Tags Posts tagged with "feminism"

feminism

Feminism, structuralism, postfeminism

 

    “Post feminism is not against feminism, it’s about feminism today” spune una dintre frazele care definesc ideologia feministă contemporană. Prezentă în spațiul intelectual la mai bine de două decenii de la post-modernism, postfeminismul preia de la acesta structura poliedrică și proteică prin care este capabilă să aglutineze concepte aparent diferite. De altfel, societatea contemporană valorizează în mod evident abordările fragmentare și lipsite de unitate. Argumentul principal este acela că realitatea nu se suprapune unei ideologii coerente, prin urmare a adopta una înseamnă a falsifica realitatea. Recunoaștem în această abordare viziunea pe care structuralismul a impus-o asupra întregii societăți. Probabil Claude Levi Strauss nu și-a imaginat că lucrarea sa Structures élémentaires de la parenté va avea un astfel de impact asupra întregii gândiri. Practic, el este principalul ”responsabil” de pulverizarea întregii gândiri contemporane. Nu neapărat și de impasul ideologic în care a ajuns, pentru că aici au concurat mai mulți factori, atât economici cât și ideologici.

    Revenind la postfeminism, acesta vrea să propună o nouă formă de independență, care nu mai presupune o solidaritate de grup a femeilor, ci este mai curând centrată pe alegerea individuală. Valorile pe care postfeminismul le propune sunt hedonismul cu accent pe plăcerea sexuală, cultura de consum, moda, umorul, și valorizarea corpului femeii. Este, poate, elementul care diferențiată în mod esențial postfeminismul de feminism, situându-l din acest punct de vedere pe poziții antagonice. Obiectualizarea corpului feminin, respinsă cu vehemență de feminismul ”clasic”, este acceptat de actuala ideologie și valorizat într-o manieră specifică. Dacă este să analizăm cu obiectivitate, trebuie să recunoaștem că tipologia pe care postfeminismul o propune este surprinzător de apropiată de valorile pe care civilizația tradițională, dominant masculină, le promova.

    Un exemplu elocvent în reprezintă industria de publicitate, care exploatează mai mult ca oricând stereotipurile de gen, deși majoritatea agențiilor au în posturi cheie femei. Dacă aș fi cinic, aș spune că pentru ele este mai profitabil să exploateze stereotipurile de gen, care obiectualizează și sexualizează femeia, decât să lupte împotriva lor. Prefer să fiu onest și să recunosc că tipul acesta de abordare, întâlnit nu doar în industria de publicitate, ci în majoritatea corporațiilor se înscrie perfect în valorile promovate de postfeminism.

    Două lucruri aș dori să mai remarc. Primul este absența totală a oricăror dezbateri teoretice despre feminism în spațiul public de la noi, semn că abstractizarea și conceptualizarea nu sunt interesante pentru femei. Al doilea este clivajul din societatea noastră din acest punct de vedere. Dacă în mediul urban suntem într-o zonă postfeministă, în mediul rural ne situăm în epoca pre-feministă.

    Probabil toate acestea par teoretizări aride. Dar una dintre marile diferențe dintre noi și societatea occidentală este că aceasta din urmă s-a construit (și) ca urmare a marilor dezbateri intelectuale, care la noi au lipsit de cele mai multe ori.

Sursa foto> Theouttake.net

by -
5

Rubrica: Colţii misandrei

Kitsch-ul dispare, dragostea rezistă…

   Replică la articolul: Dragoste cu perioadă de valabilitate

   Atâtea vorbe, atâtea dispute în jurul termenului „feminism”. .. Citesc „feminism” şi tresar, înțelegând un soi de extremism, de mișcare ce pune în pericol rațiunea, castrează bărbații şi alungă dragostea. Dar, domnilor, când ne acuzați de feminism vedeți doar o manifestare exterioară care presupune luptă continuă și revendicări?  Taților de fete, nu vă doriți pentru fiicele voastre o lume în care ele sa fie tratate cu respect şi onestitate? De ce separați atât de tranșant feminismul de feminitate?  Acea magie care vă încântă simțurile, vă mângâie tâmplele și vă pregătește cafeaua? Spuneți ca iubiți femeia, dar vă irită… femelele?

    Hei, şi noi putem fi cinice! Am aflat că oxitocina, în combinație cu serotonina și dopamina „fabrică” o cantitate suficientă de iubire cât să tină…trei ani! Poate din această cauză Shakespeare i-a „ucis” pe Romeo și Julieta, ca să le poată salva dragostea, care s-ar fi evaporat oricum, din cauza superficialității și nepuțințelor umane. Dacă s-ar fi căsătorit, cine știe, poate ajungeau în situația să-mpartă și…balconul!

   Femeile, le puteți numi în multe feluri: curve, mahalagioaice, cicălitoare, materialiste, „scorpii”! Dar am întâlnit foarte puţine femei lașe. Singurele femei lașe pe care le-am cunoscut își apărau copiii sau fugeau de ridicol. Din lașitate, bărbaţii pot construi un zid chinezesc în jurul lor, imediat ce instinctul de vânător este satisfăcut, atunci când femeia îi va aparține prin trup, sentimente și devotament. Pentru că ceea ce numim normal, rutină, nu va fi niciodată poezie.

  Pentru ca dragostea să dureze trebuie să evadezi în afara timpului, să o recreezi în fiecare zi, să descoperi, să redescoperi, să încarci cu magie clipele petrecute împreună…

   Poate că marile iubiri nu sunt adresate indivizilor mediocri, poate că pentru o iubire care să dureze și să nu se transforme în calcule meschine este nevoie de personalități excepționale…

   Mi-am pus întrebarea:  această nouă generație care dă buzna atât de năvalnic, de revoluționar, de…sexual, mai cunoaște dragostea? De ce romantismul ne face să ne simțim stânjeniți, de ce emoțiile noastre ne rușinează ? Pentru că, oricât de bine ne-am camufla sub atitudini, cuvinte, aroganță, la finalul unei iubiri, lucrurile nu se schimbă pentru nimeni: în dragoste, ca și în război, vai de cei învinși!

   Și eu, și voi, dimineața, când ne trezim, consultăm mesageria telefonului, mesajele de pe Facebook și e-mail-urile. Nu vă este dor de o scrisoare de dragoste caligrafiată tremurat, pătată cu lacrimi și îndoită cu emoție?

   Despre relațiile matematice de congruență am mai ști câte ceva, dar ce te faci când te “omoară” „singurătatea numerelor prime” (Paolo Giordano)? Acele numere care se divid numai cu 1 și cu ele însele.  Sunt întotdeauna despărțite, deși prezintă ciudate lucruri în comun. Șirul de numere prime este neregulat, dar, din când în când apar câte doua numere apropiate, care nu reușesc totuși, să se atingă, cum ar fi, de exemplu: 71 si 73. Poate că adevăratul lor destin este de a rămâne singure… Două numere prime gemene, singure și pierdute, apropiate, dar nu îndeajuns pentru a se putea atinge cu adevărat. Unii oameni se întâlnesc într-o dragoste pe care nu sunt capabili s-o trăiască, uneori nici să o recunoască. Este o interpretare  romantică ce duce cu gândul la sufletele pereche, poveste în care îmi place să cred.

   Marile alegeri ale vieții se fac în câteva secunde și se plătesc sau se sărbătoresc tot restul timpului rămas. Aceste alegeri ne vor defini viața.

   Cine suntem noi? Cine sunt cei de care ne-am îndrăgostit? Cât de mult ne autoamăgim când iubim? Întrebări pe care nu ni le punem niciodată când lucrurile merg bine. Întrebări cu miros de migdale amare…

 

Sursa foto>Pinterest

 

 

%d bloggers like this: