Tags Posts tagged with "Istanbul"

Istanbul

by -
12

Orhan Pamuk sau cum Turcia s-a făcut remarcată pe piața editorială internațională

     Citeam nu demult o lucrare de geopolitică referitoare la regimul actual de guvernare din Republica Turcia și mi-a atras atenția modul în care s-a realizat ascensiunea acestui stat pe scena politică și nu numai a lumii. Bineînțeles că era imposibil să nu remarc menționarea lui Orhan Pamuk de către marele politolog turc și, astfel, am reușit să pricep, să înțeleg mai bine anumite aspecte.

    Despre Orhan Pamuk cred că am auzit cu toții. Mulți sunt cei care îl laudă, care îi apreciază nespus cărțile și tot la fel de mulți sunt și cei care îl critică, pentru care scrierile sale sunt enervant de plictisitoare. Din fericire, fac parte din prima categorie și nu mi-e jenă să recunosc că Pamuk se numără printre scriitorii mei favoriți, ocupând un loc de onoare în biblioteca mea alături de Elif Shafak, Paulo Coelho, Eric-Emmanuel Schmitt ș.a.m.d.

   Orhan Pamuk s-a născut în anul 1952 la Istanbul și a crescut într-o familie numeroasă, decăzută, asemănătoare celor descrise în romanele Cevdet Bey și fiii săi, Cartea neagră. A renunțat la studiile de arhitectură în favoarea picturii, una din pasiunile sale, dar a sfârșit prin a absolvi Facultatea de Jurnalism și a se dedica în totalitate scrisului. Romanele sale au fost bine primite de cititorii turci și, mai ales, de cei străini, așa încât a obținut numeroase premii și distincții, precum Orhan Kemal Novel Prize (Turcia), Prix de la Découverte Européenne (Franța), Premio Grinzane Cavour (Italia) și Peace Prize of the German Book Trade (Germania).

      În anul 2006, cartea Mă numesc Roșu a fost premiată cu Nobelul pentru Literatură, iar Orhan Pamuk a intrat în istorie drept primul laureat turc al distincției oferite de Academia Suedeză. Putem afirma că premiul a venit la timpul potrivit și că a jucat un rol esențial în deschiderea Turciei către piața editorială europeană și internațională.

                     Coperta romanului ,,Mă numesc Roșu” (în turcă vs în română)

     Istoria Turciei Moderne și, cu precădere, a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost marcate de nenumărate confruntări pe scena politică internă a țării. Lovituri de stat, partide înființate și scoase în afara legii, curente politice diverse și un vizibil regres al națiunii turce. Apariția și ascensiunea partidului AKP de la începutul anilor 2000 au fost însoțite de o stabilizare a situației economice, dar și de un efort susținut al clasei politice pentru ridicarea Turciei la rangul de mare putere mondială. În acest context, activitatea literară remarcabilă a unor scriitori  asemenea lui Orhan Pamuk a fost binevenită, astfel încât ascensiunea Turciei să nu se limiteze strict la cea de natură economică.

       De ce a avut și de ce are Orhan Pamuk atât succes?

      Fără îndoială, scrierile sale sunt extrem de complexe, iar stilul denotă rafinament, erudiție. Însă, înainte de toate, Orhan Pamuk scrie cu candoare, cu o deosebită libertate, lăsând la o parte prejudecățile. Reușește să prezinte Turcia, țara sa de baștină, cu bune și cu rele, în lumini și umbre, înfățișând-o în întreaga sa splendoare. Nu se rușinează să mărturisească ce are pe suflet, nu îi pasă că ceea ce scrie s-ar putea întoarce împotriva sa, nu își îngrădește spiritul artistic, ba dimpotrivă, și-l cultivă. Își lasă aripile să zboare, să fâlfâie în universul fascinant al cuvintelor, al culorilor, al sentimentelor de tot felul…

    Citindu-i cărțile ai ocazia să descoperi o lume diferită, aflată la granița dintre tradiție și modernitate, religie și laicism, vechi și nou,  o țară situată pe două continente, o punte între mentalități, obiceiuri și stiluri de viață distincte. Totodată, vei intra în contact cu o literatură de actualitate, ale cărei semnificații și mesaje sunt valabile în prezent mai mult decât oricând.

    Orhan Pamuk aduce în atenția publicului larg o bucățică din istoria Turciei, puțin din cultura și civilizația acestui popor. De-a lungul acestui proces nu izolează Turcia, ci o pune în legătură cu alte națiuni ale lumii, accentuând importanța acestei piese din imensul puzzle cunoscut drept mapamond. Nu idealizează Turcia, nu o ridică în slăvi, vrând să sugereze că întunericul permite, la urma urmei, valorificarea luminii…

     Din nefericire, scriitorul nu este suficient de apreciat de compatrioții săi și s-a confruntat cu naționalismul exacerbat al acestora. Cu câțiva ani în urmă, a fost dat în judecată, pentru că ar fi afirmat în cadrul unui interviu că Turcia este vinovată de genocidul armean, respectiv, de cel kurd, aducând ,,injurii” demnității naționale. Renumele său și sprijinul colegilor de breaslă de peste hotare l-au salvat de acest proces injust. În prezent, Orhan Pamuk este la fel de controversat și privit cu suspiciune, întrucât se opune vehement regimului lui Erdoğan, dar și schimbărilor survenite în Turcia, în care libertatea de expresie aproape că a rămas doar o amintire.

    Cert este că Orhan Pamuk reprezintă o voce a națiunii sale, a oamenilor de cultură din Turcia, victime ale regimului asemănător unei dictaturi. A avut și el o mică contribuție la deschiderea culturală a țării și va continuă să aibă. Regimurile  politice se schimbă, dar cultura rămâne, în esență, aceeași.

      Vreau să închei acest articol cu o listă de recomandări, cu câteva titluri, pe care vă sfătuiesc să le citiți:

  • ,,Zăpada”, ,,romanul cu aer kafkian al lui Orhan Pamuk”, ,,urmărește un moment din viața unui poet ce revine în inima frământată de umori și conflicte religioase a unui orășel turcesc de provincie, Kars.” Intrigile, poveștile de dragoste, jocurile politice sunt nelipsite din acest roman, un tablou încununat de fermecătorii fulgi de nea, mirifici, o poartă spre meditație, spre găsirea cheii universului și, implicit, a liniștii sufletești…

                                 

  • ,,Istanbul” reprezintă un elogiu adus metropolei de pe Bosfor, singurului oraș din lume situat pe două continente. Înainte de a fi un oraș frumos, de dimensiuni impresionante, este orașul lui Orhan, locul în care s-a născut, a crescut, a degustat viața. Cartea poate fi considerată o autobiografie a acestuia, împletită cu povestea Istanbulului, martor mut al multor evenimente, al existenței multor oameni, al râsetelor, al lacrimilor, al sărbătorilor și al vremurilor de necaz…

                    

  • ,,Viața cea nouă” este, de multe ori, idealul omului. Ne dorim schimbarea, ne dorim un nou început, vrem o viață nouă, mai bună, pe placul nostru. Acest roman reflectă o parte din filosofia și concepția lui Pamuk despre existența umană, despre idealuri, despre cărți și rolul acestora în viața noastră…

                                   

       Pe târgulcărții.ro le găsiți la prețuri avantajoase, alături de alte titluri pe care, personal, nu le-am citit încă, în ediții mai vechi sau mai noi, dar care păstrează, fără doar și poate, farmecul cărților scrise de Pamuk.

        În ceea ce mă privește, Orhan Pamuk este un scriitor unic și așa va rămâne…

by -
11

    Despre artă și artiști în romanul ,,Istanbul” al lui Orhan Pamuk

Într-un articol anterior vă vorbeam despre capodopera laureatului Nobel Orhan Pamuk intitulată ,,Istanbul”. Autorul face nenumărate referiri la artă și artiști, fie că este vorba de pictori, ori de scriitori, poeți.

Pictorul Melling(1763-1831), de origine franceză, a locuit timp de 18 ani la Istanbul, fiind arhitectul imperial al sultanului Selim al III-lea și al surorii acestuia, sultana Hatice. El a realizat o mulțime de gravuri ce surprind strâmtoarea Bosfor, stilul arhitectural al clădirilor, dar și aspecte ale vieții locuitorilor din capitala Imperiului Otoman.
 Tot căutând pe internet am găsit gravurile ce sunt adunate într-o culegere denumită ,,Voyage pittoresque de Constantinople et des rives du Bosphore”. Mai jos puteți admira câteva creații ale francezului:

Hatice_Sultan_saray_Melling-  Palatul sultanei Hatice              Palatul sultanei Hatice ( Sursa )

Interiorul unui harem    Interiorul unui harem ( Sursa )
 Alaiul unei nunți turcești            Alaiul unei nunți turcești ( Sursa )Fântâna Tophane           Fântâna Tophane ( Sursa )
Büyükdere        Büyükdere ( Sursa )

Orhan Pamuk le dedică pagini întregi ,,idolilor” săi din literatura istanbuleză: Ahmed Hamdi Tanpınar, Yahya Kemal, Reșat Ekrem Koçu și Abdülhak Șinasi Hisar, pe care îi numește ,,cei patru scriitori, melancolici și singuratici”.

Ahmet Hamdi Tanpınar (n. 23 iunie, 1901 – d. 24 ianuarie, 1962) a fost unul dintre cei mai importanți romancieri și eseiști turci din literatura turcă modernă. Tanpınar este considerat a fi fost (în proza literară) „cronicarul burgheziei” turce. Opera sa este comparată cu scrierile lui Marcel Proust și Robert Musil. Stilul lui Tanpınar a fost influențat de estetica lui Paul Valéry. Autorul s-a inspirat de asemeni din sufism, un curent din mistica musulmană. Romanele sale sunt traduse în mare parte la Editura Vivaldi.

Yahya Kemal (n. 2 decembrie, 1884 – d. 1 noiembrie, 1958) a fost un poet și autor turc. Multe din creațiile sale au fost scrise sub diverse pseudonime: Agâh Kemal, Esrar, Mehmet Agâh și Süleyman Sadi. A fost o personalitate consacrată, fiind un politician și diplomat de mare valoare.

Abdülhak Șinasi Hisar ( n. 14 martie, 1887 – d. 3 mai, 1963) a fost un scriitor și nuvelist turc. Operele sale au fost influențate de Marcel Proust, Pierre Loti și Paul Bourget. El a scris de asemenea un gen rar întâlnit în literatura turcă, mai exact biografiile ce fac parte din literatura non-fiction.

Reșat Ekrem Koçu (1905-1975) este autorul celor 11 volume care alcătuiesc ,,Enciclopedia Istanbului”. Aceasta cuprinde denumiri, date despre metropolă de la litera A la litera H, însoțite de numeroase imagini și schițe. Din păcate, istoricul nu a apucat să termine seria începută și căreia i-a dedicat ani buni din viață. Pentru cei interesați, eu dețin cele 11 volume în format pdf, bineînțeles, în limba turcă. Dacă doriți să vi le trimit nu ezitați să mă contactați.

În încheiere, vreau să afirm că Orhan Pamuk este el însuși un artist, un scriitor extrem de talentat, iar din memoriile sale reiese că în tinerețe era și un pictor pasionat. V-am zis că mânuiește cu pricepere arta cuvântului și de aceea vă voi lăsa câteva citate din cartea ,,Istanbul” care sper că vă vor convinge că am dreptate:
,,Pentru a înțelege mai bine această atmosferă în alb-negru ce accentuează sentimentul de melancolie, care rămâne inseparabil de oraș și care este mereu readus în actualitate, căci este împărtășit de toți istanbulezii ca un destin, trebuie să vii la Istanbul cu avionul, dintr-un oraș occidental înstărit, și să te pierzi îndată după aceea pe străzile aglomerate, sau să te duci într-o zi de iarnă pe podul Galata – inima orașului – și să vezi puhoaiele de oameni care trec pe acolo, în haine a căror culoare nu  se poate distinge niciodată, șterse, gri, de culoarea umbrei.”

,,Diferența dintre cel căruia-i place să se viseze neîncetat Napoleon și cel care se crede Napoleon este diferența dintre visătorul fericit și schizofrenicul nefericit. Îl înțeleg foarte bine pe <<schizofrenicul>> care nu poate trăi fără a visa la o altă lume, fără a adopta o altă personalitate, dar mi-e milă și (în taină) îi desconsider pe adevărații schizofrenici pentru că rămân prizonierii celei de-a doua lumi, pentru că nu au o lume a <<originalului>>, fericită și sigură, la care să poată reveni.”

,,Așa se face că Turnul Fecioarei și Üsküdarul văzute dinspre Pera, sau Palatul Topkapî văzut pe ferestrele unei cafenele zugrăvite de pe culmile de la Tophane, dintr-un punct aflat, potrivit însemnărilor pe care și le-a făcut el pe harta unghiurilor vizuale, la patruzeci de pași de biroul meu din Cihangir, unde scriu aceste rânduri, sau panorama Istanbulului văzută de pe culmile de la Eyüp, ne apar atât ca priveliști familiare de când lumea, cât și ca priveliști paradiziace. Paradisul acesta coincide cu epoca în care seraiul otoman nu mai vedea Bosforul ca pe o salbă de sate de pescari locuite de greci, ci ca pe un spațiu demn de a fi locuit, în care arhitectura otomană renunța, totodată, la simplitatea ei, sub atracția Occidentului.

by -
5

Istanbul de Orhan PamukIstanbul-de Orhan Pamuk

Titlul original: Istanbul
Editura: Polirom
Traducerea: Luminița Munteanu
Anul apariției: 2011
Nr.Pagini: 480
Colecţia BIBLIOTECA POLIROM
Seria de autor „Orhan Pamuk”

Istanbul este prima carte de memorialistă care apare în traducere în limba română din opera lui Orhan Pamuk (n. 7 iunie 1952, Istanbul), laureatul Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 2006. Operele sale au fost traduse în peste 40 de limbi și publicate în peste 100 de țări.
Un partid naționalist turc a inițiat în anul 2005 un proces penal împotriva sa, pentru motivul că scriitorul a admis existența genocidului împotriva armenilor și kurzilor în timpul Orhan_PamukImperiului Otoman. Această afirmație ar fi lezat, în opinia reclamanților, demnitatea națiunii turce. Primul termen de judecată a avut loc pe 16 decembrie 2005. În urma protestelor internaționale, ministerul justiției din Turcia a anunțat pe 22 ianuarie 2006 că nu acordă aviz favorabil judecării scriitorului. Din cauza unei probleme de procedură, procesul a fost abandonat oficial la începutul anului 2006. Revista americană „Time” l-a inclus în anul 2006 pe lista celor mai influenți 100 de oameni din lume
A primit mai multe premii naționale și internaționale, printre care premiul Orhan Kemal în 1983 în Turcia, premiu IMPAC în 2003 și cel al Librarilor Germani în 2005.
Pe 12 octombrie 2006, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru descrierea sufletului melancolic al orașului lui natal și a simbolurilor de contrast și sinteză culturală pe care acest oraș le înmănunchează, potrivit website-ului Fundației Nobel. Orhan Pamuk este primul turc laureat al acestui prestigios premiu.

Între Orient și Occident

Pe mine aceste cuvinte “între Orient și Occident” mă duc cu gândul la Istanbul, capitala mărețului Imperiu Otoman. Când aud de Istanbul mă gândesc la sultani, sultane, prinți, pașale și viziri. Nu cred că există oameni care nu au auzit de seraiurile și haremurile sultanilor.
Românii când aud de turci, otomani se gândesc la nenumăratele bătălii pe care aceștia le-au purtat împotriva Țărilor Române, dar și la tributul pe care-l plăteam musulmanilor. Chiar și așa eu sunt atras de această țară, de acest popor și mai ales de Istanbul, orașul meu de suflet. De vizitat nu l-am vizitat încă, însă serialele turcești și literatura m-au ajutat să-mi conturez o imagine amplă a acestui tărâm mirific.
Autorul istanbulez, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură, Orhan Pamuk, își expune memoriile, dar și concepțiile față de orașul natal în volumul intitulat “Istanbul”. Pentru el acest oraș are o semnificație aparte, fiind extrem de atașat de locul în care și-a petrecut aproape toată viața.
El privește această metropolă, drept una care vrea să pară asemenea celor din Occident, însă nu prea reușește, fiind în același timp tradițională și modernă, orientală și occidentală, situându-se la granița dintre Orient și Occident.

Totodată Istanbulul este un oraș situat pe două continente, Asia și Europa, asta reprezentând una din cauzele ce duc la diferențele culturale și sociale. În acest loc trăiesc pe lângă turci și reprezentanți ai altor popoare: greci, armeni, kurzi care de-a lungul timpului au avut probleme în a se integra. De asemenea întâlnim pe lângă musulmani, ortodocși și evrei.
Strâmtoarea Bosfor ce separă cele două continente contribuie la frumusețea orașului, oferind o priveliște de nedescris. Locuitorii sunt îndrăgostiți de Bosfor, acesta fiind o sursă de energie pozitivă. Numeroasele vestigii istorice, palatele (Topkapî, Dolmabahçe etc) și moscheile (Moscheea Albastră, Süleymaniye, Beyazit) au un rol important, reprezentând mărturii ale existenței unui imperiu puternic și plin de grandoare.
Orhan Pamuk este sincer, mărturisind cititorilor faptul că Istanbulul copilăriei și tinereții sale nu era un oraș perfect, bine organizat. El a crescut văzând cum anumite părți ale metropolei se ruinează, se degradează. Ulițele ca la țară din unele locuri și clădirile aflate în paragină conferă un plus de autenticitate, originalitate orașului.
Volumul de față îl prezintă pe tânărul Orhan și evoluția acestuia, din primii ani de viață până la vârsta maturității. În același timp ni se vorbește despre scriitori, poeți, artiști, atât istanbulezi, cât și occidentali, care au luat contact cu viața din Istanbul, cu declinul Imperiului Otoman.
Încă din primii ani de viață, Orhan a fost pasionat de pictură și literatură, studiind capodoperele aparținând lui Flaubert, Gautier, Melling, Reșat Ekrem Koçu, Ahmed Hamdi Tanpınar și Yahya Kemal.

Aflăm totodată că sentimentul reprezentativ al Istanbulului este melancolia care pare că-și exercită dominația. Sufletul naratorului este înecat în melancolie, reușind să evadeze prin artă.
Lectura acestei cărți te fascinează și te pune pe gânduri. Orhan Pamuk este un scriitor excepțional, reușind să abordeze în cele 37 de capitole (aproximativ 450 de pagini) o mulțime de aspecte referitoare la Istanbul.
Scrierea este însoțită de numeroase fotografii, instantanee, înfățișând momente din viața autorului, dar și din cea a orașului din a doua jumătate a secolului XX.
Acest volum reprezintă o capodoperă de o valoare inestimabilă, de nelipsit din biblioteca fiecărui cititor. Mie, personal, mi-a plăcut extraordinar de mult, pentru că am reușit să descoper aspectele în alb-negru, lipsite de culoare, ale acestui loc.
Bineînțeles că nu există pădure fără uscăciune. Nimic și nimeni nu este perfect. Chiar și așa pasiunea mea pentru Istanbul nu a scăzut, ci, dimpotrivă, s-a aprofundat. Asta mă determină să fiu și mai nerăbdător să-l vizitez, să văd cu ochii mei priveliștea. Bănuiesc că și la mine va fi valabilă zicală ,,Vii în Turcia pentru istorie și rămâi pentru mâncare.”

În încheiere, vreau să vă împărtășesc afirmația pe care mărețul Napoleon Bonaparte a făcut-o: ,,Dacă lumea ar fi un singur stat, Istanbulul i-ar fi capitală!”.

logo_libris

Autor: Cosmin
%d bloggers like this: