Tags Posts tagged with "Fluturi"

Fluturi

by -
4

Insomnii, de Irina Binder

Editura: For You

An apariţie: 2016

Număr pagini: 343

        Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de ploile acelea de vară care parcă trezesc la viaţă tot ceea ce întâlnesc în cale. Ne purifică într-un fel, ne fac să ne deschidem ochii în faţa lumii, să ne dăm seama de unele greşeli, de unele neajunsuri. Ele  ne dau, uneori, răspunsuri la întrebări care ni se păreau a nu avea răspuns şi ne aduc starea de calm atât de mult căutată… Acesta ar fi sentimentul pe care mi l-a trezit cartea Irinei Binder. Mai bine spus…este că mi-a trezit un sentiment compus din multe altele. Până la acest volum citisem toate cărţile scrise de Irina Binder şi am fost mai mult decât entuziasmată că o nouă carte apăruse în librării. Mă întrebam la nesfârşit despre ce anume avea să scrie autoarea şi m-a luat prin surprindere…

     Irina Binder este autoarea seriei de succes Fluturi. Aceasta a cucerit inimile cititorilor de pretutindeni prin felul în care scrie, prin faptul că arată exact ceea ce simte şi transmite acestea celor care îi lecturează rândurile.

   Volumul „Insomnii”, spre deosebire de precedentele opere ale Irinei, ne deschide o uşă către învăţătură. Nu suntem ghidaţi în orişicare taină, ci în aceea a vieţii. E precum propriul medicament: dacă s-a întâmplat un lucru care ne-a deranjat la un moment dat aş putea spune că „Insomnii” are remediul. Lucrarea este compusă din mai multe capitole cu titluri sugestive precum „Vrei să mă cunoşti?”.  Cititorii nu o vor cunoaşte atât pe Irina cât vor începe să se descopere pe ei înşişi:

„Nu-mi privi insistent chipul şi nu-mi pune etichete definitive după ce m-ai ascultat rostind doar câteva cuvinte”,

„Nu asculta poveştile altora despre mine şi nu mă privi prin ochii celorlalţi, pentru că fiecare om mă vede diferit şi prea puţini sunt aceia care mă văd aşa cum sunt cu adevărat”,

„Vino! Te provoc să mă cunoşti. Nu promit că sunt cea mai bună sau mai rea decât ţi-ai imaginat…Doar că sunt mai profundă de atât”.

 Majoritatea oamenilor se tem de noutate, de ceea ce implică aceasta: riscuri, plusuri, minusuri, dar volumul de faţă sare în ajutor acestora şi îi îndeamnă să sară în necunoscut şi să…ÎNCERCE, să nu se lase zdrobiţi de cuvintele nu ştiu sau nu pot, doar să facă un pas în faţă „Nu ştii niciodată unde duce un drum dacă nu faci primul pas. Teama de eşec ne ţine de multe ori în loc. Îndrăzneşte să faci primul pas către ţelurile tale şi către visurile cele mai frumoase. Fă primul pas către oamenii pe care simţi că vrei să îi cunoşti şi pe care crezi că ai putea să îi iubeşti ”.

   Există o diferenţă între ”a trăi şi a exista”, aşa cum prea bine aminteşte şi autoarea, un lucru înseamnă să priveşti ceea ce fac alte persoane, să zâmbeşti la cele ce ţi se povestesc şi altul este să relatezi tu, cititorule, ceea ce ţi s-a întâmplat, să trăieşti ceea ce vorbeşti.  Trebuie să punem mai mare preţ pe noi înşine, să încercăm să ne descoperim felul de a fi fiindcă „tu eşti tot ce ai mai de preţ, tu eşti cel mai bun prieten al tău. Tu depinzi toată viaţa numai de tine…Nu mai suferi, nu te mai consuma, nu te mai irosi. Nu merită. Nimeni.”.

   Volumul de faţă este precum o cutie cu pastile pentru inimă, trup, suflet, precum o cascadă, iar la fundul acesteia se găsesc mii de bănuţi de aur care mai de care mai strălucitor care ne spune o poveste, ne dă un sfat ori…ne ridică pur şi simplu de pe scaun şi ne determină să ne sprijinim în propriile forţe. Aceasta nu înseamnă că mereu vom fi singuri deoarece un alt element nelipsit din viaţă îl reprezintă prietenii care „îţi şterge lacrimile şi nu stă împreună cu tine doar atunci când râzi”, „un prieten nu îţi sune doar ceea ce îţi place să auzi, nu te flatează nemeritat şi nu te încurajează atunci când greşeşti”, „un prieten nu raportează totul la „eu”, ci la „noi. Un prieten adevărat te iubeşte necondiţionat”.

   Un om trebuie să înveţe nu doar ce reprezintă prietenia, dar şi ce înseamnă dragostea, cele două întrepătrunzându-se „dragostea nu înseamnă cuvinte, nici promisiuni, nici eforturi şi nici justificări…înseamnă să fii frumos, bun şi puternic cât pentru doi…lacrimi de fericire şi de dor”. Poate că nu reuşim mereu să ne înţelegem propriile trăiri, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să cedăm. În plus ni se arată că trebuie să le arătăm celor pe care îi iubim, respectăm că le suntem alături şi la bine şi la greu, că nu sunt singuri. Una dintre povestirile care sunt relatate în carte este mai mult decât clară în acest sens: ni se prezintă o femeie care venise la spital  să afle dacă este bolnavă sau nu. Părea abătută; vom afla că aceasta nu mai fusese de mult îmbrăţişată, că se simte ca şi cum nimănui nu îi mai pasă de ea „cum, nu vă îmbrăţişaţi în casă…nu ştiţi cum sunt copiii când cresc?…ştiţi cum sunt bărbaţii, mai neatenţi”. Ce reflectă toate acestea? Faptul că trebuie să acţionăm pentru cei dragi la timp, să nu lăsăm anii să treacă pe lângă noi, iar lumea să se schimbe fiindcă e posibil ca, printre iţele vieţii, să se strecoare şi…regretul.

    „Insomnii” este scris la persoana I, tehnica narativă este diversă: povestirea în ramă, aşezarea eului în centrul preocupărilor sale, structurează discursul prin intermediul subiectivităţii şi permite descoperirea psihicului uman. Se remarcă lanţul subiectiv şi spontan, nedirijat al unor amintiri involuntare (trăsături tipice operelor narative moderne). Personaj al lucrării poate fi oricine: eu, tu, persoana din stânga sau din dreapta mea ori a dumneavoastră. Volumul este bine structurat, naratorul este subiectiv, îndreptat către analiza psihologică a ceea ce înseamnă sentimentele, trăirea pentru omul secolului al XXI-lea.

   Lectură plăcută şi  trăieşte, dragă cititor, ca şi cum acest minut ar fi ultimul, nu lăsa să treacă o zi fără a face ceea ce ţi-ai propus şi dorit deoarece „nu-i aşa că…dacă ai şti că azi este ultima zi din viaţa ta…ai ieşi din casă pentru a mai privi pentru o ultimă dată cerul în toate stările lui, pentru a simţi pământul sub picioare, pentru a mai simţi ploaia, pentru a îmbrăţişa vântul, pentru a simţi mirosul naturii şi pentru a-i auzi freamătul?”.

Cartea Insomnii, de Irina Binder a fost oferita pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

 

Cărţi care ne scot din minţi

   Citim cu pasiune și involuntar recomandăm celor din jur cărțile care ne plac, dar ce facem când avem în lista personală titluri care dintr-un motiv sau altul ne-au pus pe jar. Fie ne-a plăcut foarte mult și am așteptat cu nerăbdare să apară următorul volum dintr-o serie, fie efectiv am abandonat cartea de la primele pagini.

    Mulți dintre noi suntem atât de sârguincioși încât chiar dacă nu ne atrage foarte mult perseverăm pentru că nu dorim să lăsăm lucrurile neterminate, dar oare cum reacționăm la final? Ne bucurăm pentru reușită sau ne pare rău pentru timpul irosit?

   Laura Elena Apetroaie: O carte pe care o citesc greu este Toate sfârşiturile sunt la fel, Andrei Cioată. Subiectul este unul destul de des întâlnit în literatura română contemporană, dar cantitatea de dramă nu mă ajută deloc să evoluez lectura, să devorez cartea – aşa cum mi-am imaginat eu că se va întâmpla. O carte care mi-a răpit somnul prin clasa a XI-a am împrumutat-o de la colegă de bancă, iar peste ani am primit-o cadou tot de la ea. Romanul Noaptea samurailor, semnată Michael Crichton mi-a pus sângele în mişcare şi m-a făcut să uit de şcoală, de teme sau de faptul că citeam chiar şi în timpul orelor. Este o acţiune antrenantă, un roman japonez a cărui subiect şi intrigă te lasă fără suflare. Crime suspecte, căutări ale criminalilor şi tot ce se petrece pe lângă, creează o atmosferă fierbinte, ce te ţine pe jar de la prima pagină până la ultima. O carte pentru care încă vreau o continuare se numeşte Frumuseţi monstruoase, Marina Neagu, căci am rămas cu atât de multe întrebări, încât nu suport dacă nu aflu ce se mai întâmplă! La cărţi care mă enervează şi pe care nu le-am citit sunt cele din Colecţia Top 10+ de la Polirom. Pentru că au un scris înghesuit şi minuscul… Şi-mi trebuie lupă ca să citesc – aş citi o pagină în zeci de minute. Şi ştii ce este şi mai frustrant pentru mine? Faptul că nu pricep de ce scrisul e atât de mic dacă acea carte nu are mai mult de 150-200 de pagini.

    Sorina Ciocârlan: în şcoală m-a terorizat “Moromeţii”. Mi s-a părut atât de plictisitoare…. nu ştiu de ce m-am ambiţionat eu s-o termin, că am tras de mine. Din cele mai recente, “Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath mi s-a părut o porcărie, nici n-am terminat-o. Și aveam aşteptări de la ea, era lăudată. Acum, două cărţi controversate. De vorbă cu Emma“, unde chiar eu i-am făcut recenzie şi “Cămaşa lui“. Două cărţi lipsite de valoare, alcătuite numai din citate. totuşi, “De vorbă cu Emma” e un pic mai bună, aş zice lucrare de doctorat pe lângă “Cămaşa lui”, care e groaznică.

     Rodica Puşcaşu: Aveam de citit „Baltagul”, iar titlul mi s-a părut atât de dur, încât nu am reuşit să citesc, la vremea respectivă. Era de parcă deschizând filele cărţii, privirea mea ricoşa instant. Nici subiectul nu mă atrăgea prea mult. Dar, neavând altă soluţie, într-o vacanţă a trebuit să fac un efort uriaş şi s-o citesc. Acum văd altfel lucrurile… am învăţat să nu mai judec o carte nici după titlu, nici după copertă.

      Măli: Singura carte pe care pur şi simplu nu am putut să o termin de citit este „Fluturi” de Irina Binder. De ce? Sunt contradicţii peste contradicţii, greşeli gramaticale şi incoerenţă între fraze. Pe lângă asta, aş adăuga şi că lipsa de modestie şi eleganță a personajului principal fac ca aceasta să cadă uşor în penibil. Ce cred eu că a prins la public, sunt citatele acelea distribuite pe facebook, care apropo, nu ştiu dacă doar eu m-am confruntat cu déjà-vu-ul că le-am mai citit şi prin alte cărţi. Părerea mea? E că sunt cuvintele schimbate, uneori sunt trecute sinonime, pentru a lăsa impresia că citatul îi aparţine defapt autorului. Nu o consider o lecţie de viaţă sau o carte din care aş putea să învăţ, ţinând cont de stilul de viaţă al personajului şi circumstanţele în care se petrece acţiunea; nici măcar nu consider că e reală povestea!

     Crina Stanciu O carte pe care cu greu am putut-o termina a fost “Baltagul”. Nu mi-au plăcut modul în care erau conturate personajele, firul narativ. Felul de a scrie al lui Mihail Sadoveanu nu m-a atras, încercam, dar fără succes să merg mai departe. O contribuţie să zic, negativă, în privinţa autorului mi-a creat-o un volum de istorie care arată cu câtă uşurinţă autorul s-a dedat comuniştilor, în vreme ce alţii sufereau în temniţă şi chiar mureau. Am judecat cartea după autor şi nu sunt mândră de acestea. În final am citit-o cap coadă şi am reuşit să depăşesc un “obstacol” literar.

    Maryliyn: Eu am o problema cu literatura şcolară care mi se pare depăşită. Şi nu doresc acum să ştirbesc reputaţia lui Rebreanu şi Preda, dar “ţăranul român avid după pământ” care-şi “altoieşte” nevasta după câteva pahare…. parcă nu mă atrage. Şi, dacă nu mă atrage pe mine, care pricep acolo ideea, nu e de mirare că se iau la Bac note de toată laudă. Am mai zis eu … prea multă dramă zilnică pentru a o mai înghiţi forţat şi pe cea din cărţile vechi. Mi-a spus cineva “Da’ ce vrei, dom’le, să băgăm Sandra Brown?” Nu pot decât să mă amuz deoarece prefer Sandra Brown decât scenele dezgustătoare din Patul lui Procust sau violul din Răscoala… sau aluziile voalate prost din Ion. Îmi imaginez că după lecturarea clasicilor români … natalitatea va creşte simţitor. Revenind la literatura din zilele noastre … m-a terminat psihic Maestra. Vai, Doamne! Scârboase descrieri. Nu degeaba am recomandat lămâile. Multe lămâi. Şi am citit greu şi Calea Regilor. Atâtea descrieri că nici nu mai am nevoie de ghid. Cunosc cadrul acţiunii şi cu ochii închişi. :) Cam atât la mine. Sincer, nu-mi doresc cărţi care să mă “tortureze” . Ideea principală e că lectura să mă relaxeze şi să mă rupă cumva de cotidian.

    Adrian R. Ivan O carte care mie chiar nu mi-a plăcut a fost “Mă numesc Salma” de Fadia Faqir. Trebuie să recunosc că subiectul cărţii a fost unul destul de nou pentru mine. O idee destul de interesantă, însă modul de scriere a fost cel care a lăsat de dorit. Au existat tot felul de schimbări temporale ceea ce a făcut totul extrem de derutant. Fără nicio avertizere în prealabil, personajul principal care este şi personaj narator trecea de la o perioadă la alta, lucru care mi s-a părut foarte confuz şi care mi-a îngreunat foarte mult lectura. Iar un alt aspect care nu mi-a plăcut a fost faptul că au existat descrieri prea lungi, prea languroase şi uneori prea pretenţioase. O carte dificilă…

    Dana Burda Cu greu pot găsi o carte care nu mi-a plăcut chiar deloc. Am citit cu dificultate Groapa de Eugen Barbu sau Bărăganul de V.E. Galan cărţi de mult uitate. Dar nu mi-a plăcut Eugen Barbu pentru că l-am citit la o vârstă nepotrivită. Mie spre exemplu mi-a plăcut enorm Sadoveanu în tot ce a scris, dar mai puţin Marin Sorescu. Am citit romane obscure de război uitate de mult şi m-am încăpăţânat să citesc tot ce a scris în stilul lui greoi Henry James. Mi s-a părut dificil şi nu foarte atractiv Kafka şi nu am fost foarte convinsă de romanele lui Mircea Eliade nici măcar de Noaptea de Sânziene că mi-am spus după ce l-am terminat de citit cum e posibil ca unii oameni să fi făcut închisoare ani de zile pentru un asemenea roman searbăd?!? Nici mie nu mi-au plăcut volumele Crossfire de Sylvia Day aşa că nu le-am terminat pe nici unul şi le-am dăruit cuiva care şi le dorea. Dar şi în plăcutul cărţilor ca peste tot unde e vorba de alegeri subiective este de gustibus… Mult succes Laura!

     Vero: Cartea care m-a plictisit enorm e Biblia pierdută. Ştiu că unii o să se supere, dar nu am putut trece de 300 de pagini. De ce? Autorul încearcă să ofere foarte multe informaţii, ceea ce nu i-a reuşit e să le aşeze într-o poveste fără să plictisească şi mai mult cartea conţine foarte multă istorie, plus informaţii care nu au nici o legătură cu conţinutul cărţii. De exemplu costul sicriului cântăreţului Michael Jackson de 37.000 dolari. Deşi cartea are o publicitate exagerată, risc să nu fiu de acord cu autorul că e cartea cea mai vândută în ultimii 20 de ani, cine poate dovedi?

Ex: Cap. 69 pag. 252

Biblia pierduta

      Nicol: Că tot veni vorba de ce ne place şi ce nu? Păi, în primul rând, nu pot să termin seria Cincizeci de umbre ale lui Grey. Am toată seria, dar citită doar un volum şi jumătate. Motive? În primul rând ţin să precizez că femeia a fost doar un obiect de decor în faţa bărbatului, încă din cele mai vechi timpuri. Bine, şi acum este un obiect, sau o fiinţă asupra căruia bărbatul are drept de viaţă şi de moarte, dar în unele state, nu precizez în care, nu vreau să isc polemică. Lupta grea pentru drepturile femeii, este arhicunoscută, iar în Cincizeci de umbre, întoarcerea femei la rolul de sclavă sexuală, la ceva ce nu vrea, apoi se înjoseşte şi vrea, mi-a lăsat un gust amar. Ştiu că o să se îndrepte, au încercat prietenele mele să îmi spună, dar, nu şi nu, nu reuşesc să pun mâna pe cărţi. Cine ştie, poate cândva… O carte m-a mai enervat este Plăceri interzise-Deanna Lee, la fel o carte în care sado-maso, este la el acasă.  Ştiu, sunt persoane pe care nu le deranjează, dar pe mine una mi-a lăsat un gust amar. Nu cred că aş mai citi aşa ceva vreodată. În această carte, comparativ cu Cincizeci de umbre, net este mai proastă. Ei, ce să îi faci, fiecare cu gusturile sale. Vreau să mai precizez o carte pe care aş dori să aibă continuarea seriei tradusă-Nopţi de patimă-J.R. WARD, sunt o echipă de vampiri, nu mă dau în vânt după acest gen, dar această carte mi-a plăcut enorm, eu sper, şi sper…poate odată şi odată va avea traducerea.

   Mili: Fără să vreau mă gândesc la cărțile pe care le-am citit pe bandă rulantă în liceu. Foarte multe plictisitoare, fără să le înțeleg în totalitate, dar utile pentru evoluția școlară. N-am fost prietenă cu Moromeții, volumul doi practic m-a adormit și da, am urât acea parte. Am renunțat din prima când am început să citesc Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaș. Chiar nu știu de ce mi-am propus să abordez asemenea gen. În timp am încercat să găsesc zona de confort literar care să mă reprezinte. Știu că părerile sunt împărțite, dar cititul este subiectiv (nu aruncăm cu pietre, doar ne respectăm opiniile diferite) Voi nominaliza câteva cărți care m-au făcut să trag de ele și la final să mă bucur când am reușit să văd ultima pagină (da, și eu mă mir că le-am terminat): Un nou început de Mazo de la Roche (în loc să-mi stârnească interesul, mai rău m-au enervat personajele din carte. Atmosfera este anostă și în loc să te facă să dai pagina, mai bine îți vine să o închizi definitiv); Octopussy de Cristina Boncea (subiectul a fost inedit, dar faptul că n-a fost dezvoltat pentru mine a lăsat de dorit. Am făcut abstracție de scenele ciudate de sex și de jucăriile pe care le foloseau fetele, dar dacă autoarea ar fi dat o altă nuanță romanului, poate că acum aș fi avut altă opinie); Quasar de Ana Mănescu (mi-aș fi dorit să-mi placă, dar din păcate nebunia nu este chiar zona mea de confort. Mi-a fost greu să înțeleg unele povești și chiar dacă are puține pagini, am citit cu pauze foarte dese). O altă carte care m-a scos din minți pentru că s-a terminat total aiurea a fost După ce ne-am întâlnit de Anna Todd-finalul este dezastruos. Începusem să mă obișnuiesc cu părțile bune și mai puțin bune, certurile, situațiile încerte și schimbările de temperament, dar nu mă așteptam la o lovitură de grație.  Mă opresc aici pentru că altfel ar trebui să lovesc în alte titluri și nu s-ar cuveni.

     Dacă și voi aveți cărți care v-au nemulțumit de-a lungul timpului, vă așteptăm punctul de vedere.

o realitate care m-a zdruncinat lexem cu lexem.

Fluturi de Irina Binder (volumul 3)

Editura: For You
Nr. pagini: 284

    Când eram mici cu toţii ascultam poveştile spuse de părinţi. Aşteptam cu înfrigurare continuarea; oare ce anume avea să se întâmple? Părinţii, însufleţiţi de curiozitatea noastră ne descriau în cuvinte cum Făt-Frumos a salvat-o pe prinţesă. Citind rândurile „Fluturilor” mi-am adus aminte de acele momente. Povestea cărţii nu a fost pentru mine o fantezie, ci o realitate care m-a zdruncinat lexem cu lexem. A fost ca şi cum aş fi păşit în adevărata lume, în realitatea care acaparează şi nu ne lasă pradă viselor de care suntem atât de legaţi. Persoana care a realizat toate acestea este Irina Binder.

    Primele volume ale seriei le-am citit cu un an în urmă, în perioada Bacalaureatului când aveam senzaţia că lumea mi se prăbuşea în cap. Nu ştiam ce anume voiam să fac mai departe, aveam emoţii şi am simţit nevoia unei lecturi eliberatoare, uşoare care să mă destindă. Astfel am întâlnit personajul Irina şi am înţeles semnificaţia unor „Fluturi”. Al treilea volum l-am aşteptat cu inima mică cât un purice; voiam să ştiu ce va urma. Acesta debutează cu imaginea protagonistei care aflase adevărul din spatele „prietenului imaginar” şi că prietena cea mai bună murise. Este în impas, pierduse trei vieţi: pe a Luminiţei, pe a lui Robert şi a prietenului imaginar. Picătură de durere după picătură, culminând cu uitarea de sine „învăţasem că nu ne aparţin nici măcar oamenii pe care îi iubim cel mai mult…putem fi abandonaţi fără niciun preaviz”. Irina se simte părăsită de cei apropiaţi „azi nu mai am nimic. Ce ciudată e viaţa asta!…Rămâi singur şi pustiit. Nu te mai ai nici măcar pe tine, fiindcă tu te-ai risipit iubind şi dăruindu-te tuturor”.

Fluturi

    Robert îi cere acesteia să îi ierte greşelile, dar tânăra nu vrea să audă nimic. Ea se va întoarce la Snagov; vrea să-i fie alături Cezarei, fiica lui Matei. Constată că nu mai are sentimente pentru acesta, nu îi mai pasă de minciunile lui „o femeie înşelată…va fi mereu complexată, nesigură, temătoare, precaută…ne străduim să fim frumoase şi perfecte pentru bărbaţii noştri, iar ei ne pot uita de îndată ce au ieşit pe uşă…de dragul lor ne schimbăm mult şi renunţăm la o mare parte din noi”. Este puternică, încearcă să păstreze aparenţele faţă de prietenii de familie, dar se simte goală pe dinăuntru „în afară de oamenii care mor din cauza accidentelor sau de bătrâneţe, ceilalţi mor de supărare, am spus. Atunci când supărăm un om, contribuim la moartea lui”, „pe parcursul vieţii înveţi de toate. Înveţi să trăieşti, dar şi să mori câte puţin, cu fiecare pierdere, cu fiecare eşec, cu fiecare renunţare, cu fiecare vis abandonat”. Aflăm cine a fost Luminiţa, ce s-a petrecut în familia acesteia şi distanţarea la care a fost supusă de mică. Nu doar atât, ne sunt descoperite mai multe rânduri despre personajul Angel care, puţin câte puţin, s-a legat de această tornadă a fluturilor. Pe tot parcursul operei, autoarea nu conteneşte din a ajuta lectorul la căutarea sinelui „merită lumea mai mult decât meritaţi voi…merită să vă sacrificaţi şi să renunţaţi doar ca să vă încadraţi în tiparele ei absurde?…lumea e plină de ipocriţi care fac tocmai lucrurile pe care le condamnă la alţii!”.

    Dragostea devine un simbol, ideal care se transformă într-o bombă şi care explodează la finele cărţii. Ceea ce Irina simte pentru Robert nu este atât de uşor de şters din minte şi din inimă „vreau sufletul, nu trupul”, „omul în care am crezut şi pe care am descoperit că nici măcar nu-l cunosc”, „suntem dependenţi de iubire şi nu ne place singurătatea”. Prietenia este o altă constantă în volum „oameni care te iubesc cu adevărat pentru ceea ce eşti, nu pentru ceea ce ai şi pentru oportunităţile pe care le văd în prietenia cu tine”. Simona, Timeea şi Angel rămân alături de Irina în cele mai negre momente şi nu o lasă să decadă. Ce se va alege de toate aceste personaje? Robert şi Irina vor avea curajul de a-l lăsa în urmă pe Matei? Rămâne de citit.
  

        „Fluturi” este relatat la persoana I, de naratorul obiectiv, realist, omniscient. Acţiunea urmăreşte un singur fir narativ: viaţa Irinei plină de suişuri şi coborâşuri. Personajul principal este unul complex: Irina este mai puternică decât majoritatea femeilor de vârsta sa, având grijă de o întreagă familie şi mai puţin de sine. Vrea să îi ajute pe ceilalţi, dar se neglijează. În primele volume pare a fi un zeu care planează deasupra tuturor, dar ni se arată contrariul: are, ca orice persoană, defecte bine punctate prin introspecţie şi caracterizare directă „sunt conştientă de calităţile mele, dar şi de defecte. Nu sunt o femeie ieşită din comun.”. Ceea ce mi-a atras atenţia e felul în care autoarea a introdus, pe ici şi pe colo, întâmplări petrecute altor personaje care au dat o mai mare forţă celor scrise. Minusuri ar fi descrierile spaţiale care sunt sumare şi utilizarea expresiilor în limba engleză care reduc din impactul pe care un volum scris integral în limba română l-ar avea.

    Un roman care dă de gândit: prezintă o viaţă „realizezi cât de mult te-ai irosit în viaţa ta. Realizezi cât de puţin valorează casa, maşina şi lucrurile pentru care ai muncit, uitând să-ţi trăieşti viaţa. Abia atunci realizezi cât de mult valorezi tu”; elemente de introspecţie reflectate de obiceiul protagonistei de a-şi nota gândurile în jurnal şi de a se autoanaliza; arată o iubire „Am simţit fluturii ăia blestemaţi care nu te lasă să uiţi toată viaţa senzaţiile acelea minunate…simt fluturii ăia ori de câte ori îmi amintesc vocea lui”.

Lectură plăcută dragi cititori!!!
Nota: 9/10

Libraria librex.roCartea Fluturi de Irina Binder (volumul 3) este oferită pentru recenzie de Librăria Librex. Cartea poate fi comandată de pe Librăria Librex Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Crina Stanciu

Fluturi de Irina Binder (volumul 3) fluturi-irina-binder-volumul-3

La Editura For You a apărut cartea Fluturi de Irina Binder (volumul 3). Cartea este disponibilă pentru comandată la Librăria online Librex.

Fragment din cartea Fluturi volumul 3, de Irina Binder:

Oamenii nu ne aparţin. Asta aveam eu să învăţ în urma experienţelor trăite în ultimii ani. Că nu ne aparţin nici măcar oamenii pe care îi iubim cel mai mult, cei cărora ne dăruim în totalitate, cei cărora simţim că le aparţinem pe vecie. Nu ne aparţin nici părinţii, nici copiii, nici prietenii. Nimeni.

Cu toate că uneori ne promit că ne vor însoţi până la capătul drumului nostru, oamenii au dreptul să ne abandoneze oriunde pe parcursul lui. Ei ne pot părăsi fără niciun motiv şi pot alege alte drumuri, alături de alţi oameni. Sau pot muri. Pe neaşteptate. Uneori foarte tineri, uneori chiar şi copii.

Putem fi abandonaţi şi părăsiţi fără niciun preaviz. Vor încerca să ni se smulgă din suflete cu o brutalitate greu de înțeles și de suportat. Uneori vor reuși, alteori ne vom încăpățâna să-i păstram în sufletele noastre, fiindcă suntem dependenți de ei și fiindcă nu știm să trăim fără ei.”

Volumele Fluturi scrise de Irina Binder sunt de multă vreme în vârful topului celor mai citite cărți din România, o performanță de invidiat pentru mulți scriitori. Cea mai bine vândută carte în 2013 și 2014 respectiv, Fluturi reprezintă în continuare un motiv de suspans pentru cititorii care aşteaptă nerăbdători următorul volum.

 La baza romanului stă experiența de viață a scriitoarei, transformată într-o frumoasă poveste de dragoste pe care aceasta o împărtașeste cu cititorii săi. Nu ratați review-ul nostru aici:

Recenzia cărții poate fi citită pe literaturapetocuri.ro!

Librex.ro

Vă invităm la un nou modul al Școlii de vară – Lumea fermecătoare a fluturilorva-invitam-la-un-nou-modul-al-colii-de-vara-lumea-fermecatoare-a-fluturilor

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită în perioada 24-28 august 2015, pe copiii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani la o incursiune în lumea fermecătoare a fluturilor, în cadrul unui nou modul al Școlii de vară.

Pe parcursul acestui modul, dr. Mihai Stănescu le va prezenta participanţilor unul dintre cele mai importante și fascinante grupuri de insecte, și anume grupul fluturilor (denumirea lor științifică fiind Lepidoptera). Vom afla împreună mai multe detalii despre etapele vieții unui fluture și transformările care au loc pe parcursul acesteia, în organismul său, precum şi ce secrete ascund strategiile de apărare şi ritualurile de curtare din lumea spectaculoasă și plină de culoare a acestor insecte. Totodată, cursanții acestui modul vor avea ocazia să pătrundă în depozitele Muzeului care adăpostesc cea mai mare colecţie de lepidoptere din România şi, de asemenea, să viziteze expoziția temporară „Culorile prind aripi” unde vor putea observa pe viu, unele specii tropicale de fluturi de zi.

Dintre toate insectele, fluturii sunt cei care au aprins imaginaţia oamenilor din cele mai vechi timpuri. Cel mai adesea, ei sunt percepuţi ca simboluri cvasi-universale ale frumuseţii delicate şi efemere, dar şi ca exemple extreme ale transformărilor surprinzătoare pe care le poate suferi o fiinţă vie în cursul existenţei sale.

Răspândiţi pe toate continentele cu excepţia Antarcticii, de la Ecuator până dincolo de Cercul Polar de Nord şi de la nivelul mării până la altitudini de circa 4.500 m, fluturii sunt imaginea vie a succesului evolutiv înregistrat de un grup de insecte extrem de divers. Alături de moluşte, aceștia fac în continuare obiectul pasiunii a numeroşi colecţionari, atraşi de o lume exuberantă, plină de cele mai surprinzătoare combinaţii de forme şi culori.

Înscrierile se pot face pe adresa de e-mail: info@antipa.ro sau la numărul de telefon 021.305.60.31, în limita a 15 locuri/modul.
Detalii: www.antipa.ro și pe pagina de Facebook a Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”: www.facebook.com/muzeulantipa.

Informaţii suplimentare despre programe: Florentina Purdescu, șef birou Relații Publice, Marketing Cultural și Programe Educaționale, e-mail: florentinap@antipa.ro, t

Despre MUZEUL NATIONAL DE ISTORIE NATURALA
Muzeul Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” este o veche instituţie culturala, de educaţie şi cercetare ştiinţifică. In ultima vreme muzeul se remarcă prin dinamism, organizând manifestări inedite, interactive, pentru vizitatori de toate vârstele.

comunicate de presa.ro

Dragi prieteni, concursul de Mos Nicolae s-a incheiat.

Lista participanti la extragere:

1. nicol
2. Alexandra
3. Alexandra Ali
4. Vero
5. anton aurelia
6. Bianca Cumpanasoiu
7. Dorina Dănilă
8. Catalina Dumbrava
9. Raluca Alamorean
10. lilah
11. sabau anca
12. PURCARU MIHAELA
13. pauna oana
14. Stiuliuc Gabriela
15. mariana velicu
16. Alina Sampetru
17. Oraca Mihaela
18. Marina Golea
19. Baban Alexandru
20. candrea nadia alina
21. Denisa Alexandrescu
22. Cristina B.
23. mirela grigore
24. Irina Marin
25. Adela Pop
26. Geta Alexiu
27. Andreea Ilie
28. Fairytale
29. Stoica Liliana
30. Pavalache Mircea
31. Ema
32. Dumitru Iulia
33. Cristina
34. tudor victoria
35. florentina hurmuz
36. roxana catalina
37. Arge Deianescu
38. Savu Cristiana
39. Cioată Andrei
40. Manase Cristian
41. Gaciu Nicoleta
42. Alexandra M.
43. Dumbrava-Bunus Bertha
44. Radu Alin
45. danut gantolea
46. Judit
47. Monica Marton
48. Marius Sorin
49. Lorelay
50. Valentina BV
51. Mihaela
52. Eric Victor
53. Raluca P
54. Marina Stanciu
55. Elena Alexandra
56. Cristina
57. Dulce Ale
58. Maria
59. Anna Morgan King
60. Stefi
61. Gabriela
62. Alina_vel
63. Lucica Lazar
64. Iulia Sava
65. Ana-Maria L.
66. MayaMaria

Castigatori concurs Mos Nicolae 1

Castigatori concurs Mos Nicolae 2

Castigatori concurs Mos Nicolae 3

Castigatori concurs Mos Nicolae 4

Castigatori sunt: Eric Victor si Dorina Danilă

Felicitari!

Premiile oferite in ordinea extragerii:

Fluturi (2 vol.) de Irina Binder.

Fluturi Irina Binder

 Un pachet format din trei carti:

1. O alegere dificila de Mary Jo Putney

2. Suflete damnate de Yrsa Sigurdardottir

3. Nefertiti-Regina Nilului de Michelle Moran

 

NefertitiO alegere dificila de Mary Jo Putney Suflete damnate de Yrsa Sigurdardottir

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Asteptam pe literaturapetocuri@gmail.com datele de contact : nume, prenume si adresa livrare pentru a fi expediata cartea.

Va multumim pentru participare

Mili & Iasmy

Avand in vedere ca se aproprie primul Mos, fiecare trebuie sa avem ceva in ciorapel, site-ul Literaturapetocuri.ro,organizeaza un concurs unde premiul oferit este cartea : Fluturi(2vol)-Irina Binder.

Fluturi Irina BinderDeoarece in data de 28 noiembrie 2013 a inceput sa se cladeasca temelia numelui site-ului si primii pasi catre necunoscutul din lumea virtuala, ne face placere sa mai oferim un premiu: un pachet format din trei carti:

1. O alegere dificila de Mary Jo Putney

2. Suflete damnate de Yrsa Sigurdardottir

3. Nefertiti-Regina Nilului de Michelle Moran

Vor fi doua premii si 2 castigatori!

NefertitiO alegere dificila de Mary Jo Putney Suflete damnate de Yrsa Sigurdardottir

Cerinte obligatorii :

1. Raspundeti la intrebare:Ce carte va place sa cititi de sarbatori?

2. Like la pagina de facebook – Literatura pe tocuri

3.  Share (distribuire)  la postarea de concurs pe pagina personala, dar sa fie publica

4. Intr-un comentariu pe site va rugam sa precizati numele pe care l-ati folosit pentru a indeplini conditiile de pe facebook.

  In cazul in care NU respectati toate conditiile mentionate, ne rezervam dreptul de a va descalifica automat.

Castigatorii vor fi desemnat in urma unei extrageri la sorti prin programul random.org

Se poate inscrie oricine are domiciliul stabil in Romania.

Perioada de participare 28.11.2014-05.12.2014

Va multumim ca sunteti alaturi de noi!

Cu drag,
Mili &Iasmy!

 Fluturi, de Irina Binder

Titlul : FluturiFluturi Irina Binder

 Numar pagini: 263,318

 Editura For You

 Anul 2012

Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine gasesc frumos. Ei surprind intreaga esenta a lumii, in dorul dintre doua batai de aripi. Se bucura alungand si respirand doruri nebune, soptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.”
Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emotii si te regasesti in fiecare zbucium. Iar la finalul povestii, te bucuri ca Fluturi nu este doar o poveste, regasind parti din sufletul tau ascunse acolo, intre pagini. La sfarsit, te bucuri, zambesti si multumesti pentru tot: ca ai cunoscut si trait iubirea cu toti fluturii si cu toate lacrimile ei, ca ai avut parte de prietenii adevarate si sincere, ca ai crescut printre cei mai minunati si delicati oameni, ca te-ai pierdut ca sa te regasesti, pentru ca toate au un rost si pentru ca nimic nu este intamplator…

Cititorilor mei, cu multa dragoste!
Irina Binder

M-am tot gandit de ce cartea Fluturi este atat de iubita de cititori si de ce a ajuns sa fie considerata un fenomen. Era o mica curiozitate a mea, dar dupa ce am terminat cele doua volume, am inteles ca nu este doar povestea unei tinere, ci un intreg amalgam de sentimente, fragmente dintr-un jurnal personal, trairi presarate de-a lungul lecturii si o mare categorie de oameni se poate regasi printre aceste randuri. Irina este copilul care se maturizeaza rapid, traieste doar cu tatal ei, simte lipsa mamei, invata de mica cum trebuie sa se descurce in viata, iar mai tarziu simte fiorii dragostei, iubeste cu intensitate si afla ce inseamna sa te invarti in cercuri cu oameni bogati, sa cunoasca oameni superficiali, concentrati doar pe aparenta. Stie ce inseamna sa pierzi un parinte, dar sufletul ei este vesel, energic, tot timpul in miscare, transmite emotii celor din jur, iar oamenii o iubesc. Simte mila pentru orice suflet nevinovat si sufera atunci cand ii pierde. Se bucura de fiecare raza a soarelui si te face sa indragesti natura, adierea vantului, aerul curat. Totul pare natural atunci cand intinde o mana de ajutor unui sarman sau se bucura de compania unui batran, emana bunatate si te indeamna involuntar sa te gandesti la cat de norocos esti tu…cititorule care ai de toate, in timp ce altii poate nu au nimic. Fara sa vrei, atunci cand citesti te gandesti la tot ce ai si traiesti alaturi de Irina fiecare clipa de iubire, suferinta, amagire, pierdere si treci prin toate starile.

Desi parerile privind aceasta carte au fost impartite, trebuie sa recunosc faptul ca la un moment dat am simtit furie pentru ca Irina era prinsa intr-un cerc vicios al sentimentelor si nu stia ce sa aleaga. Iubea doi barbati (fiecare cu felul lui de a fi), iar sufletul ei ar fi vrut sa ofere fiecaruia cate ceva, se hranea cu anumite iluzii, lua decizii superficiale de scurta durata, se ranea pe sine, dar si pe cei din jur. Aceasta lupta in zadar, modul cum s-a complacut intr-o relatie fara sens doar de dragul unor principii si cum a preferat sa indure suferinte fizice n-am reusit sa inteleg. Probabil ca doar traind asemenea lucruri poti depasi anumite limite.

Pentru ca oamenii nu pot trai fara iubire si nu sunt meniti sa fie singuri. Pentru ca, oricat de impliniti ar fi in plan familial, social, profesional, material sau din orice alt aspect ce banalizeaza existenta umana, nu pot fi completi, fara un suflet alaturi. Uneori, in goana dupa iubire acestia ajung in impasuri si sunt fortati sa faca alegeri care de multe ori ii poarta pe cai si mai pline de disperare. Insa multi dintre ei nu realizeaza importanta si valoarea unui suflet pereche, alaturi de care sa imparta pamantul, aerul, orizontul si viata si prefera sa se arunce orbeste, in povesti de iubire incerte. Pentru ca iubirea nu este rationala si nu putem alege pe cine sa iubim. Pentru ca la capatul tuturor luptelor interioare intre inima si ratiune, inima este cea care ia decizia finala.”

Povestea Irinei este spusa dupa cinci ani de relatie in care a iubit si a suferit la intensitate maxima. A fost prinsa intre doi barbati care au inteles dragostea altfel, au adorat-o si au ranit-o in propriul mod, iar ea a ales intotdeauna sa se intoarca in cercul lor. Unuia i s-a daruit in totalitate, iar pe altul a ales sa ii ofere dragostea pura, neconditionata si de neatins, ceva imposibil de materializat. Acum priveste in urma incercand sa inteleaga ce s-a intamplat cu adevarat si sa gaseasca o cale de iesire. Oare exista o solutie de scapare?

Chiar trebuie sa ma iert!, mi-am spus in gand. Trebuie sa-mi iert inima care a ales nebuneste. Sau poate ratiunea, care a ales prosteste.“ Privind bradul colorat si frumos luminat ma intrebam cum ar fi aratat oare povestea vietii mele, daca in urma cu cinci ani as fi ales altfel? Daca destinul ar fi aranjat altfel lucrurile. Pentru ca tot ceea ce s-a intamplat s-a aranjat si s-a decis in cateva secunde, cred.”

Irina are 19 ani si locuieste singura in Brasov. A avut o copilarie in mare parte fericita, inconjurata de dragostea tatalui sau si visand la mama sa care a ales sa isi refaca viata cu altcineva. A primit o educatie aleasa si de mica a stiut sa fie responsabila si sa ia decizii corecte, sa fie pregatita pentru viata. Tatal ei a iubit-o foarte mult si a ales sa ii ofere multe lucruri intr-un timp scurt, datorita varstei sale inaintate a vrut sa fie sigur ca va avea tot timpul la indemana sfaturile ce i le da si poate ca drumul ii va fi mai lin. Este o fiinta puternica, vesela, sociabila si plina de viata. Se gandeste sa plece din tara si sa isi urmeze studiile la Universitatea din Germania. Este inconjurata de prieteni care o iubesc neconditionat si ii sunt alaturi, iar din cand in cand isi impartaseste toate gandurile unui prieten imaginar care o suna aproape zilnic. Este o persoana care doar asculta, nici macar nu ii stie vocea, dar faptul ca este acolo si ii aude respiratia pentru ea este suficient.

Planurile i se schimba cand intalneste intr-o discoteca din Poiana Brasov doi barbati ce ii capteaza in mod diferit atentia – Matei si Robert. Sunt frati, dar nu de sange, oameni de afaceri si locuiesc la Snagov. Fiecare are un farmec aparte ce nu poate fi explicat. Matei o soarbe din priviri, ii admira formele voluptuoase, parul blond, ochii verzi patrunzatori si ii vorbeste, iar in ce-l priveste pe Robert, situatia este un pic diferita. O admira, ii transmite emotii imposibil de explicat si o simpla privire ii spune mai mult decat ar trebui, se comporta de parca o cunoaste cu toate ca nu ii adreseaza nici macar un cuvant, dar Irina il considera un ciudat si trece repede cu vederea. Ajunge sa se indragosteasca fulgerator de Matei si dupa o perioada de cunoastere reciproca alege sa se mute la Snagov. Traiesc o poveste frumoasa de dragoste, se implica in viata acestuia, ii creste fetita de numai opt luni, prietenii lui o indragesc si pare sa ii placa viata aceasta cocheta din lumea buna.

 Totul pare sa se schimbe cand incepe sa constientizeze ca se indragosteste putin cate putin de Robert, fratele lui Matei.

 „Oare are sentimente fata de mine, sau e doar atractie fizica? Sau am inchipuiri? Este clar, e doar atractie fizica. El e prea serios, prea cinstit si prea cerebral, ca sa indrazneasca macar vreodata sa-si imagineze ca intre noi doi ar putea fi ceva. si ce daca uneori imi face complimente, sau e neobisnuit de cald? Poate ca asa e felul lui de a se purta cu oamenii apropiati.“

Toti locuiesc in aceeasi casa si impart totul. Robert isi pierduse parintii la 11 ani si familia lui Matei l-au primit in randul lor, iubindu-l neconditionat, au impartit totul si duc o viata frumoasa. Devotamentul lor este incredibil, Matei are incredere oarba in el si nu ezita sa-l lase impreuna cu iubita lui Irina oriunde si-ar dori. Robert ajunge sa o cunoasca foarte bine, ii stie tabieturile, gusturile si o adora dincolo de imaginatie. La inceput gesturile par inocente, dar pe parcurs Irina isi da seama ca pare a fi mai mult in sufletul lui. Desi o iubeste la nebunie, Robert nu ii arata, se comporta ireprosabil si ar face orice pentru ea, singurul lucru care si-l doreste este sa o vada langa el, traieste ca sa respire acelasi aer, sa o priveasca atunci cand doarme sau sa ii pregateasca ceaiul asa cum ii place. Poate parea o dragoste bolnava, dar el se multumeste cu putin, nu le-ar face rau, n-ar vrea sa intervina in relatia Irinei cu Matei, din contra, lupta alaturi de ei sa isi mentina relatia si dragostea.

Robert este idealul de iubit pentru Irina, i-ar asterne lumea la picioare si fara sa se gandeasca i-ar oferi bucurii care i-ar face sufletul fericit, in schimb Matei si-ar arata dragostea prin lucruri de valoare, obiecte scumpe fara sa tina cont ca ea isi doreste gesturi marunte, dar oferite din suflet si cel mai important pentru ea este sa-i fie alaturi decat sa puna afacerile pe primul plan. Sunt doi barbati total opusi si isi manifesta dragostea in propriul stil. Diferenta dintre ei este ca unul are femeia iubita langa el si nu stie sa o pretuiasca indeajuns, iar altul aspira la asemenea ideal si se va multumi doar cu firimituri.

Povestea frumoasa a Irinei se transforma cand afla ca Matei o inselat-o cu alta femeie, reactioneaza urat si ajung sa se desparta, dar Matei este dispus la orice compromis numai sa se intoarca. Relatia lor nu va mai fi la fel, pe parcurs va suferi schimbari, Matei va deveni violent si nu va ezita sa dea in ea, sa o raneasca fizic. Gelozia, obsesia, dragostea bolnava ce i-o poarta ii va determina pe cei doi sa isi spuna cuvinte care le vor regreta. Irina va avea clipe de ura, depresie, suferinta si sufletul ii va fi devastat pentru ca nu va sti ce sa faca. Are o relatie cu Matei, un barbat care il iubeste in pofida defectelor sale, ii adora copilul, crede intr-un ideal, desi o face sa planga, o raneste, o inseala, o ingradeste din multe puncte de vedere, cu toate acestea inca mai spera ca ceva se va schimba si ramane alaturi de el. In acelasi timp este indragostita iremediabil de Robert, simte in prezenta lui emotii puternice, o atingere sau o privire sunt de ajuns ca sa isi spuna ceea ce nu pot exprima in cuvinte.

Aceasta lupta interioara o stoarce de energie si sufera, dar cel mai mult pare sa fie devastata cand afla ca Luminita, cea mai buna prietena a ei este pe moarte. Poti lupta cu orice pe lumea aceasta, insa moartea nu poate fi indepartata. In schimb te poate face sa te gandesti daca tot ce ai trait pana acum a fost cu folos.

Irinei ii este greu si desi este ceva imposibil, nu se pot abtine sa nu se gandeasca la Robert, cum ar fi, daca ar fi sa se iubeasca cu adevarat, sa simta gustul buzelor sau sa faca dragoste cu pasiune, numai in visele lor isi permit asemenea lux. Este ceva interzis, iar Irina nu-l poate trada pe Matei, principiile, educatia primita de la tatal sau nu-i da voie sa faca asemenea gesturi, din contra, crede ca este de datoria ei sa il ajute pe iubitul sau sa se schimbe, sa il duca pe calea cea dreapta, iar pe Robert sa incerce sa-l uite. Dar cum se pot minti cand ei sunt atat de aproape, iar impreuna sunt suflete pereche. Sunt atat de opusi si atat de diferiti incat se simte sufocata.

Reactia Irinei cand il gaseste pe Robert plangand.

“- Stii ce mi-a spus tata, cand eram mica, intr-o zi in care m-a gasit plangand?
-Ce?
– Ca Dumnezeu le-a dat oamenilor un numar fix de lacrimi si ca acestea sunt de doua feluri: de tristete si de fericire. si ca nu ar trebui sa-mi irosesc lacrimile aiurea, ci sa le pastrez pentru momentele fericite. Ca ar fi pacat sa nu am lacrimi, ca sa plang atunci…
– Ce frumos…
– Deci, irosim? Daca irosesti tu, o sa vars si eu cateva. stii ca sunt empatica.
– Esti o copila si o smechera…
– Vrei sa vorbim? Sa-mi povestesti? Uite, imi poti spune orice, pentru ca maine uit cu desavarsire, daca vrei.
– Nu-s avea ce sa-ti spun…
– Daca ar fi sa plang acum, stii de ce as plange? De dor. De dorul celor pe care i-am pierdut. si as mai plange de ciuda. De ciuda ca nu pot ajuta oameni care sufera… copii, batrani… ah, si animale.”

Concurs Fluturi Librex (1)Robert– Ma gandeam ca… de cate ori ma aflu aproape de tine, fac eforturi disperate sa nu te imbratisez, mi-a spus incet, privind in zare. Afirmatia lui m-a lasat fara aer si, totodata, m-a facut sa simt un gol imens in stomac, apoi o invazie de fluturi, care parca se zbateau sa ma ridice in aer. Am strans cartea pe care o aveam in mana si nu am spus nimic. Ce-as fi putut sa spun? El s-a ridicat brusc si s-a indreptat catre casa, fara sa ma priveasca, iar eu abia atunci am respirat. in minte imi rasunau, iar si iar, cuvintele rostite de el. Am stat nemiscata, minute in sir si am contemplat cerul, incercand sa inteleg ce se intampla si ce ar fi trebuit sa fac eu. L-am vazut intorcandu-se si am respirat adanc. Inima imi batea atat de tare, incat aveam impresia ca pana si cei aflati in casa o puteau auzi.”

IrinaNu mi-am imaginat vreodata ca niste simple atingeri de maini ar putea sa ma ravaseasca atat de tare, iar ceea ce simteam era inedit si inexplicabil. imi doream atat de mult apropierea de el, incat traiam cu senzatia ca voi muri daca nu imi voi lipi trupul de al lui. Degetele mele au parasit jocul degetelor lui si au urcat pe bratele puternice, cu mangaieri usoare. Apoi l-am imbratisat cuprinzand-ul cu bratele, iar el m-a strans de indata, lipindu-ma de trupul lui. Auzeam ambele inimi batand nebuneste, iar ceea ce simteam intrecea orice sentiment uman, firesc, pamantesc. Aveam impresia ca gravitatia nu mai facea fata si ca fluturii iubirii ne vor ridica pe amandoi, asa imbratisati, facandu-ne sa plutim in eter. Nu stiu de unde am avut atata forta ca sa ma indepartez de el, dar cand m-am desprins de bratele lui, am avut impresia ca mi-a smuls o mare bucata din mine. L-am privit, sperand ca va deschide ochii, dar el a ramas nemiscat cu ochii inchisi.”

Incercam sa-mi dau seama de ce alesesem sa ma intorc. Era, oare, pentru Matei? Sau Matei era doar un pretext, iar eu imi doream sa fiu aproape de Robert? il iubeam pe Matei si il iertasem pentru ca ma inselase, chiar daca inca nu acceptasem ideea si nu-i intelegeam rationamentul pentru care a facut-o.”

I : – Daca nu o spun, nu inseamna ca nu simt, am spus incet,insa sunt lucruri pe care e mai bine sa le incui in adancul sufletului si sa nu le spui niciodata.
R :- Nu mai suport… nu mai suport, Irina…”

Irina” Tot ceea ce avea sa se intample, destinele noastre, al lui Robert,al meu si al lui Matei, depindeau de mine. De rationamentul meu. Iar rationamentul meu nu era doar fidelitatea fata de Matei. Era si iubirea pentru Robert si pentru ceilalti oameni care faceau parte din viata lui. stiam ca iubirea noastra nu avea nicio sansa. stiam ca nu as fi putut niciodata sa fiu fericita, urmandu-mi inima si sacrificand fericirea celorlalti. Robert nu merita sa-i iau tot ce avea, pe Matei, familia, prietenii, viata construita, amintirile si planurile de viitor. Nu merita sa traiasca o viata intreaga, cu sentimentul vinovatiei, stiind ca i-a luat iubita lui Matei. Nu puteam sa-i fac asta. Pentru ca il iubeam pe el prea mult – mai mult decat ma iubeam pe mine. Dar probabil ca el avea sa nu stie asta vreodata. „Doamne, te implor ajuta-l sa ma uite. Adu-i in viata o femeie minunata, care sa-l faca fericit. Iar daca eu sunt o piedica in calea fericirii lui, indeparteaza-ma de el. Iubesc.“, scriam in jurnal. Dimineata m-am trezit mai hotarata ca oricand sa-mi schimb atitudinea

„stiam deja ca niciun alt barbat nu va reusi sa ma faca sa simt ceea simteam in bratele lui Robert.

Te-am cautat prin paturi ademenitoare,
Crezand c-am sa te pot uita usor,
Dar cum sa poata un altul, oarecare
Sa-mi aline nesfarsitul dor?

Te-am cautat in altii cateodata,
Crezand c-am sa te pot inlocui,
Dar nu pot toti barbatii laolalta
Sa ma iubeasca, cum doar tu ma poti iubi!

Te-am cautat in fiecare noapte
si-apoi in fiecare rasarit..
Te-am cautat in strigate si-n soapte
Dar nicaieri si-n nimeni nu te-am mai gasit!”

Ma gandeam ca intr-o zi aveam sa-i dau lui Robert jurnalul, ca sa citeasca tot ce am scris despre el, poeziile compuse pentru el, gandurile si toata iubirea ascunsa intre copertile acelui caiet „Sau poate ca voi scrie o carte despre iubirea noastra imposibila.”

Doua volume emotionante ce lasa cititorul in ceata pentru ca autoarea vrea sa ofere fiecaruia sansa de a alege propriul final, sa o ajute cumva sa faca alegerea corecta. Oare cum ar fi fost viata Irinei daca ar fi ales altfel ? Ce s-ar fi intamplat daca ar fi urmat sfatul celui care i-a trimis biletul in discoteca si ar fi fugit imediat? De ce un necunoscut i-a scris: “Te rog sa pleci. Fugi cat mai repede de aici. Te implor!” ? Va reusi sa afle adevarata lui identitate? Va descoperi cine este prietenul imaginar?

Librex.ro

– Multumesc Librariei Librex.ro pentru sansa de a citit aceasta carte. Fluturi de Irina Binder (2 vol)  poate fi comandata de aici

Autor: Mili

 

Chiar daca ar fi insemnat despartire, singuratate, tristete, iubirea isi merita fiecare banut pretul ei.

Mai bine traiesc gandindu-ma la un vis decat sa infrunt realitatea de a-l vedea naruit.”

Paulo Coelho

http://youtu.be/Nnn3WK5e00M Tatiana (Blue)

Probabil, macar odata in timpul calatoriei noastre printre carti si povestile ascunse in paginile lor, am intalnit cel putin o carte care prin sensibilitatea, emotia, dragostea absoluta si profunzimea ei ne-a facut sa visam cu ochii deschisi si ne creeze senzatia de fluturi in stomac.

Concurs Fluturi Librex (1)

Tema concursului: Ce carte v-a facut sa visati cu ochii deschisi, sa simtiti ca un roi de fluturi va cuprinde in dansul lor? Cateva detalii?

Castigatorul va fi desemnat in functie de urmatoarea jurizare:

  • Cele mai bune comentarii alese de noi vor intra in programul de extragere aleatoriu random.org

  • Ne rezervam dreptul de a tine cont daca este necesar si de aprecierile primite la comentarii prin voturile acumulate (deci va trebui sa aveti si ceva voturi sa putem departaja mai bine)

Durata concursului: 21-28.07.2014

Premiul oferit:Fluturi” de Irina Binder (2vol.)

Fluturi Irina Binder

Premiul este acordat de sponsorul concursului Librex.ro

Librex.ro

Poate participa oricine are domiciliul stabil pe teritoriul Romaniei.

Va dorim succes si mult noroc!

Mili & Iasmy

%d bloggers like this: