Tags Posts tagged with "liric"

liric

by -
8

Duel poetic: Crochiu & Strigăt

 Crochiu, de Alexandru Luca

Strigoii de-azi noapte îmi umblă ș-acum

Prin cer și prin versuri, și totul e scrum

Dar nu te poți plânge, și chiar ai uitat

De când lacrima este un bun arestat.

Să fim cu toți veseli, e ordin de sus

Nimeni nu vrea s-audă ce ai de spus.

Și noaptea din noi se face mai neagră

Și visele au toate pelagră.

Acum nu mai contează ce este în jur

 Că adevărul devine sperjur

Că cinstea-i rușine, și oamenii fug

De tot ce-i frumos.

 Sunt vremuri de rug.

 

              Strigăt, de Vero Budea

Strig cât pot de tare

chiar dacă nimeni nu mă aude.

 Am să-mi eliberez lacrimile

și nu am să-mi țin prizonieră emoția

fie ea veselă sau tristă.

Voi încerca să simt

tot ceea ce mă face

să trăiesc, să vibrez.

 Îndrăznesc să strig neînfricată

 Pentru că doar așa îmi păstrez

 inima curată.

 

Ce părere aveţi?

 

 

by -
7

Duel poetic: Frunzele nu mor niciodată & Fără întoarcere

 

Frunzele nu mor niciodată –Maria Savu (Maya Alma)

Eu sunt cea care te iubește cu toate anotimpurile. Cu risipa verdelui.
Uneori cu trista mea toamnă,
obosită de plecările și de reîntoarcerile ei.
Atunci îmi place să mă ții cel mai mult în brațe
îmbătat de agitația sânilor mei
doldora de arome de lapte.

De atunci până acum,
buzele tale ca două boabe de strugure le bântuie pe ale mele sub formă amețitoare de fâlfâiri de fluturi, sărutări intense.
Pentru tine, nimic nu contează mai mult decât toamna în care m-ai găsit.
Când eram obligată să fiu doar forma unui lut.
Umbra mea.

Următorul pas aveam să-l fac pe dosul zborului tău de înger întârziat.
Încă mai cred că moartea frunzelor învie pe undeva.

A venit toamna, Iubireo!

 

Fără întoarcere—Călin Lucian

să mă duc, unde,
când mi-ai strivit uitările
sub sărutul tău ?
să mă întorc la ce,
după ce m-ai învățat să zbor
și mi-ai oferit sufletul
cuprins în paginile unei cărți ?
te voi citi, deși mi-aș dori să te trăiesc
și să am brațele tale în jurul meu
măcar pentru o veșnicie.

să mă duc, unde,
când, tu, ai făcut din vis realitate,
iar din dezamăgiri împliniri ?
să mă întorc la ce,
când aici tu îmi ești
și mă vrei așa cum sunt.

să mă duc, unde ?

Verdict? Părerea voastră?

 

sursa foto-pixabay

by -
10

Duel poetic: Gânduri & Tărâmul poeziei

Gânduri-Nicoleta Tudor

În lumea asta mișcătoare

Cu paradigme şi-ntrebări,

Ce suntem noi, mă întreb oare?

Suntem acum sau reluări?

 

Suntem răspuns sau întrebare?

Sau doar crâmpei de univers,

Suntem din lut sau din suflare?

Suntem poem sau doar un vers?

 

Unicitatea noastră simplă

Pierdută-n marea de mulțime

Ne pierde-n lumea asta amplă?

Sau doar ne-aruncă la-nălțime?

 

Eu îmi răspund, dar oare când

M-am întrebat ultima dată?

În viața asta, pe pământ?

Sau într-o lume expandată?

 

Când totuși am simțit că sunt?

Acum, sau am știut mereu,

Trezită parcă dintr-un vis,

Al universului, sau doar al meu?

 

Frânturi de suflet, le adun,

Le recunosc și le lipesc.

Sunt așchii oare din trecut,

Sau viitorul îl pregătesc?

 

Tărâmul poeziei –Călin Lucian

Poetul e creator de lumi
De intri pe tărâm de vers
să-ți laşi încălțămintea la intrare

Ai grijă cum păşeşti
ai grijă
căci vei călca pe vise şi pe stele
pe şoapte şi pe nori
pe aripi
pe idealuri
şi pe curcubee
iar paşii tăi îți vor fi zbor
pe-un cer de vată parfumată

Acolo pajiştile-s pline
de flori ce vor să te îmbie
cu-aromă de copilărie
e-o lume nouă în fiecare poezie

Poetul e creator de lumi!

 Verdict?

 

sursa foto Pexels

by -
9

Duel poetic: De Dragoste & Atât

 

De Dragoste-Nicoleta Tudor

E toamnă, te iubesc ca-n fiecare vară

Cu iz primăvăratic de frunze verzi necoapte

Îți simt a ta privire la fel ca prima oară

Când mângâierea ta mă duce blând în noapte

 

E toamnă, frunzele ne-aduc din nou aminte

Să prețuim iubirea și-n suflet s-o păstrăm

Căci toamna noastră vine, deși încă-i cuminte

Dându-ne cu belșug tot ce putem să luăm.

 

Și pentru că e toamnă, o frunză ruginie

Păstra-o-voi în păr cu gandul doar la tine

O voi păstra în taină, să-mi fie mărturie

, Să o privesc cu drag în iarna care vine.

 

Și pentru că e toamnă,

mă-ntorc gândind la vară

Să retrăiesc magia

pierdută într-o harpă

Și să-mi aduc în simțuri,

pentru a câta oară

, Parfumul ce-am păstrat,

cândva, într-o eșarfă.

 

ATÂT-Daniel Irimescu (Daniel Dac)

Atât de limpede ți-e gândul
Că nu mă satur să-l ascult,
Cum se prelinge-ncet pe gură,
Un strop de cer și de tumult.

Atât de caldă ți-e privirea,
În ochii tăi mă întâlnesc
Și mă topesc printre troiene,
Cu focul tău nepământesc.

Surâsul tău mă înfășoară
Cu fir ușor de borangic,
Din vremuri vechi de odinioară,
Ce foc în mine au aprins.

Atât de-ntinsă-i depărtarea
Ce se așează între noi,
Că se întunecă și zarea
De-atâta chin, și-atâtea ploi.

La pasul tău privesc cum trece,
În suflet urmă mi-a lăsat,
Și nici un râu nu o va șterge
Cât te iubesc fără păcat.

Verdict?

by -
10

Duel poetic: Autoportret & Şi Dacă

Autoportret -Călin Lucian

Răsărindu-mi riduri în priviri,
pe fruntea-mi singură în amintiri,
temându-mă să cred în noi iubiri,
mi-au înghețat la tâmple ghioceii
de multele-mi trăite netrăiri.

Şi mi-a fost teamă ca să mai iubesc
şi am uitat să mai trăiesc,
de Dragoste, eu, nu îmi amintesc,
ciudat, dar nu mi-e teamă că îmbătrânesc,
chiar o doresc…chiar o doresc!

Sunt numai eu cu mine,suntem doi
şi-mpart singurătatea, frățeşte, între noi.
Îmi pare-atâta de firesc
ca după ploaie să vină ploi
încât,oricât de tare suflă vântul,
eu nu mă-ndoi…eu nu mă-ndoi.

Sunt numai eu cu mine
deci, suntem doi
şi-mpart singurătatea, frățeşte, între noi!

Şi Dacă- Nicoleta Tudor

Și dacă aș rămâne acum în viața ta

Ce gând tribut în mine se va stinge?

Ce așteptări mărețe cu timpul aş uita

În timp ce zâmbetul în lacrimi se va frânge?

 

Și dacă aș pleca acum din viața ta

Tu lipsa mi-ai simți-o cât de mult?

În timp ce-aș tot muri și-aş invia

Din suferinți făcându-mi temeinic legământ.

 

Și dacă aș lăsa să curgă întâmplarea

Cum aș putea trăi cu tine-n gând?

Căci nu m-ar ajuta nici vântul nici chemarea

Spre apa ce mă spală când nu mai pot să plâng.

 

Și-atunci m-afund îmi propria-mi tăcere

Și tac, și tac, și nu gândesc nimic

Așa nu curg nici lacrimi, așa nu simt durere,

Doar te găsesc pe-acolo, când mă trezesc un pic.

 Verdict?

 

 

 

by -
8

Duel poetic: Hai în inimă la ora & Atât de simplu

Hai în inimă la ora-Maria Savu (Maya Alma)

Cât cuprinde zarea ta, cerul s-a schimbat în rouă
să îmi răcorească gura, norii stau să cadă-n ea,
miezul zilei nu mai știe frunza pe unde să-și plouă,
muguri dulci mocnind a tine dau a rod prin toamna mea.

Hai în inimă la ora când s-au  rupt zorii de văi,
vântul adiind miresme se întoarce-n ochii tăi
mult mai lin ca înainte mai duios furând din pleoape
licăr străjuit de aur, somn profund de cer și ape.

Hai în inimă la ora când se trece înspre-albastru
și îngroap-o în venirea unui ceas neamorțit,
precum liniștea-nserării adorând umil un astru,
te găsesc lângă răni vechi, leac de îngeri, împietrit

Atât de simplu-Călin Lucian

Aş refuza Edenul de nu mi-ai fi, tu, Evă.
Nu vreau nici veşnicii, nici cer, nu vreau nici aripi,
de n-am zbura-mpreună, aş refuza şi Raiul !
Tu-mi eşti şi univers şi paradis şi zbor,
decât eternitatea trăită fără tine,
aş accepta, domniţă, mai repede să mor.

Femeie, te ador!

 Ce spuneţi?  Verdict?

by -
8

Duel poetic: Prizoniera macilor tăi&Gălăgia tăcerii

Prizoniera macilor tăi
Georgiana Călinescu

Mi-ai legat mâinile cu macii tăi înroșiți
și picioarele cu lanțuri grele de fier…
Mi-ai legat inima în pieptul tău
cu spice de grâu făcute cunună de Soare…
M-ai lăsat să mor de-atâta candoare !
Și nici nu te-ai străduit ! Sau… numai tu știi…
Am venit ca o albină la florile tale de mac,
de-atâta nesomn, să mă-mbăt și să tac…
M-am uscat pe câmpul tău, cu păpădiile tale,
în lanurile tale, cu fluturii tăi, cu îngerii tăi,
în pământul tău umed eu tot m-am uscat !
Doar mâinile mele au dat rod.
Cu dreapta te scriu și cu stânga te mângâi,
cu dreapta te-ating și cu stânga te strig,
cu dreapta țip în fiecare noapte la ușa ta,
cu stânga te iert pentru surzenia ta…
Mi-ai legat mâinile cu macii tăi înroșiți
de focul inimii mele…
Îmi sângerează mâinile de-atâta rouă de maci !
Cum să mai fac eu dulceața
dacă va fi plină de-atâta sânge și rouă?
Și cât de tare mă urăști acum când m-ai spus lumii întregi
că mă usuc de dorul tău ?! Cum ai mai râs de mine…!
Cu lacrimi ai râs ! În hohote ai râs !
Mai știi când mi-ai spus că-ți plâng ochii când scrii ?
Îmi plânge toată durerea lumii și simt cum trece prin mine…
plânset din ochii Pământului !
Cu dreapta… cu stânga… cu macii plini de rouă…
Sunt prizoniera macilor tăi…!

Gălăgia tăcerii
Călin Lucian

Îmi venea să dansez pe lună
când vedeam cum mă cauți
venind cu cratimele-n brațe
și tropăind cu bocancii tăi grăbiți
de care m-am îndrăgostit,
pe alei virtuale,
pe scurtăturile dintre rânduri,
doar-doar îmi vei prinde sărutul
și mi-l vei strivi de gura ta
în îmbrățișări respirânde.
Mă culpabilizam
de un “te iubesc” nevinovat
pe care mi l-ai descătușat
în esența ta de femeie
cu aromă de vanilie,
de a început să-mi fie târziu de mine,
iar lui Dumnezeu lehamite
de veșnicia singurătăților mele.

Îmi lipsești, îndrăgostito,
iar tăcerea rămasă
în urma bocancilor tăi
este atât de fără poezie.
Mă plictisesc lângă o metaforă
cu sânii dezveliți,
încercând să-nrămez ploaia
între niște virgule
și să mă las de fumat,
dar prea m-am înecat
în universul din privirea ta,
încât, m-aș duce pe Marte
de dorul atingerilor tale venusiene.

Pe unde-ți mai tropăi bocancii,
iubito ?

 

Părerea voastră

by -
9

Duel poetic-S.O.S -şi- Jucând şah cu soarta

S.O.S
Lucian Ciuchiţă

Mi-am trimis solie, o carte,
Precum un naufragiat o sticlă cu un mesaj.
S.O.S… Mi-aş dori să fiu
Citit sau Salvat…
Rămân în apele marilor
Precum un peşte pe uscat….

Jucând şah cu soarta
Călin Lucian

Dansând cu regina pe tabla de şah
şoptindu-i acesteia paşii
nebunul de mine
eu n-am observat
că dragostea-i scoasă din nou la mezat
şi nici că viața mă joacă la zaruri
dansam cu regina
nebun de legat
jucând şah cu soarta
mi-am luat iarăşi mat.

  Ce spuneţi? 

%d bloggers like this: