Tags Posts tagged with "Historical Fiction"

Historical Fiction

“Am ridicat ochii spre fața lui, inexpresivă din cauza șocului. A strâns fotografiile la piept, fără să se miște, cu ochii dilatați și imobili, încremeniți de parcă o săgeată de arbaletă îi străpunsese inima – așa am presupus că arăta.”

 Cercul de piatră de Diana Gabaldon (vol. 1) 

         A treia parte din seria Outlander

Titlul original: Voyager

Traducere: Gabriel Stoian

Editura: Nemira

Colecţia Nautilus Fantasy

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 528

Gen: Historical Fiction, Romance; Fantasy; Time Travel

Cotaţie Goodreads: 4,38

Seria Outlander: 1. Călătoarea  – Outlander(1991) ; 2. Talismanul – Dragonfly in Amber(1992); 3. Cercul de piatră – Voyager(1994); 4. The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross(2000) ; 6. A Breath of Snow and Ashes(2005) ; 7.Ecouri din trecut – An Echo in the Bone(2009) ; 8. Written in My Own Heart’s Blood(2013)

   În urmă cu douăzeci de ani, Claire Randall s-a întors în timp și a nimerit în brațele temerarului Jamie Fraser, direct în secolul al XVIII-lea. Apoi s-a întors în vremea ei, purtând în pântece copilul lui și fiind convinsă că el și-a pierdut viața în bătălia de la Culloden. Și totuși, din amintirile ei el n-a plecat nicicând.  

   Dar Claire descoperă la un moment dat că Jamie trăiește. Și trebuie să facă o alegere: să rămână în secolul ei, împreună cu fiica iubită, ori să se întoarcă în veacul lui.

   Scoția e măcinată de comploturi, patimile și durerile eroinei nu mai contenesc, intrigile se țin lanț. Călătoria în necunoscut îi poate aduce iubirea înapoi sau o poate spulbera pe veci.

   „ A treia parte din seria Outlander este o carte palpitantă, îndrăzneață, provocatoare. Diana Gabaldon combină cu măiestrie flashback-uri, se lasă cu plăcere în voia altor veacuri, dar nu se abate niciodată de la firul poveștii. “-Locus

    Primele două părți din seria Outlander mi-au oferit o experienţă de neuitat, motiv pentru care am așteptat cu nerăbdare apariția primului volum din partea a treia – “Cercul de piatră”. Iar când a ajuns în mâinile mele, am îmbrățișat minunăția asta de carte, apoi am început să o citesc cu o nețărmurită emoție. Știam că și de această dată povestea va fi una fascinantă, dar nicio clipă nu am bănuit ce impact va avea asupra mea.  

   Călătoarea mi-a mers la suflet,” Talismanul” m-a făcut să vărs o grămadă de lacrimi, însă “Cercul de piatră” a devenit preferatul meu. Deși toate cele trei părți ale seriei au aventură, romantism, intrigă, mister, legende, momente emoționante, scene mai dure, în romanul de față m-a fascinat modul lejer în care autoarea face trecerea de la o perioadă de timp la alta. Nu este deloc enervant sau obositor. Ba dimpotrivă, ajungi să-ți dai seama că există o oarecare concordanță/conexiune a evenimentelor. În timp ce Claire, aflată în secolul XX, citește un document  în care se relatează o acțiune intreprinsă în trecut (secolul al XVIII-lea) de James Fraser, în următorul capitol din carte se detaliază acel moment. Ai impresia că niște fire invizibile îi unește pe cei doi dincolo de timp.  

   Temele de bază ale seriei sunt reluate și în acest volum și am să le menționez și eu, pentru a fi de folos celor care nu știu deloc despre ce este vorba în Outlander.

   În anul 1945, fosta soră medicală Claire Randall, se întoarce din război și pleacă cu soțul, Frank Randall, într-o a două lună de miere. Dar o stâncă magică descoperită într-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp (ea trece printr-un cerc de pietre așezate în picioare pe Craigh na Dun), care se trezește brusc într-o Scoție măcinată de conflicte, în 1743. Destinul i-l scoate în cale pe tânărul războinic James Fraser și trăiește alături de acesta aproximativ trei ani. L-a iubit și ar fi rămas cu el dacă ar fi putut, dar James a trimis-o înapoi prin cercul de piatră, însărcinată, în efortul disperat de a-i salva pe ea și pe copilul nenăscut de dezastru iminent care avea să-l lovească la Culloden. Claire revine în secolul XX ( în aprilie 1948), la aproape trei ani de la data dispariției și își continuă viața alături de Frank. După douăzeci de ani (în anul 1968), la ceva timp după moartea soțului ei, Claire și fiica ei, Brianna, cer ajutorul unui tânăr istoric, Roger Wakefield, pentru realizarea unui proiect ce ar avea legătură cu istoria iacobiților din secolul al XVIII-lea, bătălia finală de la Culloden, acolo unde prințul Charlie cel Frumos și compania a luptat contra ducelui de Cumberland. Împreună cu el a venit dezastrul, războiul și măcelul. Toate clanurile care l-au urmat pe prinț au fost șterse de pe fața pământului. Sute și sute de bărbaţi au murit la Culloden, iar cei care au rămas în viată, au fost vânați și uciși. Însă  anumite documente  confirmă faptul că James Fraser a supraviețuit bătăliei de la Culloden. Și astfel ajungem la tema cărții de față.

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 1

    Știind dinainte că cei doi îndrăgostiți se află la o depărtare de două sute de ani unul de altul și că voi avea de așteptat câteva sute de pagini până voi regăsi o interacțiune între ei, m-am gândit că lipsa acestei legături va scădea din plăcerea lecturii. Dar se pare că nu o cunoșteam așa de bine pe autoarea Diana Gabaldon. Nu doar că mi-a oferit enorm de multă acțiune, dar m-a și introdus într-un univers complex al emoțiilor: am râs copios din cauza dialogului spumos și a situațiilor comice; am plâns văzând cât de dor îi este lui Jamie de Claire; am suferit alături de el atunci când a fost urmărit și pedepsit, bătăile îndurate, anii de foamete și chin sufletesc; am simțit că mă învăluie nostalgia de fiecare dată când Claire sau James își amintesc de momentele  lor fericite; m-am înfuriat  văzând cât de nedreaptă le este soarta.

Uitând să se mai roage, a început să îi evoce chipul înapoia pleoapelor, curbura obrazului și a tâmplelor, fruntea lată și albă care îl îndemna mereu să o sărute, exact acolo, în acel punct mic și neted dintre sprâncene, deasupra nasului, între ochii limpezi, de culoarea ambrei. Și-a concentrat atenția asupra formei gurii ei, imaginându-și buzele ei pline și arcuite și gustul, senzația, dar și bucuria de a o săruta.”

   Nu am avut cum să mă plictisesc citind o carte care cuprinde atât de multă acțiune, intrigă, scene erotice, momente amuzante sau hilare, călătorii în timp, dar și mult mister (autoarea a mai adăugat ceva în plus – apariția unui criminal în serie, un predecesor al lui Jack Spintecătorul).  

   Evenimentele din Cercul de piatră (vol.1) se desfășoară în paralel, atât în secolul al XVIII-lea (perioada 1746-1758), cât și în secolul XX (anul 1968). Acțiunea din prezent se continuă de unde a rămas în “Talismanul”, imediat după ce s-au dezvăluit anumite lucruri: Brianna află că Frank nu e tatăl ei natural, și că tatăl adevărat a fost un scoțian din Highland care a trăit în urmă cu două sute de ani; se descoperă că inelul de argint al lui Claire are un semn și cum doar  unii argintari scoțieni din secolul optsprezece  îl foloseau, poate dovedi, într-o oarecare măsură, autenticitatea poveștii ei; tânărul istoric Roger Wakefield (cel care o ajută să descopere dacă James Fraser este în viață și care este atras de Brianna) află că este strănepotul lui Dougal Mackenzie (unchiul lui James Fraser) și al lui Gellis Duncan. Cine a citit celelalte cărți, știe că Gellis i-a salvat viața lui Claire la procesul din Cranesmuir și a murit după ce fusese condamnată ca vrăjitoare. Aceasta avusese și ea o cicatrice de vaccin, demonstrând astfel că și ea venise din secolul XX, iar un moment dat reușește să-i transmită lui Claire un mesaj: “unu, nouă, șase, opt” (anul în care Gellis a pășit în cercul de piatră). Iar cea mai mare descoperire o face Roger – el găsește documentul care  arată că James Fraser a reușit să-i scoată pe bărbații de la Lallybroch de pe câmpul de luptă, i-a salvat de la Culloden și i-a dus pe drumul spre casă.

   Însă, aici găsim și câteva flashback-uri din perioada în care Claire a revenit în secolul XX : reîntâlnirea cu Frank, discuțiile despre dispariţia ei și convingerea lui Frank că inventează acele povești din cauza șocului traumatic, dezvăluirea faptului că este însărcinată, că s-a îndrăgostit de altcineva și s-a măritat cu el, perioada cât a stat internată într-o clinică psihiatrică, nașterea Briannei, căsnicia cu Frank, certurile din ultima perioadă din cauza fetiței (oricât de mult o iubea pe aceasta, nu putea  suporta ideea că soția lui o privea cu dor pe Brianna, fiind consistent că ea vedea de fapt imaginea bărbatului iubit).

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 2

    Însă partea cea mai captivantă o reprezintă povestea din trecut (secolul al XVIII-lea) și sunt convinsă că vreți să știți ce s-a întâmplat cu James Fraser. Nu am să vă ofer prea multe informații pentru că ar fi și păcat să nu vă las pe voi să aflați toate amănuntele, dar am să vă împărtășesc ce s-a întâmplat în fatidica zi de 16 aprilie 1746 (partea introductivă a cărții), imediat după ce el a fost sigur că iubita lui Claire a reușit să ajungă la cercul de pietre.

Când o trimisese înapoi la cercul de piatră, știuse că așa se va întâmpla. Suferința spirituală putea fi considerată  drept o stare obișnuită  în purgatoriu și se așteptase  tot timpul ca durerea  provocată de despărțire să fie pedeapsa  lui principală – suficient, își spunea el, pentru a  ispăși tot ce făptuise până atunci: între altele, crime și trădări .”

“De astă dată, amintirea ei nu a făcut decât să-i stârnească un val de dor îngrozitor. Doamne, să o fi avut alături, să îl atingă, să îi trateze rănile și să îi țină capul pe genunchi… Însă ea plecase – la depărtare de două sute de ani de el – și slavă Domnului că o făcuse! Lacrimile s-au prelins încet pe sub pleoapele strânse. S-au rostogolit cu greu pe o parte, ca să nu fie văzut de ceilalți.  

Doamne, fă să ajungă în siguranță! s-a rugat el. Ea și copilul!”

   După marea înfrângere de la Culloden, unde foarte mulți oameni ai armatei Highland au fost uciși, câțiva dintre ei au scăpat. James a fost rănit destul de grav la picior și  nu se mai poate deplasa, dar este găsit de oamenii lui. Cei optsprezece ofițeri iacobiți care au reușit să supraviețuiască măcelului, s-au adăpostit într-o fermă din apropierea landei. Acolo au zăcut în mari suferințe, cu rănile neîngrijite, slăbiți de frig, oboseală și foame, vreme de două zile. James se gândea că putea muri liniștit pentru că făcuse tot  ceea ce trebuia să facă pentru ca iubita lui să fie în siguranță.

Nu mai avea griji, nu mai avea nimic de înfăptuit. Făcuse tot ce putuse pentru oamenii lui, pentru soție și pentru copilul nenăscut. Chinurile trupești se vor sfârși și va pleca recunoscător pentru a-și găsi pacea.

O va găsi pe Claire imediat ce va muri? s-a întrebat el. Ori poate, așa cum anticipa, va fi condamnat la despărțire o vreme? În orice caz, o va revedea; s-a agățat de acea convingere cu mai multă fermitate decât îmbrățișa datinile Bisericii. Dumnezeu i-o dăduse; tot El i-o va readuce.

   Apoi au fost prinşi de lord Melton, comandant al unui regiment de infanterie sub Cumberland, care primise ordinul să execute  neîntârziat orice persoană care se dovedea  că a participat la rebeliunea trădătoare recent înăbușită. Scoțienii au fost acuzați de trădare, scoși unul câte unul din casă și executați.  

   Însă, atunci când maiorul descoperă că unul dintre  trădători este  James Alexander Malcolm Mackenzie, stăpânul de la Broch Tuarach, își dă seama că nu-l poate omorî ca pe ceilalți. Și-a amintit că acest iacobit l-a prins cândva  pe John Grey, fratele lui mai mic, în apropiere de Preston și, în loc să-l împuște, i-a cruțat viața și l-a adus înapoi la camarazii lui, impunând așadar o mare datorie de onoare asupra familiei. Nu-l poate împușca fără a dezonora jurământul fratelui lui, așadar este obligat să cruțe viața lui Fraser și, drept urmare, a omis numele lui din lista  trădătorilor executați la fermă și i-a aranjat  transportul până la moșia lui. Nu știa dacă va supraviețui acelei călătorii, având în vedere că Fraser avea o rană mare la un picior, infectată și purulentă, dar cel puțin moartea lui nu îi va fi pusă în cârcă.

  Mai departe, asistăm la toate chinurile îndurate de el, imediat după cele întâmplate la Cullonden, supraviețuirea, anii cât a fost fugar, fiind silit să stea ascuns într-o peșteră de pe proprietatea lui, timp în care englezii au scotocit Highlands în căutarea fugarilor care îl sprijiniseră pe Charles Stuart, perioada de detenție, prietenia ciudată pe care o leagă cu noul conducător al închisorii, nimeni altui decât maiorul John Grey (este la rândul sau protagonistul unei alte serii scrise de Diana Gabaldon – “Lord John”), fratele lordului Melton, personaj pe care l-am întâlnit pentru prima oară în “Talismanul”, el având la acea vreme doar 16 ani.

   Dacă stau bine și mă gândesc, John Grey a avut o mare influență asupra vieții lui James Fraser. Datorită lui a reușit James să supraviețuiască pe câmpul de luptă, iar mai târziu, tot el și-a exercitat influența pentru că Jamie să nu ajungă sclav în America (la acea vreme, prizonierii de război de origine scoțiană urmau să fie transportați în coloniile americane, vânduți cu înțelegeri contractuale oficiale pe durata a șapte ani).

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 3

   Între timp, Claire, Brianna și Roger încearcă să descopere adevărul. Chiar dacă James reușise să evadeze, era totuși rănit și ar fi putut să moară curând după aceea, mai ales că în Highlands izbucnise foametea. Claire este din ce în ce mai îngrijorată și se gândește dacă nu cumva viața lui fusese irosită într-o celulă de închisoare ori sfârșise într-o temniță singuratică. Vor reuși ei să îl localizeze cât mai curând? Va  putea Claire să treacă din nou prin cercul de pietre?  

“Nu îți este neapărat ușor dacă știi ce ești menit să faci, dar măcar nu pierzi timpul întrebându-te sau îndoindu-te. Deși presupun că, dacă ești cinstit cu tine însuți și știi cine ești, e mai puțin probabil să simți că ți-ai irosit viața, făcând altceva decât ceea ce trebuia.”  

– Mamă, nu înțelegi? El trebuie să afle – trebuie să știe că a făcut ce trebuia pentru noi. Buzele îi tremurau și le-a șters preț de o clipă. Mamă, îi datorăm asta, a continuat ea încet. Trebuie să îl găsească cineva și să-i spună. Mi-a atins delicat fața cu mână. Spune-i că m-am născut.”  

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje. Un lucru vă mai destăinui: reîntâlnirea lui Claire cu James a fost una dintre cele mai emoționante, dar și amuzante scene din carte. Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva pasaje. Însă, îi rog pe cei care nu vor să afle amănunte despre reîntâlnirea dintre cei doi, să NU  le citească.  

Și-a rostogolit ochii și s-a lăsat moale spre podea, trăgând după sine o ploaie de coli și alte lucruri care stătuseră pe tiparniță; căzuse foarte grațios pentru un bărbat atât de masiv, am gândit eu cu un aer distrat. Doar leșinase…“

 “În cele din urmă, i-am dat drumul și m-am lăsat puțin pe spate. El a aruncat o privire spre podea, între picioare, și s-a încruntată.

-Ai pierdut ceva? l-am întrebat surprinsă.

El a ridicat privirea oarecum timid.

-M-am temut că m-am pierdut cu totul și m-am scăpat pe mine, dar nu e nimic. M-am așezat pe o cană de bere.”

“Te-am văzut de multe ori, mi-a șoptit cald la ureche. Ai venit la mine foarte des. Câteodată, când visam. Când aveam fierbințeli. Când eram înspăimântat și singur și știam că trebuie să mor. Când aveam nevoie de tine, te vedeam, zâmbind, cu părul căzând în bucle  peste față. Dar nu mi-ai vorbit niciodată. Și nu m-ai atins niciodată.”


“Am ridicat ochii spre fața lui, inexpresivă din cauza șocului. A strâns fotografiile la piept, fără să se miște, cu ochii dilatați și imobili, încremeniți de parcă o săgeată de arbaletă îi străpunsese inima – așa am presupus că arăta.”

“Dar a trecut multă vreme de când noi am fost că unul, englezoaico. Tu ți-ai trăit viața – acolo  -, iar eu am avut-o pe-a mea aici. Nu știi nimic despre ce am făcut sau am fost. Ai venit acum pentru că ai vrut ori pentru  că ai simțit că așa trebuia?“ 

 Nota 10 +


sigla NemiraCartea Cercul de piatră de Diana Gabaldon(vol. 1) a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.comevaluare-carte-5

Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e să fii domniță în anul 1290!

 Catherine cea îndărătnică, de Karen Cushman

 

Titlul original: “Catherine, Called Birdy”

Traducerea: Alina Popescu

Editura: Young Art

Gen: Young Adult, Historical Fiction, Childrens, Humor, Coming of Age

Număr pagini: 184

Notă Goodreads: 3,7/5

Nota mea: 7/10

       DESCRIERE OFICIALĂ:

      Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e să fii domniță în anul 1290!

    Catherine are 14 ani și ar prefera să iasă cu păstorul de capre, la pășune, și să-și petreacă vremea dănțuind cu sătenii la praznice, dar mama și doica ei au alte idei: vor cu orice chip să o educe ca să devină o doamnă desăvârșită. Așa se face că este supusă la cele mai plicticoase cazne: trebuie să toarcă, să brodeze și să cârpească. Să învețe să-și țină ochii plecați și gura ferecată. Să pregătească diferite leacuri pentru mahmureală, burți stricate, dureri de cap și de dinți (tratate atunci cel mai eficient cu găinaț de corb).

    Dar zile fripte îi face cu adevărat bestia de tată, care vrea să o mărite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perindă tot felul de pețitori, unul mai bătrân și mai neisprăvit ca altul, însă Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face și toți acești mocofani fug rupând pământul. Asta până când își face apariția Barbă Nețesălată…

PĂREREA MEA:

    Cartea este scrisă sub forma unui jurnal de către Vrăbiuța sau Catherine, așa cum apare în traducerea de la Young Art. Dacă la început, Catherine se opune cu desăvârșire acestui mod de “eliberare” a gândurilor, notând lucruri precum:

    A douăsprezecea zi a lui răpciune

   “Mi s-a poruncit să scriu o cronică zilelor mele. Sunt pișcată de purici, iar familia mea e o pacoste. Asta e tot ce am de spus.”

    sau

   A șaptea zi a lui mărțișor

    “Deja urăsc postul și n-a trecut decât o săptămână.”

   cu timpul, aceasta învață să se descarce, scriind chiar pagini întregi, povestind întâmplări cu de-amănuntul. Evoluția de pe hârtie a lui Catherine se transpune în însuși comportamentul fetei, aceasta maturizându-se foarte mult în anul în care ține jurnalul.

   În timp ce tatăl său încearcă să găsească un viitor ginere ce-i poate aduse câștiguri și renume, iar mama sa încearcă s-o pregătească pentru viață și, în special, pentru a deveni o soție desăvârșită, învățând-o să coasă, bunele maniere, dar și leacurile din plante (pentru că niciodată nu se știe când va trebui să ai grijă de soțul bolnav!), Vrăbiuța plănuiește moduri prin care să scape de pețitori și să se furișeze în sat, să ajute la treburile câmpului și să cânte cât o țin plămânii cântece simple.

    Maturizarea lui Catherine constă mai ales în pierderea acelei încăpățânări de care a dat dovadă încă de la primele cuvinte scrise în jurnal. Ea învață să nu mai lupte împotriva poziției sociale pe care a primit-o la naștere și să se supună normelor vremii, inclusiv privind căsătoria aranjată. Dacă la început s-a pus contra tatălui său care dorea s-o căsătorească cu orice preț încă de la 14 ani și-i aducea o mulțime de pețitori la ușă, inclusiv pe Barbă Nețăsălată care-i devine alesul, la ultima intrare din jurnal, descoperim o altă Catherine:

“Despre Stephen nu știu decât că e tânăr și curat, că iubește învățătura și că nu e Barbă Nețesălată. Fie și numai pentru aceste însușiri sunt gata să-l iubesc.

Am făcut un pomelnic cu nume pentru copiii noștri. Primul aș vrea să se numească George. Sau Perkin. Sau Edward. Sau Ethelfritha. Sau Coțofana. Sau poate Stephen. Orice e cu putință pe lumea asta.

Plec odată cu primele zile ale lui brumărel. A mai rămas o singură lună până plec la Stephen!”

    În privința cadrului în care este fixată acțiunea romanului, mi-a plăcut foarte mult faptul că autoarea, Karen Cushman, și-a făcut cu adevărat temele și a creionat în câteva pagini o adevărată imagine a Angliei Medievale. Privită de la distanța epocii contemporane, țara străină a Angliei medievale pare a fi un loc în care se muncea din greu, iar oamenii erau cruzi și murdari, însă Anglia Evului Mediu iubea veselia, dansul, glumele vulgare și jocurile gălăgioase.

   Recomand cu drag cartea tuturor copiilor și adolescenților. Romanul conține multe elemente importante pentru fetițele și, nu numai, de 14 ani – dorința de a avea un prieten bun, neînțelegerile cu părinții, sentimentul că nimeni nu te poate înțelege, visul de a face ceva care să conteze în lume, prin care să te faci cunoscut.

   O invitație la optimism, la curajul de a-ți lua viața în mâini. O carte care condensează etape de istorie, dar și de viață. O poveste despre cum să îți împlinești visurile în care crezi. “Catherine cea îndărătnică“ dincolo de a fi un personaj izvorât din imaginație, este o bucată de adolescenţă pe care, dacă știi să o trăiești, te poți bucura de fiecare moment.

   Reguli sociale, bucurii adolescentine, o perioadă total diferită de cea din zilele noastre, dar suflete la fel de sensibile. Și nu în cele din urma, un personaj cu totul special care dă o culoare vie poveștii. Lectura vi se va părea cu siguranță una savuroasă.logo Editura Art

Cartea ,,Catherine cea îndărătnică, de Karen Cushman a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Art.

by -
27

Câștigătorul jocului avea să primească puteri de neimaginat.

Jocul Coroanei, de Evelyn Skye

Titlul original: The Crown’s Game
Traducere : Ofelia Al – Gareeb

Editura : Leda

Colectia Leda Edge
Anul apariţiei: 2016

Nr. de pagini: 416

Gen: Fantasy; Young Adult; Historical Fiction; Romance

Seria The Crown’s Game : 1.Jocul Coroanei – The Crown’s Game; 2. The Crown’s Heir

EXISTĂ LUCRURI MAI PERICULOASE DECÂT UN STROP DE MAGIE . . .

VIKA ANDREIEVA poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.

NIKOLAI KARIMOV poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.

Ei sunt magi – singurii din Rusia -, iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.

Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice.

știgătorul jocului va primi puteri de neimaginat. 

Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

   „Jocul Coroanei este un basm fascinant, care îi poartă pe cititori într-o lume fantastică, misterioasă și seducătoare, plină de magie ascunsă și iubiri pătimașe.” – Sabaa Tahir 

   „Absolut încântătoare. Adevărata vrăjitorie este în atmosferă. Skye creează o Rusie plină de magie și eleganță, descriind Sankt Petersburgul într-un fel atât de spectaculos, încât ai putea jura că te afli pe malurile Nevei și dansezi în sălile de bal ale Palatului de Iarnă.” – Sara Raasch

   Evelyn Skye, autoarea Jocului Coroanei (și a continuării sale, care va apărea în următorii ani), a fost nominalizată ca scriitor bestselling de către New York Times. În afară de scris, îi place să mănânce pizza, i s-a oferit la un moment dat un post în C.I.A, iubește să se joace cu fiica ei în parc și să citească pe canapea mâncând fursecuri la nesfârșit.

    Între mine și “Jocul Coroanei” a fost dragoste la prima vedere. Știți doar cât de mult îmi plac poveștile magice, așa că înțelegeți de ce m-am lăsat sedusă atât de ușor de descrierea cărții. Conținutul nu a făcut decât să-mi de-a lovitura de grație. Am fost pur și simplu prinsă în mrejele unei povești uluitoare! Este total diferită de tot ce am citit până acum în materie de fantasy sau ficțiune istorică.

   Am fost complet fermecată de stilul autoarei, de acțiunea cărții, de intrigă, de atmosfera ca de basm, de personaje, de sentimentele lor. Am asistat cu mare plăcere nu doar la acel duel al abilităților magice, ci și la dragostea care se înfiripă între cei doi. Sunt dușmani și sunt conștienți că în acea competiție doar unul va rămâne în viață și cu toate acestea, după fiecare vrajă făcută, fiecare răsuflă ușurat pentru că celălalt nu a fost rănit. Dar fiecare duel are un singur câștigător, nu?

   “Căci era prea crud din partea vieții să i-l aducă acum, doar pentru a-i aminti că unul dintre ei avea să fie luat în curând.”

   “Dar pe cine păcălea el? Ar fi fost atras de ea, indiferent dacă îi spunea sau nu pe nume. Poate că farmecele lor erau făcute să se înfrunte, însă făceau parte din aceeași magie. Parte a aceluiași întreg. Asta avea să facă învingerea mult mai dulce-amăruie.”

    Și pentru ca totul să fie și mai complicat, autoarea a preferat să creeze un pătrat amoros: Vika este atrasă de Nikolai, care la rândul său o place, dar în preajma lui se află mereu Renata care este îndrăgostită de el de  mult timp. Și să nu-l uit pe Pașa, moștenitorul tronului, care este și el îndrăgostit de Vika. Inevitabil cineva va avea inima sfărâmată. Mai grav e faptul că sentimentele pe care le au amândoi pentru Vika  pot strica prietenia lor de-o viață.

    “Jocul Coroanei” este un roman fantasy istoric, a cărei acțiune se petrece într-o Rusie imperială alternativă (anul 1825), dar care se bazează pe evenimente și locuri adevărate (chiar autoarea face această precizare la final). La acea vreme Imperiul Rus se afla în pragul războiului (otomanii vor să acapareze anumite ținuturi din sud și kazahii vor să se revolte),  iar țarul are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el. Însă atunci când există mai mulți magi, se inițiază Jocul Coroanei, o competiție a tuturor abilităților magice. Nu era loc decât pentru un singur Mag Imperial, căci cel care câștiga avea nevoie de acces la întreaga forță a magiei Rusiei. Și, prin urmare, magia îl omora pe cel care pierdea Jocul.

    Jocul Coroanei este unul străvechi, mai străvechi decât însuși țaratul. A luat ființă cu mult timp în urmă, pe vremea lui Rurik, Prințul Novgorodului, când Rusia încă era un pâlc de triburi tinere, sălbatice și neînfrânate. Pe măsură ce țara s-a maturizat de-a lungul secolelor, același lucru s-a întâmplat și cu jocul. Însă întotdeauna și-a păstrat ferocitatea de neîmblânzit.

   Câștigătorul jocului avea să primească puteri de neimaginat.

   Pe cel învins îl aștepta sumbra uitare.

   Jocul coroanei nu era unul de pierdut

Jocul Coroanei 1

    Vika Andreieva (16 ani) este o tânără veselă, spirituală, neastâmpărată, genul de fată care refuză să se ascundă din fața primejdiilor, dar de care se tem cam toate femeile din insula Ovcinin. Era ca și cum ele ar fi bănuit că ” ceea ce curge prin venele ei nu era banalul sânge, ci altceva, mai fierbinte și mai volatile, care ar fi putut să-i ardă pe cei ce se apropiau prea mult”.

     De mai bine de zece ani se antrenează alături de mentorul și totodată tatăl ei, baronul Serghei Mihailovici Andreiev, pentru a deveni Magul Imperial și mai are doar doi ani de pregătire până când magia ei va fi destul de puternică pentru a-i servi țarului. Încă de când era mică, Vika se plânsese că nu existau și alți copii înzestrați cu haruri magice cu care să se joace, însă tatăl ei i-a explicat că cea mai mare parte a lumii uitase de magie și ca atare, magii deveniseră mai rari.

    Habar nu are Vika că în Sankt Petersburg există un tânăr chipeș care posedă și el abilități magice. Nikolai Karimov (18 ani) este un orfan din stepa kazahă, care se antrenează de mai bine de 11 ani să fie Mag Imperial, iar mentorul și binefăcătoarea lui nu este nimeni alta decât sora baronului Serghei Andreiev, contesa Galina Zakrevskaya. De fiecare dată când îi dădea o lecție într-un loc public, Nikolai trebuia să-și protejeze identitatea. Galina era foarte sigură că celălalt mag nu știa de existența tânărului, dar, pentru orice eventualitate, el trebuia să ascundă cine era. Asta avea să-i ofere eventualitatea surprizei atunci când Jocul începea. Binenteles că ea nu se deranjase să-i spună cine era celălalt mag sau de unde știa de el.

    Într-una din zile, Nikolai îl însoțește pe bunul lui prieten, țareviciul Pașa (viitorul țar al Imperiului Rus, fiul țarului Alexandru) la vânătoare de potârnichi, chiar pe insula Ovcinin și habar nu aveau ei că în scurt timp vor avea parte de o experiență de neuitat!

    Tihna dimineții a fost spulberată de un bubuit de tunet, fulgerele au brăzdat cerul, dar nu era niciun strop de ploaie, ci doar foc. Foc care a izbucnit din copacii trăsniți. Apoi, într-o scurtă perioadă de liniște s-a auzit țipătul unei fete. Bănuiți peste cine au dat ei, nu?

    “Însă n-avea cum să fie un fenomen natural. Se răsuci pe călcâie, căutând. Ceva făcuse asta dinadins. Cineva. Simțea alteritatea plutind în aer, dens și greu. Și din nou, scorțișoara amestecată cu prevestirea morții. Nikolai se șterse la gură, de parcă asta ar fi putut să elimine orice urmă  de gust și prorocire.”

   “Focul deveni și mai fierbinte, și ardea  cu o viteză nesăbuită, ramurile din mijlocul grămezii prefăcându-se în cenușă chiar în secunda în care o limbă de foc le atingea.  

    Apoi, pe măsură ce focul devora și ce mai rămăsese din copaci, dezlănțuindu-se spre marginea cercului, o mică siluetă se ridică din centru, ea însăși înghițită de flăcări.”

    Acesta a fost momentul în care Nikolai l-a zărit pe celălalt mag din Joc. Nu o mai văzuse niciodată pe fată până atunci, dar și-a dat imediat seama cine era ea. Însă Vika s-a speriat la apariția celor doi tineri și le-a înghețat picioarele, apoi a fugit.

    Între timp, țarul este nevoit să inițieze Jocul Coroanei. Se simte tot mai amenințat de otomani și kazahi, așa că are mare nevoie de un Mag Imperial. Iar mesajul pe care i l-a trimis lui Serghei l-a lăsat pe acesta mască! În tot acest timp presupusese că Vika era singurul mag. Îi trimisese vorbă Galinei, atunci când descoperise aptitudinile fetei, dar ea nu-l informase niciodată că avea un mag sub tutela ei. Iar acum Vika trebuia să participe la Joc! Cum va reacționa fata atunci când îi va spune ce se întâmplă? Cum va accepta adevărul? În scurt timp trebuie să participe într-un duel pe viață și pe moarte!

     Vika și  Serghei vor pleca la Bolșebnoie Duplo pentru a depune jurământul pentru Jocul Coroanei. Tatăl a insistat ca fata  să fie camuflată deoarece nu știau când s-ar fi putut întâmpla să-și încrucișeze drumul cu Galina și elevul ei. Era vital ca Vika să nu-și dezvăluie identitatea față de celălalt mag, căci așa avea să-i fie mai greu acestuia să o rănească pe Vika în Joc, în cazul în care celalalt concurent nu știa cine era și, prin urmare, în cine să țintească. Astfel că un abur străveziu o înconjura pe fată, schimbându-i înfățișarea în orice s-ar fi așteptat un privitor să vadă. Nu știa sărmanul om că Nikolai o văzuse deja pe fată!

   Însă de efectul camuflării s-a folosit și Nikolai. Când și-a făcut apariția alături de Galina, era precum o umbră, nedistingandu-i-se trăsăturile faciale.

Jocul Coroanei 2

     Ajunși cu toții în fața țarului, acesta a declarat începerea Jocului. Fiecare mag trebuie să treacă peste cinci probe. În calitate de judecător, țarul putea să declare învingătorul in orice moment al Jocului sau putea aștepta pâna ce se încheiau toate probele.

   “ – Când voi declara învingătorul, însăși magia Jocului îl va elimina pe celălalt mag. Chiar dacă, dintr-un motiv sau altul, n-aș declara învingătorul după ce voi veți fi avut fiecare cinci runde. Jocul va luă decizia pentru mine și unul dintre voi va dispărea. Rusia va avea doar un singur Mag Imperial pentru a mânui întreaga forță a magiei sale.”

   Imediat după ce și-au depus jurământul, cei doi magi au fost însemnați. O pereche de baghete încrucișate au apărut pe corpul lor ca și cum ar fi fost arse de fier înroșit în foc. Ele au apărut cu un anumit motiv.

  “Bachetele vor arde până ce vei fi făcut prima mișcare în Joc. Apoi vor rămâne în stare latentă în timp ce va fi rândul Magului Doi. Vor căpăta iar viață pe pielea ta odată ce rândul ei se va fi isprăvit. Așa vei ști că e din nou timpul să faci o mișcare. Baghetele vor deveni tot mai fierbiti dacă va dura să-ți execuți turul. Și dacă se scurge prea mult timp – dacă îl vei tărăgăna sau, din alt motiv, vei refuza să închei Jocul – , cicatricea se va aprinde și în cele din urmă te va mistui.”

   “ – Magul care pierde va arde spontan?

    – Da. Cicatricea îl va incinera pe învinsul Jocului.”

    Cât timp va ține Jocul, mentorii nu vor putea interveni și pentru a se asigura de acest fapt, țarul îi exilează în Siberia. Dar, mai întâi, le permite acestora să ofere câte un dar magilor. Vika primește de la Serghei o brațară fermecată, iar Nikolai primește de la Galina un cuțit fermecat care nu-și ratează niciodată ținta. Și îi dă un sfat: “Foloseste-ți magia pentru a ucide și pentru a termina tu însuți Jocul. Nu-i da șansa țarului de a alege pe altcineva în afară de tine.”

   De acum încolo începe partea cea mai spectaculoasă a acestei fabuloase povești, dar vă las pe voi să descoperiți cum s-a desfășurat Jocul și cine l-a câștigat. De altfel, o să aveți de descifrat câteva mistere. Ce secret ascunde Serghei și cum își dă seama Vika că întreaga ei viață a fost o minciună? Cine este misterioasa Aijana, femeia care timp de 18 ani a fost îngropată, a stat într-un somn în pre-moarte, spațiul amorf dintre tărâmul viilor și cel al morților, timp în care și-a luat energia din larve și viermi care să o contopească într-o forță de viață suficient de puternică pentru a o reînvia. De ce a reînviat? Ce descoperă Nikolai în privința adevăratei sale origini?

NOTA 10+

Editura LedaCartea Jocul Coroanei de Evelyn Skye a fost oferită pentru recenzie de către Editura Leda. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Alina

by -
13

Talismanul de Diana Gabaldon

Titlul original: Dragonfly in Amber
Traducere: Maria Drăguț
Editura: Nemira
Colecţia Nautilus Fantasy
Anul apariţiei: 30 Mai 2016
Nr. de pagini: 900
Gen: Historical Fiction, Romance; Fantasy; Time Travel
Cotaţie Goodreads: 4,3

    Seria Outlander: 1. Călătoarea  – Outlander(1991); 2. Talismanul – Dragonfly in Amber(1992); 3. Voyager(1994); 4. The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross(2000) ; 6. A Breath of Snow and Ashes(2005) ; 7. Ecouri din trecut – An Echo in the Bone(2009); 8. Written in My Own Heart’s Blood(2013)

    Claire Randall a ținut trecutul ei secret aproape 20 de ani. Dar acum se întoarce acolo unde a începutul totul, pe plaiurile misterioase ale Scoției, împreună cu fiica ei.
Aici Claire plănuie
ște să-i dezvăluie totul: secretul cercului de piatră, secretul unei iubiri care traversează secole și adevărul despre Jamie Fraser, un războinic scoțian a cărui dragoste și curaj a făcut-o pe Claire să se întoarcă înapoi în timp și să rămână în epoca tulbure în care trăia el.
Călătoria fascinantă a lui Claire continuă la Curtea Franceză plină de intrigi
și în Scoția, prin război și moarte, într-o încercare disperată de a-l salva pe bărbatul pe care îl iubește și pe copilul lor.

    “Diana Gabaldon este o povestitoare înnăscută. Paginile zboară singure atunci când citești această carte.”  Arizona Republic

    “O poveste puternică, scufundată în istorie și mit. Am iubit fiecare pagină.” Nora Roberts

     “Călătoarea” mi-a oferit o experiență unică și impresionantă, motiv pentru care am așteptat cu nerăbdare apariția celui de-al doilea volum al seriei Outlander. Însă descrierea cărții “Talismanul” m-a făcut s-o citesc cu oarecare teamă. Vestea că neînfricata Claire s-a reîntors în secolul XX, pur și simplu m-a năucit. În ciuda evenimentelor extrem de dureroase, a cumplitelor torturi la care a fost supus Jamie, finalul primului volum a fost unul destul de optimist. De asemenea, știam alegerea pe care o făcuse cândva, decizia ei de a rămâne în secolul al XVIII-lea alături de Jamie. Și totuși ce s-a întâmplat de se află acum în anul 1968, practicând medicina într-un spital din Boston și văduvă de doi ani?

    Dacă în “Călătoarea” accentul s-a pus mai mult pe relația dintre Claire și Jamie și pe disputele din interiorul clanului Mackenzie, volumul doi are ca bază încercările celor doi protagoniști de a schimba istoria, eforturile lor de a preveni răscoala iacobită. Claire are avantajul de a ști ce va urma, datorită documentelor din secolul XX. În 1745, prințul Charlie cel Frumos  va pleca pe mare din Franța spre Scoția, revendicând  tronul. Impreună cu el va veni dezastrul; războiul și măcelul. Toate clanurile care l-au urmat pe prinț vor fi șterse de pe fața pămantului. Sute și sute de bărbati vor muri la Culloden, iar cei care vor rămane în viaţă vor fi vânați și uciși.

Talismanul 1

    Trebuie să recunosc că am perceput puțin diferit evenimentele de la Curtea Franceză și cele din Scoția. În prima parte, am asistat mai mult ca un spectator la toate intrigile care au avut loc, nereușind să mă implic emoțional. Dar imediat cum acțiunea s-a mutat în Scoția, am simțit pur și simplu că vibrez. Descrierile de peisaj, luptele purtate de scoțieni, sacrificiul făcut spre final, toate acestea m-au copleșit. O încărcătură emoțională fantastică! Cât despre Claire și Jamie, nu pot spune decât că sunt două caractere puternice care au știut să lupte pentru iubirea lor. Am citit cu lacrimi în ochi declarația de dragoste făcută de Jamie:

    “- Te voi găsi, mi-a șoptit la ureche. Îți promit. Chiar dacă trebuie să îndur două secole de purgatoriu, două sute de ani fără tine, atunci asta să fie pedeapsa mea, pe care am primit-o pentru crimele mele. Căci am mințit, am ucis și am furat, am trădat și am înșelat. Dar există un lucru care trebuie să atârne în balanță. Când voi sta înaintea lui Dumnezeu, voi avea un singur lucru de spus, pentru a cântări împotriva celorlalte.
     Vocea i-a scăzut până a devenit o șoaptă și brațele i s-au strâns în jurul meu.
    -Doamne, mi-ai dat o femeie rară, și Doamne, cât am iubit-o! “

    De această dată, povestea nu mai este narată doar de Claire Randall, ci și de Roger Wakefield Mackenzie, băiatul adoptat de reverendul Reginand Wakefield (care de fapt era unchiul mamei sale), după ce părinții lui fuseseră uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cine a citit deja “Ecouri din trecut” (volum7), știe cât de important este acest personaj pentru familiile Fraser și Mackenzie. Dacă în primul volum era un băiețel timid de numai cinci ani, iată-l acum, în anul 1968, un tânăr profesor care predă la catedra de istorie din Oxford, revenit acasă în urma morții părintelui adoptiv.

     Acțiunea  romanului începe cu momentul în care Roger se trezește la ușă cu Claire Randall, o mai veche prietenă a reverendului, însoțită de fiica ei, Brianna, o roșcovană superbă de 20 de ani, față de care se simte imediat atras. Femeia îi spune că a revenit în Scoția cu gândul de a-i arăta fetei minunatele locuri istorice din apropiere de Inverness, unde a petrecut a doua lună de miere alături de soțul ei, Frank Randall (decedat în urmă cu doi ani), un fost istoric eminent care ani la rând făcuse schimb de informații misterioase despre iacobiți cu reverendul. Însă ea îi mărturisește că a venit și din cauza unui mic proiect și că are nevoie de cineva care se pricepe suficient de bine la istoria iacobiților din secolul al XVIII-lea, bătălia finală de la Culloden, acolo unde prințul Charlie cel Frumos și compania a luptat contra ducelui de Cumberland și a fost măcelărit pentru că i-a deranjat pe englezi. Îi dă o bucată de hârtie care conține o listă de nume, treizeci de bărbați din clanul Fraser care au luptat în 1745 la Culloden, rugându-l să afle câți dintre ei au supraviețuit bătăliei. Apoi discuția se îndreaptă spre cercul de megaliți din vârful unui deal din apropiere și ceremoniile păgâne ținute în zorii zilei de Beltane, adică de Întâi Mai.

Talismanul 2

       Prin intermediul jurnalelor ținute de reverend, Roger descoperă câte ceva despre trecutul lui Claire, cum dispăruse în timpul unei vacanțe scoțiene, spre sfârșitul primăverii anului 1946, căutările care au avut lor, dar și despre reapariția ei în 1948. Fusese găsită murdară, îmbrăcată în zdrențe, rătăcind în apropierea locului în care dispăruse. Deși părea într-o stare fizică bună, era dezorientată și incoerentă. Dar și însărcinată!

       Într-una din zile, Roger le însoțește pe Claire și Brianna la vechea biserică de la St. Kilda și reușesc să dea peste locul unde este îngropat căpitanul Jonathan Randall, strămoșul lui Frank. Însă șocul cel mare abia acum urmează: Claire descoperă o piatră funerară pe care stătea scris numele bărbatului pe care l-a iubit.

    “Degetele lui Claire le-au dat la o parte pe ale lui și au atins lespedea, mângâind-o ca și cum ar fi mângâiat pielea cuiva, urmărind cu blândețe literele, șanțurile estompate cu timpul dar clare încă.
     -“JAMES ALEXANDER MALCOM MACKENZIE FRASER”, a citit ea cu voce tare. Da, îl cunosc.
     Mâna ei a alunecat mai jos, dând într-o parte iarba groasă care creștea în jurul lespezii, ascunzând șirul de litere mai mărunte de la bază.
     -“Sotul iubit al lui Claire”, a citit ea. Da, l-am cunoscut, a mai spus, cu o voce atât de moale încât Roger abia o putea auzi. Eu sunt Claire. El a fost soțul meu.
     Apoi și-a ridicat fața spre chipul palid al fiicei sale.
    -Și tatăl tău.”

      Și așa încep dezvăluirile lui Claire: cum a intrat prin deschizătura dintr-un cerc de pietre în anul 1945 și cum a ieșit pe dealul de dedesupt, în anul 1743; întâlnirea cu strămoșul lui Frank, căpitanul Jonathan Randall, dar și cu clanul Mackenzie; căsătoria cu Jamie Fraser și dragostea care a înmugurit între ei; cum a fost judecată pentru vrăjitorie și ce s-a întâmplat după ce Jamie a fost arestat. De asemenea, mărturisește motivul pentru care și-a ținut trecutul secret timp de peste 20 de ani, promisiunea pe care i-a făcut-o lui Frank.

      Din acest moment, acțiunea romanului se mută în anul 1744 și descoperim ce s-a întâmplat după ce Claire și Jamie au plecat de la abația Sainte Anne, loc în care tânărul scoțian și-a petrecut convalescența. Inițial intenționaseră să plece la Roma pentru că acolo părea cel mai potrivit punct de plecare în expediția al cărei scop era împiedicarea celei de-a doua răscoale iacobite, cea din 1745. Dar cum în 1744 Charles își căuta adepți în Franța, ei s-au gândit că ar putea opri o rebeliune mergând chiar pe urmele conducătorul ei.

     Ajunși la Le Havre, Jamie se folosește de faptul că vărul său, Jared Fraser, deține o afacere cu vinuri în port, având astfel posibilitatea să  obțină mai multe informații utile în complotul împotriva Stuarzilor.

     În scurt timp lucrurile se complică atunci când în port își face apariția nava Patagonia având la bord câțiva marimari bolnavi. Claire descoperă că aceștia suferă de variolă, iar oficialul portului cere ca nava să fie distrusă cu întreaga încărcătură la bord. Din păcate, nava era deținută de contele Saint Germain, un bărbat cunoscut pentru cruzimea lui, care este și principalul rival în afaceri al lui Jared Fraser. Din acest moment, Jamie și Claire se află într-un real pericol!

Talismanul 3

     Aflând că Charles Stuart va cere ajutor regelui francez, Claire și Jamie se decid să plece și ei la Paris. Iar aici nu doar că vor vedea splendorile de la Versailles, dar vor asista la tot felul de intrigi de la curte. Se vor întâlni cu Lord Alexander Randall, un bărbat complet diferit de fratele lui, căpitanul Jonathan Randall, dar și cu Annalise du Marillac, fata de care fusese cândva îndrăgostit Jamie și pentru care se duelase cu ani în urmă. Flacăra geloziei își face simțită prezența. Mai rău e la un moment dat, Jamie revine acasă beat, mirosind a parfum ieftin, având o mușcătură pe coapsă. Și recunoaște că și-a petrecut noaptea într-o casă rău famată!

   “- O, asta, rânji el. Nu, nu credeam că o să mă omori, oricât ți-ar plăcea să o faci. Nu, a spus el, redevenind serios, a fost…în fine, femeile acelea. Ce am simțit când eram cu ele. Nu le doream, chiar nu …
    S-a retras cu o expresie tulburată.
    -Dar…pofta, cred că ai putea-o numi…aceea era…prea aproape de ceea ce simt uneori pentru tine și asta…mă rog, nu mi se pare în regulă.”

     Pericolul este la tot pasul, cineva încearcă să o otrăvească pe Claire, iar Jamie este urmărit de câțiva marinari care vor să-l omoare, dar scapă intrând într-un bordel, fiind ajutat să iasă din impas de Fergus, un băiat de nouă ani, hoț de buzunare.

     Claire începe să-și petreacă tot mai mult timp într-un spital, îngrjind de bolnavi, iar aici ajunge să se împrietenească cu o fată de cincisprezece ani, Mary Hawkins, deși la început s-a speriat aflând cum o cheamă. De ce? Pentru că-i văzuse numele într-un document  din secolul XX, în vârful unui arbore genealogic. Mary Hawkins avea să se căsătorească în 1745 cu  Jonathan Randall, strămoșul lui Frank. Doar că acum nu se mai putea întâmpla asta, având în vedere că el este mort. Sau nu?

      Din pătate, într-o noapte, cele două tinere sunt atacate de niște bărbaţi mascați. Cu toate că Lord Alexander Randall, Jamie și Fergus le sar în ajutor, Mary este violată. Claire a reușit să scape numai pentru faptul că unul dintre atacatori o recunoaște și începe să țipe : “E La Dama Blanche!” Dar de ce este individul atât de oripilat? Și de ce a numit-o așa?

      Evenimentele se precipită din momentul în care ei dau nas în nas cu o persoană pe care o credeau moartă: Jonathan Randall. Un moment şocant pentru Jamie! Până și eu m-am temut că reîntâlnirea dintre el și Randall se va termina extrem de urât.

   “Atunci Jamie s-a oprit și s-a întors să îl privească. Chipul lui Randall era înspăimântător de alb, cu o pată mică, de un roșu-vinețiu pe fiecare obraz. Își scosese perucă și o strângea în pumni, și transpirația îi lipise părul fin de tâmple.
    -Nu.
    Privind în sus, vedeam că trăsăturile chipului erau în continuare destinse, însă pulsul îi bătea iute și clocotind în gât, și cicatricea triunghiulară de deasupra gulerului ardea, roșie de fierbințeală.
   -Mi se spune Lord Broch Tuarach oficial, a zis el cu un puternic accent scoțian. Și dincolo de cerințele protoclare, nu mi te vei adresa niciodată – până când nu mă vei implora să îți cruț viața, când te vei afla sub amenințarea sabiei mele. Atunci îmi vei putea spune pe nume, căci va fi ultimul lucru pe care îl vei mai rosti.”

     Jamie îl va provoca la duel! Tot ce se petrecuse între cei doi bărbați nu putea fi rezolvat decât prin moarte. Și a cui moarte va fi? Cât despre revoltele iacobite, puteau fi evenimentele schimbate? Până la urmă ce anume a descoperit Roger Wakefield în legătură cu bărbații din clanul Fraser care au luptat  în bătălia de la Culloden? Au existat supraviețuitori?

     V-am povestit doar în linii mari câteva dintre evenimentele din carte. Nu vă rămane decât să descoperiți singuri ce se intamplă mai departe.

     Vă recomand să citiți cele două volume din seria Outlander pentru că merită. Veți fi fascinați de frumoasa poveste de dragoste dintre Jamie și Claire. Două personaje remarcabile care și-au dorit să schimbe istoria!

     Nota 9,8

sigla NemiraCartea Talismanul de Diana Gabaldon a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Alina

Surse foto: pinterest.com

 

by -
12

Mândrie + Prejudecată + Zombi de Jane Austen și Seth Grahame-Smith

Titlul: “Mândrie+Prejudecată+Zombi”

Autori: versiune originală – JANE AUSTEN, „îmbogățirea” cu zombi – SETH GRAHAME-SMITH

Titlul original: “Pride and Prejudice and Zombies” (primul volum din duologia omonimă)

Traducere realizată de: Claudia Roxana Olteanu

Editura: Leda Edge

Gen: Historical Fiction, Horror, Fantasy, Humor

Număr pagini: 373

Notă Goodreads: 3,27/5

Nota mea: 7,5/10

   „Este un adevăr universal cunoscut că un zombi care a apucat să mănânce un creier va simţi nevoia să mănânce şi mai mult creier.”

    Aceasta este prima frază din Mândrie + prejudecată + zombi, o ediţie extinsă a îndrăgitului roman de Jane Austen, în care apar scene noi-nouţe cu măceluri cu zombi şi oase sfărâmate.

     Povestea începe cu o molimă misterioasă care s-a abătut asupra liniştitului sătuc englezesc Meryton – şi morţii revin la viaţă! Brava eroină Elizabeth Bennet este hotărâtă să înlăture definitiv ameninţarea zombilor, dar curând este distrasă de sosirea în sat a trufaşului şi arogantului domn Darcy. Ceea ce urmează este o delicioasă comedie de moravuri, cu multe dueluri verbale între cei doi tineri îndrăgostiţi – şi cu lupte şi mai violente pe câmpul de bătaie scăldat în sânge. Va putea Elizabeth să nimicească odraslele lui Satan? Şi să depăşească prejudecăţile sociale ale moşierilor cu conştiinţă de clasă?

    Plină de poveşti de dragoste şi inimi sfărâmate, confruntări cu săbiile, canibalism şi mii de cadavre în putrefacţie, Mândrie +prejudecată + zombi transformă o capodoperă a literaturii universale într-o lectură captivantă pe care nu o mai poţi lăsa din mână.

      „Declar oficial că sunt mai mult decât fascinat de această carte.” – Entertainment Weekly

     „Adevărata întrebare este: dacă domnul Darcy e infectat de molimă, va avea Elizabeth tăria de a-l decapita la timp?” – Salon.com

     PĂREREA MEA:

    Stau și mă întreb oare câți dintre voi ați citit sau ați auzit de acest “bestseller” și nu v-a înfiorat ideea că cineva (aka Seth Grahame-Smith) a “masacrat” eterna poveste de iubire dintre Elizabeth Bennet și Fitzwilliam Darcy. Să spun că eu m-am numărat printre ele?! Uff…

    Pentru un (fost) student la litere/limbi străine unde Jane Austen mai mai că-i lectură obligatorie și nu există seminarii să nu faci comparații între clasicii literaturii și „modernitățile” secolului, a fost un șoc să descopăr că cineva (aka scriitorul mai sus menționat) a avut o asemenea “îndrăzneală”. Să nu mai spun că între timp am descoperit că s-a format un trend din așa ceva la un moment dat și că sunt o mulțime de alte astfel de romane; pun pariu că nu vi l-ați fi închipuit pe Huck Finn fiind prieten cu Zombie Jim sau pe Robin Hood și Tuck să fie ucigași de zombi.

    Mult timp am amânat să citesc romanul ca să nu-mi stric imaginile pe care le aveam formate, sentimentele pe care mi le-a stârnit lectura operei originale. Filmul să-l văd?! Nici vorbă! Era cu zombi, cum să mă uit eu la așa ceva?! Eh… mi s-a ivit oportunitatea și se pare că curiozitatea a învins barierele clasicismului și m-a aruncat într-o lume dementă cu zombi. Am văzut și filmul până la urmă și deși, la un moment dat, acțiunea se modifică mult față de carte, la sfârșit îți dai seama că ideea a fost aceeași. Și apropo, filmul a fost mai mult pe stilul Scary Movie decât horror-ul anunțat cu surle și trâmbițe.

    Să citiți romanul?! Să vă uitați la film?! DA, dacă vreți să aveți parte de o doză bună de râs! Pentru că o dată ce treci peste ideea de zombi cu jumătăți de față, sânge/țesut la vedere etc, urmărești povestea și faci pe tine de râs (în cazul meu) când îți dai seama cât de absurd devine totul.

    Cred că toată lumea e familiarizată cu romanul lui Jane Austen așa că să fac un rezumat nu are sens. Luați aceeași mândrie a domnișoarei Elizabeth Bennet, cu aceleași prejudecăți ale domnului Darcy (viceversa este valabil și aici) și adăugați-le o mână de arme, o armată de zombi și aveți povestea completă. Sunt într-adevăr scene “sărite” din opera lui Jane Austen, dar trebuia să se facă spațiu pentru zombi, nu?!

Mandrie prejudecata zombi

    Versiunea “zombiceasă” se distinge prin modificările ușoare aduse comportamentului fetelor, femeilor din vremurile acelea, dar mai ales, a surorilor Bennet. Da, mai existau femei interesate de brodat și măritiș, dar altele au învățat taina artelor marțiale și să mânuiască cuțitul sau pușca pentru a curăța Anglia de nenumiții ce nu le dădeau pace. Elizabeth este temperamentală și iute la supărare, dorind răzbunare pentru fiecare insultă adusă de către Darcy. Darcy e… același Darcy, iar declarația lui… te face să uiți pentru puțin timp că te afli într-un univers paralel cu cel al lui Jane Austen. Dar… Liz va avea grijă să-l “răsplătească” pe măsură pentru curajul de a-i împărtăși adevăratele lui sentimentele. Să spunem că niciodată ruptul unor nasturi n-a fost mai funny decât în “Mândrie, prejudecată și zombi”.

   Cei care au citit romanul lui Jane Austen vor avea un atuu, reușind să prindă din zbor glumele, ironiile, micile diferențe… Nu cred că te vei plictisi pentru că, așa cum am mai spus și mai sus, o să te amuzi copios pe seama ciudățeniilor, a nenumiților și mai ales, pe seama interacțiunilor dintre Lizzy și Dl. Darcy. Nici nu-mi mai amintesc ultima carte care m-a făcut să râd atât de mult.

    Cei care au o “adversitate” față de clasici/lecturi obligatorii și au sărit perioadele acelea din literatură, ei bine, pot citi versiunea cu zombi și vor avea parte de destulă violență și fantasy cât să-i ducă până pe ultima pagină și să nu simtă că sub toate acele straturi a fost de fapt, opera pe care au amânat atâta timp s-o citească.

„- Nu pot să fixez ora, sau locul, sau cuvintele, sau înfăţişarea care au aşezat temelia. S-a întâmplat cu prea mult timp în urmă. Eram deja îndrăgostit când mi-am dat seama de asta.

– Nu poate să fi fost frumuseţea mea, sau priceperea mea de a ucide, pentru că ambele sunt egale cu ale dumitale. Cât despre manierele mele… comportamentul meu faţă de dumneata a fost aproape întotdeauna la limita impoliteţii, şi niciodată nu ţi-am vorbit decât cu dorinţa de a te răni. Acum fii sincer: m-ai admirat pentru impertinența mea?

– Pentru voiciunea minţii dumitale, da.

– Poţi foarte bine s-o numeşti impertinență.”

Editura LedaCartea Mândrie + Prejudecată + Zombi de Jane Austen și Seth Grahame-Smith a fost oferită pentru recenzie de către Editura Leda. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: EmM

Ultimul templier de Raymond Khoury

Titlul in engleza: The Last templar

Numar pagini : 608

Editura Nemira

Traducator: Maria Cotfas

Anul aparitiei: 2012

Templar Series: Ultimul templier, Salvarea templierilor, The Devil’s Elixir, Rasputin’s Shadow

Tema principala din romanul Ultimului Templier este comoara pastrata cu sfintenie si in deplin secret de cavaleri.
Actiunea politista a cartii ne poarta de pe meleagurile Americii pana la Vatican, dar si in Turcia si Grecia pe urmele comorii pierdute.

Romanul alterneaza capitolele descriptive ale aventurilor Cavalerilor Templieri dupa batalia de la Acra din 1291 cu descrierea anchetei unui jaf petrecut in prezent la Muzeul Metropolitan din New York, jaful fiind savarsit in miezul zilei de 4 persoane purtand emblema faimosilor cavaleri.
Scriitorul trece pe parcursul desfasurarii actiunii de la timpul trecut la prezent cu un talent remarcabil.

Din punct de vedere istoric ultimii templieri reusesc sa se sustraga surghiunului bisericii catolice si sa ascunda in siguranta comoara atat de dorita de fetele bisericesti, si nu numai. Dupa 20 de ani de pribegie si sclavie, ultimul templier reuseste sa-si indeplineasca partial din misiune, ajungand la Paris la timp pentru a-l vedea pe Marele Maestru ars pe rug la porunca regelui din cauza faptului ca nu a dezvaluit locul unde este ascunsa comoara. Deziluzionat, dar si ambitionat de de cele vazute, ultimul templier isi va dedica viata mentinerii misterului si legendei Templierilor contra intereselor si vointei bisericii catolice.
In zilele noastre jaful din Muzeul Metropolitan arunca intr-o cursa contra cronometru cele patru personaje principale care sustin intriga intregii constructii.

Tess Chaykin, principal personaj feminin este arheolog, aflata intamplator in muzeu in momentul jafului. Imaginatia si inclinatia pentru aventura ii sunt starnite de simbolistica templiera afisata de participanii la jaf precum si de implicarea colegului Vance in aceasta aventura.
Sean Reilly este detectivul responsabil cu anchetarea jafului evolueaza de la stricta implicare profesionala in caz spre pasiunea pentru Tess si spiritul ei de aventura. El reprezinta crestinul practicant ale carui convingeri vor fi serios zdruncinate de descoperirea comorii.
William Vance este personajul negativ, arheologul deceptionat de viata si de dogma bisericii catolice care il determina sa participe la jaf pentru a gasi indicii care sa-l conduca la comoara templierilor.

Monseniorul De Angelis, reprezentantul Vaticanului in Statele Unite, in realitate departe de spiritul si conduita specifice unui prelat. Monseniorul recurge la orice mijloace pentru a impiedica aflarea comorii si aducerea la cunostinta lumii intregi a adevarului despre aceasta si despre templieri.

Romanul abordeaza subiecte interesante si controversate cum ar fii activitatea templierilor la Ierusalim, relatiile lor cu biserica catolica, aparitia si evolutia religiilor, aparitia si evolutia Bibliei, Evangheliile Gnostice, avand un ritm alert si bine documentat cu informatii prezentate intr-un capitol .

Suspansul, tema abordata precum si stilul accesibil recomanda acest roman ca o alegere perfecta pentru cei care sunt pasionati de istorie, religie si mister.

Daca va placut acest roman va recomand si Salvarea templierilor de acelasi autor.

Acestă recenzie este realizată de Diana, cititoare fidelă a blogului

 

%d bloggers like this: