Tags Posts tagged with "Mihai Eminescu"

Mihai Eminescu

Fantasy-ul literaturii engleze vs Fantasticul literaturii române

Ce este basmul şi ce este fantasy-ul ?

    Basmul este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care se relatează întâmplările fantastice ale unor personaje imaginare care se luptă cu forţele răului, pe care le înving. Termenul de „basm” provine din slavonescul „basnĭ”, însemnând „născocire”, „scornitură”, „minciună”.

   În literatura română, basmul a apărut din dorinţa individului de a se lăsa pradă unor noi forme de percepere a universului în care trăieşte. Scriitorii din România, au ales să „culeagă” din folclor aceste opere, pentru ca ca mai apoi să le reinterpreteze,  păstrându-le caracteristicile esenţiale precum formulele fixe, oralitatea. Reprezentanţi de seamă sunt Petre Ispirescu, Ion Creangă, Nicole Filimon, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale.

     De cealaltă parte, « fantezia » este o subspecie a fantasticului, care foloseşte din plin magia. Suportul acesteia este imaginaţia. Reprezentanţi de seamă sunt J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, Moony Witcher, C.S.Lewis, J.K.Rowling, Anne Rice.

     Mare atenţie a nu se confunda specia basmului cu subspecia fanteziei. Caracterul princiar al „fantasy-ului” este imprevizibilitatea de care dă dovadă neurmând un plan dat, totul e cuprins de vălul necunoscutului. Punctul  de plecare al subspeciei este lumea comună, pe care o părăseşte şi intră într-o alta cu noi reguli.

    Ceea ce leagă cele două specii literare este apartenenţa la fantastic. Fantasticul reprezintă acea nesiguranţă citită pe chipul cititorului, în momentul în care nu mai poate să distingă ceea ce este real, de ceea ce este plăsmuit. Când realizează sfera în care se află, opera numai poate fi considerată fantastică. Conform lui Ţzvetan Todorov, pentru ca un text să fie inclus fantasticului, trebuie să satisfacă următoarele condiţii: „trebuie să-l oblige pe cititor a considera lumea personajelor drept o lume a fiinţelor vii astfel încât să ezite între o explicaţie naturală şi una supranaturală a evenimentelor evocate. Această ezitare poate fi împărtăşită de unul dintre personaje…ultima condiţie cere cititorului să adopte o anumită atitudine faţă de text:să refuze atât interpretare alegorică cât şi pe cea „poetică”.

    Pentru a scoate în evidenţă trăsăturile basmului şi fanteziei am realizat o comparaţie între„Făt-Frumos din lacrimă” scris de Mihai Eminescu şi seria „Harry Potter” scrisă de J.K.Rowling.

       În  basmul  „Făt-Frumos din lacrimă ”acţiunea se desfăşoară linear – un cuplu împărătesc, îşi dorea foarte mult un copil. În timp ce împărăteasa se ruga la icoana Maicii Domnului,  a observat că aceasta lăcrima. Tânăra înghite lacrima, devenind însărcinată. După câteva luni, împărăteasa dă naştere unui „fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii”. Când ajunge la maturitate, Făt-Frumos va pleca în lume – motivul călătoriei iniţiatice. Eroul va fi supus multor încercări, în final căsătorindu-se cu fiica Mumei Pădurii.

   Schema basmului este respectată – situaţia iniţială, călătoria iniţiatică, apariţia forţelor Răului, încercările la care este supus eroul, lupta cu forţele Răului şi victoria Binelui, recompensa finală.

   „Harry Potter” prezintă aventurile unui copil orfan, care află la vârsta de 11 ani cine este cu adevărat – un vrăjitor. Datorită abilităţilor sale Harry va fi admis la „Şcoala de magie, farmece şi vrăjitorii, Hogwarts”. Seria „Harry Potter” cuprinde opt volume şi fiecare dintre acestea prezintă câte un an din viaţa protagonistului, respectiv al fiului său.

   La începutul primului volum, cititorul este introdus într-un cadru cât se poate de banal – „Domnul şi doamna Dursley de pe Aleea Boschetelor numărul 4, erau foarte mândri că erau normali, slavă Domnului!”. Urmând firul întâmplărilor vom observa intervenţia supranaturalului „o ştire stranie: au fost observate peste tot în oraş bufniţe, cu un comportament cât se poate de ciudat…sunt văzute peste zi”. Interesante sunt numerele ce par a domina întreaga lucrare – „Aleea Boschetelor numarul 4”, „peronul 9 şi 3/4” şi modul în care autoarea echilibrează balanţa dintre ceea ce aparţine realităţii şi ceea ce aparţine exclusiv fantasticului. Observăm utilizarea temei „eului” :cea a privirii. Todorov afirmă că „ori de câte ori vreun personaj al povestirii are de făcut un pas hotărâtor către supranatural, oglinda este nelipsită”. În opera lui J.K.Rowling, oglinda este simbolizată atât prin zidul care se deschide în faţa băiatului pe Aleea Diagon „ciocăni de trei ori cu umbrela lui în acel punct. Cărămida atinsă începu să se mişte, iar în mijlocul ei apăru o gaură care se mări şi se tot mări, până se făcu suficient de mare chiar şi pentru Hagrid, şi amândoi trecură dincolo de zid, pe o străduţă întortocheată, care cotea la stânga” , cât şi prin imaginea peronului „la 9 şi ¾ …băiatul dispăru ca prin minune, până să-şi dea seama Harry”. Acestea revelă ideea de ruptură totală de obiectiv şi căderea în imaginar „ Băiatul privi în urma lui şi văzu cum spărtura din zid se micşora văzând cu ochii, până dispăru de tot”.

   O trăsătură comună între basm şi fantasy rezidă în specificul personajelor – în basmul lui Eminescu, Făt-Frumos are un buzdugan şi un cal magic; în opera lui J.K.Rowling, Harry are puteri magice, este uşor de recunoscut datorită cicatricii în formă de fulger de pe frunte, are o baghetă magică. Ambii protagonişti au de parcurs un drum iniţiatic, care se va finaliza prin victoria Binelui. La mijlocul fiecărui volum, Harry are de depăşit un obstacol – de obicei în apropierea examenelor de sfârşit de an şcolar. Excepţie fac cartea a şaptea – aceasta ilustrează lupta finală dintre Harry (Binele) şi Lordul Cap-de-Mort (Răul)şi a opta. Elementele fantastice prezente în cele două lucrări, acestea sunt de diferite tipuri – în „Făt-Frumos din lacrimă” se disting calul fermecat, puterile eroului, existenţa regelui ţânţarilor, Muma Pădurii, Gerarul; iar în „Harry Potter”, observăm creaturile magice (centauri, fantome, goblini, elfii de casă, Dementori, Thestrali, vârcolaci, animalele lui Hagrid etc.), a obiectelor magice, Ministerului Magiei, locurile în care se află Harry, vrăjile.

   Din perspectiva temelor abordate, în cadrul basmului remarcăm pe cea a luptei dintre Bine şi Rău; în cadrul seriei „Harry Potter” fiind dominantă tema morţii (autoarea confirmă acestea „cărţile mele vorbesc pe larg despre moarte. Se deschid cu moartea părinţilor lui Harry. Observăm apoi, obsesia lui Cap-deMort în cucerirea morţii şi călătoria în aflarea imortalităţii. Înţeleg şi eu de ce Cap-de-Mort doreşte să o stăpânească. Tuturor ne este frică de ea”).

    În concluzie ceea ce contează cu adevărat este conţinutul lucrării, modul în care este citită şi înţeleasă. Pentru literatura fantastică din zilele noastre, basmul reprezintă punctul de plecare spre aventura denumită scriere.

    BIBLIOGRAFIE

„Introducere în literatura fantastică” Ţzvetan Todorov, Editura „Univers”, Bucureşti, 1973

„Dicţionarul Explicativ al limbii române” Editura „Academiei Republicii Socialiste ”, România, 1975

„Harry Potter şi piatra filozofală” J.K.Rowling

„Făt-Frumos din lacrimă” Mihai Eminescu

                        SITOGRAFIE

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fantezie_(gen_artistic)

http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter#Structure_and_genre

http://www.wattpad.com/120893-useful-information-on-harry-potter-elements

http://mariantruta.ro/precaritatea-canonica-a-fantasy-ului-romanesc/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Basm

 

by -
6

Eminescu n-a existat.

 

TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe,

Ca o barbă nepieptănată de crai

Şi nişte ape ca nişte copaci curgători

În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli

Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,

Sau mai simplu: ciobani şi plugari,

Cărora le plăcea să spună,

Seara, în jurul focului poezii ­-

„Mioriţa“şi „Luceafărul“ şi „Scrisoarea III“.

Dar fiindcă auzeau mereu

Lătrând la stâna lor câinii,

Plecau să se bată cu tătarii

Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii

Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber

Între două primejdii,

Aceşti oameni făceau din fluierele lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,

De curgeau doinele la vale

Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei

Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei

Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci

Şi un tânăr care vorbea cu ei,

Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,

Cât istoria noastră,

Trecea bătut de gânduri

Din cartea cirilică în cartea vieţii,

Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,

Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,

Şi cei doi îndrăgostiţi

Care ştiau să le troienească toată floarea

Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi şi mişcătoare şesuri.

Şi pentru că toate acestea

Trebuiau să poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus Eminescu.

(Marin Sorescu)

by -
6

Capricornul este al zecelea semn astrologic al Zodiacului, care este asociat cu constelația Capricorn

 Horoscop

Capricorn–perioada 21 decembrie-19 ianuarie

    Capricornul este al zecelea semn astrologic al Zodiacului, care este asociat cu constelația Capricorn. În astrologie, Capricornul este considerat a fi un semn introvertit, de pământ și unul din cele patru puncte cardinale. Este guvernat de planeta Saturn, iar faptul că este al zecelea semn zodiacal, este asociat cu a zecea casă astrologică. ( sursa Wikipedia)

      În această zodie s-a născut scriitori precum:

01.01.1868 – I.AL.BRĂTESCU –VOINEȘTI-m.1946

05.01.1878 – EMIL GÂRLEANU-m.1914

06.01.1881- ION MINULESCU-m.1944

06.01.1887- IONEL TEODOREANU-m.1954

06.01.1946 – STELIAN ȚURLEA

   Bineînțeles, trebuie să-l menționăm pe cel mai iubit dintre poeții noștri, născut în această zodie: Mihai Eminescu născut în 15 ianuarie 1850 la Botoșani, decedat în 15 iunie 1889 la București.

   Simbolistica numerelor-Cei născuți în ziua 15 sunt Creativii, sunt persoane visătoare, iubesc călătoriile și sunt dornici să învețe lucruri noi.

   Dragoste – 1872 este anul probabil în care Mihai Eminescu s-a întâlnit cu Veronica Micle la Viena, el era student, iar ea urma un tratament. Deși căsătorită, cu două fete la doar 22 de ani, cei doi încep o relație de iubire pasională. Am putea numi această iubire un noroc, în perioada aceea mulți se căsătoreau din interes sau constrânși de părinți (asemenea căsătoriei dintre Veronica și Ștefan Micle, mai mare cu 30 de ani) mai ales că această relație tulburătoare rezistă aproximativ 17 ani cu despărțiri și împăcări. Până ce soțul acesteia moare. Cei doi petrec aproape două luni de dragoste în toamna anului 1879.

  Bani și sănătate – În primăvara anului 1880 cei doi îndrăgostiți se gândesc la o posibilă căsătorie, împiedicați fiind de problemele financiare și de societate, relația lor se răcește, autorul nu are noroc la bani și nici în sănătate. Acesta îmbolnăvindu-se are nevoie de fonduri pentru a se interna la Viena, 2.000 lei, bani strânşi din vânzarea biletelor. Aceasta nu este singura dată când autorul are nevoie de ajutor financiar.

    Carieră-Mihai Eminescu debutează în 1866 în broșura dedicată profesorului de limba română cu poezia La mormântul lui Anton Pumnul, semnată M. Eminovici, iar în februarie în revista Familia, sub numele de Eminescu.

    Poet, prozator, jurnalist, revizor școlar, redactor.

    Se pare că dragul nostru autor a avut o carieră importantă, recunoscută ca o moștenire importantă lăsată românilor, o moștenire a iubirii de natură și patrie, a romantismului și a emoțiilor.

    Îmi este imposibil să enumăr operele, poeziile, basmele, pentru că sunt multe și toate sunt importante. Voi scrie preferatele mele: O, rămâi; Luceafărul; Revedere; Făt-Frumos din Lacrimă.

Lumea-i cum este, și ca dînsa suntem noi.” 

                                                                      – Epigonii

Lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,

Că-ndărătu-i și nainte-i întuneric se arată.”

                                                                         – Scrisoarea I

  O, RĂMÂI

„O, rămîi, rămîi la mine,

Te iubesc atât de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu știu să le-ascult;

În al umbrei întuneric

Te aseamăn unui prinț,

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri și cuminți;

 

Și prin vuietul de valuri,

Prin mișcarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi în taină

Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec

Cum îngîni cu gras domol,

În a apei strălucire

Întinzând piciorul gol

Și privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,

Anii tăi se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin pădurea,

Bolți asupră-mi clătinând;

Șuieram l-a ei chemare

Ș-am ieșit în cîmp rîzînd.

Astăzi chiar de m-aș întoarce

A-nțelege n-o mai pot…

Unde ești, copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?

 (1979, 1 februarie)

    În memoria celui care a scris sute de articole, celui care ne-a lăsat zestrea poeziei naționale a poporului român vom scrie și noi sute de articole sărbătorind zodia Capricorn alături de numele nemuritor Mihai Eminescu.

 

by -
17

Rodica: Trăiește demn și fără regrete.

Flash Interview-Rodica Mijaiche-13 întrebări în 5 minute

1.Care a fost cartea ta de debut?

Rodica: Anotimpul iubirianotimpul-iubirii-1

2. Cine a fost primul cititor al scrierilor tale?

Rodica: Au fost două cititoare: mama şi sora mea.

3.Care dintre romanele tale este “cartea ta de suflet”?

Rodica: Deși am scris deja patru cărţi, “Anotimpul iubirii” va rămâne cartea mea de suflet, pentru că a fost scrisă într-o perioadă specială din viața mea.

4.Cu care dintre  personajele tale te identifici?

Rodica: Marina din Secrete.

5.Care roman al tău ai vrea sa fie ecranizat?

Rodica: Seria “Pasiuni”.

6.Ce actor ai vedea în rolul principal?

Rodica: Ha, ha, Henry Cavill, preferatul meu. :)

7.Cât timp îți ia scrierea unei cărți?

Rodica: Depinde de cât sunt de darnică cu timpul meu, dar pot să spun că cel mai mult a fost 8 luni.

8.Cum treci de momentele de “blocaj ale scriitorului”

Rodica: Îmi iau o pauză de câteva zile.

9.Ce autor preferat ai?

Rodica: Pfui, nu pot să spun că am vreun autor preferat, pentru că sunt mai mulți: Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu, Jane Austen, Nicholas Sparks. Dar mă bucur că am descoperit autori români tineri: Oana Arion, Raluca Butnariu, Theo Anghel, și lista ar putea continua.

10.Când ai fost prima dată la un târg de carte și la care?

Rodica: Nu am fost și sper să remediez aceasta scăpare.

11.Cu ce edituri colaborezi?

Rodica: Editura Librex.

12.Ce gen de muzică preferi?Ai o piesă favorită?

Rodica: Rock, pop, muzica clasică. Melodia preferată este și cea din romanul Secrete: Love is in the air-John Paul Young

13.Ai un motto după care te ghidezi în viață?

Rodica: Trăiește demn și fără regrete.

Mulţumesc, Rodica! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

   111-cele-mai-frumoase-poezii-de-dragoste---c1  111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, în selecția lui Marius Chivu și Radu Vancu

În luna iubirii editura Nemira lansează antologia 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, în selecția lui Marius Chivu și Radu Vancu.
Cartea, în ediție hardcover, cuprinde o diversitate a limbajului, a curentelor, formulelor poetice și a tonurilor lirice întinse pe o durată de exact 230 de ani: cel mai vechi poem datează din anul 1785, cel mai nou din 2015.
La primele 50 de precomenzi ale cărții de pe nemira.ro cititorii vor primi și o felicitare cu versuri atent alese, pentru cei dragi.
Câțiva dintre autorii cuprinși în antologie pe care îi amintim (în ordinea apariției în carte) sunt: Ana Blandiana, M. Blecher, Mircea Cărtărescu, Dan Coman, Mihai Eminescu, Șerban Foarță, Gellu Naum, Tristan Tzara, Miruna Vlada, Emil Brumaru, Marin Sorescu, Dan Sociu sau Vasile Voiculescu.
Antologia se va lansa la Cărturești Verona chiar de Dragobete, pe 24 februarie.
„Cele 111 poeme de dragoste scrise de tot atâția scriitori și scriitoare acoperă nu mai puțin de 230 de ani de poezie românească. Cel mai vechi poem datează din anul 1785, iar cel mai nou, de anul trecut. Această antologie reflectă o întreagă literatură (poeți clasici și contemporani, celebri și necunoscuți, genii și minori) și totodată oferă nenumărate surprize. Dat fiind conținutul sentimental explicit, recomandăm lectura în intimitatea cuplului; iar pentru o viață publică armonioasă – postarea versurilor preferate pe rețelele sociale!“  Marius Chivu & Radu Vancu    

 sigla Nemira

Astazi e o zi importanta pentru romani. Sa ne amintim de mostenirea lasata si sa il sarbatorim cu respectul cuvenit pe Mihai Eminescu (nascut Mihail Eminovici)(n. 15 ianuarie 1850, Botosani – d. 15 iunie 1889, Bucuresti). A fost un poet, prozator si jurnalist roman,socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana.

Daca doriti sa aflati mai multe detalii, puteti intra aici

Luceafarul

“A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la părinti
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.

…………………………..”

Ce te legeni codrule ?….

“- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vant,
Cu crengile la pamant?
– De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vantul frunza-n dunga –
Cantaretii mi-i alunga;
Bate vantul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste varf de ramurele
Trec in stoluri randurele,
Ducand gandurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rand, pe rand,
Zarea lumii-ntunecand,
Si se duc ca clipele,
Scuturand aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngan numai cu el!”

 Ce e amorul?

“Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.”

Sara pe deal

“Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plang, clar izvorind în fintine;
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.

Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.

Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi cesele-n luna ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stina.

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curand satul in vale-amuteste;
Ah! în curând pasul-mi spre tine grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cât îmi esti de draga.

Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. – Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?”

Pe langa plopii fara sot

“Pe langa plopii fara sot
Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii toti-
Tu nu mai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea-
Tu nu mai inteles.

De cate ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si sa mor.

Dandu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait în veci de veci
Si randuri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strabat
Din timpurile vechi.

Caci te iubeam cu ochi pagani
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrani
Parintii din parinti.

Azi nici macar imi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce in zadar,

Caci azi le semeni tuturor
La umbra si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec sfant,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamant.”

%d bloggers like this: