Tags Posts tagged with "Elena Moisei"

Elena Moisei

by -
5

Duel poetic: Şi mă duc, mări, mă duc&Îndoiala…

Și mă duc, mări, mă duc.
Georgiana Călinescu

Și mă duc, mări, mă duc…
De dor cald să mă usuc…
Și-am să mor, mări, de dor
Tot la spartul stelelor,
De dorul de dimineață
Care-i tot ca o dulceață,
Dulceață de maci cu rouă
Ce mi-a frânt inima-n două…
De dorul de la amiază,
Ce mă ține noaptea trează,
M-am ferit și m-am ascuns
Ca s-ajungem la apus,
Când mă mor de dor de seară
Care-i tot ca o povară
Ce-mi apasă sufletul
Și cu jar îmi arde trupul !
Mă înalță, mă coboară,
Sau mă face de ocară,
Mă urăște, mă iubește
Și în brațe mă topește !
Mă sărută, mă aruncă
Și-apoi strigă că-s urâtă,
Bin’că-i noapte neagră, mată
Și-mi acopăr fața roată
Cu dor mut de supărare
C-am fost verde ca o floare…
Veştejitu-m-aş de jale
Dacă-mi iese doru-n cale!
Și mă joc, mări, mă joc,
Pe la poarta cu noroc
Și norocu’i dat la lume,
Mie-mi dă doar cu fărâme!
Și mă duc, mări, mă duc
De dor cald să mă usuc…
Și-am să mor, mări, de dor
Tot la spartul stelelor…
Și mă duc, mări, mă duc
Unde drumu’nu-l apuc…
Și-am să mor de drag de viață,
Care-i tot ca o dulceață…
Dulceață de maci cu rouă
Ce mi-a frânt inima-n două…
Și-am să mor, mări, de dor…
Tot la spartul stelelor…

 

Îndoiala…
Elena Moisei

Când sămânța încolțește,
Pe-un teren viran, propice,
Jurăminte se pot șterge…
Poți să zici orice ai zice…

Nu mai cred că marea-i verde,
Nici albastră nici adâncă…
Nu știu cine te va crede,
Chiar de mori lovit de stâncă…

Jurăminte-s inutile…
Cine poate te convinge,
Nu știu ce și nu știu cine,
Supărarea s-o poți stinge…

Îndoiala când apare,
Totu-n jur te amețește…
Plouă într-o zi cu soare…
Și-un castel se prăbușește…

Păreri?

by -
6

Duel poetic: M-am rătacit pe drum..&În miez de lună plină

M-am rătacit pe drum… – joc de creion
Elena Moisei

În drumul meu spre casă,
M-am rătăcit pe drum…
Și nu știu cum, necum,
Un tremur nu mă lasă…

Și ceața-n pâclă deasă,
Mă-neacă și e fum…
Și nu știu cum să-ți spun,
Mi-e teamă că nu-ți pasă…

Baloane de săpun,
Răsar din nebuloasă…
Alunec, ceața-i groasă…
Și viața mea, e scrum…

…Și temeri mă apasă…
Pășesc, piciorul pun,
Șovăitor, acum…
Și fac cale întoarsă…

În drumul meu spre casă,
M-am rătăcit pe drum…

 

În miez de lună plină
Lorena Craia

Din faună, în mine,
Un lup flămând revine,

Se naşte şi renaşte,
Dar nu ştiu pentru cine;

Ca sfântul pentru moaşte,
Se târguie pe-un bine,

Iar soarele, ce-apune
Din razele ciorchine,

Îmi veştejeşte floarea
Ce nu-mi mai aparţine.

Un lup flămând mă-mpinge
În turma de feline,

Unde-mi va fi necasa
Cântărilor divine

Şi mă adap din râul
Ce peste mine vine,

Secându-i valul. – Malul
De moarte şi ruşine

În faună se-ntoarce
Şi-n scorburi citadine

Adoarme-n hibernare,
Dar nu ştiu pentru cine.

Verdict?

 

 

by -
5

Duel poetic- Alerg, urc şi mă cobor…&De ziua mea

Alerg, urc şi mă cobor…
Elena Moisei

Curg adânc spre rădăcini
Și mă afund adânc în luturi…
Mă strecor prin mărăcini
Și mă ridic în zbor de fluturi…

Alerg, urc și mă cobor,
Prin vântul nopții-mi fac cărare…
Urc pe-o margine de nor,
Într-un albastru de uitare…

Sub o streșină de cer,
Prin noaptea împletită-n vânturi,
Rup o coardă de mister
Și ți-o trimit la tine-n gânduri…

Ochiul minții te-a pictat,
Prin nori-albaștrii-ascunși sub pleoape…
Și pier când te-am sărutat,
În zbor de flutur peste ape…

În galop fără de foc,
Sălbatic, zbor fără sfârșituri…
Urc, cobor, nu stau deloc,
Prin vânturi plec spre alte timpuri…

De ziua mea
Marius Robu

În amurgul sufletului meu
Nu e niciun fel de înserare,
Stelele se nasc și Dumnezeu
Înviază parcă din uitare

Și ce dacă scapătă lumina
Soarelui, și n-ai să mă mai vezi,
Îți voi da-ntâlnire în grădina
Visului, cât o să mai visezi

Tu nu vezi că tot ce ni se-ntâmplă
E deasupra celor ce se pot?
Mâna stângă mi-o ridic la tâmplă
Și cu dreapta inima mi-o scot

Și mi-ntreb și inimă și minte:
Care dintre voi se teme oare
Că-n amurguri soarele fierbinte
Se răcește sau iubirea moare?

Inima-mi bate, mintea mă gândește
Și-n ochii mei se văd ca să mă plângă,
Dar dacă una poate se-ndoiește
Cealaltă sigur poate să se frângă…

Iar eu le spun fricoaselor din fire:
Iubirea nu e-n mine sau în voi,
Ci noi suntem ostatici în iubire
Perechi să facem, nicidecum război;

Și-am să le strig din fiecare
Cântec al zorilor de zi:
Măcar cât soarele nu moare
Nici dragostea nu va muri.

Parerea voastră?

 

by -
6

Duel poetic: Mi-ai pus o floare la ureche&Privirea ta

MI-AI PUS O FLOARE LA URECHE…
Elena Moisei

Mi-ai pus o floare la ureche…
Și-un cer înnegurat cu ploi,
S-a înroșit când buze moi
Striveau un zâmbet nepereche…

Și luna s-a ascuns sfioasă,
Când pe deget un inel,
Un fir de iarbă subțirel,
L-ai împletit prin umbra deasă…

Când stelele pe cer rămase
Și norii pleacă spre apus,
Din flori de câmp în păr mi-ai pus,
Cunună-n noaptea de mătase…

Doar pentru noi adie vântul…
În șoapte, într-un tremurat,
Un veac întreg s-a strecurat
Și liniștea-mi cuprinse gândul…

Mi-ai pus o floare la ureche…

PRIVIREA TA
Daniel Vişan Dimitriu

Îmi trec prin gânduri paşii, mi-i petrec
de la un gând la altul, zi de zi,
în obiceiul meu de a trăi,
şi o voi face pân-o fi să plec.

Mă mai opreşte, uneori, un vis,
din mersul printre gânduri, dar plutesc
prin alte lumi, şi nu, nu mă opresc,
căci sunt, la tot ce văd în el, deschis,

şi-mi place să te văd acolo-n el,
alături, cu privirile arzând,
iubindu-mă, dansând sau surâzând.

Privirea ta … ştii tu, ai tu un fel
de-a mă privi, de-a-mi fi în vis şi-n gând
pe care n-aş putea să-l uit nicicând

Părerea voastră?

 

 

by -
26

Duel poetic: Poveste geto-dacă vs.Ion

Să vedem…să vedem…cine se duelează astăzi. Două poezii frumoase, două doamne minunate.
Mihaela Hură
Poveste geto-dacă (pseudolegendă)

A fost demult, a fost odată,

În vremuri vechi, în Dacia,

Un dac care iubea o fată.

Dar ea, desigur, nu-l iubea…

I-a oferit, sărmanul, aur,

Ba chiar și pietre nestemate

(o parte-s astăzi în tezaur

și-au emigrat, cu timpul, toate…

 

Dar fata a rămas de piatră,

Iar dacul s-a dus la război,

să-și apere pământ și vatră,

în iarna lui o sută doi.

 

Și când s-a-ntors, târziu, acasă,

Învingător și-acum erou,

fata l-a-ntâmpinat țâfnoasă:

-Nu mi-ai adus nici un cadou??

 

La asta, sincer, luptătorul

nu se gândise chiar defel

în timp ce-și fractura piciorul

luptând cu un roman mișel.

Când i s-a pus astfel problema,

el a rămas puțin inept;

dar a înlăturat dilema

cedându-i inima din piept

frumoasei dace. Iar aceasta

vizibil s-a topit acum:

-Dă-mi, dace, un inel, și basta!

-Aș vrea… dar l-am pierdut pe drum.

 

Dup-un moment de cugetare,

frumoasa a decis, firesc:

-Să ticluim o sărbătoare

A celor care se iubesc!

 

Elena Moisei
ION

Ai văzut, măicuță dragă?
Asta nu mai e de șagă!
Ion al meu, caii dezleagă
Și se pune la portiță…
A stat toată seara-n poartă,
Cum să nu fiu supărată…
Cu Ilinca cea șireată,
Că n-am vrut să-i dau guriță!

…Și Ilinca, bat-o vina,
Numai ea face pricina!
Neagră e precum afina!
Ea s-a prins cu el la horă…
Da’ nu știe nici să joace,
Șchiopătează, e stângace…
Și nici lucrul nu-i prea place…
Vrea să-i intre-n casă noră!

Șade toată ziua-n tindă,
Și-a pus busuioc în grindă!
Nu se vede în oglindă?
E tot cu ochii după Ion…
Nu știe nici cum să toarcă!
Nici fânul cum să-l întoarcă!
Umblă ca o oaie bearcă!
N-o poți opri, nici în pripon!

Alaltăieri, pe scăpătat,
Când Ion venea de la arat,
De lucru ea și-a căutat,
A urcat peste costișă…
Și i-a ieșit lui Ion în drum!
Cum să-ți spun eu ție-acum?
Tot satul râde, asta-ți spun!
M-am acrit ca o agrișă!

Da’ pe Ion mi-e ciudă mie!
Nici nu-i pasă…cântă-n vie!
Și-a pus pană-n pălărie!
Fetele-i dau roată-n poartă…
Da’ eu știu, de mine-i place!
De-asta mie ciudă-mi face!
Îi zic du-te…vine-ncoace!
Da’ tot mie grija-mi poartă!

Parerea voastră? Egalitate? Câştigător?

%d bloggers like this: