Tags Posts tagged with "Librex"

Librex

“…scriitorii văd oamenii aşa cum ar putea fi…”

Visele nu dorm niciodată, de Nataşa Alina Culea-recenzie

 

Editura Librex Publishing
Anul apariţiei: 2017
Număr de pagini: 324

   Pentru mine, întâia deschidere a unui nou roman al Nataşei Alina Culea este echivalentă cu senzaţia cadoului de Crăciun, desfăcut lângă brad în copilărie. O încântare totală a simţurilor, însoţită de surpriza ce anticipează deliciile pe care le voi găsi dincolo de ambalajul strălucitor – pentru că fiecare carte a autoarei e mereu diferită de orice altceva a scris până atunci – dar şi de siguranţa absolută că orice ar fi, va fi minunat, neexistând nici cea mai mică posibilitate să nu îmi placă enorm.

   Am încercat de multe ori să definesc prin paralelisme exterioare (cu alţi scriitori) sau interioare (între un roman al ei şi un altul) stilul Nataşei. Să îl integrez într-un curent, într-un gen, într-un format ștanțat de literatură. Dar nu mi-au ieşit decât mici comparaţii punctuale, aproape forţate, din cauza originalităţii ei descătuşate, neîncadrabile în șabloane, nici măcar într-o matcă proprie de creaţie, fiindcă nu numai de la o carte la alta, dar chiar de la o secţiune a unui roman la următoarea, tot ce te aşteptai să continue într-un fel, se transformă spectaculos şi devine altceva, la fel de original, dar din cu totul altă zonă a imaginarului extaziant.

   La fel se întâmplă şi cu Visele nu dorm niciodată, compozit genial din două aliaje atât de deosebite: o primă parte, Legămintele macilor, fascinant de introspectivă, analitică, a cărei atracţie se creează prin magnetism intim emoțional, o a doua parte, Arca celor 11 nopţi, intens epică, parcă desprinsă dintr-un basm-thriller-horror cu personaje extraordinare, mister criminogen şi numerologic, fenomene inexplicabile şi revelaţii spirituale.

   Ajunsă la a cincea lansare livrescă, juna autoare-complet-maturizată-profesionistic face în această nouă bijuterie literar-psihologică a sa un exerciţiu de empatie, sărind peste aproape un deceniu de viaţă şi transpunându-se/transpunându-ne în mintea unei scriitoare celebre de peste 40 de ani, care simte că trece printr-un moment de cumpăna al existenţei ei. Prinsă într-un mariaj incomplet, îndrăgostită de un amant nepotrivit, percepând dureros trecerea timpului şi disiparea farmecelor feminine asociate cu tinereţea, este tentată să abandoneze totul, să se abandoneze curgerii intrinseci a destinului, renunţând să mai lupte pentru a-l influenţa în vreun fel. Prima afectată de delăsare fiindu-i însăşi cariera:

„Am început să scriu din dragoste pentru oameni şi voi renunţa să mai scriu din dragoste pentru unul singur dintre ei.”

…mărturiseşte ea dureros. Sacrificiu suprem, lehamite de orice altceva exclude dragostea sau răzbunare întortocheată – dat fiind că iubitul din cauza căruia vrea să facă acest gest pare să-i adore cel mai mult tocmai talentul de scriitoare?

   Deşi Nataşa are sinceritatea să spună mereu o poveste personalizată, ce place prin ea însăşi, nefiind interesată de categorisirile pe care le încearcă mereu criticii literari pentru a stoarce cât mai multe concluzii general valabile dintr-o operă, nu poţi să nu extrapolezi semnificații prototipice, remarcând că alegerile personajului ei, Lea Leroy, în privinţa iubirii, sunt două extreme opuse ale masculinităţii intelectuale.

   O variantă cu soţul perfect din punct de vedere al confortului, echilibrat liniştit, grijuliu, cedând mereu capriciului feminin, neproblematic, completând genul de cuplu despre care, din afară, oricine va lansa complimente referitoare la ce bine vă potriviţi şi ce pereche perfectă sunteţi, dar lipsit de pasiune şi înclinaţie romantică, mai mult un prieten tacticos şi plin de tabieturi decât un partener care-şi demonstrează afecțiunea.

   O altă variantă, de amant ce se întrevedea ca posibilă titularizare oficială, exploziv, efervescent, debordând de energie şi iniţiative surprinzătoare, romantic şi pasional măcar în momentele când a înfiripat inter-dependenţa sentimentală, imprevizibil în reacţii şi încăpăţânat în aplicarea ideilor proprii, deşi îndrăgostit sincer de tot ce creează iubita admirată. Bărbat mai tânăr, parcă încă neformat complet, dar care pe Lea o face să se simtă feminină şi atrăgătoare, la fel cum poate să-i reteze brusc însuşi cheful de viaţă, dintr-o singură vorbă aiurită aruncată prosteşte, aşa cum lansează adesea fiinţele imature emoţional. Un cuplu cu el adună la orizont norii negri ai bârfei, clevetelii şi controversei, dar singurul care pare să îl facă cu adevărat imposibil e chiar comportamentul lui instabil.

   Dacă pentru perceperea primei variante masculine, dintre cele între care Lea navighează ca între Scylla și Charybda, Thiery, soţul, ne ajunge un fragment scurt să-i înţelegem descrierea, pentru cea de-a doua, amantul, Mark, iubitul ce ar fi putut fi, avem nevoie de secvenţe întinse pe parcursul întregului roman, neliniare temporal, desprinse din gânduri şi amintiri ale Leei, pentru a putea schiţa cât de cât profilul celui care a tulburat astfel o femeie atât de sofisticată, serioasă şi bună judecătoare de caractere, ce e capabilă să-i descifreze pe toţi din jurul ei ca pe propriile personaje de carte şi să le ofere instant soluţii în a-şi aborda problemele, dar nu îşi poate aplica sieşi aceleaşi tratamente psihic lecuitoare, drept cataplasme pentru tribulațiile iubirii sale.

   Ce face o tipă impulsivă când gândurile răvăşite, prietenele şi analizele psihologice nu-i oferă rezolvarea dilemelor ei sentimentale? Schimbă peisajul şi porneşte într-o călătorie spre un loc cât mai pierdut în spaţiu.

   Astfel începe partea a doua a romanului, cea magic-epică şi de două ori mai lunguiaţă, unde protagonişti turistici cu personalităţi ca ale posibililor criminali ai Agathei Christie se strâng în număr fatidic într-o splendidă vilă înzăpezită pe vârf  de munte şi tot mai extrasă din civilizaţie de vitregia progresivă a vremii.

   Chiar dacă noile personaje au o tentă clasică ce te face să le aştepţi evoluţia înspre conflicte la fel de clasicizate odată rămase izolate, fără curent şi regresând energetic la lumina pâlpâindă a lumânărilor, conversaţiile şi felul lor de a fi rămân de un modernism militantist vijelios, ce te atrage în argumentații de idei şi contradicţii principiale, abordând tematici din cele mai diverse. Predominantă devine cea a iubirii şi genurilor de cupluri în toate variaţiile lor, dar apar şi discuţii despre prezent ca umbră a trecutului, simţământul de dispariție a frumuseţii, tinereţii şi gloriei, veganismul ca alegere spirituală, seninătatea yoghinului amator, creşterea copiilor – cu unic exemplu nefericit de fată răsfăţată prezentă, autoanaliză freudiană, psihologia de grup sau de perechi romantizate şi încă atâtea altele, ca în orice minusculă comunitate inteligentă comunicativă.

   O înşiruire de evenimente stranii îngroaşă aura de mister şi supranatural în acest peisaj deja dătător de tot soiul de fiori. Universul restrâns la mâna de personaje înconjurate de zăpezi şi rupte de lumea exterioară devine unul al coincidenţelor, simbolurilor, semnelor superstiţioase şi oglindirilor, fiecare regăsindu-se în ceva parcă pregătit pentru sine, uneori chiar în reflectarea secvenţială a celorlalţi, văzuţi ca cioburile reunite ale unei oglinzi sparte:

„Suntem prinşi în camera oglinzilor şi, în acelaşi timp, în labirintul propriilor conștientizări. Maja îmi oglindeşte teama de îmbătrânire, cei doi unguri au curiozitatea mea pentru mister şi pentru lumea nevăzută, Arthur este lipsa mea de implicare în viaţă, Kate este fetiţa revoltată şi răutăcioasă din mine, Theo şi Benoit sunt extensii ale polarităţii bărbat-femeie, Selene este idealista care încă mai trăieşte în mine şi care crede că are forţa de a schimbă lumea, iar Monique reprezintă refuzul meu de a accepta schimbările. Oare ce reprezint eu în ceilalţi?”

 

   Încercam să descriu dualitatea fascinaţiei din primul şi al doilea capitol al cărţii, atmosfera din Legămintele macilor pregatind-o, potențând-o şi definind-o pe cea din Arca celor 11 nopţi, dar realizez acum, într-o nostalgică răsfoire, încercat de regretul despărțirii de captivantele personaje ale cărţii, că, nemenționându-l individual, am nedreptăţit un al treilea capitol. Fiindcă Epilog-ul este o poveste în sine. De un gen indefinibil şi interpretabil în atâtea feluri câţi cititori există, lărgindu-şi cu fiecare nouă lectură ramificaţiile interpretative. Fără să dezvălui nimic care ar putea strica plăcerea descoperirii sale de către fiecare explorator al romanului, aş remarca melancolic doar că mi-a lăsat aceeaşi senzație ca învârtirea titirezului ce testa realitatea din filmul Inception, când nu puteai spune dacă ultima sa rotire a fost parte a unei mișcări continue de perpetuum mobile sau o primă încetinire şi ezitare ce anunţa ieşirea din vis.

   Tentaţia umană de a face mereu comparaţii şi a găsi similarităţi, măcar senzitive, chiar şi când excepţionalul originalității nu-ţi permite să aplici procedura standard asupra conţinutului, ci doar să îţi formulezi propriile interpretări despre ceea ce tocmai ai experimentat…

   În viziunea mea decriptatoare, intuiesc sub titlul primului capitol, Legămintele macilor, un dublu simbol: cel al visului indus halucinogen, dar şi al lipsei de durată şi superficialităţii unei promisiuni făcută de o floare care la prima suflare îşi pierde petalele. În cel de-al doilea, Arca celor 11 nopţi, dincolo de forma arhitecturală arcuită a intrării în vilă, ce i-a atras denumirea din partea vizitatorilor, resimt metaforic o nouă Arcă a lui Noe cu genuri şi tipologii de iubiri şi iubiți – poate nu exhaustivă la nivel planetar, dar reflectând ca un puzzle personajul principal. Epilog-ul fiind completare şi reînceput, însă nu unul sisific sau circular până la epuizare, ci cu acumulări şi noi şanse acordate de propriul sine.

Iar, per ansamblu, acest splendid roman în topitura sa de aliaje-nghețate?

   O rafală de vânt degerător şi fierbinte, împletită în încolăciri învârtejite de roşu şi alb-albăstrui, dându-ţi de perete ferestrele şi uşile sufletului, invadându-ţi orice ungher tainic al minții, molipsindu-ţi fiecare celulă de febră delirică şi răceală dârdâitoare, lăsând în urmă un tablou oniric acoperit de nea şi petale căzătoare de maci, din care nu mai vrei să refaci originalul, realizând că în noua cheie simbolistică, totul are mult, mult mai mult sens.

Cartea Visele nu dorm niciodată, de Nataşa Alina Culea poate fi comandată de pe site-ul Librex

Surse foto: Pinterest şi Arhiva personală Nataşa Alina Culea

,,Pentru că tu eşti....pentru că eu sunt."

Prin cenuşa de visuri, de O.G.Arion-recenzie-,,Cândva, m-ai numit Sigrun”

Editura: Librex Publishing

Număr pagini: 230

Seria Nemuritor:  Ultimul viking, Te voi găsi, Dincolo de timp,  Prin cenuşa de visuri

   Oana Arion uimeşte cititorii cu acest volum, unul dintre cele mai interesante şi neaşteptate de până acum. O carte pentru sufletul meu, cel mai bun volum al seriei. Am ajuns la concluzia că autoarea poate aborda cu uşurinţă orice gen, dovedeşte asta prin graţia, rafinamentul, documentarea şi măiestria cu care reuşeşte să echilibreze naraţiunea, încununate cu succes de personaje inteligente şi inteligibil create. Cea mai mare calitate este graniţa dintre realitate şi iluzie, dintre existent şi inexistent, aici fiind o linie subţire pe care reuşeşte să o menţină, fără să treacă în ridicol sau ceva minimal infinit de plictisitor, creând o poveste captivantă şi originală. Menţine atenţia cititorului mai ales prin stilul cinematografic al poveştii, dar şi prin personaje care, prin credibilitatea lor dezvoltă autonomie devenind independente şi ajungând direct la sufletul cititorului.

   Când cu umor, când detaşat sau sarcasm, autoironie, dar şi amărăciune, personajul principal Victoria ne dezvăluie personalitatea autoarei, devenind parte integrantă a acţiunii.

   Nu ştiu cum va fi ultimul volum, dar pot afirma că: cu acesta serie autoarea debutantă Oana Arion îşi face intrarea în lumea literară al genului fantasy şi o face cu succes, reuşind să facă pasul decisiv către o literatură serioasă. Şi după cum spunea un om luminat din critica literară ,,Literatura nu este o joacă” .

   Prin cenuşă de visuri este un portal către final, desluşind o mică parte din ceea ce ne frământa ca şi mister în celelalte volume. Surprizele se ţin lanţ şi cartea te impresionează cu fiecare scenă prezentată.

   Acţiunea volumului patru se petrece pe două planuri: prezent şi trecut, dar dacă mă întrebaţi pe mine aş spune prezent-trecut şi viitor, depinde din ce unghi priveşti.

   După ultimele ei experienţe în lumea muritorilor/nemuritorilor, Victoria intra în posesia unei informaţii extrem de importante- leacul pentru vampirism. După cum bine ştiţi, Arrio şi-a exprimat dorinţa să redevină om, aşa că iubita lui, viitoare lui soţie va încerca să înfăptuiască acesta dorinţă. Va reuşi sau nu, asta rămâne de văzut, cert este că are nevoie de câteva lucruri esenţiale pentru a începe umanizarea vampirului ei iubit: să se întoarcă în trecut în să-l cunoască pe Arrio uman, în casa lui, în anii 1757, să găsească un lucru de o importantă maximă, un obiect ce se aflase în posesia lui înainte de-a fi transformat, să afle cine şi de ce l-a făcut vampir (asta îşi dorea) şi cu ajutorul unor incantaţii ale unei vrăjitoarei puternice să înceapă ritualul.

  Întâlnim o Victoria în plină activitate de schimbare, pregătindu-se să intre în lumea din trecut. Costumaţie, comportament, nume schimbat, cercetări ale cutumei acelor vremuri, tot pachetul

  Imaginaţi-vă o Victoria gen lady X, trecând de la blugi la rochiile cu corset, dantele, panglici, pantalonaşi cu volănaşe şi alte minuni ce se purtau în Cordoba anilor 1757.

   Majoritatea acţiunii se petrece în trecut şi veţi avea surprize extreme. Arrio uman mi-a plăcut cu mult mai mult decât cel din prezent, având acel ceva de epocă impunător şi atrăgător într-un fel diferit. Nu am fost fan al personajului, dar de data aceasta pot să spun că l-am plăcut mult. Totuşi, rămân fanul personajului Ian, cred că cel mai puternic personaj secundar evidenţiat al poveştii.

   Vom întâlni personaje noi, situaţii noi şi extrem de vibrante, iar finalul vă va lăsa mască.

   Mi-a plăcut acesta parte de historical romance cu răpiri, întâlniri de gradul zero, cu detaliile bine prezentate de autoare ale cutumelor vremii, costumaţiilor, până şi felurile de mâncare servite în acea vreme dă unicitate şi veridicitatea poveştii.

   Victoria ajunge în casa părinţilor lui Arrio, dar pleacă în căutarea lui, acesta fiind în deplasare cu afacerea familie. În drumul ei va fi luată ,,prizonier” de căpitanul unei corăbii, va fi legată, vândută, şi ajunge pe mâna unui colecţionar, cel mai puternic, un anonim, nimeni nu ştia exact cine este. Aici veţi avea o mare surpriză.  În perioada cât va fi în posesia anonimului puternic vor avea loc câteva scene…..dar mai bine nu vă spun vă las să descoperiţi.  În acesta lume din trecut va întâlni atât muritori cât şi nemuritori (chiar şi atunci se pare că nu toţi erau ceea ce păreau a fi), va ajunge să cunoască ,,secretul” lui Arrio, şi…….nu se încheie pentru că va fi bulversat pentru voi aşa cum a fost şi pentru mine ceea ce veţi afla.

   Mi-au plăcut foarte mult notele de la finalul acestui volum, unde autoarea ne prezintă de unde s- a inspirat pentru crearea personajului Contele De Saint Germain, personaj real ce a apărut prin anii 1742 în Franţa, după ce mai bântuise câţiva ani prin Anglia, dar şi căpitanul unui corsar, William Death, locotenentul Devil şi chirurgul Ghost. Numele acestora se vor regăsi în poveste.

   După ce am terminat cartea în mintea mea au stăruit câteva cuvinte scrise de domnul A.G.Secară., şi care se potrivesc acestui volum: ,,Orice iubire se reflectă în altă iubire, potenţeză orice altă iubire… Şi orice iubire n-ar vrea să rănească altă iubire, orice iubire iartă altă iubire.”

  După ce veţi citit şi voi, sau dacă aţi făcut-o, veţi desluşi mai bine aceste cuvinte şi ce am vrut să transmit.

   Dragostea, misterul, blestemul arginţilor, trecutul, prezentul, viitorul, supranaturalul, magia, se combină în acestă poveste originală cu un final spectaculos.

   Dacă Victoria reuşeşte să se întoarcă din trecut, cum şi cu ce rezultate, veţi afla voi. Va mai fi aceeaşi Victoria?

,,Nu mai eram nici Victoria, nici Hope, nici Sigrun. nu mai ştiam cine sunt. Îmi reveneau în minte cuvinte ca nişte ecouri dintr-o altă viaţă…

Pentru că tu eşti….pentru că eu sunt.”

 

Cartea Prin cenuşa de visuri, de O.G.Arion poate fi comandată de pe site-ul Librex

“ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

Dragoste şi mătase albă, de Corina Cîndea-Editura Librex Publishing-recenzie

 (primul volum al seriei Salem)

 

Editura : Librex Publishing

Data apariţiei: Mai 2017

Număr pagini: 332

 Salem. Un oraș al cărui nume te duce cu gândul la vrăji și supranatural.
 Logan Savage. Un contract îl aduce în Salem și totul se schimbă pentru el.
Obișnuit să nu stea prea mult într-un singur loc, să nu se atașeze de nimeni și de nimic, atunci când o întâlnește pe Faith Dalton, Logan se trezește prins într-un vârtej de întâmplări și sentimente ciudate care îi răscolesc existența și îl fac să se întrebe dacă nu cumva există, totuși, o soartă sau un destin pentru fiecare dintre noi.
O glumă îți poate schimba viața?
Uneori, da.
Iar dacă totul se întâmplă în Salem, atunci povestea capătă sens…

    Vi s-a întâmplat vreodată să vă placă atât de mult o carte, încât simțiți nevoia să o împărtășiți și prietenilor, dar atunci când vreți să scrieți pe foaie toate impresiile, constatați că vă este foarte greu? Mie mi se întâmplă lucru acesta de fiecare dată când  vreau să vorbesc despre o carte care își lasă amprenta asupra mea. Pentru că am tot timpul impresia că nu voi scrie suficient de bine. Suficient de convingător. Pentru că sunt conștientă că nu-mi pot găsi cuvintele potrivite să redau cu acuratețe toată frumusețea sau farmecul respectivei cărți. Și, exact asta mi se întâmplă acum, când vreau să vă vorbesc despre “Dragoste și mătase albă ”.

   Corina Cîndea este una dintre scriitoarele mele preferate și nu am să mă satur nicicând de scrierile sale. Îmi place foarte mult stilul ei de scriere – relaxant, ușor ironic, dar și plin de sensibilitate. Modul în care reușește să transmită fiecare sentiment, fiecare emoție sau trăire, mă face să simt o grămadă de fluturași în stomac.

   “Dragoste și mătase albă”, primul volum al seriei Salem, a reușit să mă țină trează până în zori. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu am putut s-o las din mână. Iar atunci când am terminat-o de citit, am simțit nevoia să-i scriu Corinei un mesaj, în care să-i mulțumesc pentru toate stările pe care mi le-a transmis prin intermediul cărții: bucurie, optimism, seninătate.

   Atunci când am început să citesc cartea, nu știam nimic despre ea, nici cine sunt personajele, nici care este subiectul. Nici descrierea de pe copertă nu am vrut să o citesc pentru că mi-am dorit să fiu surprinsă. Și am fost!

   Am fost complet fermecată de intriga cărții, de îmbinarea dintre  romantism și supranatural, iar faptul că povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști, Logan Savage și Faith Dalton, m-a ajutat să-mi dau seama ce gândește și simte fiecare. Momentele amuzante, replicile spumoase, situațiile comice în care s-au aflat cele șase personaje principale – Logan, Quinn, Declan (semnificația numelui, în irlandeză – “Complet”), Faith, April, Piper, au dat un plus de savoare. Sunt absolut  adorabili cu modul lor de a se tachina, cu micile înțepături ironice și scene de gelozie.

“ – Te-ai tâmpit? Faith! Despre ea vorbeam, specifică Declan clipind des din ochi și ridicându-și mâinile cu palmele în sus. Vecina noastră brunetă și sexi, pe care ai văzut-o doar în costum de baie. Apropo, era întreg sau din bucăți? 

  – Faith? Era întreagă! N-am văzut să cadă bucăți din ea!”

     Încă de la început se simte tensiunea sexuală între Logan și Faith, Quinn și April, Declan și Piper, dar toți încearcă să-și ascundă frustrarea printr-un joc al indiferenței (lucru pe care nu-l prea reușesc). Sunt puși pe glume, iar conflictelor dintre ei sunt foarte nostime. Declan m-a cucerit încă de la început (cu toate că aici nu el este personajul central) pentru că are un simț al umorului foarte bine dezvoltat, e plin de viață și are mereu ceva de spus. Și acum râd când îmi amintesc de glumele pe care el și Logan le-au făcut pe seama fostului iubit al lui Faith (Nathan sau Mister Musculo, poreclă dată de Declan).

 “ – Ce-am pierdut? Am lipsit doar câteva minute și uite ce găsesc: Mister Musculo s-a evaporat, iar ăștia doi … Aveți nevoie de ajutor ca să vă dezlipiți?”

   “ – Iubito, spune-mi că nu m-ai înșelat cu un detergent cât am lipsit!

   – Detergent? întreb amețită.

   – Mister Musculo. Spune-mi că nu sunteți din nou împreună și că nu îți pierzi timpul gătind pentru el.”

    De altfel, încă de la începutul cărții, asistăm la o serie de glume despre extratereștrii și vrăjitoare. Cei trei buni prieteni, Logan, Quinn și Declan, tocmai au ajuns în orașul Salem, Oregon, cu gândul să închirieze o vilă pe o perioadă de maxim câteva luni, cât va dura viitoarea lor misiune. Însă, imediat cum au ajuns la destinație, gândurile lor s-au îndreptat spre vrăjitoare (era de așteptat să apară glume pe seama lor, dacă ținem cont de locul în care se desfășoară acțiunea cărții).

” – Oare mai sunt vrăjitoare pe-aici? îl aud pe Quinn și îl privesc nedumerit.

  -Vrăjitoare?

  – Știi tu, urmașele celor arse pe rug în procesul vrăjitoarelor.

  – Ăla e alt Salem, îi spun ironic. Din Massachusetts. Noi suntem în Oregon.

  – Poate că aici s-au mutat cele care au scăpat, spune Declan. Eu, unul, aș vrea să dau peste una. Cu părul roșu! și începe să râdă în hohote.”

     Bineînțeles că vrea o tipă cu părul roșu, având în vedere că slăbiciunea lui Declan pentru roșcate este un lucru bine știut de prietenii săi. Și șansa îi surâde atunci când  prima femeie pe care o zărește în oraș, este chiar o roșcată. Îl pune pe Logan să oprească mașina, se dă jos ca să o abordeze pe tipă, însă, din cauza zăpăcelii (sau a puternicei impresii pe care aceasta i-o face), îi spune cea mai mare tâmpenie care îi trece prin cap – îi cere să-l îndrume spre o  adresă fictivă. La care roșcata dă cea mai amuzată replică, ironizându-l că poate e vreun călător în timp sau un extraterestru:

“ – Doar dacă ai veni de undeva din trecut ar putea explica faptul că nu ai auzit de GPS, îi spune la fel de ironică, iar noi hohotim din nou, mai ales că nu l-am mai văzut pe Declan pus la colț până acum de o femeie.

 – GPS? întreabă el pe un ton derutat, de parcă ar fi prima oară când ar auzi de așa ceva.

 – Global Positioning System, îi spune roșcata extrem de rar, ca și cum i-ar explica unui tâmpit. E un program care … Stai! strigă atât de brusc încât Declan tresare. Ai auzit de telefon mobil? Oh, văd că ai unul în buzunar! arată cu degetul către el. Se folosește la altceva decât să îți umpli partea din față a pantalonilor cu el! Mă rog, bănuiesc că tu ai nevoie și de asta, adaugă chicotind, dar te sfătuiesc să încerci să găsești cu el adresa pe care o cauți. Asta în cazul în care nu ai greșit statul. Sau continentul! începe să râdă, apoi îl depășește pe Declan, văzându-și de drumul ei în timp ce prietenul nostru rămâne blocat câteva secunde bune.

– Vă jur că-i vrăjitoare! e primul lucru pe care îl spune Declan …”  

 

   Înveseliți de acest moment penibil, tinerii își continuă drumul, însă toată veselia le dispare în scurt timp, atunci când se trezesc că mașina lor este izbită de un bolid negru. Îngrijorați că pasagerii din cealaltă mașină au fost probabil răniți, se îndreptă spre bolid, însă toți se opresc locului, atunci când ușile din față se deschid  și două femei sexi coboară. Apoi, una dintre portierele din spate ale bolidului negru  se deschide și  cine credeți că își face apariția? Chiar roșcata de mai devreme. Și  iarăși se pornește  conflictul!

– Iarăși voi trei? …

 -Voi sunteți măcar de pe planeta asta? întreabă bruneta ironică, iar întrebarea ei mă face să înțeleg că roșcata le-a povestit de întâlnirea cu noi.

-Nu, suntem dintr-o altă galaxie, vrem să vă invadăm, iar voi tocmai ne-ați avariat nava spațială! spun cât se poate de serios.” 

    Bărbații sunt convinși că  au de-a face cu niște vrăjitoare. Tensiunea mocnește în atmosferă. Iar Logan și bruneta Faith simt că ceva anume se întâmplă cu ei. Amândoi au impresia că se cunosc de undeva, cu toate că nu s-au mai văzut niciodată. Pentru o clipă, Logan este tentat să o ațâțe, să o facă să-i dea o replică ironică, dar tentația  se transformă în cu totul altceva atunci când se trezește că prin fața ochilor trec tot felul de imagini incitante cu ei doi … prin așternuturi de mătase albă. Imaginile par atât de reale încât e aproape șocat. Să fie ceva ce ține de domeniul supranaturalului?

   “ Scutur din cap, uluit de halucinațiile de care am parte, în timp ce, același fior rece își face drum pe spatele meu. Nu am avut niciodată fantezii cu femeile pe care le-am cunoscut, iar cu necunoscute nici atât, dar imaginile care îmi apar sunt atât de reale încât sunt aproape șocat!  “

   “ Ceea ce am simțit a fost … recunoaștere. Pentru o clipă, am avut  impresia că îl cunosc pe bărbatul din fața mea, deși sunt sigură că nu l-a mai văzut niciodată. Nu aș fi putut uita acei ochi verzi care mă priveau de parcă și el ar fi simțit același lucru.” 

   Logan se simte destul de atras de tipă, așa că se interesează de ea prin oraș. În scurt timp, el află că cele trei “vrăjitoare” care i-au zăpăcit, sunt bruneta Faith, șatena April și roșcata Piper. Ele se cunosc din copilărie, sunt studente în ultimul an și antrenoare de fitness în timpul liber. Însă, vestea că Faith este vecina lor, îl cam dă peste cap pe Logan. S-o simți el atras de ea, însă nu are nevoie de complicații. În ultimii patru ani, el nu a stat suficient de mult timp într-un loc încât să ajungă să se atașeze de cineva, însă când vine vorba de Faith, se simte ca și cum ar fi … bântuit. De asemenea, și Faith încearcă să-l evite pe Logan, dar nopțile îi sunt bântuite de vise cu el. Și nu orice fel de vise, ci ele par mai degrabă niște amintiri cu el. Însă, după două săptămâni de evitare, cei doi se vor întâlni, dar amândoi vor încerca să își ascundă trăirile sufletești.

“În mod ciudat, deși corpurile noastre par să se atragă extrem de mult atunci când suntem împreună, mințile nu ne sunt cuprinse în același vârtej de nebunie, preferând să ne ironizăm reciproc. Poate că este modul în care încercăm să rezistăm atracției evidente care există între noi.“

    Logan e conștient de faptul că tocmai modul disprețuitor în care Faith se comportă este ceea ce îl incită. Femeile i-au căzut mereu în plasă și niciodată nu i-a fost greu să le cucerească, atunci când și-a dorit asta, însă cu Faith simte că e vorba de altceva.

 “ Însă, de data aceasta, am senzația că nu mai depinde de mine. E ca și cum corpul meu  are propria lui voință și nu-mi place acest lucru. Deloc! Astfel că îmi promit în sinea mea să încerc să fac în așa fel încât să terminăm cât mai repede treaba care ne-a adus în Salem și, la fel de repede, să plecăm acolo unde ne va conduce viitorul contract.”

 “Am suficientă experiență încât să-mi dau seama că și Faith pare atrasă de mine dar, exact ca și mine,  pare să fie ceva  împotriva voinței ei. De parcă amândoi suntem  împinși unul spre celălalt  de o forță nevăzută și căreia nu ne putem împotrivi.

 În mod normal, nu mi-aș face probleme din cauza unei femei. În ultimii ani, la fel ca și Declan și Quinn, m-am descurcat cu câte o legătură scurtă în orașele prin care am  trecut. Fiecare dintre ele a știut  la ce să se aștepte și, mai ales, că nu va dura.” 

 

   Întâlnirea  celor șase, la un bar, va complica situația. Printre atâtea înțepături ironice, se simte o anumită tensiune în atmosferă între Logan și Faith, April și Quinn, Declan și Piper. Le simți frustrările, simți că vor să își protejeze inimile. Nu vor complicații. Și poate că Logan ar fi reușit să păstreze distanța față de Faith, dacă în bar nu ar fi apărut un bărbat foarte arătos, tipul perfect pentru o reclamă la mușchi, masculul după care femeile își întorc capul pe stradă, care o caută pe Faith. Simte că  între cei doi există o anumită o intimidate și că nu sunt simple cunoștințe, iar asta îi stârnește gelozia.

“ – Ești medic? îl întreabă Nathan surprins și încruntându-se.

   – Da. Ginecolog. Iar sâmbăta și duminica, neurochirurg, răspunde Logan serios. (… Însă uneori, atunci când este necesar, de exemplu cu foștii iubiți hărțuitori, pot face și pe dentistul. Pot scoate doi sau trei dinți deodată, cu o singură mișcare, spune sigur pe el. Sau pumn, adaugă nonșalant.”

   Nathan, bărbatul care o caută pe Faith, este fostul ei iubit. Cei doi se cunosc încă din copilărie, aveau aceeași prieteni și se învârteau în aceleași cercuri. Faith s-a îndrăgostit treptat de el, de-a lungul timpului și a crezut că îl cunoaște, că sentimentele lui pentru ea sunt sincere. Dar s-a dovedit că nu-i așa. La scurt timp după ce s-a culcat cu el, a avut neșansa să descopere că o înșeală. L-a prins asupra faptului! De atunci l-a evitat, fără a-i da ocazia să-i ofere explicații, a refuzat să-i răspundă la telefoane, iar nenumăratele mesaje primite de la el, le-a șters fără ca măcar să le citească. Iar acum, după trei luni, Nathan o caută pentru că vrea o a două șansă. Însă, Faith, preferă să-l mintă pe acesta, spunându-i că Logan este iubitul ei. Lucru de care acesta din urmă profită.

   Faith nu mai are încredere în bărbați, iar gândul că Logan a avut până acum o sumedenie de aventuri, o face să se gândească dacă nu cumva o eventuală aventură cu el nu ar face-o să sufere. De altfel, Logan i-a dat de înțeles că, dacă va fi vreodată ceva între ei, va fi o simplă aventură. Ceva ce nu poate dura mai mult decât câteva luni, până când o să plece. De asemenea, ea simte că Logan îi ascunde ceva în legătură cu ocupația lui, așa că preferă să stea cât mai departe de el. Dar va reuși să facă acest lucru sau va fi dispusă să accepte o scurtă aventură? Ce se întâmplă atunci când fostul iubit devine mult prea insistent și începe să o hărțuiască cu mesaje, iar din cauza lui, este nevoită să-și dea demisia? Cum va reacționa Faith atunci când în oraș își va face apariția fosta logodnică a lui Logan? Ce legătură există între ceea ce simt Logan și Faith și faptul că cei trei bărbați locuiesc în casa celei mai cunoscute vrăjitoare din Salem, Oregon? Se știe că Simone, a câștigat o mică avere din poțiunile și vrăjile de dragoste pe care le făcea și avea darul de a reuși să găsească fiecăruia sufletul pereche.

“ Nu ne-am întâlnit decât de câteva ori și mi-a întors viața pe dos! Multitudinea de sentimente pe care le trezește în mine aproape că mă sperie. Fiecare atingere de-ă lui mă înfiorează, iar privirea ochilor verzi mă înfierbântă. Exact ca și comportamentul lui: când cald, ca acum, când rece, ca ultima dată. Amețindu-mă și mai mult.”

  “ Nu contează ce simt atunci când suntem împreună, nu contează că nu mi-l pot scoate nicicum din  gânduri și că-mi apare în vise fierbinți în fiecare noapte. 

    Contează doar că este un tip complicat și cu secrete, iar eu nu am nevoie de așa ceva.”

    “ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

   “ Știind ce fel de viață a dus în ultimii ani, mă întreb pentru prima dată oare câte femei a întâlnit până acum. Câte aventuri efemere a avut în toate orașele în care nu a stat mă mult decât câteva luni? Și inima mi se strânge, gândindu-mă că, în curând, și eu voi fi doar una dintr-un lung șir. ” 

   “Dragoste și mătase albă” de Corina Cîndea este un roman incendiar și magic, cu multe momentele amuzante și replicile spumoase. O carte plină de substanță, în care un rol esențial îl au iubirea, dăruirea,  încrederea, loialitatea. Prietenia!

NOTA 10 +

Cartea Dragoste și mătase albă de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

by -
11

    Toria, de Nicoleta Tudor -finalul unei trilogii mistice-recenzie

Editura: Librex Publishing

Data aparitie: Aprilie 2017

Pagini: 300

Gen: Fantasy, romance

Trilogia Cercurile mistice : 1. Cercurile mistice 2. Orașul de deasupra 3. Toria

   Vi s-a întâmplat vreodată să vă emoționeze o poveste atât de mult, încât să nu puteți vorbi despre ea nici după o perioadă lungă de timp? Să nu vă puteți stăpâni lacrimile și glasul, nu din cauza tristeții, ci din cauza puterii cuvântului, a frumuseții care vă tăie răsuflarea? Exact asta mi s-a întâmplat mie după ce am citit Toria. Autoarea scrie într-un fel atât de sublim, încât pur și simplu am simțit că emoția mă doboară și abia mi-am putut stăpâni lacrimile. În plus, ea are un talent extraordinar de a împleti realul cu supranaturalul, dragostea cu fantezia, încât am simțit că mă pierd în visare.

   După ce am terminat de citit volumul doi, muream de curiozitate să aflu care e adevărul în privință relație dintre Naum și Enola, dacă au într-adevăr un copil împreună, așa că am așteptat cu nerăbdare apariția celui de-al treilea volum. Însă ceva s-a întâmplat cu mine. M-am trezit că îmi este teamă de ce voi afla, că poate m-am înșelat în privință lui Naum, așa că am amânat citirea acestei cărți.

Până într-o zi când am simțit că sunt pregătită să aflu adevărul.

   Dacă în primul volum al trilogiei Cercurile mistice, m-a fascinat latura mistică – vrăjitorie, tradiţii, obiceiuri, șatră de țigani, blesteme, în al doilea volum m-a cucerit modul in care a fost imaginată planeta Toria, îmbinarea dintre real și supranatural și, în același timp, m-a tulburat povestea Mădălinei, pendularea ei între două mari iubiri: Sorin, iubitul ei pământean și Naum, un tânăr de pe Toria. Și ca să fiu cinstită, Sorin mă cucerise prin felul lui de a fi, mult mai responsabil și atent, în timp ce pe Naum îl văzusem mai mult în ipostaza de Făt-Frumos cel aducător de deziluzii. Până la urmă, ce a făcuse el? Oferise doar promisiuni. Știu că marea majoritate a iubitoarelor de povești romantice au vrut să-l vadă într-o aură de băiat rău care de fapt este bun. Dar care e adevărul? Ne va dovedi contrariul? Aceste două întrebări nu mi-au dat pace mult timp, iar faptul că în sinopsis se menționează că Sorin o înșeală pe Mădălina de vreo trei ani, m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva  nu am știut să judec bine. Și a fost suficient să citesc primele trei capitole din Toria, ca să mă simt tot mai bulversată.

   Însă “ Toria” nu mi-a oferit doar emoții și multe întorsături de situație, ci și foarte multe surprize. În primul rând, acțiunea are loc atât în prezent cât și în trecut, Mădălina și Naum călătorind nu doar din lumea reală în cea supranaturală, ci și într-o perioadă îndepărtată, când încă mai era în viață Căzuta / Daida (femeia care  a  fost pedepsită de  străbunii, iar frica a îndemnat-o să fugă pe Pământ ).

   În al doilea rând, am descoperit că de această dată ni se prezentate mai multe povești de dragoste : Mădălina – Naum – Sorin;  Daida – Tobar; Eveea, sora lui Naum – Elam.

   În al treilea rând, povestea este spusă din perspectiva mai multor personaje – Mădălina, Maria, Naum, Iani, Eveea, Daida etc. Naum ne va dezvălui gândurile și sentimentele lui, dar și evenimentele care au avut loc înainte și după prima lui întâlnire cu Mădălina, ce s-a întâmplat pe Toria, ce promisiune a avut de onorat în legătură cu Enola și ce a făcut el după ce Mădălina l-a părăsit. Cazuta/ Daida ne va dezvălui povestea ei – motivul pentru care a părăsit Toria; cum a ajuns la peștera Polovraci; întâlnirea cu șatră de țigani; relația ei cu Tobar.

 

    Au trecut doisprezece ani de la evenimentele petrecute în “ Orașul de deasupra”, Mădălina a terminat facultatea de medicină și lucrează ca medic pediatru la spitalul unde au lucrat părinții și mătușa ei. Sorin, soțul ei, lucrează și el acolo ca medic ortoped. Împreună, duc o viață liniștită, exact așa cum își dorise Mădălina atunci când a acceptat inelul de logodnă dăruit de Sorin.

   Însă viața Mădălinei este dată peste cap atunci când surprinde un sărut pasional între soțul ei și una din asistentele de la camera de gardă, iar colega ei, Ioana, îi mărturisește că toată lumea din spital știa  ca Sorin o înșeală de trei ani cu respectiva asistentă. După șocul acestei descoperiri, Mădălina începe să se gândească la motivele pentru care Sorin  și-a îndreptată atenția spre cealaltă femeie…

“ Oare multele ore petrecute în spital, și nu acasă cu el să-l fi făcut să se îndrepte spre o altă femeie? Oare ea, în încercarea disperată de a fereca imaginea și amintirea lui Naum reușise să se închidă chiar și pe ea? Îi veni acest gând că o revelație. Și dintr-o dată, simți pentru Sorin atâta compasiune și iubire încât începu să plângă. Oare el a simțit în toți acești ani rana din sufletul ei? Asta să fie? Îl putea ea învinui în vreun fel pe Sorin pentru că o înșela? Oare nu asta a făcut și ea în tot acest timp, când, fără să vrea, l-a iubit pe Naum chiar și când ea nu voia să știe asta?”  

 

   Dar lucrurile se complică atunci când în calea Mădălinei îi iese Naum, care a părăsit Toria pentru a nu fi ucis de străbuni. Naum apare la spital cu Amalia, o fetiță drăgălașă cu ochi violet, care are nevoie de consultație pentru că și-a luxat mânuța. Revederea cu Naum a făcut-o să realizeze că alchimia dintre ei nu dispăruse nici după doisprezece ani.

Îl privea și nu îi venea să creadă că el chiar se află acum în fața ei, privind-o așa cum numai el o poate privi și făcând-o să se simtă așa cum numai el o putea face. Realiza în acel moment că timp de doisprezece ani se mințise că l-a uitat, că l-a așezat undeva într-un cotlon al minții ei, al inimii ei și de acolo de unde îl izolase el nu o mai putea atinge. El era parte din ea. Nu va fi niciodată altfel. Se priveau intens și nu era loc de cuvinte între ei. Privirile lor arzătoare spuneau totul. Își spuneau unul altuia dorul neostoit care i-a măcinat timp de doisprezece ani. Își jeleau iubirea neîmplinită, iubirea imposibilă care îi lega cu firul ei de argint. Și tot privindu-l, Mădălina se întreba dacă lumea se va sfârși în acel moment de nesfârșire între ea și el și dacă nu avea să înnebunească dacă nu îl vedea de acum încolo în fiecare zi. “

  Dar revederea  nu a fost una plăcută, pentru că fiecare  și-a  adus aminte ce anume i-a despărțit.

“ – De ce Mădălina? De ce nu ai avut răbdare? De ce nu ai avut încredere în mine ? o întrebă Naum cu glas scăzut, în ciuda faptului că ea aproape țipa la el.

   – Încredere? îl întrebă Mădălina printre dinți. Încredere? Încredere în tine? Tu îmi poți pune întrebarea asta? Tu care ai conceput un copil cu Enola? Și cu Enola ce faci Naum? Cu copilul ce faci Naum? Răspunde-mi tu acum, cum este cu încrederea?

  – Mădălina, tu nu ai citit scrisoarea pe care ți-am lăsat-o?

  – Scrisoare? Mădălina îl privea stupefiată. Ce scrisoare? “

   Toate neînțelegerile dintre ei s-ar fi rezolvat doar dacă Mădălina ar fi citit acea scrisoare pe care Naum i-o lăsase pe pat în noaptea nunții. Dar Maria, mama Mădălinei, găsise scrisoarea și luase decizia să o ascundă, convinsă fiind că nu îi făcea nici un bine dacă i-o dădea. Ar fi fost o suferință în plus pentru Mădălina. Însă, acum că Naum a apărut iarăși în viața Mădălinei, Maria și-a dat seama că trebuie să-și repare greșeala. Îi pare rău pentru că, din dorința de a se răzbuna pe Naum, poate o făcuse pe fiica ei să sufere. E conștientă de faptul că fata nu-l uitase nici o clipă pe acest băiat care aproape că o distrusese.

“De ce apăruse acum Naum în viața Mădălinei? Era liniștită, era realizată, de ce trebuia să apară? Maria era răscolită gândindu-se la suferința Mădălinei. Știa că nu o să și-l scoată din minte niciodată, indiferent cât de frumoasă ar fi viața ei. Știa că nu-l va uita niciodată…

   Cu teamă în suflet, Maria îi dă fiicei sale scrisoarea, iar ceea ce descoperă Mădălina, citind acele rânduri, îi întărește convingerea că Naum încă o mai iubește și acum.

   Din punctul meu de vedere, scrisoarea (conținutul ei) lui Naum mi s-a părut cel mai răvășitor moment din carte. Am parcurs respectivele pagini cu lacrimi în ochi și, din când în când, am simțit nevoia să mă opresc din citit. Iar acum, pentru că nu-mi pot găsi cuvintele potrivite că să redau cu acuratețe toate trăirile sufletește ale lui Naum, prefer să vă ofer fragmente din scrisoare (omițând pasajele care conțin spoilere).

 

“   Mădălina,

  Dragostea mea.

     Am crezut că zbor ieri când am aflat că vrei să fii furată. Am crezut că ți-ai dat seama că ești a mea și nu poți trăi fără mine. Am venit până aici cu fericirea de a te revedea și de a te strânge la pieptul meu. Universul meu s-a spulberat în această noapte. De fapt încrederea aproape se spulberase în timpul acelui dans în care tu ai plutit. Am simțit din acel moment că nu aveam ce căuta acolo. Simțeam din privirea ta că îl iubești pe acel băiat. Dar mai aveam o speranță. Una mică. Că în această noapte vei fugi cu mine. Ne vedeam plecând fericiți împreună pentru că nu ne va mai despărți nimeni. Speram din suflet că acel dans nu a însemnat nimic și că acel băiat va rămâne în urma ta. Că vei fugi cu mine și vei fi fericită. Până când te-am văzut. Am simțit furia din privirea ta și am realizat că tu nici nu știai că mă vei întâlni. Am simțit că mă prăbușesc și că nimeni nu mă va mai putea dezlipi vreodată de pe asfalt. (… Regret că nu am plecat cu tine în acea noapte nefericită, trebuia să las totul pentru tine. Tu meritai asta. Tu meritai orice sacrificiu. Te-am pierdut, și asta mă face să nu mai raționez. Am pierdut ce aveam mai drag în viața mea. Am pierdut motivul pentru care să trăiesc. Cum pot trăi cu amintirea ta? Când închid ochii și te văd doar pe tine ? Când respir cu tine în gând și simt mirosul părului tău? Când tot ce îmi doresc este să fim iarăși împreună ? “

 “ Când nu mai pot rezista, merg pe malul mării și ascult vântul care îmi șoptește numele tău. Ascult valurile mării care îmi răscolesc amintiri despre tine. Amintirea zâmbetului tău. Amintirea mirosului tău purtat de vântul mării. Amintirea ochilor tăi arzători care mă priveau cu dragoste. Dacă aș putea să mai întorc timpul și să mai am parte de acea privire, să mai am parte de acele îmbrățișări …”

 “ Dacă ai ști de câte ori am căzut ore în șir în melancolie, neputându-mi lua gândul de la tine. Dacă ai ști că uit uneori să respir gândindu-mă la tine. Dacă ai ști… Cât de dureroasă este despărțirea de tine… nu îți poți imagina. Tu îl ai pe acel băiat alături de tine. Se pare că îl iubești și se pare că viața alături de el te face fericită. Dacă tu ești fericită alături de acel băiat eu voi sta deoparte. (… Ador lumina ochilor tăi pe care o văd când închid pleoapele. Ador gândul că o dată și o dată vom fi împreună. Sper. Cred. Mă agăț de acest gând. Mă agăț cu toată speranța pe care o poate avea o ființă. O ființă care iubește dincolo de rațiunea de a respira. O ființă care nu trăiește decât cu gândul la tine și cu gândul la cum ar fi fost dacă noi doi am fi fost împreună. 

 Dacă mângâierea ta ar fi vânt,

 Aș zbura până la cer.

 Dacă sărutarea ta ar fi soare,

 Aș avea căldura pentru șapte vieți.

 Dacă tu ai fi a mea,

 Aș fi înger …”

 

   Dar Mădălina mai trebuie să facă față și alor vești neplăcute. Pe Toria au fost tensiuni mari în ultimul timp,locuitorii începuseră să-și manifeste nemulțumirea, iar acum Naum are nevoie de ajutorul ei ca să-i învingă pe străbuni. Si astfel, viața Mădălinei intră într-o vâltoare de întâmplări, aventuri și incursiuni în trecut, unde o întâlnește pe Căzuta alături de șatra de țigani, de încercări disperate pentru a salva Toria de străbuni. Și toate acestea, în timp ce Sorin pleacă pentru nouă luni în Germania la o specializare. Va reuși Mădălina să salveze Toria alături de Naum?  Va reuși să-și salveze căsnicia cu Sorin? Ce decizie va lua până la urmă Mădălina?

Toria “este un roman complex, intens, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor. Dragostea și magia își dau mână într-o poveste care atinge sufletul oricărui cititor romantic.

Mulțumesc din suflet autoarei Nicoleta Tudor pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Carte disponibilă pe Librex.ro

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

 

 

 

 

 

Percepţii inconştiente, de Iulia Ioniţă-prezentare

Data aparitie: Aprilie 2017
Număr Pagini: 300
Percepții inconștiente este disponibil la precomandă. Livrările se vor efectua începând cu data de 5 mai 2017.

   Molly Harpens este o elevă de liceu ce duce o viață aparent obișnuită.  Crescută la orfelinat de mică, aceasta locuiește acum în casa mătușii ei, mereu plecată prin lume. După o întâmplare care îi face pe colegii ei să o urască şi care îi transformă prietenii în dușmani, Molly devine ținta unor fenomene pe care nu şi le poate explica. Primește cadouri dezgustătoare de la un anonim obsedat, devine singuratică şi ajunge să-şi petreacă întreaga zi pe deep web, acolo unde descoperă un loc ce are să-i schimbe viața.

   Ajunge într-o situație de viață şi de moarte, din care nu mai poate ieşi. Un Conte întunecat va renaşte, Justițiarii Întunericului iau vieți nevinovate, iar Molly se află într-un slalom de sentimente între urmașul unei familii regale şi un băiat misterios, ce sigur are ceva de ascuns.
   Alături de noii ei prieteni, aceasta trebuie să lupte sau să moară, aflând detalii din trecutul ei; ghidați de Guru, posedați de forme întunecate, vindecați de către cele bune, bântuiți de creaturi îngrozitoare cu intenții ascunse, aceştia hoinăresc prin celelalte lumi pentru a o salva pe cea temporară, de aici.
   În şapte Ere, protagonista noastră învață despre destin, energii, fenomene ciudate şi află răspunsuri la toate întrebările pe care le-a avut vreodată.
   Răul revine sub orice formă, atunci când te aştepți mai puțin.
Cartea poate fi comandată de pe Librex.ro

Sursa foto şi text: Librex Publishing

Editura: Tempus

Preludiu este a doisprezecea carte scrisă de Ileana Vulpescu.

Cartea Preludiu a apărut în luna aprilie 2017.

   “Convinsă de când mă ştiu că omul propune şi Dumnezeu dispune, cuminte şi modest nu mi-am făcut planuri. Viaţă m-a-nvăţat să tac şi să-nghit, m-a-nvăţat să nu-mi propun să depăşesc pe nimeni şi nici propria umbră, m-a-nvăţat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferinţe decât a mea, m-a-nvăţat să-mbătrânesc decent şi mai ales să pierd.

   Când ai pierdut esenţialul vieţii tale, totul îţi devine egal. La aceşti ani ai mei, Îl rog pe Dumnezeu să mă ţină pe picioare (chiar cu două bastoane) şi-n toate minţile, până-mi va face semn să mă duc la El.

   Aş fi vrut să fiu Lev Tolstoi şi altă lumea-n care-am trăit şi mai trăiesc. N-a fost să fie. Mult a fost, puţin a rămas. Curaj pentru acest puţin.

   De când fiinţele cele mai apropiate sufletului meu m-au părăsit, nu-mi mai sare inima din loc când sună telefonul, ori când se-anunţă vreo catastrofă. Catastrofă destinată mie s-a petrecut. Am rămas pasăre singuratică privind cu ochi impasibili lumea.

Un preludiu al marii linişti.”

Sursa: Librex.

Cartea poate fi comandată de pe Librex.ro

by -
4

Insomnii, de Irina Binder

Editura: For You

An apariţie: 2016

Număr pagini: 343

        Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de ploile acelea de vară care parcă trezesc la viaţă tot ceea ce întâlnesc în cale. Ne purifică într-un fel, ne fac să ne deschidem ochii în faţa lumii, să ne dăm seama de unele greşeli, de unele neajunsuri. Ele  ne dau, uneori, răspunsuri la întrebări care ni se păreau a nu avea răspuns şi ne aduc starea de calm atât de mult căutată… Acesta ar fi sentimentul pe care mi l-a trezit cartea Irinei Binder. Mai bine spus…este că mi-a trezit un sentiment compus din multe altele. Până la acest volum citisem toate cărţile scrise de Irina Binder şi am fost mai mult decât entuziasmată că o nouă carte apăruse în librării. Mă întrebam la nesfârşit despre ce anume avea să scrie autoarea şi m-a luat prin surprindere…

     Irina Binder este autoarea seriei de succes Fluturi. Aceasta a cucerit inimile cititorilor de pretutindeni prin felul în care scrie, prin faptul că arată exact ceea ce simte şi transmite acestea celor care îi lecturează rândurile.

   Volumul „Insomnii”, spre deosebire de precedentele opere ale Irinei, ne deschide o uşă către învăţătură. Nu suntem ghidaţi în orişicare taină, ci în aceea a vieţii. E precum propriul medicament: dacă s-a întâmplat un lucru care ne-a deranjat la un moment dat aş putea spune că „Insomnii” are remediul. Lucrarea este compusă din mai multe capitole cu titluri sugestive precum „Vrei să mă cunoşti?”.  Cititorii nu o vor cunoaşte atât pe Irina cât vor începe să se descopere pe ei înşişi:

„Nu-mi privi insistent chipul şi nu-mi pune etichete definitive după ce m-ai ascultat rostind doar câteva cuvinte”,

„Nu asculta poveştile altora despre mine şi nu mă privi prin ochii celorlalţi, pentru că fiecare om mă vede diferit şi prea puţini sunt aceia care mă văd aşa cum sunt cu adevărat”,

„Vino! Te provoc să mă cunoşti. Nu promit că sunt cea mai bună sau mai rea decât ţi-ai imaginat…Doar că sunt mai profundă de atât”.

 Majoritatea oamenilor se tem de noutate, de ceea ce implică aceasta: riscuri, plusuri, minusuri, dar volumul de faţă sare în ajutor acestora şi îi îndeamnă să sară în necunoscut şi să…ÎNCERCE, să nu se lase zdrobiţi de cuvintele nu ştiu sau nu pot, doar să facă un pas în faţă „Nu ştii niciodată unde duce un drum dacă nu faci primul pas. Teama de eşec ne ţine de multe ori în loc. Îndrăzneşte să faci primul pas către ţelurile tale şi către visurile cele mai frumoase. Fă primul pas către oamenii pe care simţi că vrei să îi cunoşti şi pe care crezi că ai putea să îi iubeşti ”.

   Există o diferenţă între ”a trăi şi a exista”, aşa cum prea bine aminteşte şi autoarea, un lucru înseamnă să priveşti ceea ce fac alte persoane, să zâmbeşti la cele ce ţi se povestesc şi altul este să relatezi tu, cititorule, ceea ce ţi s-a întâmplat, să trăieşti ceea ce vorbeşti.  Trebuie să punem mai mare preţ pe noi înşine, să încercăm să ne descoperim felul de a fi fiindcă „tu eşti tot ce ai mai de preţ, tu eşti cel mai bun prieten al tău. Tu depinzi toată viaţa numai de tine…Nu mai suferi, nu te mai consuma, nu te mai irosi. Nu merită. Nimeni.”.

   Volumul de faţă este precum o cutie cu pastile pentru inimă, trup, suflet, precum o cascadă, iar la fundul acesteia se găsesc mii de bănuţi de aur care mai de care mai strălucitor care ne spune o poveste, ne dă un sfat ori…ne ridică pur şi simplu de pe scaun şi ne determină să ne sprijinim în propriile forţe. Aceasta nu înseamnă că mereu vom fi singuri deoarece un alt element nelipsit din viaţă îl reprezintă prietenii care „îţi şterge lacrimile şi nu stă împreună cu tine doar atunci când râzi”, „un prieten nu îţi sune doar ceea ce îţi place să auzi, nu te flatează nemeritat şi nu te încurajează atunci când greşeşti”, „un prieten nu raportează totul la „eu”, ci la „noi. Un prieten adevărat te iubeşte necondiţionat”.

   Un om trebuie să înveţe nu doar ce reprezintă prietenia, dar şi ce înseamnă dragostea, cele două întrepătrunzându-se „dragostea nu înseamnă cuvinte, nici promisiuni, nici eforturi şi nici justificări…înseamnă să fii frumos, bun şi puternic cât pentru doi…lacrimi de fericire şi de dor”. Poate că nu reuşim mereu să ne înţelegem propriile trăiri, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să cedăm. În plus ni se arată că trebuie să le arătăm celor pe care îi iubim, respectăm că le suntem alături şi la bine şi la greu, că nu sunt singuri. Una dintre povestirile care sunt relatate în carte este mai mult decât clară în acest sens: ni se prezintă o femeie care venise la spital  să afle dacă este bolnavă sau nu. Părea abătută; vom afla că aceasta nu mai fusese de mult îmbrăţişată, că se simte ca şi cum nimănui nu îi mai pasă de ea „cum, nu vă îmbrăţişaţi în casă…nu ştiţi cum sunt copiii când cresc?…ştiţi cum sunt bărbaţii, mai neatenţi”. Ce reflectă toate acestea? Faptul că trebuie să acţionăm pentru cei dragi la timp, să nu lăsăm anii să treacă pe lângă noi, iar lumea să se schimbe fiindcă e posibil ca, printre iţele vieţii, să se strecoare şi…regretul.

    „Insomnii” este scris la persoana I, tehnica narativă este diversă: povestirea în ramă, aşezarea eului în centrul preocupărilor sale, structurează discursul prin intermediul subiectivităţii şi permite descoperirea psihicului uman. Se remarcă lanţul subiectiv şi spontan, nedirijat al unor amintiri involuntare (trăsături tipice operelor narative moderne). Personaj al lucrării poate fi oricine: eu, tu, persoana din stânga sau din dreapta mea ori a dumneavoastră. Volumul este bine structurat, naratorul este subiectiv, îndreptat către analiza psihologică a ceea ce înseamnă sentimentele, trăirea pentru omul secolului al XXI-lea.

   Lectură plăcută şi  trăieşte, dragă cititor, ca şi cum acest minut ar fi ultimul, nu lăsa să treacă o zi fără a face ceea ce ţi-ai propus şi dorit deoarece „nu-i aşa că…dacă ai şti că azi este ultima zi din viaţa ta…ai ieşi din casă pentru a mai privi pentru o ultimă dată cerul în toate stările lui, pentru a simţi pământul sub picioare, pentru a mai simţi ploaia, pentru a îmbrăţişa vântul, pentru a simţi mirosul naturii şi pentru a-i auzi freamătul?”.

Cartea Insomnii, de Irina Binder a fost oferita pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

 

by -
16

Editurile mele preferate

   Se pare că a mai trecut un an. Un an bogat în apariţii literare, multe cărţi bune, multe preferinţe, dar surpriza ceea mare vine de la autorii români. Avem scriitori talentaţi. si avem o mulţime de edituri. Nu ştiu de la cine vă faceţi cumpărăturile, care editura vă place, care are cărţi bune, sau un gen preferat, cert este că vreau să vă fac eu lista mea cu editurile şi cărţile preferate.
Nu am un top al editurilor, am doar edituri preferate. De exemplu anul trecut editura Leda m-a încântat cu genul fantasy, distopic.
Voi încerca să prezint câteva din cărţile editurii:

Editura Leda cu, câteva din multitudinea de cărţi foarte bune, care m-au încântat.

1.Seria LUX-Obsidian, Onix, Opal, Origin-Jenifer L.Armentrout-o serie despre un vecin extraterestru sexy.
2.Seria Tristeţi de sucub-Richelle Mead, o autoare de urban fantasy, o serie de 6 cărţi. O combinaţia explozivă între Buffy şi Totul despre sex.
Georgiana este sucub-adică un demon sexy şi plin de glamour, care seduce muritorii şi le absoarbe energia.
3.Magie de doi baniKelly Armstrong-o fată care este vrăjitoare-deştepte, sexi şi supranaturale-femeile din Cealaltă lume.
4.Seria Kierei Cass-Alegerea, Elita, Aleasa-un roman în care reality show-ul îşi dă întâlnire cu un basm distopic. 35 de fete. O singură coroană. O competiţie unică.
5.Seria Vrăjitor şi Vrăjitoare-James Patterson şi Gabrielle Charbonnet-unde în cele 3 volume facem cunoştinţă cu doi fraţi care au fost smulşi de lângă familie şi aruncaţi în închisoare, motivul-vrăjitorie.
6.Seria Eve-Anna Carey-cele 3 volume ale sale ne poartă într-o fascinantă aventură distopică, petrecută în 2032  la şaisprezece ani după ce un virus mortal a şters aproape întreaga populaţie de pe faţa pământului.

Editura Epica: la fel, avem o multitudine de cărţi foarte bune, diverse subiecte, dar mai ales poveşti de dragoste.

1.Duff-Kody Keplingar-intensă, înflăcărată şi mistuitor de sinceră, scrisă pentru tineri. O răţuşcă între lebede.
2.Fum şi os-Laini Taylor-o carte fantasy, prima din serie, care ne ţine cu sufletul la gură.
3.Urgia şi zorile-Renee Ahdein-o poveste în genul celor ,,o mie şi una de nopţii”. Intrigă, politică, revoltă mocnită, loialitate pusă sub semnul îndoieli, dragoste arzătoare şi o boare de vrajă.
4.Răniţi-Jasinda Wilder-Războiul ne-a răpit totul. Acum nu rămâne decât să ne salvăm unul pe altul.
Rivali-Penelope Douglas-Doi adolescenţi înstrăinaţi, jucându-se cu focul şi forţând graniţele dintre iubire şi ură.
5.Intimidare-Penelope Douglas-doi tineri, doi foşti prieteni, dar care au ajuns să se urască, sau poate nu, cine ştie motivele.
6.Zece respiraţii scurte-K.A.Tucker, prima carte din serie-O carte foarte bună de ficţiune contemporană pentru tineri. O poveste de dragoste inspirată din viaţa reală a tinerelor puternice şi independente.
7.Love&Gelato-Jenna Evans Welch-o vacanţă de vara în Italia devine un periplu de neuitat prin Toscana, în acest roman cu mult romance, mister şi aventură.

Editura TREI-care ne încântă cu numeroasele sale cărţi şi diferite genuri.

1.Seria Străzilor-Pe strada Dublin, Londra, Jamaica, India-Samantha Young-sunt patru cărţi erotice, patru poveşti de dragoste superbe. Erotism. Senzualitate. Romantism.
2.Caleidoscopul inimilor-Claire Contreras-o poveste de dragoste între doi tineri. Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu.
3.Trilogia Grişa-Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor, Regatul Luminilor-Leigh Bardugo-Un ţinut fabulos: Ravka. O elită magică: Grisha. O eroina cu superputeri: Alina Starkova.
4.Banda celor şase ciori-Leigh Bardugo, prima carte din serie. Şase proscrişi periculoşi. O misiune imposibilă.o carte magnifică.

Editura Rao-ne încânta cu cărţi la fel de bune.

1.Regatul spinilor şi al Trandafirilor, prima carte din serie. Sarah J.Maas ne încântă cu o lume fantastică. Un volum fermecător, captivant şi plin de imaginaţie.
2.Sub luna de şofran-Nicole C.Vosseler-splendoarea senzuală a Orientului şi sentimente care transced epocii.
3.Codul lui Da Vinci
4.Simbolul Pierdut
5.Conspiraţia
6.Inferno
7.Fortăreaţa digitală-aceste cărţi ale autorului Dan Brown sunt considerate opera unui geniu. Acest scriitor este cel mai bun, unul din cei mai inteligenţi, iar operele sale sunt cu subiecte diverse. Merită citite!

Editura Quantum vine cu autori români, ceea ce mă încântă. Cărţile lor merită citite, sunt foarte frumoase.

1.Seria lui Theo Anghel-Am murit din fericire, sunt 4 volume, al 5-lea pe drum, iar acţiunea lor este magnifică, sublimă, eroii noştri trecând prin diferite provocări, iar ce descoperim ne lasă muţi de admiraţie. O lume nouă, o savoare delicioasă a lecturi.
2.Felinare stinse-Cristina Oţel-eroina noastră încearcă să îşi descopere identitatea, problemele prietenilor sunt şi problemele ei, iar povestea de dragoste este superbă.
3.Marina Neagu, o autoare pe care am promis că o bat dacă o prind, mă ţine în suspans cu seria începută –Urlet în tăcere-o poveste incendiară, în care abia îi aştept continuarea.
4.Frumuseţi monstruoase-Marina Neagu-o carte în care fantasy, acţiunea şi romance, sunt la ele acasă. O carte pe care nu poţi să o laşi din mâna până la final.
5.I.R.En-Sandra Coroian-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduşi de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, o tânăra prodig, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile. Un S.F-care îmi place.

O editură nouă -Librex, dar care a venit în forţă cu autori români, m-a lăsat cu nopţi nedormite, cu nevoia de a citi alte şi alte cărţi ale acestor autoare de romance.

1.Triplu H,VOL 1,2,-Pur şi simplu m-au lăsat fără replică, poveştile de dragoste, dialogurile super haioase, mi-au cucerit inima pentru totdeauna.
2.Micuţa balerină-Corina Cândea-ea are un vis frumos, să danseze, el vrea să continue cu fotbalul american. Oare va avea succes relaţia lor?
3.Măşti şi secrete-Corina Cândea-o poveste de dragoste în care, trădarea, dragostea, suferinţa, sunt la ele acasă. O carte superbă.
4.Cercurile mistice, Oraşul de deasupra-Nicoleta Tudor, este o serie frumoasă, unde dragostea este la ea acasă. Abia aştept şi vol 3-Teora.
5.Seria Oanei Arion, Nemuritor-care va avea 5 cărţi, ne poartă peste tot, ne subjugă, ne face să fim alături de eroi cu sufletul la gură.
6.Seria Tratament Special.Anna-Davine M.Vesco şi Lexi B.Newman, sunt pe lista mea de dorinţe. chiar dacă nu le am, ştiu că sunt superbe, merită citite.

Editura Miron-nu mai are nevoie de nici o prezentare. Zeci şi zeci de cărţi de dragoste, zeci de autoare care te fac să vibrezi citind poveştile lor. Când văd o carte cu sigla Editura Miron, este clar, o vreau!

Editura Litera iarăşi are zeci şi zeci de cărţi de dragoste foarte bune. Atât cărţile din Libertatea pentru femei de vineri, cât şi cărţile de sâmbătă-colecţia Iubiri de poveste, sunt neapărat la mine în bibliotecă.

O editură nouă-Celestium,cu cărţile Ralucăi Butnariu-Regăsire, Privilegii, Deziluzii, merită toată atenţia mea.

Am prezentat doar câteva edituri, dar sunt şi alte edituri bune cu zeci de cărţi care îşi aşteaptă cititorii.
Sper că am fost de folos cu preferinţele mele şi aştept şi de la voi-să văd ce preferaţi.

Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blându

Editura: Librex

Număr de pagini: 236

    Cu toții am iubit măcar o dată în viață cu toată ființa noastră, am simțit că nu puteam nici respira dacă celălalt nu era lângă noi, am suferit și am fost geloși pentru că dragostea pe care o simțeam era mai mare decât ne-am fi putut imagina. Tocmai deoarece fiecare a trecut printr-o astfel de experiență, este imposibil să nu empatizați cu povestea de iubire prezentată de Andreea Blându în romanul său, „Sclipind la ultimul vagon”. Chiar dacă ați putea să-i spuneți pas în primă fază crezând că este o altă carte siropoasă de dragoste, vă spun de pe acum că nu este deloc așa. Romanul reușește să împletească armonios povestea de iubire cu pasajele introspective și dialogurile uneori chiar filosofice pe teme care ne macină pe toți: fericirea, timpul, singurătatea și viața în general.

    O întâlnire aparent banală și complet inofensivă între doi străini dintr-un compartiment de tren nu pare să anunțe nimic semnificativ, însă în povestea noastră această întâlnire se va dovedi un fel de conspirație a Universului. Nidia îl cunoaște pe irezistibilul Eric în drumul său cu trenul către Brașov. Încă din prima clipă cei doi simt o atracție unul față de celălalt. Pe parcursul călătoriei se analizează reciproc și se tachinează constant. Ceea ce pare la început a fi exces de zel, se dovedește a fi de fapt șansa de a-i aduce din nou împreună. La sfârșitul drumului, Eric își scrie numărul de telefon pe o schiță a portretului Nidiei. Ajunsă acasă și neputând să-și scoată chipul străinului din minte, fata decide să-și asume riscul de a-l suna. Din acest punct între cei doi se înfiripă ceva, o iubire aparent imposibilă datorită diferenței mari de vârstă. Lungile discuții și dezvăluiri îi apropie din ce în ce mai mult. Dar dacă Nidia se îndrăgostește până peste cap de tot ceea ce înseamnă Eric, bărbatul nu știe dacă ceea ce simte este dragoste sau o simplă atracție care se datorează dorinței de o poseda, de a deține controlul asupra cuiva. Relația lor, în mare parte a romanului mai mult platonică, are urcușuri și coborâșuri, însă reușește să reziste în ciuda distanței fizice dintre cei doi, unul fiind în Brașov și celălalt în Timișoara și a faptului că Eric este căsătorit.

   O scurtă perioadă de lipsă de comunicare între ea și Eric, câteva dezvăluiri neașteptate și un eveniment tragic zguduie din temelii lumea Nidiei, care se transformă dintr-o puștoaică exuberantă și pozitivă de 18 ani, într-o femeie măcinată de incertitudini și durere. Dar ceea ce o aduce din nou pe linia de plutire este tot Eric. Iubirea pentru el o încurajează să iasă din starea proastă și să-și lase viața în mâinile dragostei. Totuși, va putea supraviețui o astfel de poveste de iubire? Vor avea cei doi un final fericit? Aceste lucruri le veți afla singuri, dar eu vă pot spune că destinul Nidiei vă va măcina și vă va marca profund.

   „Sclipind la ultimul vagon” după cum v-am spus anterior nu este un simplu roman de dragoste, este și unul psihologic datorită abundenței pasajelor introspective, marcate de profunzimea gândirii personajelor și a modului în care ele sunt construite. Discuțiile lor abordează teme diverse, de la viață în general și până la conceptul de fericire și bineînțeles iubire. Cu toții vă veți regăsi în convorbirile celor doi și veți fi uimiți de realismul lor aproape copleșitor.

„Percepem timpul în funcție de momentele frumoase sau triste din viața noastră. Când suntem fericiți vrem să prelungim acel moment la maxim. Când suntem triști, ne dorim ca timpul să treacă, să cicatrizeze răni…”

„Ăsta e de fapt defectul oamenilor, teama de a trăi clipa. Obiceiul prostesc de a trăi într-un viitor fad ne ucide prezentul care de multe ori poate fi extrem de plăcut, dacă știm să îl facem să fie plăcut!”

    Nidia, la cei 18 ani ai săi, este o puștoaică plină de viață, a cărei frumusețe nu este neapărat de natură fizică, ci provine din firea ei pozitivă. Ea trăiește prezentul la maximum, fără menajamente, astfel că dragostea pe care o simte pentru Eric este enormă, sufocantă. Fiind prima ei iubire, este de-a dreptul copleșitoare, poate chiar obsesivă. Îl iubește pentru tot ceea ce este el, pentru felul în care se mișcă sau vorbește, pentru felul în care o privește. Este capabilă să-i ierte orice, indiferența, statutul de bărbat căsătorit și uneori chiar cuvintele care o rănesc profund. Pentru ea Eric este poziționat pe un piedestal, reprezentând perfecțiunea, idealul, astfel că dragostea dintre ei poate învinge orice bariere. Tocmai din această cauză, după ce primește câteva lovituri puternice de la viață, Nidia se refugiază în iubire. Vede în acest sentiment soluția tuturor problemelor sale, este singurul lucru care o poate salva, care o poate proteja, care îi permite să meargă mai departe. Dragostea devine un fel de drog de care este dependentă. Dar ce se întâmplă oare când este privată de acest sentiment? Poate supraviețui și fără el?

   La polul opus îl avem pe Eric, un bărbat matur de 30 de ani, căsătorit, dar în relații precare cu soția. Este genul de om calculat, responsabil, care în general merge la sigur, nu vrea să riște nimic. Tinde spre introspecție și, fiind trecut prin viață, uneori pare să se victimizeze. În spatele chipului încrezător, șarmant și glumeț, stă acea față a sa nesigură, vulnerabilă și măcinată de incertitudini. Când în viața sa își face apariția Nidia, lucrurile par să se schimbe. Simte o atracție inexplicabilă față de ea, fapt ce-l încurajează să-și asume anumite riscuri. „E ceva ce mă atrage la ea. Am avut ocazia să văd tinere mult mai frumoase decât ea. Nu frumusețea îmi trezește interesul, e altceva în prezența ei care mă intrigă.” Însă undeva în adâncul său nu este sigur de acuratețea sentimentelor sale și nici chiar de ale tinerei. În viziunea sa, dragostea Nidiei pentru el este doar o fază trecătoare. Chiar dacă acum e puternică și pare că poate cuceri munții, în timp ea se va estompa și va dispărea. În ceea ce privește propriile sentimente, nu este foarte sigur dacă iubirea este cu adevărat iubire sau doar o dorință de schimbare ori un sentiment ce își are rădăcinile în aspirația de a poseda, de a avea control asupra vieții unei alte persoane. Tocmai din cauza acestor dubii, atunci când este forțat să aleagă între o dragoste covârșitoare, dar imposibilă și prima sa iubire, marcată de certitudine și siguranță, Eric o alege pe cea de-a doua. Va realiza însă la timp ceea ce simte cu adevărat pentru a sfida legile firii, făcând posibilă o iubire imposibilă sau va frânge fără milă aripile Nidiei?

    Povestea romanului este un adevărat roller-coaster de sentimente, care vă va purta cu fiecare pagină de la agonie la extaz. Ea ne arată cum poate schimba iubirea viața aparent banală a unor oameni proveniți din medii diferite. Veți trăi alături de portagoniști fiorii iubirii, veți simți durerea dezamăgirilor și a înșelăciunilor și veți zâmbi imaginându-vă scenele pline de pasiune care ilustrează perfect ceea ce înseamnă cu adevărat dragostea. Destinul Nidiei este o adevărată lecție de viață și vă pot spune că vă va impresiona profund pentru că se remarcă printr-un realism uluitor. Veți iubi alături de ea, veți râde, veți roși și veți plânge, trăind la intensitate maximă fiecare stare prin care trece tânăra pe parcursul evoluției sale într-un timp relativ scurt de la o adolescentă, la un adult încercat de viață. Chiar dacă nu sunt o mare amatoare de cărți de dragoste, romanul Andreei Blându m-a impresionat extrem de plăcut pentru că tânăra autoare a reușit să contureze atât de bine o poveste de dragoste profundă și în același timp sfâșietoare.

   „Sclipind la ultimul vagon” este un roman care cred că va plăcea nu numai amatorilor de romance, ci și celor care vor să citească o carte realistă, în filele cărei să se regăsească și care ar putea să le deschidă ochii cu privire la propria viață. Având un asemenea debut, aștept curioasă următoarea carte semnată de Andreea Blându.

Vă las câteva citate care m-au impresionat:

„Avem de multe ori impresia că ducem o existență superficială, oarecum izolată și deodată intervine în viața noastră, pe neașteptate o întâmplare aparte care ne schimbă total cursul vieții.”

„Când suntem copii ne dorim să creștem, să fim puternici, responsabili, ne place să fim considerați mari, să ni se acorde încredere, nu bănuim nici măcar o secundă că magia dispare…exact în momentul în care devenim conștienți de realitatea din jurul nostru.”

P.S. Eu nu am reușit să anticipez finalul romanului. Sunt curioasă dacă voi o veți face ;)

Librex.ro

Cartea Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blandu a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
11

Tratament special-Îmblânzirea scorpiei (vol. 2) de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman

Titlul: Tratament special (#2 Îmblânzirea scorpiei)

Editura Librex Publishing

Categoria:  Beletristică, Cărți pentru adolescenți

Număr de pagini: 372

Anul apariţiei: noiembrie 2016

Nota mea: 10+/10

    Am așteptat cu mare nerăbdare volumul al II-lea al seriei, căci nu puteam rata continuarea poveștii dintre Jay și minunata ființă care i-a făcut viața un iad. Dar oare i-a făcut doar probleme sau i-a dat acestuia și motive de mândrie? Oare a rezistat Jay farmecelor și replicilor tăioase? Care de la care a învățat mai mult? Cine a cedat primul și ce s-a mai întâmplat în viața ei după ce a fost descoperită? Răspunsurile toate le veți găsi în volumul Îmblânzirea scorpiei.

    Nu o să afli doar răspunsuri, ci o să descoperi secrete, o să râzi, o să te întristezi, o să simți nedreptate, durere, iubire. O să cunoști trecutul Anei, secretele familiei Davis, o să apară oameni care vor da viața protagonistei peste cap. O vei cunoaște pe Anna – prin ochii celor care știu mai multe decât au spus inițial că știu. Întreaga poveste o va aduce în prim plan pe Anna – cea pe care o vei iubi și urî; o vei aprecia și te vei trezi spunându-i că e prostuță și nedreaptă cu cei care o iubesc, în felul lor, deloc vizibil poate, dar o iubesc. Cei din jur sunt schimbători, când prea duri, când blânzi, iar aceste schimbări nu-i vorbesc Annei despre iubire, ci despre altceva.

   Va avea momente în care se va gândi că nu este iubită, ci că toți vor să o pedepsească, când o chinuie, o rănesc verbal și o supun la antrenamente dure care o vor lăsa fără vlagă, cu răni fizice, dar și sufletești. De ce toate acestea? Răspunsul nu e foarte greu de intuit.

    Ce crezi că a mai făcut draga mea Anna de când nu m-am mai văzut cu ea? Nimic ieșit din comun, vei zice. Îți spun eu că a pregătit un spectacol de neratat în această a doua carte. Te va surprinde, te va amuza și enerva. Te va binedispune cu replici spumoase, cu o atitudine copilărească, dar te va lăsa cu gura căscată, vei fi ca la dentist atunci când vei face cunoștință cu puterea ei, cu gândirea și, mai ales cu situațiile limită pe care va reuși să le depășească.

   Cum să iubești o împiedicată care îți pune nervii la încercare mereu?

    Cum să nu o iubești tu ca cititor, când Jay o iubește prin toți porii? Aaa, da. Nu prea recunoaște el asta, dar cine a zis că Anna va renunța așa ușor? Nu recunoaște nici atunci când încasează palme zdravene, în numele iubirii, dar va găsi Anna – cea mereu împiedicată, calea sigură spre inima lui. Și crede-mă! Va recunoaște adevărul singur, de bună voie și silit.. de propriul suflet.

  Vei vedea o Anna la fel de spumoasă, de comică, de hotărâtă și îndrăgostită. E o împiedicată, o păpușă simpatică, dar și o scorpie gata oricând să arate ce poate. Și arată chiar tot ce poate, uimind pe toată lumea – se uimește chiar și pe sine, dar îi dă înainte, căci are în minte doar un singur scop:

   Nu renunța, căci s-ar putea să regreți! Nu da înapoi nici când știi că nu e bine, căci riști să te întorci de unde ai venit, dar nu ai vrea să mai fii.

    În volumul al II-lea al trilogiei, Anna devine prietena pe care o vei primi în viața ta, fie că vrei, fie că nu îți dorești astfel de oameni alături. Surprinzător… sau poate nu, dar te vei trezi trăind sentimentul de compasiune – față de Anna, față de Jay și de alte persoane la fel de importante pentru fantastica Anna.

    Puștoaica riscă enorm, chiar și atunci când știe că a fost descoperită, chiar și în momentul în care are gura mult prea mare, dar ce să faci? Niciodată nu va putea să tacă, aducând în ochii tăi lacrimi de atâta râs, făcându-te să te strâmbi în fața paginilor atunci când simpatica fătucă te va irita cu atitudinea și încăpățânarea ei – mai tare ca o rocă.

   Te va prinde la fel de repede povestea, iar toată acțiunea te va bulversa, te va marca, te va duce pe căi greșite, căci sigur o să ai ceva scenarii în cap, dar totul se va spulbera, căci nimic nu este ceea ce pare a fi.

   Minciuna are mereu picioare scurte. Mincinosul nu poate acuza că a fost mințit.

   Viața Annei se va schimba într-o fracțiune de secundă. Și nu doar pentru că a mințit. A mințit, a fost descoperită, tratată ca o mincinoasă, respinsă de Jay Davis, susținută de restul familiei Davis, reprimită în Academie, tratată precum o elevă cu probleme. Astea toate sunt frecție la picior de lemn. Ceea ce se întâmplă, o vor transforma pe micuța scorpie într-o leoaică.

   Tot ce află Anna despre familia Davis, despre trecutul ei, o vor îndepărta din nou de Jay, iubitul ei.

   Și cum niciodată un greu nu vine decât cu sacul plin de greutăți după el, toată Academia este în impas, în fața unei Comisii dure – aș spune cu secrete dure, cu adevăruri dureroase. Anna este pusă față în față cu trecutul ei, cu durerea ce o credea vindecată și pe care credea că a reușit să o accepte.

   Adevărul e dureros și poate greu de acceptat, pentru Anna, dar când află că a fost mințită de toți cei pe care îi iubește cel mai mult, e și mai dificil să se stăpânească, să mintă pentru a salva reputația școlii și pe ea însăși.

   Minciuna nu rezistă, adevărul iese la iveală, iar Anna recunoaște ceea ce a făcut pentru a-și marca teritoriul. Teritoriul se numește Jay Davis. Îi este greu să accepte adevărul, să accepte pe cei care au mințit-o cu bună știință, dar viața o învață rapid pe fătuca noastră că…

  Viața e scurtă, iar tu poți să pierzi într-o clipită tot ce ți-a rămas mai de preț: familia sau pe cel iubit.

   Sunt o mulțime de situații complicate, schimbări bruște, care o forțează pe Anna să ia decizii rapide, dacă vrea să nu piardă ceea ce i-a fost atât de greu să regăsească și să recâștige.

   Personaje surprinzătoare, schimbări majore și deloc așteptate, au scos din viața protagoniștilor persoane greu de învins, după multe minciuni și jocuri în care s-a acționat greșit. Tensiune maximă, frică, dorința de a acționa, nevoia de a salva. Toate acestea o duc pe Anna mult mai sus în cadrul Academiei militare și pentru totdeauna în inima și brațele lui Davis.

   Nu am de gând să-ți spun cum se termină, deși știu că ai vrea. Îți spun doar că mi-a plăcut foarte mult, mai mult decât primul volum – am simțit foarte clar evoluția autoarelor, pe care le rog să nu renunțe vreodată la scris, căci o fac foarte bine. Sunt din ce în ce mai bune cu fiecare nou volum/nouă carte pe care o scriu.

   Când corectura fizică te poate da pe brazdă

    Poate exista acest moment, în care să spui că durerea fizică te poate îndrepta? Ei bine, eu cred că pe Anna doar o îmblânzește puțin, dar nu o va da niciodată pe brazdă. O Anna dată pe brazdă, o Anna cuminte, nu ar mai fi Anna. Și ar fi păcat.

  Lectură plăcută!

Librex.roCartea Tratament special-Îmblânzirea scorpiei (vol. 2) de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

            Oraşul de deasupra de Nicoleta Tudor-Editura Librex

Editura : Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 290

Gen: Romantic, Fantasy

 Seria Cercurile mistice: 1. Cercurile mistice; 2. Ora;ul de deasupra; 3.Toria

    A doua carte din seria Cercurile Mistice dezvăluie pendularea tinerei Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, între două mari iubiri.O iubire pământeană poate străbate timpul și spațiul?

Două universuri paralele unite prin dragostea Mădălinei.

 Dacă mângâierea ta ar fi vânt,

 Aș zbura până la cer.

 Dacă sărutarea ta ar fi soare,

 Aș avea căldură pentru șapte vieți.

 Dacă tu ai fi a mea,

 Aș fi înger . . .  “orasul-de-deasupra-2

    De două ori am citit cartea” Orașul de deasupra“ si de fiecare dată a avut același impact asupra mea. Autoarea scrie într-un fel atât de sublim, plin de duioșie, încât pur și simplu am simțit că emoția mă doboară și abia îmi puteam stăpânii lacrimile. Am trăit fiecare moment la intensitate maximă. Am râs, am plâns și am suferit alături de Mădălina. Iar la final, am simțit un gol în stomac pentru că trebuia să mă despart de personajele pe care ajunsesem să le îndrăgesc atât de mult. Și tare greu m-am desprins de acele fire invizibile care mă țineau legată de uluitoarea poveste scrisă de Nicoleta Tudor.

   Dacă în primul volum al seriei Cercurile mistice m-a fascinat latura mistică (vrăjitorie, șatră de țigani, blesteme), în “Orașul de deasupra”  m-a cucerit modul cum a fost imaginată planeta Toria, îmbinarea dintre real și supranatural/real și fantezie, trecerea de la niște momente tulburătoare, tensionate sau înduioșătoare, la anumite situații care aduc cititorului zâmbetul pe buze. În plus, mi-a făcut o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc cu personaje dragi mie: Maria, Matei, Iolanda, Iani, Garofița, bătrânul Bulibașa și șatra de țigani.

   Personajul central al romanului este Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, protagoniștii primului volum al seriei Cercurile mistice. Având o fire boemă, tânăra preferă să picteze și să citească decât să își îndrepte atenția spre medicină, așa cum își dorește mama sa. Ea a moștenit harul părinților ei, acela de a citi și influența gândurile oamenilor, dar și de a-i vindeca, făcând să dispară durerea “numai fixându-și ochii ei negri, mari și lăcrimoși asupra zonei pe care dorea să o vindece”. Însă ea mai are un dar, acela de a vedea “orașul de deasupra “ planeta Toria.

   În urmă cu câțiva ani, Mădălina a găsit în podul casei o ladă veche în care erau ținute niște straie străveche, dar și un săculeț cu bănuți. Bănuțul cu o gaură perfectă în el i-a atras atenția, și în timp ce-l studia, a constatat că pe fațetele lui începea să se vadă orașul pe care ea îl vedea de când se știa. În timp ce-l strânge în mână, se trezește că este teleportată în Toria, la malul mării și vede cum un băiat cam de vârsta ei este  împins de doi bărbați  până la apă. Scena înspăimântătoare la care asistă în continuare o face să strângă și mai tare bănuțul și astfel se întoarce în camera sa.

Și atunci a simțit amețeala care a cuprins-o brusc, tunelul pe care aluneca în rotocoale, țipătul ei fiind acoperit de un vuiet de lumină care o înconjura și o împingea tot înainte. Când și-a revenit, se afla în nisip, pe malul mării, iar în spatele ei se conturau clădirile elegante și strălucitoare pe care ea le zărea în miniatură.”

   Ani au trecut, Mădălina ajunge să-l cunoască pe Sorin și pe zi ce trece simte că îl place tot  mai mult. Tânărul pe cât era de frumos, pe atât era de sufletist și blând. O făcea să râdă tot timpul și îi  dădea un sentimentul de stabilitate și încredere.

Era iubitul ei, iar ea se simțea liniștită alături de el. Se simțea în siguranță. Îl cunoștea doar de câteva luni dar știa că el va fi umărul de care ea se va sprijini. El va fi liniștea ei.

   În noaptea de după incidentul de la cinema, în urma căruia ea îl salvează pe Sorin, ajunge să vadă din nou orașul de deasupra și brusc ia decizia să scoată din nou bănuțul din noptieră și astfel ajunge din nou pe malul mării, în Toria. Curiozitatea o face să intre în oraș, tocmai când are loc o petrecere unde toată lumea poartă măști, precum cele venețiene. Și aici se împrietenește cu o fată care îi spune ceva ce o nedumerește pe Mădălina.

“-De unde știi tu cum se îmbracă pământenii? mă întreabă cu glasul scăzut. Pe aici nimeni nu mai știe nimic de pământeni de când a fost Căderea.

 – Bănuiesc, i-a răspuns nesigură, întrebându-mă ce înseamnă Căderea.

– Interesant, spuse după ce mă mai studie o dată. Bunica mea îmi povestea adesea despre pământeni, străbunica ei a fost pe pământ. De fapt a și rămas acolo. De atunci nu mai avem voie. Nu se știe nici la cine este cheia. Dar ce vorbesc eu, știu că nu am voie.”

   Revenind pe plaja din Toria, Mădălina zărește un un tânăr care stătea sprijinit de un bolovan, privind pierdut spre mare. Și îl recunoaște. Este băiatul pe care l-a văzut prima dată.

Dintr-o mie de băieți, aș fi recunoscut acei ochi negri, ochii care m-au tulburat și pe care nu i-am putut uita niciodată. Părul negru îi flutura în bătaia vântului, și atunci am știut. Și el mă recunoscuse. “

   La următoarea vizită în orașul de deasupra, Mădălina descoperă că pe tânăr îl cheamă Naum și este descendentul direct al primei familii care a venit pe Toria. De asemenea, află mai multe  lucruri despre această minusculă planetă, dar și că bănuțul este de fapt o cheie cu ajutorul căruia cei din Toria puteau părăsi planeta, iar Naum era însemnat ca purtător al cheii.

 Planeta se răzbunase pe locuitorii ei, pentru că nu o trataseră cum trebuie, și încet încet dispărea câte o porțiune din aceasta. Ei nu o mai puteau vedea sau percepe în nici un fel. Astfel că rămase vederii lor doar un oraș, cu malul mării în care nu se mai încumetau să intre sau să navigheze, întrucât nu știau cât mai puteau vedea sau percepe din acesta. Sau nu li se dădea voie. Doar cei care mureau erau însoțiți pe ultimul drum până la malul mării unde erau lăsați pe apă, și dispăreau în neant.”

   Între cei doi apare o atracție instantanee, o pasiune mistuitoare care pe zi ce trece o distruge sufletește  pe Mădălina. În viața ei exista deja Sorin, iar alături de Naum simțea o foarte mare nesiguranță.

Dar ce mă făceam cu dragostea mea pentru Naum, care mă mistuia centimetru cu centimetru. Nu aveam aceeași siguranță nici în el, nici în mine. Câteodată mă privea cu atâta durere de îmi dădea impresia că îmi ascunde ceva.”

  Prima oară când m-a sărutat, după nouă luni, am simțit cum dispare nisipul de sub picioarele mele. A fost atât de intens ce am trăit, golul pe care l-am simțit în stomac, foamea pe care o aveam de el. Am tânjit după acel sărut timp de nouă luni. Credeam că nu se va mai întâmpla niciodată. Şi mai târziu, stând în patul din camera mea, simțeam acel sărut. Simțeam gustul lui ușor sărat de la briza mării și buzele lui fierbinți care le striveau pe ale mele. Și apoi privirea lui pierdută. L-am întrebat dacă regretă că m-a sărutat. A dat din cap supărat și mi-a spus că nu regretă nici un moment decât că a așteptat atâta timp ca să o facă. Și că acum, că a făcut-o, nimic nu va mai fi la fel. M-a întors spre el, mi-a cuprins fața cu palme puternice și mi-a spus:

-Odată și odată noi vom fi împreună! “orasul-de-deasupra-1

   Mădălina se tot gândește că trebuie să se distanțeze de misteriosul Naum, dar nu rezistă tentației. Tot ce conta pentru ea era să-l vadă. Nu-și putea controla iubirea pentru el. Incertitudinea, nesiguranța, necunoscutul, toate acestea o neliniștesc. Suferă în tăcere, refuză să discute cu cineva și încet încet intră în depresie. Sorin îi este alături când trece prin aceste moment grele, fără să bănuie ce se petrece în sufletul fetei.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

   Cu toate că tânărul îi spune că într-o zi vor fi împreună, comportarea lui Naum îi aduce fetei numai suferință și dezamăgire. Iar ziua în care Aris, prietena pe care și-a făcut-o în Toria, le spune că Enola se apropie, duritatea cu care el îi cere Mădălinei să plece, o sperie cumplit. Dar cine era Enola și ce influență putea avea asupra lui, încât să se poarte cu ea cu atâta asprime?

   Mădălina și-a interzis să mai privească spre cer, să mai caute orașul de deasupra. Luni de zile a refuzat să se mai ducă după Naum. Pentru ea nu mai exista decât Sorin și dulcea dragoste pe care i-o purta.

“M-am simțit vie la el în brațe, după atâta timp, îl simțeam și simțeam că îl iubesc. Și simțeam că trăiesc. Mă privea și mă săruta, mă săruta și iarăși mă privea .Îi simțeam pulsul accelerat, îmi simțeam inima bătând, simțeam legătura care se crea între noi, ne învăluia și ne făcea să plutim  de plăcere, de bucurie și de iubire.”

    Dar pe Mădălina o frământă multe gânduri. Vrea să-l mai vadă pe Naum pentru ultima oară, să primească niște explicații de la el, dar ajunge să cedeze în fața lui.

  Însă  ceea ce îi va pricinui cea mai mare suferință a fost acel moment în care îl vede pe Naum alături de o tânără frumoasă care îi spune acestuia:“Abia aștept să ne unim, pentru a nu ne mai despărți în fiecare zi

 

“Am simțit cum îmi aluneca pământul de sub picioare și lacrimi grele au pornit să-mi curgă pe față. Deci asta era. Am atins bănuțul pentru a nu mă repezi cu pumnii asupra lui Naum și am ajuns în camera mea pentru a-mi linge rănile.”

    Oare va scăpa Mădălina de fantoma acestei iubiri sfâșietoare? Ce alegere va face ea? Oare ce reprezentă Căderea? De ce nu aveau voie cei de pe Toria să vorbească despre pământeni?

“-  Ai sufletul chinuit de o dragoste mare. O dragoste care te omoară pe picioare. Ai de făcut o alegere grea. Între un bărbat pe care îl iubești mistuitor și un bărbat pe care îl iubești la fel de mult dar care îți aduce liniștea în suflet.”

Voi trăi toată viața cu amintirea unei iubiri fără seamăn, a unei iubiri care nu se va șterge din sufletul meu niciodată.”

   Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să vă las vouă plăcerea de a descoperi ce se întâmplă mai departe cu Madalina, Sorin şi Naum.

   Vă mărturisesc că pe mine m-a impresionat răbdarea lui Sorin, faptul că el nu-i cere Mădălinei nimic, ci o îndeamnă să facă ceea ce îi dictează sufletul. De aceea mi-a plăcut de el foarte mult. Dar și suferința lui Naum m-a răvășit profund!

   “Orașul de deasupra “este un roman complex, fascinant, intens, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor. Iubirea, magia și fantasticul își dau mână într-o poveste care atinge sufletul oricărui cititor romantic!

Nota 10 +

 

Librex.roCartea Orașul de deasupra de Nicoleta Tudor a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Secrete, de Rodica Mijaiche

 Titlul original: Secrete
Editura: Librex
Anul aparitiei: 2016
Număr pagini: 289
Gen: Romantic
Cotație Goodreads: 4,33

     Mi-a făcut plăcere să citesc cartea Rodicăi Mijaiche, „Secrete”. A fost o lectură ușoară, plăcută, ca o gură de aer după o carte mai solicitantă. Pur și simplu am devorat-o.

     Este un roman ce reunește romantismul, umorul, acțiunea. Și ce mi-a plăcut cel mai mult, este un roman profund psihologic. Lucrurile nu se întâmplă pur și simplu, personajele nu sunt bune sau rele de la natură, ci motivațiile, faptele și trăsăturile personajelor sunt motivate psihologic:

Alexa se simte în permanență vinovată, are tendința să se culpabilizeze pentru orice, având o poveste tristă: a fost părăsită de tată în copilărie, a asistat la suferința mamei, pentru ca în adolescență să se implice în relații cu bărbați ce o făceau să sufere. Ca mulți copii ale căror familii se destramă, a trăit toată viața cu impresia că vina este a ei.

Mihnea, personajul negativ, misoginul pe care ai tendința să-l scalpezi, este rezultatul unei traume familiale și a conjuncturii. Urăște toate femeile din cauza relației problematice cu propria mamă.

Marina este o femeie puternică, ce nu se lasă învinsă și cu o puternică tendință de a-i proteja pe cei din jur, probabil pentru că în adâncul sufletului, ea este cea care are nevoie de protecție, lucru pe care nu l-ar recunoaște nici în ruptul capului.

Ne sunt prezentate în paralel trei povești de dragoste:

Marina și Sebastian, o poveste veche și întreruptă în urmă cu 7 ani. Printr-un joc al destinului, cei doi se reîntâlnesc și constată că vechea flacără nu s-a stins.

– Alexa și Albert: ea, o femeie vulnerabilă, rănită, ce încă nu și-a revenit după relațiile dezastruoase și traumele familiale; el, un tip puternic, echilibrat emoțional, capabil s-o înțeleagă și s-o iubească așa cum e.

– Lindsey și Lucas: o iubire din trecut, din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, plină de secrete. Marina și prietena ei, Alexa, se ocupă cu restaurarea operelor de artă. Unul dintre clienți este un domn din Anglia, ce le solicită competența pentru restaurarea unul tablou ce-i aparținuse mătușii sale. Împreună cu tabloul au fost găsite unele scrisori. Citindu-le, cele două prietene află despre povestea dintre Lindsey și Lucas, aceasta desfășurându-se în paralel cu acțiunea din prezent.

   Activitatea profesională a celor două prietene este urmărită cu interes de doi indivizi dubioși: știau că ele se ocupă cu obiecte valoroase de artă și sunt interesați bunurile pe care le pot fura. Însă situația ia o anumită turnură, interesul se mută pe planul personal, iar Marina este atacată de cei doi, care încearcă s-o violeze. Atunci reapare Sebastian în viața ei, care era prin preajmă și o salvează. Din acest punct, începe o goană continuă: Mihnea, cel mai înverșunat dintre atacatori, devine obsedat de Marina, dorind cu orice preț să-i provoace suferință și s-o facă să plătească pentru că l-a sfidat. Sebastian, ce a făcut parte din trupele speciale, îi este alături Marinei, protejând-o non-stop.

    Atacatorul o implică și pe Alexa în răzbunare, știind că Marina ținea foarte mult la ea și avea tendința de a o proteja.

În încercarea de a o proteja pe Marina, Sebastian apelează la ajutorul altui personaj, Snake, ce cunoștea tot ce mișca în oraș.

    Vor scăpa de atacatori? Se vor împăca Marina și Sebastian? Va trece Marina peste orgoliu? Se va lăsa Alexa iubită de Albert, lăsând deoparte tendința de a se culpabiliza pentru orice? Care este misterul poveștii dintre Lindsey și Lucas?

    Dacă mă întrebați pe mine, povestea mea preferată este cea dintre Lindsey și Lucas: despărțiți de un război necruțător și uniți de ceva mult mai profund: „Inima mea a luat-o la sănătoasa. Afară era război, iar în inima mea se ducea lupta pentru supraviețuirea spiritului meu.”

    Personajul preferat este Marina: puternică, orgolioasă, cu tendința maternă de a proteja, de fapt ea are nevoia de a fi protejată. Cel mai mult la Marina îmi place concepția ei despre viață:

„Nu înțelesese niciodată dorința unor femei de a scăpa de independența lor greu dobândită. Ei nu-i era cunoscut sentimentul de a aparține unui bărbat, de a-i fi controlată viața și de a nu lua decizii de una singură.”

„Dar știa că nu avea nicio șansă cu Marina. Era o tipă prea dură, iar acest lucru se vedea cu ochiul liber din săgețile verzi ce le arunca pe deasupra ceștii de ceai.”

Și mai există un motiv pentru care sunt sigură că multe o invidiem pe Marina: „Știuse tot timpul că era felul de mâncare preferat al Marinei și nu știuse niciodată cum de se menținea în formă, deoarece mânca tot ce-și dorea și arăta nemaipomenit tot timpul”

   Și tipul preferat? Credeți că e puternicul și chipeșul Sebastian, sau carismaticul Albert? Neaaahhhh, este… Snake! Un bărbat misterios, dur, ce se pare că a suferit mult și cu o atitudine ce-mi place, este cel mai contradictoriu personaj:

„Era șeful celei mai temute bande din oraș. Cu acea cicatrice ce-i traversa fața de la ochiul drept spre buză, dobândită în timpul unei acțiuni secrete, putea să bage spaima în oricine. Dar cu atitudinea galantă și privirea aurie, ca a unei feline gata de atac, încadrată de gene lungi sub sprâncenele frumos arcuite, Sorin era sigur că individul avea femei pe alese, pentru că-l văzuse în câteva rânduri însoțit de niște tipe la care el doar visa.”

„Iar cicatricea ce ar fi trebuit să-i urâțească chipul, îl făcea doar să piară mai misterios, iar Sebastian era convins că femeile erau atrase ca moliile la lumina arzătoare a becului”

„Ochii Marinei nu se desprindeau de bărbatul înalt cu cicatrice pe față. Era ceva cu tipul ăsta ce-i făcea sângele să înghețe. Era… malefic și totuși… peste toate vălurile de la suprafață, un grăunte de candoare sau neliniște se regăsea ca un praf presărat deasupra lui.”

„- Niciodată, absolut niciodată, nu violezi o femeie. Femeia este ceva sfânt. Nu o atingi decât cu o floare, iar asta dacă-ți permite ea.”

„- Ascultă-mă, faptul că mă ocup cu ce mă ocup, nu înseamnă că sunt o brută. Eu am o treabă cu cei care mă amenință și care mă vor închis, dar niciodată nu am ridicat mâna asupra unei femei.”

Voi ce spuneți? Ce poveste, personaj și tip din carte preferați?

 Ce mi-a plăcut:

fluiditatea textului – cartea se citește foarte ușor și repede;

–  legenda cascadei Bigăr, despre care habar n-aveam;

– partea psihologică: romanele de dragoste nu sunt genul meu, însă acesta, cu implicațiile psihologice de care am vorbit mai sus, este mai mult decât un simplu roman de dragoste;

– autenticitatea, unele lucruri sunt chiar desprinse din viața reală:

„În ușă era vecina ei de la etajul unu care o urmărea ca o umbră. Niciodată nu-i plăcuse ca cineva să știe tot ce se întâmplase pe scară. Nu-i plăceau oamenii clevetitori, iar această bătrână asta era.”

„Normal, nu tu trebuie să dai raportul cu privire la viața intimă, să spui de ce nu te căsătorești, de ce nu ai copii. Pfui, răbufni ea, oamenii ăștia nu au viața lor?”

 Ce nu mi-a plăcut: nu neapărat că nu mi-au plăcut, însă mi se par cam trase de păr:

– scena din pădure, cu lupii: cum a știut exact Tiberiu unde s-o găsească pe Alexa, în mijlocul pădurii și cum niciunul dintre ei nu a luat în calcul pericolul animalelor sălbatice: Alexa a rămas în pădure noaptea, iar Tiberiu a intrat în pădure fără să stea pe gânduri; cum lupii au sărit pe Tiberiu și pe ea au lăsat-o în pace, ba chiar au ascultat-o când i-a asmuțit pe el; lupii nu sunt câini;

– cum de a știut Mihnea unde exact au plecat Marina și Sebastian, în condițiile în care Sebi a păstrat secretul inclusiv față de Marina.

Citate:

„Peste tot vedea căsătorii din interes sau din disperarea unor femei ce credeau că acest eveniment avea să le transforme viața în altceva decât un adevărat calvar, dacă nu erau lângă persoana dorită.”

„Puteau doi oameni să se mai iubească după o despărțire atât de lungă și după atâtea suferințe?”

Despre autoare:

  Rodica Mijaiche este o tânără autoare, având deja publicată cartea „Anotimpul iubirii”. Este, totodată, o persoană caldă, amabilă, prietenoasă și o spun din proprie experiență, având ocazia de a o cunoaște personal.

 

Librex.roCartea Secrete de Rodica Mijaiche a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
25

„ Când rănești o femeie, îi amintești că merită mai mult și o transformi într-o luptătoare.”

Eu sunt femeie, de Maria Cristiana Tudose

Editura: Bestseller

An apariţie: 2016

Număr Pagini: 258

   Se cunosc online, fiecare în spatele unui ecran. Ea în Italia, el în România. Ceea ce părea inițial un amuzament se transformă într-o iubire virtuală. Se îndrăgostește înainte de a-l vedea. Îi cucerește inima, sufletul și trupul. Ce se întâmplă însă atunci când relația virtuală se transformă în una reală, iar pentru dragoste rămâne să lupte doar unul dintre ei?

Un roman ce prezintă etapele din viața unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectură ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sinceră despre iubire, speranță și căutarea de sine.

„ Când rănești o femeie, îi amintești că merită mai mult și o transformi într-o luptătoare.”

    Maria Cristiana Tudose este o tânără autoare nascută la Ploiești, stabilită în Italia. A început să scrie din dorința de a-și vindeca sufletul, ocupație ce a devenit pasiune și remediu. După șase ani, pagina sa “Eu sunt femeie” a reușit să ajungă la inimile a sute de mii de femei din întreaga lume.

   Descrierea m-a intrigat suficient de mult cât să-mi doresc să citesc cartea. Încă nu făcusem  investigații pe internet, deci nu știam cine este Maria Cristiana Tudose și, spre rușinea mea, habar nu aveam că există blogul “Eu sunt Femeie”. Chiar nu știu cum de mi-a scăpat acest lucru.

   Nici nu vă puteți imagina ce reacție am avut atunci când am început să răsfoiesc cartea. Lăsând la o parte latura estetică care m-a cucerit din prima, ceea ce m-a luat prin surprindere a fost faptul că nu am găsit o poveste clasică de iubire, așa cum m-am așteptat, ci este un fel de îndrumător pentru femeile care au suferit din dragoste. În acesta carte ni se vorbește despre anumite etape din viața Mariei, o poveste sinceră despre iubire și speranţă. De fapt, autoarea și-a propus să împărtășească cititorilor săi ceea ce se ascunde în sufletul acestei femei, nesiguranța și suferința ei, dorința de a fi iubită. Cred că fiecare femeie se va regăsi în acest roman!

   Nu sunt critic literar, nu mă pricep să disec fiecare aspect în parte, ci pur și simplu am constatat că Maria Cristiana Tudose dă dovadă de măiestrie în scrierea acestei cărți, punându-ne pe noi cititorii să reflectăm la toate temele abordate. Adevărul e că nu m-a cucerit povestea în sine, ci profunzimea gândirii acestei autoare, simplitatea vorbelor sale. De asemenea, m-am bucurat că am găsit și un capitol dedicat bărbaților, numit  ,,Îndemn pentru bărbatul din viața ta: rupe aceste foi și dăruiește-i-le LUI ”.Ce bine ar fi ca ei să citească aceste pagini!

Să-i săruți fruntea înainte de a pleca la muncă. Să-i mângâi obrazul. Să o asculți atunci când este supărată. Să știi cum să o calmezi. Să-i oferi libertate atunci când are nevoie. Să pretinzi atât cât oferi. Nimic mai mult. Asta înseamnă să iubești o femeie! Să cunoști fiecare aluniță de pe trupul ei. Să știi care-i sunt rănile și să nu le atingi. Să nu-i judeci trecutul, să nu-i frângi aripile și să o lași să viseze. Să te bucuri atunci când o vezi intrând pe ușă. Să adori zâmbetul ei atunci când primește un buchet de flori. Asta înseamnă să iubești. Micile gesturi fac diferența: o mare iubire se clădește cu pași mici.”

    Acțiunea se desfășoară atât în 2006 și 2010 la Florența,Italia, dar și în 2015 la Ploiești și localitatea Principesa Elena, România. Având în vedere ca aceste trei perioade de timp se tot intercalează ( de la 2006 se trece la 2015 și iarăși în 2006, apoi 2010), cititorul poate fi bulversat la început, dar având în vedere că accentul nu se pune pe poveste în sine, ci pe trăirile emoționale ale personajului central, se poate înțelege ușor ceea ce a vrut să transmită autoarea.eu-sunt-femeie-1

   În “Eu sunt femeie” ni se prezintă două povești de iubire, cea pentru Vlad și Paul, cei doi iubiți din viața Mariei. Prima este de fapt o dragoste virtuală, Maria cunoscându-l pe Vlad prin intermediul site-ului mIRC, loc unde  fiecare om se ascundea  în spatele unui nickname. Cei doi ajung să se vadă la webcam, discută mult, și pe zi ce trece, Maria se îndrăgostește din ce în ce mai mult de acest bărbat. Din păcate dragostea nu-i este împărtășită. Vlad nu o consideră pe naiva Maria decât o amică. Iar partea cea mai dureroasă mi s-a părut aceea când el se cuplează cu altă femeie și, în egoismul său, ajunge să rănească pe Maria, atunci când îi cere să fie pe mai departe prietenă.

“Adormeam așteptând și de multe ori mă trezea un buzz pe Messenger: era ca o mângâiere și înțelegeam că acele discuții pentru mine deveniseră aer. Iubeam. Îl visam, îl doream lângă mine, mă imaginam pierdută în brațele lui. Nu-mi păsa. Aveam două poze și prezenţa lui acolo în fiecare seară.”

   Cea de-a doua relație de dragoste-cea dintre Maria și Paul, este una pasională. Ea și-a învățat lecția, nu-și mai dorește dragostea, ci doar o relație bazată pe sex. De altfel, îl cunoaște pe Paul  în mod întâmplător, pe când era cu Vlad, dar abia la câteva luni de la despărțirea de Vlad, s-a decis să iasă la o cafea cu Paul. Acesta era genul de bărbat care zăpăcește o femeie cu felul lui de a fi. Încă de la început au fost de acord să-și țină ascunsă relația, să nu existe obligații unul față de celălalt, dar Maria ajunge să-și dorească ceva mai mult decât sex.

  Mai departe vă invit să descoperiți restul în carte. Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva fragmente.

„Femei, bărbați, cu toții privim în urmă și ne întrebăm de ce am pierdut timpul lângă o persoană care n-a știut să ne aprecieze, care n-a avut încredere în noi și în loc să ne susțină, a preferat să spulbere vise?” (pag.9)

 „ – Când iubim sau ne simțim atrași de un om, am face orice pentru a-l cuceri. De multe ori pierdem timp așteptând, sperând la un miracol. Dacă un bărbat te iubește, te va alege pe tine în fiecare zi, de nenumărate ori. Omul potrivit este bărbatul care cere puțin, dar merită multă iubire, sprijin și respect. Omul potrivit te ghicește dintr-o privire, n-are nevoie de multe cuvinte. Vă înțelegeți prin șoapte și atingeri: nimic nu este mai frumos. Nu poți pierde timpul așteptând un bărbat ce-ți promite fericirea, deși te face să suferi: când iubim, nu renunțăm. Nu putem obliga pe cineva să ne iubească. Inima este nebună, îşi face de capul ei și n-ascultă: câteodată nu realizează cât de mult riscă, cât de mult doare să iubești un om și el să nu înțeleagă. Dacă crezi că merită, luptă pentru el. Dar NU poți pierde demnitatea. Nu te înjosi, nu te ruga de nimeni. Cine te vrea, nu te lasă să pleci! Cine te dorește, nu pleacă de lângă tine. Bărbatul care te iubește n-are nevoie de un ultimatum pentru a înțelege cât de importantă ești pentru el.”(pag.71)

Câteodată este bine să depui armele și să lași ca lucrurile să vină de la sine. Dacă un om îți este sortit, va rămâne lângă tine. Dacă viața îl duce departe, consideră-l o lecție de viață, păstrează amintirile frumoase și încearcă să uiți tot ce a fost neplăcut. La ce bun să tot cari după tine decepții, iluzii, promisiuni și sentimente negative?” (pag.108)

„Ai grijă atunci când promiți ceva unui om, pentru că riști să-l rănești. Dacă n-ai timp pentru o femeie, pleacă din viața ei, pentru că dragostea este un sentiment sădit cu atenţie și îngrijit cu răbdare; dacă fericirea ei nu este o prioritate pentru tine, pleacă și nu o mai căuta. Nu te îngrijora, există bărbați care iubesc mai mult și mai bine decât tine. În timp, ea va înțelege că tu nu erai destul de bun pentru ea și ea era prea mult pentru un om care nu știa să prețuiască sinceritatea.” (pag.120)

„Mulți n-au înțeles că femeile se îndrăgostesc de bărbații care nu renunță, de cei care reușesc să fie misterioși și amuzanți, care nu se laudă cu calitățile lor, ci îi oferă femeii iubite șansa de a descoperi tot ceea ce vrea să găsească. Mulți n-au înțeles că dragostea, în lumea femeilor, are nenumărate culori, o femeie iubește în felul ei și știe să facă diferența între prietenie și relație. Femeile sunt complicate, greu de mulțumit și puțin cicălitoare; ele o știu, din acest motiv majoritatea caută un om care să le liniștească, să le aducă cu picioarele pe pământ și să le ofere încredere în sine. Dacă iubești o femeie, nu ești un fraier: fraier sunt cei care n-au habar, nu știu cum să vorbească unei femei, ce-nseamnă iubirea și respectul. Dacă ajungi să mai ridici și mâinile, atunci ești un laș.” (pag.126)

 

„Îmi doresc o dragoste care să mă facă să râd, să mă bucur, să-mi simt sufletul liniștit, să găsesc fericirea în brațele bărbatului iubit. Îmi doresc să fiu privită ca și cum aș fi singura femeie pe pământ.” (pag.128)

 Pentru fiecare bărbat există acea femeie care i-a întors lumea pe dos: o va căuta în fiecare moment pentru că ea i-a arătat ce înseamnă a iubi o femeie, cu bune și rele, ce înseamnă pasiune, cum trebuie să te comporți în pat și pe stradă. Fie că a continuat, fie că s-a terminat, el nu o va uita, iar ea îl va căuta în fiecare om din viitorul ei. Puțini te dezbracă din priviri, majoritatea se pierd printre haine. Asta am vrut să fiu pentru tine.(pag.177 – 178)

Librex.ro

   Cartea Eu sunt Femeie, de Maria Cristiana Tudose a fost oferită pentru recenzie de către Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

,,Drog pur, toxicitate maximă injectată voluntar în vene"

După ce am găsit fericirea, de Anna Todd 

Titlu original: After Ever Happy

Traducere: Oana Dușmănescu

Editura: TREI

Număr pagini: 496

    Nuuu! N-am crezut că ajung vreodată la finalul acestei serii! Drog pur, toxicitate maximă injectată voluntar în vene–cam aşa a fost seria After a Annei Todd.

    Despre multe cărţi se spune că sunt imposibil de lăsat din mână dar, în cazul acestor volume nu există „fel de a spune” pentru că descrierea este la propriu: povestea creează dependenţă şi, în scurt timp, devii prizonierul acţiunii. Personal, m-am transformat într-un zombie cu cearcăne mov închis de care Bacovia ar fi chiar mândru. Am devorat cele patru volume, incapabilă fiind să mă desprind de personaje şi de întâmplări până la final.

   Încă nu îmi dau seama cum a reuşit o relaţie otrăvitoare, precum cea dintre Tessa şi Hardin, să se transforme într-un fenomen literar internaţional, dar este cert faptul că înţeleg milioanele de cititori ahtiaţi după această poveste.

   Volumul patru–După ce am găsit fericirea -mi s-a părut cel mai intens din punct de vedere emoţional. Gradul de profunzime urcă vertiginos, iar protagoniştii mai sunt supuşi la încă o serie de încercări şi piedici. De data aceasta, atât Hardin cât şi Tessa se confruntă cu cei mai puternici demoni, iar senzaţia că nu vor putea trece peste este din ce în ce mai pregnantă.

   Secrete pe care Hardin le află brutal sapă şanţuri încă şi mai adânci în sufletul oricum distrus. Încă odată izbucneşte violent, încă odată se lasă pradă disperării, încă odată … renunţă la Tessa, considerându-se prea defect pentru a putea fi reparat.

 „Când se va termina povestea asta? Când n-o să mai apară rahaturi când simt că îmi revin şi eu puţin?”

   Bineînţeles că pentru cititor apar iarăşi durerile de cap, iar sentimentul că de data aceasta este mai mult decât o simplă despărţire generează un fel de panică. Şi uite aşa se produce atacul cerebral … Clar, cartea asta se citeşte cu tensiunea arterială monitorizată!

 „Am trecut prin iad în ultimele opt lunişi acum iată-mă cum stau singură pe pat.”

    Comportamentul lui Hardin o răneşte din nou pe Theresa, iar hotărârea acesteia de a pleca la NY devine mult mai simplă. Deciziei se adaugă şi faptul că, la întoarcerea din Londra, fata îşi găseşte tatăl mort în propriul apartament. Hardin nu este lângă ea, el fiind practic cel care a forţat-o să se întoarcă singură şi astfel să înfrunte oroarea. Durere, lacrimi, groază. Tessa trece prin momente cumplite, iar Hardin este încă în Londra înecându-se în droguri şi alcool. Vestea durerii Theresei pare însă să-l trezească şi să-l trimită acasă cu primul avion … prea târziu însă. Tess este distrusă la propriu şi nici nu-l mai doreşte în preajma ei pe băiatul care a descompus-o de atâtea ori în piese dureroase.

„Nu simt nimic, pentru că amintirile plăcute sunt înlocuite cu imaginile pumnilor izbiţi de ziduri şi ale femeii îmbrăcate în tricoul lui. S-a culcat cu ea acum câteva zile. Nimic”

„Dacă aş mai putea s-o ating o dată, să-i mai simt ritmul constant al inimii,m-aş calma şi eu. M-ar scoate din depresia asta şi mi-ar opri lacrimile astea dezgustătoare care îmi curg pe obraji şi spasmele violente din piept.”

    Mutarea în NY devine un fapt, iar despărţirea pare una definitivă. Între Hardin şi Tessa se află atât o distanţă fizică enormă, cât i o prăpastie sufletească fără un pod de legătură între maluri. Acesta e punctul în care, după patru volume gigantice, zici involuntar:  „Pe bune??????”.

    Reuşesc să treacă peste etapa asta sau într-un final se pot rupe de toxicitatea unei relaţii care le face mai mult rău decât bine? Acum presupun că ar trebui să pun aici nişte emoticoane zâmbitoare deoarece Hardin Scott e drogul acela, care odată picurat în sânge, face ca renunţarea la el să fie letală…

    Îmbinând scene realiste şi verosimile de viaţă cu o … ficţiune delicioasă, Anna Todd a reuşit să îşi ţină cititorii cu sufletul la gură patru volume. Când oare am citit „cărămizile” astea? :) Amuzant, acid, intens, dureros, erotic, profund – romanul Annei Todd este un must read care, aşa cum am mai precizat, se citeşte acompaniat de nurofen forte pentru durerea de cap inevitabilă. Suspansul creat de nenumăratele rupturi şi refaceri generează migrene şi totuşi … nu te poţi opri din citit.

    Recomand seria şi, când fac asta, am un fel de sadism în mine dorind să treacă şi alţi cititori prin imposibilitatea întreruperii lecturii. A fost o experienţă literară unică, plăcută, originală şi fenomenală.Librex.ro

Cartea După ce am găsit fericirea, de Anna Todd a fost oferită pentru recenzie de Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
10

Câştigător la concursul Adevăr sau provocare-Te voi găsi de Oana Arion

Listă participanți la extragere prin random.org

1    Eva Anca
2    Cosmin Lazăr
3    Luiza Ion
4    Mara
5    Anonymous/Boghean Daniela
6    Oana Pauna
7    Dorina
8    Clipa Narcisa
9    Raluca Nicoara
10    Diana Gabriela
11    Gabriela nicoara
12    Dela Iovan
13    Mirela Nenciu
14    Anonymous/Andreea C. Dragan
15    Gheorghita Cosmina
16    Ramona Raican
17    Ema
18    Iulia
19    Stefania
20    Radu C
castigator-concurs-oana-arion

Câştigătoare este Stefania / Facebook: Stefania Bercaru

Aşteptăm pe adresa de e-mail: literaturapetocuri@gmail.com datele de contact: nume şi prenume şi adresa de livrare validă pentru a fi expediat premiul de către autoarea Oana Arion

Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 7 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat, nu se mai retrimite.

ANUNŢĂM CÂŞTIGĂTORUL O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Vă mulţumim pentru participare,

Mili & Iasmy

"Menirea vietii tale e să te cauți pe tine însuți." M.E.

Flash Interview-Lina Moaca-13 întrebări în 5 minute

1.Care a fost cartea ta de debut?

Lina Moacă: Oameni, îngeri și demoni.oameni-ingeri-si-demoni

2.Cine a fost primul cititor al scrierilor tale?

Lina Moacă: Cumnata mea.

3.Care dintre romanele tale este “cartea ta de suflet”?

Lina Moacă: Oameni, îngeri și demoni.

4.Cu care dintre  personajele tale te identifici?

Lina Moacă: Într-o oarecare măsură cu Lilly.

5.Care romanul al tău ai vrea să fie ecranizat?

Lina Moacă: Toate.

6.Ce actor ai vedea in rolul principal?

Lina Moacă: Lista e destul de lungă. De aceea, îl voi lăsa pe regizor să mă surprindă.

7.Cât timp îţi ia scrierea unei cărţi?

Lina Moacă: Un an.

8.Cum treci de momentele de “blocaj ale scriitorului”?

Lina Moacă: Natural, fac o pauză.

9.Ce autor preferat ai?

Lina Moacă: Charlotte Brontë.

10.Când ai fost prima dată la un târg de carte şi la care?

Lina Moacă: Feira do livro de Lisboa, 2005.

11.Cu ce edituri colaborezi?

Lina Moacă: Herg Benet și Librex.

12.Ce gen de muzică preferi?Ai o piesă favorită?

Lina Moacă: Depinde de starea de moment. Azi piesa mea favorită e: Photograph – Ed Sheeran.

13.Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

Lina Moacă: “Menirea vietii tale e să te cauți pe tine însuți.” M.E.

Mulţumesc, Lina! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

by -
16

„Trăiește clipa!”

Flash Interview-Corina Cîndea-13 întrebări în 5 minute

1.Care a fost cartea ta de debut?TRIPLU H CORINA CINDEA

Corina Cîndea: Prima carte scrisă și publicată, pe wattpad, a fost Destine împletite. Prima carte tipărită a fost Triplu H.

2.Cine a fost primul cititor al scrierilor tale?

Corina Cîndea: Sinceră să fiu, nu știu. Deoarece am postat pe wattpad, nu știu cine a fost prima persoană care a citit.

3.Care dintre romanele tale este “cartea ta de suflet”?

Corina Cîndea: Le iubesc pe toate la fel de mult, însă “Micuța balerina” îmi este cea mai apropiată de suflet.

4.Cu care dintre  personajele tale te identifici?

Corina Cîndea: Cu niciunul.

5.Care romanul al tău ai vrea să fie ecranizat?

Corina Cîndea: Triplu H.

6.Ce actor ai vedea în rolul principal?

Corina Cîndea: Nick Bateman, bineînțeles.

7.Cât timp îţi ia scrierea unei cărţi?

Corina Cîndea: Aproximativ două luni.

8.Cum treci de momentele de “blocaj ale scriitorului”?

Corina Cîndea: Încerc să mă detașez de poveste. Ascult muzică. Mă plimb.

9.Ce autor preferat ai?

Corina Cîndea: Sandra Brown.

10.Când ai fost prima dată la un târg de carte şi la care?

Corina Cîndea: Nu mai țin minte, a trecut mult timp de atunci.

11.Cu ce edituri colaborezi?

Corina Cîndea: Cu Librex.

12.Ce gen de muzică preferi?Ai o piesă favorită?

Corina Cîndea: Ascult mai multe genuri de muzică, iar melodiile preferate se schimbă tot mereu.

13.Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

Corina Cîndea: „Trăiește clipa!”

Mulţumesc, Corina! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Oh, dragul meu Arrio, unde eşti?Te voi găsi, nu contează ce va trebui să fac pentru asta. dar te voi găsi, Arrio, te voi găsi!"

Te voi găsi, de O.G.Arion

Editura: Librex
Seria ,,Nemuritor”: 1.Ultimul Viking, 2.Te voi găsinemuritor

    Destul de greu să scriu recenzia acestui volum. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru faptul că a fost atât de intens pentru mine, încât cuvintele se învălmăşesc în mintea mea şi vor să se aştearnă cu forţa şi multitudinea lor.

    Te voi găsi a avut asupra mea un efect de magie, care m-a mirat şi pe mine. Asta se datorează în exclusivitate stilului abordat de autoare, care a ştiut să ţeasă o naraţiune demnă să te prindă, să te ţină în alertă, să nu te plictiseşti nicio clipă. Descrierile locurilor prin care trece Victoria în călătoria ei, să îşi salveze iubitul, pe vampirul Arrio, sunt bine definite creând acea impresie de real şi credibil. Personajele sunt creionate cu măiestrie şi ţi se impregnează în minte, le vizualizezi ca şi cum ar fi în faţă ta.

    Deşi este o carte aparent simplă ca şi stil, dacă analizezi mai bine îţi dai seama de complexitatea construcţiei narative, de documentarea autoarei atât în ceea ce priveşte legendele mitologice, destinaţiile, structura şi ierarhia unor caste vikinge, de efecte şi nu în ultimul rând de supranatural. Magie de autor.

Titlul cărţii este sugetiv şi bine ales, iar coperta ce are imprimat un simbol are legătură cu ceea ce veţi descoperi în carte, se regăseşte în poveste.

    Am citit cele două volume –Ultimul viking şi Te voi găsi şi am descoperit că piesa centrală a celor două este, surprinzător, personajul secundar Ian, uriaşul viking, o figură pregnantă, puternică, impozantă, deşi nu este evidenţiat prea tare.
Probabil că mulţi dintre voi, cei care aţi citit sau veţi citit cărţile veţi spune:-nu domle”, Arrio este personaj principal, el este iubirea Victoriei, despre cei doi vorbim mai mult. Da, sunt în prim plan, da par a fi pilonii principali, dar citiţi cu atenţie şi veţi vedea că totul se învârte în jurul lui Ian.

    Primul volum se încheie oarecum ca şi cum lucrurile ar fi intrat pe un făgaş normal şi liniştit, Arrio pleacă împreună cu Ian să rezolve problema comorii arginţilor, Victoria primeşte mesaje şi este în temă cu fiecare pas al lor, totul pare liniştit asta până când ultimul mesajul cu dispariţia lui Arrio disturbă liniştea. Se pare că era liniştea dinaintea furtunii.

,

Oh, dragul meu Arrio, unde eşti?Te voi găsi, nu contează ce va trebui să fac pentru asta. dar te voi găsi, Arrio, te voi găsi!”

    Te voi găsi aduce acţiunea în prim plan, călătoria Victorie plină de neprevăzut şi pericole, alături de faimosul Ian. Pe parcursul acestei misiuni de salvare a vampirului ei iubit, li se alătură şi alte fiinţe nemuritoare- o elfiţă, Serena de o frumuseţe aparte şi cu anumite puteri care vor ajuta în crearea unor diversiuni şi aflarea unor informaţii, un nephilim masiv, tatuat-Einar, marele boss al lumii interlope nemuritoare -un fomor, Elatha, dar şi creaturile periculoase care le pun piedici, ce au un scop bine definit.-VAMPIRI ORIGINARI, cei puternici, cei care se spune că sunt greu de învins.te voi gasi oana arion

    Vom călători alături de Victoria din Franţa în Irlanda de Nord, vom trece prin diverse locuri, care aşa acum am spus sunt bine descrise, încercând să descopere cât mai mult din ceea ce s-a întâmplat cu Arrio. Primul gând a fost că a părăsit-o, mai ales că în toată ecuaţia ar fi fost vorba despre o femeie, dar şi-a reprimat gândul ăsta atunci când începe să cerceteze mai amănunţit situaţia. La început Victoria pare că ar fi a treia roată la căruţă, fără să aibă prea multe de spus, sau de pus în practică planuri active. Pare ca un mic spectator. Asta până când furia ei iese la iveală şi decide să acţioneze, iubitul ei era în pericol şi nu putea să stea deoparte doar fiind de acord cu implicarea celorlalţi. Da, Arrio a fost răpit, trebuia să descopere de cine şi de ce. Da, Arrio era ţinut prizonier în subteran, dar unde? Da, avea nevoie de ajutor, dar putea ea oare să stea deoparte şi să privească? Clar, nu! De ce, pe unde trecea cineva încerca să o omoare? Da, este iubita unui vampir, dar totuşi…. Femeia plină de iubire din ea capătă puteri nebănuite şi acţioneză în consecinţă. Vom descoperi o Victorie războinică, capabilă de orice pentru a-şi salva iubitul

     Conjunctura face ca în această ,,aventură” la un moment dat, Victoria şi Ian să se cazeze în aceeaşi cameră. Eu nu ştiu, acum, dar tare am avut impresia că Ian pare puţin îndrăgostit de ea. Poate mi s-a părut şi este numai imaginaţia mea, totul fiind numai acea dragoste prietenească, protecţie ptentru că era iubita prietenului lui, etc. Dar, şi Victoria are oarecare atracţie faţă de el. Adică vezi berseker-ul, mă rog pe nenea vikingul, mare, blond, musculos, cu ochii aia de te fascinau, care ieşise de la duş într- o pereche de boxeri, asta pentru că halatul era prea mic, şi când te uiţi constaţi că îl ai în faţa ochilor pe Mister Univers, cum naiba să nu te ameţească. Şi cred că pe undeva este fascinată de Ian, asta pentru că au există câteva situaţii în care ea chiar rămâne cu ochii pe individ. Ian inseamnă mare, soare, nisip., valuri verzi albăstrui, adieri uşoare de vânt viking. Arrio înseamnă întuneric, sânge, rece.. Deci stop, îl iubeşte maxim pe vampir, şi dacă….asta cu,, şi dacă” o spun eu, na, mă las şi eu purtată pe valurile imaginaţiei. 

     Arrio a fost răpit din cauza sângelui lui. Nu vă spun prea multe, sânge care pare diluat din cauza muritoarei, iubitei lui, deci din acest motiv Victoria va fi la tot pasul vânătă spre a fi ucisă. Odată ce ea dispare din peisaj, sângele vampirului îşi va face treaba.

    Blestemul arginţilor aduce cu sine şi puteri supranaturale, puteri de care Victoria încă nu este conştientă şi nu ştie încă cum să le folosească şi cum să le gestioneze. Veţi descoperi multe despre ea, dar mai ales totul capăt formă în castelul înconjurat de forţă magică, acolo unde se va duce adevărata lupta pentru salvare supravieţuire, atât a lui Arrio cât şi al Victoriei. Nişte ruine asupra cărora s-a aruncat un descântec şi castelul iniţial pare pierdut şi nevăzut de muritori, nu poţi intra, nu poţi ieşi, decât dacă se rupe descântecul, dacă ştii incantaţia potrivită.victoria 2

    Mi-a plăcut că autoarea se foloseşte de documentare şi asupra cântecelor şi poemelor. Există un cântec viking cântat de Ian în carte, şi un poem persan ce se găseşte în cufărul vechi al lui Arrio, care sunt autentice.

   O mare bilă albă autoarei, a făcut ca totul să nu fie numai o plăsmuire a imaginaţiei, ci a îmbinat fantezia ei cu autenticul, dând viaţă unei poveste demne de filmele fantasy de acţiune.

Nu lipseşte stilul ironic, sarcastic şi amuzant al Victoriei, un personaj creat parcă după asemănarea autoarei, dacă mă întrebaţi pe mine, şi asta face deliciul poveştii, şi îndulceşte situaţiile periculoase şi macabre pe alocuri.

    Te voi găsi este o carte cu efect de elf. Magia hipnotică a elfilor parcă s-a coborât asupra cărţii şi a învăluit cititorul într-un hipnotism continuu până la final. Cel puţin ăsta a fost efectul asupra mea, eu o neiniţiată în genul fantasy am ajuns să spun: mai vreau.
Finalul cărţii este intrigant şi ofertant lăsând deschidere către un nou volum poate mult mai incitant şi mai fascinat. Oricum, este atât de bine construit încă deja îţi pui întrebări: Ce Dumnezelui se intamplă, cine, ce, pe bune?

    Când am început să citesc cartea am avut în minte un singur gând, să fiu critică. De ce? Pentru că nu este genul meu preferat şi găsesc câte ceva care să nu îmi placă. Pentru că sunt obiectivă să nu mă las influenţată de subiectivism. Pentru că o cunosc pe autoare şi nu vreau să se creadă că îi fac un favor. Pentru că suntem prietene şi trebuie să o critic constructiv. Pentru că nu îmi plac vampirii, trebuie să fie mult prea domn să mă fascineze. Şi….s-a întâmplat că, nu am ce să critic, decât că nu vreau să aştept prea mult următorul volum, că vreau povestea vikingului Ian să fie super puternică, şi în concluzie apă de ploaie critica mea.

    Ce pot eu să spun acestei fiinţe de autoare când m-a vrăjit cu cărţile ei? Nimic, decât că sunt bucuroasă că am descoperit un real talent şi o potenţială doamnă a fantasy-ului.
A..trebuie să spun totuşi ceva de rău: Te voi găsi Oana Arion şi am să îţi cer socoteală pentru că m-ai făcut să plâng alături de Victoria, atunci când pierde o fiinţă dragă. Am plâns alături de ea, şi îmi venea de te ucid cu creionul pentru că ai ales să iei viaţa fiinţei acelea drăguţe.

Ne răfuim noi pe data de 07.09.2016, într-o miercuri,  ora 18.30 la Teatrul de Artă din Bucureşti, acolo unde va avea loc lansarea volumului doi din Seria Nemuritor- Te voi găsi!

Poemul persan care mi-a plăcut atât de mult, cel pe care Victoria îl descoperă printre lucrurile lui Arrio.


,, Să mori în această iubire!
Dacă mori în acesată iubire sufletul tău va fi revelat!
Să mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă mori pentru ceea ce este temporal, vei ajunge dincolo de timp!
Să mori!
Taie acele lanţuri care te ţin prizonier în această lume de ataşamente!
Să mori
Să mori pentru ceea ce este efemer şi vei deveni etern”

Esenţele ţări se ţin în sticluţe mici, asta reprezintă Oana Arion şi a ei Serie Nemuritor.
Mulţumesc autoarei, pentru manuscris. Cartea va fi publicată în curând la Editura Librex.afis

Câştigători la concursul Librex-Descătuşarea de Sylvia Day

Listă participanți la extragere prin random.org

1    Clipa Narcisa
2    Mirela Nenciu
3    Raluca Nicoara
4    Chiritoiu Daniela
5    Eva Anca
6    Bea
7    anca
8    Eva Maes
9    Iuliana Blăjan
10    Barbalata Mirela
11    Oana Pauna
12    tican.claudia
13    Delia Pop
14    Vasile Daniela
15    Daniela Cusa
16    Iulia Constantin
17    Geanina Mazilu
18    Gheorghita Cosmina
19    Catalina Radu
20    Radu Dobre
21    Gheorghidiu Andrei Stefan
22    Andreea Luiza
23    Narcisa Carmen
24    Dragan Andreea-Cristinahttps
25    Dorin
26    Badica Robert
27    Irina Cati
28    Clara Marcescu
29    Denisa Ivascu
30    Ema
31    Ramona Raican
32    Radu C
33    Cătă Pînzaru
34    Iulia

Participanţii care s-au înscris după data de 31.07.2016 au fost excluşi de la extragerea prin random.org

Castigator Descatusarea de Sylvia Day-1

Castigator Descatusarea de Sylvia Day-11.jpg

Câştigători sunt:
1. Badica Robert/ Facebook: Badica Robert

Later Edit: 16.08.2016Clara Marcescu/ Facebook: Clara Marcescu nu a răspuns mesajelor noastre scrise și nu a trimis datele pentru a fi expediat premiul. Conform regulilor de concurs, este descalificată și se alege prin random un alt câștigător:

Castigator Librex-Descatusarea

Later Edit: 30.08.2016Geanina Mazilu/Facebook: Geanina Mazilu nu a răspuns mesajelor noastre scrise și nu a trimis datele pentru a fi expediat premiul. Conform regulilor de concurs, este descalificată și se alege prin random un alt câștigător:castigator concurs Descatusarea

2. Radu C/ Facebook: Typhoon Ciel
Sponsorul concursului Librăria Librex.ro

Libraria librex.ro

Aşteptăm pe adresa de e-mail: literaturapetocuri@gmail.com datele de contact: nume şi prenume, adresa de livrare validă şi numărul de telefon mobil pentru a fi expediat premiul de către sponsorul concursului- Librăria Librex.ro.

Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat, nu se mai retrimite.

ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUL O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Vă mulţumim pentru participare,

Mili & Iasmy

o realitate care m-a zdruncinat lexem cu lexem.

Fluturi de Irina Binder (volumul 3)

Editura: For You
Nr. pagini: 284

    Când eram mici cu toţii ascultam poveştile spuse de părinţi. Aşteptam cu înfrigurare continuarea; oare ce anume avea să se întâmple? Părinţii, însufleţiţi de curiozitatea noastră ne descriau în cuvinte cum Făt-Frumos a salvat-o pe prinţesă. Citind rândurile „Fluturilor” mi-am adus aminte de acele momente. Povestea cărţii nu a fost pentru mine o fantezie, ci o realitate care m-a zdruncinat lexem cu lexem. A fost ca şi cum aş fi păşit în adevărata lume, în realitatea care acaparează şi nu ne lasă pradă viselor de care suntem atât de legaţi. Persoana care a realizat toate acestea este Irina Binder.

    Primele volume ale seriei le-am citit cu un an în urmă, în perioada Bacalaureatului când aveam senzaţia că lumea mi se prăbuşea în cap. Nu ştiam ce anume voiam să fac mai departe, aveam emoţii şi am simţit nevoia unei lecturi eliberatoare, uşoare care să mă destindă. Astfel am întâlnit personajul Irina şi am înţeles semnificaţia unor „Fluturi”. Al treilea volum l-am aşteptat cu inima mică cât un purice; voiam să ştiu ce va urma. Acesta debutează cu imaginea protagonistei care aflase adevărul din spatele „prietenului imaginar” şi că prietena cea mai bună murise. Este în impas, pierduse trei vieţi: pe a Luminiţei, pe a lui Robert şi a prietenului imaginar. Picătură de durere după picătură, culminând cu uitarea de sine „învăţasem că nu ne aparţin nici măcar oamenii pe care îi iubim cel mai mult…putem fi abandonaţi fără niciun preaviz”. Irina se simte părăsită de cei apropiaţi „azi nu mai am nimic. Ce ciudată e viaţa asta!…Rămâi singur şi pustiit. Nu te mai ai nici măcar pe tine, fiindcă tu te-ai risipit iubind şi dăruindu-te tuturor”.

Fluturi

    Robert îi cere acesteia să îi ierte greşelile, dar tânăra nu vrea să audă nimic. Ea se va întoarce la Snagov; vrea să-i fie alături Cezarei, fiica lui Matei. Constată că nu mai are sentimente pentru acesta, nu îi mai pasă de minciunile lui „o femeie înşelată…va fi mereu complexată, nesigură, temătoare, precaută…ne străduim să fim frumoase şi perfecte pentru bărbaţii noştri, iar ei ne pot uita de îndată ce au ieşit pe uşă…de dragul lor ne schimbăm mult şi renunţăm la o mare parte din noi”. Este puternică, încearcă să păstreze aparenţele faţă de prietenii de familie, dar se simte goală pe dinăuntru „în afară de oamenii care mor din cauza accidentelor sau de bătrâneţe, ceilalţi mor de supărare, am spus. Atunci când supărăm un om, contribuim la moartea lui”, „pe parcursul vieţii înveţi de toate. Înveţi să trăieşti, dar şi să mori câte puţin, cu fiecare pierdere, cu fiecare eşec, cu fiecare renunţare, cu fiecare vis abandonat”. Aflăm cine a fost Luminiţa, ce s-a petrecut în familia acesteia şi distanţarea la care a fost supusă de mică. Nu doar atât, ne sunt descoperite mai multe rânduri despre personajul Angel care, puţin câte puţin, s-a legat de această tornadă a fluturilor. Pe tot parcursul operei, autoarea nu conteneşte din a ajuta lectorul la căutarea sinelui „merită lumea mai mult decât meritaţi voi…merită să vă sacrificaţi şi să renunţaţi doar ca să vă încadraţi în tiparele ei absurde?…lumea e plină de ipocriţi care fac tocmai lucrurile pe care le condamnă la alţii!”.

    Dragostea devine un simbol, ideal care se transformă într-o bombă şi care explodează la finele cărţii. Ceea ce Irina simte pentru Robert nu este atât de uşor de şters din minte şi din inimă „vreau sufletul, nu trupul”, „omul în care am crezut şi pe care am descoperit că nici măcar nu-l cunosc”, „suntem dependenţi de iubire şi nu ne place singurătatea”. Prietenia este o altă constantă în volum „oameni care te iubesc cu adevărat pentru ceea ce eşti, nu pentru ceea ce ai şi pentru oportunităţile pe care le văd în prietenia cu tine”. Simona, Timeea şi Angel rămân alături de Irina în cele mai negre momente şi nu o lasă să decadă. Ce se va alege de toate aceste personaje? Robert şi Irina vor avea curajul de a-l lăsa în urmă pe Matei? Rămâne de citit.
  

        „Fluturi” este relatat la persoana I, de naratorul obiectiv, realist, omniscient. Acţiunea urmăreşte un singur fir narativ: viaţa Irinei plină de suişuri şi coborâşuri. Personajul principal este unul complex: Irina este mai puternică decât majoritatea femeilor de vârsta sa, având grijă de o întreagă familie şi mai puţin de sine. Vrea să îi ajute pe ceilalţi, dar se neglijează. În primele volume pare a fi un zeu care planează deasupra tuturor, dar ni se arată contrariul: are, ca orice persoană, defecte bine punctate prin introspecţie şi caracterizare directă „sunt conştientă de calităţile mele, dar şi de defecte. Nu sunt o femeie ieşită din comun.”. Ceea ce mi-a atras atenţia e felul în care autoarea a introdus, pe ici şi pe colo, întâmplări petrecute altor personaje care au dat o mai mare forţă celor scrise. Minusuri ar fi descrierile spaţiale care sunt sumare şi utilizarea expresiilor în limba engleză care reduc din impactul pe care un volum scris integral în limba română l-ar avea.

    Un roman care dă de gândit: prezintă o viaţă „realizezi cât de mult te-ai irosit în viaţa ta. Realizezi cât de puţin valorează casa, maşina şi lucrurile pentru care ai muncit, uitând să-ţi trăieşti viaţa. Abia atunci realizezi cât de mult valorezi tu”; elemente de introspecţie reflectate de obiceiul protagonistei de a-şi nota gândurile în jurnal şi de a se autoanaliza; arată o iubire „Am simţit fluturii ăia blestemaţi care nu te lasă să uiţi toată viaţa senzaţiile acelea minunate…simt fluturii ăia ori de câte ori îmi amintesc vocea lui”.

Lectură plăcută dragi cititori!!!
Nota: 9/10

Libraria librex.roCartea Fluturi de Irina Binder (volumul 3) este oferită pentru recenzie de Librăria Librex. Cartea poate fi comandată de pe Librăria Librex Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Crina Stanciu

Concurs Librex-Cămaşa lui de Augustina Şiman

Dragi prieteni, Librex vă oferă în acest concurs 3 exemplare de carte: Cămaşa lui de Augustina Şiman

Fii printre primii care descoperă Cămaşa lui, cea mai așteptată carte a momentului!

Semnată de către tânăra autoare de doar 24 de ani, Augustina Șiman, romanul de dragoste Cămașa lui a fost numit de criticii literari “cartea care îți va schimba destinul.”

Volumul se bucură de un succes enorm, datorat numelui sonor al autoarei în Republica Moldova şi efortului său creativ uriaş de a revoluţiona literatura, prin tematicile despre care  scrie şi noile forme pe care le aduce cititorilor: recitaluri audio şi videoclipuri literare.

Află cele mai interesante lucruri despre Cămașa lui și despre autoarea sa, Augustina Șiman!

Mai multe detalii despre carte puteţi citi aici sau pe pagina produsului din Librăria online Librex.ro

3 exemplare-3 câştigători

Camasa lui de Augustina Siman

 Cerinţe obligatorii

1. Răspundeţi la întrebarea: De ce vreţi să citiţi cartea Cămaşa lui? Ce vi se pare interesant la carte?
2. Like paginii de Facebook–Literatura pe tocuri
3. Like paginii de Facebook–Librex
3. Share public la postarea de concurs pe pagina voastră personală. Vă rugăm să schimbaţi setările la profilul personal pentru a putea vizualiza dacă aţi îndeplinit primele condiţii şi aţi apreciat paginile menţionate. În cazul în care nu putem verifica, premiul va fi alocat altui câştigător.
4. Într-un comentariu pe site vă rugăm să precizați răspunsul la întrebare, menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.
5. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi.

Câștigătorii vor fi desemnaţi în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 09.03-18.03.2016 (termen limită orele 24.00)

Later edit: Concursul se prelungeşte până duminică, 20.03.2016

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorului, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere prin random.org. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ATENŢIE: ANUNŢĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!

Succes!

Cu drag,

Mili si Iasmy!

Lansare Adenium la Târgul de Carte LIBREX Iași

Sâmbătă, 12 martie, ora 11:00, în cadrul Târgului de Carte LIBREX, care se va desfăşura în perioada 10 – 12 martie 2016, la Palas Mall Iași, Adenium lansează volumul Anatomia și fiziologia omului. Modele didactice pentru liceu și admitere la facultate, autori Mircea Nedea și Nița Nedea.

Volumul Anatomia și fiziologia omului. Modele didactice pentru liceu și admitere la facultate, autori Mircea Nedea și Nița Nedea, se adresează tinerilor care se pregătesc să susțină examenul de admitere la Facultatea de Medicină, precum și elevilor de liceu (clasele a X-a și a XI-a) și celor care se pregătesc pentru examenul de bacalaureat la biologie. Îmbogățit cu noi modele didactice în funcție de cerințele programelor școlare din ultimii ani, constituie un instrument de lucru care facilitează interpretarea logică a fenomenelor și a noțiunilor din manualele alternative, structurarea și sistematizarea adecvată a acestora. De asemenea, acest auxiliar le este util și profesorilor de biologie, oferind modele didactice utilizabile în predarea sau evaluarea la clasă a noțiunilor de anatomia și fiziologia omului, într-o unitate mică de timp și cu eficiență maximă.
Mircea Nedea (n. 1955) este profesor de biologie gr. I la Colegiul Național „C. Negruzzi”, Iași. A colaborat la realizarea a numeroase lucrări științifice de specialitate (publicate în perioada 1987-1992) și a patru invenții brevetate. Pentru activitatea didactică și educațională depusă a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2000) și cu diploma „Gheorghe Lazăr” clasa I (2007).
Nița Nedea (n. 1957) este profesor de biologie gr. I la Liceul „Mihai Eminescu”, Iași. A fost inspector de biologie la I.S.J. Iași. A colaborat la elaborarea a numeroase lucrări de specialitate și pedagogie. A fost distinsă cu diploma „Gheorghe Lazăr” clasa I (2007).
Volumul Anatomia și fiziologia omului. Modele didactice pentru liceu și admitere la facultate va apărea în colecția DISCENDO și va fi lansat la Târgului de Carte LIBREX, sâmbătă, 12 martie, ora 11:00, în spațiul de evenimente Agora EX LIBRIS I. Vor participa: Mircea Nedea, Nița Nedea, Toma Constantin, Sorin Andrian, Raluca Maticiuc, Elena Bogos și Florin Iancu. Moderatorul evenimentului va fi Daniel Șandru, director editorial Adenium.

Literaturapetocuri.roAdulter-Paulo Coelhoaduler

In exclusivitate pentru cititorii site-ului Literaturapetocuri.ro : la achizitionarea cartii Adulter-Paulo Coelho de pe Librex.ro beneficiati de un cupon cu discount de 25%.

Cel mai asteptat roman al anului este disponibil acum in librarie. Nu ratati o poveste despre fericire, infidelitate, depresie. Cartile autorului sunt precum niste hituri, simple dar in acelasi timp profunde si pline de esenta. Subiectele abordate pot schimba viata, ne poate inspira, ne poate face sa stam pe ganduri si sa analizam realitatea.

Dragi prieteni, puteti achizitiona aceasta noua apartie din Librariile online Librex.ro prin intermediul nostru si beneficiati de o reducere de 25%. Cuponul poate fi achizitionat de la noi si : ATENTIE ARE O VALABILITATE DE 24 DE ORE si poate fi folosit in momentul in care ati introdus cartea in cosul de cumparaturi.

CODUL CUPONULUI: PETOCURI25

Nu ratati cea mai noua aparitie a celui mai iubit autor Paulo Coelho-Adulter, si cuponul cu discount de 25% valabil si disponiblil doar la Librex.ro si validat de Literaturapetocuri.ro.

Exclusivitate pentru toti cititorii site-ului Literaturapetocuri.

Go to the shopping !

Atat cititorii lui Paulo Coelho, cat si criticii au fost vrajiti de noul sau roman.

Din intuneric la lumina, se prabuseste in adancuri si explodeaza spre cer.“ – Le Parisien, Franta, mai 2014

O sotie nefericita, un amant salbatic. Cu Adulter, scriitorul ne uluieste.“ – Oggi, Italia, iunie 2014

Coelho exploreaza noi granite ale pacatului feminin.“ – Il Messaggero, Italia, iunie 2014

Un roman ce impleteste problemele delicate ca depresia, infidelitatea, rutina si casnicia, strabatute insa de spiritul caracteristic al acestui magician al cuvintelor.“ – O Globo Extra, Brazilia, aprilie 2014

O poveste fascinanta despre frica existentiala, tradare si pacat.“ – Chicago Tribune, SUA, august 2014

Un studiu inteligent despre lupta unei femei pentru a se simti vie, pentru a intelege ce este important in viata si ce este doar frivolitate.“ – We Love This Book, Marea Britanie, august 2014

Linda tocmai a implinit 31 de ani si, in ochii celorlalti, are o viata perfecta – o casnicie exemplara, doi copii reusiti, o cariera de succes si o casa luxoasa in Geneva. De fapt, ea se afla la capatul puterilor, intr-atat o oboseste mimarea unei fericiri pe care nu o simte.

Numai ca intr-o zi il reintalneste pe Jacob, un fost coleg de care fusese indragostita in adolescenta, ajuns acum un om politic influent. In timpul interviului pe care acesta i-l acorda, in ziarista de succes se redesteapta o pasiune de mult uitata. Linda va incerca sa traiasca pe deplin aceasta iubire imposibila, si nu-si va gasi fericirea pana nu-si va explora fara teama abisurile sufletului.

Titlu disponibil pentru precomanda.aduler

Linda tocmai a implinit 31 de ani si, in ochii celorlalti, are o viata perfecta – o casnicie exemplara, doi copii reusiti, o cariera de succes si o casa luxoasa in Geneva. De fapt, ea se afla la capatul puterilor, intr-atat o oboseste mimarea unei fericiri pe care nu o simte. Numai cã intr-o zi il reintalneste pe Jacob, un fost coleg de care fusese indragostita in adolescenta, ajuns acum un om politic influent. in timpul interviului pe care acesta i-l acorda, in ziarista de succes se redesteapta o pasiune de mult uitata. Linda va incerca sa traiasca deplin aceasta iubire imposibila, si nu-si va gasi fericirea pana nu-si va explora fara teama abisurile sufletului.

„Un roman care combina teme delicate precum depresia, infidelitatea si rutina casniciei, presarate cu misticismul caracteristic acestui vrajitor al literelor.“ (O Globo Extra, Brazilia, 2014)

PAULO COELHO s-a nascut la Rio de Janeiro in 1947. Este unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii, cartile sale traduse in 80 de limbi si editate in peste 200 de tari atingand, pana in prezent, vanzari de peste 150 de milioane de exemplare in intreaga lume, iar in Romania, de peste un milion de exemplare.

Cartea este disponibila pentru precomanda pe Librex.ro

Concursul Librex.ro- Iubire dincolo de timp s-a incheiat, iar premiul pentru cel mai votat comentariu  este primit de catre Ivana.

castigatori Librex-Iubire peste timp

Premiul oferit este cartea “Iubire dincolo de timp” de Tamara Ireland Stone, Editura Leda.

iubiredincolo

Sponsorul concursului:Librex.ro

 

Librex.ro

 

Participanti la extragere pentru ce-l de-al doilea premiu :

1. Andreea Ilie

2. Marina

3. Johanna

4. stefan ciobanu (alexander)

5. Denisa Alexandrescu

6. Andra Madalina

Marina

 

Marina va primi cartea surpriza ce va fi oferita de catre Literatura pe tocuri.

Felicitari celor doua castigatoare !

In cel mai scurt timp vom anunta si comentariile ce vor intra la  rubrica speciala de CREATIE.

Asteptam datele de contact ale castigatorilor, nume si prenume si adresa de  livrare pe e-mail : literaturapetocuri@gmail.com.

Va multumim tuturor de participare !

Cu drag,

Mili & Iasmy!

%d bloggers like this: