacă nu încetează să caute răspunsuri.

sashabobyy

    Cine a fost mama lui Chris şi cu ce s-a ocupat cu adevărat?

    O carte cu o poveste care îţi da fiori. 

     Trebuie neapărat să citesc continuarea –TRĂIEŞTE NOAPTEA să vedem ce se va întâmplă mai departe.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

,,Chiar și fără camerele de gazare, Bergen-Belsen devine o mașinărie de ucis oameni. În fiecare zi trebuie să fie îndepărtate din pavilion o jumătate de duzină de cadavre. Oficial, femeile sunt declarate ca decedate prin moarte naturală. La Bergen-Belsen moartea este tot atât de firească precum o muscă într-un grajd"

Bibliotecara de la Auschwitz, de Antonio G. Iturbe

Editura Rao, 2015

Titlu original: La bibliotecaria de Auschwitz (2012)

Traducere din limba spaniolă de Graal Soft SRL

Număr pagini: 416 

    Nu cred că am citit un roman cu mai multe elemente de autenticitate decât cel în discuție, cu o legătură atât de strânsă între ficțiune și realitate, încât să devină greu să îl mai încadrezi în această specie literară. Pornind de la mărturisirile unei supraviețuitoare a Holocaustului, pe nume Dita Kraus, autorul reînvie anii 1944-1945, marcați de cea mai mare crimă a umanității: exterminarea evreilor.

    E ianuarie 1944. La Auschwitz-Birkenau imensele cuptoare funcționează la capacitate maximă, având drept combustibil corpuri umane. Miroase a carne arsă și praful ce se așterne e, de fapt, cenușa celor ce nu vor mai pleca de aici. Dita Adlerová, o fată cu 14 ani împliniți și nici unul înainte, foarte slabă și cu plete castanii, încălțată cu niște ciorapi de lână lungi și saboți de lemn, își asumă rolul de responsabilă a unei biblioteci clandestine, cu 8 cărți uzate fizic, din blocul 31, care adăpostește pe parcursul zilelor lungi copiii familiilor din lagărul BIIb. Poate părea asbsurdă preocuparea pentru cultură într-o lume în care moartea îți suflă în fiecare clipă în ceafă, când știi că poți muri oricând de tifos, gazat sau împușcat, însă, pentru Dita, cuvintele din aceste cărți răsună mai puternic decât mitralierele ofițerilor SS. Pentru ea, a începe să citești o carte este ca și cum te-ai urca într-un tren care te duce în vacanță. Alfred Hirsch, antrenorul evreu devenit leaderul deținuților, înființează aici o școală, și, alături de  profesori și supraveghetori, aleargă într-un maraton cu obstacole împotriva celui mai mare tăvălug de vieți din istoria umanității.

   Viața aici i-a făcut pe oameni să-și piardă aproape complet umanitatea; femeile își vând corpul pentru o bucată de pâine veche; dimineața, căruciorul cu morții de peste noapte se intersectează cu cel în care este adusă acea apă amară numită pretențios supă. Aproape în fiecare zi, noi transporturi de evrei sunt duse direct în camerele de gazare. La Auschwitz nici păsări nu sunt; se electrocutează în gardul electric, folosit uneori și ca armă pentru sinucidere. Lagărul este folosit ca paravan pentru crime, puterile internaționale nu trebuie să știe nimic. Există, însă, o oază: blocul 31. Naziștii s-au străduit să elimine tot, dar nu au reușit să ia speranța, naivitatea copiilor și curajul Ditei. Bibliotecara se refugiază într-un colț și citește. Personajele puținelor cărți îi devin prieteni și sfătuitori; îl are alături pe bravul soldat Švejk, al lui Hašek, care îi vorbește despre absurditatea războiului, călătorește alături de Nils Holgersson prin Suedia și zâmbește amintindu-și că la un moment dat credea că personajele din Muntele vrăjit de Thomas Mann o înțeleg mai bine decât o fac părinții ei.

    Doctorul Josef Mengele fredonează arii de operă și își alege material didactic printre copii și femei însărcinate. Își dorește ca numele lui să fie trecut în analele medicinei și face experimente pe oameni: autopsii in vivo, injectarea de cerneală în ochi cu scopul de a afla dacă poate crea artificial ochii albaștri, iradierea etc. Slăbiciunea lui o constituie perechile de gemeni, pe care își supune unor serii de teste ce sfidează până și imaginația celui mai sadic criminal. Totul în numele științei.

    Rudi Rosenberg este registrator și îndrăgostit de Alice. Când urmează ca aproape toți evreii din lagărul BIIb să fie gazați, își trădează semenii. Unul dintre singurii care reușește să evadeze, nu este luat în seamă de autorități când face cunoscute atrocitățile din lagărul de exterminare.

Puțini sunt cei care scapă în viață de aici, iar Dita se numără printre ei.

    Primăvara lui 1945. Dita se află alături de mama ei în lagărul de la Bergen-Belsen. Aici, în pavilionul unde sunt repartizate, împreună cu încă vreo cincizeci de femei, nu li se dă nimic de mâncare la cină, nu există paturi și păturile miros a urină. Trebuie să doarmă pe podeaua din lemn și aproape că nu au loc nici pe jos.

Chiar și fără camerele de gazare, Bergen-Belsen devine o mașinărie de ucis oameni. În fiecare zi trebuie să fie îndepărtate din pavilion o jumătate de duzină de cadavre. Oficial, femeile sunt declarate ca decedate prin moarte naturală. La Bergen-Belsen moartea este tot atât de firească precum o muscă într-un grajd.

    Sosirea englezilor eliberatori este primită cu furie: unde au fost până acum? Dita este salvată, dar mama ei nu mai apucă să se bucure de libertate.

    În primele capitole ale romanului, alternează planurile temporale: cel al acțiunii propriu-zise și cel indus de fluxul conștiinței și al memoriei involuntare. Dita rememorează momente din copilăria sa fericită, în mod cronologic, până la sosirea la Auschwitz. Își amintește de globul pământesc pe care-l folosea într-un joc cu tatăl său, de aniversări, de sosirea primelor tancuri la Praga, de ceasul din piață, devenit un laitmotiv al cărții, simbol al timpului care se scurge ireversibil. În ultimele capitole, accentul cade doar pe evenimentele în desfășurare, ritmul devine alert și, dacă până acum era greu să faci pauză de la lectură, de acum devine aproape imposibil; tensiunea crește gradual și în niciun moment nu poți afirma că bănuiești ce urmează. Eu nu aș fi bănuit că voi fi martoră, prin Dita, la moartea Anei Frank, autoarea celebrului Jurnal.

Ana moare pe patul mizerabil, într-o singurătate absolută, la o zi după sora ei. Rămășițele lor vor rămâne pentru totdeauna în acele gropi comune de la Bergen-Belsen. Dar Ana a făcut ceva ce va deveni un mic miracol: amintirea ei și a surorii sale Margot va rămâne vie timp de mulți ani.

    Am încercat să găsesc puncte slabe acestei cărți. Încă mai caut. Tehnică narativă fără cusur, personaje vii, documentare temeinică, traducere impecabilă, trimiteri la sursele textelor citate, tehnoredactare ireproșabilă sunt doar unele dintre aspectele care fac din Bibliotecara de la Auschwitz un titlu care nu trebuie ratat. Autorul aduce un omagiu memoriei celor peste jumătate de milion de oameni torturați și uciși în lagăre în cel de Al Doilea Război Mondial și ne dă o lecție de viață, despre curaj, ambiție și devotament, prin povestea adevărată a unei supraviețuitoare, pe numele său adevărat, Dita Kraus.

Pentru toate acestea și pentru multe altele, acord cărții, cu toată responsabilitatea, 5 steluțe.

 

logo_librisCartea Bibliotecara de la Auschwitz, de Antonio G. Iturbe fost oferită pentru recenzie de Libris.ro. Poate fi comandată de pe site/ul Libris.ro.

 

by -
7

,,Când conştiinţa lui se ridică deasupra chakrei sale din creştet, o altă lume se deschise înaintea lui.

Îngeri, de L.A.Weatherly-Editura Rao

Titlul original: Angel
Traducerea: Graal
Editura: Rao
Număr pagini:361

   L.A.WEATHERLY este autoarea seriei de succes Îngeri, dar şi a peste cincizeci de alte cărţi pentru copii şi adolescenţi, traduse în numeroase limbi. Este originară din Little Rock, Arkansas, şi trăieşte în Hampshire, New England, împreună cu soţul ei. Iubeşte drumeţiile, gastronomia şi are un motan pe nume Bernard.

WEATHERLY A CREAT O LUME COMPLECTĂ ŞI PLINĂ DE LOGICĂ, ÎN CARE FIINŢELE CELESTE SUNT PUSE PE RELE.-THE HORN BOOK

   ,,Să fii medium nu înseamnă ce crede lumea-nu sunt vreo atotştiutoare, vreun guru clarvăzător. Nu, nu pot prezice numerele de la loto şi, ha, ha, da mă prinde ploaia la fel ca pe toţi ceilalţi.
Adevărul este că uneori am trăiri sau premoniţii, însă nu ceva foarte clar, decât dacă am vreo legătură, de exemplu, dacă ţin mâna cuiva. În plus, am nevoie de spaţiu mental ca să mă relaxez şi să îmi limpezesc gândurile. Dacă sunt supărată sau entuziasmată, de obicei nu primesc prea multe-şi, oricum, nu e tipul de lucru pe care să-l poţi tot timpul, cel puţin nu fără să înnebunesti. Astfel că, în general, pur şi simplu îmi trăiesc viaţa la fel ca restul lumii, fără să ştiu, de fapt, cum se vor desfăşura lucrurile.”

ingeri

   Willow este o adolescentă de şaisprezece ani, care împreună cu mama sa stă la mătuşa Jo. Se pare că nu şi-a cunoscut tatăl niciodată, mama sa s-a retras treptat într-o lume doar a ei. Rămasă să îşi poarte singură de grijă, Willow este considerată ciudată din cauza calităţilor sale de medium. O altă calitate este aceia de a se pricepe foarte bine la reparat maşinile. Viaţa sa liniştită de elevă este dată peste cap când va fi rugată să îi citească în palmă unei fete din acelaşi liceu. Fata se întâlnise cu o fiinţă uimitoare, un înger, iar atingerea lui o lăsase atât de slăbită încât abia reuşise să ajungă acasă. Ce se întâmplă? Să îşi fi imaginat toate acestea fata? Se pare că îi apare un viitor neguros, posibil moartea. Willow o va sfătui să nu se mai întâlnească cu aceea fiinţă, dar nu va fi ascultată, ba mai mult, se va duce să stea la -Biserica Îngerilor, un cult cu mii şi mii de adepţii.

,,Când conştiinţa lui se ridică deasupra chakrei sale din creştet, o altă lume se deschise înaintea lui. Putea să simtă câmpurile de energie ale tuturor fiinţelor vii din jurul său-femeia din maşină de lângă ei: tipul care stătea pe trotuar, aşteptând să treacă strada: ciobănescul său german, trăgând de lesă. Energiile lor o atingeau pe a sa şi le simţea preţ de o clipă, apoi trecea mai departe, cercetând împrejurimile în cercuri din ce în ce mai largi.
În momentul în care zări o tânăra stând sub un copac şi privind visătoare în sus spre nori, ştiu. Citise o carte; acum zăcea uitată lângă ea, în timp ce fata zâmbea privind în sus, pierdută în gânduri plăcute.
Asta vedeau toţi ceilalţi .Înaintând cu viteză printre chakre, percepţia lui Alex se schimbă brusc, atunci când în raza vizuală îi apăru o fiinţă minunată, înalta de mai bine de doi metri, de un alb orbitor. Cu toate că aripile sale măreţe aproape blocau soarele, îngerul era mai strălucitor decât spera soarele vreodată să fie. Scânteia radios, aruncând o lumina pură şi ameţitoare peste trăsăturile uluite ale femeii.
Nu prea văzuse îngeri hrănindu-se până atunci. Creatură stătea cu ambele mâini îngropate adânc în câmpul energetic al femeii, care se micşora cu fiecare clipă care trecea, răsucindu-se uşor, ca şi când ar fi încercat să se opună .Îngerul stătea cu capul pe spate, într-un extaz lacom, pe măsură ce energia femeii se revarsă într-a sa, ca apa dintr-o eprubetă.”

ingeri3

 

   Aţi ghicit! Alex este un vânător de îngeri de la vârsta de doisprezece ani. Împreună cu alţi vânători s-au antrenat în tabăra tatălui său. Victimele sunt şi în rândul vânătorilor, tatăl ,fratele, au murit atinşi în lupta cu îngeri malefici.
Acum îl găsim la vârsta de şaptesprezece ani, singur într-o maşină, aşteptând ordinul de la CIA pentru a afla adresa şi unde trebuie să vâneze îngeri.
Se pare că îngeri sunt printre noi, la fel ca orice om, doar când se hrănesc devin în forma lor divină şi atunci doar victima şi vănătorul îi observă.

alex1

,,-Nu o să mă credeţi, dar tocmai am văzut cel mai frumos şi mai uimitor lucru.
Da, lucrul cel mai frumos şi mai uimitor. Va avea o amintire minunată pentru tot restul vieţii ei, şi cu ce preţ?Nebunie? Se întâmplă de cele mai multe ori; schizofrenia care îi acapara viaţa, până când începea să strige la vocile din capul ei. Sau cancer? Asta era întotdeauna o variantă bună: atingerea îngerului care se hrănea făcea ca toate celulele din corpul ei să se vestejească şi să moară.
Sau MS, ca să ajungă să nu-şi mai poată folosi membrele şi să sfârşească într-un scaun cu rotile până când murea. Sau Parkinson, sau SIDA, sau orice altă boală-nu se ştia la ce duce o arsură de înger; singura certitudine era că fusese otrăvită şi, indiferent de forma pe care o avea să o ia răul, viaţa ei o va lua în jos. Şi, în mod ironic, nu îşi va da seama niciodată de legătura dintre acest lucru şi înger. De fapt, probabil va crede că acel înger a fost trimis să o ajute la nevoie.”

inger2

   Alex va primi o nouă adresa, o nouă ţintă-un alt înger a fost descoperit.
Willow fără să îşi dea seama îşi va semna condamnarea la moarte. Când va sfătui colega aceia de liceu să nu se mai întâlnească cu îngerul, deoarece are o înfluenţă nefastă asupra sa, va fi căutată chiar de acel înger. Se pare că ceva la Willow la făcut să fugă. Alex are misiunea de a o omorî.
Tatăl lui Willow ar fi chiar un înger, ceea ce teoretic este imposibil. Îngeri nu se regenerează, ei sunt maturi şi trăiesc sute de ani. Singura cale de a fi ucişi este ţintirea cu un glonţ în nimbul pe care îl port deasupra capului şi numai atunci când se hrănesc.

,,O adolescentă dormea pe canapea. ghemuită sub un şal roşu cu negru croşetat, cu un braţ subţire ţinând perna de sub capul ei. Părul blond şi ondulat curgea pe spatele şi umerii fetei ca o pelerină. Cu toate că dormea, Alex putea vedea cât de frumoasă era, cu trăsături delicate, aproape de elf.
Energia umană-angelică era mult mai puternică acolo, ca un val ce ameninţa să-l dărâme.
Absent, îşi dădu seama că privirea lui rămăsese pe chipul ei, absorbind auriul palid al sprâncenelor ei; genele lipite de obraji netezi.
Era scundă, avea doar un metru şaizeci, şi părea să aibă aproape aceeaşi vârstă ca el; era zveltă, cu un trup micuţ, perfect.”

   Pe lângă atracţia pe care o simte faţă de această fată, este şi nedumerirea lui: o muritoare-înger? Nu este posibil! Şi totuşi,Willow există! Ce ameninţare este ea? Îngerul său se vede paşnic. Se pare că îngeri divini, o consideră o amenitare de moarte pentru ei, se pare că este singura care i-ar putea distruge.

   Când Alex îi ia apărarea fetii şi refuză să o împuşte, va începe fugă celor doi. Atât adepţii biserici cât şi îngeri cei malefici îi vor morţi cu orice preţ.
Ce se va întâmplă? Vor reuşi să scape şi să se ascundă cei doi? Unde vor fugi? Îngeri sunt peste tot, iar în curând se aşteaptă un al doilea val de invazie divină.
Vor reuşi cei doi să scape lumea de îngeri?

   Pur şi simplu m-am delectat cu această carte. Întrebarea care mi-am pus-o este: Oare există îngeri printre noi? Sunt malefici sau buni? Garantez că nu vei reuşi să te dezlipeşti de această carte.

Nota mea este 10.

5/5

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Dacă aș rămâne, de Gayle Forman-Tu ce ai face, dacă ar trebui să alegi?

Titlu original: If I Stay/2009
Editura: RAO
Anul: 2014
Traducere din limba engleză: Manuela Bulat

Tu ce ai face, dacă ar trebui să alegi?
„ Acum o ecranizare de mare succes”

   Despre autoare nu am găsit foarte multe informații. Americancă, născută în 06.06.1970, genul abordat în acest roman este young adult.
   Câteodată avem nevoie de o lectură diferită, să ne scoată dintr-o stare de rutină. Indiferent dacă ne plac genurile thriller, polițist, mister, romance, SF, fantasy, simțim nevoie de ceva, un altceva deosebit.
   Dacă aș rămâne este acel ceva care te scoate dintr-o stare de amorțeală, te zguduie trezindu-te la o realitate cruntă. Te face să realizezi că acum ai totul și într-o secundă poți să nu mai ai nimic.
    Personajul principal se numește Mia, o tânără de 17 ani, cântă la violoncel şi este pasionată de muzica clasică, are o familie frumoasă, doi părinți retro, tatăl compozitor și fost toboșar într-o trupă jazz, mama agent de turism şi un frate de opt ani. Ca orice tânără de vârsta ei, Mia are un prieten cu un an mai mare, Adam, chitarist și solist vocal în trupa Shooting Star,  destul de renumită. Prietena cea mai bună a Miei este Kim, o evreică cu care s-a împrietenit după o bătaie în scoală.
    Tot acest tablou minunat este năruit într-o zi care pare să înceapă frumos. În urma ninsorii școlile sunt închise, Mia împreună cu părinții și fratele ei se hotărăsc să petreacă ziua împreună, vizitând niște prieteni de familie. Un accident tragic are loc, Mia este singura care supraviețuiește. Problema este că Mia realizează că vede totul din afară, inclusiv corpul ei, ca o fantomă.

„Dar eu sunt moartă? Eu sunt cea care zace la marginea drumului, cu piciorul atârnând nefiresc, înconjurată de o echipă de bărbați și femei care îmi curăță frenetic trupul și îmi inundă venele cu nu știu ce. Sunt pe jumătate dezbrăcată. Fiindcă paramedicii mi-au rupt partea de sus a cămășii. Unul dintre sânii mei este descoperit. Rușinată, îmi întorc privirea.”

   Și-a văzut părinții fără viață, și-a văzut trupul zăcând, răvășită Mia (sau fantoma ei) nu a mai avut puterea de a-l căuta pe Teddy, presupunând că acesta a supraviețuit și a fost dus la alt spital unde Wilow, prietena la care mergea e asistentă, soția lui Harry (coleg de trupă cu tatăl Miei), cu care are o fetiță de câteva luni. Mai târziu descoperă că e singura supraviețuitoare.
   Imaginează-ți o fată care nu a apucat să se bucure foarte mult de viață, iar acum este între două lumi, zbătându-se să se decidă dacă ar trebui să rămână sau nu.
   Romanul este oarecum amuzant, plin de amintiri din copilăria Miei, din tinerețile părinților ei retro, despre tot ceea ce înseamnă relații, cu părinții, cu copii, cu prietenii.
   Toată lumea este șocată, la spital în sala de așteptare se adună bunicii paterni, unchi, mătuși, verișori, prieteni și Adam. Pe iubitul ei nimeni nu-l lasă să o vadă, starea ei fiind critică. Acesta încearcă să atragă atenția asistentelor cu o trupă și o cântăreață celebră. Imaginați-vă o trupă cântând pe holul de la terapie intensivă, o adevărată nebunie, dar nimic nu e prea nebunesc când e vorba de iubire.

„Între timp, mă lămurisem că nu posed abilități supranaturale. Nu pot să trec prin pereți sau să zbor pe scări. Sunt în stare să fac doar lucrurile pe care le-aș face în viața reală, doar că se pare că tot ceea ce fac în lumea mea nu poate fi văzut de altcineva. Cel puțin, asta pare să se întâmple, pentru că nimeni nu este mirat când deschid o ușă sau apăs butonul liftului. Pot atinge obiecte sau chiar apăsa clanța unei uși, dar nu pot simți nimic și pe nimeni. Este ca și cum trăiesc totul printr-un glob de sticlă. Nu prea pricep cum vine asta, dar oricum nimic din ceea ce se întâmplă astăzi nu are nici o noimă.”

Vreau ca totul să dispară. Vreau ca eu să dispar. Nu vreau să fiu aici. Nu vreau să fiu în acest spital. Nu vreau să fiu în starea asta suspendată, din care pot vedea ce se întâmplă, în care sunt conștientă de ceea ce simt fără să fiu capabilă să simt.”

    Oare în asemenea momente, când simți că ai pierdut totul și trebuie să decizi dacă rămâi, ce ai decide?
   Cum încearcă bunicii, familia și prietenii să o ajute să decidă, pentru ei ea fiind în comă, nicidecum un înger (o fantomă) care vede și aude totul.
    Va reuși Adam să o influențeze în decizia pe care o ia?
   În afară de finalul care mi s-a părut un pic prea abrupt, romanul este plin de emoții și sentimente, este exact ceea ce caut eu într-o lectură.
   O carte de nota 9/10 și o recomand cu mare drag.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Saga Daringham Hall: Mostenirea (partea I), de Katkryn Taylor

   Ben Sterling, un antreprenor de succes din New York, face o descoperire: mama sa, Jane, care a murit pe când Ben era doar un copil, era măritată când l-a născut, iar astfel el ar putea fi primul fiu al unei familii nobiliare engleze. Fără a sta pe gânduri, Ben se îndreaptă spre Anglia, pentru a-şi cere drepturile – moştenirea conacului Daringham Hall, căminul noii sale familii biologice. Totul pentru a-şi distruge tatăl, Ralph Camden, atât financiar, cat şi emoţional. Însă socoteala de acasă nu se potriveşte cu realitatea…

by -
16

Editurile mele preferate

   Se pare că a mai trecut un an. Un an bogat în apariţii literare, multe cărţi bune, multe preferinţe, dar surpriza ceea mare vine de la autorii români. Avem scriitori talentaţi. si avem o mulţime de edituri. Nu ştiu de la cine vă faceţi cumpărăturile, care editura vă place, care are cărţi bune, sau un gen preferat, cert este că vreau să vă fac eu lista mea cu editurile şi cărţile preferate.
Nu am un top al editurilor, am doar edituri preferate. De exemplu anul trecut editura Leda m-a încântat cu genul fantasy, distopic.
Voi încerca să prezint câteva din cărţile editurii:

Editura Leda cu, câteva din multitudinea de cărţi foarte bune, care m-au încântat.

1.Seria LUX-Obsidian, Onix, Opal, Origin-Jenifer L.Armentrout-o serie despre un vecin extraterestru sexy.
2.Seria Tristeţi de sucub-Richelle Mead, o autoare de urban fantasy, o serie de 6 cărţi. O combinaţia explozivă între Buffy şi Totul despre sex.
Georgiana este sucub-adică un demon sexy şi plin de glamour, care seduce muritorii şi le absoarbe energia.
3.Magie de doi baniKelly Armstrong-o fată care este vrăjitoare-deştepte, sexi şi supranaturale-femeile din Cealaltă lume.
4.Seria Kierei Cass-Alegerea, Elita, Aleasa-un roman în care reality show-ul îşi dă întâlnire cu un basm distopic. 35 de fete. O singură coroană. O competiţie unică.
5.Seria Vrăjitor şi Vrăjitoare-James Patterson şi Gabrielle Charbonnet-unde în cele 3 volume facem cunoştinţă cu doi fraţi care au fost smulşi de lângă familie şi aruncaţi în închisoare, motivul-vrăjitorie.
6.Seria Eve-Anna Carey-cele 3 volume ale sale ne poartă într-o fascinantă aventură distopică, petrecută în 2032  la şaisprezece ani după ce un virus mortal a şters aproape întreaga populaţie de pe faţa pământului.

Editura Epica: la fel, avem o multitudine de cărţi foarte bune, diverse subiecte, dar mai ales poveşti de dragoste.

1.Duff-Kody Keplingar-intensă, înflăcărată şi mistuitor de sinceră, scrisă pentru tineri. O răţuşcă între lebede.
2.Fum şi os-Laini Taylor-o carte fantasy, prima din serie, care ne ţine cu sufletul la gură.
3.Urgia şi zorile-Renee Ahdein-o poveste în genul celor ,,o mie şi una de nopţii”. Intrigă, politică, revoltă mocnită, loialitate pusă sub semnul îndoieli, dragoste arzătoare şi o boare de vrajă.
4.Răniţi-Jasinda Wilder-Războiul ne-a răpit totul. Acum nu rămâne decât să ne salvăm unul pe altul.
Rivali-Penelope Douglas-Doi adolescenţi înstrăinaţi, jucându-se cu focul şi forţând graniţele dintre iubire şi ură.
5.Intimidare-Penelope Douglas-doi tineri, doi foşti prieteni, dar care au ajuns să se urască, sau poate nu, cine ştie motivele.
6.Zece respiraţii scurte-K.A.Tucker, prima carte din serie-O carte foarte bună de ficţiune contemporană pentru tineri. O poveste de dragoste inspirată din viaţa reală a tinerelor puternice şi independente.
7.Love&Gelato-Jenna Evans Welch-o vacanţă de vara în Italia devine un periplu de neuitat prin Toscana, în acest roman cu mult romance, mister şi aventură.

Editura TREI-care ne încântă cu numeroasele sale cărţi şi diferite genuri.

1.Seria Străzilor-Pe strada Dublin, Londra, Jamaica, India-Samantha Young-sunt patru cărţi erotice, patru poveşti de dragoste superbe. Erotism. Senzualitate. Romantism.
2.Caleidoscopul inimilor-Claire Contreras-o poveste de dragoste între doi tineri. Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu.
3.Trilogia Grişa-Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor, Regatul Luminilor-Leigh Bardugo-Un ţinut fabulos: Ravka. O elită magică: Grisha. O eroina cu superputeri: Alina Starkova.
4.Banda celor şase ciori-Leigh Bardugo, prima carte din serie. Şase proscrişi periculoşi. O misiune imposibilă.o carte magnifică.

Editura Rao-ne încânta cu cărţi la fel de bune.

1.Regatul spinilor şi al Trandafirilor, prima carte din serie. Sarah J.Maas ne încântă cu o lume fantastică. Un volum fermecător, captivant şi plin de imaginaţie.
2.Sub luna de şofran-Nicole C.Vosseler-splendoarea senzuală a Orientului şi sentimente care transced epocii.
3.Codul lui Da Vinci
4.Simbolul Pierdut
5.Conspiraţia
6.Inferno
7.Fortăreaţa digitală-aceste cărţi ale autorului Dan Brown sunt considerate opera unui geniu. Acest scriitor este cel mai bun, unul din cei mai inteligenţi, iar operele sale sunt cu subiecte diverse. Merită citite!

Editura Quantum vine cu autori români, ceea ce mă încântă. Cărţile lor merită citite, sunt foarte frumoase.

1.Seria lui Theo Anghel-Am murit din fericire, sunt 4 volume, al 5-lea pe drum, iar acţiunea lor este magnifică, sublimă, eroii noştri trecând prin diferite provocări, iar ce descoperim ne lasă muţi de admiraţie. O lume nouă, o savoare delicioasă a lecturi.
2.Felinare stinse-Cristina Oţel-eroina noastră încearcă să îşi descopere identitatea, problemele prietenilor sunt şi problemele ei, iar povestea de dragoste este superbă.
3.Marina Neagu, o autoare pe care am promis că o bat dacă o prind, mă ţine în suspans cu seria începută –Urlet în tăcere-o poveste incendiară, în care abia îi aştept continuarea.
4.Frumuseţi monstruoase-Marina Neagu-o carte în care fantasy, acţiunea şi romance, sunt la ele acasă. O carte pe care nu poţi să o laşi din mâna până la final.
5.I.R.En-Sandra Coroian-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduşi de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, o tânăra prodig, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile. Un S.F-care îmi place.

O editură nouă -Librex, dar care a venit în forţă cu autori români, m-a lăsat cu nopţi nedormite, cu nevoia de a citi alte şi alte cărţi ale acestor autoare de romance.

1.Triplu H,VOL 1,2,-Pur şi simplu m-au lăsat fără replică, poveştile de dragoste, dialogurile super haioase, mi-au cucerit inima pentru totdeauna.
2.Micuţa balerină-Corina Cândea-ea are un vis frumos, să danseze, el vrea să continue cu fotbalul american. Oare va avea succes relaţia lor?
3.Măşti şi secrete-Corina Cândea-o poveste de dragoste în care, trădarea, dragostea, suferinţa, sunt la ele acasă. O carte superbă.
4.Cercurile mistice, Oraşul de deasupra-Nicoleta Tudor, este o serie frumoasă, unde dragostea este la ea acasă. Abia aştept şi vol 3-Teora.
5.Seria Oanei Arion, Nemuritor-care va avea 5 cărţi, ne poartă peste tot, ne subjugă, ne face să fim alături de eroi cu sufletul la gură.
6.Seria Tratament Special.Anna-Davine M.Vesco şi Lexi B.Newman, sunt pe lista mea de dorinţe. chiar dacă nu le am, ştiu că sunt superbe, merită citite.

Editura Miron-nu mai are nevoie de nici o prezentare. Zeci şi zeci de cărţi de dragoste, zeci de autoare care te fac să vibrezi citind poveştile lor. Când văd o carte cu sigla Editura Miron, este clar, o vreau!

Editura Litera iarăşi are zeci şi zeci de cărţi de dragoste foarte bune. Atât cărţile din Libertatea pentru femei de vineri, cât şi cărţile de sâmbătă-colecţia Iubiri de poveste, sunt neapărat la mine în bibliotecă.

O editură nouă-Celestium,cu cărţile Ralucăi Butnariu-Regăsire, Privilegii, Deziluzii, merită toată atenţia mea.

Am prezentat doar câteva edituri, dar sunt şi alte edituri bune cu zeci de cărţi care îşi aşteaptă cititorii.
Sper că am fost de folos cu preferinţele mele şi aştept şi de la voi-să văd ce preferaţi.

Un spion printre prieteni. Kim Philby și marea trădare, de Ben Macintyre

Povestea celui mai remarcabil spion al timpurilor moderne văzută prin prisma prieteniei.

 Editura: Rao

Număr pagini: 528

Volumul este o carte fabuloasă, care a produs o impresie extrem de puternică la nivel internațional.
„A început ca un studiu despre prietenie şi s-a încheiat ca o condamnare.“ The Spectator

   S-au scris foarte multe despre Kim Philby, inclusiv opera nepreţuită şi inovatoare a unor scriitori precum Patrick Seale, Phillip Knightley, Tom Bower, Anthony Cave Brown şi Genrikg Borovik. Însă Philby rămâne pentru mulţi cititori ceva opac, la fel ca Războiul Rece, la care se face deseori aluzie, dar care este foarte puţin înţeles. Aceasta nu este o nouă biografie a lui Kim Philby. E, mai degrabă, o încercare de a descrie un anumit tip de prietenie care a jucat un rol important în istorie, prezentat sub formă de naraţiune. Este vorba mai puţin despre politică, ideologii şi responsabilitate şi mai mult despre personalitate, caracter şi o relaţie tipic britanică ce nu a mai fost explorată până acum. Dat fiind că dosarele MI6, CIA şi KGB rămân secrete, multe materiale-sursă sunt secundare: dovada existenţei terţilor, deseori exprimată în retrospectivă. Spionii au un talent deosebit de a-şi aminti trecutul în mod eronat, iar protagoniştii din această poveste sunt toţi vinovaţi, într-o anumită măsură, de distorsionarea propriilor poveşti. Multe dintre „datele“ din cazul lui Philby fac încă subiectul unor dispute aprinse, iar teoriile, conspirative, şi nu numai, abundă. Cartea nu se vrea a fi un ultim cuvânt despre Kim Philby. De fapt, încearcă să spună povestea în alt fel, prin prisma prieteniei personale şi poate chiar să ajungă la o nouă înţelegere a celui mai remarcabil spion al timpurilor moderne.


Macintyre a produs mai mult decât o poveste despre spionaj. El a scris o poveste despre cel mai complex subiect posibil… prietenia. Când am devorat această carte a trebuit să îmi reamintesc că nu e vorba despre un roman. Era de parcă aş fi citit o poveste de Graham Greene, Ian Fleming sau John Le Carré.“ Walter Isaacson, New York Times

„Superbă… O poveste impresionantă.“ Book Review „Macintyre face aici ce ştie mai bine – spune o poveste a naibii de bună. Un spion printre prieteni este o carte care nu poate fi lăsată uşor din mână, fiind cea mai antrenantă lectură din ultimul timp.“ Malcolm Gladwell, The New Yorker

Sursa foto şi text: Editura Rao

Cărţile-Luminile Crăciunului

   Nici nu ştiu când a trecut timpul! Iar se apropie Crăciunul, sărbătoarea ce uneşte întreaga familie în jurul bradului. Nimic nu poate fi mai reconfortant decât să stai în fotoliu, cu o carte în mâna, cu un ceai aburind (sau o cafea, după preferinţe) şi să te cufunzi în povestea din spatele filelor. Fiecare carte este legată de o poveste din viaţa noastră şi de Crăciun am cele mai frumoase amintiri legate de cărţi; de Crăciun am primit cărţile ce mi-au ajuns cel mai aproape de suflet. Fiecare dintre ele îşi poartă nu numai personajele şi istorisirile proprii, ci şi istoria noastră intimă şi a celor ce ni le-au dăruit …

   Îmi aduc aminte de serile de iarnă, în special de seara de Ajun, când toată familia stătea cuibărită în fotolii şi citea, aşteptând cu nerăbdare să vină miezul nopţii şi să ne desfacem cadourile. Afară vântul şuiera şi ningea cu fulgi mari, focul trosnea în sobă şi căldura lui te învăluia ca într-un cocon de linişte şi moleşeală. Din bucătărie se simţea mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor, iar gutuile de pe policioara sobei îşi adăugau aroma discretă la buchetul olfactiv de tihnă şi linişte casnică. Din când în când, priveam pe fereastră şi fiecare ne imaginăm câte o poveste. Dacă un pictor ar fi surprins scena într-un tablou, l-ar fi intitulat Toată familia citeşte”.
  Da… amintiri frumoase, liniştite, pe care vreau să le trăiesc în fiecare an. Din păcate, acum sunt singură, ai mei au plecat la Ceruri, dar am păstrat tradiţia cadourilor. În fiecare an sub brăduţul micuţ, fiecare aveam câte o carte. Tata le numea ,,Luminile Crăciunului” pentru că, spunea el, cartea luminează sufletul, iar în seara de Ajun sufletele noastre sunt mai bune şi mai curate.
   Acum îmi fac eu aceste cadouri. Simt însă că toţi ai mei sunt alături de mine şi se bucură prin privirea mea de tot ce citesc, … câteodată cu glas tare, ca şi cum aş face-o şi pentru ei.rao
  Am ales pentru Crăciunul ăsta cărţi de la Editura Rao. Îmi place editura, aici au apărut aproape toate romanele Agathei Christie, scriitoarea mea preferată. Mă tot uit pe site şi nu pot să aleg, ma atrag toate.
Mă decid cu greu: Zece negri mititei” de Agatha Christie, din secţiunea RAO ClasicO ador pe Lady Agatha! Iar titlul ăsta e o capodoperă clasică! Romanul care a avut cel mai mare succes, ce apare şi în clasamentul Agathei cu privire la propriile cărţi şi care îmi place cel mai mult! Romanul cu un titlu atât de controversat, încât a fost modificat de mai multe ori de-a lungul timpului. Desigur că am citit-o, însă nu o am în ediţia asta. Deşi mai citisem cărţi de Agatha Christie, „Zece negri mititei” m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de stilul scriitoarei britanice. Mai ales că mi-a fost dăruită de o persoană specială…mama. O simt cum mă cheamă! O forţă necunoscută îndreaptă săgeata mouse-ului spre „Comandă” şi până să mă dezmeticesc, cartea este deja în coş şi mă aşteaptă să finalizez comanda. Aş putea s-o scot de acolo, dar ceva mai puternic decât mine mă împiedică. Parcă o voce lăuntrică îmi spune: „Lasă cartea acolo unde-i este locul, în coşul de cumpărături şi apoi, la tine-n bibliotecă!”.zece-negri-mititei
  Trec la altă secţiune-thriller. Dacă aş putea, aş comanda întreaga secţiune RAO Thriller, însă m-am oprit la„Sanitarium” de Eugen Ovidiu Chirovici, sigur o cumpăr! E scrisă de un român, şi mai multe motive s-o devorez! Am hotărât să citesc mai mulţi autori români, e păcat să nu ne cunoaştem valorile. Chiar citeam într-un articol că Eugen Ovidiu Chirovici este pe lista de bestsellers din U.K., s-a scris despre el şi în The Guardian. A publicat iniţial romanele în engleză şi le-a tradus în română special pentru Editura RAO. Şi cartea pare genul meu: mistere şi secrete din trecut, o presupusă sinucidere, spital de nebuni. Mă atrag subiectele cu instituţii psihiatrice, îmi aduc aminte de filme foarte reuşite. Nebunia fascinează, este dovedit ştiinţific!sanitarium
   Găsesc ceva istoric tocmai în categoria „Ficţiune tineri”. M-a atras „Betsy şi Napoleon” de Staton Rabin. fiindcă îmi place istoria romanţată şi poveştile de dragoste cu iz de epocă. Exilul Împăratului pe Insula Sfânta Elena este un subiect vag ştiut de toţi, dar privit prin ochii fiicei unuia dintre ofiţerii englezi ce îl păzeau aduce o perspectiva feminină interesantă şi inedită.napoleon
  Închid pagina de Internet, pentru că altfel comand totul. Cu atâtea tentaţii literare, înveșmântate în frumuseţea cartonată velină, atât de specifică RAO…
   Din incursiunea melancolică în universul RAO, mi-am ales trei cărţi pe care le voi citi în serile friguroase de iarnă. Le aştept şi le voi pune sub brăduţul meu singuratic, dar în acelaşi timp, nu voi mai fi singură, ci împreună cu imaginea pe care nu o pot uita. Tabloul familiei mele unite în micuţa sufragerie şi murmurul tatălui meu. În ultimii ani din viaţă, când vederea i-a slăbit şi nu mai reuşea să buchisescă slovele, mama îi citea. În tot acest timp, se ţineau de mâna şi în micile pauze, tata îi şoptea versurile lui Bacovia.
„Te uită cum ninge decembre,
Spre geamuri, iubito, priveşte
– Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
………………………………………..
– Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpadă ne-ngroape.
……………………………………………..
…..Te uită cum ninge decembre,
Nu râde, citeşte-nainte.”
Lumini de Crăciun… nu plânge… citeşte-nainte …
 Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 15
 Sursa foto: Editura Rao

Povestea Faridei. Fata care a învins ISIS de Farida Khalaf Andrea C. Hoffmann

Editura: Rao

Număr pagini: 288

    Primele memorii ale unei supravieţuitoare a terorii ISIS. Toţi bărbaţii au fost omorâţi. Toate femeile au devenit sclave. Farida a reuşit să evadeze. În august 2014, Farida, o adolescentă obişnuită, încerca să se bucure de vacanţa de vară. Fata locuia într-o regiune muntoasă din nordul Irakului, iar ce a urmat este de neimaginat. Satul ei a căzut pradă unui atac pus la cale de ISIS. Acestui atac i-au căzut victime toţi bărbaţii, inclusiv tatăl şi unul dintre fraţii Faridei, iar femeile au fost luate ostatice şi supuse unor chinuri atroce, de la bătăi şi violuri până la vânzare în piaţa publică asemenea unor vite. După şapte tentative eşuate de a se sinucide, Farida va profita, împreună cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabilă şi va fugi în deşertul libian.
Farida a dovedit un curaj incredibil într-o situaţie care părea fără ieşire şi s-a hotărât să facă publică povestea ei de viaţă. Ne aflăm în prezenţa memoriilor impresionante ale unei tinere femei, care arată ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, prinşi în vârtejul răzbunării inexplicabile a membrilor ISIS.

Sursa foto şi text: Editura Rao

Trilogia secolului urmăreşte destinul a cinci familii care-şi croiesc destinele către veacul XX.

Capătul veşniciei de Ken Follett-Al treilea volum din Trilogia Secolului

Editura: Rao

Traducere: Bogdan Ionuţ Olteanu

Categorie: roman istoric

Număr pagini: 992

Trilogia secolului urmăreşte destinul a cinci familii care-şi croiesc destinele către veacul XX. În Capătul veşniciei ele se găsesc într-o epocă a marilor frământări sociale, politice şi economice din deceniile 6-8, în vâltoarea asasinatelor şi a mişcărilor politice, trecând din Vietnam la Zidul Berlinului, de la criza rachetelor din Cuba la revoluţie şi rock. Aşa cum şi-a obişnuit cititorii, Ken Follett îşi documentează cu seriozitate fundalul istoric al cărţilor sale, redându-l cu acurateţe şi propunând personaje bogate în nuanţe şi emoţii. Cu iscusinţă de maestru, el ne aduce înaintea ochilor o lume pe care credeam că o cunoaştem, dar care acum nu va mai fi niciodată aceeaşi.

Sursa Editura Rao

by -
24

,,Avocatul din limuzină ilustrează forţa thrillerelor juridice, abordând simultan probleme de etică, politica legii şi analiza mass-media."

Avocatul din limuzină de Michael Connelly-recenzie

Titlul original: The Lincoln Lawyer
Traducerea: Graal Soft 
Editura: RAO
Număr pagini: 394

An apariţie: 2014

      Michael Connelly s-a hotărât să devină scriitor după ce a descoperit cărţile lui Raymond Chandler în timpul studenţiei la Universitatea din Florida. După absolvire, în 1980, Connelly a lucrat la ziare din Daytona Beach şi Fort Lauderdale, Florida, specializându-se în subiecte legate de crime. În 1986, împreună cu alţi doi reporteri, a petrecut câteva luni intervievând supravieţuitorii unui accident aviatic deosebit de grav. Articolul lor a ajuns pe lista nominalizărilor pentru Premiul Pultzer. Acest lucru i-a adus un post la Los Angeles Times. Primul lui roman, The Black Echo, a fost publicat în 1992 şi a câştigat Edgar Award pentru Cel mai bun roman de debut din partea asociaţiei Mystery Writers of America.

       Connelly a fost preşedintele acestei asociaţii în 2003 şi 2004. Este autorul a 27 de cărţi, care s-au vândut în peste 57 de milioane de exemplare în toată lumea.
       Despre cartea lui Connelly sunt doar cuvinte de laudă: ,,Atinge un nou standard…Scris în ritm alert, Avocatul din limuzină ilustrează forţa thrillerelor juridice, abordând simultan probleme de etică, politica legii şi analiza mass-media. Connelly se ocupă, de asemenea, de principiile răului…dovedeşte că este ,,vinovat” de producerea unora dintre cele mai bune cărţi de ficţiune din domeniul criminalităţii.” -FORT LAUDERDALE SUN SENTINEL

     De ce am scris această părere? Este ceea mai apropiată de a mea, deşi mă aşteptam la un gen de thriller mai feroce, mie mi s-a părut chiar blând. Da, avem un client ce nu este ce pare a fi, dar…

     Michael Haller, avocat penalist, cu două soţii la activ, o fetiţă-Hayley, şi vreo 3 limuzine în garaj. Pare un tip uns cu toate alifiile, nu?
      Da, este un tip care ştie să răzbată, îi place să câştige, are clienţi dintre traficanţii de droguri, consumatori de droguri, pe care, fireşte îi taxează, dar are clientă şi o prostituată, pe care nu o taxează deloc, deşi are deja multe arestări şi eliberări la activ.

      Prima soţie, o procuroare, Maggie, încă ţine la el, dar sunt despărţiţi, iar fiica lor este la mamă. A doua fostă soţie, Lorna, este şi secretara lui, se ocupă cu găsirea clienţilor, cu facturarea lor, deci, au o relaţie prietenească. Se pare că îi merge bine, deşi tot timpul este în căutare de clienţi, evident solvabili, are şi el cheltuieli de achitat, nu?

      Ce l-ar frământă? Poate ne dăm seama din dialogul purtat cu detectivul lui, Levin ,,Mă gândesc la ideea de a avea un client nevinovat şi la pericolele pe care le implică.
      -Ştii ce spunea tatăl meu despre clienţii nevinovaţi?
     -Credeam că tatăl tău a murit când tu aveai şase ani.
     -Cinci, de fapt. Nici măcar nu m-au luat la înmormântare.
     -Şi vorbea cu tine despre clienţii nevinovaţi când tu aveai cinci ani?
     -Nu, am citit într-o carte mult timp după ce s-a dus. A spus: “Cel mai înfricoşător client pe care poate să-l aibă un avocat este un client nevinovat. Pentru că, dacă dai greş, şi el merge la închisoare, o să te bântuie toată viaţa”.
      -A spus el asta?
    -Ceva în sensul asta. A zis că nu există nici o cale de mijloc cu un client nevinovat. Nicio negociere, nicio recunoaştere a vinovăţiei, nicio cale de mijloc. Există doar un singur verdict. Trebuie să pui un nevinovat pe tabela de marcaj. Nu există niciun alt verdict în afară de nevinovat.”

     Temerea lui se va adeveri. Apare un client cu bani, Roulet, care este acuzat de o prostituată că ar fi bătut-o la ea acasă, ar fi ameninţat-o cu moartea, după ce ar fi încercat să o violeze. Regina Campo scapă, după ce l-ar fi lovit în cap cu ceva, şi ar fi fugit. Teoria lui Roulet este că a fost o înscenare toată treaba, iar victima vrea să îl stoarcă de bani.

     Roulet îl vrea ca avocat pe Mickey, iar acesta va încerca să îl scape. Se pare că de aici încolo, acţiunea cărţi va fi puţin mai alertă. Până acum am asistat la desfăşurarea unui proces, plăţile obligatorii şi neapărat achitarea sau reducerea pedepsei. De aici încolo, ies la iveală probe noi. Se pare că, cuţitul purtat de către Roulet, îi aduce aminte de un caz de crimă: Martha Renteria a fost violată şi ucisă cu bestialitate de către Jesus Menendez. Acesta din urmă s-a declarat tot timpul nevinovat, iar la câţiva ani de la pronunţarea sentinţei, se pare că ar fi avut dreptate.

     Raul Levin, un detectiv plătit de către avocaţi pentru a găsi mai multe dovezi, scoate la iveală o serie de violuri înfăptuite cu mulţi ani în urmă. Încet, încet, află mai multe probe, care l-ar scăpa pe Jesus, dar l-ar incrimina pe Roulet.
      Levin este ucis, se pare că arma avocatului Haller, ar fi arma crimei. Aceasta a dispărut, cine să o fi furat de la avocat, cine i-a înscenat crima?

    Se pare că Roulet a păcălit pe toată lumea, inclusiv brăţara prinsă de picior ca să îl monitorizeze. Recunoaşte în faţa avocatului că a ucis persoane, iar el fiind clientul lui nu poate să îl denunţe! Sau poate?

     Ce va încerca să facă Haller Mickey pentru a-şi proteja familia de acest monstru sadic? Va reuşi să îşi răzbune prietenul mort? Îl va scăpa de acuzaţii pe Roulet în schimbul armei crimei? Cum va reuşi să îl elibereze pe Jesus? Ce plan va pune la cale, şi cum se desfăşoară pe mai departe acţiunea cărţii, vă las pe voi să aflaţi? 
           Nota mea pentru carte este 9,5.

targulcartii.ro

Cartea Avocatul din limuzina de Michael Connelly este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Nicol

Profeţia (seria Predestinaţi) Josephine Angelini

Editura: Rao

Număr pagini: 244

Gen: fantasy

      După ce i-a eliberat accidental pe zei din captivitatea lor de pe Muntele Olimp, Helen Hamilton împreună cu prietenii ei trebuie să stingă setea de sânge şi de război a acestora, care amenin?ă să cuprindă întreaga lume. Însă furia zeilor este dezlăn?uită, iar timpul se scurge în defavoarea muritorilor. Cum via?a băiatului pe care îl iubeşte, Lucas Delos, atârnă de un fir de păr, iar grupul ei de prieteni cunoaşte o scindare neaşteptată, Helen se vede nevoită să facă fa?ă de una singură acestei confruntări şi, de asemenea, să decidă cui îi va oferi inima ei – lui Lucas sau unui eventual Tiran, Orion.

Sursa: Editura Rao

Lacrima de Lauren Kate

Editura: Rao

Traducator: Lingua Connexio

Număr Pagini: 416

Gen: fantasy

Oriunde mergea Eureka, era şi el acolo: Ander, un băiat blond şi misterios care îi spunea că e în pericol. Acesta ştia lucruri despre Eureka pe care fata încă nu le cunoştea, dar nu şi cel mai întunecat secret al ei: din clipa în care îşi pierduse mama în urma unui accident ciudat, Eureka îşi dorea să fi murit la rândul ei. Avea puţine lucruri la care ţinea cu adevărat: doar pe prietenul ei, Brooks, şi nişte amintiri de familie – un medalion, o piatră misterioasă şi o carte veche despre o fată care a avut inima frântă şi a plâns atât de mult, încât a scufundat un întreg continent sub apa mării. Dar şi Ander avea secretele lui. Povestea devine de-a dreptul obsedantă, iar viaţa Eurekăi, mai întunecată decât şi-ar fi închipuit vreodată.

Sursa: Editura Rao

by -
31

                                                           Invizibil de James Patterson şi David Ellis
Titlul original: Invisible
Traducerea: Iordana Ferent/Stefan Ferent
Editura: RAO 
Număr pagini:375

     James Patterson s-a născut în 22 martie 1947. A absolvit Summa cum Laude la universitatea Vanderblit. A lucrat la universitatea respectivă, apoi a lucrat în publicitate ca director. După ce s-a retras şi din publicitate, s-a dedicat scrisului. A publicat primul roman în 1976-Thomas Berryman Number. Romanele lui au oferit numeroase scenari de film. Deţine cele mai populare serii-detectiv din ultimii 10 ani. Vânzările sale i-au adus un record mondial Guiness. A primit numeroase premii, în 2015 Premiul Naţional Book, premii Emmy, premiul Edgar şi pentru copii Choice Award pentru autorul anului.
     Este un campion neobosit al puterii cărţilor şi a lecturii. A donat mai mult de un milion de cărţi pentru studenţi şi soldaţi, şi are peste patru sute de burse de profesor de educaţie la 24 de colegii şi universităţi.
      El a donat, de asemenea, milioane pentru librării independente şi biblioteci şcolare.
      James Patterson lucrează cu o varietate de co-autori, şi de multe ori a spus că o colaborare cu alţii aduce idei noi şi interesante poveştilor sale.

    Cartea de faţă o are în plin plan pe Emmy Dockery, analist de informaţii la FBI, care nu îşi găseşte liniştea. Sora ei, Marta, a murit într-un incendiu pe care autorităţile se încăpăţânează să îl catalogheze ca fiind accidental. Emmy are însă o altă ipoteză: Marta a fost asasinată, iar cel care a ucis-o are pe conştiinţa alte câteva sute de crime. Problema este că nimeni nu crede varianta analistei de informaţii, nici măcar fostul iubit, agentul special Harrison Bookman.
      Emmy este suspendată temporar, iar şeful său are ceea mai mare vină. Dickinson vrea să se culce cu Emmy, iar aceasta l-a refuzat. Împreună cu acuzaţia că sora ei a fost ucisă, nu de la incendiu, Emmy şi-a adus pe cap concediul prelungit. Deşi ar putea reveni la serviciu, dar cu condiţia impusă de şeful ei cel libidinos.
Books este fostul ei logodnic, fost agent special, momentan se ocupă cu o librărie, dar Emmy este convinsă că el este singurul care ar putea să o ajute cu găsirea acestui criminal, care continuă să incendieze şi să ucidă.
      Deşi încearcă să strângă cât mai multe date, mai ales că deja are peste 50 de rapoarte ale inspectorilor, referate de caz, dar nu are dovada care să poată pune în mişcare prinderea acestui monstru.
     Patterson a scris o carte care cu greu se poate citi din cauza grozăviilor şi a haosului din paginile sale. Discuţiile pe care criminalul nostru, cu numele de Graham, le înregistrează, iar în fundal victimele sunt torturate, este cam greu de digerat. Asistăm la gândurile, faptele, trăirile unui monstru, dar şi la un perfecţionist, astfel, el ucide fără a lasă vreo dovadă.
        Nu ştim nimic de criminal, decât prin înregistrările sale.

                                                             ,,Întrebare: cum îţi alegi victimele?
 Răspunsul cel mai simplu pe care vi-l dau este că îmi urmez inspiraţia. Adică, ceea ce mă inspiră la un moment dat diferă şi astfel, şi victimele mele variază. Nici voi nu va aşteptaţi ca Beethoven să fi scris aceeaşi simfonie de două ori, nu? Sau Tolstoi să fi scris două romane identice?
Uneori le caut, dar alteori, viitoarele victime vin singure la mine. Câteodată, trebuie să mă zbat un timp pentru ceea ce caut şi, în alte ocazii,pur şi simplu, îmi apare ca un parfum exotic care pluteşte pe sub nasul meu.
Într-un cuvânt, sunt un cunoscător.”

   Este ca vă dă fiori aceste descrieri despre el însuşi? Criminalul nostru, alege nestingherit, iar perfecţionalismul lui, aşa multe victime, care sunt catalogate, doar accidente. Focul a pornit de la o lumânare neglijentă, medici legali care au făcut autopsia unor cadavre nu găsesc nimic suspect, doar fum în plămânii victimelor, deci au murit în pat asfixiaţi.
      Emmy ştie sigur că sora sa nu ar muta patul în dreptul uşii, iar când reuşeşte să strângă o echipa formată din ea, Books, Sophie şi Daniel, acest tipar apare pretutindeni. Pat în dreptul uşilor, ventilaţie mai bună, ziare pe jos sub o lumânare, geam deschis, iar victiimele toate în pat. Un tipar neobişnuit la aşa multe persoane, nu credeţi?

     Când Olympia Janus, agent special FBI şi patolog legist, preia autopsiile, ea declară că au fost omucideri. Cele mai ingenioase, cele mai meticuloase şi cele mai crude crime pe care le-a întâlnit în viaţa ei. Victimele au fost asfixiate cu fum, înainte de a declanşa incendiul. Criminalul le-a torturat cu un bisturiu, în aşa fel, ca să coincidă cu o moarte prin ardere. Le-a luat fragmente din ligamentele mâinilor, picioarelor, i-a opărit repetat cu apă fiartă, i-a scalpat, ce mai, morţi cumplite, dar care erau cât pe ce să rămână nedescoperite.
      Emmy împreună cu echipa, va încerca să ghicească unde va lovi din nou criminalul. Se pare că asista peste tot în State la campionatul de fotbal profesionist, astfel că victimele sunt neputincioase.
      Se pare că Graham nu este numele criminalului, deşi acasă la acesta s-au găsit înregistrările sale. S-au găsit şi date despre o anumită Mary, o iubită? Nu ştim exact, dar echipa reuşeşte să ajungă la casa ei, înainte de a fi ucisă. Este lovită peste faţă cu o bâtă de baseball din aluminiu, în rest e bine. Acum, s-ar putea să obţină o descriere amănunţită a iubitului criminal a lui Mary. Fata o vrea pe Emmy să stea cu ea, să o protejeze.

     Oare vor reuşi să scape de criminal cele două femei? Vor reuşi să îl prindă în timp util?
    Ei, aici Patterson m-a lăsat mască! Nu aş fi crezut cine este criminalul niciodată. O persoană sociopată, ingenioasă, care ….. O carte care mi-a plăcut, mai ales de Emmy, ceea care nu s-a lăsat nici un moment înfrântă, şi care a încercat din răsputeri să facă dreptate. Deşi este o carte cam greu de digerat, nota mea pentru acest thriller este 10.

targulcartii.ro

Cartea Invizibil de James Patterson si David Ellis este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Nicol

Sub luna de şofran de Nicole C. Vosseler-recenzie

Titlul original: Unter Dem Safranmond
Editura: RAO

Număr pagini:576

,,De-aş avea straiele brodate ale cerului,cusute cu fir de aur şi argint de lumina,
straiele albastre, negre şi terne ale cerului nopţii, ale obscurului şi luminii,
le-aş aşterne pe toate la picioarele tale:
dar eu, sărac fiind, nu am nimic în afară de vise:
mi-am pus toate visele la picioarele tale:
calcă uşor, căci păşeşti peste vise.
William Butler Yeats

Aşa aş putea descrie viaţa tinerei englezoaice din această carte! Aceste versuri mi sau părut reprezentative.

Nicole C. Vosseler s-a născut în 1972 în Villingen-Schwenningen, şi a studiat ştiinţele literaturii şi psihologia la Tubingen şi la Konstanz, unde locuieşte şi azi. Este o mare admiratoare a lui M.M.Kaye şi a lui Margret Mitchell. În 2007, romanul Cerul peste Darjeeling al lui Nicole Vosseler a primit premiul oraşului Konstanz la secţiunea literatură. De acelaşi autor-Vânturi de Sud, Stele peste Zanzibar, Mariposa, În această seară foarte specială, Casa spionilor.

O senzaţie de periplu prin Orient, prin Arabia şi India, cu parfumurile şi frumuseţile lor, o lume exotică, plină de romantism, parcă am călătorit aievea şi eu alături de personajele cărţi.

Maya, o tânără englezoaică, cultivată, o femeie curajoasă, dornică să cunoască noi locuri. Visul ei este cunoaşterea Extremului Orient. În sec XIX-o femeie nu poate studia la universitate, dar să mai şi călătorească pe tărâmuri interzise.
Se pare că Maya va călători…Încă de la vârsta de 9 ani, ea îl cunoaşte pe Richard Francis Burton, student la Trinity College, oaspete la Black Hall, de câte ori are ocazia. Dacă ar fi să îl descriu ar fi cam aşa:
,,Nebunii se aruncă înainte, acolo unde îngerii doar păşesc!
Îngerii şi nebunii îşi urmează glasul propriei fiinţe, fără speranţa că vor primi o răsplată, fără teamă că vor fi pedepsiţi!”
Richard îl cunoscuse pe Gerald Greenwood în casa unui prieten medic unde locuia ca student. Atracţia Mayei este determinată de vorbele ei:
-Vreau să mă mărit cu tine! -astfel că tânăra noastră va creşte cu scrisorile primite de la Richard, iar descrierile locurilor îndepărtate o va pune pe Maya să vrea să ajungă şi ea acolo.
,,Scrisorile din Bombay, Gujarat şi Sindh, de pe plajele din Gas şi din munţii albaştri din Nilgiri, din Hyderabad şi din Alexandria. Nume care miroseau ele însele a şofran şi a coriandru, a scorţişoară şi a piper, ba le simţeai până şi gustul. Purtau în ele dogoarea soarelui şi aventura. Scrisori din care te aşteptai să curgă, odată deschise, nisip, praf roşu de mirodenii şi praf verde de Henna .Erau scrise pe o hârtie îmbibată pesemne cu sare din marile lumii, în fibrele căreia se împleteau sunetele bazarului oriental şi liniştea lanţurilor singutatice de munţi”.

Cum să nu dorească Maya să cunoască şi ea aceste tărâmuri, când Richard îi alimentează constant visurile.
,,Cât de frumoase sunt nopţile Orientului…Peste toate pluteşte aroma dulce a pipelor de hukkah şi peste tot se simte mirosul de tămâie, opiu şi haşiş…stofe minunate ca pentru o prinţesă din basme sau ca pentru ţine, micuţa mea Maya…Şi apoi profesorul meu hindus mi-a permis în mod oficial să port janeo, cingătoarea sfânta a brahmanilor…Tam-tamul continuu şi scârtâitul muzicii indigene însoţite de vocile asurzitoare, pătrunzătoare ale locuitorilor, lătratul şi hămăitul potăilor încăierate şi ţipetele pescăruşilor flamanzi, care se iau la harta pentru o bucată de peste mort, formează un amestec care ajunge la timpan sub formă a ceva absolut străin…”

Maya cea brunetă cu par rebel şi cu forme pronunţate, are o surioară blondă, diafană, Angelina. Deşi, Maya este mai mare, ea este doar cu nasul în cărţi, iar tatăl său o sprijină. Ea încearcă să studieze pe furiş limba şi culturile Orientului, ferm convinsă că va pleca împreună cu Richard în calitate de soţie.
Această convingere a Mayei este dată şi de o ţigancă, care i-a ghicit când era mică, o persoană cu litera R. Cine să fie?-Richard, Ralph, Rashad…
Se pare că Richard nu ia promis nimic, doar, pleacă mai departe…
Când apare la casa lor Ralph, un prieten al fratelui lor Jonathan, va ieşi scântei.
Angelina ceea cochetă, diafană, blondă, împreună cu acordul mamei lor, îl vrea pe Ralph pentru ea. Tânărului îi sar ochii la Maya, tânăra ceea cultă, cu vaste cunoştinţe, cu dorinţa de a cunoaşte noi locuri. Ea s-ar potrivi lumi îndepărtate unde este el. Pentru Maya, tânărul Ralph ar putea fi ce visează de mică, evadarea spre necunoscut. El este în armata, iar frământările dintre Anglia şi Rusia se lasă cu bătălii.
Maya ,,Se vedea aşezată într-o barcă cu margini joase, care alunecă prin labirintul apelor din delta răului Gange, prin Sudarbans, cele mai mari mlaştini cu mangrove din lume, în care apa provenită din topirea zăpezilor din munţi se varsă în sfârşit în mare, după lungul drum parcurs prin câmpiile Bengalului. Oglinda apei era când albastră şi clară şi de lărgimea unui lac, când nepotabilă din cauza sării şi atât de îngustă, încât crengile mangrovelor se împleteau deasupra ei formând un acoperiş de frunze, prin care macacii săreau ţipând.
În spatele palisadelor, colibele pescăreşti se piteau temătoare, de frică tigrilor regali din care nu vedeai decât urmele labelor în mâl şi pentru care stăteau înfipte în pământ beţele de bambus cu o creangă înfrunzită legată în vârf, în amintirea oamenilor care căzuseră pradă ghearelor lor.”

Angelina visa la Ralph ,,Într-o bogată rochie de seară, cu bijuterii scânteietoare la gât şi în urechi, alături de ea Ralph într-o uniformă de gală plină de medalii, cum păşea într-o sala de bal bogat luminată, în timp ce mulţimea murmura cuprinsă de admiraţie. Angelina, înaintând de-a lungul verandei străjuite de coloane a unei case încăpătoare şi dând comenzi pe ton de stăpâna servitorimii indigene care se străduia să îndeplinească orice dorinţa a lui memsahib a lor. Visa la o caleaşcă proprie de la Clarence sau la un faeton suplu, cu caii pursânge corespunzători; la haine de blană şi tacâmuri de argint şi şampanie.”

Ralph va insista pe lângă fratele fetelor să îl ajute să fugă cu Maya în Scoţia pentru căsătorie, apoi să se prezinte regimentului din care face parte. Căsătoria cu Maya îi va aduce pedepsirea din partea superiorilor, astfel că va fi transferat la Arden, acolo unde totul este cenuşiu, unde nu are parte de acţiunea războiului. Munca într-un birou, îi va aduce o neplăcere faţă de toţi şi de toate, în special de Maya, pe care o consideră în parte vinovată de eşecul sau din armata. Maya va încerca să se adapteze acestor meleaguri, dar, monotonia, plictiseala, căsnicia sa, lasă urme în fiinţa sa dornică de cunoaştere.
Totul se schimbă când Maya va fi răpită de către beduini, pentru a fi folosită ca şi monedă de schimb în favoarea sultanului din Ijar.

Rashad este cel care va avea grijă de Maya să ajungă nevătămată la sultanul lor. În această călătorie spre Ijar, avem parte de foarte multe descrieri, parcă am călători şi noi împreună cu ceata lor. Trecem pe lângă locuri de mult locuite, trecem prin mai multe sultanate, unde trebuie plătită o taxa de trecere, vedem deşertul prin ochi călătorilor, vedem oazele…Încet, încet, Rashid, va intră în vorbă cu Maya, ceea dornică să cunoască tot. Parcă ar fi un burete ce vrea să absoarbă cât mai multe cunoştinţe. Rashid, află ce este zăpada, află despre familia fetei. Maya află despre soţia şi copii beduinului, află despre tradiţii şi obiceiuri.
Ajung în sultanatul lor, dar,  se pare, că până vin englezii să o salveze, sultanul pune ochi pe această făptură care iubeşte cărţile. Celelalte soţii ale sultanului vor încerca să o înlăture definitiv din calea lor, astfel că Rashid o va răpi de la sultan, şi o va duce cu el în căutarea englezilor.
În aceste zile, unde sunt doar cei doi, se dezvoltă atracţia din ce în ce mai mare, astfel că sfârşesc să aibă două zile de rai, doar pentru ei.
,,Le rămăsese două zile şi o singură noapte. Două zile în care se luptară să înainteze călare prin deşert, de la fântână la fântână, însoţiţi doar de praf de nisip, de şopârle singuratice şi de un şarpe care se îndepărta prin şerpuiri laterale, pline de panică. Zilele în care nu vorbeau, pentru că ajunse dincolo de orice cuvinte .Le erau suficiente privirile, felul în care caii lor se alăturau uneori şi li se atingeau genunchii. Mâna lui Rashid, care o apuca pe a ei, pentru o clipă. O noapte în care îşi spuseseră prin atingeri tot ce mai era de spus. O femeie şi un bărbat, departe de toate noţiunile omeneşti de bine şi de rău, dincolo de graniţele trasate de om. Două suflete care se găsiseră, fără să se fi căutat. Paradisul, în mijlocul nisipului, al prafului şi al căldurii.”

Cum Rashid nu se putea întoarce cu Maya înapoi, iar în faţă apare Ralph, care vine să o salveze, cele două suflete regăsite îşi vor lua adio.
Ralph va vrea să îşi salveze căsnicia, îşi va da seama pe drum că a nedreptăţit-o pe Maya.
Când cei doi soţi se vor întoarce în Anglia, Maya îşi va da seama că este însărcinată, ea cea care credea că este stearpă…Va rezista căsnicia celor doi după greşeala Mayei?
Oare va reuşi Maya să îşi uite iubirea vieţi sale? Pasiunea trăită sub luna de şofran din deşert? Îi va mai acorda vreo şansă lui Ralph?
Rashid va scapă în urmă pedepsei ce urmă să o primească de la sultan?
Sunt foarte multe lucruri de descoperit în această carte, care este pur şi simplu superbă. Nu am reuşit să dezvălui decât o infimă parte din descrierile superbe ale Orientului.

Merită citită această carte, nota mea este 10.

logo_libris

Cartea Sub luna de şofran de Nicole C. Vosseler este oferită pentru recenzie de librăria online Libris. Cartea poate fi comandată de pe libris.ro şi beneficiaţi de transportul gratuit prin curier rapid indiferent de valoarea comenzii. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Nicol

by -
21

Daneza de David Ebershoff

Titlul original: The Danish Girl 

Traducerea: Adian Ioana Fulea

Editura: RAO

Număr pagini: 384

        Recenta ecranizare a romanului lui Ebershoff, Daneza, a dat posibilitatea multor oameni de a cunoaşte fascinanta poveste a Gretei şi a lui Einar, însă cartea îţi permite să simţi mai mult, să înţelegi, să-ţi dai timp să te gândeşti la tot ce se întâmplă, pe când filmul te limitează oarecum. În această carte găsim o poveste emoţionantă care ne învaţă să depăşim părerile preconcepute şi să iubim suflete, nu corpuri.

            La începutul cărţii avem parte de o descriere foarte plastică şi exactă a momentului în care totul a fost clar, iar cuvintele cu care romanul începe “Soţia lui fu prima care ştiu.” ne arată cine este adevărata eroină a cărţii. Greta, soţia lui Einar, este centrul universului creat de David Ebershoff. Ca prototip al femeii ideale în contextul în care alegerile ei nu sunt cele uşoare ci cele ce par a fi corecte, Greta ne deschide ochii asupra a ceea ce înseamnă într-adevăr depăşirea prejudecăților şi ridică toleranţa la un nou nivel de acceptare şi înţelegere, ajungând chiar până la a susţine ceva ce cel mai probabil nici nu poţi înţelege vreodată pe deplin. Unele lucruri trebuie pur şi simplu trăite pentru a putea fi înţelese.

    Povestea îi ilustrează pe cei doi soţi, ambii pictori tineri încercând să pătrundă pe piaţa artei confruntându-se în acelaşi timp şi cu greutăţile vieţii de familie. Fiind un roman scris din perspectivă obiectivă, autorul ne introduce în poveste în momentul în care Greta îşi dă seama că soţul ei nu îşi doreşte să fie ceea ce este. Ea constituie punctul declanşator în acest drum spre definire şi devenire al lui Einar atunci când îi cere să-i pozeze pentru un portret îmbrăcat în haine de femeie.

      Treptat în poveste îşi face apariţia şi Lili, un fel de alterego al lui Einar. Latura feminină a acestuia concretizată şi scoasă la iveală prin comportamente puţin ciudate la început, dar normale pe măsură ce îţi dai seama că Einar este într-adevăr o femeie în interior. Aceste apariţii ale lui Lili devin periodice, din ce în ce mai dese, iar reacţia Gretei este absolut esenţială. În ea stă viitoul lui Einar şi alegerea drumului pe care acesta va merge. Ai crede că ar trebui să încerce să îi descurajeze comportamentul, să îl condamne, dar în schimb ea îi lasă puterea de a decide ceea ce îşi doreşte arătându-i sprijin necondiţionat şi disponibilitatea de a se adapta oricărei situaţii.

      Între apariţiile periodice ale lui Lili avem prezentate segmente din trecutul lor ce ne ajută să le înţelegem comportamentele actuale, motivele din spatele alegerilor şi modul în care se raportează ei la societate şi la cei din jurul lor.

      Greta este fiica unui american bogat. L-a întâlnit pe Einar pe când studia pictura în Danemarca, dar a fost nevoită să îl părăsească la scurt timp, căsătorindu-se apoi cu un alt bărbat. Primul soţ moare, la fel ca şi primul (și singurul) ei copil care nu supravieţuieşte naşterii, iar Greta se întoarce unde îi era mai drag să fie. Îl reîntâlneşte pe Einar şi se căsătoresc. Einar însă a dus o viaţă plină de lipsuri. Mama sa a murit pe când el era doar un copil şi a fost crescut de către tatăl său mereu bolnav şi mereu căzut la pat. Copilăria şi adolescenţa le petrece în mlaștina în care s-a născut, mlaștină care de altfel îi e foarte dragă şi pe care o regăsim adesea în picturile sale.

    În a două jumătate a cărţii asistăm la procesul de transformare al lui Einar în Lili. Un proces complicat şi din descrierile foarte plastice ne dăm seama că şi foarte dureros, ce constă în numeroase operaţii şi intervenţii chirurgicale fără precedent.

     Întrebarea din descrierea cărţii pe care o găsim pe coperta din spate este una foarte bună. “Ce faci atunci când persoana pe care o iubeşti s-a schimbat?”. Mi-a plăcut mult răspunsul cărţii şi implicit răspunsul Gretei, atât de prompt şi de hotărât.

     Finalul este extrem de emoţionant şi plin de înţelesuri. Din nou vedem importanța Gretei în tot ceea ce s-a întâmplat şi cum lucrurile se prăbuşesc atunci când ea refuză să mai facă parte din asta. Atunci când ea crede că e prea mult şi alege să nu fie părtaşă la căderea lui. Îmi place că ascensiunea şi întreg progresul lui Einar pe drumul pe care l-a ales a fost posibil doar cu sprijinul Gretei, iar atunci când ea a spus că e suficient şi că ar trebui să se oprească, Lili pur şi simplu nu a ascultat încercând să meargă singură, iar asta s-a sfârşit cu o cădere uriaşă.

     Un roman superb despre acceptarea de sine şi despre acceptarea celorlalţi aşa cum sunt, care ne învaţă ce înseamnă adevărata iubire şi dăruire. Un roman care se fereşte de vulgar în ciuda temei abordate şi care prin povestea lui transpusă cu atâta elegantă în cuvinte ne arată că acest concept nu este trivial şi nici măcar grotesc dacă ştii cum anume să îl abordezi.

                                                     “Sfâşietor, imposibil de uitat… un triumf total!”
                                                                           The Boston Globe

10/10 puncte

Autor: A.R. Ivan

O plimbare de neuitat de Nicholas Sparks-recenzie

Titlu original: A walk to remember

Editura: RAO

Anul: 2010

Traducere: Iordana Ferenț și Ștefan Ferenț

Număr pagini: 192

Gen: romance

Nicholas SparksNicholas Sparks… acest adevărat furnizor de cărți „best-seller”, s-a născut la data de 31 decembrie 1965 în Omaha, Nebraska, fiind fiul mijlociu, dintre cei trei copii ai familiei. Pentru ca tatăl său să-și poată finaliza studiile și să-și îndeplinească obiectivele referitoare la carieră, întreaga copilărie a însemnat un îndelung șir de mutări, din stat în stat. Primul său roman, deși niciodată nu a fost publicat, intitulat „The Passing”, a fost urmat de o altă poveste rămasă și ea, în spatele cortinei „The Royal Murders”. După terminarea liceului, are câteva încercări eșuate, din păcate, de a publica, fapt ce îi aduce o dezamăgire suficient de mare încât să încerce alte cariere. Totuși, pasiunea pentru scris îl ține mereu prins ca într-o vrajă, iar în 1990 are parte de primul său succes, în calitate de co-autor la cartea „A Lakota Journey to Happiness and Self-Understanding”, vândută în peste 50 000 de exemplare numai în primul an de  la publicare.

În 1996, cariera sa prinde deja conturul unui scriitor de succes, odată cu publicarea romanului „The Notebook”, devenit best-seller într-un timp foarte scurt. A urmat un salt enorm și mult așteptat în cariera sa. Următoarele cărți pe care le-a scris, majoritatea cărți best-seller, au devenit ulterior și filme… filme de succes, precum: „The Notebook”, „A walk to remember”, „Message in a bottle”.

Există cărți pe care le citești și le recitești și, de fiecare dată, povestea îți răscolește noi emoții. „O plimbare de neuitat” e una dintre acele povești pe care le-aș reciti pentru a nu știu câta oară. Despre această poveste, autorul spune că s-a inspirat din drama pe care a trăit-o atunci când a murit sora sa mai mică. Povestea, una care pare o iubire adolescentină la început, se transformă ulterior într-o lecție de viață, una care te poartă prin valuri de emoții și care te face părtaș la suferință, la iubire, la fericire și la durere, însă o lecție în timpul căreia speri mereu că de undeva, din infinitul neant al iubirii, va apărea un miracol.

La șaptesprezece ani, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna… Am cincizeci și șapte de ani, dar chiar și acum îmi aduc aminte tot ce s-a întâmplat în anul acela, până în cele mai mici detalii. Adesea retrăiesc acel an, readucându-l la viață, și, când o fac, mă copleșește mereu un amestec ciudat de tristețe și bucurie… Aceasta este povestea mea și promit să nu omit nimic… La început, veți zâmbi și, mai apoi, veți plânge – să nu spuneți că nu ați fost avertizați”, spune autorul în Prolog.

Chicago Sun Times spune despre această carte că este „o poveste romantică despre o dragoste nemuritoare… Nicholas Sparks știe cum să atingă coarda sensibilă a cititorilor”.

Într-adevăr, faptul că ne avertizează, nu face decât să ne includă și mai mult în clipele pe care le împărtășește cu noi. Avertismentul lui nu este altceva decât o transpunere instantă a cititorului în lumea emoțiilor pe care autorul vrea să le transmită și, după părerea mea, reușește foarte bine. Te face să râzi (așa cum a promis), te trezești printre rândurile sale cu frământări, cu speranțe, cu neputința de a schimba lucrurile, iar la final… inevitabil, dacă ești genul care te implici total (și eu sunt), nu poți să-ți ții lacrimile în frâu.

La început, povestea pare turnată după un scenariu tipic adolescentin, cu întâmplări deloc ieșite din comun care au loc în liceu. Jamie Sullivan este adolescenta cuminte, cu frică de Dumnezeu, cu note foarte bune… și cum ar putea fi altfel, doar este fiică de preot…

Landon este întruchiparea perfectă a exemplului de „așa NU”. E un sfidător, nu-i pasă de regulile impuse de către societate, nu strălucește la note, e mai mult îndreptat spre distracție, spre „a trăi clipa”.

Destinul, cel care, după părerea mea joacă, de fapt, rolul esențial în carte, îi aduce pe cei doi împreună, îi face să se îndrăgostească și să trăiască o poveste de dragoste memorabilă, una despre care credeau că avea să dureze o eternitate. Dincolo de reguli și de capacitatea celor doi protagoniști de a depăși aceste bariere ale diferențelor de caracter, apare un alt obstacol, de altă natură… unul care se dovedește a fi mult mai puternic decât cele întâmpinate până atunci. Oare vor reuși cei doi protagoniști să treacă și peste acesta? Veți afla numai răsfoind paginile și vă garantez că, odată intrați în poveste, va fi ca și cum ați fi prinși într-o emoție crescândă. Și veți spera că finalul va fi unul fericit…

Plusurile acestei minuni de cărți. Are un format mic (acesta fiind un avantaj foarte mare, întrucât nu poate fi lăsată din mână și e musai să fie luată peste tot), limbajul este unul lejer. Cartea are alura unei mărturisiri, unde divinitatea are și ea un rol aparent subtil. Pentru prima dată îl întâlnim pe Dumnezeu ca personaj, însă unul din spatele cortinei, unul care e prezent prin ceea ce li se întâmplă celorlalți. El e „amicul important din cer” și e cel cu putere de decizie. De aceea speri tot timpul că va ieși de acolo, de după cortină, și va face ceva… Originalitatea este una din caracteristicile principale pe care le-am apreciat (nota 10) la această poveste. Destăinuirile din Prolog îți deschid o ușă, una pe care pășești într-o poveste care îți pare autentică și de aceea râzi când râd personajele, plângi odată cu ele și te întrebi chiar de ce Dumnezeu face, uneori, aceste alegeri pentru existențele noastre.

Cartea se citește repede, atât pentru că are doar 192 de pagini, dar mai ales pentru că, odată prins în poveste, îți este imposibil să o mai lași din mână.

O recomand celor care n-au mai citit de mult o poveste care să le rămână în suflet, una care să-i fascineze și să-i facă să mediteze asupra faptului că, din tot efortul nostru existențial, nu rămânem decât cu iubirea.

Autor: Rodica Puşcaşu

Biblia pierdută de Igor Bergler

Editura RAO
Număr pagini: 554
Anul apariţiei: 2015

R E C E N Z I E

Trebuie să recunosc, mi-am dorit să citesc „Biblia pierdută”, romanul lui Igor Bergler, încă de anul trecut. Se mediatiza foarte mult în media, la fel cum s-a întâmplat și în cazul apariției celebrului roman „Codul lui DaVinci”. E una dintre acele cărți foarte bine promovată. Odată lansată ideea că „e una dintre acele cărți care îți schimbă total perspectiva asupra a ceea ce știai până acum” despre elemente și simboluri religioase, e inevitabil ca cititorilor să nu li se instaleze o curiozitate care, inevitabil, se va sfârși prin cumpărarea și citirea cărții.

La numeroasele conferințe și lansări, autorul, Igor Bergler recunoaște că printre scopurile sale se numără și acela de a frapa publicul american și de a-l cuceri prin complexitatea aurei de mister, prin tema sub care se ascund mii de simboluri și de coduri… elemente deocamdată trendy în materie de literatură actuală. Dar, înainte de a fascina piața americană, Igor Bergler își propune să ne cucerească pe noi, cititorii români… noi, cei net superiori pieței americane în materie de literatură, fapt dovedit științific.

Personal, de când am aflat de apariția ei, mi-am dorit-o foarte mult. Voiam să văd dacă, într-adevăr, poate să dărâme mituri foarte bine instalate la mine în minte, eram curioasă să văd ce se va schimba în percepția mea după citirea sa. Mă așteptam să am de-a face cu o carte stufoasă, care să abunde în date și în relatări preluate din cărți vechi, concluzii ale studiilor recente efectuate de cercetători asupra unor documente foarte vechi, cu mare relevanță în domeniul istoriei religiilor. Cu alte cuvinte, credeam că o să citesc o carte destul de dificilă… și mă așteptam chiar și la un limbaj complex.

Chiar de la primele rânduri, am intrat parcă într-un vârtej al acțiunii, eram spectatoare la un cinematograf 4D, iar filmul era un thriller cu aspecte horror, de unde și coșmarul pe care l-am avut în prima noapte de când începusem cartea; parcă eram pe una din străduțele înguste, pavate, din Sighișoara și mă urmărea un fel de Terminator care credea că Biblia e la mine.

Ok, revenind la carte… la cea mai bună carte despre conspirații din ultimii ani, cea plină de secrete, care relatează acțiuni ale unor organizații ample, dar secrete, cu ramificații peste tot în lume, dar mai ales aici, în țara noastră, unde pentru restul lumii s-a născut Dracula, iar pentru noi, băștinașii, s-a născut doar mitul unui voievod la fel de aprig precum alți voievozi din istorie… doar că el a avut privilegiul să fie caracterizat de scribi ca fiind sângeros ca un drac… de unde și numele ulterior de „Dracula”.

Personajul principal este, evident o carte… una celebră, dar plină de mister, de controverse, o carte pe care unii o vor publicată în varianta inițială, alții o vor ascunsă… în timp ce altora le-ar conveni să se facă publice doar anumite fragmente. Întreaga acțiune se bazează pe intrigi, pe secrete care se dezvăluie după acțiuni care te lasă cu sufletul la gură, cu răsturnări de situații, cu adevăruri ascunse de însuși Dracula în Biblia lui Gutenberg… adevăruri pe care speră să le scoată la iveală mai mult sau mai puțin voit. Charles Baker pe numele său, profesorul celebru pentru cerectările sale istorice și pentru studiile sale, vine în România pentru a lua parte la o conferință, aceasta fiind și expunerea acțiunii. De aici, lucrurile se complică… pentru că sub pretextul acestei întruniri, izbucnește, de fapt, o complexă și stresantă acțiune.

Unele voci s-au grăbit să dea un crunt verdict: „cartea seamănă leit cu cea a lui Dan Brown”. Eu am citit „Codul lui DaVinci”. Îmi amintesc că nu am dat randament la serviciu două zile din cauza lui, dar n-am avut încă șansa să-i reproșez asta. Părerea mea e că cei doi scriitori abordează subiecte relativ comune, însă perspectiva scriitorului român e mult mai originală.

Fiecare pagină a lui Bergler e parte a unui proces în care suspansul crește din ce în ce mai mult. Ca cititor, deși înainte să te apuci de carte, aveai anumite așteptări, le uiți inevitabil, pentru că intri ca într-un soi de blender și n-ai buton de „Exit” decât la final… când, de altfel, ți se permite să și respiri. De altfel, chiar și Dracula, citind cartea, ar fi făcut, cu siguranță, sudori pe frunte din cauza stresului.

Ce face presiunea atât de puternică? Ei bine, faptul că Bergler face ca elemente din realitate să fuzioneze atât de fin și imperceptibil aproape, cu cele din ficțiune. În vârtejul acțiunii, (blender-ul la viteză mare, de care v-am spus mai sus), devii incapabil să mai faci diferența între elementele reale și cele fictive… chiar și pentru noi, românii, cei care am învățat la istorie, am citit și suntem la curent cu anumite date istorice. Nu reușim să ținem seama de ele, suntem prea captivați de acțiune. Dacă pentru noi e așa… îmi dau seama că Igor Bergler a cucerit deja piața americană și nu numai.

„Biblia lui Gutenberg” este prima carte tipărită. Și asta nu e tot. Faptul că e tipărită – se pare – din banii lui Vlad Țepeș, e un lucru mare… e intriga de la care s-a dezvoltat întreaga acțiune.

Revenind la acțiune, sosit la o simplă conferință cu temă istorică, acest Baker… Charles Baker, ia contact brusc cu o realitate care nu-i este tocmai confortabilă, așa că, planurile sale bine creionate, sunt ruinate de trei crime descrise de autor astfel încât cititorul va avea, inevitabil, coșmaruri. Există un mesaj descifrabil doar de persoane inițiate, însă acesta nu poate fi descifrat decât dezlegând un cod ascuns… extrem de bine ascuns încă din 1455, în Biblia lui Gutenberg.

Momentele de umor fin sunt prezente și ele, dar nu diminuează cu nimic suspansul, ci oferă numai un moment de respiro, un fel de liniște dinaintea furtunei… pentru că apoi, se reia ritmul amețitor al acțiunii.

Ce e fascinant, este că citindu-l pe Bergler, călătorești de la Praga la Londra, la Washington, Bologna… cu pornire de la Sighișoara, ca într-un joc, unde din fiecare loc obții, evident, după ce treci prin momente intense, câte o piesă esențială dintr-un puzzle. Intuiești, din cum decurge acțiunea, că finalul ce s-a creionat în mintea ta, nu va fi acela pe care-l vei descoperi în ultimile pagini… dar, inevitabil, vrei să descoperi ce va fi…

Ce impresie mi-a făcut cartea? Pentru mine, „Biblia lui Bergler” nu e doar o carte, e o carte-film, extrem de bine construită. Destul de voluminoasă, cartea e structurată în cinci părți, fiecare fiind compusă, la rândul său, din capitole destul de scurte, care îți permit să respiri, dar nu se încheie cu certitudini, te lasă mereu cu curiozitatea de a ști ce se va întâmpla în continuare.

Igor Bergler a intuit tendința actuală în literatură, a intuit dorințele cititorului de astăzi: acelea de a citi lucruri frapante, de a fi puși în fața unor acțiuni care să fascineze, chiar dacă subiectul este unul folosit și de alți scriitori. De fapt, măiestria unui adevărat scriitor constă tocmai în a reuși să captivezi cititorul abordând un subiect deja folosit, însă făcând asta dintr-o altă perspectivă, care să pună elemente uzate de-a lungul istoriei literaturii (coduri, simboluri etc) într-o altă lumină… una de care cititorul să fie captivat… iar Igor Bergler a reușit asta!

Autor: Rodica Puşcaşu

by -
17

Refugiul de Nicholas Sparks

Titlul original: Safe Heaven
Traducător: Mihaela Buruiană
Editura RAO
Număr pagini: 360
Data apariţiei: Februarie 2013
Colecţia Carte de buzunar

Nicholas Sparks – “(n. 31 decembrie 1965; Omaha, Nebraska, Statele Unite ale Americii) este un scriitor american. Sparks este cunoscut pentru bestseller-urile lui internaţionale, care tratează teme ca: creştinismul, drama sau adolescenţa. Şapte dintre cărţile lui au fost adaptate cinematografic; Message in a Bottle, A Walk to Remember, The Notebook, Nights in Rodanthe, Dear John şi The Last Song, Safe Heaven. În prezent Nicholas Sparks trăieşte în New Bern, Carolina de Nord, cu soţia sa Cathy şi cu cei cinci copii ai lor.”

Prezentare carte : “Povestea plină de suspans a unei femei care trebuie să înveţe să aibă din nou încredere în cineva pentru a iubi din nou. Când tânăra Katie ajunge în Southport, un orăşel din Carolina de Nord, apariţia sa neaşteptată ridică întrebări cu privire la trecutul ei. Treptat, începe să prindă rădăcini şi chiar îndrăzneşte să înceapă o relaţie cu Alex, tatăl văduv a doi copii. Dar trecutul o urmăreşte, are un nume – Kevin – şi o ţintă. Iar lupta pentru supravieţuire va fi pe muchie de cuţit. Doar curajul de a se angaja într-o nouă viaţă şi prietenia îi permit să descopere iubirea ca unic refugiu de încredere. Un roman palpitant în stilul fermecător al lui Nicholas Sparks. Categoric una dintre cele mai bune cărţi ale autorului, cu o ecranizare pe măsură.”

Refugiul este un roman psihologic, după părerea mea, deoarece prezintă în mare parte a cărţii, amalgamul de sentimentele şi întrebări fără răspuns ca rezultat al întâmplărilor din viaţa mai multor personaje. Eroina acestui roman Katie dovedeşte prin curajul pe care îl arată, un caracter puternic dispus la sacrificii atunci când este cazul, deşi ea nu conştientizează această latură a sa. Anxietatea dovedită în discuţiile cu ceilalţi, dar şi în relaţia cu soţul se datorează unei lipse totale de încredere în ea. Povestea unei femei care încearcă să pornească din nou în viaţă este prezentată în stilul caracteristic autorului, cu multă sensibilitate şi amănunţit. Prima destăinuire şi primul pas în acordarea încrederii unei prietene se prezintă ca o relatare la persoana a treia.
— “Am avut o prietenă odată. Avea o căsnicie îngrozitoare şi nu putea să vorbească cu nimeni. El o bătea şi, la început, ea i-a spus că dacă se mai întâmplă vreodată, îl părăseşte. El a jurat că n-o să se mai întâmple şi ea l-a crezut. Dar apoi lucrurile s-au înrăutăţit, de exemplu, când cina era rece sau când ea menţiona că se văzuse cu un vecin care-şi plimbă câinele. Ea doar vorbise cu el, dar în seara aceea, soţul ei a izbit-o de o oglindă.”
— “Prietena mea a încercat să fugă de două ori. O dată, s-a întors singură, pentru că nu avea unde să se ducă. Iar a două oară când a fugit, a crezut că e liberă, în sfârşit. Dar el a urmărit-o şi a dus-o cu forţa înapoi acasă. Acolo, a bătut-o şi i-a pus un pistol la tâmplă şi i-a spus că, dacă mai fuge vreodată, o omoară.”

Refugiul de Nicholas Sparks (2)Viaţa în Southport, orăşelul pe care Katie îl alege ca refugiu, o trezeşte din starea de inerţie autoimpusă şi începe să socializeze. Colegii de serviciu, o prietenă misterioasă numită Jo, discuţiile cu aceasta sunt deliciul cărţii, proprietarul magazinului Alex şi copii acestuia încep să facă parte din viaţa ei! Înduioşător a fost gestul făcut de Alex de a aduce în stoc produsele care îi trebuiau ei în mai multe sortimente având grijă să nu-i lipsească de pe rafturi, astfel încât puţinele alimente pe care putea ea să le cumpere să fie acolo. O relaţie frumoasă, caldă se înfiripă uşor între cei doi protagonişti. Un gest, o discuţie prietenoasă în care fiecare respectă sensibilităţiile celuilalt, ataşamentul copiilor pentru Katie, sunt prezentate parcă cu intenţia de a uită ororile şi durerile din viaţa fiecăruia. Pierderea soţiei pentru Alex, pierderea mamei pentru copii, viaţa de familie grea pe care a îndurat-o Katie sunt subiecte ce revin frecvent în discuţiile şi gândurile lor.
Refugiul de Nicholas Sparks (1)Deci asta faci în weekenduri, după ce pleci de la magazin? Îţi petreci timpul cu copiii?
Întotdeauna, spuse el. Cred că e important.
Chiar dacă se pare că părinţii tăi au avut altă părere?
Alex ezită.
— Asta ar fi răspunsul uşor, nu? Că m-am simţit neglijat şi mi-am promis să fiu altfel? Sună bine, dar nu ştiu dacă e chiar exact. Adevărul este că petrec timp cu ei pentru că-mi face plăcere. Îmi place de ei. Îmi place să-i privesc cum cresc şi vreau să fiu alături de ei când se întâmplă asta.”

Sentimentele pe care le încearcă eroina în momente cu întâmplări oarecum banale pentru ceilalţi, dar atât de noi şi tulburătoare pentru ea, sunt intense şi aduc speranţă în viaţa ei!
În ciuda tragediei prin care trecuseră cu toţii, arătau ca o familie fericită. „Asta face o familie iubitoare unită”, gândi Katie. Pentru ei, nu era decât o zi sau un weekend obişnuit, dar pentru ea, faptul că exista astfel de momente avea valoarea unei revelaţii. Şi poate, poate, avea o şansă să mai trăiască astfel de clipe şi în viitor.”

Teama că soţul ei ar putea să o găsească se atenuează cu timpul şi începe să trăiască, lucru pe care nu l-a mai făcut în ultimi ani.
Mai era o forţă acolo, ceva ce ea încercase să nege. Era atrasă de el mai mult decât voia să recunoască şi, când ieşi din duş, ştiu că trebuia să fie atentă. Alex era genul de bărbat de care ştia că se poate îndrăgosti şi gândul acesta o speria. Nu era pregătită. Nu încă, oricum. Apoi, din nou auzi o voce dinlăuntrul ei şoptindu-i că poate e pregătită.”

Impresionante sunt şi sentimentele lui Alex pe care autorul le descrie într-o lumină aparte.
“Nu era prea sigur ce se întâmplase. Sau când începuse măcar. Poate în dimineaţa în care o văzuse pe Kristen de mâna cu Katie, după ce Josh căzuse în râu, sau în după-amiază ploioasă în care o condusese acasă, sau chiar în ziua pe care o petrecuseră la plajă. Tot ce ştia sigur era că în momentul acela se îndrăgostea până peste cap de această femeie şi nu putea decât să se roage ca şi ea să aibă aceleaşi sentimente faţă de el.”

Despre Kevin, soţul lui Katie, un detectiv bun cum spune el adesea, mi-e greu să vorbesc. Sentimentele pe care pretinde că le are pentru soţie, felul cum se plânge că nu înţelege de ce a fost părăsit, citatele din biblie pe care le repeta obsesiv, marchează partea neplăcută a romanului.
Va reuşi Katie să scape de soţul abuziv, va putea începe o nouă viaţă alături de cel care o iubeşte şi respectă? Cine este prietena misterioasă Jo care o ajută să înţeleagă ce simte şi să meargă mai departe? Ce se întâmplă cu Kevin? Va las să le aflaţi citind acest tulburător roman!

Închei această prezentare cu un pasaj din scrisoarea scrisă de soţia lui Alex înainte de a muri în urmă cu doi ani şi adresată femei pe care el o va iubi.
“…dar aproape toată viaţă mea, prietenii mi-au spus Jo. Tu poţi să-mi spui cum vrei şi să ştii că deja te consider prietenă. Sper ca până la sfârşitul acestei scrisori să mă consideri şi tu prietena ta”.

logo_libris

Cartea Refugiul de Nicholas Sparks este oferită pentru recenzie de librăria online Libris. Cartea poate fi comandată de pe libris.ro şi beneficiaţi de transport gratuit prin curier rapid indiferent de valoarea comenzii. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Iliuţa Răduţi

by -
30

Edith Piaf: fără iubire suntem nimic de Jean-Dominique Brierre

Titlu original: Edith Piaf: sans amour on n’est rien du tout
Traducere: Vasile Savin
Editură: Rao
Anul apariției: 2014
Număr pagini: 224
Nota mea: 8,5/10

Prezentarea editurii:
,,La cincizeci de ani după moartea sa, această biografie foarte bine documentată trasează destinul măreț și bulversant al celei mai mari doamne a cântecului francez, cunoscută și astăzi la nivel mondial. Ce rămâne astăzi din Edith Piaf? Un repertoriu, cântat încă de numeroși artiști, o legendă, țesută dintr-o viață măreața și tragică, o voce excepțională care continuă să ne emoționeze până în adâncul inimii. Jean Dominique Brierre ne conduce pe urmele lui Piaf, ale debutului ei în Parisul interlop al cartierului Pigalle, ale turneelor sale triumfătoare în America de după război. De la P’tit Louis la Marcel Cerdan sau Theo Sarapo, ultimul soț, trecându-i în revista pe Cocteau, Montand, Aznavour, Canetti, Coquatrix, Moustaki… cu toții se regăsesc în aceasta biografie, toți bărbații pe care ea i-a iubit și cei cărora le datorează succesul în cariera sa. Această carte trasează parcursul atipic al acestei mari cântărețe a muzicii franțuzești.”

Edith Piaf sans amour on n’est rien du toutStau și scriu această recenzie în timp ce ascult muzica lui Edith, însă nu știu ce mai poate fi spus despre acest talent, despre cea mai renumită pariziană care a cucerit lumea cu glasul ei aurit. Nu cred că există vreun om care nu a auzit de franțuzoaica Edith Piaf și de renumitele ei cântece, proiecții ale vieții sale, printre care se numără Non, je ne regrette rien, La Vie en Rose, Milord, Padam, Hymne à l’amour. Când le auzi ai impresia că cea care le cântă a fost cel mai fericit om din lume, însă fericirea nu se clădește așa ușor…
Edith Giovanna se naște pe data de 15 decembrie 1915 într-o mahala, fiind fiica a doi artiști săraci. Are o copilărie plină de lipsuri și neajunsuri, fără o mamă care s-o sprijine la greu. Ea debutează în cartierul parizian Pigalle, cântând pe străzile presărate de pericole și interlopi care-i vor influența viața. Se îndrăgostește, naște o fetiță, însă soarta nu-i este favorabilă, căci aceasta va ajunge în custodia tatălui, după care va muri de meningită la numai doi anișori. “În orice caz, un lucru e sigur: are optsprezece ani și nu va mai simți niciodată experiența maternității.”
Louis Leplee o descoperă pe Edith pe stradă și-i propune să lucreze în cabaretul lui. Această acceptă și este botezată de acest mentor care o lansează “puștoaica Piaf”, întrucât vocea ei este comparată cu cea a unei vrăbiuțe (Piaf = vrăbiuță). Așa își începe cariera artista care în scurt timp va ajunge un mare nume. Viața ei este presărată de nenumărate povești de dragoste, fără a fi deranjată de faptul că este amanta unui bărbat însurat sau că își înșeală soțul. Cel care și-a pus cea mai mare amprentă asupra vieții și asupra sufletului ei este boxerul Marcel Cerdan, pe care moartea i l-a răpit.

edith-piaf-31Nu cred că există cântăreți care să fi avut o activitate atât de intensă ca a lui Piaf. Repertoriul ei de câteva sute de cântece l-ar face invidios pe oricine. A susținut zeci, sute de concerte, turnee, nu numai în Franța, ci și pe continentul american. A jucat și în câteva filme ceea ce denotă că a fost un artist complex, care a pus suflet în tot ce a făcut, pentru care muzica era cea care-i oferea putere, iar acea muzică, acele versuri, luau naștere din inima sa alimentată cu iubire.
Pe data de 10 octombrie 1963 Edith Piaf moare, după câteva lupte cumplite cu boala. Iubea atât de mult cântatul, încât și-a neglijat sănătatea, muncind deseori până la epuizare. Poate că artista nu se mai află printre noi, însă ea va rămâne veșnic vie prin melodiile sale ce farmecă omenirea, pentru care reprezintă un model de ambiție, putere, demn de urmat. Edith Piaf este cântăreața mea de origine franceză favorită, ale cărei capodopere i le ascult cu fiecare ocazie, căci mă pun pe gânduri, mă fascinează, prin multitudinea de sentimente și trăiri pe care le transmit. Îl felicit pe Jean-Dominique Brierre, deoarece a reușit să scrie această carte despre un om minunat, despre ,,școala muzicii franceze”! Cartea are și câteva poze superbe ce surprind evoluția artistei…
Vi-o recomand cu mare drag, căci mesajul pe care Edith dorește să ni-l transmită este acela că ,,fără iubire suntem nimic”. Fără iubire tânăra cântăreață din Pigalle nu ar fi ajuns Edith Piaf, fără iubire viața noastră este egală cu zero, fără iubire nu am fi oameni, nu am fi noi…

Câteva fragmente care, sper eu, vă vor convinge să oferiți o șansă acestui volum:
Edith_piaf_columbia_posters,,Imaginați-vă un chip palid, aproape livid, se înflăcărează ziaristul, în care găsești atât intenția răutăcioasă a unui puștan de Poulbot și, la încheietura nasului, un fel de noblețe patetică și secretă, fără îndoială ignorată. Fetișcana Piaf nu poartă decât un pulover destul de sărăcăcios peste o rochie absolut simplă: nu știe să facă vreun gest, iar lumina proiectoarelor o jenează, nu știe nici măcar să salute; de fapt, nu știe nimic… Dar cântă… Fata aceasta venită de pe trotuar dă cântecelor de stradă aceeași poezie sfâșietoare, pătrunzătoare și ușor veninoasă ca și Carco în romanele sale cu subiecte din lumea străzii. O simți pătrunsă de umezeală, de frig, înghețată de acea ploaie măruntă care udă asfaltul pe unde trec niște siluete neliniștitoare.”
,,Aveam conversații lungi, foarte serioase. Îmi vorbea de lecturile sale. Ceea ce m-a uimit este că citea Platon. M-aș fi așteptat să citească romane polițiste, dar nu, ea citea Platon. Se interesa mult de filosofie și de unele teorii mistice. Discutam despre subiecte ca nemurirea sufletului.”
,,Asta dă Non, je ne regrette rien, explicase textierul, înainte de a-i mărturisi lui Charles care era foarte reticent: cântecul îi este destinat lui Piaf. Intenție logică fiindcă textul traduce exact starea de spirit a cântăreței în acel moment dificil din carieră. Evocă trecutul – un trecut haotic, dar pe care ea și-l asumă pe deplin -, însă, în timp ce mulți o cred terminată, el anunță și un viitor mai bun, cu acel vers care sună ca o formulă magică: ,,O iau de la capăt”. Nu va trebui nimic mai mult pentru ca Piaf să facă din acest cântec instrumentul renașterii sale.”
,,După ce voi muri, se vor spune atâtea despre mine încât nimeni nu va ști cu adevărat cine am fost. Îmi veți zice că asta nu are importanță. Este adevărat. Dar e un gând care mă rănește.” – Edith Piaf

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

targulcartii.ro

Cartea Edith Piaf: fără iubire suntem nimic de Jean-Dominique Brierre este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comanda de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Cosmin

by -
13

Vinovăţie dovedită de Scott Turow

Editura: Rao
Număr pagini: 523
An apariţie: 1996

“O încântare..peste cinci sute de pagini de suspiciune, de afirmaţii nedovedite, descoperiri, confesiuni false şi jumătaţi de adevăruri…totul atât de bine închegat, încât îţi ţii răsuflarea în aşteptare.” Kathy Watson-Observer

“Se vorbea despre nobleţea legii. Stern nu credea în asta. Prea multă duhoare de abator emana fiecare tribunal în care intrase. Deseori era o afacere murdară. Dar legea, cel puţin, caută să reglementeze neşansa, slăbiciunile şi prejudiciile existenţei noastre sociale care, altfel, ar fi fost cu totul şi cu totul arbitrare.”

După 31 de ani de căsnicie, care credea el că fuseseră ani buni, 3 copii mari, fiecare cu casa şi preocupările lui, avocatul Alejandro (Sandy) Stern vine acasă de la Chicago şi-şi găseşte soţia moartă. Ca explicaţie un simplu bilet cu textul ”mă poţi ierta?” Şocul puternic, copiii, înmormântarea, problemele clientului sau principal Dixon, toate îl determina să se comporte ca un robot.

Apoi vine singurătatea, încercarea de-a înţelege, momentele de introspecţie şi amintiri noaptea şi cercetările şi justiţia ziua. Aşa facem cunoştinţă cu Alejandro Stern provenind dintr-o familie de evrei din Argentina, devenit în America Sandy Stern, emigrând cu mama şi sora lui după moartea tatălui şi a fratelui mai mare. Încearcă din răsputeri să devină un American tipic, să-şi lase în urmă moştenirea spaniolă. După moartea mamei sale are grijă şi de sora lui, termină facultatea de drept, se angajează la un mare avocat Henry Mittler cu a cărui fiica Clara se şi căsătoreşte în final. Câştigă din ce în ce mai bine, fapt care îi permite să-şi întreţină familia fără a se atinge de moştenirea soţiei. Clientul lui principal Dixon Hartnell, preşedintele M.D., fusese în armata cu Sandy ,o cunoscuse pe sora lui Silvia, cu care se şi căsătorise (chiar dacă Sandy nu a fost de acord), crease un imperiu din nimic şi câteodată îi plăcea “să joace” la limita legii. Neavând copii cu Silvia îi ‘adopta’ oarecum pe ai lui Sandy încercând să-i angajeze la firma lui şi să-i ajute..

În timp Sandy se ocupă mai mult să aducă bani în casă iar Clara, o fire interiorizată, se ocupă de copii cu care comunica din ce în ce mai mult. Peter, copilul mai mare, devine medic şi oarecum confidentul mamei şi surorilor lui. Marta sora mai mare, urmează cariera tatălui şi este cea mai apropiată de el, pe când mezina Kate este frumoasă şi inteligentă, dar se plafonează în dragostea ei pentru John, un coleg de liceu renumit mai mult ca sportiv. Sandy, neavând experienţa unei adevărate familii în copilărie, consideră că viaţa lor este normală, dar Clara era o persoană cu o intimitate accentuată şi după plecarea copiilor devine şi mai închisă şi mai însingurată. Astfel că Sandy se autoflagelează că nu a observat semnele depresiei. Găseşte la un momentdat o factură de la un laborator de analize şi vrea să vadă ce boală avea Clara.

Pe alt plan încearcă să rezolve problemele lui Dixon care era cercetat de procuratură.

Şi aici începe de fapt haosul, descoperiri uimitoare legate de soţia, copiii, cumnatul şi vecinii lui. Povestiri din culisele justiţiei, rivalitate între procurori, avocaţi, judecători, comploturi, invidii, interacţiuni umane. Descoperă trădarea soţiei, a cumnatului, şi chiar a copiilor lui faţă de familie, îşi descoperă culmea, la vârsta lui, propria sexualitate.

Romanul este absolut surprinzător, personajele sunt foarte bine creionate, deznodământul este neaşteptat, dar în acelaşi timp profund uman.

Dacă am reuşit să vă conving, citiţi cărţile autorului, merită!

Autor: Arci
%d bloggers like this: