Tags Posts tagged with "Eric Emmanuel Schmitt"

Eric Emmanuel Schmitt

by -
12

Orhan Pamuk sau cum Turcia s-a făcut remarcată pe piața editorială internațională

     Citeam nu demult o lucrare de geopolitică referitoare la regimul actual de guvernare din Republica Turcia și mi-a atras atenția modul în care s-a realizat ascensiunea acestui stat pe scena politică și nu numai a lumii. Bineînțeles că era imposibil să nu remarc menționarea lui Orhan Pamuk de către marele politolog turc și, astfel, am reușit să pricep, să înțeleg mai bine anumite aspecte.

    Despre Orhan Pamuk cred că am auzit cu toții. Mulți sunt cei care îl laudă, care îi apreciază nespus cărțile și tot la fel de mulți sunt și cei care îl critică, pentru care scrierile sale sunt enervant de plictisitoare. Din fericire, fac parte din prima categorie și nu mi-e jenă să recunosc că Pamuk se numără printre scriitorii mei favoriți, ocupând un loc de onoare în biblioteca mea alături de Elif Shafak, Paulo Coelho, Eric-Emmanuel Schmitt ș.a.m.d.

   Orhan Pamuk s-a născut în anul 1952 la Istanbul și a crescut într-o familie numeroasă, decăzută, asemănătoare celor descrise în romanele Cevdet Bey și fiii săi, Cartea neagră. A renunțat la studiile de arhitectură în favoarea picturii, una din pasiunile sale, dar a sfârșit prin a absolvi Facultatea de Jurnalism și a se dedica în totalitate scrisului. Romanele sale au fost bine primite de cititorii turci și, mai ales, de cei străini, așa încât a obținut numeroase premii și distincții, precum Orhan Kemal Novel Prize (Turcia), Prix de la Découverte Européenne (Franța), Premio Grinzane Cavour (Italia) și Peace Prize of the German Book Trade (Germania).

      În anul 2006, cartea Mă numesc Roșu a fost premiată cu Nobelul pentru Literatură, iar Orhan Pamuk a intrat în istorie drept primul laureat turc al distincției oferite de Academia Suedeză. Putem afirma că premiul a venit la timpul potrivit și că a jucat un rol esențial în deschiderea Turciei către piața editorială europeană și internațională.

                     Coperta romanului ,,Mă numesc Roșu” (în turcă vs în română)

     Istoria Turciei Moderne și, cu precădere, a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost marcate de nenumărate confruntări pe scena politică internă a țării. Lovituri de stat, partide înființate și scoase în afara legii, curente politice diverse și un vizibil regres al națiunii turce. Apariția și ascensiunea partidului AKP de la începutul anilor 2000 au fost însoțite de o stabilizare a situației economice, dar și de un efort susținut al clasei politice pentru ridicarea Turciei la rangul de mare putere mondială. În acest context, activitatea literară remarcabilă a unor scriitori  asemenea lui Orhan Pamuk a fost binevenită, astfel încât ascensiunea Turciei să nu se limiteze strict la cea de natură economică.

       De ce a avut și de ce are Orhan Pamuk atât succes?

      Fără îndoială, scrierile sale sunt extrem de complexe, iar stilul denotă rafinament, erudiție. Însă, înainte de toate, Orhan Pamuk scrie cu candoare, cu o deosebită libertate, lăsând la o parte prejudecățile. Reușește să prezinte Turcia, țara sa de baștină, cu bune și cu rele, în lumini și umbre, înfățișând-o în întreaga sa splendoare. Nu se rușinează să mărturisească ce are pe suflet, nu îi pasă că ceea ce scrie s-ar putea întoarce împotriva sa, nu își îngrădește spiritul artistic, ba dimpotrivă, și-l cultivă. Își lasă aripile să zboare, să fâlfâie în universul fascinant al cuvintelor, al culorilor, al sentimentelor de tot felul…

    Citindu-i cărțile ai ocazia să descoperi o lume diferită, aflată la granița dintre tradiție și modernitate, religie și laicism, vechi și nou,  o țară situată pe două continente, o punte între mentalități, obiceiuri și stiluri de viață distincte. Totodată, vei intra în contact cu o literatură de actualitate, ale cărei semnificații și mesaje sunt valabile în prezent mai mult decât oricând.

    Orhan Pamuk aduce în atenția publicului larg o bucățică din istoria Turciei, puțin din cultura și civilizația acestui popor. De-a lungul acestui proces nu izolează Turcia, ci o pune în legătură cu alte națiuni ale lumii, accentuând importanța acestei piese din imensul puzzle cunoscut drept mapamond. Nu idealizează Turcia, nu o ridică în slăvi, vrând să sugereze că întunericul permite, la urma urmei, valorificarea luminii…

     Din nefericire, scriitorul nu este suficient de apreciat de compatrioții săi și s-a confruntat cu naționalismul exacerbat al acestora. Cu câțiva ani în urmă, a fost dat în judecată, pentru că ar fi afirmat în cadrul unui interviu că Turcia este vinovată de genocidul armean, respectiv, de cel kurd, aducând ,,injurii” demnității naționale. Renumele său și sprijinul colegilor de breaslă de peste hotare l-au salvat de acest proces injust. În prezent, Orhan Pamuk este la fel de controversat și privit cu suspiciune, întrucât se opune vehement regimului lui Erdoğan, dar și schimbărilor survenite în Turcia, în care libertatea de expresie aproape că a rămas doar o amintire.

    Cert este că Orhan Pamuk reprezintă o voce a națiunii sale, a oamenilor de cultură din Turcia, victime ale regimului asemănător unei dictaturi. A avut și el o mică contribuție la deschiderea culturală a țării și va continuă să aibă. Regimurile  politice se schimbă, dar cultura rămâne, în esență, aceeași.

      Vreau să închei acest articol cu o listă de recomandări, cu câteva titluri, pe care vă sfătuiesc să le citiți:

  • ,,Zăpada”, ,,romanul cu aer kafkian al lui Orhan Pamuk”, ,,urmărește un moment din viața unui poet ce revine în inima frământată de umori și conflicte religioase a unui orășel turcesc de provincie, Kars.” Intrigile, poveștile de dragoste, jocurile politice sunt nelipsite din acest roman, un tablou încununat de fermecătorii fulgi de nea, mirifici, o poartă spre meditație, spre găsirea cheii universului și, implicit, a liniștii sufletești…

                                 

  • ,,Istanbul” reprezintă un elogiu adus metropolei de pe Bosfor, singurului oraș din lume situat pe două continente. Înainte de a fi un oraș frumos, de dimensiuni impresionante, este orașul lui Orhan, locul în care s-a născut, a crescut, a degustat viața. Cartea poate fi considerată o autobiografie a acestuia, împletită cu povestea Istanbulului, martor mut al multor evenimente, al existenței multor oameni, al râsetelor, al lacrimilor, al sărbătorilor și al vremurilor de necaz…

                    

  • ,,Viața cea nouă” este, de multe ori, idealul omului. Ne dorim schimbarea, ne dorim un nou început, vrem o viață nouă, mai bună, pe placul nostru. Acest roman reflectă o parte din filosofia și concepția lui Pamuk despre existența umană, despre idealuri, despre cărți și rolul acestora în viața noastră…

                                   

       Pe târgulcărții.ro le găsiți la prețuri avantajoase, alături de alte titluri pe care, personal, nu le-am citit încă, în ediții mai vechi sau mai noi, dar care păstrează, fără doar și poate, farmecul cărților scrise de Pamuk.

        În ceea ce mă privește, Orhan Pamuk este un scriitor unic și așa va rămâne…

by -
6
Visătoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt

An apariție: 2013
Editura: Humanitas Fiction
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Număr pagini: 236
Titlu original: La Rêveuse d’Ostende

     Cine mă cunoaște știe că am o pasiune nebună (bine, recunosc, dementă) pentru Eric-Emmanuel Schmitt. Nu-și  încărca scriitura cu floricele, expresii pompoase și vagi, cuvinte care să te facă să iei o pauză și să dai fuga la DEX.  Schmitt scrie pentru toată lumea și scrie bine, nu face literatură comercială însă poate fi înțeles de oricine. Și totuși, prin scrierile sale tulburătoare își îndeamnă cititorii să-și pună întrebări esențiale.
     Autor a numeroase romane, volume de povestiri și piese de teatru, Eric-Emmanuel Schmitt a primit peste douăzeci de premii și disticții literare, fiind tradus în peste patruzeci de limbi. Între scrierile sale cele mai cunoscute se numără: Oscar și Tanti Roz, Cea mai frumoasă carte din lume, Elixirul dragostei, Femeia în fața oglinzii și multe altele.
     Visătoarea din Ostende este un volum de povestiri ce au ca temă principală impactul puternic al imaginației asupra vieților noastre. Cele cinci povestiri „rivalizează cu cele mai bune lucrări de gen din tradiția anglo-saxonă. Pagină după pagină, Eric-Emmanuel Schmitt își ține cititorul în mrejele artei sale” (L’Express).
       Prima povestire, Visătoarea din Ostende îi are ca protagoniști și pe un tânăr scriitor venit să-și vindece sufletul și pe misterioasa proprietară a vilei în care se casează, Emma Van A. Acum țintuită într-un scaun cu rotile, fosta frumusețe își petrece timpul privin spre mare în timp ce în minte i se derulează doar aminitiri din trecut. Însă povestea vieții ei e atât de incredibilă și contrastează atât de mult cu fragilitatea Emmei încât nu poți să te întrebi dacă totul nu e doar rodul imaginației sale hrănite de miile de volume adăpostite de impresionanta bibliotecă din vila Circe.
     Crima perfectă,  cea de-a doua poveste, ne prezintă o relație perfectă care după treizeci de ani s-a risipit. Dar oare Gabrielle de Sarlat chiar a descoperit adevăratul chip al soțului ei?
     În cea de-a treia povestire facem cunoștință cu Stephanie o asistentă complexată de aspectul său fizic. Viața ei se schimbă în momentul în care un pacinet orb o face să realizeze că nu este deloc o rățușcă urâtă.
     Ce de-a patra parte (dacă-i pot spune așa), Lecturile proaste, ne arată că până și un profesor scorțos poate ajunge să nu-și mai deosebească căsuța unde își petrece vacanța de locul de desfășurare al unor comploturi… și asta datorită unui roman polițist.
       Ultima povestire are în centru o femeie care în fiecare zi așteaptă pe cineva în gara din Zurich. Nimeni nu știe cine e, pe cine așteaptă de ani de zile cu un buchet de flori în mână… și de aici se nasc tot felul de scenarii.
       Visătoarea din Ostende e un volum care te ține în priză. Nu ai cum să te plictisești pentru că tot timpul ai parte de răsturnări de situații… pur și simplu aceste povestiri nu sunt deloc previzibile. Însă o să mă opresc aici cu aprecierile – mereu mi s-a părut (și am mai spus asta) că a vorbi despre o carte e un lucru nedrept: cum să îi suprinzi toată esența? Mai bine citiți voi și-mi spuneți cum vi se pare! Sau, în cazul în care ați citit acest volum, care a fost povestirea voastră preferată?

Autor: Diana

by -
22

Femeia în fața oglinzii de Eric-Emmanuel Schmitt-recenzie

Titlul original: La femme au mirroir
Editura: Humanitas fiction
Număr de pagini: 336
Nota: 10

Există scriitori care nu au nevoie de cuvinte pompoase pentru a atinge sufletele cititorilor. Aceștia își presară cuvintele cu o extra doză de farmec. În această categorie de magicieni ai vorbelor îl putem include, fără vreo urmă de îndoială, pe Eric-Emmanuel Schmitt autorul a numeroase cărți îndrăgite precum Oscar și Tanti Roz, Evanghelia după Pilat, Cea mai frumoasă carte din lume.

Bucurându-se de o notorietate crescândă, Eric-Emmanuel Schmitt vine mereu cu ceva nou. După cum bine observă și cei de la publicația Télérama, autorul francez preferă „construcțiile complexe și în același timp ludice, iar cititorul se delectează și învață citindu-i cărțile.”

Cea mai nouă operă a sa, Femeia în fața oglinzii, are în centru trei femei ce au trăit în epoci diferite, cartea putând fi considera o pledoarie în favoarea femeilor. Aici sunt prezentate trăsături definitorii ale femeii oricărui veac: capacitatea și forța de a îndura loviturile vieții, cocktailul de fragilitate și tărie ce există în fiecare dintre noi.

Cine sunt, totuși, cele trei personaje? Zic să le cunoaștem pe rând.

Anne e o tânără modestă ce locuiește în Bruges-ul secolului al XVI-lea. E forțată de familie și de împrejurări să se căsătorească cu Philippe – un tânăr foarte chipeș, de altfel. Și totuși… ea dorea altceva, se simțea mai atrasă de natură și de tainele ascunse ale lumii. Prin urmare. În ziua nunții ei se hotărăște să fugă în pădure. Din acel moment viața ei se schimbă complet.

Hanna e contemporană cu Freud și locuiește în Viena. E o aristocrată căsătorită „decât din calcul”. Trăiește înconjurată de mătuși și alte rude care încearcă să o convingă că singurul scop al ei este să asigure continuitatea familiei von Waldberg, iar presiunea crescândă devine tot mai agasantă. Astfel, Hanna încearcă să se regăsească pe sine cu ajutorul psihanalizei.

Anny Lee, cel de-al treilea personaj, trăiește în Hollywood-ul zilelor noastre. E o actriță celebră care se refugiază în droguri și alcool, până în momentul în care decide să rupă toate stratagemele de marketing ce erau menite să o transforme într-un adevărat star.

Când am pus mâna pe carte, mă așteptam să fie un alt volum de proză scurtă semnat de Eric-Emmanuel Schmitt. Însă Femeia în fața oglinzii e un roman. Cele trei femei, deși diferite, sunt atât de asemănătoare încât ai impresia că sunt legate în vreun fel una de cealaltă. Cum se poate asta? Păi va trebui să aflați voi – citind!

De remarcat este structura acestei povești. Episoadele din viețile eroinelor sunt intercalate, fapt ce mărește suspansul și poate pune în dificultate un cititor ne-experimentat. Femeia în fața oglinzii e o poveste complexă, ce poate fi cu greu încadrată într-un gen: e și roman istoric, e povestire filosofică și/sau psihologică, are și un iz de… chick lit.

Mie personal mi se pare un lucru absolut genial… urmărești trei povești scrise în trei stiluri diferite (tipice epocilor prezentate) și ești curios să afli tot mai mult din fiecare poveste.

Femeia în fața oglinzii este cu siguranță un roman de citit și recitit. Mă face să mă întreb: ce va mai scrie Schmitt dată viitoare… până atunci, are un 10+ de la mine pentru această care!

logo_libris

Autor: Diana

Recomandare de cartecercul-nebunilor

Cercul nebunilor de John Cowper Powys

Romanele lui John Cowper Powys sunt singurele din literatura engleză capabile să rivalizeze cu scrierile lui Tolstoi sau Dostoievski.“ (George Steiner)

Un vechi blestem apasă asupra familiei Ashover: toţi vlăstarii ei vor fi protagoniştii unor iubiri interzise, din care se vor naşte monştri. Rook, fiul cel mare, este victima unor puternice impulsuri autodistructive, iar Lexie, fratele său, încearcă să-şi controleze trupul cu ajutorul minţii, sfidând moartea. Dar cine va duce numele mai departe? O poveste a predestinării şi în acelaşi timp a iubirilor interzise, Cercul nebunilor se înscrie, prin personajele pline de dramatism şi prin erotismul luxuriant, în linia marilor romane La răscruce de vânturi şi Amantul doamnei Chatterley.

Cumpără carteaoscar-si-tanti-roz

Oscar şi Tanti Roz de Eric Emmanuel Schmitt

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în vesmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

Cumpără cartea doamna-din-vest

Doamna din Vest de Linda Howard
recenzie carte

Victoria Haverly era o nobilă fiică a Sudului, vândută spre căsătorie unui necruţător fermier din Vest. Numai onoarea şi mândria ar putea-o ajuta să suporte rolul dureros de soţie doar cu numele. Totuşi onoarea nu îi putea atenua dorinţa interzisă pentru tânărul Jake Roper. Privirea acestui bărbat dur era rece ca gheaţă, dar tandreţea pe care nu o putea ascunde promitea să-i dezvăluie Victoriei minunatele mistere ale iubirii. Jake blestemă dorinţa chinuitoare pe care o simţea pentru frumoasa femeie, căci nu vroia să stea nimic între el şi ambiţia de a intra în posesia fermei Regatul Sarratt, imperiu care era moştenirea şi obsesia sa. Într-un ţinut răvăşit de război, ei se lupta pentru dreptul lui Jake dobândit prin naştere şi se lasă cuprinşi de dragoste, care era speranţa, visul şi destinul lor.

Cumpără cartea Clientul de John Grisham

Clientul de John Grisham

Mark Sway, eroul acestei cărţi, un puşti de unsprezece ani, este martorul unei sinucideri şi cu acest prilej află un secret ucigător. Urmărit de Mafie, F.B.I. şi procuratură îşi angajează cu un dolar o avocată şi încearcă să-şi salveze viaţa. Mark, un puşti obişnuit altminteri, devine astfel un personaj irezistibil, memorabil, care ştie să se folosească de ceea ce a văzut la televizor în filmele cu Mafia. Cărţii nu-i lipseşte umorul, o subtilă analiză psihologică, tot ceea ce este modern şi place cititorului contemporan.

Cumpără cartea

Accidentul de Nicholas SparksAccidentul de Nicholas Sparks
recenzie carte

În ziua când soţia lui moare într-un tragic accident de maşină, viaţa lui Miles Ryan pare să ia sfârşit. Deşi are grijă în continuare de fiul său îşi îndeplineşte obligaţiile de ajutor de şerif în New Bern, California de Nord, nimic nu mai este la fel. Până când o cunoaşte pe Sarah Andrews care, la rândul ei, încearcă să-şi refacă viaţa distrusă de o căsnicie nereuşită. Încet-încet, trecutul începe să fie uitat. Dar cei doi descoperă că îi leagă ceva mai puternic decât dragostea – o taină cumplită, care-i face să pună la îndoială toate lucrurile în care crezuseră până atunci.

Cumpără cartea

Nestemate visătoare de Theodore SturgeonNestemate visătoare

Deşi mai puţin cunoscut decât Isaac Asimov, Arthur C. Clarke sau Robert A. Heinlein, Theodore Sturgeon (1918-1985) este un scriitor mult mai important pentru dezvoltarea literaturii S.F. A fost distins cu premiile Hugo, Nebula, Internaţional Fantasy Awards şi World Fantasy Life Achievement Award. Romanul Nestemate visătoare ni-l înfăţişează pe Horty Bluett, un băieţel de opt ani, care nu a avut niciodată parte de iubire. Părinţii lui adoptivi sunt violenţi, colegii de clasă – plini de răutate. Fuge de acasă şi este primit de un circ itinerant, unde, printre mâncători de flăcări, pitici şi ciudăţenii ale naturii, îşi găseşte locul. Dar nu şi liniştea: când directorul caravanei află că lui Horty i-au crescut la loc cele trei degete retezate într-un accident, viaţa băiatului este din nou în pericol.

Vrăjioare la ananghie de Brittany Gragotelesvrajitoare-la-ananghie
recenzie carte

Toate fetele vor să fie ca ea. Toţi băieţii şi-o doresc de iubită. Hadley Bishop este o adolescentă ucigător de frumoasă, dependentă de pantofii cu toc şi cumpărături, majoretă desăvârşită, dar şi cea mai populară fată din elitistul liceu Astor. Pare că este sortită să aibă succes în tot ce face. Hadley are însă şi un secret: este urmaşa celei mai puternice vrăjitoare a tuturor timpurilor, Bridget Bishop, prima persoană executată în faimosul “Proces al vrăjitoarelor din Salem”, desfăşurat în Massachusetts, în 1692. Atunci când mama sa este răpită şi ucisă de acelaşi sabat care, cu ani în urmă, a eliminat-o şi pe ilustra ei înaintaşă, Hadley jură să scape o dată pentru totdeauna de forţele întunericului.

Cumpără carteabarbatul fara chip

Bărbatul fără chip de Laureen Prescot

La 30 de ani, Vivian Orloff nu ştia încă ce putea face cu viaţa ei. Dependentă foarte mult de mama ei, care a avut-o la 16 ani, Vivian nu-l suportă pe Jeff Hunter, soţul acesteia, şi face tot posibilul ca să-l îndepărteze. Jeff fusese prima ei dragoste, marea iubire a adolescenţei, omul care i-a dezvăluit lumea pasiunilor, dar nu-l detestă din gelozie. Vivian ştie că Jeff n-o va face fericită pe mama ei. Şi când îl întâlneşte pe Roger Lambert, un pictor care trăieşte într-o casă plutitoare, simte în sfârşit că se înfiripă şi se aprinde scânteia dragostei. Dar, într-o zi, Roger dispare…

Printesa Statornica de Philippa GregoryPrintesa Statornica de Philippa Gregory

Autoarea bestsellerurilor Surorile Boleyn şi Moştenirea Boleyn

E cunoscută drept soţia stearpă a unui rege puternic, dar în spatele acestei imagini se ascunde o poveste seducătoare. Katherine de Aragon este Infanta Spaniei, născută din stirpe de războinici, din părinţi cu sânge nobil. La nici patru ani ea e făgăduită unui Prinţ de Wales, lui Arthur, şi crescută ca viitoare Regina a Angliei. Nu are nici o fărâmă de îndoială că soarta o va aduce la curtea unei ţări de la capătul lumii, o ţară rece şi uitată de Dumnezeu. Arthur este încă un copil când se întâlnesc; obiceiurile noii ei lumi sunt aspre, mâncarea e ciudată, ca şi oamenii, care o privesc cu răceală. Încet-încet îşi uită însă temerile, viaţa devine mai uşoară; dar Arthur moare de timpuriu şi Katherine e din nou în voia sorţii. Visul ei de a conduce un regat se întunecă din nou. Salvarea va veni însă de la Henric, răsfăţatul şi mai tînărul frate al lui Arthur, cu care Katherine se va căsători. Curtea regală se împotriveşte, părinţii îi sunt prea puţin de ajutor. Katherine nu-şi dezminte însă stirpea războinică: va face orice să-şi împlinească visul, va minţi dacă va fi nevoie şi va muri minţind, dar va fi soţia viitorului Henric al VIII-lea şi Regina Angliei.

Istoria Katherinei de Aragon a fost ignorată de istorici, dar cine a fost un timp îndelungat soţia lui Henric al VIII-lea? Cine i-a arătat acestuia tainele conducerii unui regat? Destinul ei m-a fascinat… Intenţionat am sfârşit romanul într-o perioada fastă a vieţii reginei, în plin moment de glorie.” (Philippa Gregory)

Prinţesa statornică este fascinantul portret al unei femei mândre, inteligente, pline de pasiune, un portret care are tot timpul în fundal frământările politice ale unei epoci celebre.” (Library Journal)

„Povestea Philippei Gregory e la fel de ambiţioasă precum personajul ei principal.” (Entertainment Weekly)

Cumpără carteaRecviem de Jack Ross

Recviem de Jack Ross

Deborah Jones, reporter de la ziarul Miami Herald, e hotărâtă să descopere adevărul despre cazul lui William Craig, un veteran de război pe care îl aşteaptă execuţia pentru că l-a ucis pe fiul unui senator celebru care i-a violat nepoata. Deborah vrea să afle adevărul despre acest caz, nu numai pentru că îl admira pe bătrânul veteran, ci pentru că ea însăşi a fost victima unui viol. Pentru a-l salva de la execuţie, ea are de înfruntat mogulii de presă, corupţia la cel mai înalt nivel, şantajul şi mafia care îl protejează pe tatăl playboy-ului violator. Iar în acest caz, legea şi statutul de ziarist nu o mai pot ajuta, iar până la execuţie mai sunt doar 5 săptămâni.  

by -
10

Titlul original : L’Enfant de Noephoto.php
Editura Reader’s Digest
Anul aparitiei 2004
Traducere: Elena Ciocoiu

                                                                      RECENZIE CITITOR
                                                                          Rezumat carte

Face parte din Colectia de romane de la Editura Reader’s Digest, anul 2007. Sunt patru romane intr-o singura carte : Odiseea Troiana de Clive Cussler, Copilul lui Noe de Eric Emmanuel Schmitt, Momeala de Karen Robards, O clipa de luciditate de Rose Connors.

Cartea este scrisa, cu multa duiosie, sub forma unui monolog interior emotionanat a unui copil evreu, astfel incat cititorul poate intra in gandurile acestuia si sa-i cunoasca trairile. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Povestea este tulburatoare, plina de curaj, scrisa cu umorul si inocenta unui copil care isi descopera identitatea si menirea intr-o lume amenintata de autodistrugere.

Joseph are 7 ani, cand parintii lui sunt nevoiti sa recurga la o solutie disperata. Il predau pe Joseph unei familii nobile, un conte si o contesa, pentru a-l salva de la deportare. Joseph este nedumerit. Daca parintii lui l-au lasat aici si au plecat, asta ce inseamna ? Ca si el e nobil ?
In curand insa, o razie il pune din nou in pericol. In urma unui denunt, nazistii rascolesc toata casa. Contesa il apara, curajoasa, le spune nazistilor ca e nepotul ei, fiul unui general. Totusi, nu mai poate ramane in continuare acolo, intrucat in urma unei anchete adevarul ar fi iesit la iveala. Drept urmare, contesa il preda pe Joseph parintelui Pons, un preot catolic, care lupta in felul lui contra nazistilor.
Parintele Pons avea in grija un internat, unde copiii evrei erau amestecati cu ceilalti copii, pentru a li se pierde urma. Actele de identitate erau fabricate de Marcelle, o farmacista complet atee, dar cu un suflet de aur. Joseph este invatat sa minta pentru a-si ascunde identitatea. Marcelle il rasplateste cu cate o bomboana de fiecare data cand isi recita, cu mult sarg, noua identitate.

Ajuns la Vila Galbena, cum era denumit internatul, Joseph este dat in grija lui Rudy, un baiat de 16 ani, de care Joseph isi da seama repede ca era si el evreu.
Pentru a nu starni banuieli, Joseph trebuie sa mearga la biserica catolica, la fel ca ceilalti copii.
Joseph este complet impresionat de casa Domnului. La inceput, ii este frica sa nu care cumva o voce manioasa, venita de sus, sa-l denunte cand isi baga degetele in agheasma. Cand vede ca nu se intampla nimic, se linisteste si contempla ceremonia, fermecat. Discursul insa, ii depaseste puterea lui de intelegere. Dumnezeu era unul, apoi doi – Tatal si Fiul, iar uneori trei – Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Joseph este complet confuz. Cine era Sfantul Duh ? Un var ? Zapacit de inmultirea asta brusca a zeilor, Joseph incepe sa cante, ca tare ii placea sa-i fie auzita vocea.
Impresionat de toata aceasta slujba, Joseph ii declara parintelui Pons ca vrea sa devina catolic. Parintele ii explica cu blandete ca el este evreu, provine dintr-o rasa veche de mii de ani, face parte din poporul ales. Joseph e fericit. I se confirma ceea ce banuia. Il intreaba pe parintele Pons daca asta inseamna ca el este nobil. Parintele ii confirma ca, bineinteles ca este nobil. Joseph se linisteste, primind confirmarea intuitiei lui. Cand parintele adauga ca pentru el toti oamenii sunt nobili, Joseph alege sa nu ia in seama completarea asta.

In curand descopera ca parintele Pons are un secret. In fiecare noapte pleca pe furis la o capela, unde intra si, peste putin timp, cineva vine si ii aduce un sac. Urmarindu-l intr-o noapte, Joseph reuseste sa se strecoare inauntru, plin de curiozitate. Parintele Pons ii dezvaluie taina sa. Intr-o pivnita, in care se cobora din capela, parintele Pons incepuse doua colectii : colectia tiganeasca si colectia evreiasca. Tot ceea ce dorea sa distruga Hitler. Daca potopul va continua, daca nu va mai ramane nici un evreu in toata lumea, parintele va putea sa-l invete pe Joseph despre cultura ebraica. Iar acesta va putea transmite mai departe. De aici asemanarea cu Noe, iar Joseph ajunge sa se considere copilul lui Noe. In lunile ce urmeaza, Joseph petrece o perioada constructiva in micuta capela. Cu ajutorul parintelui Pons, Joseph afla diferentele si asemanarile dintre evrei si crestini, si ca Dumnezeu este acelasi pentru ambele credinte.
In total, Joseph petrece 3 ani in internat, alaturi de parintele Joseph, Rudy si ceilalti copii. Desi pericolul planeaza asupra lor in permanenta, Joseph reuseste sa-i faca fata cu seninatate.
La sfarsitul razboiului isi regaseste parintii. Desi se bucura foarte mult cand ii vede, prima lui reactie este de a le cere sa ramana alaturi de parintele Pons. Acesta insa ii da o palma, menita sa-l trezeasca la realitate. Trebuia sa-si reia locul langa familia lui.
Joseph a pastrat mereu legatura cu parintele Pons in anii care au urmat. Parintele Pons si-a urmat mereu chemarea. De fiecare data cand un spirit era amenintat, parintele Pons incepea o noua colectie.

Romanul a fost inspirat de povestea adevarata a unui copil ascuns, Pierre Peremulter, si a protectorului sau, abatele Andre, vicarul parohiei Saint-Jean-Baptiste de Naumur, care a salvat mai multi copii de la moarte in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Iar despre autor, un studiu american, Tendinte de publicare, il situeaza pe acesta pe lista celor mai cititi cincisprezece scriitori din lume – singurul francez. Eric Emmanuel Schmitt este doctor in filozofie, care stie sa trateze probleme grave in cuvinte simple, prin intermediul unor personaje plamadite din duiosie si umor, in care fiecare poate sa regaseasca o parte din el insusi.

Ma bucur mult ca am gasit aceasta carte. Daca nu facea parte din colajul celor patru, probabil ca nici nu auzeam de ea. Am plans, am ras si m-am emotionat la fiecare pagina din carte. Este o carte subtire, care se citeste usor si v-o recomand cu caldura.

Recenzie cititor: autor Tyna

%d bloggers like this: