Tags Posts tagged with "Joe Abercrombie"

Joe Abercrombie

“Tăișul sabiei însăși incită la acte de violență.” – Homer, Odiseea

Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege, de Joe Abercrombie-recenzie

Editura Nemira
Colecția: Nautilus
Anul apariției: 2017
Titlul Original: The Blade Itself
Traducător: Laura Bocancios
Număr de pagini: 608

    Tot auzi în zilele astea de glorie absolută a Cântec-ului de gheață și foc martinian, cam despre orice carte fantasy și nu numai, că ar fi Urzeala Tronurilor combinată cu… ceva… sau mutată… undeva…, în așa fel încât să te facă să anticipezi că romanul respectiv o să te pasioneze strașnic, deși, desigur, subiectul lui real îl regăsești doar în ceva-ul sau undeva-ul ăla. De fapt, opera lui Martin nu seamănă cu nimic ce era până la el în fantasy și nici cei care au încercat să-i urmeze rețeta nu au prins niciunul combinația la perfecție. Sunt teme, preluări istorice, dualități alb-negru întrepătrunse sau moduri de a-și trata personajele, care le-au ieșit binișor unora și i-au dus pe o cale apropiată, dar nimic care să egaleze pe deplin realismul și vivacitatea universului sau caracterelor din GoT.

   Asta până la seria Prima Lege a lui Abercrombie. Nu există cu adevărat alt titlu pe care să îl indici cuiva căruia i-a plăcut Urzeala tronurilor și ar dori să citească ceva în același stil.

   Sigur, sunt diferențe. Lumea din A Song of Ice and Fire are mai multă complexitate politică, pentru că este inspirată foarte amplu din istoria europeană, cea din The First Law este mai axată pe trăirile individuale ale personajelor în cadrul unei tulburări generale de aceeași magnitudine. La Martin realismul se creionează prin descrieri ale tuturor aspectelor vieții, de la heraldică la felurile de mâncare servite într-un han, la Abercrombie el vine din totalitatea imperfecțiunilor protagoniștilor, în contextul aceluiași soi de momente excepționale în care sunt puși să acționeze. Aș spune, cu riscul blasfemiei, că eroii lui Abercrombie sunt mai amuzanți, în orice alt gen de comparații ieșind la egalitate cu cei ai lui Martin. De exemplu, la importantul criteriu al gradului în care te atașezi de ei, unde ambii scriitori excelează, parcă tocmai pentru a-ți sfâșia inima când ți-i masacrează fără milă, la un moment dat.

  Asadar, același dur ev mediu european tramsmutat în fantasy. Cu unele aspecte ceva mai moderne istoric în Prima Lege. Uniunea este mai dezvoltată ca regatele din jur și are un pic din Imperiul Habsburgic sau Britanic colonial – dacă Abercombie nu ar fi avut grijă ca prin denumirea unei regiuni înapoiate, Englia, dintre asprul Nord și Uniune, să rezerve țării lui un rol insignifiant ca sursă de inspirație. Ba chiar, Englia e un fel de Anglie și Americă la un loc, dublând satira – dacă ai insista neapărat să identifici fiecare regat inventat într-o entitate statală din istoria noastră. Imperiul Gurkhul ar fi un fel de altoire otomano-persană-arabă sub Mehmet Cuceritorul, Darius sau Saladin. Vechiul Imperiu, cu gloria lui de altădată, este inspirat de fostul Imperiu Roman. Uniunea cea avansată reprezintă o variantă medievalo-burgheză a Uniunii Europene. Nordul poate fi pentru britanici ținutul temuților scoțieni care mereu îi atacau pe la spate, când se prindeau în confruntările din sud, sau al unor vikingi fără talent de navigatori, însă la fel de fioroși, pentru restul omenirii ce nu știe despre scoțieni decât bancuri.

    Logen Nouă-Degete sau Sângerosul Nouă este un înfiorător barbar din Nord călit în cruntele lupte dintre clanuri, expert în supraviețuire, dar lăsat fără familie de invazia monștrilor shanka, porecliți și capete turtite. Umanoizi în genul orcilor, dar neumani și inumani. Apar tot mai mulți cu fiecare an, fără să se știe decât vag de unde năvălesc. Rămășițe nenaturale ale unui vechi conflict între magi, creaturile nu par, deocamdată, suficient de numeroase încât să-i determine pe luptătorii nordului să se mobilizeze în masă împotriva lor.

   Despărțit de banda lui sinistră de războinici, toți Oameni Aleși, după o confruntare cu shanka, adunându-și ciolanele de prin prăpastia în care căzuse și din șuvoiul năvalnic de râu ce-l târâse, Logen ajunge să vagabondeze prin smârcuri mlăștinoase, înainte de a afla în jurul unui foc de tabăra spiritist că este căutat de Bayaz, Întâiul dintre Magi. Fără prea multe perspective imediate, barbarul acceptă neinteresat măcar să pună întrebări, călăuzirea unui Ucenic trimis după el, către Biblioteca Nordului, unde Marele Mag reușește să îl impresioneze prin felul cum îl pune la punct pe Bethod, cuceritorul care a îngenuncheat până atunci rând pe rând toate clanurile din Nord. Pe multe, chiar cu ajutorul lui Nouă Degete, care i-a fost Campion până la o separare violentă de drumuri și aspirații.

   La fel de lipsit de curiozitate pentru scopurile sale, îl urmează Logen și pe Bayaz, alături de tot mai simpatizatul ucenic Malacus Quai, spre Adua, înfloritoarea și civilizată capitală a Uniunii.

  Datoria lui Sand dan Glokta, Inchizitor al Maiestății Sale, este aceea de a descoperi trădătorii și a le stoarce mărturisirea faptelor lor ticăloase. Necontând prea mult dacă ei sunt cu adevărat trădători sau nu, atâta vreme cât au fost indicați drept suspecți de superiorul său, Arhilectorul Sult.

   Odată cel mai strălucitor cavaler al Uniunii, câștigător al Turnirului duelistic, cu o carieră fulminantă-n Armată, tânăr dintr-o familie bună, talentat în luptă și curajos, Glokta a fost capturat în război de către inamic. În temnițele Împăratului Gurkian a învățat ce înseamnă durerea, umilința și disperarea. S-a întors acasă după doi ani ca o epavă umană, la numai cei treizeci și ceva de ani ai săi mișcându-se încet, asemeni unui bătrân infirm, șchiopătând, cu oase distruse și dinți sparți, nemaiamintind deloc de tânăra speranță a cavalerismului de odinioară.

   Acesta este omul care aplică acum torturi subtile sau mai puțin subtile învinuiților politic, mereu cu amintirea celor suferite de el în prizonierat, dar nu ca un imbold meschin de a-i face și pe alții să sufere, ci doar cu o înțelegere pe care a căpătat-o asupra naturii umane și a felului în care poți destructura orice personalitate, oricât de puternică… Torținoarul Glokta este cel mai complex personaj întâlnit până acum de mine într-un roman fantasy.

  Jezal dan Luthar e un tânăr flușturatic cu sânge nobil. Talentat în artele militare  este selecționat să participe la prestigiosul Turnir anual tradițional pe care îl câștigase odată și Glokta, dar implicarea sa în antrenamente este total lipsită de ambiție. Preferă jocurile de cărți și bețiile în compania prietenilor lui din Garda Regală și ușuraticele cuceriri sexuale întâmplătoare. O existență vidă și superficială, până când intră sub șocul atracției pasionale și viscerale față de o fată de clasa inferioară, Ardee West, sora amicului său, căpitanul meritocratic West.

  Ferro Maljinn e o sclavă evadată din Imperiul Gurkhul. O luptătoare aproape demonică, al cărui unic gând este răzbunarea. O făptură mârâitoare și sanguinară, care îl face pe Sângerosul Nouă să pară aproape un cățeluș drăgălaș prin comparație.

  Adua, cu centrul său administrativ intitulat Agriont, devine punctul magnetic spre care traiectoriile tuturor acestor personaje se îndreaptă pentru a-și încrucișa destinele și a se implica voit ori nevoit în lupta pentru putere ce se conturează… Fiindcă Uniunea este un cuib de intrigi, uneltiri, comploturi, în timp ce din exterior nori negrii se adună. Pe de o parte Bethod, autoproclamat Regele Nordului, atacă recent colonizata Englia, pe de alta, noul Împărat Gurkian vrea să spele rușinea înfrângerii trecute în fața Uniunii și să invadeze teritoriile de graniță. Mai există o amenințare, nu pe deplin conștientizată de către oameni, înmulțirea dincolo de munți a oribililor capete turtite shanka, care funcționează în același rol de pericol monstruos îndreptat împotriva întregii umanități, pe care îl au în Urzeala Tronurilor armata de zombii a Celorlalți.

   Schimbările perspectivelor de narare prin alternarea punctelor de vedere ale diferiților protagoniști sunt fluide și bine dozate. Succesiunea lor ajută cititorul să  perceapă profund fibra socială și politică a romanului, lăsând mereu o senzație de mai vreau, pentru că fiecare tronson de intrigă este la fel de interesant și nu ajungi să te saturi de niciunul dintre ele.

   Un punct forte al stilului lui Abercrombie este descrierea înfruntărilor armate, ale  luptelor și războaielor. Nu e loc pentru cavalerismele nobililor împopoțonați cu  armuri elegante în ciocnirile din universul Primei Legi. Bătăliile se duc prin noroaie, zăpezi, praf deșertic, păduri și înseamnă valuri de sânge, sudoare, urlete și durere. Onoarea, mila și toate sentimentele generoase sunt sufocate în revărsări de furie, ură, frică și violență oarbă.

   Tăișul sabiei, întâiul volum din Prima Lege – această serie care, fără îndoială este pe drumul spre clasicizare-reprezintă mega-opera heroic fantasy prin excelență. Deja are o desfășurare scenografică și cinematografică încă din carte, în clipa când se va ecraniza sau serializa în vreo adaptare filmată, mă aștept la o explozie a pasiunii pentru ea cel puțin la fel de mare ca pentru GoT.

   Nu amânați să fiți printre privilegiații care deja au citit romanele, până când va începe isterizarea fanilor ei cinefili.

  Primele trei volume ale ciclului, publicate la Editura Nemira, au fost numite în original cu fragmente de fraze preluate din butade semi-celebre. În limba română s-a mers pe titluri ce au păstrat sonoritatea, dar au cam golit-o de orice referință culturală, pentru a deveni mai de impact direct sau, poate, în ideea, altfel corectă, că nu au treabă zicerile terestre cu un univers fantasy.

Cam așa ar arăta această trilogie enclavizată a Primei Legi, cu trimiteri cu tot:

Prima Lege / The First Law

Tăișul sabieiThe Blade Itself (2006)

The blade itself incites to deeds of violence.”  — citat din Odiseea lui Homer

 

Fără îndurareBefore They Are Hanged (2007)

“We should forgive our enemies, but not before they are hanged” — citat din Heinrich Heine

Puterea armelorLast Argument of Kings (2008)

Inscripția latină de pe tunurile lui Ludovic al XIV-lea: Ultima Ratio Regnum

 Tot sub pecetea The First Law mai apar și alte romane, dintre care, unul, Dulce Răzbunare, tocmai a fost tradus la aceeași super-editură Nemira.

 

Cartea Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege, de Joe Abercrombie poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

surse foto: IMDb

by -
14

" ... odată ce totul depinde de tine, mai ai de ales?"

Jumătate de lume de Joe Abercrombie

Titlu original: Half The World

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2016

Număr pagini: 413

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

     Seria „Marea Sfărâmată” continuă să îşi poarte cititorii în noi aventuri. După ce în „Jumătate de rege”, Yarvi ne-a impresionat cu o minte sclipitoare şi a demonstrat că adevărata forţă nu stă în muşchi ci în creier, în „Jumătate de lume” este rândul altor personaje să parcurgă drumuri iniţiatice şi să ne plimbe într-o călătorie unică.

    Mi-a plăcut reîntâlnirea cu Yarvi. Îmi era dor de protagonistul volumului trecut şi i-am admirat inteligenţa şi în această continuare a poveştii. Clar, unii oameni uimesc cu puterea minţii lor, iar Yarvi este un astfel de specimen cu un IQ uluitor.

      Cu toate acestea, „Jumătate de lume” nu îl are pe Yarvi drept personaj central. Acţiunea se concentrează de această dată pe Thorn Bathu, care nu este precum alte fete de vârsta ei. Atingerea Mamei Război trezeşte în ea instinctul de luptă şi şi-ar da şi sufletul pentru a trece testele impuse de un antrenor mult prea crud şi misogin. Înghiţind insulte, dispreţ şi mult exces de zel gratuit, fata ajunge în faţa unui test final incorect şi se vede nevoită să lupte împotriva a trei adversari în loc de unul. Lucrurile iau o întorsătură morbidă când Thorn îl ucide accidental pe unul dintre ei.

ThornThorn învăţase pe propria piele destule lecţii în careul de antrenament al lui Hunnan.”

– Thorn Bathu! îşi îndreptă spre ea un deget înroşit. Te numesc ucigaşă.”

Pedeapsa pentru crima comisă este moartea. În sala tronului se decide ca Thorn să fie ucisă cu pietre pentru atrocitatea petrecută. Pe nimeni nu pare să intereseze ce s-a întâmplat de fapt, iar Brand, unul dintre colegii de antrenament, se aşteaptă ca cineva să vorbească în apărarea fetei, ca maestrul Hunnan să mărturisească adevărul, ca zeii să facă ceva… dar tăcerea care se lasă peste hotărârea luată spune clar că soarta lui Thorn este pecetluită.

Cu ultima fărâmă de curaj, fiind convins că face ceea ce trebuie, Brand îi povesteşte lui Yarvi mârşăvia din spatele presupusei crime, iar preotul, aşa cum ne-a obişnuit, găseşte o soluţie … convenabilă.

     Folosindu-se de inteligenţă şi viclenie, Yarvi îi smulge prizonierei jurământul că-l va sluji în schimbul eliberării ei. Din acest moment, viaţa lui Thorn Bathu se schimbă, iar destinul pe care zeii i l-au hărăzit începe să se împlinească.

– Fac un jurământ de soare şi de lună. Voi îndeplini orice serviciu vei crede tu de cuviinţă pentru mine.”

– Câteodată, puţină durere pe moment poate rezolva multe mai încolo.”

– Atât timp cât eşti în viaţă, ce-o să devii depinde doar de tine în primul rând.”

     Drama personală a lui Thorn este anulată de drama colectivă a Gettlandului. Sub conducerea regelui Uthil, regăsim un ţinut unit, iar părintele Yarvi pare să fie un ajutor nepreţuit cu înţelepciunea lui. Ca de obicei însă, momentele de linişte sunt scurte deoarece comploturi, sfidări şi crime odioase prevestesc un nou război pentru care Yarvi este nevoit să caute aliaţi. În călătoria ce urmează precum şi în urzelile preotului, Thorn îşi are rolul ei pe care deşi nu îl cunoaşte, trebuie să şi-l asume ca urmare a jurământului depus. Alături de ea îl va avea pe Brand, colegul de antrenament care i-a salvat viaţa cu preţul carierei lui de războinic.

     Ambii vor înfrunta pericole, îşi vor înghiţi în lacrimi de neputinţă propriile dureri, vor învăţa să lupte, să-şi gestioneze sentimentele contradictorii şi să devină arme letale pentru a supravieţui.

Durerea este cel mai bun profesor…”

Privind întotdeauna înspre trecut, niciodată înspre viitor. Întotdeauna văzând ce ai pierdut, niciodată ce ai de câştigat.”

    Mi-au plăcut ambele personaje. Atât Thorn cât şi Brand sunt o combinaţie de putere, furie oarbă dar şi emoţie. Par a fi total opuşi la prima vedere ceea ce face ca relaţia dintre ei să fie una savuroasă şi să capteze atenţia în pofida fundalului cataclismic pe care se desfăşoară acţiunea.

     Thorn şi Brand îşi dezvoltă abilităţile progresiv şi împreună reuşesc să îşi anihileze demonii care îi torturează. Asemănători pe de-o parte şi diferiţi în o mie de sensuri, cei doi protagonişti uimesc prin lecţiile de viaţă pe care le primesc şi pe care le oferă la rândul lor.

– Câteodată îmi doresc să fi rămas în Primul dintre Oraşe, spuse ea.

– Atunci n-ai mai fi ajuns în pat cu mine.”Thorn Bathu

    Conflictul exterior – războiul pe care Gettlandul sfidat e pe cale să-l pornească împotriva a jumătate de lume – se împleteşte cu conflictele interioare ale personajelor, iar tensiunea în continuă creştere pare să fie o bombă cu ceas a cărei explozie nu ar putea fi oprită nici măcar de zei.

    Personajele pe care Abercrombie le pune în scenă sunt caractere puternice, conştiente de propriile defecte dar şi cunoscătoare ale calităţilor de care dispun şi pe care le folosesc la maxim pentru a-şi atinge scopurile. Fiecare urmăreşte ceva, fiecare are răni şi jurăminte făcute ce atârnă greu şi fiecare e dispus să-şi vândă şi ultima bucată de suflet pentru a câştiga o luptă în care „Oţelul e răspunsul.”

Magia are un preţ pe care nu ţi-ai dori să-l plăteşti.”

Proştii se laudă cu ce vor face. Eroii o fac.”

     Finalul ne aduce din nou o surpriză. Planul isteţ al lui Yarvi este explicat chiar de acesta, iar rolul lui Thorn devine pe deplin înţeles. Şi iată cum Yarvi uimeşte din nou cu inteligenţa lui ieşită din comun …

Un Preot nu-şi permite întotdeauna luxul de a lucra doar cu fapte corecte. Un Preot trebuie să cântărească binele suprem. Un Preot trebuie să găsească răul cel mai mic.”

     Seria „Marea Sfărâmată” poartă cititorul printr-o lume uimitoare când zeii încă hotărau destine, iar faptele de vitejie cu adevărat măreţe erau cântate în balade. Am „devorat” cu maximă plăcere şi acest al doilea volum, iar Gettlandul este cu siguranţă un ţinut mitic în care m-aş întoarce bucuroasă oricând.

sigla NemiraCartea Jumătate de lume de Joe Abercrombie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2

%d bloggers like this: