Tags Posts tagged with "Editura Smart Publishing"

Editura Smart Publishing

Florile vieții, de Rina Ziamni-recenzie

Editura Smart Publishing, 2017

187 de pagini

Nu putea urî toți trandafirii, doar pentru simplul fapt că se înțepase în spinii unuia. Trebuia să lupte pentru fericirea ei. Se născuse la o margine de viață și primise firul destinului ei de la un înger trimis de Dumnezeu.

   Rina Ziamni este o autoare pe care am descoperit-o recent și, încă de la primele pagini ale romanului în discuție, am comparat-o cu Ileana Vulpescu, datorită construcției personajului principal feminin. Tehnica narativă, însă, diferă, cea a Ilenei Vulpescu insistând pe analiza psihologică și pe procesele de conștiință ale personajului.

   Florile vieții este romanul unui destin, al unei femei, Marina. Încercată de viață în multe feluri, ea cunoaște fericirea târziu, când se consolase deja cu singurătatea și dezamăgirea.

   Proaspăt ieșită de pe băncile facultății și cu o slujbă ca profesor, Marina se lasă căsătorită de părinți, fără a fi îndrăgostită. Din această căsătorie scurtă, ea va avea un copil, pe care îl va crește singură: prima floare a vieții ei. Îl iubește și i se dedică total, îi oferă tot ce poate din salariul ei de profesor, fără a aștepta recunoștință. Își dorește, în schimb, afecțiunea lui, dar nu o va primi niciodată. Se dedică profesiei, unde cunoaște și iubește alte flori: elevii. Răpusă de singurătate după moartea mamei și plecarea tatălui în altă localitate (care, de altfel, părăsise căminul conjugal cu mulți ani în urmă), se recăsătorește cu Dorel, un fel de Hagi-Tudose contemporan, violent, care strânge gunoaie pe care le adună în apartamentul Marinei.

Ca s-o chinuie și mai mult, i-a aruncat bunurile bune de la mama ei, aducând gunoaie în casă, spunând că ale ei erau prea vechi, demodate. A demontat caloriferele și le-a depozitat în pivniță, ca să le vândă, pentru că erau din fontă. A spus că va lua altele din aluminiu sau oțel și că va monta o centrală pe gaz,ca să facă economie la întreținere.

    Bătăile tot mai frecvente o determină pe Marina și ia atitudine și obține un ordin judecătoresc de restricție și divorțează. Apartamentul de jumătate demolat de fostul soț este scos la vânzare de fiul ei, care îi propune să locuiască într-o garsonieră din alt cartier bucureștean. Tristă, bolnavă și singură, își petrece verile în casa unei bătrâne de la mare. Aici cunoaște un musulman, care îi va deschide ochii asupra valorii vieții. Își dă seama că trebuie să se bucure de viață. Ceva mai târziu, va cunoaște adevărata iubire… .

Iubindu-l pe el, Marina descoperise adevărata dragoste, în care se putea dărui cu pasiune, fără rușine și pudoare, pentru că primea la rândul ei aceeași patimă și dorință. Dragostea lor creștea din zi în zi, devenea prin fiecare episod ceva puternic, care avea să să-i unească pe viață.

   Acțiunea are loc de-a lungul multor ani, încă de înaintea Revoluției din 1989 și până în zilele noastre (Marina citește cărți din seria „iubiri romantice” și o citează pe Irina Binder) și este presărată cu secvențe detaliate despre Revoluție, istoria Algeriei și a Islamului, dar și efectele benefice ale medicinei naturiste. Evenimentele sunt prezentate cronologic, pe alocuri cu mici bucle în timp, care m-au cam derutat. Finalul surprinde ultima floare din buchetul vieții ei, cu miros discret de iasomie.

   Romanul este o doadă a faptului că lucrurile bune nu li se întâmplă întotdeauna oamenilor buni, dar și că nu trebuie să îți pierzi niciodată speranța. Marina e o supraviețuitoare, care și-a primit, în final, recompensa.

Cartea Florile vieții, de Rina Ziamni a fost oferită de Editura Smart Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Smart Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
12

 Comisarul şi cei şapte pitici, de Sergiu Someşan

Editura: Smart Publishing, 2016
Pagini: 146

     Despre autor

    Sergiu Someşan (n. 8 decembrie 1954, Reghin, judeţul Mureş, România) este un scriitor român de science-fiction şi fantasy contemporan. A urmat şcoala primară în Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi în Codlea, judeţul Braşov. Liceul l-a început în Codlea şi l-a terminat la Petroşani, unde a urmat apoi trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroşani.

    Între 1972 şi 1990, a încercat mai multe meserii, în cele mai diverse domenii: topograf la Mina Dalja din Petroşani, merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamatori, profesor suplinitor de limba şi literatura română, director la Casa de cultură a sindicatelor din Codlea. Sergiu Someşan afirmă despre această perioadă a vieţii sale ca fiind una foarte importantă în formarea lui ca scriitor şi că în proza sa se regăseşte experienţa acumulată în aceşti ani „de căutare”. Din 1990 până în anul 2000, a ocupat mai multe funcţii în administraţia publică locală, în cadrul Primăriei municipiului Codlea. După 2000, a avut mai multe perioade în care a lucrat în străinătate.

    Autor de poezii și proză.

   Publicații – Cuvinte de vânzare;  Să n-o săruți pe Isabel; Radiestezia- realitate și mister; Carte de magie; Cadouri de Crăciun, Aproape îngeri; Șapte flori erotice, Justițiarul. sursa 

    De mult mă tenta să citesc o carte a autorului. Am avut plăcerea de a citi o primă carte polițistă, o carte pe gustul meu.
    Comisarul și cei șapte pitici este un pamflet diferit al basmului Alba ca zăpada, dar care nu este un basm. Este o poveste cu multe crime pornind de la ideea fraților Grimm. O idee care ne demonstrează imaginația bogată a autorului de a transforma o poveste frumoasă într-o poveste cutremurătoare, plină de crime odioase.

   Acțiunea romanului se petrece în Brașov unde moartea a șapte pitici provoacă teroare, speriind piticii dar și autoritățile de lipsa probelor pentru al prinde pe criminal. Fiecărui pitic i se taie degetul mic, iar asupra lui se găsește câte o foaie cu șapte pitici desenați. După fiecare crimă, e tăiat cu un X roșu câte un pitic, foaia fiind lipită pe fiecare cadavru.
    Primul pitic – Octavian Lazăr, 35 de ani. Asemănarea lui cu Tyron Lannister (piticul bețiv din Urzeala Tronurilor) îl ajută să fie angajat în barul Medieval, întreținând atmosfera cu un număr  în care trage cu arbaleta într-un măr deasupra unei chelnerițe. Este ucis de arbaleta sa în drum spre casă, într-un parc.
   Al doilea pitic –Vasile Muscalu (Vasilică Bobinatorul), meseriaș iscusit, ucis în atelierul său prin electrocutare.
    Al treilea pitic –Alexandru Mare, pictor. Numit pictorul de cărți poștale și de singurătăți, semnându-se AlMare. Ucis în pădurea de la Tâmpa, legat cu un furtun de o țeavă a izvorului, presiunea făcând să-i scoată ochii din orbite, prin ei țâșnind apa.

Mai fusese și altă dată prezentă la locul unor crime, dar piticul transformat în fântână arteziană o impresionase mai mult decât orice văzuse până atunci.”

   Cu fiecare pitic identitatea e creată mai detaliat, iar moartea mai spectaculoasă.
   Al patrulea pitic –Cătălin Ene, muzeograf. Ucis în cușca de fier din subsolul muzeului, numită Fecioara de fier – plină cu ace de oțel.
    Piticii cinci și șase – Gemeni, circari. Moartea lor părea accidentală, o căzătură de la înălțime de la trapez. Gâturile lor au fost rupte înainte de cădere. Plus că degetele lor mici au fost tăiate, iar afișul cu piticii tăiați cu X roșu era prezent.
    Al șaptelea pitic – Arpad Attila, viceprimar în comuna Festeloș. Ucis într-un butoi cu acid. O moarte crudă.
    Dacă sunt șapte pitici, cine e Albă ca zăpada și unde e?
    Ancheta e formată din șase agenți.
  Comisarul-șef Câmpeanu care se apropie de pensie; Comisarul Brumaru care va conduce ancheta; inspectorul Alina Dănciulescu care este foarte vigilentă și are un rol important în anchetă; inspectorii Crăciun și Mihăilă și agentul Rusu.
    Ei descoperă un film XXX care-i leagă pe acești pitici, în care Albă ca zăpada este o tânără Eva Nagy, care s-a sinucis la 19 ani. În film se vede clar că fata e drogată.
   Aici se vede motivul, e vorba de o răzbunare. Apar primii suspecți: tatăl victimei și iubitul ei Anton Stoicescu.
    Iubitul ei era înrolat în Legiunea Străină(poreclit Recuperatorul Jean Valjean).
Ucigașul caută principalul vinovat de filmarea acestui film XXX, întrebându-i pe fiecare pitic înainte să-i ucidă: Cine este Regizorul?.

    Părerea mea

   Nu am obiceiul de a oferi multe detalii a romanelor pe care le citesc. De data aceasta am făcut o excepție. Cartea e formată din acțiune și investigații, nu există subînțelesuri, de aceea detaliile acestei povești contează.
   Mi-a plăcut mult acțiunea, investigația, personajele și povestea.
   M-a surprins imaginația autorului, pentru că m-am surprins pe mine într-un film bun. Da, mi-ar face mare plăcere să văd o ecranizare românească a acestui roman.
   Nu sunt multe de spus, singurul lucru pe care pot face e să vă recomand să citiți. Descoperiți criminalul și acțiunea complexă din puținele pagini ale acestei povești care pe mine m-a captivat.

Mulţumim autorului Sergiu Someşan pentru exemplarul oferit!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
23

,,A trebuit să plec urgent. Voi reveni cât de repede pot. Te rog, nu trage concluzii pripite''.

Anotimpul iubirii, de Rodica Maria Mijaiche

Editura: Smart Publishing
Număr pagini: 126

 recenzie

    Rodica Mijaiche este un autor român. Mă bucur că avem şi noi autori talentaţi. Anotimpul iubirii este prima sa carte publicată. Mai are o carte în format ebook, eu sper să ajungă şi aceasta să fie tipărită.

   ,,Are aproape 34 de ani, îi place să călătorească, să se uite la filme, să asculte muzică, să iasă cu prietenii. Ziua lucrează la un birou notarial. Noaptea este pentru cărţile mele. Scris şi citit.”

    Dacă am să fiu incoerentă va fi din cauza sentimentelor pentru această carte. Sunt şi acum bulversată de povestea cărţii. Parcă trăieşti aievea, împreună cu personajele, atât durerea cât şi iubirea.

“Lacrimile ei se amestecau cu stropii grei de ploaie, care încercau la rândul lor să-i redea viaţa biciuindu-i faţa, străduindu-se să o trezească din somnul fără sfârşit în care alunecase după ceea ce se întâmplase.”

   Ce s-a întâmplat? Cartea începe cu durerea unei tinere. Anamaria deplânge pe cineva drag, oare ce se întâmplă?
     Se pare că moartea lui Mihai, prieten, coleg de apartament de zece ani cu ea, dar mai ales persoana care a adus-o pe linia de plutire, care a scos-o din cele mai negre hăuri ale dureri, în urma pierderi familiei sale, nu mai este. S-a dus la ceruri, la întâlnirea cu familia ei, mama, tata şi surioara sa dragă.
     Mihai s-a îmbolnăvit de SIDA, era homosexual, familia lui l-a renegat, aşa că singura persoană care i-a fost aproape a fost Anamaria. Cum faci faţă durerii? Nu poţi, doar încerci să mergi mai departe.
      Scrisoarea lăsată după moartea lui Mihai o lasă cu alte întrebări fără răspuns. Oare cine era Mihai? De ce mi-a ascuns unele lucruri?

“Vei primi o vizită. Este un suflet rănit, la fel ca tine, şi sper doar că te-am învăţat bine cum să-l vindeci. Te iubesc şi vei rămâne mereu în inima mea, Anima, îngerul meu cu ochi albaştri. (Mi-a plăcut mereu să-ţi spun aşa, te descrie perfect, eşti şi vei fi sufletul meu.)
P.S. Este fratele meu, nu te lasă impresionată de aspectul lui dur. Ai grijă de sufletul lui. Vreau ca sufletul lui să se vindece.”

    Cine este acest frate? De ce l-a abandonat la greu, de ce nu l-a vizitat pe Mihai? Oare ce durere ascunde?
Astfel trec zilele, Anamaria încearcă să meargă mai departe cu viaţa ei, împreună cu labradorul ei Pufuleţ, când, apare la uşa ei Adrian.

“Anamaria îi apucă mâna şi, ridicându-se în picioare, simţi pentru un moment cum totul se opreşte în loc şi trase cu putere aer în piept. Era faţă în faţă cu un exemplar masculin de excepţie. Dacă se gândea la războinicii vikingi, şi se gândea pentru că fusese pasionată de istoria lor, acesta era cu siguranţă unul dintre ei. De la părul blond, cârlionţat şi puţin cam lung, ochii negri pătrunzători, statura înaltă, impozantă de aproape doi metri, până la puterea şi siguranţa pe care le emană întreaga lui fiinţă. Ocupa tot cadrul uşii cu mărimea lui.”

    Aşa se pare că arată fratele lui Mihai. Un personaj impozant, cu un baston în mână şi un şchiopătat vizibil.

,,Era superbă. Înaltă, cu nişte ochi albaştri minunaţi, încadraţi de gene negre frumos curbate şi sprâncene frumos conturate. Părul negru ondulat îi cădea ciufulit pe lângă faţa ovală. Iar buzele…erau uşor despărţite exprimând surprindere. Ah, ce femeie, bine măcar că el nu căuta nici o relaţie serioasă, căci exact asta era întipărită cu litere de tipar pe tot ansamblu pe care-l oferea tânăra femeie.
Era de o frumuseţe aproape dureroasă, în ciuda durităţii pe care o afişa ce nu putea ascunde inocenţa care flutura ca un steag în faţa lui. Putea să recunoască în privirea ei tristeţea şi durerea pierderii de prea multe ori a persoanelor dragi. Ştia de la Mihai prin ce trecuse Anamaria. Îi păruse rău pentru ea când aflase, dar, acum, că o avea în faţa lui în carne şi oase, ar fi fost dispus să-i dea luna de pe cer şi să adune stelele cu mâinile una câte una, chiar dacă i-ar fi luat o viaţă întreagă, şi să i le aşeze la picioare pentru a-i readuce zâmbetul pe faţa angelică.”

    Se pare că Adrian nu ştie de moartea lui Mihai. El a fost în război pentru că dorea să moară. Se învinovăţea de ruptura dintre Mihai şi părinţii lui, el l-a îndemnat să îi dezvăluie orientările sexuale, să şi le recunoască. Războiul nu l-a omorât, dar i-a lăsat rănii adânci. Moartea unui camarad şi prieten, sfârtecat de o mînă, îi dă cosmarurii şi acum, iar dispariţia lui Mihai, înainte de aş cere iertare, îi aprofundează demonii cu care se lupta.

,,Emană putere şi forţă prin toţi porii, cum nu credeam că există într-un singur om, dar şi suferinţă pe măsură. Ceea ce era ţinut captiv de ochii mei mă îngrijora peste măsură. Ştiam din propria experienţă că totul va răbufni la moment dat, pentru că, deşi se spune că fiecare primeşte cât poate duce, unora li se întâmplau lucruri care şi pe cei mai puternici i-ar putea îngenunchea.”

   Astfel trec două zile, fiecare încercând să descopere durerea celuilalt, dar şi atracţia puternică îi readuc unul în braţele celuilalt.

,,Atracţia dintre noi depăşise demult stadiu fizic, era ceva mult mai pătrunzător. Nu mai simţisem aşa ceva pentru niciun bărbat. Avea să-mi dea această noapte, să pună tot sufletul lui acolo, mai mult nu putea. Nici nu i-aş fi cerut, deşi aş fi putut să-mi petrec toată viaţa în braţele lui. Acolo mă simţeam ocrotită. Un tremur îmi cuprinse corpul. Trebuia doar să trăiesc clipa.”

     Deşi Adrian îşi dă seama că este primul bărbat din viaţa lui Anamaria, (ea fiind deja la vârsta de 30 de ani, avocată de succes cu biroul particular pe care îl avea cu Mihai şi un alt coleg Alex), hotărăşte că nu are ce să caute în viaţa ei, până nu reuşeşte să îşi rezolve proprii săi demoni, propriile sale traume.

    A doua zi dimineaţă, Anamaria găseşte doar un bilet– ,,A trebuit să plec urgent. Voi reveni cât de repede pot. Te rog, nu trage concluzii pripite”. Acest bilet o aruncă din nou în incertitudinea de a crede că persoanele pe care le iubeşte dispar într-un fel sau altul din viaţa ei. Este hotărâtă să nu îl mai primească înapoi pe Adrian dacă se mai întoarce. Poate comanda inimii?
      Când Adrian revine, Anamaria, reuşeşte să îl alunge, deşi se simte sfâşiată pe dinăuntru. Adrian îşi dă seama că, demonii fetei o impedică să se implice în relaţie.

,,Silueta bărbatului singuratic se profila în ceaţa joasă în timp ce întoarse spatele iubirii. Zglobii fulgi de zăpadă se năpusteau asupra lui cu repeziciune, încercând parcă să-l oprească din mersul îngreunat de piciorul rănit. Simţea cum poarta lui spre iubire fusese închisă în cel mai brutal mod cu putinţă. Teama de iubire, frica de implicare ale Anamariei erau cei mai de temut duşmani în momentul acesta.
Putuse să vadă în privirea Anamariei toată suferinţă pe care o îndurase de-a lungul atâtor ani. Recunoştea privirea unui om înfrânt. Un om care nu-şi mai dorea nimic alceva de la soartă decât să fie lăsat în propria-i durere. Dar el nu voia asta pentru ea. Dorea să-i ofere toată iubirea pe care el considera că ea o merită.”

    Mutarea unei mame cu un copil de cinci ani în apartamentul alăturat o mai scoate pe Anamaria din starea ei. Melania are propria ei poveste răvăşitoare. Durerea ei datează de un an, când Paul, soţul ei a fost sfâşiat de o mînă în război. Crede că lumea s-a sfârşit pentru ea, doar Mircea, băieţelul ei o motivează să meargă mai departe. Cele două încearcă să îşi aline durerea reciproc, dar se pare că apariţia unui bărbat îi insuflă viaţă Melaniei. Se pare că Paul era prietenul lui Adrian din război, iar acesta încearcă să facă pace cu trecutul său. Anamaria înţelege altceva, crede că Adrian are o relaţie cu Melania, crede că s-a culcat cu ea în timp ce avea pe altcineva.
     Cum este posibil aşa ceva?

    Interesantă este întâlnirea dintre colegul de la birou, Alex, care vine să o scoată pe Anamaria în oraş, şi Melania.

,,Melanie intră în apartament ameţită de senzaţiile care o copleşeau. Simţea că nu putea respira. Avea impresia că cineva ar fi trebuit să o înveţe cum să procedeze pentru că era clar că ea făcea ceva greşit. Inima îi bubuia în piept. Nu reuşea să ducă aerul până în plămâni.
Fiorul electrizant care-i cuprinsese palma şi tot corpul în momentul în care Alex o atinsese o puse pe jar, făcând-o să nu se mai încreadă în raţiunea ei, copleşind-o cu totul.
Uau! Când o privise avusese impresia că-i pătrunde direct în străfundurile sufletului. Acei ochi ca smaraldul îi trimiseseră fiori de…plăcere prin tot corpul.”

     Cu asemenea întâlnire, clar aştept şi povestea celor doi.
     Avem parte de certuri şi împăcări, de plecarea pentru a doua oară din viaţa Anamariei, oare vor reuşi cei doi să dea o şansă iubirii? Vor trece peste demonii care îi macină?
      Veţi afla citind Anotimpul iubirii, o carte de nota 10!

Autor: Nicol

 

„Oare ce faci dacă îți întâlnești sufletul pereche ... la momentul nepotrivit?” – Lauren Kate.

Tentația, de A. Stephanie-vol. 1 Nimic după noi (trilogie)

 recenzie

Titlu: Tentația
Autor: A. Stephanie
Editura: Smart Publishing
Anul: 2016
Pagini: 448

    Dacă dragostea s-ar putea reduce la o formulă matematică, prin care necunoscuta să fie logic dedusă și precis stabilită, lucrurile pe pământ ar fi, cu siguranță, mai simple. Dar nu e chiar așa… iar atunci când dragostea apare în complexul decor al îndoielii, fiecare clipă a existenței e însoțită de trăiri intense, de clipe tensionate și de teama de a lua decizii.
Citind „Tentația” de A. Stephanie, urmărești traiectoriile ascendente ale sentimentelor tinerilor aflați la vârsta la care deciziile par să nu aibă logică și sunt însoțite de adevărate taifunuri lăuntrice.

    Trecând de părerile aflate chiar pe primele pagini ale cărții, păreri care-ți trezesc curiozitatea, intri deja într-o stare de suspans, așteptările cresc, iar povestea nu dezamăgește deloc, dimpotrivă, te poartă într-un tumult al emoțiilor, al indeciziilor, al răzgândirilor în care cititorului îi este imposibil să nu se implice.
„Tentația” e o carte trăită sub presiunea emoțiilor, e un segment care pare rupt din realitatea zilelor noastre, expunând dileme și frământări trăite la vârsta iubirilor vulcanice.
    Deși personajele creează o figură matematică, frământările lor sunt departe de a se rezolva apelând la formule. Subiectul cărții este de actualitate, acesta reprezentând confuziile create de instabilitatea sentimentelor și modul în care tinerii devin uneori spectatorii propriilor vieți, minunându-se chiar ei înșiși de gradul mare de nehotărâre, de instabilitate, de tumultul sentimentelor, de turnurile pe care viața le suportă atunci când se face trecerea de la adolescent la tânăr adult.
     Totul începe când Blair, o tânără aflată în priul an de facultate, realizează că relația sa cu Arden nu mai merge la fel ca înainte, iar pe fondul acestor neînțelegeri apare și intrigantul Aiden, fratele geamăn al lui Arden, un personaj care dă peste cap existența fetei și nu numai. După ce face câteva confuzii între cei doi frați (în ipostaze nu tocmai decente), Blair are de făcut față unor încercări ale vieții demne de un film cu mult suspans.
     Personajele sunt tipologii ale societății actuale, iar circumstanțele în care ele se desfășoară nu sunt altceva decât decorul actual al unei epoci în care dragostea, deși ultrastudiată de către mii de specialiști, rămâne totuși o mare dilemă.
     Cartea are un ritm alert, episoadele de ironie alternează cu gândurile meditative, cu frământările personajelor, desfășurate în cele 30 de capitole în care autoarea precizează în titlu personajul căruia îi aparține mărturisirea. În acest fel, cititorul află nu doar versiunea lui Blair, ci și a lui Aiden.
     Acțiunea se transformă într-un incitant duet al pasiunilor ținute în frâu, pasiuni care ajung la apogeu și apoi răbufnesc cu scene picante, cu excese de furie, cu regrete și cu îndrăzneli. Pe lângă dilemele legate de iubire, Blair se mai confruntă și cu probleme de familie, fiind afectată și de neînțelegerile dintre părinții săi. Din punctul de vedere al situațiilor conflictuale, „Tentații” este un episod copiat din realitatea zilelor noastre. Trăim într-o epocă în care teoretizăm mult conceptul de comunicare, însă nu se știe din ce motive, nu îl aplicăm în cadrul relațiilor.
     Personajul feminin Blair trece de la inocență la pasiune, de la tristețe la momente de extaz, trăind cu maximă intensitate fiecare clipă. Arden și Aiden sunt doi frați gemeni care par să întruchipeze firi diferite, însă fiecare având caractere surprinzătoare.
     Dacă Blair se va îndrăgosti de Aiden, dacă Arden va dispărea definitiv din viața sa… toate acestea le veți afla pătrunzând în tainele acestei minunate cărți – „Tentația”.
     Cartea se citește ușor, dialogurile dintre personaje fiind deseori picante:

„-Poate ar trebui să pleci, am spus, sigură pe mine.
-Ești cumva iubita lui? s-a răstit la mine.
Am zâmbit.
-Nu-i treaba ta.
A pufnit iritată, apoi s-a întors spre Aiden și a spus pe un ton amenințător:
-Îl vreau înapoi și n-o să mă las bătută.
-E cam târziu pentru asta.”

„-Iubito, dormi? Am auzit vocea lui Aiden ca prin vis.
-Nu, am mormăit eu.
-Mută-te cu mine.
M-am înecat cu propria salivă, cu propria limbă și cu propriile cuvinte care mi-au rămas în gât.
-Dorm, am spus, cu respirația sacadată.”

    Iată și alte fragmente din carte:

„Iubito, m-ai băgat într-un mare rahat. Știu că ți-am spus să nu te îndrăgostești de mine, dar al naibii să fiu dacă tu n-ai început să te plimbi prea mult prin mintea mea. De fapt, iubito, uită ce am spus.”
„Undeva, între momentul în care am întâlnit-o prima oară, iar ea s-a abandonat în brațele mele, până în acel moment în care ea îmi cerea siguranță, m-am îndrăgostit de ea.”
„-Sensibilo, a rânjit.
Am luat ceașca și mi-am turnat cafea. Eram prea nervoasă ca să-l întreb dacă voia și el.
-Arogantule.
-Panicato.
-Ticălosule, am zis îmbufnată, făcându-mi mâinile căuș în jurul ceștii.”

    În final, vă voi dezvălui doar motto-ul de la începutul cărții: „Oare ce faci dacă îți întâlnești sufletul pereche … la momentul nepotrivit?” – Lauren Kate. Întrebarea este motivul frământărilor personajelor din carte și, de ce nu, poate fi subiect de meditație pentru cititori, indiferent de vârstă.
„Tentația” nu este doar primul volum din trilogia „Nimic după noi”, ci este o carte după care rămâi ca într-o stare de transă, gândindu-te cât de complex este acest sublim sentiment – iubirea.

    A. Stephanie este o scriitoare cu o mare abilitate de a așterne emoția pe hârtie și de a te ține captiv în poveste, de a te face părtaș la dilemele personajelor. Nu pot să mai adaug decât că aștept cu nerăbdare și următoarele volume.

Cartea Tentația este oferită pentru recenzie de autoarea A. Stephanie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul personal al autoarei- astephanie.ro

Autor: Rodica Pușcașu

by -
14

     Căldura ghețarilor de Nic Dobre

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 304

Genul: Science Fiction (SF)

Nota mea: 10/10

     De când am auzit de această carte, mi-am spus că trebuie neapărat s-o citesc. Din fericire, s-a ivit și ocazia mult așteptată.  Am lecturat această carte cu mare plăcere, am savurat-o rând cu rând, pagină cu pagină. La ce concluzie am ajuns? “Căldura ghețarilor” este un reprezentant de excepție al SF-ului românesc. Nu se diferențiază cu nimic de capodoperele literaturii universale. Și încă odată îmi dau seama că autorii români sunt înzestrați cu talent la fel ca toți ceilalți și că de multe ori adevăratele valori nu sunt întotdeauna descoperite și apreciate…

   ,,Căldura ghețarilor” este primul volum al seriei Ancestorilor, o serie despre care cred că va avea mult succes. Și pe bună dreptate :D Protagonistul acestei povești este John Hooverbart, un puști de pe planeta Marte, planetă colonizată de pământeni. Încă de mic copil își dorește să meargă pe Pământ, locul de unde au venit strămoșii săi. Nu renunță la visul său, deși este luat în derâdere de toți cei ce-l înconjoară.

,,-  Când o să fiu mare, o să mă fac pământean!

       Un hohot de râs străbate clasa.

  • Asta nu e o meserie. Îți dorești să fii un locuitor al planetei pe care au trăit strămoșii noștri, înainte de Marea Glaciațiune?
  • Vreau să ajung înapoi de unde am plecat, locul meu nu e aici, răspunde puștiul, pe un ton cât se poate de sincer.”

    Probabil vă întrebați ce e Marea Glaciațiune și de aceea vă voi explica. În urma unui “experiment” nereușit Terra a fost supusă Marii Glaciațiuni, totul a fost îngropat în zăpadă și gheață până când nu a mai rămas urmă de om. Puținii care au reușit să fugă s-au adăpostit pe cupolele de pe Marte, unde și-au continuat existența…

   John crește, lucrează și după ce strânge suficienți bani se îmbarcă pe un cargou cu care pleacă spre Pământ. Nimeni nu a reușit să-l convingă să renunțe la această idee aparent nebunească.  Odată ajung la destinație, urmează niște cursuri de calificare profesională și devine specialist în mecanica și pilotarea mijloacelor de transport. Încă de la început își face prieteni, pe Nicholas și Sandra ce își vor întemeia o familie, dar și pe inteligenta Christine, specialistă în recuperarea obiectelor de valoare.

    ,,Cei patru continuară conversația, discutând despre cursurile pe care le urmau. Priviți de la exterior, comesenii păreau deja că se cunosc de multă vreme. Și nu numai ei, ci și colegii lor așezați la alte mese. Cu pași timizi, dezghețul relațiilor sociale își făcea simțită prezența, contrastând cu vijelia de afară.”

    După terminarea cursurilor de calificare, Nicholas și Sandra rămân să lucreze la birourile din Centru, iar ceilalți doi sunt repartizați în două echipe de intervenție diferite. Aceste echipe de intervenție au rolul de a cerceta și de a salva, pe cât posibil, ceea ce a existat înainte de Marea Glaciațiune. Deși de mult visează că-și va cumpăra o casă pe malul mării și că-și va petrece viața bucurându-se de frumusețile Terrei, visul lui John este departe de a deveni realitate. Peste tot este frig și gheață, iar pentru a-și cumpăra o casă ar trebui să muncească mult…

    ,,Dumnezeule, dacă există în paradis un asemenea loc, te rog să-l ții ocupat pentru mine. Plătesc oricât, spune-mi ce trebuie să fac în scurta mea existență ca să-l merit.”

     John se integrează în colectiv, se înțelege bine cu colegii din echipa sa de intervenție. Într-una din misiuni salvează viețile a doi din ei și implicit contribuie la descoperirea unei bogății. Această faptă nu rămâne nerăsplătită, astfel el se mută în cea mai bună echipă de intervenție, echipa zero. Aici o reîntâlnește pe Christine și, deși cu ceva timp în urmă deciseră că nu pot fi decât prieteni, cei doi își declară dragostea. Se iubesc mult, petrec clipe de neuitat împreună…

,, – Taci, prostuțule, taci! N-ai înțeles de ce plâng.

   Uimirea de pe chipul lui John crescu în intensitate atunci când fraza ce tocmai fusese rostită avea să-și găsească o continuare în gesturile lui Christine. Aceasta se apropie timid de el, lipindu-și buzele fremătând de emoție de buzele lui. Primul sărut, ce moment minunat! Era convins că pierduse totul, când de fapt, câștigase ceea ce nici nu sperase că putea avea vreodată.”

    Povestea de iubire dintre John și Christine se sfârșește în scurt timp. Din cauza avidității șefului lor, scumpa lui Christine își pierde viața în timpul unei misiuni. John este în ultimul hal, este distrus, iar pe deasupra urmează să fie judecat, fiindcă a încălcat niște ordine. Ce mai contează o slujbă, un pas înainte spre îndeplinirea unui vis, când ființa iubită dispare, luând odată cu ea și o parte din inima ta?

     ,,Un hău se deschise special pentru el, muritorul care își arogase dreptul la fericire. Stătea chircit într-un colț al încăperii ca o păpușă dezarticulată. Colonelul plecase de mult, spunând vorbe pe care nu le percepuse decât ca un zgomot de fond. Probabil că intenționase să-l consoleze, dar cui îi păsa de consolare? În mod ciudat, îi răsunau în minte câteva versuri pe care le citise în una din cărțile primite de la Teo:

      Bucură-te, firavă făptură,

      Căci efemeră e trecerea ta,

       Iar veselia cea peste măsură

       Cândva, în timp, te va durea…”

    Vă las pe voi să descoperiți cum se va sfârși această poveste. Nu pot să nu remarc că autorul reușește să ne ofere o imagine interesantă a viitorului. Printre multe altele, el prezice că tehnologia ne va acapara și mai mult viețile, însă pentru a încuraja socializarea reală va fi creat “Jocul inimii”, despre care veți afla mai multe citind această carte. În orice caz, pregătiți-vă: nimic nu este ceea ce pare a fi! Cine a zis că dragostea nu poate depăși orice bariere? Cine a zis că viața noastră depinde în totalitate de noi, fără vreo influență din exterior?

Fragmente:

   ,,John se dedica unei activități obsesive. Revedea la nesfârșit filmul ,,Titanic”, de pe discul multimedia adus de Christine și regăsit printre lucrurile celor doi prieteni. Fiecare vizionare trezea la viață amintiri din vremurile în care văzuseră acest film împreună. Începea să realizeze că nu era nici prima, nici ultima persoană care-și pierde prematur sufletul pereche. Supraviețuitorului îi revine misiunea de a se aduna din mii de cioburi, asemenea sticlei pe care fusese desenat simbolul ,,Jocului inimii”. Apoi trebuie să se ridice de la pământ și să meargă mai departe, pentru a cinsti prin existența sa imaginea persoanei iubite.”

    ,,John o mângâie pe frunte și tresări. Pielea îi era rece și își pierduse catifelarea cu care se obișnuise în clipele lor de intimitate. Un sentiment de revoltă creștea în interiorul lui, acaparându-l. A trecut mult prea repede, tot ce a meritat trăit în această viață a durat prea puțin!”

     ,,Oare îmi voi găsi vreodată locul? M-am săturat să alerg după himere.”

     ,,Nu e cu putință! Așa ceva nu are cum să fie real! Poate că e o halucinație menită să mă pună la încercare. Dar ce mai contează dacă pierd totul, atunci când pot să câștig singurul lucru important pentru mine?”

Părerea lui Dănuț Ungureanu:

   ,,Cartea lui Nic Dobe vorbește, printre multe altele, despre o anume chemare a instinctelor omenești, despre dorul de casă (dacă această sintagmă nu s-a prăbușit deja în desuetudine, sub presiunea implacabilă a unui alt ,,ghețar” – globalizarea), despre eternul balans între nerăbdarea marilor explorări și revenirea perpetuă la insula de baștină.”

Cartea “Căldura ghețarilor, a fost oferită pentru recenzie de autorul Nic Dobre. Mulţumim!

  LECTURĂ PLĂCUTĂ!

%d bloggers like this: