Tags Posts tagged with "Mister"

Mister

Crima din Orient Express-adaptare cinematografică (2017)-recenzie film

ATENȚIE! CONȚINUT MODERAT DE SPOILERE!

Titlu original: Murder on the Orient Express

Anul apariției: 2017

Regizor: Kenneth Branagh

Distribuție: Kenneth Branagh, Johnny Depp, Michelle Pfeiffer, Judy Dench, Penélope Cruz, Josh Gad

Genul: polițist, mister

Durata: 1 h 54 minute

   Ce face un om normal atunci când e răcit-bocnă, când în noaptea precedentă abia a dormit câte puțin din cauza durerii în gât? Păi ați spune că stă și el în pat, bea ceai cald, ia medicamente… În nici un caz nu merge pe vremea urâtă de afară să vadă adaptarea după „Crima din Orient Express”.

   Am spus un om normal. Nu se aplică și când vine vorba de mine, care am așteptat acest film ca pe o cireașă coaptă. Ce, să mă țină o amărâtă de răceală sau vremea de afară, care îmi face în ciudă, departe de a vedea cea mai așteptată premieră a anului?

   De când am văzut trailerul și a apărut noua ediție a cărții de Agatha Christie, a cărei recenzie o aveți aici, am fost într-o așteptare febrilă. Parcă nu mai venea o dată premiera, iar când în sfârșit, m-am așezat pe scaun la cinema, niciodată nu mi s-a părut durata trailerelor mai mare. Se știe că până nu trec 20 de minute de trailere și reclame, filmul propriu-zis nu are nicio șansă să înceapă. Și totuși, acum păreau prea multe. Inutil să menționez că am terminat floricelele înaintea finalului trailelelor.

   Pot să spun că mi s-a părut o adaptare mai bună decât mă așteptam. De ce n-aveam așteptări mari? În primul rând, pentru că nicio ecranizare/adaptare nu se compară cu romanul preferat. În al doilea rând, când l-am văzut pe Johnny Depp în rolul lui Ratchett, am zis clar: NU! Nu se potrivește deloc! Ratchett din carte era un om în vârstă, nu tânăr și carismatic ca Johnny Depp. Apoi, am aflat că misionara suedeză a devenit spaniolă, interpretată fiind de Penélope Cruz, iar Arbuthnot este doctor, nu colonel. În plus, Poirot! Nu se potrivea deloc cu imaginea detectivului din mintea mea.

   Așadar, am pornit la drum cu așteptări nu prea mari. Și mai bine, nu am fost dezamăgită! Per total, pot spune că mi-a plăcut. La urma urmei, este o adaptare, nici măcar o ecranizare, așa că din start nu te aștepți la fidelitate 100%. Dacă l-aș fi urmărit ca pe un film de sine stătător, sigur mi-ar fi plăcut foarte mult. Însă ca adaptare a romanului Agathei Christie, nu pot spune (chiar) același lucru.

Să începem cu ce mi-a plăcut:

   Jocul actorilor. Distribuția este explozivă, ceea ce am remarcat cu toții cu mult înainte de apariția filmului și chiar dacă am îndoielile mele cu privire la alegerea unor anumiți actori, nu pot nega că au jucat foarte bine. Deși îmi mențin părerea că Johnny Depp nu se potrivește în rolul lui Ratchett, trebuie să recunosc că tipul își face foarte bine treaba. Așa cum mi-am imaginat, Judy Dench s-a potrivit de minune în rolul contesei Dragomiroff, interpretând magistral. Michelle Pfeiffer la fel, a avut o compatibilitate foarte bună cu doamna Hubbard și unul dintre cele mai provocatoare roluri.

   Mi-a mai plăcut faptul că în ciuda schimbărilor evidente față de carte, s-au păstrat multe lucruri: chimonoul roșu (îmi venea să aplaud când am văzut că se regăsește scena și aici), indiciile plasate la fața locului și replica mea preferată, dată de Poirot lui Ratchett: „Sper să îmi scuzați remarca prea personală, dar nu-mi place fața dumneavoastră, domnule Ratchett.”

   A fost mai mult sau mai puțin adaptată în film, dar prezentă, ceea ce contează cel mai mult. Este unul dintre puținele filme realizate după romanul Agathei care păstrează replica.

   S-a păstrat și scena în care misionara (Penélope Cruz) intră din greșeală în cușeta lui Ratchett. Numai că în carte, omul de afaceri nu o întâmpină cu un pistol, ci cu o glumă cam de prost –gust, cum că ar fi prea bătrână. Bineînțeles că replica n-ar fi avut cum să se potrivească în cazul lui Penélope, așa că au adaptat.

Alt aspect care mi-a plăcut este ritmul alert, ce nu te lasă să te plictisești.

Acum să trecem la ce nu mi-a plăcut:

   Îmi pare rău s-o spun, însă Kenneth Branagh a stricat aproape în totalitate personajul Hercule Poirot! Știu ce o să-mi spuneți, că m-am obișnuit cu Sutchet. Corect, însă eu nu mă refer numai la asemănarea fizică, ci la întregul rol: Poirot este un omuleț simpatic, bonom, vesel, politicos, care nu-și pierde cumpătul nicio clipă. Rezolvă cazurile cu indiferență obiectivă și calm, fără a se implica afectiv. În nici un caz, nu țipă la cei pe care-i anchetează și nu-i îndeamnă să-l împuște. (Pardon,cred ca am scăpat un spoiler! Lasă, că nu e major!). Poirot este mult prea calculat, politicos și manierat pentru asemenea dramatizări. Iar replica aceea mă omoară: „Mă numesc Hercule Poirot și sunt probabil cel mai bun detectiv din lume.”

   Serios? În afară de faptul că îmi amintește de o reclamă celebră, Poirot nu ar spune niciodată așa ceva. Desigur că este narcisist și vanitos, însă așteaptă aprecierile celorlalți, nu se laudă singur. Părerea despre sine este atât de bună, încât nu consideră necesar să se laude.

   O parte bună, totuși, a transpunerii personajului, este obsesia sa pentru simetrie: cum măsoară ouăle cu tacâmurile, ținând neapărat ca acestea să fie egale, cum călcând într-o balegă, își afundă special și celălalt picior, cum îi roagă pe interlocutori să-și îndrepte cravata… Îmi imaginez cum ar reacționa Poirot în fața mea: „Mademoiselle, aranjați-vă părul, mademoiselle, încheiați-vă cum trebuie nasturii, mademoiselle, îmbrăcați puloverul pe față, nu pe dos!”. Până la urmă, cred că bietul om ar face infarct sau mai degrabă, i-aș aminti de Ariadne Oliver.

Contele și contesa Andrenyi

   Și aici au „sfeclit-o”. Nu puteau să aleagă pe cineva mai nepotrivit pentru a-i interpreta. Diplomați unguri, persoane distinse, cu un comportament cât se poate de ales, nu au nicio legătură cu „specimenele” din această adaptare. Nu, n-am nimic cu actorii, ci cu felul în care au transformat personajele. Într-adevăr, contesa lua somnifere atunci când călătorea cu trenul, însă nu era dependentă, precum cea din noua adaptare. Iar contele nu sărea la bătaie din orice, deși recunosc că scena cu pricina m-a amuzat. Rămân la aceeași părere, că mai bine îi distribuiau lui Penélope Cruz rolul frumoasei contese.

Flirtul dintre Michelle Pfeiffer și Johnny Depp

   Am scris intenționat numele actorilor, și nu ale personajelor, pentru că eu așa l-am perceput. Un flirt între cei doi actori, nu între personaje, introdus în film pentru a-l face mai comercial. Eram singura din sală care nu se putea opri din râs. Doamna Hubbard și Ratchett? Nu prea cred… Nu aș fi avut nimic împotrivă dacă era un film de sine stătător, însă de la adaptarea după „Crima din Orient Express” mă așteptam la altceva.

Dramatizarea

   Romanele Agathei Christie nu sunt scrise pe un ton sobru, dramatic. Asta îmi și place la ele: stilul este lejer, comic, însuși Poirot este comic. Adaptarea proaspăt lansată începe ca o comedie și sfârșește cu un dramatism ce nu se regăsește în cărțile Agathei. La final, reacțiile sunt exagerate, mai ales cea a lui Poirot.

Scene de acțiune inventate, personaje scoase

   Probabil pentru a dinamiza filmul, au introdus scene de acțiune ce nu sunt în carte. Trenul nu se înzăpezește, ci deraiază, cred eu, pentru a face totul mai dramatic. La fel se întâmplă și cu locul în care este găsită arma crimei. Dar nu vă spun mai multe, v-am dat destule spoilere. De asemenea, doctorul Constantine dispare, implicarea în anchetă fiind preluată de colonelul Arbuthnot. Ceea ce mi se pare un pic ciudat, având în vedere că Arbuthnot se număra printre suspecți.

   Cam asta a fost. Per total, mi-a plăcut și vă recomand să mergeți la cinema, să-l vedeți cât mai rulează. Acum așteptăm adaptarea altui roman de Agatha Christie. „Moarte pe Nil”,  realizatorii filmului având grijă să ne informeze asupra acestui lucru.

Surse foto: gfycat.com,  Any Good Films, Youtube

by -
14

Crezi că vrei să știi secretul? Mai gândește-te…

           Greşeală fatală, de Sophie Hannah-Editura Nemira-recenzie

Titlu original: The Telling Error

Traducere: Ioana Vacarescu

Editura Nemira

Colecţia Suspans

Data apariţiei: 3 Mai 2017

Număr pagini: 424

Gen: thriller psihologic, mister, suspans

Seria Culver Valley Crime/ Spelling CID : 1.O păpușă sau alta – Little Face (2006), 2. Hurting Distance (2007), 3. The Point of Rescue (2008), 4.The Other Half Lives (2009), 5. A Room Swept White (2010), 6. Lasting Damage (2011), 7. Kind of Cruel (2012), 8. The Carrier (2013, 9. Greșeală fatală – The Telling Error/ Woman  with a Secret (2014), 10.The Narrow Bed (2016)

   Editorialistul Damon Blundy a fost ucis. La interogatoriu este adusă Nicki Clements, o femeie pe care n-a cunoscut-o în viața lui. Evident, nu poate răspunde la întrebările cu care o asaltează investigatorii. N-are idee de ce ar folosi un criminal cuțitul astfel încât să nu curgă nicio picătură de sânge, nici de ce asasinul a mâzgălit anumite cuvinte pe pereți și nici de ce ea însăși a fost atât de aproape de scena crimei.

   „Puțini scriitori o pot egala pe Sophie Hannah la intrigi ingenioase și răsturnări ca într-un montagne-russe.“ Daily Express

    „Un fel de Agatha Christie în cea mai reușită formă a ei, dar actualizată pentru epoca Twitterului și a întâlnirilor online, cu toată frumusețea și ticăloșia lor.“ The Independent

                              Crezi că vrei să știi secretul? Mai gândește-te…

  Scurta descriere de mai sus, m-a intrigat suficient de mult cât să-mi doresc să citesc cartea. Cum nu știam nimic despre autoarea Sophie Hannah, am făcut câteva investigații pe internet și astfel am descoperit, cu mare bucurie, că este o fană a îndrăgitei scriitoare Agatha Christie (pasiunea ei datează din copilărie), iar pe Hercule Poirot îl consideră cel mai mare detectiv fictiv din toate timpurile. Interesant este că, în anul 2014, a primit dreptul de a continua seria originală a Agathei Christie. Dar având în vedere că scriitoarea are un stil distinctiv, Sophie Hannah nu a vrut să o imite, știind de la bun început că ar fi eșuat, așa că și-a inventat propriul ei protagonist și un stil puțin asemănător

   Aflând toate aceste informații, am vrut să văd dacă “The Independent” a avut dreptate, atunci când a considerat-o pe Sophie Hannah un fel de Agatha Christie mai modernă și, trebuie să recunosc că am observat o anumită influență a acesteia prin: atmosfera stranie, dorința personajelor de a-și păstra cu strășnicie secretele, cazul nu va fi  rezolvat conform standardelor moderne (amprente, discuții cu medicul legist etc), ci în mod clasic (discuții cu suspecții, încercarea de a le întinde capcane), detectivul decide să explice la final modul cum a depistat ucigașul, folosindu-se de anumite indicii.

   Romanul “Greșeală fatală” face parte din seria Culver Valley Crime/ Spelling CID și, în ciuda faptului că este volumul cu numărul nouă, se poate citi și separat, fiind de sine stătător. Fiecare carte prezintă câte un nou caz, iar investigațiile sunt făcute de către detectivul Simon Waterstone și polițista Charlotte Zailer (cei doi sunt căsătoriți de  șapte ani). Demn de menționat este că seria stă la baza unui serial de televiune – Case Sensitive, difuzat pe ITV.

   Acțiunea se desfășoară pe două planuri. Există capitole scrise la persoana întâi, din perspectiva lui Nicki Clements, în care ni se dezvăluie toate trăirile ei interioare, gândurile lăuntrice, momentele cele mai dramatice din viața ei, și există capitole scrise la persoana a treia, în care sunt relatate toate etapele anchetei, pistele urmărite de polițiști. Ne sunt furnizate multe informații, dar totuși nu știm esențialul, pentru că autoarea vrea să ne țină în suspans până la final.

   Am apreciat faptul ca autoarea a știut să ofere o intrigă încâlcită, dar ceea ce mi-a stârnit interesul, a fost maniera în care a început  povestea. Ne sunt prezentate trei elemente esențiale în rezolvarea acestui puzzle. Însă care este legătura dintre ele?

   Cartea începe cu un anunț, destul de straniu, dat pe un site de întâlniri pentru sex ocazional, numit  “Intimate Links”, în care cineva caută o femeie care are un secret.

Gândiți-vă ce sentiment minunat de ușurare ați avea dacă ați împărți povara cu cineva, după chinul oribil al unei lungi tăceri, în timp ce secretul vă macină … Dacă ești persoana pe care o caut înseamnă că îți dorești cu disperare să te poți destăinui cuiva.

Aici intru eu în scenă. Eu sunt confidentul tău, dispus și chiar nerăbdător să te ascult. Ești tu, oare, deținătoarea secretului pe care  aștept să-l aflu? ”

   Apoi acțiunea se îndreaptă spre personajul Nicki Clements, care se deplasează cu mașina spre școala fiului ei. În timp ce este blocată în trafic, observă în preajmă un polițist de la secția din Spelling și asta o determină să se întoarcă din drum. De ce fuge? A făcut ceva rău? Vă las pe voi să aflați motivul.

   Iar acum trec la cel de-al treilea element important al cărții: crima. Victimă fiind un faimos editorialist de la Herald, Damon Blundy. Modul cum a fost ucis e partea cea mai stranie din carte. Au fost mai multe etape. În primul rând, a fost imobilizat. Brațele i-au fost trase în spatele scaunului, iar încheieturile i-au fost legate cu bandă adezivă. Același lucru s-a întâmplat și cu gleznele, care au fost prinse cu bandă adezivă de piciorul scaunului. Apoi criminalul l-a lovit în cap cu un obiect greu, făcându-l să-și piardă conștientă. Poliția a găsit obiectul respectiv pe podea, lângă birou: era o pilă din metal, pentru ascuțirea cuțitelor de bucătărie. Însă, nu aceasta l-a ucis pe Blundy. În încăpere s-a găsit și un cuțit, însă bărbatul nu a fost înjunghiat cu el, ci i-a fost lipit pe față, cu scotch. Mai precis, i-a fost lipit în dreptul gurii închise, acoperind-o complet. Scotch-ul îi acoperea cu totul și partea  din jos a feței, inclusiv nasul. L-a sufocat. Lama cuțitului, lipită de buzele cadavrului, era ascuțită. Medicul legist a găsit dovezi care susțin ipoteza că a fost ascuțită chiar în camera aceea, iar detectivii presupun că acest lucru s-a întâmplat după ce victima a fost legată de scaun și a leșinat în urma loviturii. În plus, deasupra șemineului, cineva a scris cu litere mari, roșii: “Nu este mai puțin mort.

   Detectivilor le-a fost foarte ușor să analizeze laptopul mortului, fiindcă ucigașul a scris pe o foaie  A4, lăsată pe birou, parola “Riddy111111”.  Acesta parolă i-a condus pe polițiști direct în inbox-ul căsuței de e-mail a victimei, iar acolo au găsit un e-mail necitit, trimis de o persoană cu numele Nu Mai Puțin Mort. În mesaj nu era scris nimic, însă era atașată  o fotografie care înfățișa o persoană stând în picioare chiar în încăperea aceea, lângă victima leșinată (încă nu fusese ucisă). Persoana respectivă purta un costum de protecție asemănător celor din filmele în care are loc o epidemie, care acoperea corpul din cap până în picioare. Ucigașul, imposibil de identificat pentru că nu avea privirea îndreptată spre cameră, ținea un braț întins, pentru a face poza, iar în celălalt ținea un cuțit ridicat deasupra pieptului bărbatului leșinat, într-o poziție ce sugera că acesta avea să fie înjunghiat dintr-o clipă în alta. Cuțitul din fotografie era același care fusese, în cele din urmă, lipit peste gura bărbatului, sufocându-l, în loc de a-i vărsa sângele.

   Fără discuție, e vorba de o crimă premeditată. Nu încape îndoiala că ucigașul știa parola victimei. Cum?  Și de ce a lăsat-o la vedere? Nu există niciun semn că ar fi intrat în casă prin efracție, deci Damon cunoștea persoana și a lăsat-o de bunăvoie să intre. Însă există câteva întrebări. De ce a venit acasă la victimă cu un cuțit și cu o pilă pentru ascuțit, dacă ucigașul nu avea de gând să-l înjunghie? De ce a ascuțit cuțitul chiar la locul crimei, dacă tot ce voia să facă era să i-l lipească de față?  De ce a preferat să-l sufoce? A vrut să-l ucidă cu un cuțit, dar nu să și-l înjunghie. De ce nu?  De ce voia ucigașul să se asigure că poliția avea să găsească e-mailul cu fotografia? Iar fotografia  trimisă, ce rost a avut? Ce încerca ucigașul să transmită? Cine l-a omorât?

   O mulțime de oameni l-au urât pe Damon Blundy din cauza editorialelor semnate de el. Părerile lui au enervate un număr imens de oameni: femei, evrei, musulmani, atei, jurnaliști. Ce mai, chiar pe toată lumea. Vinovate de moarte lui Blundy pot fi și cele două foste soții. Ambele relații s-au încheiat cu o ură reciprocă. Până și actuala soție este suspectă, având în vedere că ea a descoperit cadavrul și avea un motiv: descoperise că soțul se prefăcuse că o iubeşte…

   Ce legătură există între aceste trei evenimente descrise la începutul cărții? Cine este persoana care caută o femeie ce deține un secret? Ce legătură există între Damon Blundy și Nicki Clements, o femeie pe care n-a cunoscut-o în viața lui. Și având în vedere că ea nu l-a întâlnit niciodată, nu poate răspunde la întrebările cu care o asaltează investigatorii. Dar cum de a ajuns suspectă?

   Nicki Clements (44 de ani) este căsătorită, are doi copii și în urmă cu șase luni s-a mutat cu familia din Londra în Spelling. De câțiva ani a prins gustul pentru conversații cu străinii în lumea virtuală (gândind că dacă nu se întâlnea cu acei bărbați, nu făcea ceva chiar așa de rău). Ultimul ei iubit virtual este Gavin, iar mesajele dintre ei au conotații pornografice. Se simte foarte atrasă de el. Niciunul dintre iubiții ei din viața reală, nu fusese atât de lipsit de inhibiții în ceea ce privește cuvintele pe care acesta le folosește. Practic el i-a înlăturat toate inhibițiile. Tot ce știe de spre Gavin e că are 45 de ani, e căsătorit, nu are copii și lucrează de acasă. Asta i-a spus el, cel puțin. Ca orice relație online, e posibil ca absolut nimic să nu fie adevărat. Însă ei nu-i pasă.

De asta mint, țin secrete și îmi asum tot felul de riscuri nebunești. Nicio substanță chimică din lumea asta nu mi-ar putea oferi o asemenea senzație: fiorul, euforia de a fi atât de dorită, atât de căutată.

   În ciuda faptului că mi-a plăcut foarte mult povestea, misterul care planează asupra personajelor, răsturnările de situație, nu am putut să mă atașez de Nicki Clements. Mi s-a părut o ființă apatică, instabilă emoțional, autodistructivă, toxică, prea anxioasă. Nici măcar nu am putut s-o compătimesc. Respectul de sine îi este scăzut, și chiar ea recunoaște că a făcut sex când nu voia, ca să facă pe plac persoanelor de lângă ea. Își înșeală soțul, pe care de altfel îl iubește, de dragul aventurii. M-a iritat modul ei de gândire. Nu se poate opri din a minți pe toți. Se decide să mintă în legătură cu ceva minor, chiar dacă știe că detectivii pot descoperi foarte ușor adevărul. La început nu am înțeles de ce procedează așa, dar mai târziu am aflat: ea este o mincinoasă compulsivă, o mincinoasă patologică. Nu minte doar ca să scape din vreo încurcătură, cum fac cei mai mulți oameni, ci i se pare distractiv să mintă.

“Nu înțeleg cum reușesc să fac asta: să mă mint singură și să mă cred, chiar în timp ce știu că mint.”

 “De câte ori îl mint pe Adam, simt un val de spaimă pe care mă zbat să-l depăşesc. Mă îngrozește gândul la răul pe care îl fac relației noastre: o întinez cu minciuni, îl îndepărtez tot mai mult de mine cu fiecare manipulare. Am trăit o vreme prea îndelungată cu spaimă asta, poate că într-o bună zi am să-l împing atât de departe, încât n-am să-l mai pot aduce înapoi atunci când voi fi pregătită.”

  V-am arătat cine este Nicki, însă vă las pe voi să descoperiți cum a ajuns suspectă în cazul uciderii editorialistului Damon Blundy. Dar este ea cu adevărat vinovată? Dacă nu, cine e ucigașul? De ce a fost omorât Blundy?

“Cele mai mari greșeli le facem tocmai atunci când ne imaginăm că știm ce simt alții și când presupunem că facem ce-i mai bine pentru ei. În vreme ce nimeni nu ne cunoaște propriile nevoi mai bine decât noi înșine.”

“De ce pune toată lumea atâta preț pe sinceritate? Își pune vreodată cineva întrebarea: de ce e greșit să minți sau pur și simplu presupun cu toții că așa este? Ce-ar trebui să facem când lumea în care trăim se așteaptă ca noi să fim într-un fel anume, însă chiar nu putem?”

                                                         “Vreau un secret

   Vreau să am în viața mea ceva palpitant, un lucru despre care să nu mai știe nimeni. Nu neapărat ceva sexual, nu neapărat o aventură, dar cu siguranță ceva ce va trebui să țin secret față de toată lumea. Poate chiar ceva un pic periculos. Mi-ar plăcea să primesc răspunsuri de la cei care cred că pot fi acest secret. Aș vrea să găsesc un bărbat care, odată ce devine secretul meu, nu mă va lăsa să țin secrete față de el. Vreau pe cineva care nu se va da înapoi de la nimic pentru a afla până și cel mai mic secret al meu. Promit c-am să-i întorc favoarea.” 

   “Greșeală fatală” este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă si plină de mistere încât să fie o lectură atractivă. O recomand tuturor celor care îndrăgesc genul thriller psihologic și celor care sunt fani Agatha Christie.

Despre autoare:

   Sophie Hannah s-a născut în 1971 la Manchester. Între 1997 și 1999 a studiat la Trinity College, Cambridge, iar în perioada 1999–2000, la Wolfson College, Oxford. Este autoarea mai multor thrillere psihologice – Little Face (O păpușă sau alta)Hurting Distance, The Point of Rescue, The Other Half Lives și A Room Swept White – devenite aproape imediat dupa publicare bestselleruri internaționale. Little Face si Hurting Distanceau fost nominalizate pentru Theakston’s Old Peculier Crime Novel of the Year Award. O păpușă sau alta (Nemira, 2011) a fost, de asemenea, nominalizat pentru IMPAC Award. În anul 2004, i-a fost decernat marele premiu în cadrul festivalului de proză scurtă Daphne du Maurier, pentru povestirea „The Octopus Nest“. Sophie Hannah a publicat și cinci volume de poezie, studiate în prezent în învățământul superior din Marea Britanie. În 1997, volumul de poeme Pessimism for Beginners a fost nominalizat pe lista scurtă a prestigiosului T.S. Eliot Award.

 Cartea Greșeală fatală de Sophie Hannah a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Sursă imagini: pinterest.com

by -
8

Dosarele Scarlet. Spărgătoare la înălţime, de Tamsin Cooke-recenzie

Titlu original: The Scarlet Files: Cat Burglar

Editura: Corint Junior

Colecţia Aventura & Mister

Traducere: Sorin Petrescu

Data apariţie: 1 Martie 2017

Pagini: 288

Gen: aventură, mister

Cotaţie Goodreads: 4,58

ZIUA LA ȘCOALĂ, SPĂRGĂTOARE NOAPTEA!

    Scarlet McCall nu este o școlăriță oarecare și nu este o spărgătoare obișnuită. Ea şi cu tatăl ei restituie comori furate proprietarilor de drept. Dar în clipa în care Scarlet îşi pune la mână o străveche brăţară aztecă, lumea în care trăieşte se schimbă radical.

   Dar dacă Scar McCall nu-și va păstra sângele-rece, lucrurile ar putea scăpa rapid de sub control, devenind periculoase!

     „Veţi adora acest roman trepidant şi încărcat de adrenalină (…. Nu uitaţi să vă recăpătați suflul!″ – The Bookbag

    “Spărgătoare la înălțime“, primul volum din seria Dosarele Scarlet, este un roman surprinzător de bun pentru un debut literar și, cu toate că se adresează în mod special adolescenților, poate fi citit și de către adulți. Trebuie să recunosc că deși am o anumite vârstă, am fost prinsă imediat în mrejele aventurii celor două personaje – Scarlet și Ethan.

   Ce anume am apreciat la cartea de față? Designul ei, stilul autoarei, îmbinarea mai multor genuri literare,acțiunea alertă, documentarea cu privire la azteci, personajele simpatice, replicile savuroase, trecerea de la momentele încărcate de tensiune la anumite situații care aduc zâmbetul pe buze.

“- Ai furat o mașină! exclamă el.

 – Și tu erai cât pe ce să mă dai de gol. Nu-mi vine să cred că flecăreai cu fetele alea. Ai auzit vreodată de misiune secretă? Știi, genul de misiune în care te străduiești să nu atragi atenția? În care nu ne pasă cum arată părul nostru?

– Păi, ție e clar nu-ți pasă spune el.

– Ai dreptate, nu-mi pasă. Tot ce vreau e să-l găsesc pe tata, spun, angajându-mă pe autostradă.

– Prin urmare ai furat o mașină?

– Mi-ai spus că nu pot să fur benzină!“

    Ceea ce consider eu a fi un bonus: cartea nu are un final în coadă de pește. Nu ne lasă în suspans, să așteptăm cu nerăbdare continuarea. Dacă nu aș fi aflat de pe internet că mai există încă un volum, aș fi considerat “Spărgătoare la înălțime” un roman de sine stătător.

    Scarlet McCall, personajul principal al cărții, nu-i place să fie ca celelalte fete de treisprezece ani de astăzi, să se intereseze de muzică, machiaj și băieți. Are alte preferințe: să pornească mașina cu firele de contact, să anuleze alarme și să spargă seifuri. Mama ei a murit într-un accident de mașină în urmă cu trei ani, iar tatăl, neavând nici cea ai mică idee ce să facă cu fiica lui, s-a gândit că e cazul să o învețe meseria de spărgător (meserie cu tradiție în familia lor). Dar cei doi nu sunt niște spărgători obișnuiți. Nu fură, ci înapoiază artefactele proprietarilor de drept.

   Lucrurile iau o întorsătură neplăcută din momentul în care Scarlet ia hotărârea de a-l însoți pe tatăl ei într-o misiune dificilă. De această dată este vorba de niște artefacte aztece din anii 1500 (mască și brățara) care în urmă cu câțiva ani au fost furate dintr-un templu mexican, iar acum s-au gândit ca venise timpul ca ele să se întoarcă la locul lor.

   Spargerea a decurs relativ ușor. Au reușit să recupereze artefactele, însă lui Scarlet îi vine ideea să îşi pune la mână brăţara aztecă, iar când încearcă să o dea jos, constată că aceasta se lipise. Pur și simplu aurul i-a pătruns în piele.

Vreau să scap de ea, dar unghiile mele nu întâlnesc marginile brățării … nu există așa ceva! Aurul a pătruns în pielea mea. Pulsul mi se mărește, îmi râcâi încheietura cu frenezie. Aurul pălește, turcoazele devin transparente.”

    Chiar dacă inițial s-a speriat din cauza acestui fenomen inexplicabil, Scarlet a trecut repede peste șoc, crezând că a avut un fel de halucinație. Pe ea o interesa mai mult cum să o înapoieze clientului. Nici o clipă nu s-a gândit că viața tocmai i s-a schimbat radical. Habar nu are ce puteri nebănuite deține brățara. Și abia peste câteva zile, în timp ce sparg casa unui bancher, ea constată cu stupoare că se transformă într-un animal. Dar și de această dată, preferă să nu-i spună nimic tatălui ei.

Îmi desfac pumnul, gata să tastez cifrul alarmei ca s-o reactivez, când mă cuprinde frica. Îmi privesc consternată degetele. Unghiile au pătruns prin degetele mănușii! Sunt lungi și ascuțite ca niște gheare. Apoi, sub ochii mei, se retrag și dispar în mănuși!

    Însă atunci când revin acasă, cei doi își dau seama că locuința le-a fost spartă, iar când dau să fugă spre mașină, se aud împușcături. Cine oare le amenință viața? Să fie una din țintele lor, cineva pe care l-au prădat?

   Singura lor șansă de supraviețuire e să se mute într-un loc sigur, neștiut de nimeni. Dar și aici vor fi urmăriți de doi necunoscuți, iar tatăl lor va fi răpit de aceștia. Și ea ar fi fost prinsă dacă nu ar fi rupt-o la fugă prin pădure și dacă nu s-ar fi transformat în …vultur. Șocant, nu?  :)

Încerc să nu mai iau în seamă încheietura care-mi pulsează, mă afund și mai mult în pădure. Apoi, la fel de neașteptat cum a apărut, durerea dispare. Îi ia locul altceva, ceva ce n-am mai simțit până atunci. Întregul meu trup pare să se topească – piele, membre, mușchi, oase -, toate se dizolvă. Capul mi se afundă între umeri, umerii mi se afundă în piept. Nu mă mai simt materială.

 “Mă simt liberă, puternică. Pot să văd la kilometri distanță. Cu o izbucnire de energie, zbor hăt, departe! Plonjând prin aer, las briza să-mi mângâie penele …

 După care creierul meu prinde să lucreze. Pene? Ce fel? Cum? Ochii mi se rotesc spre dreapta. Acolo unde ar trebui să mi se găsească degetele e doar vârful unei aripi cafenii. Ce naib…?! “ 

Ca să-și salveze tatăl, Scarlet cere ajutorul lui Ethan, un tânăr care venise să locuiască la bunica lui pe timpul verii și cu care se împrietenise de curând. Și astfel, cei doi vor intra într-o vâltoare de întâmplări şi aventuri palpitante.

 Ceea ce mi-a atras în primul rând atenția la“Spărgătoare la înălțime”, a fost povestea brățării lui Achcauhtli, puterile pe care i le conferă lui Scarlet(transformarea ei în cinci tipuri de animale), încercarea autoarei de a ne introduce în mitologia aztecă, legătura omului cu natura și animalele.

– O nahualli. Un cuvânt aztec care înseamnă “umbra sufletului”. Este animalul tău geamăn, dublura spiritului tău. Născut odată cu tine, vă împărtășiți sufletele (…) Aztecii credeau că animalele trăiau în lumea asta alături de zei, cu mult înainte să apară oamenii. Prin urmare, animalele sunt sacre. Ar trebui respectate și ascultate. Niciodată dominate sau rău tratate!

De obicei, nahualli are trăsături care reflectă persoana căreia îi aparține. (…) Trebuie să-ți hrănești nahualli-ul , iar în schimb, el te va călăuzi, te va învăța o grămadă de șiretlicuri și-ți va dezvălui secrete. Pentru un om normal, nahualli era un spirit care-ți apărea în vis. Sau uneori, dacă ești norocos, ți-ar putea apărea și în lumea reală.”

    Dar  ce legătură există între ceea ce i s-a întâmplat lui Scarlet și povestea  acestor nahualli?

    Prin anii 1500, Cortez invadase Mexicul în numele regelui Spaniei. El și oamenii lui au ucis mulți azteci, furându-le bunurile, pământul. Aceștia din urmă, s-au înfuriat atât de tare, încât cinci înalți preoți ai Mexicului care aveau legături formidabile cu nahualurile lor, s-au reunit și s-au străduit să reia control asupra gemenilor spirituali, până când, în cele din urmă, au deprins metoda de a se transforma în aceștia. Apoi preoții au mers la templul zeului lor, Tezcatlipoca, și și-au crestat pielea, și-au lăsat sângele să curgă și l-au amestecat cu aurul topit. Din acest amestec au împletit o brățară, căreia i-au adăugat turcoaze. La poruncile lui Tezcatlipoca, preotul Achcauhtli și-a pus brățara, care a fost absorbită în sânge. Și, astfel, el se putea preface într-unul dintre cele cinci animale, în funcție de forța de care avea nevoie:  jaguarul, maimuța, vulturul, lupul și crocodilul. În momentul în care  brățara a fost absorbită de sângele lui Scarlet, aceasta a ajuns la rândul ei să se  transforme. Problema e că ea nu are control asupra acestor puteri și nu știe cum să se folosească de ele.

   V-am povestit doar în linii mari câteva dintre evenimentele din carte. Nu vă rămâne decât să descoperiți singuri ce se întâmplă mai departe cu Scarlet și Ethan și dacă au reușit să-l salveze la timp pe tatăl  lui Scar.

   “Spărgătoare la înălțime” este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă și plină de mistere încât să fie o lectură atractivă.

   Despre autoare:

   Tamsin Cooke s-a născut în Marea Britanie, dar în primii ani de viață a călătorit în toată lumea, din Africa de Sud până în Hawaii, tatăl ei fiind entomolog. După ce a studiat literatura engleză la Bristol și a lucrat ca profesoară, Tamsin Cooke a început să scrie cu normă întreagă. Spărgătoare la înălțime, primul volum din seria Dosarele Scarlet, este romanul ei de debut.

    Locuind în mai multe locuri exotice, lui Tamsin îi place să călătorească,să aibă aventuri și să vadă animale sălbatice. Trăiește în Somerset cu familia ei dependentă de adrenalină. Atunci când nu se ocupă cu scrisul, poate fi găsită cutreierând pădurile, însoțită de câinele ei sentimental, citind cărți sau ronțăind acadele.

Nota 10

Cartea Dosarele Scarlet.Spărgătoare la înălțime de Tamsin Cooke  a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
18

          Vampirul de pe Strada Sforii, de Sergiu Someşan-recenzie

 Editura: Datagroup

Anul apariţiei: 2015

Nr. de pagini: 216

Gen: Crime, Mister

Cotaţie Goodreads: 4,1

 

   O serie de crime bizare zguduie din temelii liniștea Brașovului. Una după alta, trei tinere fete sunt ucise în centrul orașului, pe Strada Sforii, cea mai îngustă stradelă din estul Europei. Toate au fost omorâte în același fel: mușcate de gât și abandonate pe stradă. Cât erau în viață, pe cele trei fete le lega un singur punct comun: toate fuseseră virgine. Să fie vorba de un vampir? Sau este mâna unui ucigaș cu sânge rece care se ascunde sub masca unui vampir pentru a încurca urmele ce duc spre el? Criminaliștii din Brașov, ajutați de un ciudat trio de detectivi veniți din București, vor încerca din răsputeri să dea de capătul acestor întâmplări misterioase. Dacă vor izbuti sau nu, veți afla citind una din cele mai complexe narațiuni polițiste scrise la noi în ultimele decenii! 

     De scriitorul Sergiu Someșan auzisem cu ani în urmă însă, fără un motiv anume, nu eram tentată să-i citesc cărțile. Dar, printr-un concurs de împrejurări, mi-a picat în mâini cartea “ Să n-o săruți pe Isabel”, am citit-o și m-am simțit atrasă de stilul abordat de autor, așa că mi-am propus să citesc și alte cărțile de-ale sale.

   Știind că Sergiu Someșan este un scriitor de science-fiction și fantasy, am crezut că “Vampirul de pe Strada Sforii” este o poveste ce aparține de domeniul fantasticului dar, spre marea mea bucurie, am descoperit că am de-a face cu un roman polițist destul de reușit, care mi-a pus la treabă micile celulele cenușii, în încercarea de a descifra anumite indicii care să mă ducă spre aflarea ucigașului.

   Trebuie să vă mărturisesc că imediat după ce am terminat de citit cartea, am început să caut pe internet cât mai multe informații despre Strada Sforii din Brașov. Am vrut să vizualizez locul crimei, să-mi imaginez anumite scene. Spre rușinea mea, nici nu auzisem de ea până în prezent și nici nu știam că acest loc este considerat unul cele mai celebre locuri romantice din Europa de Est. În mod cert am să remediez problema, iar următoarea dată când am să trec prin orașul Brașov, am să vizitez și această zonă.

   Din informațiile căutate pe internet, Strada Sforii nu este o stradă ca oricare alta, pentru că, prin îngustimea ei (între 1,11 m și 1,35 m), o face unicat atât în România, cât și în Europa, fiind situată pe locul trei pe plan mondial. Este atestată documentar în secolul XVII și a reprezentat, inițial, un gang de acces pentru pompieri, iar din 2003, obiectivul a beneficiat de numeroase îmbunătățiri, fiind restaurant, iluminat și redat circuitului turistic.

    Ce anume am apreciat la volumul de fată? Misterul care planează asupra modului în care sunt înfăptuite crimele (desenele lăsate la fața locului indică faptul că avem de-a face cu omoruri ritualice), detaliile atât despre munca desfășurată de poliție, cât și despre cum se realizează un profil psihologic, scriitura simplă, nepretențioasă, modul în care se împletesc umorul, ironia și intriga polițistă, oferind cititorului o lectură relaxantă.

“ Deși Brașovul, fiind atât de aproape de Castelul Bran, mă așteptam să aibă mai mulți adepți ai vampirilor. Este bine asta, altfel, ar fi trebuit să umblăm cu țăruși de lemn la noi și să ne schimbăm gloanțele din pistoale cu unele din argint.”

 

“ – Dragă Budeanu, parcă așa te numești, nu? și la semnul afirmativ al inspectorului continuă… eu nu vreau să îmi ții un curs de eBayologie, ci doar să mi-l găsești pe cel care a cumpărat o bucată de lemn de sânger, ai înțeles?”

 

   De altfel, tachinările, micile certuri dintre detectivii Malamut și Pisica, m-au făcut adesea să zâmbesc și cred că ei au dat un plus de savoarea acestui roman.

“- Pisicile sunt rele.

 – Pisicile sunt pagmatice, îi replică ea Malamutului, apoi se întoarse spre chestor:

 – Vorbesc foarte serios. Nu-mi surâde ideea ca o secretară să-mi cunoască mișcările. Uneori poate fi o chestiune de viață și de moarte.

 – Oricum pisicile au nouă vieți, interveni Malamutul.

 – Și câinii sunt proști, se stropși ea la Malamut, iar Spiridon a avut o clipă senzația că a    scuipat exact ca o pisică adevărată. Și-a revenit repede și s-a întors spre chestor.

 – E clar, așadar. Transfer-o sau împușc-o, dar să nu o mai găsim pe aici data viitoare …”

Ce mi-aș fi dorit de la romanul de față? Să fie ceva mai lung, iar finalul să nu fie atât de abrupt. După părerea mea, subiectul este foarte interesant, dar  aș fi vrut să fie exploatat la maxim.

   Acțiunea începe în fortă. Într-o dimineață de octombrie a anului 2014, trei copii de clasa a treia au găsit pe Strada Sforii o fată întinsă pe jos. Una dintre fetițe s-a apropiat de ea, crezând că poate are nevoie de ajutor, dar imediat a început să țipe. Nu a înspăimântat-o atât balta de sânge în care stătea capul fetei, cât inconfundabilul semn de pe gâtul ei, ca și cum ar fi fost mușcată de un vampir. Imediat după ce copiii și-au revenit din șoc, au alertat poliția.

   În scurt timp, la fața locului își face apariția medicul legist Rizescu și comisarul șef Vasile Câmpeanu, cel care va prelua cazul. Dintre membrii echipei sale mai fac parte: subinspectorul Alina Dăciulescu (aceasta are capacitatea aproape supranaturală de a intui tiparul ascuns al unui loc și să găsească ceea ce alții s-au străduit să ascundă), inspectorul Vladimir Crăciun și inspectorul principal Ovidiu Brumaru. Acesta din urmă abia se întorsese din SUA, unde fusese la un curs de perfecționare de o jumătate de an la FBI (care se ocupau numai cu cazuri speciale – criminalii în serie) și imediat după ce a ajuns înapoi la București, a fost transferat la Brașov.

   La prima vedere, cauza morții este cel puțin neobișnuită: victima a sângerat până a murit, însă misterul constă în faptul că legistul nu-și poate da seama unde s-a scurs tot sângele din corp.

“– Să nu ne furăm singuri căciula! Sunt de acord că este o priveliște înspăimântătoare, dar aici nu sunt mai mult de câteva sute de mililitri, o jumătate de litru cel mult, iar pavajul din pietre cubice nu ar fi putut, în niciun caz, absorbi trei-patru litri de sânge.”

   Însă sub corpul fetei este găsită o pâlnie din lemn, cu care asasinul colectase sângele, iar la doi metri de victimă, se descoperă un graffiti care părea mai proaspăt decât alte desene de pe zid, ce reprezenta simbolul zodiacal al fecioarei. Deși erau patru camere de supraveghere în zonă, nu există nicio imagine de la locul crimei pentru că la toate le-au fost tăiate firele de legătură în cursul serii, iar a cincea, care avea o legătură wireless, a avut obiectivul stropit cu o soluție cleioasă și opacă. Nimeni nu a văzut nimic și nici nu a trecut pe străduță pentru că fusese blocată în cursul nopții, la ambele capete, de o bandă de plastic din aceea folosită de Poliție, cu inscripția: ”Accesul interzis!”

   Victima se numește Corina Plopeanu (22 de ani) și era studentă în anul doi la Facultatea de Drept. De la colega ei de apartament, anchetatorii au aflat niște lucruri foarte ciudate. Se pare că fata era virgină, dar mergea cu diferiți bărbați, pe bani și, de fiecare dată purta asupra ei o centură de castitate, însă lăsa cheile acasă ca să fie sigură că nu i se întâmplă nimic și își avertiza clienții că nu poate face cu ei decât sex oral. Uneori bărbații care își doreau mai mult de la ea, recurgeau la violență și fata scăpa numai datorită faptului că avea centura  pe ea. Câteodată revenea acasă  foarte rău bătută, dar nu renunța la acea formă de prostituție pentru că nu îi ajungeau banii de facultate. Oare unul dintre clienți să o fi ucis?

   După aproximativ o lună de zile, comisarul șef Câmpeanu a fost informat că pe Strada Sforii a apărut un nou graffiti, cam în același loc unde a fost găsit și celălalt. Noul desen avea dimensiunile identice cu ale celui vechi și reprezenta ceva asemănător unui oval foarte stilizat, cu două mici inserții în formă de cârlige de fiecare parte. Să fie asta semnul că se va produce o nouă crimă? Se pare că da!

   În scurt timp, poliția a fost informată că a mai avut loc o crimă, tot pe aceeași stradă. Scena crimei nu se deosebea aproape cu nimic de precedenta. Locul unde fusese ucisă a două fată era exact același unde fusese găsită prima victimă. Singura diferență consta în faptul că a doua victimă fusese ucisă ziua în amiaza mare.

   Pe de altă parte, la București, chestorul Claudiu Nistorescu, cel care făcuse transferul inspectorului principal Ovidiu Brumaru, află de cazul de la Brașov și activează pe Malamutul și Pisica și aplică planul Spiridon. Acești trei detectivi vor face o anchetă paralelă cu cea a poliției.

   Vor izbuti aceștia să-l prindă pe criminalul în serie înainte care acesta să ucidă din nou? De ce este foarte important locul unde au avut loc crimele? De ce uciderea fetelor trebuia să aibă loc în acea zonă și nu în altă parte? De ce îi trebuiau criminalului trei litri de sânge de virgină? De ce a riscat să le ucidă acolo ?

   Situația crimei pe Strada Sforii și virginitatea fetelor au o importanță crucială. Nu există amprente, nu sânge sau altceva lăsat de criminal. Doar o pâlnie de lemn, niște graffiti pe zid, care e posibil să fi fost desenate de criminal sau nu. Dacă au fost desenate de acesta, ce semnificație are? A vrut el să transmită un mesaj?

   Romanul “Vampirul de pe Strada Sforii“ abundă de tensiune și mister, reușind să te țină într-o permanență stare de surescitare până la final. Nu-mi rămâne decât să vă invit să descoperiți cine este criminalul! Recomand această carte tuturor împătimiților de romane polițiste.

 

Mulţumim autorului Sergiu Someșan pentru exemplarul oferit!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
8

Seriale 2016/2017

   Ce este de făcut atunci când afară este mult prea frig, nămeţii te împiedică să deschizi uşa, somnolenţa te doboară, iar cafeaua şi-a încetat demult efectele? Remediu: o pungă de floricele, o ciocolată caldă şi episoadele serialelor favorite alături

   La fiece început de an posturile de televiziune anunţă cu aplomb că o nouă miniserie a apărut ori că serialul favorit se va reînnoi pentru un alt sezon. Acestea sunt cuvintele magice pentru persoanele care, atunci când se întorc de la serviciu, abia aşteaptă să conecteze laptopul la televizor şi să îşi încarce bateriile cu ceva care nu înseamnă realitate, ci o ieşire din cotidian. Partea cea mai dificilă este să cauţi miniseria care ţi se potriveşte cel mai bine. Cu această problemă suntem ajutaţi de ceea ce deja ştim : ce gen de cărţi ori de filme ne plac, care sunt actorii favoriţi ori, din contră, care este actorul pe care îl detestăm, dar ale cărui filme le urmărim pentru că aşteptăm să facă o greşeală în scenariu… Avem motive şi puncte de vedere pe care trebuie să ni le exprimăm, cu atât mai mult în legătură cu un serial.

   Este momentul să ne aşezăm cât mai confortabil pe canapea, să uităm de şuieratul vântului şi de faptul că mâine, cel mai probabil, va trebui să păşim încă o dată pragul casei direct în frigul năprasnic şi…să vedem ce ne-aduce 2017…

Emerald City

    Un serial care m-a surprins profund fiindcă arată o altă latură a unei poveşti pe care nimeni nu o poate uita. Cred că am citit-o în clasa a IV-a şi mi s-a părut de-a dreptul fermecătoare datorită personajelor precum căţelul Toto, micuţa Dorothy, sperietoarea, omul de tinichea şi un magician care trăia într-un castel îndepărtat. Aţi ghicit, este vorba de “Vrăjitorul din Oz” de L. Frank Baum. Cu toţii ştim povestea, dar serialul o întregeşte, o prezintă într-o nouă lumină. Dorothy (Adria Arjona) trăieşte în Kansas şi este asisEmerald Citytentă medicală. Este copilul adoptat a doi soţi şi află că mama ei adevărată a revenit în oraş. Vrea să o cunoască, dar o găseşte pe femeie plină se sânge, între viaţă şi moarte. Nu mai are cum să o ajute aşa că Dorothy cheamă poliţia. Surpriză, poliţistul nu pare să vrea să o ajute, mai mult aspiră la a o ucide… Cine o salvează ? Tornada… care o transportă cu tot cu maşina poliţistului şi câinele acestuia în Oz. Maşina cade din cer direct în vrajitoarea din Vest şi pare că a fost ucisă. Un grup de băştinaşi o găsesc pe Dorothy şi doresc să îi ia viaţa, dar acestea trebuie decise de Sfat. Este eliberată. Va găsi pe drumul său către Oraşul de Smarald un bărbat care şi-a pierdut memoria, legat de un stâlp, plin de sânge, un băiat  se transformă în fată fără poţiunea magică şi…bestia care pare a vrea să elimine Oz de pe hartă. Vrăjitorul nu are puteri, dar se foloseşte de ultimele două vrăjitoare în viaţă pentru a avea un echilibru. Rolul uneia dintre acestea este jucat de o actriţă din România, Ana Ularu. Surprizele nu contenesc să apară, Dorothy a primit puterile vrăjitoarei din Vest şi e singura speranţă a Ozului. În continuare vă las pe voi, cititori, să aflaţi mai multe…

Genul serialului : Aventură, Dramă, Fantezie.

Scenarişti : Matthew Arnold, Josh Friedman

Durată episod : 60 min

Locaţii filmări :  Park Guell, Gracia, Barcelona, Catalonia, Spania, Croatia, Ungaria, Réal Alcazar, Seville, Spania

Rang IMDB: 7,3/10

“SAY GOODBYE TO KANSAS!”

Timeless

   Acest serial a început să ruleze pe marile şi micile ecrane de pe data de 3 octombrie 2016. Personajul principal este Lucy Preston (Abigail Spencer), profesoară de istorie la universitate. Ea este recrutată de forţele Timelessspeciale SUA pentru a face parte dintr-un program menit să salveze istoria şi lumea de la pieire. SUA crease, cu ajutorul celor mai buni oameni de ştiinţă, o maşină a timpului, dar aceasta a fost furată de un răufăcător. Ce doreşte acesta să facă ? Să îi ajute pe marii criminali din trecut să îşi realizeze capodoperele ori să oprească cele mai mari distrugeri ale vremii de la a se mai întâmpla. Cine să cunoască istoria atât de bine încât să poată opri acestea ? Lucy. Dar cum ? Simplu. Mai există o maşină a timpului funcţională şi, însoţită de un militar din forţele speciale, Wyatt Logan (Matt Lanter), de un om de ştiinţă care se teme de discrimarea secolelor trecute, Rufus Carlin (Malcolm Barrett), vor reuşi oare să salveze lumea ? Rămâne de văzut…Serialul a ajuns la episodul 14… Este plin de umor, ici şi colo dramă şi acţiune, suspans.

Genul serialului : Acţiune, Aventură, Dramă

Scenarişti: Eric Kripke, Shawn Ryan

Durată episod: 60 min

Locaţii filmări:  Boundary Bay Airport, Delta, British Columbia, Canada

Rang IMDB: 7,6/10

“Protect the Past. Save the Future.”

Riverdale

   Un serial pentru adolescenţi şi nu numai. Pentru cei care au urmărit Pretty Little Liars seria nu va fi atât de ieşită din tipare. Riverdale este numele oraşului în care se desfăşoară acţiunea miniseriei. În episodul 1 ne Riverdaleeste arătat acel punct principal al filmului şi anume uciderea unuia dintre gemenii Blossom, Jason, pe data de 4 iulie, Ziua Independenţei. Sora acestuia este găsită plângând la malul apei, zicând că Jason a murit. În continuare se arată ce se petrece după moartea acestuia şi personajele care vor acapara micile ecrane: Betty Cooper (Lili Reinhart), sora fostei prietene a lui Jason care este îndrăgostită de Archie Andrews (K.J.Apa), jucător în echipa de fotbal a liceului şi scriitor de muzică. Chiar în momentele în care Betty încerca să i se confeseze acestuia, apare un nou personaj, Veronica Lodge (Camila Mendes) care va atrage mult prea mult atenţia lui Archie. Totul se schimbă odată cu sosirea sa, este nouă în oraş, autoritară, doreşte să lase în urmă trecutul în care tatăl ei fusese arestat şi condamnat la închisoare. Episodul se încheie cu găsirea cadavrului lui Jason. Nu ştim cine este de vină.  Cert  este că, mai înainte de toate, trebuie găsit pistolul care l-a lăsat fără suflu… Să fie oare unul dintre adolescenţi ? Sora sa geamănă ? Vizionare plăcută !!!

Genul serialului : Crimă, Dramă, Mister

Scenarişti : Roberto Aguirre-Sacasa

Durată episod : 45 min

Locaţii filmări : Vancouver, British Columbia

Rang IMDB : 7,7/10

” A great place to get away with it all”

Wynonna Earp

  Serialul care m-a cucerit prin acţiune, suspans, întorsături de situaţie şi…continua luptă cu demonii din oraşul său. Plecată mult prea mult timp de acasă, Wynonna (Melanie Scrofano) se întoarce din Grecia pentru a Wynonnaparticipa la funeraliile unchiului său. Toate se petrec pe fundalul unui film western amestecat cu modernitate.  Pe drum spre oraşul natal, autobuzul are pană, iar una dintre călătoare coboară şi pleacă în pădure unde este ucisă cu sânge rece de o creatură cu ochii roşii. Nimeni nu vrea să îi sară în ajutor, în afară de Wynonna. A ajuns, însă prea târziu fiidcă femeia fusese deja trasă în ţeapă. Se luptă, dar creatura fuge prea devreme. Efectele mi-au plăcut destul de mult, iar mişcările sunt bine măsurate. Ajunsă acasă îşi găseşte sora dornică la a o ajuta să …îşi înfrângă blestemul. Wynonna are abilităţile, forţa de a învinge acele creaturi datorită sângelui său şi a familiei, dar a negat acestea până la acel moment. Sora ei este răpită de unul dintre monştri. Ei doresc arma de foc a familie Earp pentru că aceea e singura care are capacitatea de a le trimite în lumea de apoi pe veci. Nu se aşteaptă, însă ca Wynonna să riposteze şi să mai fie ajutată de un agent din forţele SUA care e specializat în domeniu şi… de una dintre creaturi ? Ce are să se întâmple mai departe ? Rămâne de văzut 

Genul serialului : Acţiune, Dramă, Fantezie

Durată episod : 60 min

Locaţii filmări : Calgary, Alberta, Canada

Rang IMDB : 7,3/10

“Everyone’s got demons. Hers fight back.”

 

“întotdeauna dorinţa este aceea care ucide”…

„Sacrificiul din miezul iernii” de Mons Kallentoft-„merele, mirosul de mere…nu mă lăsa în albul ăsta-ngheţat”

Editura: Trei

Titlul original: „MIDVINTERBLOD”

An apariţie: 2011

Traducere: Doru Mareş

    Pe parcursul vieţii, oamenii îşi pun tot felul de întrebări, printre care şi: „Cât timp voi trăi?”, „Merit să fiu în viaţă?”, „Ce urmează după moarte?”. Ei bine…unele răspunsuri se găsesc şi în volumul de faţă „spune-mi măcar atâta: ce ţi-am făcut?”. Ni se arată o moarte rece şi caldă „Cine e? Voi? Tu? Sau morţii? Oricine-aţi fi, spuneţi-mi că veniţi ca prieteni. Că aduceţi dragostea.”. Este ca un vârtej care ne ţine fără suflare. La un moment dat ne lasă în voia sorţii, simţim gheaţa paginilor, teroarea celui decăzut. Treptat acesta se resemnează cu faptul că realitatea în care trăim nu este un parc de distracţii, că viaţa a lăsat în urmă victima şi…apare căldura, iar detectivii au început ancheta: plină de zbucium, mister. Moartea devine un simbol în romanul lui Kallentoft, o crăiasă ce domină Suedia şi pe locuitorii săisacrificiul din miezul iernii 1. Tic-tac…ceasul bate neîncetat şi cititorul nu ştie cine e păpuşarul ce minţile i-a luat.

     Mons Kallentoft, născut la data de 15 aprilie 1968, este un autor suedez şi jurnalist. A crescut în Ljungsbro şi trăieşte în Stockholm. Romanul de debut a fost „Pesetas”(2000), recompensat cu premiul Asociaţiei Scriitorilor Suedezi. Kallentoft a scris opt volume despre detectiva Malin Fors, protagonista operei „Sacrificiul din miezul iernii”, care face parte dintr-o serie dedicată celor patru anotimpuri ale anului.

     „Sacrificiul din miezul iernii” se deschide cu prologul şi arată ceea ce gândeşte victima unei nelegiuiri. Aceasta ştie că nu mai are vreo cale de scăpare. E singură într-o lume plină de indiferenţi şi zboară cu visele altundeva „merele, mirosul de mere…nu mă lăsa în albul ăsta-ngheţat”. Întorcând alte câteva pagini, dăm şi peste eroina cărţii, Malin Fors, inspectoare la poliţie. Ne este arătată o zi banală din viaţa sa: după ce a făcut un duş, şi-a băut cafeaua, s-a îmbrăcat şi a plecat la comisariat. Nu uită de telefonul mobil, portofel şi „pistolul. Apendicele acesta nelipsit”. Lectorului îi este descris personajul ca având un metru şaptezeci „bretonul blond, părul îi încadrează pomeţii proeminenţi şi-i acoperă fruntea până deasupra sprâncenelor subţiri”. Malin trăieşte alături de fiica sa, Tove fiindcă „despărţirea îi lăsase un gust dulce-amărui…Jan”a plecat spre Bosnia.sacrificiul

     Ziua de lucru a început cu…o crimă. Nu una orişicare. Un bărbat obez a fost găsit fără vlagă, atârnând de trunchiul unui copac „un spectacol deloc distractiv”, iar „jocul e clar…noi împotriva lor”. Nimeni nu ştie cine este şi de ce i s-a întâmplat acest lucru. Totul e destul de confuz, iar ancheta se desfăşoară, parcă, cu încetinitorul. Mai întâi este interogată persoana care a găsit victima. Ulterior este realizată autopsia de către Karin Johannison „criminalul s-a folosit de un obiect contondent şi a lovit şi figura, şi cutia craniană cu o violenţă ieşită din comun, până când nu a mai rămas decât această masă informă de carne”. Va fi întocmit şi un raport „compus din mai multe voci, din a ta şi din ale altora. Cele pe care le auzi şi cele pe care nu le auzi”. Detectivii îşi împart sarcinile, iar lucrurile se pun în mişcare fiindcă „dacă o asemenea problemă precum cea de astăzi rămâne fără răspuns, poate schimba viaţa întregului oraş”, „trebuie găsit răspunsul la întrebarea cine.

     Presa se luptă pentru a obţine cât mai multe informaţii, iar criminalul stă şi…priveşte din umbră. Nu este singurul! Victima însăşi este în expectativă şi o urmăreşte pe Malin, pe cei din jur pentru a vedea dacă poliţiştii vor reuşi ori ba „în sinea mea, ştiam că terminasem de trăit. Nu mulţumit eram, ci obosit…e bine, e atât de bine să fi scăpat de toate grijile celor vii!”, „Haide, Malin. Caută mai departe.”.thriller

    Cadavrul este identificat: Bengt Andersson, zis şi Bengt Balonu’. O persoană căreia nimeni nu-i acordă atenţie, trecem pe lângă ea fără să-i dăm importanţă. Singurul eveniment care pare a o aduce în “lumina reflectoarelor” este nimeni altul decât MOARTEA “luaţi pe sus de frică, de furie ori de disperare, oamenii păreau gata să comită cele mai de neînchipuit fapte”, “blândeţea este o invenţie a corpului…moartea este aceea care ne mângâie, ca să fim de acord cu sosirea ei.”.

            Cum vor reuşi Malin şi ceilalţi detectivi să soluţioneze cazul? “întotdeauna dorinţa este aceea care ucide”…

     Romanul lui Kallentoft este relatat la persoana I de un narrator-personaj (subiectiv), omniscient, omnipresent. Este urmărit firul anchetei desfăşurat în jurul lui Bengt Andersson. Acţiunea este una complexă, iar cititorul este introdus într-o altă realitate, a tenebrelor. Vântul năprasnic al iernii, felul în care autorul se joacă cu ceea ce simte victima, cu natura şi fenomenele sale, declaraţiile persoanelor ţin locul sării şi piperului în operă. Verbele folosite animă volumul. Ne este descris caracterul lui Malin, în mod indirect “Malin era în acelaşi timp colerică, amabilă, egocentrică şi politicoasă”. Nu lipsesc descrierile spaţiului “în aerul îngheţat care îngreunează respiraţia, dincolo de crengile îngheţate ale mestecenilor, zăreşte gura întunecată a tunelului pentru pietoni…vilă renovată, construită în anii cincizeci”. Ceea ce m-a impresionat şi speriat în egală măsură e faptul că Bengt e personaj, că acela  lipsit de viaţă prezintă fapte din trecut, conştientizează ce a devenit şi doreşte ca cineva să ridice mâna şi să spună: “Ştiu vinovatul”. Unele defecte se prezintă sub forma acestei înlănţuiri de idei şi întâmplări care ameţesc lectorul.

   Cine să fie, cine să fie ucigaşul şi de ce l-a ales tocmai pe Bengt ca “mascotă” “toţi oamenii aceştia care privesc lumea prin crăpătura uşii…De ce s-or fi temând?”.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Nota mea: 7,5/10 stilouri

Autor: Crina Stanciu

by -
14

Lanțul de crime de Meg Gardiner-recenzie

Titlul original: Kill Chain
Traducere: Ioana Vighi
Editura: Univers
Colecția Enigma
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 352
Gen: Thriller, Mister, Suspans, Romantic-Suspans
Cotaţie Goodreads: 3,88

Seria Evan Delaney: 1. China Lake ; 2. Mission Canyon ; 3. Jericho Point ; 4.Crosscut ; 5. Lanțul de crime – Kill Chain

   Când tatăl ei dispare misterios, Evan Delaney are numai 72 de ore pentru a face rost de informaţia cerută de răpitorii acestuia. Doar că, într o lume a spionilor, asasinilor şi şantajiştilor, nimic nu este ceea ce pare, secretele trecutului sunt periculoase, iar eroina se vede împinsă într o cursă nebună de la un capăt la celălalt al lumii pentru a aduna piesele unui adevărat puzzle şi a opri lanţul de crime.
„Cele cinci romane ale lui Meg Gardiner sunt, pur şi simplu, cea mai bună serie de crimă şi suspans pe care am citit o în ultimii douăzeci de ani.“ – Stephen King


   Meg Gardiner (n. 1957) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Stanford şi a lucrat ca avocat, apoi ca profesor de creative writing la Universitatea din Santa Barbara. A trăit mult timp în Anglia, unde a şi publicat primele cărţi, abia mai târziu fiind descoperită de publicul şi critica americană. A debutat în 2002 cu romanul China Lake, primul dintr o serie de cinci care o au ca eroină pe Evan Delaney, o jurnalistă de investigaţie. În 2008 a început o nouă serie, care o are în centru pe Jo Beckett, un psiholog criminalist, şi care cuprinde patru romane.


   Deși nu auzisem nimic despre scriitoarea Meg Gardiner, m-am lăsat ademenită de descrierea cărții. Mă așteptam să fie un roman polițist, dar am constatat că am de-a face cu o poveste care iese în evidență față de alte scrieri ale genului, tocmai pentru că este o combinație – aventură, acțiune, suspans, romantism. Avem de-a face cu agenți secreți, traficanți de droguri, răpiri puse în scenă de matroana unui bordel, agenți CIA și miniștrii șantajați pentru că au practicat sex cu minori, trădări, scene șocante sau emoționante etc.

   Bilă albă am oferit pentru faptul că autoarea a pigmentat acest thriller cu anumite elemente romantice, dar și pentru că a știut să adauge un pic de ironie, cât să dea savoare întregii lecturi. De asemenea, mi-a plăcut că pe parcurs sunt introduse noi personaje care vor mării doza de suspans prin faptul că fiecare deține o informație utilă. Atât de multe evenimente au loc în cele 72 de ore (timpul acordat de răpitori), încât nu am avut când să mă plictisesc.

   A existat totuși ceva care m-a deranjat. Nu înțeleg de ce s-a tradus direct ultimul volum din serie. E adevărat că se poate citi și ca roman de sine stătător, dar trebuie să se țină cont și de faptul că pe lângă acțiunea propriu-zisă, ne sunt oferite și multe amănunte despre viața privată a protagoniștilor. Cei care au citit cărți de JD Robb, Alex Kava, Iris Johansen, Lisa Jackson, înțeleg foarte bine la ce mă refer. Astfel de romane ne arată cum evoluează o eventuală poveste de dragoste sau relația cu rudele sau colegii. Există o continuitate de care trebuie să se țină cont. În cazul de față, mi-aș fi dorit să aflu cum a început povestea de dragoste dintre Evan Delaney și Jesse Blackburn, cum s-a întâmplat de a pierdut Evan sarcina, momentul în care Jesse a fost lovit de o mașină și a rămas paralizat, cum s-a descoperit că tatăl lui Evan este spion și ce reacții au avut membrii familiei. Unele evenimente au fost amintite pe scurt, dar pe altele le-am dedus.

   Personajul central al cărții, Evan Delaney (34 ani) este scriitoare, fost asistent juridic în Santa Barbara, California, în prezent fiind jurnalist liber-profesionist. Este genul de femeie predispusă la tot felul de probleme, dar nu-i lipsește curajul. Ar fi în stare să alerge dintr-un capăt în altul al Pământului, doar pentru a-și ajuta prietenii. În cartea de față, m-a impresionat acel moment în care este lovită de o mașină, și așa zdruncinată cum este, se ridică în picioare și își continuă alergarea, doar pentru a o salva pe fetița partenerei tatălui ei. Este genul de persoană care o îndrăgești din primul moment. Este amuzantă, ironică, spontană. Își adoră familia, chiar dacă e una disfuncțională. Vă puteți da seama ce surpriză a fost pentru ea să descopere abia la vârsta de 33 de ani că tatăl său a fost spion? Partea bună este că îl are aproape pe iubitul ei Jesse. Chiar dacă acum sunt logodiți, în trecut au întâmpinat destule necazuri. La un moment dat au fost la un pas să se despartă după ce el a rămas paralizat.

   De fapt, ce s-a întâmplat…Jesse mergea cu bicicleta când un BMW a intrat în el și, dintr-un sportiv a devenit paraplegic într-o clipită. După un an de spitalizări și reabilitare s-a ales cu realitatea zdrobitoare că n-avea să revină la cel care a fost cândva. În momentul de față, m-am bucurat că nu merge tot timpul în scaunul cu rotile, ci se folosește de cârje. Dar mai important e că această nenorocire cumplită care i-a distrus viața, nu mai are un impact emoțional asupra lui. Imaginile nu-l mai hărțuiesc și a reușit să-și depășească furia. În prezent este avocatul lui Phil, dar și consilier pentru cei care au trecut prin aceeași situație ca și el.

   Phil Delaney, tatăl lui Evan, a fost căpitan de vas, proiectant de arme, absolvent al colegiului de Marină Militară, uneori spion maritim. A fost nevoit să denunțe o operațiune murdară a guvernului în care au murit oameni pe care îi cunoștea de-o viață. Și pentru asta a trebuit să plătească. Guvernul i-a interzis accesul la informații confidențiale. A fost dat la o parte de serviciile militare și secrete cărora le-a dedicate întreaga viață. Un procuror ambițios dorea cu ardoare să-l acuze și a petrecut luni întregi încercând să găsească ceva care să-l incrimineze. După ce ați aflat toate aceste lucruri, vă mai miră faptul că a fost răpit?
    Acțiunea romanului “Lanțul de crime” începe în forță, chiar cu momentul răpirii lui Phil. Dintre toate cele pentru care se pregătise și se călise de-a lungul anilor, ăsta era ultimul lucru la care s-ar fi putut aștepta. Într-o după-amiază de primăvară, în timp ce conducea pe o autostradă izolată din California, a fost asaltat de câțiva indivizi. De ce acum? Să aibă legătură cu faptul că a fost deconspirat și a fost ușor să-l găsească? Sau vrea cineva să se răzbune în urma acelei operațiunii dezastru? Cert e faptul că fusese localizat cu exactitate pe drum. L-au încercuit, l-au târât afară din mașină și în timp ce-i cărau pumni și picioare, el și-a dat seama de adevăr. Cineva l-a vândut! Doar familia (fiul lui, fiica și fosta soție), Jesse și fosta lui parteneră, Jakarta Rivera (Jax) știau că se află în Santa Barbara. Nu-și poate da seama cine l-a vândut, dar știe sigur ce voiau de la el. A reușit să scape de indivizi pentru scurt timp, atât cât să dea telefon avocatului său, Jesee. Știa că era singura persoană care ar fi putut lua atitudine. Din păcate, mesajul va fi ascultat abia a doua zi. Să fie oare prea târziu?
    “Sunt Phil. Sunt în mare belea, trebuie să faci ceva pentru mine. Am fost luat pe sus. Autostrada Unu, în nordul districtului Santa Barbara. Oamenii ăștia vor ceva ce a fost ascuns de Jakarta Rivera. Indiciile care duc la lucrul ăla se află în hârtiile pe care Jax i le-a lăsat lui Evan. Nu-i putem lăsa să pună mâna pe ele. Dacă obțin informația aia, o s-o folosească pentru a localiza și a ataca. Dacă ajunge la ei, o să înceapă să ucidă. Jesse, trebuie să pui mâna pe hârtiile alea și să le distrugi. În seara asta. Mâine o să fie prea târziu. Ține-o pe fiica mea departe de asta. Evan nu trebuie să știe. Protejează-o. Altfel, familia mea o să devină parte din lanțul de crime.”
   lantul de crime 2   Între timp, Evan află de la poliție că s-a descoperit mașina tatălui ei într-o zonă mlăștinoasă și se merge pe premiza că acesta s-ar fi sinucis. Desigur că și-a făcut apariția și procurorul care în ultimul timp a căutat motive să-l acuze de trădare și este ferm convins că Phil, fost agent de informații cu legături în zone dubioase, și-a înscenat moartea, înainte de punerea sub acuzație, așa că cere ajutorul celor de la FBI. Ciudat e faptul că nu există urme de frânare, portiera șoferului fusese deschisă cu mult înainte de impact, iar computerul lui a dispărut. Asta dovedeşte că Phil ar fi coborât din mașină în mers, a luat computerul și a împins mașina la vale.
    Convinsă că tatăl ei a fost răpit (neștiind încă de mesajul pe care acesta i-l lăsase lui Jesse), Evan încearcă să găsească o soluția ca să-l găsească. Fată inteligentă, își dă seama că dacă dispariția lui are legătură cu spionajul maritim, singura persoană care ar fi putut da vreun indiciu sau un ajutor este Jax (o femeie planturoasă de culoare, la vreo 45 de ani). Aceasta este o fostă agentă CIA, extravagantă, șireată și violentă. Avea o afacere cu soțul ei englez, Tim North și omora oameni pentru bani. Dar cum să dea de ea dacă nu știe numărul ei de telefon, nici unde locuiește sau dacă numele ei este cel adevărat?
    Însă Evan se trezește cu un invitat surpriză în casă! Nimeni altul decât Tim North care îi spune că și Jax a dispărut nu doar tatăl ei. Interesant faptul că acesta știe pentru ce anume au fost răpiți Phil și Jax. Nu din cauza vreunei operațiuni clandestine, ci de ”curve, arme și bani.” Șantaj sexual, cea mai veche tehnică de spionaj.
   “ – Jax lucra pentru Agenție când nu existau decât bănuieli că între cartelurile de droguri și forțele paramilitare ar fi legături. Colonei asiatici vindeau heroină ca să construiască armate private. Cartelul ăla din Ecuador care finanța Hezbollah cu arme, IRA care antrena rebelii din forțele Armate Revoluționare din Columbia. Jax a reușit o tehnică de seducție extinsă. A cumpărat informații de la matroana care conduce un lanț de prostituție. O cheamă Rio Sanger. În cazul de față, ea e creierul.”
   Să fie adevărat că Phil și Jax au fost răpiți de proprietara unui bordel ? Se pare că da. Cei doi au lucrat împreună la operațiunea Riverbend, în urmă căreia Rio a avut mult de pierdut, iar acum vrea revanșa. Despre ce operațiune este vorba? Rio conducea un club pentru clienți cu gusturi exotice. Sex cu minori. Acești clienți nu știau că sunt filmați, iar mai târziu, când ajungeau în funcții cheie, deveneau şanjatabili.
    Însă lucrurile încep să se complice. Casa lui Evan este ținută sub observație, iar când aceștia ies din casă, se trezesc atacați de doi indivizi. Făcând exces de zel, Tim îl execută pe unul dintre ei fără să știe pe moment că respectivul era agent special al SUA. Dar cum se face că de pe telefonul acestuia primesc un apel din partea matroanei Rio?
   “– Dacă-l vrei pe taică-tu înapoi, să nu amesteci poliția pentru că în secunda doi o să te salte pentru uciderea unui agent federal. Te bagă la pușcarie și taică-tu moare. Vreau dosarul Riverbend. Toate documentele pe care Jakarta Rivera le are despre operațiunea din Columbia și Thailanda. Nu mă refer la notițe sau memouri. Mă refer la DVD-uri. Înregistrări video. Fă rost de ele în 72 de ore. Ăsta nu e termenul-limită. Eu, una, am terminat-o cu el. Tu ești cea care trebuie să ajungă la el înainte să moară de deshidratare.”
     Pe baza unei scrisori codate, Evan și Tim găsesc locul unde sunt ascunse dosarele. Dar în seif se mai află și un flash drive care conține niște înregistrări făcute de Jax. În cadrul acestor înregistrări, aceasta mărturisește modul în care s-a implicat de bunăvoie în operațiunea Riverbend, cum a făcut rost de toate filmele “vesele “ cu miniștri practicând sex cu minore, cum l-a sedus pe partenerul de viață a lui Rio, un mercenar pe nume Hank Sanger, dar arată și cum a fost omorât acesta din urmă. Asta să caute de fapt Rio?Înregistrarea morții lui Hank? Să dovedească cine este asasinul? Sau să fie vorba de cu totul altceva ?
     Ca să ajungă pe urmele dosarului Riverbend, Evan este nevoită să plece în Thailanda. Ajunsă în acest capăt de lume, se reîntâlnește cu Jax, iar la Bangkok au parte de o mare aventură! Abia acum se descoperă faptul că Rio le indusese tinerelor din bordel hipopituitarism în copilărie, adică a stopat hormonul creșterii ca să le împiedice dezvoltarea și maturizarea fizică. Așa a găsit ea o soluție mai ieftină ca să nu mai înlocuiască tot timpul fetele cu altele mai tinere. Fizic păreau ca niște copii, dar erau femei în toată firea. Iar două dintre aceste creaturi, Bliss și Shiver vor să le omoare pe Evans și Jax.
     V-am povestit doar un sfert din acțiunea cărții. Cert este faptul că autoarea a reușit să mă facă să văd lumea întunecată a prostituatelor, pedofililor și a traficanților de droguri.

    Povestea din ”Lanțul de crime” este cu adevărat interesantă și te ține într-o permanentă stare de surescitare din momentul răpirii și până la final. Recomand cartea tuturor fanilor Lisa Jackson, Alex Kava, Iris Johansen, Gayle Lynds, Elizabeth Lowell.

Nota 9,4

Editura Univers

Cartea Lanțul de crime de Meg Gardiner a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Autor: Alina
%d bloggers like this: