Tags Posts tagged with "Editura Trei"

Editura Trei

Acolo unde femeile sunt regi, de Cristie Watson

Nr. de pagini: 384
Titlul original: Where Women Are Kings
Traducere din engleză de Irina Negrea
Anul apariţiei: 2017

Autoare laureată a Premiului Costa pentru roman de debut

   Cartea lui Christie Watson vorbește despre iubirea maternă în cele mai felurite reprezentări ale sale, dar prezintă și lumea exotică a Nigeriei, cu senzațiile, culorile și mirosurile care o definesc.
Elijah, un băiețel nigerian de șapte ani, născut în Anglia, se luptă cu propriul comportament deviant, pe care îl consideră provocat de un vrăjitor dinăuntrul său.
Aflat în plin proces de adopție, Elijah este împărțit între iubirea pentru mama biologică, Deborah, și cea adoptivă, Nikki. La un moment dat, asistenții sociali descoperă că Elijah a fost abuzat și traumatizat fizic și psihic.
În lupta lui de a se accepta și de a-și găsi liniștea alături de noua sa familie, Elijah vrea să se convingă, totuși, de dragostea lui Deborah, iar prețul pe care îl plătește este devastator.

   “Watson zugrăveşte portretul unei lumi sfâşiate de conflicte legate de credinţă, rasă sau apartenenţa la o categorie socială. Cartea devine tot mai convingătoare şi adesea, în mod neaşteptat, capătă accente comice pe măsură ce personajele pline de viaţă insuflă umor şi autenticitate unei poveşti pe alocuri teribil de dureroase.” – New York Times Book Review

   “Watson creează o suită de personaje extraordinare şi construieşte o poveste remarcabilă despre dragostea familială pe fundalul tensiunilor sociale.” – Booklist

   “O carte sofisticată, scrisă pe mai multe planuri, care vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat o familie şi despre ceea ce trebuie să facem pentru cei pe care îi iubim.” – Kirkus Reviews

   Christie Watson (n. în 1976) este o autoare britanică al cărei roman de debut, Tiny Sundbirds, Far Away, a câştigat Costa First Novel Award în 2011.
Născută în Stevenage, a abandonat şcoala la vârsta de 16 ani şi, după un an de voluntariat în cadrul organizaţiei Scope, a devenit asistentă medicală. Mulţi ani a îngrijit copii înainte să se apuce de scris şi să îmbine cele două profesii. A câştigat bursa Malcolm Bradbury, ceea ce i-a permis să urmeze cursul de creative writing de la University of East Anglia.
În prezent, este director de program în cadrul cursului de creative writing de la St Mary’s University. Locuieşte la Londra împreună cu copiii săi.

   “Christie Watson dovedeşte o profundă înţelegere a experienţelor prin care poate trece un copil ca Elijah şi îşi tratează personajele cu multă empatie. Indiscutabil, Acolo unde femeile sunt regi are o forţă uriaşă.” -Publishers Weekly

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Sursa: Editura Trei

Câinii, de Allan Stratton-Editura Trei

Titlul original: The Dogs

Traducere din engleză de Luminița Gavrilă

Număr de pagini: 272

Anul apariţiei: 2017

 

  De cinci ani, Cameron și mama lui se mută dintr-un loc în altul. Tatăl băiatului e pe urmele lor. Cel puțin, asta i s-a spus lui Cameron.
Când se stabilesc la o fermă izolată, băiatul începe să vadă și să audă lucruri care nu pot fi reale. Curând, ajunge să se îndoiască de tot ceea ce credea că știe și se întreabă dacă nu cumva își pierde mințile.
Ce se ascunde în noapte? Ce e îngropat în trecut?
Cameron trebuie să afle secretele întunecate înainte ca acestea să-l distrugă.

“Un thriller psihologic pe care nu-l poți lăsa din mână… straniu, întunecat și inteligent construit. Dialogurile vii, autentice și scenele memorabile alcătuiesc o poveste desăvârșită, al cărei final dramatic întrece toate așteptările.” – The Guardian

“Un tată monstruos, hărțuitor, coșmaruri alienante, un băiat fantomatic, câini sălbatici și un subsol dărăpănat – cadrul perfect pentru o poveste înfiorătoare despre un băiat care, încercând să dezlege un mister, descoperă ce secrete poate ascunde trecutul cuiva. Un melanj captivant de crime și poveste de familie.” – Kirkus Review

Allan Stratton este un multipremiat romancier și dramaturg canadian. Romanul său Chanda’s Secrets a fost distins cu American Library Association’s Michael L. Printz Honor Book, Children’s Africana Book Award și ALA Booklist’s Editor’s Choice. De asemenea, a stat la baza filmului Life, Above All, care a făcut parte din selecția oficială a Festivalului de Film de la Cannes în 2010.
Continuarea acestui roman, Chanda’s Wars, a câștigat în 2009 Canadian Library Association’s Young Adult Canadian Book Award.
Alte cărți de succes ale lui Allan Stratton sunt Borderline, Leslie’s Journal și Phoenix Lottery.

Câinii a câștigat Red Maple Award și a obținut numeroase nominalizări, printre care la Young Adult Novel Thriller Award, 2016 și American Library Association Best Fiction for Young Adults. Este în curs de publicare în 13 țări.
Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Wild Media Entertainment.

Sursa foto şi text: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Dublă atracţie, de S.L.Jennings-Editura Trei

Titlul original: Tryst

Traducere din engleză de Oana Dușmănescu

Număr de pagini: 352

Anul apariţiei: 2017

O poveste incendiară despre un cuplu cu o căsnicie fericită, care se hotărăște să intre într-o aventură provocatoare pentru a-și condimenta viața sexuală – dar niciunul dintre ei nu-și imaginează unde îi va duce această încercare.

   Heidi DuCane este agent de presă: îi place succesul și își iubește soțul, pe Tucker DuCane. Deși sunt firi total opuse, ceea ce îi leagă este o dragoste profundă și dăruirea față de celălalt. Dar relația lor – nu doar cea intimă – va fi pusă la grea încercare odată ce în scenă intră fermecătorul Ransom Reed, star rock și seducător irezistibil.

 „Dar când mă uit la soţul meu, ştiu că s-a schimbat ceva între noi, ceva care a reaprins dorinţa incontrolabilă pe care o credeam pierdută de câţiva ani. A trecut mult timp de când m-a sărutat ultima oară cu atâta fervoare. Am simţit că mă vrea — m-am simţit dorită. Şi deşi ştiam că în braţele lui eram în siguranţă, atingerea lui mă înnebunea.”

S.L. Jennings se declară soția mândră a iubitului ei din liceu, mama a trei băieți neastâmpărați și o autoare de cărți romance care sunt bestselleruri New York Times și USA Today. Când nu se gândește obsesiv la cărțile pe care le adoră, își dă întâlnire cu iubiți fictivi la librării independente sau savurează un Bloody Mary în localurile ei preferate din Spokane, Washington. Recunoaște că e o snoabă în privința mâncării, că e dependentă de machiaj și că îi plac toate lucrurile lucioase, sclipitoare și kitsch.

De aceeași autoare, în colecția Eroscop a apărut romanul Pervertirea.

Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
5

”Dens şi convingător…Bun venit în lumea lui Jack Reacher: mereu în alertă, el se află de fiecare dată în locul nepotrivit la momentul potrivit. Lee Child a creat un personaj emblematic pe care alţi autori de thriller încearcă să-l egaleze, fără să reuşească nici măcar pe departe.”

Să nu te întorci niciodată de Lee Child

Editura Trei
Data apariţiei: Aprilie 2014
Colecţia Fiction Connection
Traducător: Constantin Dumitru‑Palcus
Număr pagini: 514

   “O cursă ameţitoare ce te ţine cu sufletul la gură! Una dintre cele mai bune cărţi ale seriei Jack Reacher, cu o intrigă foarte bine construită şi răsturnări de situaţie surprinzătoare.” (The New York Times)

     Lee Child s-a născut în 1954 la Coventry, în Anglia. Urmează liceul la Birmingham şi studiază dreptul la Sheffield. Mai întâi lucrează cu jumătate de normă într-un teatru, apoi se angajează la studiourile de televiziune Granada din Manchester. Este concediat în 1995, după 18 ani de muncă fără reproş şi o activitate sindicală deloc pe gustul patronilor. Cititor pasionat încă din copilărie, Child transformă criza în ocazie: îşi cumpără hârtie şi pixuri şi se apucă să scrie. Rezultatul: Capcană Margrave (Killing Floor, 1997; Humanitas, 2006), primul roman din seria Jack Reacher, succes instantaneu în Marea Britanie şi SUA. Cele nouă romane care i-au urmat au urcat, fără excepţie, pe primele locuri în clasamentele de vânzări din SUA şi Marea Britanie şi au fost traduse în peste treizeci de limbi. În colecţia “Thriller & Mystery” au mai apărut Să nu greşeşti, Evadare imposibilă, Nimic de pierdut, Nimic nu e uşor, Anchetă, Urmărit, Personal, Ghinioane şi încurcături, Convinge-mă, 61 Ore. Numele real al lui Lee Child este Jim Grant.

    “Nimeni nu-l egalează pe Reacher, un împătimit al acţiunii şi al situaţiilor periculoase. Deviza lui: M-am antrenat să transform frică în agresiune.”(Kirkus Review)

     Eroul cărţii, un fost poliţist militar, fost comandant al Unităţii 110, maior în rezervă, se hotărăşte să-i facă o vizită actualului comandat, maior Turner, o femeie. Nu vrea decât s-o cunoască pentru că i-a plăcut vocea ei şi să revadă Unitatea 110, locul cel mai aproape de ideea de casă în mintea lui. Unitatea 110, o extensie a Poliţiei Militare, a cărei înfiinţare s-a produs din necesitatea de-a investiga neregulile şi afacerile dubioase, făcute în ţară sau afară de către ofiţeri superiori sau grupuri de ofiţeri. Jack s-a pensionat din postul de comandant al acestei unităţi şi sătul de perioada când a fost la ordine şi sub arme acum duce o viaţă liberă. Nu are familie, nu are prieteni, nu are o casă a lui, circulă dintr-o parte în alta a ţării la libera lui alegere, petrece nopţi în moteluri, seri în orăşele, fără bagaje, fără nici un ţel, cum s-ar spune ”cu casa în spinare”. Este un tip puternic, super antrenat şi fizic şi psihic, cu o putere rapidă de luare a deciziilor.
     Şi totuşi conversaţia lui cu maior Turner şi promisiunea că va trece pe acolo la o cafea declanşează toată nebunia, mai ales că maiorul scoate dosarul lui Jack din arhivă şi-l reciteşte.
    Jack Reacher nu este numai un nume, ci un star în unitate, metodele lui de luptă şi cercetare erau predate la cursuri, iar poveştile despre cazurile rezolvate de el circulă printre ofiţeri şi soldaţi.
   Când Jack ajunge la sediul Unităţii 110, spre surprinderea lui, este primit de colonelul Morgan care-i comunică faptul că maiorul Turner este arestată pentru luare de mită, şi el însuşi este incriminat în două procese şi i s-au dat două avocate să-l consilieze. Un proces era reclamaţia unei familii de interlopi care susţine că Jack cu mulţi ani în urmă le-ar fi bătut băiatul şi asta în timp ar fi dus la moartea lui, celălalt un proces de paternitate, fiind vorba despre o fată de 15 ani pe care ar fi avut-o cu o tipă în Coreea. Mergând la motelul unde i se rezervase o cameră, Jack observă că este urmărit de doi soldaţi (nici FBI nici CIA, nici MP) cu care în final are şi o altercaţie după ce ei îi cer să plece din oraş şi să dispară. Intrigat de toate acestea merge la Unitate când Morgan nu este acolo şi află că Turner ar fi închisă la Fort Dyer în secret, şi că echipa lor din Afganistan trimisă de ea pe urmele unui suspect are probleme. Fiind cel mai mare în grad în acel moment (şi fiind trecut de Morgan ca rechemat în armată) Reacher se implică, dar oamenii sunt găsiţi morţi. Încearcă să vorbească şi cu avocatul maiorului Turner, dar nu află prea multe. Totuşi avocatul este bătut în cursul serii şi Morgan îl învinuieşte pe el, acesta fiind un motiv de a-l închide şi pe el la Fort Dyer. Jack folosindu-şi cunoştinţele şi mintea analitică, pune la cale un plan şi reuşeşte să plece din închisoare cu maiorul Turner, iau o maşină şi reuşesc să dispară.
   Şi-acum începe aventura propriu-zisă, întreruptă ici şi colo de nişte discuţii între doi tipi cu indicativele Romeo şi Julieta, din care ne dăm seama ce forţă puternică aveau la dispoziţie, reuşind să cunoască mişcările celor doi şi chiar să încerce să-i anihileze, ei fiind de fapt cei care orchestrează acţiunea.
   Jack şi Turner îi caută iniţial pe cei care îl acuză pe Jack, vrând să afle ce se întâmplă de fapt şi de ce sunt vânaţi. Sunt ajutaţi de sergenţi şi personal chiar de la Unitatea 110, care-i admira şi respecta pe amândoi şi-şi dau seama că Morgan nu a fost trimis acolo din motive reale şi corecte. În momentul în care avocatele lui Jack realizează că totul este un fals încearcă şi ele să-i ajute cu diferite informaţii.
    Ceea ce îi deranjează pe amândoi e problema omului din Afganistan, apărat de anumiţi ofiţeri americani, mai ales că nu pot să-şi dea seama ce legături de afaceri ar avea aceştia.
      Până la urmă vor descâlci ghemul şi vor afla adevărul.
     Dacă vreţi să aflaţi cine şi de ce vrea să facă uitate anumite lucruri, chiar călcând la propriu pe cadavre citiţi cartea. Veţi vedea cum oameni ajunşi în sferele înalte ale puterii, fără a avea nevoie de bani, doar din setea de putere, doar pe ideea “o fac fiindcă pot şi sunt intangibil”, declanşează urmăriri, accidente, decese, implică oameni nevinovaţi, plătesc folosind bani publici o mică armată proprie şi totul doar pentru că se plictisesc şi vor acţiune şi aventură.
    Sunt sigură că veţi citi cu plăcere cartea, de fapt orice carte a lui Lee Child pentru că autorul nu ne omoară cu descrieri, ele există dar numai atât cât sunt necesare, dialogurile şi acţiunea primează.
     Ai impresia că urmăreşti un film, plin de urmăriri şi adrenalină, cu un personaj principal bine antrenat şi cu o minte analitică, care normal are şi episoade de dragoste foarte frumos scrise.
    Poate de aceea seria cărţilor lui Lee Child avându-l pe Jack Reacher că personaj principal a avut un asemenea succes.
    Asociated Press spune: ”Dens şi convingător…Bun venit în lumea lui Jack Reacher: mereu în alertă, el se află de fiecare dată în locul nepotrivit la momentul potrivit. Lee Child a creat un personaj emblematic pe care alţi autori de thriller încearcă să-l egaleze, fără să reuşească nici măcar pe departe.”
    Cărţile au fost şi ecranizate eroul principal fiind interpretat de Tom Cruise.
    Pentru mine este o plăcere să citesc un thriller atât de reuşit (de fapt am cam citit tot ce a apărut la noi de Lee Child) aşa că din punctul meu de vedere cartea merită numărul maxim de steluţe. Citiţi cărţile autorului şi vă aştept cu păreri.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
16

Editurile mele preferate

   Se pare că a mai trecut un an. Un an bogat în apariţii literare, multe cărţi bune, multe preferinţe, dar surpriza ceea mare vine de la autorii români. Avem scriitori talentaţi. si avem o mulţime de edituri. Nu ştiu de la cine vă faceţi cumpărăturile, care editura vă place, care are cărţi bune, sau un gen preferat, cert este că vreau să vă fac eu lista mea cu editurile şi cărţile preferate.
Nu am un top al editurilor, am doar edituri preferate. De exemplu anul trecut editura Leda m-a încântat cu genul fantasy, distopic.
Voi încerca să prezint câteva din cărţile editurii:

Editura Leda cu, câteva din multitudinea de cărţi foarte bune, care m-au încântat.

1.Seria LUX-Obsidian, Onix, Opal, Origin-Jenifer L.Armentrout-o serie despre un vecin extraterestru sexy.
2.Seria Tristeţi de sucub-Richelle Mead, o autoare de urban fantasy, o serie de 6 cărţi. O combinaţia explozivă între Buffy şi Totul despre sex.
Georgiana este sucub-adică un demon sexy şi plin de glamour, care seduce muritorii şi le absoarbe energia.
3.Magie de doi baniKelly Armstrong-o fată care este vrăjitoare-deştepte, sexi şi supranaturale-femeile din Cealaltă lume.
4.Seria Kierei Cass-Alegerea, Elita, Aleasa-un roman în care reality show-ul îşi dă întâlnire cu un basm distopic. 35 de fete. O singură coroană. O competiţie unică.
5.Seria Vrăjitor şi Vrăjitoare-James Patterson şi Gabrielle Charbonnet-unde în cele 3 volume facem cunoştinţă cu doi fraţi care au fost smulşi de lângă familie şi aruncaţi în închisoare, motivul-vrăjitorie.
6.Seria Eve-Anna Carey-cele 3 volume ale sale ne poartă într-o fascinantă aventură distopică, petrecută în 2032  la şaisprezece ani după ce un virus mortal a şters aproape întreaga populaţie de pe faţa pământului.

Editura Epica: la fel, avem o multitudine de cărţi foarte bune, diverse subiecte, dar mai ales poveşti de dragoste.

1.Duff-Kody Keplingar-intensă, înflăcărată şi mistuitor de sinceră, scrisă pentru tineri. O răţuşcă între lebede.
2.Fum şi os-Laini Taylor-o carte fantasy, prima din serie, care ne ţine cu sufletul la gură.
3.Urgia şi zorile-Renee Ahdein-o poveste în genul celor ,,o mie şi una de nopţii”. Intrigă, politică, revoltă mocnită, loialitate pusă sub semnul îndoieli, dragoste arzătoare şi o boare de vrajă.
4.Răniţi-Jasinda Wilder-Războiul ne-a răpit totul. Acum nu rămâne decât să ne salvăm unul pe altul.
Rivali-Penelope Douglas-Doi adolescenţi înstrăinaţi, jucându-se cu focul şi forţând graniţele dintre iubire şi ură.
5.Intimidare-Penelope Douglas-doi tineri, doi foşti prieteni, dar care au ajuns să se urască, sau poate nu, cine ştie motivele.
6.Zece respiraţii scurte-K.A.Tucker, prima carte din serie-O carte foarte bună de ficţiune contemporană pentru tineri. O poveste de dragoste inspirată din viaţa reală a tinerelor puternice şi independente.
7.Love&Gelato-Jenna Evans Welch-o vacanţă de vara în Italia devine un periplu de neuitat prin Toscana, în acest roman cu mult romance, mister şi aventură.

Editura TREI-care ne încântă cu numeroasele sale cărţi şi diferite genuri.

1.Seria Străzilor-Pe strada Dublin, Londra, Jamaica, India-Samantha Young-sunt patru cărţi erotice, patru poveşti de dragoste superbe. Erotism. Senzualitate. Romantism.
2.Caleidoscopul inimilor-Claire Contreras-o poveste de dragoste între doi tineri. Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu.
3.Trilogia Grişa-Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor, Regatul Luminilor-Leigh Bardugo-Un ţinut fabulos: Ravka. O elită magică: Grisha. O eroina cu superputeri: Alina Starkova.
4.Banda celor şase ciori-Leigh Bardugo, prima carte din serie. Şase proscrişi periculoşi. O misiune imposibilă.o carte magnifică.

Editura Rao-ne încânta cu cărţi la fel de bune.

1.Regatul spinilor şi al Trandafirilor, prima carte din serie. Sarah J.Maas ne încântă cu o lume fantastică. Un volum fermecător, captivant şi plin de imaginaţie.
2.Sub luna de şofran-Nicole C.Vosseler-splendoarea senzuală a Orientului şi sentimente care transced epocii.
3.Codul lui Da Vinci
4.Simbolul Pierdut
5.Conspiraţia
6.Inferno
7.Fortăreaţa digitală-aceste cărţi ale autorului Dan Brown sunt considerate opera unui geniu. Acest scriitor este cel mai bun, unul din cei mai inteligenţi, iar operele sale sunt cu subiecte diverse. Merită citite!

Editura Quantum vine cu autori români, ceea ce mă încântă. Cărţile lor merită citite, sunt foarte frumoase.

1.Seria lui Theo Anghel-Am murit din fericire, sunt 4 volume, al 5-lea pe drum, iar acţiunea lor este magnifică, sublimă, eroii noştri trecând prin diferite provocări, iar ce descoperim ne lasă muţi de admiraţie. O lume nouă, o savoare delicioasă a lecturi.
2.Felinare stinse-Cristina Oţel-eroina noastră încearcă să îşi descopere identitatea, problemele prietenilor sunt şi problemele ei, iar povestea de dragoste este superbă.
3.Marina Neagu, o autoare pe care am promis că o bat dacă o prind, mă ţine în suspans cu seria începută –Urlet în tăcere-o poveste incendiară, în care abia îi aştept continuarea.
4.Frumuseţi monstruoase-Marina Neagu-o carte în care fantasy, acţiunea şi romance, sunt la ele acasă. O carte pe care nu poţi să o laşi din mâna până la final.
5.I.R.En-Sandra Coroian-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduşi de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, o tânăra prodig, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile. Un S.F-care îmi place.

O editură nouă -Librex, dar care a venit în forţă cu autori români, m-a lăsat cu nopţi nedormite, cu nevoia de a citi alte şi alte cărţi ale acestor autoare de romance.

1.Triplu H,VOL 1,2,-Pur şi simplu m-au lăsat fără replică, poveştile de dragoste, dialogurile super haioase, mi-au cucerit inima pentru totdeauna.
2.Micuţa balerină-Corina Cândea-ea are un vis frumos, să danseze, el vrea să continue cu fotbalul american. Oare va avea succes relaţia lor?
3.Măşti şi secrete-Corina Cândea-o poveste de dragoste în care, trădarea, dragostea, suferinţa, sunt la ele acasă. O carte superbă.
4.Cercurile mistice, Oraşul de deasupra-Nicoleta Tudor, este o serie frumoasă, unde dragostea este la ea acasă. Abia aştept şi vol 3-Teora.
5.Seria Oanei Arion, Nemuritor-care va avea 5 cărţi, ne poartă peste tot, ne subjugă, ne face să fim alături de eroi cu sufletul la gură.
6.Seria Tratament Special.Anna-Davine M.Vesco şi Lexi B.Newman, sunt pe lista mea de dorinţe. chiar dacă nu le am, ştiu că sunt superbe, merită citite.

Editura Miron-nu mai are nevoie de nici o prezentare. Zeci şi zeci de cărţi de dragoste, zeci de autoare care te fac să vibrezi citind poveştile lor. Când văd o carte cu sigla Editura Miron, este clar, o vreau!

Editura Litera iarăşi are zeci şi zeci de cărţi de dragoste foarte bune. Atât cărţile din Libertatea pentru femei de vineri, cât şi cărţile de sâmbătă-colecţia Iubiri de poveste, sunt neapărat la mine în bibliotecă.

O editură nouă-Celestium,cu cărţile Ralucăi Butnariu-Regăsire, Privilegii, Deziluzii, merită toată atenţia mea.

Am prezentat doar câteva edituri, dar sunt şi alte edituri bune cu zeci de cărţi care îşi aşteaptă cititorii.
Sper că am fost de folos cu preferinţele mele şi aştept şi de la voi-să văd ce preferaţi.

Consideră-te fericit că ai dreptul să trăieşti înainte de a muri.

Copilul divin, de Pascal Bruckner

Editura: Trei

Numărul de pagini: 181

Titlul original: „Le divin enfant”

Limba originală: franceză

Anul apariţiei: 2016

Traducerea: Lucia-Cecilia Călinescu.

   Copilul divin este un roman cum nu aţi mai citit până acum. Pot să bag mâna-n foc pentru asta! Aş spune că este un roman-alegorie al erei tehnologizării în care trăim, o lume în care apanajele individului sunt gadgeturile ce „cresc”, se diversifică odată cu el, dar şi o lume a concurenţei în care „a fi diferit”, „a fi altfel” garantează certificatul unui soi de supremaţie. O supremaţie iluzorie, clădită pe un complex de supracompensare de tipul…”buricul pământului”.

   Madelaine, o tânără soţie provenită dintr-o familie cu precepte rigide, adânc înrădăcinate ( „frica nu ucide, te împiedică să trăieşti” ), îşi doreşte pentru gemenii săi încă nenăscuţi o soartă extraordinară. Nu e sigură în ce manieră: extraordinară pentru copilăria, adolescenţa, viaţa actuală de adult – toate îngrădite de temeri şi prejudecăţi sufocante – sau pentru lumea care nu a mai văzut un asemenea experiment: îşi doreşte ca încă din pântecul ei, din „republica uterină”, fetuşii să beneficieze de o educaţie precoce. Pentru asta apelează la doctorul Fontaine, un Frankenstein decrepit şi instabil, care îi transformă uterul într-un laborator plin de fire, aparate şi conexiuni liliputane prin intermediul cărora gemenii Louis şi Céline Kremer beneficiază de toată cultura lumii. Absorb această informaţie într-o manieră atât de galopantă, încât devin erudiţi înainte de a se naşte.

   Dilema „existenţei” lor uterine este cea de a veni pe lume sau nu. Autoclaustrarea în alcovul matern le-a adus întreaga cultură a lumii la picioare, fiind protejaţi, excluşi din banala, frivola şi violenta lume de afară. Pur şi simplu îşi rezervă dreptul de a nu se naşte, de a trăi la nesfârşit în interiorul mamei-matcă. Există în text un pasaj delicios, uşor burlesc, în care însuşi Dumnezeu, revoltat de insolenţa fetusului ce ameninţă să-i ia locul prin nesfârşita sa cunoaştere, insistă ca acesta să se nască:

– Consideră-te fericit că ai dreptul să trăieşti înainte de a muri.

  • Nu vreau nici una, nici alta.
  • Măcar ştii ce vrei?
  • Da, să rămân la mama şi să citesc. Nu mă simt bine decât în calm şi în meditaţie. Realitatea nu face doi bani atunci când ai o bibliotecă în minte.
  • Cine ţi-a băgat în cap aiureala asta?
  • Lectura, Doamne: ea m-a făcut intolerant la mediocritatea cea de toate zilele.
  • Adevărul e că ai citit prea mult pentru vârsta ta. Afară te vei putea instrui fără probleme.
  • Nu, aş pierde groaznic de mult timp crescând, mâncând, dormind. M-aş risipi, prea multe lucruri mi-ar deturna atenţia de la esenţial. Şi apoi, să suport transporturile în comun, circulaţia blocată, mirosurile urâte, nu, mulţumesc!Nu vreau să îndur existenţa aşa cum alţii îşi poartă guşa.” ( p. 57-58 )

   Céline nu mai este o problemă pentru că ea alege să se nască şi să strălucească prin atotştiinţă printre muritorii de rând. Groaznică soartă o pândeşte: exploatându-şi creierul în stadiul incipient, se …tâmpeşte prin naştere. Devine un sugar încet, retard în gesturi şi gândire.

   Ceea ce urmează depăşeşte limitele imaginaţie, găsindu-şi totuşi locul într-o ficţiune perfectă. Vanitatea fetusului nenăscut depăşeşte orice margine: ridică pretenţii, lansează trenduri, are admiratori fanatici, ba chiar gărzi de corp. Palierele cunoaşterii de la literatură, filosofie, retorică şi până la matematică sau neurobiologie îi sunt accesibile, extrem de familiale. Toate, mai puţin cele lumeşti. Se îndrăgosteşte de efervescenta şi capricioasa Lucia cea care, prin gesturile şi aluziile seducătoare aproape îi destabilizează încrederea în refugiul matern.

   După glorie urmează decăderea „zeului” nenăscut: lumea îl priveşte ca uzurpator, mama, Madelaine, ajunsă la o greutate şi o înălţime considerabilă, îl reneagă şi încearcă cu disperare să scape de el ( „Debarasaţi-mă de acest găinaţ închistat în mine!” ). Megalomania „Copilului Divin” devine din ce în ce mai greu de suportat, relicva…vie, ostentativă a limitării individului de rând. Împreună cu Fontaine, medicul ce şi-a însuşit meritele diabolicului experiment, urzesc un plan de a se descotorosi de incomodul fetus ce-o locuieşte şi-o domină deopotrivă. Prin intermediul drogurilor şi a copuşilor farmaceutici, embrionul ce nu devenise încă fiinţă este exilat spre nefiinţă.

   Iată câteva imagini de-un savuros amestec de haz şi grotesc despre „descompunerea” Peitei Foetale: „Era atât de hidos, încât îţi era frică, privindu-L doar, să nu te contaminezi şi să te stâlceşti la faţă. (… Pastilele de siliciu fixate în jurul capului Său formau o adevărată coroană de spini înfipţi în carne, din care ieşeau picături de sânge uscat de mărimea unui cui. Figura Lui de bebeluş-bătrânel, caraghioasă, sfrijită, fără dinţi, era scena unor precipitaţii abundente: ochii îi lăcrimau, nasul îi curgea, I se scurgeau balele! Din craniu îi ieşea un fel de scrâşnet, ca şi cum un orologiu încerca să se pună în mişcare. Alături de mica Sa tumoare cerebrală era aşezat, pe cutia craniană acum la fel de plată ca terenul de aterizare al unui elicopter, un girofar care împrăştia lumini roşii şi albastre. Mucusul chircit părea a fi o creatură preistorică, împopoţonată cu ceva zdrenţe moderne, unul dintre cele mai neliniştitoare amestecuri care pot fi imaginate.” ( p.167 )

   Dincolo de intriga inedită, Copilul divin este un roman cu o scriitură impecabilă, de-o plasticitate aproape barocă. Rar mi-a fost dat să parcurg un stil atât de generos, c-o vastitate a detaliilor şi-un umor al apelativelor ca cel al lui Pascal Bruckner. Am extras pentru voi câteva dintre ironiile pe care autorul, cu-o imensă tandreţe auctorială, le aruncă propriei progenituri literare. Astfel, îl numeşte pe rând: „Plicticosul Moşneguţ”, „Sublimul Pisălog”, „Celestul Păduche”, „Minusculul Torquemada, „Erzaţ Cârâitor”, „Micuţul Sechestrat”, „Robinson Măreţul” „Marele Pontif Sugar”, „Copilul-Creier”, Micuţul Purceluş” „Alteţa Sa Liliputană”, „Jucăra Speculativă”, „Chichineaţa Cernobâlului”, „Micuţa Mumie Foetală”, „Pepita Foetală”, „Virginul Dezgustător” şi-alte câte şi mai câte.

   Din toate punctele de vedere, Copilul divin este o lectură rară. Fie că vă va amuza teribil sau, din contră, vă va revolta, miza textului cade pe capacitatea de a extrage câteva probleme ale societăţii prezente, clar conturate: divergenţele de opinie şi mentalitate dintre copii şi părinţi, dorinţa tinerilor de a uzurpa autoritatea parentală, de a se elibera de orice constrângere. Mai e apoi neputinţa structurală de a asimila o mult prea vastă informaţie ca şi toate giumbuşlucurile, motivaţiile interioare sau exterioare ce-l împing pe om spre autodepăşire.

   Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale: ( Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Palatul chelfănelii ), precum şi volumele de eseuri ( Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei, Eseu despre masochismul occidental ).

  Romanul de faţă a fost adaptat scenic de către autorul însuşi împreună cu regizoarea româncă Cris Simion şi jucat pe scenele teatrului bucureştean.

Chimista, de Stephenie Meyer-The Chemist

Editura: Trei

Titlul original: The Chemist

Limba originală: engleză

Traducere de: Constantin Dumitru-Palcus

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 608

                                      De la autoarea seriei AMURG, bestseller New York Times

A fost „arma” secretă a uneia dintre agențiile-fantomă ale guvernului american. Când a devenit incomodă, au decis să o lichideze. Ca să rămână în viață, s-a transformat într-un cameleon care jonglează cu identitățile și adresele.
L-au ucis pe singurul om în care avea încredere, însă ea reprezintă în continuare o amenințare. Vor s-o vadă moartă, și asta cât mai repede.
Când fostul șef îi oferă o cale de ieșire, realizează că ar fi singura șansă de a-și reinventa destinul. Dar pentru asta va trebui să accepte o ultimă misiune. Constată însă că informațiile pe care le obține o pun într-o situație și mai primejdioasă.
Hotărâtă să înfrunte direct amenințarea, se pregătește pentru cea mai dificilă luptă din viața ei, dar se îndrăgostește de un bărbat. Noua pasiune nu poate decât să-i micșoreze șansele de supraviețuire. Aflată în impas, își valorifică talentele unice în feluri pe care nu și le-a imaginat niciodată.

În acest roman cu o intrigă bine încheiată, Stephenie Meyer creează o nouă eroină aprigă și fascinantă, cu abilități ieșite din comun. Ne arată încă o dată de ce este una dintre cele mai bine vândute autoare din lume.

„Felul cum Meyer gestionează curiozitatea cititorului, întreținând și controlând fluxul informațiilor, demonstrează o măiestrie de virtuoz… Oamenii nu vor doar să citească romanele lui Meyer; ei vor să pătrundă în interiorul lor și să trăiască acolo.” — Lev Grossman, Time

„Meyer scrie cu o claritate luminoasă, fără să se interpună nicio clipă între cititor și ceea ce își imaginează acesta. Originalitatea ei este incontestabilă.” Orson Scott Card, autorul seriei Jocul lui Ender

„Meyer este mai interesată de relații decât de convențiile superficiale ale genului… Lecția ei de viață pozitivă este dezarmantă.” Jeff Giles, Entertainment Weekly

„Nu citești un roman de Stephenie Meyer, ci îl trăiești, alături de personajele vii și convingătoare pe care le-a creat. Meyer are modul său special de a-l implica pe cititor în viața personajelor ei.” Ridley Pearson, autorul bestsellerului White Bone

Sursa foto şi text: Editura Trei

De la autoarea bestsellerurilor Secretul soțului și Marile minciuni nevinovate

Am uitat să fim fericiți, de Liane Moriarty

Editura: Trei

Titlul original: What Alice Forgot

Limba originală: engleză

Traducere de: Luminița Gavrilă

Anul apariţiei: 2016

Numar pagini: 536

Imaginează‑ți că ai uitat cei mai importanţi zece ani din viaţa ta.

De la autoarea bestsellerurilor Secretul soțului și Marile minciuni nevinovate

Când se trezeşte întinsă pe podeaua sălii de gimnastică, după o puternică lovitură la cap, Alice Love crede că este încă o tânără de două­zeci şi nouă de ani, dornică de distracţii, aflată la început de drum alături de un soţ minunat şi însărcinată cu primul lor copil.
Însă descoperă cu uimire că lovitura la cap i‑a şters ultimii zece ani din memorie şi că acum este o femeie de treizeci şi nouă de ani, cu trei copii și un bărbat care o urăște.

Cum e posibil ca viaţa ei să se fi schimbat atât de dramatic? Și de ce nu‑și amintește nimic?

Alice nu se mai recunoaşte şi nici nu‑i place persoana în care s‑a transformat. Trebuie să decidă dacă pierderea memoriei este un blestem sau o bine­cuvântare și cum să o ia de la capăt.

“O comedie romantică, amuzantă şi provocatoare, scrisă cu un fin simţ al observaţiei.” – Marie Claire

“O poveste dulce‑amăruie scrisă de o autoare talentată.” – Women’s Weekly

“Stilul lui Moriarty este minunat: uneori nostim, alteori trist, dar mereu irezistibil.” – Good Housekeeping

Liane Moriarty a scris prima sa carte, Three Wishes, pentru examenul final de master la Macquarie University din Sydney. Înainte de a fi scriitoare, Moriarty a avut o carieră de succes în marketing şi publicitate. A publi­cat, de asemenea, mai multe cărţi pentru copii.
La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut romanele Secretul soţului și Marile min­ciuni nevinovate, care va fi serial TV, avându‑le în rolurile principale pe Nicole Kidman şi Reese Witherspoon.

Sursa foto şi text: Editura Trei

„Hoțul de umbre” este o poveste despre familie, copilărie și iubire.

Hotul de umbre, de Marc Levy

Editura: Trei

Număr pagini: 225

Titlu original: ”Le voleur d’ombres”

   Uneori, după o carte mai grea, simt nevoia să citesc ceva mai ușurel. Așa am ajuns să lecturez „Hoțul de umbre” de Marc Levy, un roman micuț, dar care e menit să aducă zâmbetul pe buze oricărui cititor abătut după o zi de muncă sau facultate și oferă în același timp câteva lecții de viață bune de reținut. Este o poveste în care, cred eu, mulți dintre voi se vor regăsi.

   Romanul spune povestea unui puști de 12 ani, aflat în clasa a 6-a C, care tocmai s-a mutat la o școală nouă. Pe lângă necazurile provocate de acest statut de nou-venit, protagonistul s-a confruntat și cu faptul că era cel mai mic din clasă, deci trebuia să șteargă mereu tabla, să aibă grijă să fie cretă și, în general, să îndeplinească toate sarcinile care nu-i încântau pe ceilalți. Singurul prieten pe care a reușit să și-l facă la început a fost Yves, paznicul școlii. Dacă problemele de adaptare și pedepsele primite de la profesori nu erau de ajuns, la scurt timp, puștiul a aflat că părinții săi divorțează. Această veste a venit ca un șoc peste el, care s-a învinovățit pentru plecarea tatălui, considerând că nu a fost destul de bun, că nu a învățat destul de bine, că nu l-a făcut să se simtă mândru de fiul său. Totuși, în ciuda acestei situații nefericite, protagonistul descoperă că are o abilitate specială, poate să „fure” umbrele oamenilor, iar prin intermediul lor este capabil să afle cele mai adânci secrete ale acestora. Puterea sa este ca o sabie cu două tăișuri, chiar dacă îi permite să devină un fel de binefăcător, trebuie să poarte povara tristeților, dezamăgirilor și a problemelor altora pe umerii săi micuți, neputând să dezvăluie nimănui ceea ce poate realiza. Cu ajutorul lui Luc, colegul și prietenul său, dar și a unui act eroic în care îl salvează pe paznic din magazia în flăcări, protagonistul devine șeful clasei. Astfel, reușește să câștige simpatia colegilor și să parcurgă anii de școală cu bine.

    În cele din urmă, puștiul plăpând crește și ajunge student la medicină într-un oraș mare. Își părăsește locul natal pentru a uita de copilărie și de toate problemele sale. Viața sa se împarte între spital și casă. Uneori mai flirtează cu o colegă din același an cu el, Sophie, dar niciunul dintre ei nu știe care este exact statutul relației. Lipsa de timp și concentrarea pe carieră îl determină să-și pună viața personală pe planul secund. Dar oare va realiza la timp că în această alergătură către succes va pierde tocmai acele persoane sau acele lucruri la care ține cel mai mult?

   „Hoțul de umbre” este o poveste despre familie, copilărie și iubire. Chiar dacă pare un roman simplu și ușor, în rândurile sale găsim situații cât se poate de reale, din care putem extrage învățăminte prețioase. Avem de-a face, în primul rând, cu situația nefericită a unui copil ai cărui părinți decid să divorțeze. La numai 12 ani, puștiul nu poate percepe faptul că nu este vina lui, că părinții pur și simplu nu se mai înțeleg sau că tatăl său a călcat strâmb. În mintea sa încă necoaptă se înfiripă ideea conform căreia toată vina despărțirii i se datorează lui, incapacității sale de a-i mulțumi, de a-i face fericiți și mândrii de rezultatele fiului lor.

    Pe de altă parte, romanul surprinde prima iubire a protagonistului. În vacanța de vară petrecută la mare, o cunoaște pe Clea, o fetiță de aceeași vârstă cu el, care este însă mută. Totuși, protagonistul nu vede în problema ei o dizabilitate, ci din contră o admiră pentru capacitatea de a vorbi cu mâinile și este de-a dreptul fermecat de râsul ei de violoncel. Cei doi își petrec toată vara jucându-se în locul lor secret, un far părăsit, desenând pe cer cu zmeul în formă de vultur al băiatului și declarându-și fără teamă sentimentele profunde unul față de celălalt, experimentând chiar primul sărut. Fetița este, de asemenea, singura persoană căreia protagonistul îi dezvăluie secretul său, faptul că poate fura umbrele oamenilor. Din păcate, mica lor idilă se consumă în acea vară. Totuși, Clea, fata cu râs de violoncel, îi va rămâne veșnic întipărită în minte, iar viața îl va purta din nou pe urmele ei.

   Nu în ultimul rând, romanul subliniază o situație cu care mulți dintre noi ne confruntăm și anume lipsa de timp. Ajuns la facultate, în ciuda dorinței protagonistului de a se împărți între muncă și cei dragi, realitatea stă altfel decât își imaginează. Pentru a-și construi o carieră strălucită își neglijează prietenii, chiar și propria mamă. În ciuda faptului că simte că ceva este în neregulă, își continuă drumul fără să schimbe nimic, până când viața îi dă o palmă și se trezește la realitate.

   Așadar, după ce am citit „Hoțul de umbre” de Marc Levy pot să v-o recomand cu căldură tuturor deoarece sunt sigură că vă veți regăsi printre rânduri și poate povestea băiatului vă va determina să schimbați și voi ceva în viața voastră. Până una alta, eu vă sfătuiesc doar să nu mai lăsați pe mâine lucrurile pe care vreți să le faceți azi pentru că poate fi prea târziu. Spuneți-i te iubesc persoanei iubite, cereți-vă scuze celor cărora le-ați greșit, îmbrățișați-vă părinții și mulțumiți-le pentru ceea ce au făcut pentru voi!

P.S. Dacă ați fi un hoț de umbre, ce ați face cu abilitatea voastră?

P.S.S. Vă las și câteva citate care mi-au atras atenția ;)

„În adolescență, visezi la ziua în care îți vei părăsi părinții. Mai târziu, părinții sunt aceia care te părăsesc. Atunci, nu mai visezi decât să poți deveni din nou, chiar și pentru o clipă, copilul care trăia sub acoperișul lor, să-i iei în brațe, să le spui fără nicio reținere că-i iubești, să te lipești de pieptul lor ca să te mai mângâie încă o dată.”

„Părinții înaintează în vârstă doar până la un moment dat, apoi această imagine a lor ni se întipărește în memorie. E suficient să închidem ochii și să ne gândim la ei ca să-i vedem, pentru totdeauna, așa cum erau atunci, de parcă dragostea pe care le-o purtăm a avut puterea de-a opri timpul în loc.”

„Poate că dragostea e ca o umbră: cineva o calcă și o ia cu sine. Poate că o lumină prea mare e periculoasă pentru dragoste sau, dimpotrivă, fără lumină, umbra dragostei pălește și, până la urmă, piere.”

„Clea desenează cuvinte în aer, face poezie atmosferică.”

targulcartii.roCartea „Hoțul de umbre” de Marc Levy a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii.  Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Un roman din seria Elemente

Aerul pasiunii,de Brittany C.Cherry

Editura: Trei

Titlul original: The Air He Breathes

Limba originală: engleză

Traducere de: Bogdan Coșa

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 384

Colecţia Eroscop

Vor mai putea oare să regăsească bucuria de a trăi?

Un roman din seria Elemente

Stai departe de el, mi s-a spus. E crud. E lipsit de sentimente. Are mari probleme.
E ușor să judeci un om după trecu­tul lui. Să te uiți la Tristan și să vezi un monstru.
Dar eu n-am putut să fac asta. A trebuit să accept că e un om distrus pentru că și eu eram la fel.
Eram amândoi goi pe dinăuntru. Amândoi căutam altceva. Ceva diferit. Amândoi voiam să lipim la loc bucățile din trecutul nostru sfărâmat. Și apoi aveam poate să învățăm din nou să respirăm.

Elizabeth și-a pierdut iubirea vieții ei, dar când îl întâlnește pe Tristan Cole își dă seama că acesta a suferit o pierdere mult mai mare. Într-un accident de mașină, Tristan și-a pierdut atât soția, cât și copilul.

Impresionată și dornică să-l ajute, Elizabeth îl urmărește pe vecinul ei misterios, încercând din răsputeri să doboare zidul pe care acesta l-a ridicat în jurul său, să afle mai multe despre trecutul și despre sentimentele lui cele mai ascunse.

Tristan se deschide ușor-ușor în fața lui Elizabeth și își dă seama că două suflete rănite se pot lega mai ușor atunci când pierderile suferite sunt atât de asemănătoare.

 Brittainy C. Cherry a fost dintot­deauna îndrăgostită de cuvinte. A absolvit Carroll University cu o diplomă în arta teatrului și în scriere creativă. Adoră să scrie scenarii, să interpreteze diverse roluri și, desigur, să danseze. Crede că toată lumea trebuie să se bucure de trei lucruri: cafea, ceai și vin! Locuiește în Milwaukee, Wisconsin, cu fami­lia ei. Când nu se ocupă de un milion de treburi sau inventează povești, probabil se joacă împre­ună cu animăluțele ei adorabile.

Sursa foto şi text: Editura Trei

61 de ore, de Lee Child

Editura:Trei

Titlul original: 61 Hours

Limba originală: engleză

Traducere de: Constantin Dumitru-Palcus

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 488

  ORA 61
Iarnă năprasnică în Dakota de Sud. Un auto­car derapează și rămâne în șanț tocmai când începe o furtună de zăpadă.
Pe un scaun din spate, Jack Reacher, în drum spre nicăieri. Viața fără bagaje are multe avantaje. Dar și neajunsuri, cum ar fi să înfrunți gerul arctic fără o haină groasă.

ORA 31
Un orășel este amenințat de forțe sinistre.

Cu mare curaj, o femeie luptă pentru justiție.
Dar, pentru a depune mărturie, ea trebuie să rămână în viață. Are nevoie de ajutorul lui Reacher, fiindcă un asasin este pe urmele ei.

ORA 0
Și-a găsit Reacher în sfârșit un adversar pe măsură?

El nu vrea să facă lumea mai bună. Doar că nu-i plac oamenii care o fac mai rea.

“Reacher e puternic, înalt, cu principii și un maestru discret al luptei neînarmate. Dar e și un vrăjitor care ghicește viitorul și observă cele mai mici detalii pe baza cărora face deducții surprinzătoare…” – Observer

“Un nou roman de Lee Child e evenimentul anului.” – Independent

“Reacher e un erou emblematic al thrillerului: singuraticul prin excelență.” – Daily Mail

Lee Child (pseudonimul lui Jim Grant) a urmat acelaşi liceu unde a studiat şi J.R.R. Tolkien şi a făcut studii de Drept la Sheffield. A intrat apoi în televiziune, unde a fost director de imagine timp de 18 ani.
Killing Floor (Capcana Margrave)
, prima carte din seria Jack Reacher (ajunsă la 20 de titluri), s-a bucurat de un succes uriaş încă de la apariţie. Personajul lui Lee Child este un fost ofiţer din poliţia militară a Armatei Statelor Unite care cutreieră ţara având slujbe dintre cele mai ciudate şi investigând cazuri dubioase şi complicate.
Versiunea cinematografică a seriei, Jack Reacher, a fost lan­sată în decembrie 2012, avându-l pe Tom Cruise în rolul principal.
La Editura Trei, de acelaşi autor, au apărut Convinge-mă!, Ghinioane și încurcături, Personal, Urmărit şi Să nu te întorci niciodată!

Sursa foto şi text: Editura Trei

by -
8

un demers detectivistic al scrierii ce-l îndeamnă pe cititor să găsească indicii

Fata din tren, de Paula Hawkins-chipul din spatele chipului

Titlul original: „The Girl on the Train” 

Editura: Trei, 2015

Număr de pagini: 404

     PREZENTARE: Miza romanului FATA DIN TREN este de a descoperi chipul din spatele chipului, un demers detectivistic al scrierii ce-l îndeamnă pe cititor să găsească indicii, să pună cap la cap confesiunile personajelor pentru a defini ceea ce acţiunea urmăreşte: relaţia dintre memorie şi adevăr.

   O bună bucată de vreme m-a iritat mediatizarea „bestsellerului internaţional” al Paulei Hawkins, FATA DIN TREN. Librăriile aveau rafturi special amenajate pentru această carte, polemicile pe marginea ei încingeau mediile virtuale. Aşa că mi-a luat ceva timp până…să ne apropiem. Descoperisem relativ târziu acest gen de literatură – policierul, trillerul – când o prietenă mi-a vorbit despre succesul nebun pe care îl aveau în Marea Britanie romanele lui Gillan Flynn ( „Fata dispărută”, „Locuri întunecoase”, „Obiecte ascuţite” – toate traduse şi la noi ).

   FATA DIN TREN este genul de lectură care îţi pune pe pauză orice activitate cotidiană. Ţi-e greu s-o laşi din mâini. Recunosc că m-a prins naraţiunea cu efectul de montaigne rousse, personajele inedite şi extrem de bine construite!fata

    Miza romanului FATA DIN TREN este de a descoperi chipul din spatele chipului, un demers detectivistic al scrierii ce-l îndeamnă pe cititor să găsească indicii, să pună cap la cap confesiunile personajelor pentru a defini ceea ce acţiunea urmăreşte: relaţia dintre memorie şi adevăr.

    Structura romanului se clădeşte pe trei voci feminine, într-un triptic al confesiunilor ce ordonează timpul, detaliile, motivele crimei. Pentru că da, la mijloc este o crimă! Motivele sunt multiple, unele plauzibile, altele greu de intuit: gelozia, o atroce iubire de sine, seducţia nepermisului, rătăcirea. Două cupluri şi-un personaj-martor pun în scenă drama eşuării relaţiilor conjugale, scoţând la iveală detalii şi dedesubturi considerate tabu. Totul culminează cu o crimă, aparent nejustificată.

    N-o să vă divulg nimic din punctele esenţiale ale acţiunii, niciun indiciu asupra identităţii vinovatului. Vă asigur, totuşi, că va fi o adevărată „lovitură de teatru”. Paula Hawkins, autoarea romanului, camuflează perfect orice „scăpare” care ar putea declina identitatea criminalului.

  Atât pot să vă spun: „fata din tren”, Rachel, nu este tocmai…o fată, ci mai degrabă „o damă din tavernă” care pendulează permanent pe parcursul naraţiunii între a fi o eroină sau o antieroină.

Nu mai sunt cea de altădată. Nu mai sunt atrăgătoare, ba chiar, într-un anume fel, sunt respingătoare. Nu doar că m-am îngrăşat sau că am faţa buhăită de la băutură sau de la lipsa de somn; e ca şi cum oamenii văd pe chipul meu răvăşirea din mine, e ca şi cum e scrisă pe faţa mea, în felul în care mă port, în care mă mişc.

   Deşi teribil de sinceră, de justificată, de emoţionantă, confesiunea ei rămâne dificil de crezut. Totul în jurul ei este vag definit, propria-i realitatea se fixează pe piloni instabili: vede de la fereastra compartimentului în care călătoreşte în fiecare zi spre Londra, un cuplu pe care şi-l imaginează perfect. Nu-i cunoaşte, nu le-a vorbit niciodată, totuşi brodează pe fragmente de imagini prinse cu coada ochiului o poveste care nu se întâlneşte în niciun punct – aparent! – cu realitatea. Totuşi, printr-o întorsătură neaşteptată de situaţie, realitatea se va sprijini pe povestea ei.film-fata-din-tren

   Am avut curiozitatea să văd şi ecranizarea lui Tate Taylor, „The Girl on the Train” cu Emily Blunt în rolul lui Rachel. O curiozitate care m-a făcut să aştept filmul un an întreg.  Mi-a plăcut şi vi-l recomand de asemenea! Vă recomand, de asemenea, şi o astfel de experienţă: ca atunci când aveţi răgaz, să citiţi o carte urmată imediat de vizionarea unei ecranizări bune. Dar bune! Poate Ian McEwan cu „Mângâieri străine” sau „Vălul    Pictat”- Somerset Maugham.

   Paula Hawkins a lucrat 15 ani ca jurnalist la „The Time” înainte de as se dedica literaturii. Este originară din Zimbabwe, dar se mută la Londra la vârsta de 17 ani filosofia, politica şi economia. Primul său thriller, un succes mondial, este FATA DIN TREN.

,,Să îţi aminteşti de acestă seară, întrucât e începutul veşniciei”.- Dante Aligheri

Pe strada India, de Samantha Young-lasă în urmă trecutul şi ai încredere în viitor

Editura: Trei
Titlul original:Fall From India Place
Traducerea: Shauki Al-Gareb
Număr pagini: 364
Colecţia: Eroscop

Seria Pe strada Dublin: 1. Pe strada Dublin-2012 1.1 An On Dublin Street Christmas -2012 1.5 Until Fountain Bridge -2013 2. Pe strada Londra-2013 2.5 Castle Hill-2013 3. Pe strada Jamaica (Before Jamaica Lane-2014) 4.Pe strada India (Fall From India Place-iunie 2014) 5. Echoes of Scotland Street-oct.2014 5.5 Valentine-feb.2015 6. Moonlight on Nightingale Way-iun.2015

   După ce a absolvit, în 2009, Universitatea din Edinburgh, unde a studiat istorie antică şi medievală, Samantha Young s-a dedicat scrisului. Cărţile sale acoperă mai multe genuri: romance, paranormal, fantasy urban şi subiecte contemporane.

,,Să îţi aminteşti de acestă seară, întrucât e începutul veşniciei”.- Dante Aligheri

    Pasionant, senzual, emoţionant, dar…din perspectiva mea a lipsit ceva acestui volum al patrulea din seria Străzilor. Da, recunosc sunt mai ciudată şi o mofturoasă şi probabil nu am văzut acea sclipire care să-i dea strălucire romanului. ,,Pe strada Dublin” rămâne pe primul loc în topul meu, fiind cea mai bună din serie, un fel de temelie, celelalte cărţi fiind construite pe acest pilon de bază, Mă aşteptam ca pe parcurs, să avem parte de volume din ce în ce mai bune. Se pare că, pentru mine, situaţia nu s-a prezentat aşa, dar repet este percepţia mea asupra cărţii şi posibil voi cei care aţi citi sau veţi citi cartea o să vă placă, sau v-a plăcut cu mult mai mult decât mi-a plăcut mie. Chiar m-aş bucura să putem dezbate problema aceasta şi poate mă convingeţi să îmi schimb părerea, mă faceţi să văd acel ceva lipsă din ecuaţia India.

   Din punct de vedere literar cartea este scrisă bine, Samantha Young fiind inconfundabilă, având capacitatea de-a te face să trăieşti momentele alături de personaje. O autoarea pe care o apreciez şi îmi place cum scrie, numai că, aşa cum am spus, de data asta nu m-a frapat foarte tare povestea în sine. Construită pe două planuri, trecut şi prezent, naraţiunea te introduce în viaţa lui Hannah.

    ,,Pe strada India ne prezintă povestea de dragoste dintre Hannah Nichols (sora lui Braden şi Elie) şi Marco D’Alessandro, amândoi cunoscuţi din volumele anterioare. Mai ţineţi minte fata ce a făcut o pasiune adolescentină pentru băiatul misterios? Da, ea este Hannah, acum ajunsă la maturitate, purtând în suflet durere şi ducând în bagaj un trecut dramatic. Fetiţa volubilă şi plină de viaţă din volumele anterioare se transformă într-o femeie plină de neîncredere, matură, reticentă în privinţa iubirii. Îşi doreşte să creadă în dragoste, dar trecutul revine obsesiv şi se retrage precum un melc în cochilia lui.

   Prima parte a cărţii ne prezintă viaţa în familie. Aflăm despre toţi cei pe care i-am cunoscut-Liv şi Nate, Braden şi Jocelyn, Ellie şi Adam, Cam şi Jo, acum familişti, cu copii şi viaţa lor. Ne prezintă şi viaţa actuală a lui Hannah, mesele în familie, slujba ei de voluntariat, prietenia cu-Cole fratele lui Jo (acum un tip extrem de interesant şi aştept povestea lui), ceva misterios şi secretos ce pluteşte în aer, dar pe care nu îl înţelegi, asta pentru că se mai aruncă câte ceva din trecut şi nu ştii la ce se referă cu exactitate. Cu alte cuvinte o primă parte domestică.
     Această parte, cu familia în preajmă, va fi prezentă pe tot parcursul poveştii. Acest aspect mie mi s-a părut  că iese în evidenţă mai mult decât ar fi fost necesar şi umbreşte cumva acţiunea principală. Deşi, după cum bine ştiţi începând cu volumul doi încep să apară cei din familie ca personaje secundare, dar nu atât de pregnante.

   Aflăm că a avut o relaţie cu Marco, prima şi absoluta ei iubire, că ar fi fost părăsită, dar cam atât. De aici durerea şi neîncrederea pe care o poartă acum în suflet. Cinci ani au trecut, ani în care Hannah a încercat să îşi revină şi să devină cumva puternică trecând peste momentele dificile.
  După această perioadă apare la orizont Marco, se reîntoarce din peregrinările lui, şi totul ia o altă întorsătură. Niciodată nu a uitat-o, cum nici ea nu l-a uitat pe el, şi va începe o luptă de convingere din partea lui convins fiind că sunt meniţi să fie împreună. Dacă va reuşi sau nu, vă las pe voi să descoperiţi.

   Partea a doua, dacă o putem numi partea a doua, ne prezintă această luptă de convingere, presărată cu momente pasionale, dar aflăm şi ceea ce s-a întâmplat mai exact în trecut.
   Am înţeles de unde venea reticenţa ei, cred că, dacă fiecare dintre noi ar fi trecut prin ceea ce a trecut ea, am fi fost la fel de neîncrezători.
   Mi-a plăcut această a “doua parte”, am empatizat cu personajul Hannah, iar povestea ei m-a emoţionat şi m-a dat peste cap.
   Nu am înţeles motivul plecării lui Marco, atunci, când poate trebuia să fie acolo alături de ea, mi s-a părut pueril şi fără o bază solidă. Dar, l-am acceptat pentru faptul că niciodată nu a uita-o şi că iubirea lui nu a încetat.
    Din punctul meu de vedere această a “doua parte” a însufleţit toată povestea.

    Luate ca un tot unitar, toate cele patru volume fac o serie bună. Merită citită.

,,Lăsându-mi bluza să cadă pe podea, am împins uşa băii şi aburul de la duş m-a lovit imediat. Marco şi-a înălţat capul la vederea mea prin sticla aburită a cabinei de duş şi un zâmbet leneş i-a luminat chipul frumos, făcându-mă să mă topesc pe loc.”
– O favoare? Am hohotit. Credeam că te iubesc. Am permis să fiu vulnerabilă cu tine în toate felurile în care am putut, iar tu ai plecat de lângă mine ca şi cum n-ai fi suportat să fii lângă mine. Mi-ai frânt inima.
– Ştiu, a şoptit el. Niciodată n-am regretat ceva mai mult în viaţa mea. A fost anapoda şi stupid şi, dacă aş putea să iau acel moment înapoi. Aş face-o.
-Tot? m-am trezit întrebând.
Mi-a privit buzele şi apoi ochii.
-Nu, a răspuns cu o voce gâtuită. Doar partea în care te-am părăsit.”

    Per total un roman bun, deşi eu aş fi vrut ceva mai mult.

O poveste despre cum să laşi în urmă trecutul şi să ai încredere în viitor.

Vă invit să citiţi şi voi şi să vă spuneţi părerea.

logo_libris

Cartea ,,Pe strada India, de Samantha Young” a fost oferită pentru recenzie de Libris.ro. Poate fi comandată de pe Libris.ro Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

,,Fata din oglindă mi-a zâmbit. Dar nu eram eu."

 Mara Dyer. Începutul, de Michelle Hodkin

Anul apariției : 2016

Titlul original : The Unbecoming of Mara Dyer

Editura : Trei

Colecție : Fiction Connection

Număr de pagini : 462

Traducător : Ana Dragomirescu

    Greu de încadrat într-un gen anume, în afară de acela al debuturilor reușite, “Mara Dyer. Începutul” (prima carte a scriitoarei Michelle Hodkin), are de toate: O eroina de șaisprezece spre șaptesprezece ani care trăiește problemele clasice ale adolescenței – de la grijile pentru notele de la teste și conflictele școlare, până la emoțiile romantice ale îndrăgostirii. Mistere și suspans de thriller detectivistic. Atmosfera aceea dark a celor mai reușite momente ale unui roman de groază, în care fantome se întrupează și nopțile dau fiori. Intrigă psihologică și procesuală (autoarea e un fost avocat). Intercalări de planuri-prezent în desfășurare și amintirile trecutului traumatizant, dar și alunecări în oniric, când lumea viselor pare să năvălească revelator peste realitatea logică și să o dilueze.

    Mara e o adolescentă din Rhode Island care se trezește în spital, după un accident groaznic, fără să își mai amintească exact cum a ajuns acolo și ce s-a întâmplat cu prietenii săi, care o însoțeau în ceea ce pare să fi fost o expediție de bravadă nocturnă într-un azil părăsit. Ea scapă în mod straniu, nevătămată, dar cele două prietene și fostul ei iubit, au dispărut sub dărâmăturile azilului. În speranța evitării adâncirii traumelor psihologice ale Marei, părinții săi decid să părăsească locurile apăsătoare ale tragediei și se mută în însorita Florida, unde toată viața fetei ar trebui să o ia de la început. O nouă școală, noi colegi și profesori, o prietenie nouă, o dragoste care se înfiripă…. Dar peste toate bântuie încă sub forma de amintiri ce revin brusc, sau vise tulburătoare, trecutul ascuns în negurile memoriei …mara
   Oscilând între teama că înnebunește și ideea incredibilă că toate halucinațiile ei au un corespondent de vreun fel în lumea reală, Mara se trezește implicată în decesele inexplicabile din jurul ei, în cazuri criminale (pe filiera juridică a profesiei tatălui său), dar și într-o poveste de dragoste fulgerătoare cu cel mai admirat băiat din școală, rebelul şi excentricul Noah. El, părinții, cei doi frați şi noul prieten Jamie, îi vor fi ancore de stabilitate în vârtejul parcă tot mai rapid în care se simte absorbită, dar și cei pentru care simte că merită să lupte împotriva oricăror vitregii ale destinului, chiar mai mult decât pentru ea însăşi.mara-1

    Toate planurile acțiunii au un dozaj de mister și suspans care te ține cu sufletul la gură, îți doreşti să afli ce îi rezervă prezentul eroinei, dar și ce i s-a întâmplat în trecut. Te intrigă evenimentele care apar în viața părinților şi fraților ei, în cazul de crimă în care tatăl Marei e avocatul apărării, dar mai ales te înfioară oniricul ce se scurge uneori în realitate-vise tulburătoare ce nu știi dacă sunt doar fantezii de coșmar,  amintiri revelatoare sau viziuni paranormale.

    Nicio clipă nu poți prevedea direcția în care o va lua cartea.  Va rămâne o poveste romantică cu înfiriparea unei iubiri imposibile între doi adolescenți cu probleme, va devia într-un clasic noir cu dezvăluirea din ultima clipă a criminalului, e o disecție psihologică de halucinații, paranoia şi depresie post-traumatică, sau va deveni un fantasy exploziv în care eroii își descoperă însușiri paranormale? Dar exact imprevizibilitatea asta dă savoarea cea mai mare a romanului. Faptul că nu ești sigur de nimic, nici măcar dacă ceea ce se întâmplă e vis sau realitate, te face să stai alături de Mara alert și concentrat, chiar și în oazele sale de liniște, când e prinsă în normalele ore de școală sau clipele romantice adolescentine.

    “Mara Dyer. Începutul” e prima parte dintr-o trilogie și finalul ei te lasă încă implicat profund în lumea sa, ca orice serial foarte bun care te face să aștepți cu nerăbdare episodul următor. Stilul atent de artizan  meticulos al scriitoarei, ce explica în timp şi cele mai mici amănunte care rămăseseră neclare, îți dă siguranța că la sfârșitul trilogiei, toate evenimentele încă învăluite în mister, vor avea o limpezire desăvârșită și mulțumitoare chiar și pentru cei mai pretențioşi fani ai Marei. Senzație, dealtfel, întărită de știrea că următorul volum : “Mara Dyer. Transformarea” a intrat direct pe lista de bestseller New York Times și că toate cărțile trilogiei au fost publicate în cincisprezece țări.

    Tocmai pentru că acesta e primul volum dintr-o serie, o să fac ceva ce eu am căutat adesea, pentru a-mi reîmprospăta memoria când mă apucam de continuarea vreunei cărți, la o diferență mai mare de timp. O galerie de personaje. Câteva cuvinte despre ce înseamnă fiecare dintre ele în prima parte a trilogiei, pentru a ști de unde să le luați când începeți volumul doi :

   Mara – eroina noastră, adolescenta cu sechele după trauma unui accident ciudat; se mută cu familia în Miami

  Noah – băiatul cuceritor și extravagant, care ajunge rapid să o fascineze și să-i fie coechipier în turbulențele ce vor urma

  Jamie – primul amic al Marei la noua școală, ieșit din comun pe multiple planuri: bisexual, adoptat inter-rasial, generos dar neapreciat de societatea Liceului Privat Croydan

   Daniel – fratele mai mare al fetei, calm, înțelept şi echilibrat, mereu un sprijin pe care poate conta

   Joseph – frățiorul ei mai mic, amuzant și băgăreț

  Părinții Marei – totdeauna alături de ea, chiar sacrificându-și cariera pentru a-i asigura toate condițiile de vindecare

  Anna – frumoasa liceului, răutăcioasă încă de la început și devenind tot mai geloasă când observă atracția lui Noah pentru noua venită

  Aiden –  admiratorul Annei, ce o însoțeşte ca o umbră, un tip sportiv, mereu pus pe rele

  Rachel – cea mai bună prietenă a Marei din trecutul ei năruit

  Claire – prietena prietenei, inclusă astfel în același grup de amici cu Mara, chiar dacă între cele doua fete nu exista o simpatie prea mare

 Jude – fratele lui Claire, iubitul Marei din viața de dinaintea tragediei, ca și Chloe și Rachel, s-a aflat în clădirea prăbușită, dar a fost singurul al cărui trup nu a fost recuperat

 … și desigur, Mabel – o cațelușă amărâtă si răpănoasă, salvată de la un stăpân abuziv

    În concluzie, dacă vă doriți un roman pe care să nu îl puteți lăsa din mână, scris bine, cu adolescenți dar nu numai pentru adolescenți, un fantasy, romance, crime, chick lit sau horror …. Ăsta e!  Toate într-unul!

Autor: Marius Andrei

"Nu-mi spune mie că cerul e limita, când sunt urme de pași pe lună" - Paul Brandt

  În spatele măștii, de Emma Sayle

Titlul original: Behind the Mask

Limba originală: engleză

Traducere de Camelia Ghioc

Număr de pagini : 350

Anul apariţiei 2015

     in-spatele-mastii-de-emma-sayle-4Apărut la “Editura Trei” în colecția “Eroscop” (o colecție pe care eu unul o apreciez nu numai pentru selecția aparițiilor, dar și pentru estetica grafică),  “În spatele măștii”  e mai mult o autobiografie, decât o clasică poveste erotică. Romanul surprinde prin scriitura sigură, pentru o non-profesionistă. Atât de sigură încât te întrebi dacă nu e vorba tot de vreun ghostwriter, acum, după ce Zoella ne-a băgat în paranoia cu al eiGirl Online, ce s-a dovedit a fi scrisă de o respectabilă doamnă de litere. Emma Sayle e proprietara unui club exclusivist, Killing Kittens, ce organizează petreceri tematice hedonist-sexuale, cu accent pe satisfacerea prioritară a dorințelor feminine. Bărbații au acces doar la brațul unei însoțitoare și se supun imaginației si fantasmelor membrelor clubului. Autoarea dezvoltă de la început un adevărat manifest al sexualității feminine neîngrădite și lipsite de inhibiții (dar și de presiunea uneori defazată a celei masculine); manifest pe care îl aplică drept regulament al clubului său.

    Memoriile Emmei încep însă din copilărie, trecându-ne prin toate experiențele care au format-o şi i-au concretizat ideea conceptului Killing Kittens. Pe alocuri, tocmai pentru sublinierea feminismului sau generozității sale,  mai apar cititorului sceptic suspiciuni că autobiografia ar fi exagerat de romanțată, încât, din nou, ca la un reality show bun, dar pe care totuși nu vrei să îl lași să te amăgească, încerci să-i descoperi regia și chestiile false ori exagerate. Tot ce am verificat (mai mult prin articole Daily Mail – via Google) s-a dovedit a fi deosebit de plin de acuratețe. De la gesturile de caritate cu care credeam că doar se laudă inventiv, până la relațiile cu viitoarea prințesă sau cu vreo mare actriță. Odată câștigată încrederea cititorilor, descrierile specificitățiilor erotice ale diferitelor personaje și încurcăturilor inevitabile, devin interesante tocmai ca fragmente de viață, dar și amuzante prin umorul de situații.in-spatele-mastii-de-emma-sayle-1

    Putem aprecia ascensiunea Emmei Sayle de la fetița de colonel atașat militar pe la ambasade – neastâmpărată, băiețoasă și mereu gata să încalce reguliile – până la femeia de afaceri de succes, care e acum, ca pe o aventură în sine, dar și ca pe o lecție despre strategii de marketing sau un exemplu de hotărâre schimbătoare de destin propriu. Totuși nu avem parte doar de parade victorioase, Sayle mărturisind sincer probleme familiale sau relații romantice disfuncționale ori abuzive. Descrierea amănunțită a actelor sexuale din clubul său și a personajelor ce îl populează (numite cu porecle – probabil destul de dezvăluitoare pentru intimi), par să aibă o încărcătura erotică mai mult clinică decât senzuală.in-spatele-mastii-de-emma-sayle-3

   Romanul are 350 de pagini pe care le sorbi din câteva înghițituri greu de întrerupt și l-aș recomanda oricui, de la cititorii ce își doresc ceva relaxant, la cei interesați de viața de noapte, până la feministe.

   O remarcă laudativă despre butadele și citatele ce deschid fiecare capitol, uneori potrivindu-se cu ce urmează ca nuca în perete, dar foarte amuzante mai toate. Câteva exemple :

   “Femeile cuviincioase rareori fac istorie” – Laurel Thatcher Ulrich

   “Nu-mi spune mie că cerul e limita, când sunt urme de pași pe lună” – Paul Brandt

    “Problema cu cei ce nu au vicii e că, în general, poți fi sigur ca o să aibă niște virtuți destul de enervante” – Elizabeth Taylor

Autor: Marius Andrei

Surse foto sisterhoodchallenge.com

by -
19

Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă

O mie de nopţi, de E.K. Johnston-Editura Trei-fantasy-legendă-aventură fascinantă

Titlul original: A Thousand Nights

Editura: Treio mie de nopti-trei

Număr pagini: 298

    Scriitoarea canadiană E.K. Johnston a trăit pe patru continente şi a petrecut veri spectaculoase în deşertul iordanian. Îi place să spună poveşti şi chiar aceasta i-a fost ocupaţia în ultimii zece ani. Când nu scrie vreun roman, visează la călătorii, la Tolkien sau cânta la saxafon.
     E.K.Johnston a mai scris The Story of Owen: Dragon Slayer of Trondheim: roman finalist la Premiul Morris pentru literatură dedicat adolescenţilor), Prairie Fire şi Exit, Pursued by a Bear.

     Plină de emoţie şi frumuseţe, O mie de nopţi îşi va răspândi vraja asupra cititorilor, fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă, iar deşertul va rămâne întipărit mult timp în faţa ochilor tăi.

    Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă. Stilul lui Johnston e încărcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie şi una de nopţi, care reprezintă punctul de plecare al romanului.-BOOKLIST

   ,,Lo -Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte de a veni şi în satul meu, căutăndu-şi soaţa.
    Aceea dintre noi pe care o va alege va deveni eroina. Ne va dărui celorlalte viaţa. Lo Melkhiin nu se va întoarce înainte de a se căsători cu câte o fecioara din fiecare cătun, din fiecare oraş, din fiecare mahala aflată între zidurile cetăţii, pentru că astfel spune legea, aşa înspăimântătoare cum este ea. Fata această ne va dărui nădejdea pentru vremea ce va să vină şi pentru iubire, nouă celor care rămânem în urmă.
     După ce va trece în nefiinţă, ea va ajunge negreşit o mică zeiţă. Va pleca dintre noi, dar vom păstra o parte din sufletul ei, pe care o vom hrăni cu puterea amintirilor noastre. Numele ei va fi şoptit în cuviincioasă tăcere, în jurul altarelor proaspăt ridicate în cinstea ei. Celelalte fecioare îi vor cânta imnuri de mulţumire, iar vocile lor suave vor fi purtate de vânturile deserutlui şi împrăştiate peste nisipul fin. Părinţii lor vor aduce flori de apă dulce, în ciuda uscăciunii deşertului, şi rădăcini murate de prun, lăsate în semn de ofrandă. Aceea dintre noi pe care o va alege nu va fii niciodată uitată.”

     Eroina noastră, fără nume, autoarea a ales să nu îi dea un nume, se va sacrifica pe sine, pentru a-şi salva sora cea frumoasă. Ştia că regele îi va lua sora, aşa că, atunci când vine vremea se oferă pe ea, îmbrăcată într-un dishdashah violet (veşmântul de nuntă al surorii sale).
     Astfel va fi aleasă Soaţa pentru rege. Sora ei i-a făgăduit că îi va închină altare, ridicând-o la rang de zeiţă.
     Ajunşi în qasr, locul unde multe fecioare şi-au găsit sfârşitul, doamna Soaţă, încearcă să supravieţuiască noapte după noapte.

,,M-a condus într-o încăpere bine luminată, unde se afla baia, gonindu-i pe soldat şi pe slujitor cu o fluturare de mână, iar eu am urmat dâra de parfum greu şi zgomotul foşnitor al mătăsurilor. Alte femei ne aşteptau cu perii, uleiuri şi haine atât de fine, încât străluceau în lumina lămpii. Trebuia să mă îmbăieze şi să mă împodobească pentru nuntă, dar ştiam că voi fi gătită pentru moarte. Totuşi, gândurile mele erau învolburate de un sunet, acel sunet. Atunci am decis că trebuie să supravieţuiesc acelei nopţi, ca să văd de unde vine. Am păşit pe scări, intrând în haremul lui Lo-Melkhiin”.

    Zi după zi, încearcă să supravieţuiască. Când regele vine la ea şi o întreabă dacă îi este frică, ea va spune că nu îi este frică de el. El va încerca să afle mai multe despre sora ei ceea frumoasă pentru care s-a sacrificat. Ritualurile lor sunt cam aceleaşi. El îşi bate joc de satul ei, deşi îi cere să îi povestească. În fiecare noapte îi ia mâinile şi o lumină ca de foc trece din pielea ei în al lui.
     Cu fiecare poveste creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.

,,De fiecare dată, Lo -Melkhiin îmi ia mâinile şi focul cel rece înfloreşte de la mine spre el. Câteodată în el sunt închipuiri: satul meu, sora mea, lucruri pe care vrea să le ia şi să le ardă. Apoi, când termină, fire subţiri de aramă se întind de la vârfurile degetelor lui spre ale mele şi simt cum îmi creşte inima în piept. Nu ştiu dacă vede şi el, ca şi mine, focul cel rece, dar ştiu că nu-l vede deloc pe cel arămiu-este de parcă am face shimb de focuri, chiar dacă el nu vrea asta.”

     Regele Lo este intrigat, cum de nu a putut ucide focul sau pe această soaţă? Demonul din el este nesaţul, vrea jertfă, dar recunoaşte o putere când o vede în soaţa sa.
     Când era tânăr, regele era un om bun, blând şi un bun vânător, dar acum este un ucigaş de fecioare. Oameni din oraş sunt mulţumiţi de cum conduce. Regatul său înfloreşte, au tot ce le trebuie, aşa că închid ochii la faptele nesăbuite de rege.
     Vorbele despre transformarea regelui sunt diferite. Se spune că a plecat ca un bărbat, şi s-a transformat în altceva când a părăsit nisipurile.

,,Plecase să vâneze lei, pentru că mamei sale îi era drag să toarcă fire din coama lor de smoală şi pentru că prădaseră deja satele care tiveau mantia deşertului, Călărea singur, cum îi şade bine unui vânător priceput ca el, dar Nadarqwi Atotvăzătorul îi veghea izbânda, stând pe stâncile roşietice; iar Sareeyah Tălpuite stătea în apropiere, gata să se avânte spre Lo Melkhiin, dacă acesta ar fi avut nevoie de ajutor.
Când l-am zărit, am ştiut că trebuia să fie al meu.
Mintea îi era mai puternică decât m-am aşteptat şi mi-a cerut iscusinţa ca să alunec în crăpăturile ei. Îşi iubea mult oamenii-şi erau numeroşi. Avea un puternic simţ al îndatoririlor sale.
Aici mi-am înfipt ghearele şi dintîi. Am tras de îndoielile lui, întinzându-le, dezgolite, sub soarele fierbinte. Iar el a capitulat, iar eu mi-am preluat cucerirea.
     A luptat-cei mai buni simt nevoia să lupte-dar era prea târziu. L-am luat şi a devenit al meu. I-am călcat în picioare îndatoririle şi i-am îngropat iubirile. Am păstrat din el doar părţile pe care le-am dorit. Puterea. Cunoaşterea. Priceperea de a cârmui.”

   Cu un asemenea personaj, Soaţa are de a face. Se pare că, încet, încet, ea îşi dă seama că poate prevedea viitorul apropiat, îl modifică în gând. Când regele a fost rănit şi otrăvit de unghiile unei păsări gigantice, s-a întâmplat să ţeasă pe gherghef această imagine. Îşi dă seama că ea a chemat pasărea. Când este rugată de către mama regelui să îl salveze, ea îi găseşte în capul său pete pe creier, ceea ce arată că, vechiul rege,cel adevărat, mai sălăşluieşte în acel corp posedat.
      Oare va merita să îl salveze?

    Tatăl şi fraţii reginei vin să o ceară de la rege pentru a asista la nunta surori sale.Toată lumea o consideră o zeitate în viaţă, iar mătasea violet este ca un steag, atârnat peste tot pe unde trec.
     Când ajung în oaza tatălui său, îşi dă seama că va fi şi un război împotriva regelui nu numai o nuntă.
     Regina are de gând să se lupte singură cu armata de demoni care va veni cu soţul său.
     Cum puterea minţi şi focul rece de aram îi dă posibilităţi nelimitate, ce va alege regina?  Îşi va salva soţul? Sau îl va omorî odată cu demonul din el? Va mai există vechiul rege? Va scăpa regina de armata nemiloasă a demonilor? Sau soţul o va omorî şi pe ea?
      O CARTE DE NOTA 10.

#PromovamLiteraturapromovam literatura 2

by -
21

"Cioburi sau nu, dacă te uiţi suficient de atent, vei găsi ceva minunat în ele şi toate lucrurile minunate sunt un pic ciobite."

Caleidoscopul inimilor de Claire Contreras – povestea inimilor refăcute din frânturi

Titlu: Caleidoscopul inimilor

Titlu original: Kaleidoscope Hearts

Autor: Claire Contreras

Editura: TREI

Colecţia Fiction Connection

An publicaţie: 2016

Număr pagini:364

Traducere din limba engleză de George Russo

    Editura TREI ne face încă o surpriză plăcută pentru vara lui 2016 prin romanul Caleidoscopul inimilor – o carte menită să îndulcească vacanţa printr-un ingredient deopotrivă dulce şi picant: iubirea.

    Combinând frumuseţea artei cu dulceaţa sentimentelor şi realitatea deseori acidă, Claire Contreras reuşeşte să „picteze” o poveste din cuvinte alese cu grijă.  Caleidoscopul inimilor  ne vorbeşte despre viaţă, despre dragoste, despre visuri măreţe sparte şi refăcute, despre a doua şansă pe care trebuie să ţi-o acorzi ţie însuţi în primul rând, despre pierdere şi regăsire, despre pasiuni zdrobitoare şi despre curajul de a-ţi pune inima în mâinile cuiva.

    Fascinantă şi dulce, povestea vă va purta involuntar către un „de ce nu?” care se conturează tot mai clar cu fiecare pagină întoarsă.

    Elle şi Oliver se ştiu din copilărie. Fiind cel mai bun prieten al fratelui ei, fata are şansa nu doar să se apropie de el ci şi să îl cunoască foarte bine. Cu trecerea timpului, legătura dintre ei se intensifică făcând loc unei atracţii magnetice pe care niciunul nu o poate nega.

De-a lungul anilor am aflat multe lucruri despre Oliver Hart, dar singurul lucru demn de reţinut este că dăunează grav sănătăţii.”

Elle    Pasiunea bruscă nu le aduce însă nimic bun. La faptul că fratele Ellei nu acceptă o relaţie între sora lui şi unul dintre prietenii săi, se adaugă planurile de viaţă ale lui Oliver. Aceste planuri sunt pe termen lung, vizează o carieră medicală de succes şi nu includ o relaţie amoroasă stabilă.

Inima face ce vrea ea, iar a mea e clar ca e predispusa la durere.”

Nu are niciun rost să crezi în destin, dacă eşti prea încăpăţânat ca să i te supui.”

   Inima fetei este distrusă în mod repetat de multiplele veniri şi plecări ale lui Oliver până când îl întâlneşte pe Wyatt. Acesta nu pierde timpul şi îi oferă Ellei stabilitatea şi siguranţa de care avea nevoie cerând-o în căsătorie. Fără ca inima ei să bată nici pe departe la fel de intens ca pentru Oliver, Estelle se logodeşte cu Wyatt şi începe o nouă viaţă, în timp ce Oliver rămâne cu regretul de a fi ales cariera în locul singurei fete de care s-a îndrăgostit.

Se spune că metoda cea mai bună pentru a merge mai departe este să te detaşezi de trecut. Ca şi cum detaşarea este partea uşoară.”

Asta se întâmplă când nu trăieşti momentul. Oamenii cresc. Se schimbă, merg mai departe şi te trezeşti dorindu-ţi să te fi uitat în sus la timp cât să mergi împreună cu ei.”

    Până aici pare un scenariu realist al destinului dar tot destinul pare să prelungească jocul. Un stop cardiac îl înlătură pe Wyatt din peisaj. Estelle se confruntă cu suferinţa pierderii, cu durerea cruntă, cu negarea realităţii şi cu depresia. Face însă tot ce-i stă în putinţă pentru a nu se prăbuşi. Cu inima strânsă, se hotărăşte să lase trecutul în urmă şi pune în vânzare casa pe care o vede drept sursă de amintiri dureroase. Se mută temporar la fratele său şi această mutare o aduce faţă în faţă cu Oliver, bărbatul care i-a „spart” sufletul de prea multe ori şi, care are şi acum, după atâţia ani, acelaşi efect derutant asupra ei.

Oliver

Refuz să cedez dorinţei de a-mi lăsa privirea să se plimbe pe corpul lui gol. Ochii pot să-mi ardă în iad pentru că vor să o facă. Mâinile pot să-i urmeze şi să stea lângă însuşi Satan, pentru că vor să se întindă şi să-i aranjeze părul şaten, dezordonat, care îi cade pe frunte.”

   Devorându-se iniţial din priviri, lăsând focul să ardă mocnit, atât Elle cât şi Oliver nu pot opri incendiul ce e pe cale să se producă şi care ameninţă să-i mistuie.

   Din nou se abandonează unui joc senzual şi periculos dar de data aceasta, Estelle nu mai este dispusă să rămână doar cu un gust amar.

– Deci, dacă îţi spun că tipul cu care m-ai văzut m-a invitat în oraş, o întâlnire adevărată, în afara spitalului, nu te-ar deranja?

– A făcut-o? mârâie el.

– Ar conta?

-Da.

– Pentru că? Întreb trecându-mi amândouă mâinile prin părul lui, iar el închide ochii.

– Pentru că … se lasă înspre atingerea mea. Pentru că …

– Da?

Ochii i se deschid brusc.

– Pentru că vreau să fiu eu. Vreau să fiu eu bărbatul care te scoate mereu în oraş.”

    În egală măsură romantică şi psihologică, povestea de iubire dintre Elle şi Oliver ilustrează atât visul adolescentin când totul e posibil, cât şi deciziile mature, responsabilităţile şi asumarea riscurilor. Deopotrivă dulce şi realistă,  Caleidoscopul inimilor  pune cititorul faţă în faţă cu întrebarea „Ce-ar fi fost dacă?”. Să fim sinceri … de câte ori acestă întrebare nu ne-a bântuit?

    Mesajul este unul simplu dar necesar de reţinut: Trăieşte-ţi viaţa cum vrei. Singurul lucru care contează e să nu ajungi să regreţi ce n-ai făcut la timp.

    Mi-a plăcut romanul. Este o lectură uşoară, rapidă, antrenantă. Caleidoscopul inimilor este o combinaţie de romantism, realism şi erotism, o poveste originală şi captivantă care umple timpul într-un mod dulce, lăsând la final un zâmbet pe buze.Editura Trei

Cartea Caleidoscopul inimilor de Claire Conteras, a fost oferită pentru recenzie de Editura Trei. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Trei. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Maryliyn

 

Surse foto: 1, 2

by -
17

Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur...Şase proscrişi periculoşi. O misiune imposibilă.

Banda celor şase ciori, de Leigh Bardugo

Titlul original: Six of Crows
Traducere: Laurențiu Dulman
Editura Trei, 2016
Nr. pagini: 590

   Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi recent s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic. La Editura Trei a apărut de această autoare şi volumele din Trilogia Grisha: Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor şi Regatul Luminilor.

Şase proscrişi periculoşi. O misiune imposibilă.

,,Banda celor şase ciori conţine toate elementele pentru a-i captiva pe cititori: un lider viclean care are un plan pentru fiecare ocazie, situaţii-limita, o echipa războinică de proscrişi pricepuţi, o intrigă complicată şi o tensiune insuportabilă.” PUBLISHERES WEKLEY

,,Se citeşte pe narasuflate: o poveste despre o bandă multietnică formată din inadaptaţi foarte diferiţi, dar care împreună alcătuiesc o familie.” KIRKUS REWIEWS

    Acum că am terminat de citit primul volum din această serie, vreau neapărat să citesc volumul doi.
De data aceasta Editura Trei vine cu un bestseller care pe mine m-a bulversat la propriu, pur şi simplu ador această carte.
O echipa foarte diferită, o ură care izvorăşte din afecţiunea considerată interzisă între vânător şi vânat, dragoste care provoacă trădări ale neamului, dar care împreună alcătuiesc un tot invincibil. Povestea celor şase personaje principale m-a ţinut cu sufletul la gură.

    Un centru înfloritor al comerţului internaţional, Ketterdam, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul, nimeni nu ştie mai bine decât Kaz Brekker un hoţ de geniu. El activează în Butoiul, un cartier în care doar cei puternici supravieţuiesc.

     Banda Scursurilor, şeful bătrân-Per Haskell, dar considerat de temut, un tânăr locotenent în bandă, Kaz.
Kaz este teroarea multora, dar când a apărut în oraş era doar un frate mai mic, care avea încredere ca o să o scoată la capăt.

     Când Rollins Pekka, un conducător puternic a unei bande i-a înşelat, fratele său a murit de epidemie. Kaz a jurat să se răzbune. Cu o voinţă de fier, cu multă trudă şi perseverenţă, a reuşit să se impună ca o persoană temută, fără scrupule, un talentat personaj al evadărilor. Legendele în urma cărora a devenit faimos sunt în mare parte reale.

,,Kaz Brekker nu avea nevoie de motiv. Aşa se şoptea pe străzile din Ketterdam, în tavernele, cafenelele şi pasajele sumbre din cartierul plăcerii cunoscut sub numele de Butoi. Băiatul căruia i se spunea Mâini-Murdare nu avea nevoie de motiv-după cum nu avea nevoie nici de vreo permisiune-să rupă un picior, să suspende o alianţa sau să schimbe soarta unui om cu o singură carte de joc.
Fiecare violenţă a lui Kaz era calculată şi fiecare favoare pe care o făcea implică o mulţime de obligaţii. Mâini -Murdare întotdeauna avea motivele lui.”

    Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…

   Aşa că iată care este banda lui:

   Un condamnat însetat de răzbunare-Mathias fjerdanul, un vânător de Grisha, vrea să se răzbune pe cea  care l-a întemniţat, Nina-o Grisha.

     Mathias este folositor, el este un fjerdan, cunoaşte capitala fjerdanilor-CURTEA DE GHEAŢĂ, iar aceasta este imposibil de cucerit, planurile şi schiţele lui Mathias sunt foarte utile. De ce face parte din bandă? Actul de eliberare din închisoare şi apropierea de Nina, pe care doreşte să se răzbune crunt. Va reuşi să îşi trădeze ţara?

    Nina-specialistă în emoţii. O sfâşie-Inimi care îşi foloseşte puterea să supravieţuiască într-un cartier rău famat.

,,Se ocupă de bucurie, încredere şi stăpânire de sine. Cei mai mulţi Corporalki Grisha se concentrau asupra corpului-ca să omoare sau ca să vindece-, dar Nina avusese nevoie de o slujbă care să-i permită să rămână în Ketterdam, şi în acelaşi timp, s-o ţină departe de pericole. Aşa că, în loc să câştige bani buni, riscându-şi viaţa ca mercenară, alesese să uşureze respiraţia, să încetinească bătăile inimii şi să relaxeze muşchii. Ca să facă bani în plus, lucra şi pe post de Croitoreasă,î ngrijindu-se de ridurile şi guşile kerchienilor bogaţi, însă principala ei sursă de venit era modificarea stărilor sufleteşti.”

    Deşi a fost vânată şi închisă în cuşcă împreună cu alţi Grisha, de către Mathias, deşi l-a închis într-o închisoare a iadului, ea vrea să îl elibereze, iar dacă poate, să îi explice de ce s-a procedat aşa, răzbunându-se pe el.

    Mathias şi Nina sunt ca şoarecele cu pisica. Vor reuşi cei doi să nu se omoare? Sau ura aceasta ascunde simţăminte puternice între cei doi?

    Inej-o altă membră a bandei. Ea a fost răscumpărată dintr-un bordel de către Kaz. Acesta a văzut în ea potenţialul fantastic de a spiona.

,,Inej era una din cele mai bune investiţii pe care le făcuse Kaz vreodată. Faptul că ştia să se camufleze atât de bine, o făcea o excelentă hoaţă de secrete, cea mai bună din Butoi. Şi totuşi, abilitatea ei de a pleca pe nesimţite îl deranja. Inej nici măcar nu avea miros. Toţii oamenii împrăştiau mirosuri care spuneau câte ceva despre ei-izul de fenol de pe degetele unei femei sau mirosul de fum din părul ei, costumul de lână umed al unui bărbat sau miasma de praf de puşcă din mânecile lui. Însă nu şi Inej. Reuşise cumva să stăpânească invizibilitatea. Inej era o resursă valoroasă.”

   Doar abilităţilor sale de Fantomă, sau mai există şi alte motive din partea lui Kaz? Se pare că această fată -Fantomă a reuşit să îi descopere nişte simţăminte demult uitate.

   Jesper-un împătimit al jocurilor de noroc, un pistolar temut, dar şi un Grisha, de care nimeni nu are habar în afară de Kaz.

    Cum era un Fabrikator capacitatea sa de a lucra cu metalul va fi foarte folositoare.

    Wylan este băiatul de bani gata, care a fugit de acasă. Este priceput în explozibil, deci valoros pentru Kaz. Un alt motiv valoros este numele sau-Van Eck, al cărui tată este un comerciant puternic. De ce a fugit de acasă şi s-a alăturat Scursurilor din Butoi? Vom afla pe parcursul cărţii. Deocamdată, tatăl acestui băiat i-a angajat în această misiune imposibilă. Consiliul orăşenesc prin Van Eck le propune să devină bogaţi, dar să elibereze din Curtea de Gheaţă pe BO Yul-Bayur, cel care deţine formula drogului Jurda Parem.

    Jurda Parem este un drog extrem de puternic, iar folosit pe Grisha este letal în toate modurile posibile. După prima doză organismul devine dependent, iar încet, încet Grisha moare. Pe de altă parte jurda parem le amplifică puterile extraordinar de mult.

,,Vorbim de oameni care pot trece prin păreţi, deci niciun seif şi nici o fortăreaţa nu va mai fi sigură, De oameni care pot face aur din plumb sau din altceva, care pot modifica însăşi structura materiei-se va stârni un adevărat haos pe pieţele financiare.
În teorie, jurda parem e un stimulent la fel ca ruda ei comună, însă pare să ascută şi să perfecţioneze simţurile unui Grisha. Îi permite să facă legături cu o viteză extraordinară. Iar lucrurile care ar trebui să fie imposibile devin posibile.
Un Isca -Valuri obişnuit poate să controleze curenţii, să extragă umezeala din aer sau să aducă apă dintr-o sursă aflată în apropiere. Dar când se află sub influienţa jurdei parem, un Isca-Valuri îşi poate modifica propria stare: trece de la solid la lichid şi gaz, apoi revine la starea iniţială. Şi poate face acelaşi lucruri şi cu alte obiecte. Chiar şi cu un perete.”

   Echipa lui Kaz sunt singurii care pot împedica distrugerea întregi lumi-dacă nu se ucid mai întâi între ei.

   Vor reuşi imposibilul? Va reuşi să îl scoată viu pe Bo Yul-Bayur? Va reuşi să ajungă la destinaţie? Mai ales că pe urmele savantului mai sunt şi alte bande cu gândul la suma promisă.
Va reuşi să treacă peste obstacolele din calea lor?

    O acţiune plină de neprevăzut, incidente la tot pasul, lupta continuă de supravieţuire, hotărârea neclintită de a duce la capăt această misiune, bine fiecare cu motivele sale întemeiate, mă face să vreau să citesc neîncetat noi şi noi provocări a acestei bande. Trădările sunt la tot pasul, dar împreună poate vor reuşi imposibilul.

      Va avea şorţi de izbândă perechile Mathias şi Nina şi Kaz şi Inej?

   Ştiu că nu trebuie, dar nu mă pot abţine, vreau neapărat să citesc volumul doi, să văd dacă va reuşi Kaz şi banda lui să o recupereze pe Fantomă.

      Nota mea pentru carte este 10.

Editura Trei

Cartea Banda celor şase ciori de Leigh Bardugo este oferită spre recenzie de către Editura TreiCartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Trei. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Nicol

by -
39

“Îl plăcusem dintotdeauna pe Trenton, dar nu încercasem niciodată să-l cunosc suficient de bine ca să-mi dau seama de ce. Cu siguranță îl plăceau multe fete, iar gândul de-a sta la coadă nu mă atrăgea, dar tot îl remarcasem. “

Dulcea uitare de Jamie McGuire – Editura Trei

Titlul original: Beautiful Oblivion

Traducerea: Oana Duşmănescu

Editura: Trei
Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 352

Gen: Romance

Seria Maddox Brothers: 1. Dulcea uitare – Beautiful Oblivion 2. Beautiful Redemption 3. Beautiful Sacrifice 4. Beautiful Burn

,,Primul volum din seria Frații Maddox
De la autoarea bestsellerurilor Fericirea mea ești tu și Fericirea începe azi

Cami are un iubit obsedat de muncă și care o cam neglijează. Deși Cami încearcă să facă să funcţioneze această relație la distanţă, se pare că nu e atât de ușor…
Brusc, în via
ța ei apare Trent Maddox, un fost coleg de liceu. Trent, cel cu brațele tatuate. Trent, după care toate fetele sunt topite.
Cami
și-a jurat că nu va fi niciodată pe lista lui. Crede că n-o poate păcăli cu tertipurile sale.
Dar băiatul care fură inimi e hotărât s-o facă să se îndrăgostească nebune
ște de el…

O lectură apetisantă de vară, perfectă pentru jocul de-a seducția.” – USA Today

Jamie McGuire scrie cu plăcere și lejeritate, iar fanii genului romance vor adora pur și simplu revărsarea de emoții pure. Povestea lui Cami și Trent e irezistibilă.” – Romantic Times”

     Șoc, stupoare, uimire. Acestea au fost stările prin care am trecut atunci când am citit ultima propoziție din “Dulcea uitare”. Autoarea a reușit să-mi ofere o surpriză de mari proporții. Pe parcursul lecturii mi-am pus o serie de întrebări în legătură cu misteriosul T.J. Nu înțelegeam de ce Cami ținea morțiș să păstreze secretul asupra adevăratei lui identității, de ce îi tot repeta lui Trent că o va urî atunci când va afla adevărul și că totul va fi distrus, de ce se simțea prost când era în preajma lui, chiar și după ce ea s-a despărțit de T.J. , de ce își spunea că lăsând la o parte perioada respectoasă de timp în care am așteptat înainte de a începe o nouă relație, povestea era jignitoare – și pentru T.J. și pentru Trenton.” Abia când am aflat acel secret, am înțeles totul!  Dacă aș fi fost mai atentă la anumite pasaje, la ponturile oferite de autoare… Nu-mi vine să cred că nu mi-am dat seama!

“- Habar n-am ce e asta. Dar sunt sigură că dacă ai ști toată povestea, Trenton, ai fugi de lângă mine și nu te-ai mai uita înapoi.
– Nu vreau toată povestea. Te vreau doar pe tine.”

     De când am citit cărțile din seria Beautiful, Fericirea mea ești tu și Fericirea începe azi, mi-am dorit să aflu poveștile celorlalți frați Maddox -Thomas, gemenii Taylor și Tyler, Trenton. Pe Trent și Cami i-am întâlnit inițial în romanul “Fericirea mea ești tu“ și știam că între ei se înfiripă ceva. Travis se amuza destul de des pe seama fratelui său că este îndrăgostit de barmanița de la Red Door și chiar Trent îi mărturisise la un moment dat că nu sunt împreună, dar lucrează la asta. Problema era că fata  avea un “ticălos de prieten”, însă “nu mai trebuie decât că el s-o mai scoată dată din răbdări ca ea să-și dea seama ce pisălog e.”

dulcea uitare 1

     Despre Trent știam deja că fusese mereu cel mai dur cu Travis (fratele cel mai mic), fiind singurul care își permitea să-i mai tragă câte un pumn, însă de el era cel mai apropiat prin comparație cu ceilalți frați. Citind cartea “Dulcea uitare”, mi-am putut da seama foarte bine de ce sunt atât de apropiați. Nu doar că seamănă foarte bine (au trăsături fizice atât de asemănătoare încât par a fi gemeni, iar unele persoane, chiar și Cami, ajung să-i confunde de la distanță), dar până și caracterele sau reacțiile lor sunt asemănătoare. Sunt nesiguri, nestatornici, iar când sunt supărați sau lucrurile nu ies cum vor ei, se refugiază în alcool și au aventuri amoroase pe bandă rulantă. Adevărul este că amândoi se tem că ar putea să o piardă pe cea mai importantă femeie din viața lor. Diferența dintre ei constă în faptul că Trent nu este foarte impulsiv, preferând să nu se bată, deși spre finalul romanului a avut și el câteva accese de furie sau de posesivitate. Dar vă garantez că împunsăturile ironice sau certurile dintre Trent și Cami au un farmec aparte.

“- Te doare capul? l-am întrebat eu.

 Apoi am luat un măr din coșul cu fructe de plastic de pe masa de lângă ușă și i l-am aruncat în cap.

S-a ferit.

– Haide, Cami! Ce naiba!

– Am niște vești pentru tine, Trenton Maddox! am zis eu și am smuls o banană din castron. N-o să omori pe nimeni pentru că s-a atins de mine, decât dacă nu vreau să fiu atinsă! Și chiar și atunci, eu voi fi aceea care va comite crima! Ai priceput?

Am aruncat cu banana în el, iar el a blocat-o cu mâinile încrucișate și a făcut-o să ricoșeze în podea.

– Hai, iubito, mă simt că naiba, a gemut el.

Am luat o portocală.

– Nu vei mai pleca de la mine de acasă în goană și nici nu-mi vei mai trânti de pereți nenorocita aia de ușă!

I-am azvârlit-o direct în cap, și mi-am nimerit ținta.

A încuviințat și a ridicat mâinile, în încercarea de a se proteja.

– Bine! Bine!

Am luat un ciorchine de struguri de plastic.

– Și primul lucru pe care mi-l vei spune după ce te-ai comportat ca un adevărat nesimțit nu va fi o invitație să te părăsesc, cretinule și bețivule!”

     Din ce am scris până acum cred că v-ați dat seama că povestea se desfășoară în paralel cu cele două cărți din seria Beautiful. A fost o încântare să mă reîntâlnesc cu personaje dragi mie, să revăd evenimentele cele mai semnificative din viața lui Travis, începând cu starea de confuzie pe care o are acesta după ce a întâlnit-o pe Abby pentru prima oară, pariul pe care l-au făcut, până la incendiul de la Keaton Hall. Chiar m-a amuzat să văd povestea lor prin prisma lui Cami, să văd cum ea încercă să-i ofere câteva sfaturi în privința boboacei Abby: ”răbdare, să ai alte opțiuni sau să te arăți dezinteresat.” Puteam să nu râd când Travis a spus: ”Eu să mă însor vreodată? Sau în curând? Nu se va întâmpla nicicând?”  Lasă că știm noi mai bine ce soartă va avea Travis! Am surâs când am regăsit celebra frază spusă de el: “în ciuda ororii absolute de a-ți pierde cel mai bun prieten, pentru că ai fost suficient de prost ca să te îndrăgostești de ea.”

    “Dulcea uitare“ este un roman de dragoste a cărei poveste este spusă din perspectiva lui Camille Renee Camlin/Cami (alintată Mușetica sau Păpușica de către Trent) o tânără de 22 de ani care lucrează ca barmaniță la Red Door. Este studentă la Universitatea Easten State, dar din anumite motive, în loc să promoveze, a rămas în anul doi. După un singur an petrecut în cămin, a trebuit să se mute într-un apartament pe care îl împarte cu Raegan, care lucrează și ea în același bar. Este împreună cu T.J. de șase luni. Primele trei luni au fost nemaipomenite, apoi lui T.J. i s-a încredințat să conducă o misiune foarte importantă. Fusese pentru prima oară însărcinat cu un proiect întreg, iar el era perfecționist și  ambițios peste măsură. Misiunea aceasta reprezenta cel mai însemnat lucru pe care-l făcuse vreodată, iar dacă totul se termina cu bine, el s-ar alege cu o promovare semnificativă. S-a mutat în California și în ultimele trei luni a avut doar o relație la distanță cu iubita lui. Cami a încercat pe cât posibil să înțelegă motivele pentru care T.J. a fost nevoit să facă anumite sacrificii pentru propria lui independență, chiar dacă ea era cea sacrificată.

     Viața aparent normală a eroinei noastre se schimbă din momentul în care primește un telefon din partea lui T.J., care îi spune că trebuie să amâne weekendul de vis pe care și l-au planificat. O sunase în ultima clipă, tocmai când ea își împacheta lucrurile într-o valiză. Deja își luase liber de la muncă, iar membrii familei știau ca va fi plecată din oraș. Așa că împreună cu Raegan pleacă să-și petreacă noaptea la Red Door.  După o discuție aprinsă cu alte fete, Raegan pleacă să ia niște băuturi, lăsând-o pe Cami singură la masă. Însă imediat locul îi este ocupat de Trenton Maddox.

     Cei doi se cunosc din școala elementară, iar Cami și-a promis că niciodată nu se va afla pe lista lui de cuceriri. Știa că mama lui murise de cancer pe când el avea doar cinci ani. Îl văzuse cum evoluează dintr-un puști murdar, care rodea creioane roșii și mânca lipici, în bărbatul de acum, înalt, tatuat, excesiv de fermecător. Toată lumea știa ca Trenton Maddox nu aducea nimic bun, deși asta nu le-a împiedicat pe femei să încerce să-l domesticească. Însă Cami era una dintre puținele fete pe care Trenton sau Travis Maddox nu încercaseră să se culce. Deși nu-l cunoaște prea bine, știe totuși că viața lui s-a schimbat în urmă cu doi ani, de când a avut un accident de mașină, în urma căruia și-a piedut viața iubita lui. Marcat de vinovăția morții lui Mackenzie, Trent a renunțat la facultate și s-a mutat cu tatăl lui.

Îl plăcusem dintotdeauna pe Trenton, dar nu încercasem niciodată să-l cunosc suficient de bine ca să-mi dau seama de ce. Cu siguranță îl plăceau multe fete, iar gândul de-a sta la coadă nu mă atrăgea, dar tot îl remarcasem.”

dulcea uitare 2

     Greșeala lui Cami a fost că i-a lăsat lui Trent numărul ei de telefon, așa că de a doua zi a tot primit mesaje de la el. Mesaje pe care a încercat să le ignore. Însă mare i-a fost uimirea când s-a trezit cu Trent la ușă, cu mâinile încărcate de plase, spunându-i că dacă tot refuză să ia masa cu el undeva, a adus el prânzul. Șmecher, da? Ei bine, nu există nicio șmecherie pe care s-o facă Trent și pentru care ea să nu fie pregătită. Cami a fost deșteaptă până acum, suficient de deșteaptă cât să se țină departe de el, dar de această data și-a găsit nașul!

     Văzând că fata îl tot refuză pe motiv că are deja un iubit, Trent începe să joace murdar. Și-a făcut din nou apariția la apartamentul ei, dar de a această data a venit însoțit de Olive, o fetiță de cinci ani de care are el grijă când și când. Cum să-l mai refuse Cami când îngerașul de Olive îi spune: “Tlent a zis că mă duce la Cicken Joe, dar nu putem pleca până nu ești tu gata.”

“- Să exploatezi un copil nu dă bine la prima întâlnire. Nu e exact genul de amintire pe care să vrei s-o împărtășești mai târziu.

– Cine a zis că asta e o întâlnire?Adica…daca tu vrei să-i spui întâlnire, n-ai decât, dar credeam că ai un iubit.

Aproape că m-am înecat cu propria salivă, dar mai bine asta decât să mă înroșesc.

– Iartă-mă că am îndrăznit să cred că forțezi pe toată lumea să iasă cu tine.

– Nu forțez pe toată lumea. Asta e categoric un caz special.

– Tu ești un caz special.”

     Din păcate, unul dintre frații lui Cami, o roagă să-l împrumute cu o sumă mărișoară de bani, pentru că are de plătit o datorie, așa că fata se gândește că are nevoie de o slujbă în plus. Iar Trent îi sare în ajutor, angajând-o pe post de recepționeră la salonul de tatuaj Skin Deep, acolo unde lucrează și el. Cami o să intre în mare necaz. Dezastruos. Marca Maddox. Nu doar că riscă să își piardă inima, dar va sfârși cu “trupul devenind o operă ambulantă de artă”. Pe parcursul a patru luni și-a făcut șase tatuaje (printre care și un păun ce se întindea de la șold până la jumătatea coastelor – asta dacă vă puneți întrebări în legătură cu desenul de pe coperta cărții).

– Nu ți-ai dorit niciodată ceva ce știai că n-ar trebui să-ți dorești? Ceva care era greșit în  toate sensurile. Dar de care aveai nevoie? Îmi plăcea cum eram, Trent!”

     Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să aflați singuri ce se întâmplă mai departe cu trent, Cami și T.J. Vă garantez că veți avea parte de certuri, împăcări, accese de furie și gelozie, dar și multe momente amuzante.

     Jamie Mcguire  mi-a depăsit toate asteptările și m-a făcut să trăiesc totul la intensitate maximă. Vă invit și pe voi să descoperiți această superbă poveste de dragoste pasională plină de savoare. Dacă nu ați cumpărat până acum cartea “Dulcea uitare”, vă recomand să o faceți. Iar cei care o au deja, nu mai amânați. Citiți-o!

Nota 9,8

Editura Trei

Cartea Dulcea uitare de Jamie McGuire este oferită spre recenzie de către Editura Trei.Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Trei. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Mulțumim Editura Trei!

Autor: Alina

Primul volum al trilogiei Pe tărâmul haosului, nominalizat la Carnegie Award 2009, câştigător al Guardian Children’s Fiction Prize 2008, James Tiptree Junior Award şi Booktrust Teenage Prize 2008.

Vocea pumnalului,de Patrick Ness

Editura:Trei

Titlul original: The Knife of Never Letting Go

Traducere de: Florina Pîrjol

    Primul volum al trilogiei Pe tărâmul haosului, nominalizat la Carnegie Award 2009, câştigător al Guardian Children’s Fiction Prize 2008, James Tiptree Junior Award şi Booktrust Teenage Prize 2008.

Todd Hewitt e ultimul băiat din Prentisstown, un oraş mai puţin obişnuit. Oamenii pot auzi ce gândesc ceilalţi. Tot timpul. Viaţa lor se desfăşoară într-un copleşitor şi neîncetat Vacarm; nu există intimitate, nici secrete.
Chiar cu o lună înainte de a împlini 13 ani, dată la care ar urma să devină bărbat, Todd descoperă întâmplător un loc liniştit. Fără Vacarm. Însă un asemenea loc nu poate exista! Înseamnă că locuitorii din Prentisstown l-au minţit.
Şi acum va trebui să fugă ca să se salveze de la moarte…
Dar unde să fugi dacă cei care te urmăresc pot auzi TOT ce gândeşti?

Un roman în tradiţia Aventurilor lui Huckleberry Finn şi a capodoperei De veghe în lanul de secară, despre un adolescent care fuge, împreună cu câinele său vorbitor, Manchee, spre o lume normală. Chiar dacă asta înseamnă să meargă până la capătul lumii… şi mai departe.

Ness e un scriitor foarte înzestrat, de o imprevizibilitate care-ţi dă fiori. — The Times

Sfârşitul plin de suspans are efectul unui glonţ tras direct în stomac. — Booklist

Un roman care curge într-un ritm furios, înspăimântător, captivant şi, uneori, sfâşietor. Este o carte care-ţi bântuie imaginaţia. — Sunday Telegraph

„Nu există nimic pe lumea asta în afară de Vacarm, nimic altceva decât gândurile permanente ale oamenilor şi toate lucrurile venind la tine şi la tine şi la tine, din clipa în care spacşii au dat drumul virusului Vacarmului în timpul războiului, un virus care-a ucis jumătate din bărbaţi şi toate femeile, inclusiv pe mama mea, un virus care i-a înnebunit pe restul bărbaţilor şi care a însemnat sfârşitul pentru tot neamul spacşilor în momentul când oamenii, în nebunia lor, au ridicat armele.”

    Patrick Ness s-a născut în 1971 într-o bază militară unde tatăl său era sergent instructor. A locuit în Hawaii până la 6 ani, apoi încă zece ani în statul Washington. A studiat literatura engleză la University of Southern California. În 1997 i-a apărut prima povestire în revista Genre şi de atunci n-a mai renunţat la scris. „Măcar 1 000 de cuvinte pe zi – orice s-ar întâmpla.”
În 2008 a publicat Vocea pumnalului, prima carte pentru tineri care i-a adus faima internaţională, urmată de celelalte două părţi din trilogia Pe tărâmul haosului şi de romanele Chemarea monstrului (Editura Trei, 2015) şi More Than This (2013). A scris şi literatură pentru adulţi: The Crash of Hennington(2003), Topics About Which I Know Nothing (2005), The Crane Wife (2014).

Sursa foto şi text: Editura Trei

“întotdeauna dorinţa este aceea care ucide”…

„Sacrificiul din miezul iernii” de Mons Kallentoft-„merele, mirosul de mere…nu mă lăsa în albul ăsta-ngheţat”

Editura: Trei

Titlul original: „MIDVINTERBLOD”

An apariţie: 2011

Traducere: Doru Mareş

    Pe parcursul vieţii, oamenii îşi pun tot felul de întrebări, printre care şi: „Cât timp voi trăi?”, „Merit să fiu în viaţă?”, „Ce urmează după moarte?”. Ei bine…unele răspunsuri se găsesc şi în volumul de faţă „spune-mi măcar atâta: ce ţi-am făcut?”. Ni se arată o moarte rece şi caldă „Cine e? Voi? Tu? Sau morţii? Oricine-aţi fi, spuneţi-mi că veniţi ca prieteni. Că aduceţi dragostea.”. Este ca un vârtej care ne ţine fără suflare. La un moment dat ne lasă în voia sorţii, simţim gheaţa paginilor, teroarea celui decăzut. Treptat acesta se resemnează cu faptul că realitatea în care trăim nu este un parc de distracţii, că viaţa a lăsat în urmă victima şi…apare căldura, iar detectivii au început ancheta: plină de zbucium, mister. Moartea devine un simbol în romanul lui Kallentoft, o crăiasă ce domină Suedia şi pe locuitorii săisacrificiul din miezul iernii 1. Tic-tac…ceasul bate neîncetat şi cititorul nu ştie cine e păpuşarul ce minţile i-a luat.

     Mons Kallentoft, născut la data de 15 aprilie 1968, este un autor suedez şi jurnalist. A crescut în Ljungsbro şi trăieşte în Stockholm. Romanul de debut a fost „Pesetas”(2000), recompensat cu premiul Asociaţiei Scriitorilor Suedezi. Kallentoft a scris opt volume despre detectiva Malin Fors, protagonista operei „Sacrificiul din miezul iernii”, care face parte dintr-o serie dedicată celor patru anotimpuri ale anului.

     „Sacrificiul din miezul iernii” se deschide cu prologul şi arată ceea ce gândeşte victima unei nelegiuiri. Aceasta ştie că nu mai are vreo cale de scăpare. E singură într-o lume plină de indiferenţi şi zboară cu visele altundeva „merele, mirosul de mere…nu mă lăsa în albul ăsta-ngheţat”. Întorcând alte câteva pagini, dăm şi peste eroina cărţii, Malin Fors, inspectoare la poliţie. Ne este arătată o zi banală din viaţa sa: după ce a făcut un duş, şi-a băut cafeaua, s-a îmbrăcat şi a plecat la comisariat. Nu uită de telefonul mobil, portofel şi „pistolul. Apendicele acesta nelipsit”. Lectorului îi este descris personajul ca având un metru şaptezeci „bretonul blond, părul îi încadrează pomeţii proeminenţi şi-i acoperă fruntea până deasupra sprâncenelor subţiri”. Malin trăieşte alături de fiica sa, Tove fiindcă „despărţirea îi lăsase un gust dulce-amărui…Jan”a plecat spre Bosnia.sacrificiul

     Ziua de lucru a început cu…o crimă. Nu una orişicare. Un bărbat obez a fost găsit fără vlagă, atârnând de trunchiul unui copac „un spectacol deloc distractiv”, iar „jocul e clar…noi împotriva lor”. Nimeni nu ştie cine este şi de ce i s-a întâmplat acest lucru. Totul e destul de confuz, iar ancheta se desfăşoară, parcă, cu încetinitorul. Mai întâi este interogată persoana care a găsit victima. Ulterior este realizată autopsia de către Karin Johannison „criminalul s-a folosit de un obiect contondent şi a lovit şi figura, şi cutia craniană cu o violenţă ieşită din comun, până când nu a mai rămas decât această masă informă de carne”. Va fi întocmit şi un raport „compus din mai multe voci, din a ta şi din ale altora. Cele pe care le auzi şi cele pe care nu le auzi”. Detectivii îşi împart sarcinile, iar lucrurile se pun în mişcare fiindcă „dacă o asemenea problemă precum cea de astăzi rămâne fără răspuns, poate schimba viaţa întregului oraş”, „trebuie găsit răspunsul la întrebarea cine.

     Presa se luptă pentru a obţine cât mai multe informaţii, iar criminalul stă şi…priveşte din umbră. Nu este singurul! Victima însăşi este în expectativă şi o urmăreşte pe Malin, pe cei din jur pentru a vedea dacă poliţiştii vor reuşi ori ba „în sinea mea, ştiam că terminasem de trăit. Nu mulţumit eram, ci obosit…e bine, e atât de bine să fi scăpat de toate grijile celor vii!”, „Haide, Malin. Caută mai departe.”.thriller

    Cadavrul este identificat: Bengt Andersson, zis şi Bengt Balonu’. O persoană căreia nimeni nu-i acordă atenţie, trecem pe lângă ea fără să-i dăm importanţă. Singurul eveniment care pare a o aduce în “lumina reflectoarelor” este nimeni altul decât MOARTEA “luaţi pe sus de frică, de furie ori de disperare, oamenii păreau gata să comită cele mai de neînchipuit fapte”, “blândeţea este o invenţie a corpului…moartea este aceea care ne mângâie, ca să fim de acord cu sosirea ei.”.

            Cum vor reuşi Malin şi ceilalţi detectivi să soluţioneze cazul? “întotdeauna dorinţa este aceea care ucide”…

     Romanul lui Kallentoft este relatat la persoana I de un narrator-personaj (subiectiv), omniscient, omnipresent. Este urmărit firul anchetei desfăşurat în jurul lui Bengt Andersson. Acţiunea este una complexă, iar cititorul este introdus într-o altă realitate, a tenebrelor. Vântul năprasnic al iernii, felul în care autorul se joacă cu ceea ce simte victima, cu natura şi fenomenele sale, declaraţiile persoanelor ţin locul sării şi piperului în operă. Verbele folosite animă volumul. Ne este descris caracterul lui Malin, în mod indirect “Malin era în acelaşi timp colerică, amabilă, egocentrică şi politicoasă”. Nu lipsesc descrierile spaţiului “în aerul îngheţat care îngreunează respiraţia, dincolo de crengile îngheţate ale mestecenilor, zăreşte gura întunecată a tunelului pentru pietoni…vilă renovată, construită în anii cincizeci”. Ceea ce m-a impresionat şi speriat în egală măsură e faptul că Bengt e personaj, că acela  lipsit de viaţă prezintă fapte din trecut, conştientizează ce a devenit şi doreşte ca cineva să ridice mâna şi să spună: “Ştiu vinovatul”. Unele defecte se prezintă sub forma acestei înlănţuiri de idei şi întâmplări care ameţesc lectorul.

   Cine să fie, cine să fie ucigaşul şi de ce l-a ales tocmai pe Bengt ca “mascotă” “toţi oamenii aceştia care privesc lumea prin crăpătura uşii…De ce s-or fi temând?”.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Nota mea: 7,5/10 stilouri

Autor: Crina Stanciu

Imaginaţi-vă că Dumnezeu şi Lucifer îşi lansează o ultimă provocare, pentru a pune capăt eternei lor rivalităţi

Şapte zile pentru o eternitate,de Marc Levy

Editura: Trei

Număr pagini: 248

Titlul original: Sept jours pour une éternité

Traducere de: Marie-Jeanne Vasiloiu

    Imaginaţi-vă că Dumnezeu şi Lucifer îşi lansează o ultimă provocare, pentru a pune capăt eternei lor rivalităţi: îşi trimite fiecare câte un agent pe pământ. Lucas şi Zofia au la dispoziţie şapte zile pentru a-şi îndeplini „misiunea” încredinţată de prea-puternicii lor „şefi” şi a triumfa unul asupra celuilalt. Până la urmă, cine credeţi că va guverna lumea: Binele sau Răul?
Legându-se printr-un pariu atât de absurd, Dumnezeu şi Lucifer au prevăzut totul în cele mai mici detalii, mai puţin faptul că destoinicii lor agenţi ar putea să … se îndrăgostească unul de celălalt.
Ca şi în celelalte romane ale sale, Marc Levy ne pune în faţa incredibilului, căruia îi dă farmec şi îi conferă poveste, înscriindu-l într-un univers de umor, tandreţe şi situaţii inedite.

Marc Levy este unul dintre cei mai populari scriitori din ultimii ani. Cariera sa demarează într-un mod absolut surprinzător la vârsta de 39 de ani, când îşi publică în Franţa prima carte, Şi dacă e adevărat… (Editura Trei, 2004), roman care avea să se vândă în întreaga lume în peste 10 milioane de exemplare şi care a fost ecranizat de Steven Spielberg (2005).
De acelaşi autor, Editura Trei a mai publicat până acum şi romanele: În altă viaţă, Te voi revedea, Unde eşti, Prietenii mei, iubirile mele, Copiii libertăţii, Prima zi, Prima noapte, Hoţul de umbre.

Sursa: Editura Trei

Primul volum din seria Frații Maddox

Dulcea uitare, de Jamie McGuire-Primul volum din seria Frații Maddox

Editura: Trei

Număr pagini: 352

Titlul original: Beautiful Oblivion

Traducere de: Oana Duşmănescu

Anul apariţiei: 2016

Primul volum din seria Frații Maddox
De la autoarea bestsellerurilor Fericirea mea ești tu și Fericirea începe azi

Cami are un iubit obsedat de muncă și care o cam neglijează. Deși Cami încearcă să facă să funcţioneze această relație la distanţă, se pare că nu e atât de ușor…
Brusc, în viața ei apare Trent Maddox, un fost coleg de liceu. Trent, cel cu brațele tatuate. Trent, după care toate fetele sunt topite.
Cami și-a jurat că nu va fi niciodată pe lista lui. Crede că n-o poate păcăli cu tertipurile sale.
Dar băiatul care fură inimi e hotărât s-o facă să se îndrăgostească nebunește de el…

„O lectură apetisantă de vară, perfectă pentru jocul de-a seducția.” – USA Today

Jamie McGuire scrie cu plăcere și lejeritate, iar fanii genului romance vor adora pur și simplu revărsarea de emoții pure. Povestea lui Cami și Trent e irezistibilă.” – Romantic Times

„Dar sunt sigură că dacă ai ști toată povestea, Trenton, ai fugi de lângă mine și nu te-ai mai uita înapoi.
Nu vreau toată povestea. Te vreau doar pe tine.”

Jamie McGuire a fost crescută de mama ei în Blackwell, unde a absolvit liceul în 1997. A urmat Northern Oklahoma College, University of Central Oklahoma și Autry Technology Center, pe care l-a absolvit cu o diplomă în radiologie. Jamie locuiește în Enid, Oklahoma, cu soțul său și cei trei copii ai lor.
Debutul ei literar l-a reprezentat Providence, o trilogie care îmbină tema dragostei cu fenomenele paranormale.
Printre cărțile de mare succes care au urmat se numără Beautiful Disaster (Fericirea începe azi, Editura Trei, 2013) și Walking Disaster (Fericirea mea ești tu, Editura Trei, 2013), cărți ce au devenit fenomene ale pieței de carte, înregistrând vânzări fabuloase.

Sursa: Editura Trei

"Caleidoscopul inimilor e combinatia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea." - Whitney G., autoarea seriei bestseller Reasonable Doubt

Caleidoscopul inimilor, de Claire Contreras

Editura:Trei

Titlul original: Kaleidoscope Hearts

Număr pagini: 368
Traducere de: George Russo
Anul apariţiei: 2016

     Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu. Am crezut că o să dăm amândoi totul uitării şi o să mergem mai departe.

Unul dintre noi a reuşit.

Unul dintre noi a plecat.

Acum s-a întors, privindu-mă ca şi când ar vrea să mă devoreze. Şi toate acele sentimente pe care le-am transformat în furie capătă acum un alt chip, unul care mă sperie.

Ultima dată mi-a frânt inima.

De data asta o să mi-o facă bucăţi.

   “Caleidoscopul inimilor e combinatia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea.” – Whitney G., autoarea seriei bestseller Reasonable Doubt

“O frumoasă poveste despre pierdere, iubire şi despre cum să-ţi asculţi inima chiar şi când e frântă.” – Corinne Michaels, autoarea seriei de succes Belonging

“Chimia dintre Oliver şi Estelle e magnetică! Recomand cu multă căldură această carte fantastică!” – Melissa Brown

Claire Contreras e o autoare cu vânzări record, potrivit publicaţiilor New York Times şi USA Today.

Are doi copii, trei câini şi a supravieţuit luptei împotriva cancerului de sân. Îi place să scrie orice, de la poveşti pentru copii, la cărţi cu tentă erotică, dar cel mai mult îi place să scrie poveşti de dragoste contemporane. Atunci când nu scrie, citeşte şi visează la locuri pe care îşi doreşte să le viziteze.

Sursa: Editura Trei

«Jurnalul unei femei adultere constituie o reuşită literară, în mod evident mult mai mult decât o lectură adresată celor care suferă de infidelitate conjugală.» Lire

Jurnalul unei femei adultere,de  Curt Leviant

Titlul original: Diary of an Adulterous Woman

Traducere: Daniela Ştefănescu

Număr pagini: 712

Categoria : Eroscop

«… O carte scrisă cu delicateţe, emoţie şi măiestrie.» Saul Bellow

         Doi prieteni se întâlnesc cu ocazia reuniunii organizate de şcoala evreiască pe care au absolvit-o cu ani în urmă. Atât Guido, fotograf, cât şi Charlie, psiholog de meserie, au în jur de 40 de ani şi sunt atraşi de o aceeaşi femeie, căsătorită, care se numeşte Aviva şi este profesoară de violoncel. Charlie începe o terapie cu Aviva, fără să ştie că aceasta este iubita lui Guido. Nici Aviva, pe de altă parte, nu cunoaşte legătura dintre cei doi bărbaţi.
O amplă poveste despre iubire şi plăcere relatată din triplul punct de vedere al acestor personaje. Evident, pe parcursul ei apar complicaţii, iar cei trei protagonişti se confruntă rând pe rând cu gelozia, dorinţa de libertate şi dificultatea de a păstra un secret. De unde şi tenta de seriozitate, seducţie, dar şi umor negru a romanului.
Este o carte inedită, textul fiind însoţit de un glosar explicativ care oferă detalii picante despre poveste, surprize şi glume. Întâmpinate cu entuziasm de critici ca fiind «minunate şi încântătoare», «desăvârşite şi hipnotice», cărţile lui Leviant îl certifică pe acesta drept unul dintre romancierii cei mai talentaţi de astăzi.
Jurnalul unei femei adultere a fost nominalizat de redacţia Lire în lista celor mai bune romane din 2008.

«Un stil original, o imaginaţie debordantă, dinamism şi idei provocatoare: cel mai recent roman al lui Curt Leviant, asemenea celorlalte cărţi ale lui, e o adevărată încântare pentru cititorul receptiv la emoţie.» Elie Wiesel

    «Un roman magic, încântător… Te intrigă, e plin de senzualitate… O scriitură desăvârşită.» New York Times Book Review

«Jurnalul unei femei adultere constituie o reuşită literară, în mod evident mult mai mult decât o lectură adresată celor care suferă de infidelitate conjugală.» Lire

«Cartea este opera unui moralist, care însă evită să ne sufoce cu precepte morale. Ea jonglează cu remarci spirituale şi pline de umor, dezvă- luind ceasornicăria intimă a dorinţei.» L’Express

«O poveste care te hipnotizează, plină de poezie şi strălucit ţesută.» Publishers Weekly

     Curt Leviant este profesor specialist în studii ebraice la Rutgers University, New Jersey şi este traducător de idiş. A primit numeroase premii şi distincţii literare pentru romanele sale: The Yemenite Girl; Passion in the Desert; The Man Who Thought He Was Messiah; Partita in Venice; Diary of an Adulterous Woman.

Sursa: Editura Trei

A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.

Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea de Agnes Martin Lugand

Autor: Agnes Martin Lugand 

Număr. de pagini: 176

 

Titlul original: Les gens heureux lisent et boivent du café
Limba originală: franceză
Traducere de: Carmen Otilia Spînu
Anul apariţiei: 2016

Editura: Trei

                      A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.

       Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.
O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.

      Această poveste despre împăcarea cu sine conține dialoguri convingătoare și e spusă într-un stil simplu, nepretențios, având chiar și accente de umor.
Le Parisien

    Profund și emoționant, romanul lui Agnès Martin-Lugand sondeazã cu luciditate cea mai cumplită tragedie din viața unui om. O carte care te marchează.
Susan Wiggs

      „În întuneric, am mers pe urmele lor, în încăperea în care ne reuneam. Colin venea spre mine, eu îi desfăceam cravata, el mă săruta, Clara ne despărțea, cinam, Colin o culca pe fiica noastră, după care rămâneam amândoi, cu siguranța de a o ști pe Clara la căldură în patul ei, cu degetul mare în gură.
Am realizat că apartamentul nostru nu mai exista, îmi dorisem să rămân acolo ca să păstrez totul neatins, dar greșisem. Nu mai erau dosare, zgomotul cheii în ușă, alergături pe parchet. Nu aveam să mai revin niciodată aici.“

       După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Odată ce romanul său a apărut în catalogul Michel Lafon și s-a vândut numai în Franța în peste 300 000 de exemplare, a fost asigurată și traducerea lui în mai multe limbi europene, printre care spaniolă, italiană, poloneză și turcă. Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de producătorul american Harvey Weinstein. Continuarea romanului, Viața e ușoară, nu-ți face griji, este în curs de apariție la Editura Trei.

Sursa; Editura Trei

by -
18

De când se ştie, Alice îl visează pe Max un băiat pe care nu l-a întâlnit niciodată. Max e băiatul viselor ei până în dimineaţa în care îl descoperă stându-i alături la ora, cât se poate de viu. Dar el habar nu are cine e Alice...sau...

Arta visării de Keating Lucy

Titlul original: Dreamology
Traducerea: Ana Dragomirescu
Editura: Trei

      Lucy Keating locuieşte în Venice, California. A crescut în Boston, Massachusetts, a urmat Williams College din Berkshire şi, în adâncul inimii, a rămas o locuitoare a regiuni New England. Pe lângă scris, marile sale iubiri sunt muzica şi câinele ei, Ernie, care are propria pagină pe Instagram. De când se ştie, Lucy are vise intense şi foarte vii, ba chiar şi-a aranjat mobila în vis, aşa că această carte nu este o surpriză. Surpriză a fost când am început să citesc, şi nu am putut lasă cartea din mână.

     De când se ştie, Alice îl visează pe Max un băiat pe care nu l-a întâlnit niciodată.
     Împreună au călătorit prin toată lumea, au călărit pe elefanţi roz, s-au bătut cu biscuiţii în Muzeul Metropolitan de Artă şi s-au îndrăgostit nebuneşte, iremediabil, unul de celălalt. Max e băiatul viselor ei până în dimineaţa în care îl descoperă stându-i alături la oră, cât se poate de viu.
     Dar el habar nu are cine e Alice…sau...

      Ei…. cu asemenea descriere, nu puteam să nu fiu curioasă la maxim. Un băiat al visurilor, călătorii pe elefanţi, ei…cine ar rezista să nu se întrebe-oare ce urmează? Despre ce este vorba?

   ,,Indiferent ce sentimente aş avea faţă de Max, rămâne o problemă. Noaptea petrecută în Muzeul Metropolitan a fost un vis. De când mă ştiu, fiecare noapte petrecută cu Max a fost un vis. Pentru că Max e băiatul viselor mele…şi doar al viselor mele.
    Pentru că el nu există în realitate.”

     Aici am rămas confuză: există sau nu Max? Ce este vis, ce este realitate? Încerc să descopăr:
    ,,În mod evident, sunt perfect conştientă că par sută la sută ţăcănită când spun că m-am îndrăgostit de un om pe care nu l-am întâlnit niciodată, care nici măcar nu există. Dar din moment ce nu ştiu când nu l-am visat pe Max, mi-e greu să fac diferenţa. Locurile se schimbă, la fel şi poveştile, însă Max rămâne acelaşi, întâmpinându-mă în fiecare vis cu zâmbetul lui poznaş şi inima lui mare. El e sufletul meu pereche.”

     Până acum tot nu ştiu nimic concludent. Ştiu că Alice se mută cu tatăl său, un neurochirurg foarte bun, de la New York în Boston, în casa mare a bunici din partea mamei. Unde îi este mama? Se pare că i-a părăsit când era mai mică, în favoarea cercetării animalelor din Madacascar. Atunci au început coşmarurile, iar vizita la psihiatru i-a adus vise frumoase, vise cu Max.

      Acum, o urmărim pe Alice la noua şcoală. Aici are parte de o întâlnire cu Oliver, se pare că un băiat cam agitat, cu probleme, dar care o înţelege pe Alice, astfel că îi prezintă şcoală şi noua clasă.
    ,,Complect paralizată, cu excepţia inimii care îmi bubuie sub coaste.
    Pentru că în uşa clasei, uitându-se direct la mine, stă Max.
    Max al meu.
    Max cel din visele mele.
    Max al meu care nu există în realitate.
    Până la urmă ai luat-o razna, îmi spun. Ai înebunit şi ţi-l imaginezi. Dar tocmai în clipa aceea, cineva dă buzna pe uşă, lovindu-se de umărul lui Max şi împrăştiindu-i cărţile pe podea. Mă aplec să-l ajut să le culeagă, dar el le înşfacă repede, evitându-mi privirea, şi se duce să-şi găsească un loc.”

    Ce se întâmplă? Se pare că Max al meu, nu e al meu? Nu mă cunoaşte, ba mai mult are o prietenă frumoasă-Celeste.
    ,,Max a avut mereu grijă de mine. El m-a pus întotdeauna pe primul plan. Anul trecut am tot visat că suntem în Thailanda, călărind elefanţi, plutind în bărci cu coadă lungă pe valuri albastre şi limpezi precum cristalul, admirând apusurile de pe plajă. Totul este perfect, frumos şi lipsit de griji, mai puţin atunci când venea vremea să mâncăm. Max gusta totul în locul meu, încercând să descopere orice urme de alune, pentru că am o alergie la ele pe care o tratez cu nepăsare chiar şi atunci când sunt trează. De fiecare dată oftam teatral, dar, în adâncul sufletului, mă făcea să mă simt iubită şi în siguranţă. Însă acum mă simt groaznic. Zilnic îl văd tratându-mă de parcă nici n-aş există. Îl văd cu alcineva, de parcă nici nu aş fii existat vreodată.”

      Se pare că tocmai această alergie la alune a lui Alice, îl va da de gol pe Max. Unul dintre profesori le-a preparat fursecuri cu alune, iar Max o împiedică să mănânce. De aici în colo, asistăm la o recunoaştere forţată din partea lui Max. Se pare că el nu are nici o plăcere să recunoască visele. El are o prietenă, sunt împreună de mult timp, Alice este doar fata din visele lui, care se par că sunt identice la amândoi.

      Ce se întâmplă? Cei doi vor încerca să afle prin intermediul doctorului Patermann, de la CDV, ce se întâmplă cu ei. Se pare că şi în realitate, se interpun elemente din vis, mai grav, doctorul le-a explicat, că s-ar putea să piardă contactul cu realitatea.

      Despre întâlnirile celor doi află Celeste, află şi Oliver. Max o va rupe cu Celeste, dar nu va fi nici cu Alice. Aceasta îl consideră dragostea ei din vise, dar în realitate cum decurg treburile? Oliver se lasă cu inima frântă, noroc cu Sophie, prietena Alicei, care vine în vizită în Boston, şi care îl alină.

     Vinovată pentru visele identice, se pare că ar fii Margret Yang, o fostă cercetătoare de la centru pentru studierea viselor. Poate că aceasta ar putea să îi salveze pe cei doi, sau poate nu?

    Ce se va întâmplă cu Alice şi Max? Dacă nu se vor mai visa cum va decurge relaţia în realitate? Vor avea vreo şansă?

      Pe lângă povestea lor, o avem şi pe cea a lui Oliver şi Sophie, şi a lui Margaret şi tatăl lui Alice.
     Întotdeauna am încercat să compar o carte cu alta. Mi-am întrebat prietenele ce gen de carte este, cu care se aseamăna. De data aceasta vreau să spun că Arta visării se aseamănă în privinţa poveştii drăguţe cu Magia lucrurilor simple-Estelle Laure.
        Nota mea pentru carte este 10.

Autor: Nicol

Care sunt armele unei femei? Sacrificiul de sine, iubirea și iertarea.

                      Trei femei puternice de Marie Ndiaye

Titlul original: Troix femmes puissantes

Traducere de: Cecilia Ştefănescu

Editura: Trei

Număr pagini: 288

Anul apariţiei: 2016

PREMIUL GONCOURT 2009

       “Trei femei puternice este creaţia desăvârşită a unei scriitoare care nu se teme să exploreze limitele suferinţei umane.” – The New York Times

Care sunt armele unei femei?
Sacrificiul de sine, iubirea și iertarea.
   

      Într-o lume dominată de bărbați, trei femei se folosesc de aceste arme pentru a și croi propriul drum: Norah, o avocată născută în Franța, chemată de tatăl său acum bătrân și neputincios ca să-l scoată din închisoare pe fiul lui; Fanta, care lasă în urmă o viață modestă, dar împlinită, de profesoară în Dakar pentru a-l urma pe soțul ei în Franța, unde disperarea și eșecurile acestuia otrăvesc totul; și Khady, o văduvă săracă, alungată de familia soțului ei și supusă celor mai mari umilințe, dar care nu vrea să și piardă demnitatea de ființă umană.
    De la Marie NDiaye, prima femeie de culoare recompensată cu Premiul Goncourt, un roman splendid și sfâșietor totodată despre greutățile cu care se confruntă imigranții africani în Franța.

    “Între Africa și Franța, eroinele lui Marie NDiaye, cu puteri magice, damnate de istorie, își iau desti¬nul în propriile mâini și, cu forța pe care le o dă libertatea greu câștigată, sunt gata să înfrunte până și moartea.” – Le Figaro

    “Romanul lui Marie NDiaye răspândește o vrajă hipnotică.” – The Independent

     “Cele trei personaje feminine au conștiința puternică a pro¬priei valori, în timp ce luptele lor psihologice au o rezonanță aproape mitică.” – The Guardian

       Marie NDiaye, născută în 1967, este o romancieră și dramaturgă franceză. Tatăl ei, care era senegalez, s a întors în Africa, iar Marie NDiaye a fost cres-cută de mama sa.
A început să scrie la 12 ani. Primul său roman, Quant au Riche Avenir, a fost publicat când Marie NDiaye avea 18 ani. Rosie Carpe (2001) a câștigat Premiul Fémina, iar Papa Doit Manger, o piesă de teatru, a fost a doua piesă de teatru scrisă de o femeie care a fost inclusă în repertoriul Comediei Franceze.

     “Frumusețea stilului, bogăția imaginației, măiestria cu care povestește – toate acestea fac din Marie NDiaye unul dintre numele cele mai importante din litera¬tura franceză. Proza ei dezvăluie lumea misterioasă a gândurilor noastre cele mai intime.” – Le Monde

        Sursa: Editura Trei

by -
15

“Mi-e frică de când mă știu. Mi-e frică de tot și de toate și mi-e frică să recunosc asta în gura mare. Dacă aș face-o, ar însemna că e adevărat. Și ar mai însemna și că ea a învins. Am făcut cunoștință cu frica adevărată în ziua în care, pentru prima dată, tata a vrut să ne bată

Măștile fricii de Camelia Cavadia

Titlu: “Măștile fricii”
Autor: Camelia Cavadia
Editura Trei
Număr pagini: 233
Nota mea: 10+

     DESCRIERE OFICIALĂ: O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa).

     “Un roman frumos și trist, dur și sensibil deopotrivă, o mărturie impresionantă despre părinți și copii și frica teribilă care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioară, bucuria vieții, tot ce e mai frumos în oameni.” – Radu Găvan

    “Pe Camelia o cunosc de foarte multă vreme și am fost uimită să descopăr în cărțile sale o voce nouă, necunoscută mie. Matură și tranșantă în felul în care își creează personajele, ea le iubește apoi ca pe niște copii, cu toate defectele și durerile lor. Ema, David și Sofia sunt niște personaje tragice, într-o istorie cutremurătoare în familiaritatea ei. Abuzul, fizic și emoțional, suferit și perpetuat de personaje, este șocant prin perspectiva intimă din care e reflectat.
Și dacă e nevoie de un argument în plus pentru a citi Maștile fricii, iată-l: vă va face să vă reevaluați relația cu cei iubiți, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema în voi înșivă.” – Ada Roseti

       PĂREREA MEA: Nu știu dacă sau câți dintre cei ce citesc această recenzie mă urmăresc și pe pagina mea de aceea, vă voi reda aici și primele mele impresii, la cald, dar mai înainte de asta, să încep cu începutul.
    Sâmbătă mi-am (re)întâlnit o parte dintre colegii din marea și frumoasa echipă Literatură pe Tocuri. Nu știți ce-a fost sâmbătă?! Păi ce iubitori de literatură sunteți voi atunci?! :D Ei bine, mă refer la Bookfest 2016 și sunt convinsă că dacă n-ați fost, măcar ați văzut afișul/reclama pe undeva prin jurul vostru, dar… am vrut și eu să fac pe interesanta un pic. :D Cu această minunată ocazie, am cunoscut o mulțime de scriitori români, m-am reîntâlnit cu alții și am venit acăsică cu o mică pradă, să mă țină ocupată măcar vreo două săptămâni.

     Cam acesta a fost contextul în care am cunoscut-o și pe doamna Camelia Cavadia și m-am îmbogățit cu noul roman, “Măștile fricii” apărut la Editura Trei. Nu știam absolut nimic despre roman… Știam că mai apăruse romanul “Vina”, de aceeași scriitoare, citisem recenzia pe care a făcut-o una dintre colegele mele, mă încântase, dar încă nu ajunsesem să mi-l achiziționez. Însă… atunci când am citit coperta – spate a romanului și am constatat că personajul principal se numește Ema, am decis că TREBUIE ca eu să fiu cea care citește acest roman. Bineînțeles, mi-am luat și autograful de rigoare pentru care țin să-i mulțumesc încă o dată doamnei Camelia. O să țin cont de sfatul dumneavoastră!

      Aveam acasă o carte începută… pe telefon tocmai ce m-apucasem să răsfoiesc în acea dimineață, “Banda celor șase ciori” și totuși… ceva mă îndemna să pun pauză și să încep “Măștile fricii”. Așa că… n-am putut rezista tentației și pe drumul spre casă am deschis romanul. Și… surpriză! M-a prins atât de tare de mai-mai era să nu mai cobor la Ploiești; când m-am dezmeticit și am observat că oprise trenul în stație, mi-am luat ghiozdanul și am fugit nevoie mare prin vagon. Nu am reușit să-l termin în acea noapte, oboseala și-a spus cuvântul…
     Duminică, pe la miezul-nopții, postam pe pagina mea de facebook, mesajul de mai jos. Nu mai m-am putut abține. “Măștile fricii” este un roman pe care trebuie să-l “rumegi” bine înainte de a te apuca să-ți așterni pe foaie gândurile, dar știam că TREBUIE să împărtășesc câteva impresii pentru că altfel simțeam că explodez de atâtea sentimente contradictorii pe care le strânsesem în mine de-a lungul celor două sute și ceva de pagini.

      “Cărțile au fost întotdeauna locul în care evadam pentru a scăpa de realitatea din jurul meu… d’asta iubesc atât de mult să mă pierd în povești cu dragoni, îngeri, extratereștri, zâne, zombi și alte ființe mai mult sau mai puțin fantastice… sau chiar în romanele de dragoste, mai ales cele young-adult când faci primii pași în descoperirea iubirii, când ai o viață înainte să-ți îndrepți greșelile adolescenței…
    Dintotdeauna cele mai dificile cărţi au fost cele în care m-am regăsit… și mai ales, acelea în care am citit în abandon total fiecare pagină, sorbind amarul cuvintelor și refuzând să-mi recunosc măcar mie însămi adevărul ce-l resimțeam în adâncuri.
    “Măștile fricii” m-a înfiorat prin tragismul ei, prin durerea palpabilă și prin multele cuvinte și gânduri ale personajului Ema ce… cândva au trecut și prin mintea Emei cea reală – adică eu. Coincidență de nume. Și ce aș mai fi vrut să avem doar un nume în comun. Iar dacă Adam se întreabă la sfârșitul cărții… – “Tată, dacă suntem și noi așa…?!” – eu mă rog de pe acum să n-ajung niciodată așa.
    Să n-ajung să urăsc persoane ce n-ar trebui urâte niciodată… să n-ajung vreodată să spun “Bine că am scăpat.” Pentru că atunci voi ajunge să mă urăsc pe mine însămi.
     Iubesc… ador… cărțile ce mă fac să privesc atât de mult în adâncul meu și mă îndeamnă să fiu mai sinceră cu mine însămi și mai ales cu voi, cititorii mei! Dar pe cât de mult le iubesc… pe atât de mult le detest. E greu să-ți dai jos masca și să rămâi vulnerabil… mult prea greu…”

     “Măștile fricii” nu este un roman pentru cei slabi decât dacă vreți să vă întăriți. Nu este un roman pentru cei ce trăiesc într-o lume perfectă în care părinții sunt cu adevărat idolii lor în viață. Nu este un roman pentru cei care cred și speră să se îndrăgostească și să iubească pentru toată viața același bărbat, care cred în taina căsătoriei mai presus de orice.
    “Măștile fricii” este un roman ce te dezbracă, strat cu strat, până când ajunge la os, până când îți atinge durerea cu unghii ascuțite și poate continua să te rănească. Este un roman care-ți arată câte chipuri îmbracă frica oamenilor, câte lucruri sunt dispuși să facă oamenii pentru și din cauza fricii.
    Deși Ema este vocea poveștii și ea ne călăuzește pașii în lumea ei șocant de plină de emoții care mai de care mai diferite, le vom urmări și drumurile lui David și al Sofiei, frații ei mai mari.

     “Ziua cea mai fericită din viața mea a fost nu cea în care m-am măritat sau cele în care s-au născut copiii mei, ci aceea în care a murit tatăl meu. Știu, pare odios ce spun, însă e purul adevăr.”

     Cam așa începe romanul măștilor fricii. Sunt convinsă că oricât de tare ați fi, fraza de mai sus v-a înghețat inima, măcar pentru o secundă, iar cei care au trecut prin asta, care au simțit/gândit măcar o dată în viață același lucru, au răsuflat ușurați timp de vreun minut pentru că nu au fost singuri în lumea asta, că nu sunt niște monștri.
    Nu e “odios”, așa cum spune Ema, ci e realitate. Realitatea cu adevărul ei frumos. Iar atunci când dai pagina și afli că cei care gândeau așa aveau 13-16 ani, te întrebi cu ce le-a fost mânjită copilăria de nu mai aveau pic de regret pentru tatăl ce zăcea în coșciug sau compasiune pentru mama ce-l va plânge după ce va trece șocul provocat de eveniment, după ce va rămâne în singurătatea camerei.

     “Frate-meu, David, se uita din când în când la sicriu ca și când ar fi vrut să-l verifice, să se asigure că tata e tot acolo.”

      Dar nici după moartea tatălui, viața nu le-a fost ușoară și nu pentru că a-i crede că nemaifiind “stâlpul casei”, nu mai vin bani în casă, copiii nu mai sunt ținuți să învețe bine sau alte bazaconii din acestea. Nu. Ci pentru că chiar dacă monstrul dispare, coșmarul te prinde în gheare mult timp și te chinuie chiar și când ții ochii larg deschiși.
    Deși au rezultate deosebite la școală, niciunul dintre cei trei copii nu va avea un trai liniștit și fericit, fantomele trecutului bântuindu-i pentru tot restul vieții.

     “Victor e o victimă, iar eu sunt păianjenul care mușcă din el în fiecare zi. L-am prins între picioare și nici nu-i dau drumul, nici nu-l las să trăiască. Nu, nu mi-a greșit cu nimic niciodată. Doar eu i-am greșit lui. Și pentru asta, el are de plătit cu viața. Mă amăgesc cu gândul că a fost alegerea lui. Dar știu că doar eu sunt de vină.
       O relație eșuată, o căsnicie nefericită și lipsa copiilor sunt doar câteva dintre problemele pe care le vor înfrunta cei trei frați. Adaugă o mamă toxică, niște pastile ce provoacă dependență, regrete și multe întrebări de “ce-ar fi fost dacă” și vei obține rețeta unui nou succes semnat de Camelia Cavadia.

      “Adevărul nu e niciodată unul singur și nu e nici același pentru toată lumea. El se modifică în timp, se tulbură sau se clarifică în funcție de partea pe care o privești. Oricum ar fi, adevărul nu dispare niciodată, există în fiecare din noi, după cum există și în afara noastră. Numai curajoșii au puterea de a-l privi în ochi. Oricât de mare ar fi tentația de a-l cunoaște, întotdeauna va exista și frica provocată de aflarea lui.”

     Chiar dacă obișnuiesc să citesc romane “ușurele”, din când în când, îmi place să citesc cărți ce mă-ndeamnă la reflecție, ce mă storc de puteri și de bucăți din suflet. Cel de-al doilea roman al Cameliei Cavadia este un astfel de roman. Un roman pe care pe cât de mult îl iubesc, pe atât de mult îl voi detesta pentru că m-a pus față în față cu unele dintre cele mai mari temeri ale mele.

      “Mi-e frică de când mă știu. Mi-e frică de tot și de toate și mi-e frică să recunosc asta în gura mare. Dacă aș face-o, ar însemna că e adevărat. Și ar mai însemna și că ea a învins. Am făcut cunoștință cu frica adevărată în ziua în care, pentru prima dată, tata a vrut să ne bată. Mama s-a pus între el și noi și atunci tata a lovit-o. Eram mici, să fi avut vreo patru – cinci ani, când tata a intrat furios pe ușă. A dat cu piciorul îm jucăriile noastre lăsate peste tot prin casă și-a vrut să se repeadă asupra noastră. În loc să fugim, noi priveam cu gurile căscate la el.”

       Cunoaștem frica și învățăm că iubirea are multe fețe și ea, iar cea mai urâtă dintre ele este ura. Mulți spun că de la dragoste la ură e doar un pas… în unele cazuri îl faci mai ușor, în altele mai greu, depinde în ce sens se mișcă acul. Frica va aduce frații împreună și-i va uni în iubire pentru că se simt singuri pe lume, fără nicio persoană care să-i ocrotească în afară de ei înșiși. Oare lucru acesta le va afecta viziunea despre dragoste, despre cum trebuie să fie o viață fericită?!

       Descoperim relații frivole din dorința de a te simți aproape de altcineva, măcar cu trupul… și ne pierdem în marea sentimentelor atunci când crezi că totul intră pe făgașul normal ca la sfârșit, Adam – băiatul Emei – să-ți sfâșie sufletul prin întrebarea “-Tată, dacă suntem și noi la fel?!”.

    Recunosc: am plâns la ultimele pagini. Am plâns pentru viețile acelea ce nu-și găsesc împlinirea indiferent de câte îi va oferi Dumnezeu pentru a compensa alte greutăți. Am plâns pentru inimile acelea ce nu vor descoperi niciodată iubirea sau chiar de o vor întâlni, nu vor ști s-o recunoască, s-o prindă și s-o țină strâns cu ambele mâini. Am plâns pentru suflete slabe ce nu vor putea niciodată să-și descătușeze lacătele în care sunt prinse. Am plâns pentru toți acei copii ce cresc fără iubirea părinților și ajung să fie marcați pe viață. Am plâns pentru acei părinți ce nu vor descoperi niciodată sentimentele pure, salvatoare ale copiilor lor pentru că sunt prea prinși în coșmaruri. Am plâns pentru că frica pornește un cerc vicios din care, unele persoane nu se vor elibera niciodată. Am plâns pentru că nu vreau să fiu una dintre aceste persoane.
    Recomand cu drag “Măștile fricii” tuturor celor curajoși… celor cărora nu le e teamă să privească dincolo de machiaje și cartoane!

Cartea Măştile fricii este oferită pentru recenzie de autoarea Camelia Cavadia.

Autor: EmM  

Banda celor șase ciori de Leigh Bardugo

Titlul original: Six of Crows

Limba originală: engleză
Nr. de pagini: 592
Traducere de: Laurențiu Dulman
Anul apariţiei: 2016

De la autoarea celebrei Trilogii Grisha

#1 New York Times Bestseller
#1 USA Today Bestseller

Șase proscriși periculoși

O misiune imposibilă

Ketterdam: un centru înfloritor al comerţului internaţional, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul – şi nimeni nu o ştie mai bine decât Kaz Brekker, un hoţ de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…

Așa că iată care este banda lui:

Un condamnat însetat de răzbunare.

Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.

Un fugar cu un trecut privilegiat.

O spioană poreclită Fantoma.

O Sfâşie-Inimi care îşi foloseşte puterea ca să supravieţuiască într-un cartier rău famat.

Un hoţ cu darul evadărilor imposibile.

Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei.

Banda celor șase ciori conține toate elementele pentru a-i captiva pe cititori: un lider viclean care are un plan pentru fiecare ocazie, situații-limită, o echipă războinică de proscriși pricepuți, o intrigă complicată și, pe alocuri, o tensiune insuportabilă.” Publishers Weekly

„Se citește pe nerăsuflate: o poveste despre o bandă multi-etnică formată din inadaptați foarte diferiți, dar care împreună alcătuiesc o familie.” Kirkus Reviews

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic.
De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut volumele Trilogiei Grisha: Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor și Regatul Luminilor.

„Imaginând ceea ce ar fi putut fi niște personaje tipice pentru adult fiction – singuraticul, rebelul, marginalul, uneltitorul – Leigh Bardugo a creat eroi convingători și dinamici. Ce provocare să se întoarcă la lumea pe care a construit-o în Trilogia Grisha!” School Library Journal

Editura Trei

Pervertirea de S . L . Jennings

Titlul original: Taint
Traducere din engleză: Cristina Buzoianu
Anul apariţiei: 2016

Educație sexuală pentru neveste
ÎN CLIPA ASTA, PROBABIL VĂ ÎNTREBAȚI DOUĂ LUCRURI:
Cine sunt eu? Și ce naiba căutați voi aici?
Să începem cu întrebarea cea mai simplă:
SUNTEȚI AICI, DOAMNELOR, PENTRU CĂ HABAR N-AVEȚI SĂ V-O TRAGEȚI.
Și cine sunt eu?
Sunt Justin Drake. Și transform nevestele în târfe.
IAR ACUM… CU CINE ÎNCEPEM?
Un bestseller New York Times plin de senzualitate, care dă frâu liber oricăror scenarii erotice și împinge limitele plăcerii dincolo de orice imaginație.
Aflați povestea seducătoare și provocatoare a unui bărbat care le învață pe femei tot ce trebuie să știe ca să-și facă partenerii fericiți în pat… și în același timp să-și împlinească fanteziile cele mai îndrăznețe.

Editura Trei

Editura Trei la Bookfest 2016!

Grupul Editorial Trei vă aşteaptă cu noutăţi editoriale, lansări de carte și surprize pentru cititori, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2016, care va avea loc în perioada 1 – 5 iunie la Romexpo.
Cărţile editurilor Trei, Pandora M şi Lifestyle Publishing vor avea reduceri de până la 50%. De asemenea, 
peste 100 de titluri vor avea preţ promoţional 10 lei.
Ne găsiţi în pavilionul C1, standurile A14 și A04.

Avem foarte multe recomandări pentru lecturile estivale. Carieră malefică, de Robert Galbraith (aka J.K. Rowling) este o apariţie foarte aşteptată, la fel ca şi Cartea clanului din Baltimore, de Joel Dicker, Convinge-mă! — un nou thriller de Lee Child şi Cotloane întunecate, de Ruth Rendell. 
Dintre delicatesele literare vă recomandăm trei volume excepţionale. În Împărăţia cerurilor, Emmanuel Carrère îşi imaginează începuturile creştinismului şi urmăreşte parcursul şi învăţăturile apostolilor Luca şi Pavel. Al doilea volum al tetralogiei napolitane a Elenei Ferrante, Povestea noului nume, continuă istoria celor două prietene-adversare, Lila şi Elena. Iar în Povestea cea bună, laureatul Nobel pentru literatură J.M. Coetzee dialoghează cu psihoterapeuta Arabella Kurtz despre nevoia umană de a imagina poveşti.

Pentru cei pasionaţi de psihologie vom avea, la standul Trei, volumul Află adevărul, continuarea bestsellerului Spy the lie, în care foşti agenţi CIA ne învaţă cum să convingem pe oricine să facă mărturisiri complete. Seria de Psihologie Practică pentru Părinţi este completată de volumul Mamă, sunt tachinat! Cum să-ţi ajuţi copilul să facă faţă vieţii sociale, care face o pereche grozavă cu Ghidul de supravieţuire pentru adolescenţi, scris chiar de o adolescentă.

Editura Trei la Bookfest 2016-1

Cărți spectaculoase și surprize pentru cei mici

Colecţia PanDA de la Pandora M este o companie ideală pentru vacanţa micilor cititori. Elefantul Elmer, ursul Pom Pom, pisoiul Max, Mica Prinţesă, Jack şi celebra pisică MOG îi vor încânta pe copiii între 3 şi 7 ani cu năzdrăvăniile lor. Cititorii un pic mai mari se vor delecta cu aventurile micului geniu inventator Frank Einstein,  vor putea descoperi secretele cosmosului în Profesorul Astro Cat şi frontierele Universului şi vor afla răspunsuri la întrebările lor despre lume din Filosofia pentru copii, bestseller absolut în toate ţările în care a apărut.

Această ediţie a Bookfest coincide cu sărbătoarea de 1 Iunie, aşa că multe dintre evenimente vor fi dedicate copiilor şi adolescenţilor, sub umbrela Bookfest Junior. Pandora M îi aşteaptă pe micii cititori cu ateliere creative şi o tombolă având ca premii ursuleţi panda şi pisicuţe MOG din pluş, cărţi, jucării, obiecte-surpriză, vouchere pentru cursuri educaţionale şi invitaţii la piese puse în scenă de actorii Teatrului Ion Creangă. 

Lansările de carte ale Grupului Editorial Trei
La această ediţie Bookfest, Israel este ţara invitată, iar Dror Mishani, autorul romanului Dispariţia, publicat de Editura Trei, se va întâlni cu cititoriii săi la târgul de carte. Dror Mishani vă aşteaptă sâmbătă, 4 mai, la ora 17.00, la standul Israelului din Pavilionul C4. 

Tot sâmbătă, 4 iunie, dar de la ora 11.00, lansăm la Scena Arena din Pavilionul C1 volumul 2 din BOOKĂTĂRIA DE TEXTE ŞI IMAGINI. Povestiri scrise, desenate, condimentate, sărate şi dulci pentru toate vârstele…coordonată de Stela Lie & Florin Bican. Cartea este publicată de Pandora M în parteneriat cu Faber Studio şi Clubul Ilustratorilor.

Duminică, de la ora 15.00, Chris Simion se întâlnește cu cititorii săi la Scena Arena din Pavilionul C1, pentru lansarea volumului În fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine

Pentru detalii despre toate noutăţile editoriale cu care Grupul Editorial Trei îşi aşteaptă cititorii la cea de-a XI-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte Bookfest puteți consulta cataloagele de mai jos.
 
CATALOG BOOKFEST/ LITERATURĂ
CATALOG BOOKFEST/ PSIHOLOGIE
CATALOG BOOKFEST/ CĂRȚI PENTRU COPII

by -
21

Viermele de mătase de Robert Galbraith 

Titlul original: The Silkworm
Traducere: Ciprian Şiulea
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2014
Nr. de pagini: 640
Gen: Thriller, Mystery
Seria Cormoran Strike: 1. Chemarea cucului – The Cuckoo’s calling (2013); 2. Viermele de mătase – The Silkworm (2014); 3. Career of Evil (2015)

Când scriitorul Owen Quine dispare, soţia lui apelează la detectivul particular Cormoran Strike. La început, femeia crede că soţul ei a plecat pentru că a vrut pur şi simplu să fie singur câteva zile – aşa cum a mai făcut înainte – şi îi cere lui Strike să-l găsească şi să-l aducă acasă.
Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi – aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine.
Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce…

Oferind o poveste ce se citeşte pe nerăsuflate, cu răsturnări de situaţie la tot pasul, Viermele de mătase este al doilea roman din mult apreciata serie care îi are drept protagonişti pe detectivul Cormoran Strike şi pe tânăra şi curajoasa lui asistentă, Robin Ellacott.
O poveste despre ranchiună şi crimă într-o lume literară toxică. Pur şi simplu, nu te poţi opri din citit.” – Sunday Times
Viermele de mătase este un roman captivant în care personajele memorabile nu sunt ucigaşul sau victima, ci detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului şi asistenta sa.” – New York Times
Condimentat cu un umor subtil şi replici savuroase, Viermele de mătase e o lectură extrem de agreabilă.” – The Times

Deși citesc orice gen literar, întotdeauna revin la prima iubire, romanul polițist. Iar atunci când am aflat că Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling, autoarea care l-a creat pe Harry Potter, curiozitatea m-a îndemnat să citesc “Chemarea cucului”, primul volum din seria Cormoran Strike. Mi-a plăcut povestea, dar nu a reușit să mă impresioneze. Însă nu același lucru pot spune despre volumul al doilea.

Viermele de mătase” este un roman mult mai complex și complicat, având în vedere că avem de-a face un caz încâlcit, cu numeroși suspecți, o anchetă cu multe ramificații care ne dezvăluie de ce fapte abominabile este capabil omul. Mi-a plăcut și faptul că are un stil mai alert, numeroase scene de acțiune, iar personajele mi s-au părut mai consistente. Cât despre Cormoran Strike și Robin Ellacott (protagoniștii seriei), trebuie să vă destăinui faptul că mă trezeam adesea mai interesată de viața lor particulară, interacțiunea cu membrii familiei, decât de intriga polițistă. Ce să fac dacă am ajuns să-i îndrăgesc atât de mult?

Cormoran Strike (36 ani), personajul principal al romanului, este un detectiv particular a cărui viață a fost până de curând un dezastru. Este fiul nelegitim al unui star rock, mama i-a murit din cauza unei supradoze. A luptat în Irak și Afganistan, iar în urma unui accident teribil, a rămas fără partea inferioară a piciorului drept. Nici viața lui amoroasă nu a fost prea roză alături de Charlotte, iubita lui cea volatilă, capricioasă și mitomană. În urmă cu opt luni, el a pus capăt relației lor intermitente de 16 ani (aceasta se întorcea iar și iar la Strike, înfruntând opoziția familiei ei și dezgustul abia mascat al prietenilor, dar de fiecare dată aveau loc certuri, scene, acuzații de infidelitate), iar ea s-a logodit aproape imediat cu fostul ei prieten de la care o câștigase Strike cu atât de mulți ani în urmă, la Oxford. De atunci încoace, viața amoroasă a lui Strike a fost în mod intenționat aridă. Munca de detectiv particular îi ocupă practic toată existența și rezistă cu succes avansurilor subtile sau făţişe ale femeilor. Cu mici excepții. Foarte rar mai are parte de câte o scurtă aventură.  

viermele de mataseÎnsă el nu reuşeşte să se păzească împotriva unor sentimente afectuoase faţă de Robin, asistenta sa, care îi rămăsese alături când ajunsese pe fundul prăpastiei şi îl ajutase să-şi schimbe soarta. Din păcate ea este logodită cu Matthew, un contabil egoist și nesuferit (firește că Robin este mult prea orbită de dragoste ca să-i vadă defectele) care nu este deloc încântat că aceasta lucrează pentru un detectiv particular falit. La rândul său, Strike era recunoscător pentru simpla existenţă a logodnicului şi pentru inelul care străluceşte pe degetul  lui Robin. Impuneau o barieră utilă între el şi fata care altfel ar fi putut să-i tulbure echilibrul.

Strike vedea logodna ei ca pe un mijloc prin care un curent slab şi insistent este blocat, unul care, dacă i s-ar fi permis să curgă neînfrânat, ar fi putut începe să-i tulbure serios confortul. Strike se considera în perioada de refacere după o relaţie lungă şi turbulentă care luase sfârşit prin minciuni, aşa cum şi începuse de fapt. Nu avea nici o dorinţă de a-şi modifica statutul de burlac, pe care îl găsea confortabil şi convenabil şi evitase cu succes timp de luni de zile orice alte complicaţii emoţionale, în ciuda tentativelor surorii lui, Lucy, de a-l cupla cu femei care păreau reziduurile disperate ale unui site de matrimoniale.”

Cu doar opt luni în urmă, Strike avusese un singur client, afacerea lui era muribundă şi perspectivele lui disperate. Apoi demonstrase, spre satisfacţia Procuraturii Regale, că o tânărăcelebră nu se sinucisese, ci murise pentru că fusese împinsă de la balcon (toată povestea o aflaţi in Chemarea cucului). Publicitatea care urmase îi adusese un val de clienţi şi timp de câteva săptămâni, fusese cel mai cunoscut detectiv privat din metropolă.

De această dată, Strike este abordat de către Leonora Quine, soția lui Qwen Quine, un scriitor care are  obiceiul să dispară uneori atunci când simte nevoia să fie singur. Însă femeia este îngrijorată pentru că Qwen este dispărut de mai bine de zece zile, iar ultima dată l-a văzut foarte supărat. Femeia bănuie unde se află (într-un loc numit refugiul scriitorilor), dar editorul și agenta bărbatului nu vor să-i divulge adresa. În afară de asta, de când a plecat el, s-au întâmplat lucruri ciudate. Cineva i-a pus excremente în cutia poștală, s-a trezit la ușă cu o femeie care a rugat-o pe Leonora să-i transmită soțului ei că “Angela a murit” şi o altă femeie o tot urmărește pe stradă. Așa că Strike este angajat să-l găsească și să-l aducă acasă. 

De la editorul Christian Fisher află că Owen nu ar avea cum să fie la refugiul scriitorilor pentru că una dintre femeile care conduc refugiul nu-l suportă pentru că ar fi scris o recenzie mizerabilă  la primul ei roman. Însă el bănuie că supărarea și mai apoi dispariția lui Owen s-ar datora  faptului că nimeni nu vrea să-i publice ultimul său manuscris, “Bombyx Mori” (numele latin al viermelui de mătase).

Editorul ar fi primit un exemplar din Bombyx Mori de la agenta lui Owen, Elizabeth Tassel, dar evident că femeia nu a citit cu atenție ce scria în el, pentru că la două ore după ce a sosit manuscrisul, acesta a primit un mesaj foarte panicat pe mobil: ”Chris, s-a produs o greșeală, ți-am trimis alt manuscris. Te rog nu-l citi, trimite-mi-l imediat înapoi dacă poţi”. Curios de fel, Chris se apucă să-l citească și așa își dă seama că romanul nu doar că aborda subiecte precum sadomasochism, necrofilie, canibalism, dar și portretiza într-un mod grotesc mai multe persoane reale din viața scriitorului.

De la agenta Liz Tassel, Strike află că s-a trimis două copii, una către Jerry Waldegrave, editorul lui Owen de la Roper Chard și cealaltă, lui Chris Fisher de la editura Crossfire. Abia când a descoperit ce se află în manuscris, a luat decizia să-l concedieze pe Owen. A mai recunoscut că ultima dată s-au văzut într-un restaurant. Au țipat unul la altul și într-un final, bărbatul s-a ridicat de la masă și a plecat în grabă. Însă bomba o aruncă la final: Owen avea o amantă! Relația cu Katherine Kent, o scriitoare de romane erotice fantasy dura de mai bine de un an. 

Cu ajutorul unei fete care lucrează pentru editura Roper Chard, Strike reușește să pună mâna pe copia manuscrisului. Citindu-l își dă seama că “Bombyx Mori” este produsul unei minți bolnave. În el, Owen apare ca fiind Bombyx, un autor neapreciat care este abuzat de o serie de ființe grotești, iar la final ajunge să fie mâncat la propriu de aceștia. În roman, soția sa Leonora este portretizată ca fiind un demon cu chip hidos; agenta Liz Tassel – Căpușa; Jerry Waldegrave -Tăietorul; Daniel Chard, șeful editurii- Phallus Impudicus; Michael Fancourt, un scriitor rival-Gloriezadarnică, amanta Katherine Kent – Harpia; Pippa, o femeie care vrea să facă o operație de schimbare de sex, apare ca Epicene, sclava Harpiei.

Făcând slalom printre obscenităţile înflorite, Strike se întrebă câte portrete de oameni reali îi scăpaseră. Violenţa întâlnirilor lui Bombyx cu alte fiinţe umane era tulburătoare; perversitatea şi cruzimea lor abia dacă lăsau vreun orificiu neviolat; era o frenezie sadomasochistă. Însă inocenţa şi puritatea esenţiale ale lui Bombyx erau o temă constantă, simpla enunţare a geniului său fiind, se pare, tot ceea ce cititorii aveau nevoie pentru a-l absolvi de crimele la care el uneltea la fel de neîngrădit ca şi presupuşii monştri din jurul lui. Pe măsură ce dădea paginile, Strike îşi aminti de opinia lui Jerry Waldegrave că Owen Quine era bolnav mintal; începea să empatizeze cu viziunea lui…”

Printr-o întâmplare, Strike află că atât Owen Quine, cât și Michael Fnacourt, au moștenit o casă. Având în vedere rivalitatea dintre cei doi scriitori, niciunul dintre ei nu a dorit să locuiască în ea, așa că de mai bine de 30 de ani era abandonată. Curiozitatea îl îndeamnă pe detectiv sa se ducă la acea casă, unde îl găsește mort pe Owen. Fusese ucis cu brutalitate, iar scena amintește de  partea finală din “Bombyx Mori”. 

Strike nu ezită în prag decât câteva secunde, până când îşi trase mâneca cămăşii în jos, ca să-i acopere mâna goală, astfel încât să nu lase nici un semn pe uşa de lemn când o deschise împingând-o. Tăcere, în afara unui scârţâit uşor al balamalelor, apoi bâzâitul muştelor.

Se aşteptase la moarte, dar nu la asta. O carcasă: legată fedeleş, puţind şi putrezind, goală şi eviscerată, zăcând pe podea, în loc să atârne de un cârlig de metal, unde cu certitudine i-ar fi fost locul. Dar ceea ce părea a fi un porc măcelărit purta haine umane.

În jurul trupului descompus fuseseră aşezate şapte farfurii şi şapte seturi de tacâmuri, ca şi cum ar fi fost o gigantică bucată de carne. Torsul fusese despicat de la gât la pelvis, iar Strike era suficient de înalt ca să vadă, chiar şi din prag, cavitatea neagră, larg deschisă, care rămăsese. Intestinele dispăruseră, ca şi cum ar fi fost mâncate. Stofa şi carnea fuseseră arse peste tot pe cadavru, sporind impresia abjectă că acesta fusese gătit şi consumat. Pe alocuri, cadavrul ars şi descompus strălucea, aproape lichid ca aspect. Patru radiatoare şuierând grăbeau descompunerea. Faţa putrezită se afla cel mai departe de el, lângă fereastră. Strike îşi miji ochii spre ea, fără să se mişte, încercând să nu respire. Un smoc de barbă gălbuie mai atârna încă de bărbie şi o unică orbită arsă se vedea cu greu.”

Fusese măcelărit, iar corpul era în avansată stare de putrefacție. De cât de multă viclenie, câtă ură, câtă perversiune fusese nevoie pentru a transforma excesul literar al lui Quine în realitate? Ce fel de fiinţă umană putea ajunge să despice un om şi să toarne acid peste el, să-l eviscereze şi să aşeze farfurii în jurul cadavrului său golit?

Deși se știe că respectiva locuință fusese abandonată cu decenii în urmă, părea cât se poate de locuită. Ce căutase Owen într-o casă pe care o detesta? Cine l-a omorât într-un mod atât de bizat, reproducând ultima scenă a cărții? Cei care știu ce conținea manuscrisul sunt mulți, dar grupul de suspecți ar fi limitat la șapte – cei portretizați ca fiind Diabolica, Căpușa, Harpia, Tăietorul, Phallus Impudicus,Gloriezadarnică, Epicene. Nu vă rămane decât să aflați singuri răspunsul la toate aceste intrebări. 

Viermele de mătase este o carte care te ține în suspans de la prima până la ultima pagină. Dacă nu ați cumpărat romanul, vă recomand să o faceți, iar cei care îl au deja, să nu mai amâne. Citiți-l! 

Nota 9,8

Diverta

Cartea Viermele de mătase de Robert Galbraith este oferită pentru recenzie de Diverta. Cartea poate fi comandată de pe site-ul www.dol.ro. Activitatea magazinului online şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Alina

 Femeia cameleon de Taylor Stevens

Titlul original: The Informationist: A Vanessa Michael Munro Novel
Limba originală: engleză
Traducere de: Lidia Grădinaru
Anul apariţiei: 2016

Guvernele o plătesc.

Criminalii se tem de ea.

Nimeni nu știe când o să apară.

Vanessa “Michael” Munroe este specialistă în obținerea informațiilor prețioase, economice și politice, și le pune la dispoziția corporațiilor, a șefilor de state sau a clienților privați care plătesc pe măsură.

Când avea 14 ani, fata s-a alăturat unui grup de mercenari, de la care a învățat să lupte și să supraviețuiască în orice condiții.

După o absență de aproape zece ani de pe continentul negru, Munroe se întoarce, acceptând o misiune din partea unui magnat texan al petrolului.

În țara copilăriei sale, Munroe trebuie să dea piept și cu demonii trecutului, cu jungla și cu răufăcătorii locului, pentru că misiunea este mai dificilă decât credea la început.

“Munroe e o eroină senzațională, iar Steves e o scriitoare senzațională.” – Lee Child

“Stevens scrie cu încrederea celui ce știe că a dat lovitura când a creat un personaj care are lumea la picioarele sale.”Los Angeles Times

“Vanessa Munroe este cea mai nouă fată rea din lumea thrillerului.”New York Post

“Vanessa Michael Munroe nu are nevoie să se joace cu focul ca să atragă atenția, deși atitudinea ei rebelă și felul de a se purta fără menajamente cu ceilalți o apropie de eroina lui Stieg Larsson, Lisbeth Salander.”Publishers Weekly

Taylor Stevens este autoarea seriei Vanessa Michael Munroe, serie care s-a bucurat de un succes răsunător. Publicate în peste 20 de limbi, cărțile seriei au în centru o femeie-mercenar, amestec de Jason Bourne și Jack Reacher, care vânează informații. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Lightstorm Entertainment, casa de producție a lui James Cameron.

Stevens a început să scrie ficțiune târziu. Născută în interiorul unui cult apocaliptic, despărțită de familia ei când avea 12 ani și lăsată să meargă la școală doar până în clasa a șasea, Taylor Stevens a locuit pe trei continente și zece țări până la vârsta de 14 ani. Aproape toată adolescența și-a petrecut-o cerșind pe străzi și făcând tot felul de munci istovitoare. La 20 de ani, Stevens a părăsit cultul și a început să-și construiască o viață nouă, în libertate.

Află mai multe despre povestea ei pe www.taylorstevensbooks.com

Editura Trei

După ce ne-am îndrăgostit de Anna ToddDupa ce ne-am indragostit de Anna Todd

Titlul original: After We Fell

Al treilea volum din seria AFTER

Peste 1,3 miliarde de lecturi pe Wattpad

Tessa ştie că Hardin o iubeşte şi că e în stare să facă orice să o protejeze. Dar între a iubi pe cineva şi a fi în stare să-l păstrezi în viaţa ta e o mare diferenţă.
Însă acest cerc vicios de gelozie, crize de furie şi iertare este istovitor.
Tessa n-a mai avut sentimente atât de intense pentru nimeni, nimeni n-a mai sărutat-o atât de pătimaş… însă pasiunea care îi leagă pe amândoi merită toată suferinţa?
Dragostea era de ajuns să-i ţină împreună. Dar dacă Tessa îşi va asculta acum inima, acesta va însemna oare… sfârşitul?

AFTER a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!

Paramount Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare a romanului After.

“Anna Todd este cel mai important fenomen literar al generaţiei sale.” – Cosmopolitan
“Am ajuns într-un moment, la fel ca şi cu Amurg, când m-am oprit din tot ce făceam şi m-am concentrat numai pe lectura acestei cărţi… Todd, fetiţo, eşti un geniu!!!” – Once Upon a Twilight

Anna Todd a câştigat o popularitate imensă pe internet odată cu apariţia serieiAfter. Locuieşte în Austin, împreună cu soţul ei, cu care a doborât statisticile, căsătorindu-se la o lună după absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare împătimită şi i-au plăcut trupele de băieţi şi poveştile de iubire romantice, astfel că acum, când a găsit un mod de a le îmbina pe toate trei, se bucură de un vis devenit realitate.

Pe Anna Todd o găsiţi la AnnaToddBooks.com, pe Twitter la @imaginator1dx, pe Instagram la @imaginator1d şi pe wattpad ca Imaginator1D.

Editura Trei

%d bloggers like this: