Tags Posts tagged with "Natasa Alina Culea"

Natasa Alina Culea

“…scriitorii văd oamenii aşa cum ar putea fi…”

Visele nu dorm niciodată, de Nataşa Alina Culea-recenzie

 

Editura Librex Publishing
Anul apariţiei: 2017
Număr de pagini: 324

   Pentru mine, întâia deschidere a unui nou roman al Nataşei Alina Culea este echivalentă cu senzaţia cadoului de Crăciun, desfăcut lângă brad în copilărie. O încântare totală a simţurilor, însoţită de surpriza ce anticipează deliciile pe care le voi găsi dincolo de ambalajul strălucitor – pentru că fiecare carte a autoarei e mereu diferită de orice altceva a scris până atunci – dar şi de siguranţa absolută că orice ar fi, va fi minunat, neexistând nici cea mai mică posibilitate să nu îmi placă enorm.

   Am încercat de multe ori să definesc prin paralelisme exterioare (cu alţi scriitori) sau interioare (între un roman al ei şi un altul) stilul Nataşei. Să îl integrez într-un curent, într-un gen, într-un format ștanțat de literatură. Dar nu mi-au ieşit decât mici comparaţii punctuale, aproape forţate, din cauza originalităţii ei descătuşate, neîncadrabile în șabloane, nici măcar într-o matcă proprie de creaţie, fiindcă nu numai de la o carte la alta, dar chiar de la o secţiune a unui roman la următoarea, tot ce te aşteptai să continue într-un fel, se transformă spectaculos şi devine altceva, la fel de original, dar din cu totul altă zonă a imaginarului extaziant.

   La fel se întâmplă şi cu Visele nu dorm niciodată, compozit genial din două aliaje atât de deosebite: o primă parte, Legămintele macilor, fascinant de introspectivă, analitică, a cărei atracţie se creează prin magnetism intim emoțional, o a doua parte, Arca celor 11 nopţi, intens epică, parcă desprinsă dintr-un basm-thriller-horror cu personaje extraordinare, mister criminogen şi numerologic, fenomene inexplicabile şi revelaţii spirituale.

   Ajunsă la a cincea lansare livrescă, juna autoare-complet-maturizată-profesionistic face în această nouă bijuterie literar-psihologică a sa un exerciţiu de empatie, sărind peste aproape un deceniu de viaţă şi transpunându-se/transpunându-ne în mintea unei scriitoare celebre de peste 40 de ani, care simte că trece printr-un moment de cumpăna al existenţei ei. Prinsă într-un mariaj incomplet, îndrăgostită de un amant nepotrivit, percepând dureros trecerea timpului şi disiparea farmecelor feminine asociate cu tinereţea, este tentată să abandoneze totul, să se abandoneze curgerii intrinseci a destinului, renunţând să mai lupte pentru a-l influenţa în vreun fel. Prima afectată de delăsare fiindu-i însăşi cariera:

„Am început să scriu din dragoste pentru oameni şi voi renunţa să mai scriu din dragoste pentru unul singur dintre ei.”

…mărturiseşte ea dureros. Sacrificiu suprem, lehamite de orice altceva exclude dragostea sau răzbunare întortocheată – dat fiind că iubitul din cauza căruia vrea să facă acest gest pare să-i adore cel mai mult tocmai talentul de scriitoare?

   Deşi Nataşa are sinceritatea să spună mereu o poveste personalizată, ce place prin ea însăşi, nefiind interesată de categorisirile pe care le încearcă mereu criticii literari pentru a stoarce cât mai multe concluzii general valabile dintr-o operă, nu poţi să nu extrapolezi semnificații prototipice, remarcând că alegerile personajului ei, Lea Leroy, în privinţa iubirii, sunt două extreme opuse ale masculinităţii intelectuale.

   O variantă cu soţul perfect din punct de vedere al confortului, echilibrat liniştit, grijuliu, cedând mereu capriciului feminin, neproblematic, completând genul de cuplu despre care, din afară, oricine va lansa complimente referitoare la ce bine vă potriviţi şi ce pereche perfectă sunteţi, dar lipsit de pasiune şi înclinaţie romantică, mai mult un prieten tacticos şi plin de tabieturi decât un partener care-şi demonstrează afecțiunea.

   O altă variantă, de amant ce se întrevedea ca posibilă titularizare oficială, exploziv, efervescent, debordând de energie şi iniţiative surprinzătoare, romantic şi pasional măcar în momentele când a înfiripat inter-dependenţa sentimentală, imprevizibil în reacţii şi încăpăţânat în aplicarea ideilor proprii, deşi îndrăgostit sincer de tot ce creează iubita admirată. Bărbat mai tânăr, parcă încă neformat complet, dar care pe Lea o face să se simtă feminină şi atrăgătoare, la fel cum poate să-i reteze brusc însuşi cheful de viaţă, dintr-o singură vorbă aiurită aruncată prosteşte, aşa cum lansează adesea fiinţele imature emoţional. Un cuplu cu el adună la orizont norii negri ai bârfei, clevetelii şi controversei, dar singurul care pare să îl facă cu adevărat imposibil e chiar comportamentul lui instabil.

   Dacă pentru perceperea primei variante masculine, dintre cele între care Lea navighează ca între Scylla și Charybda, Thiery, soţul, ne ajunge un fragment scurt să-i înţelegem descrierea, pentru cea de-a doua, amantul, Mark, iubitul ce ar fi putut fi, avem nevoie de secvenţe întinse pe parcursul întregului roman, neliniare temporal, desprinse din gânduri şi amintiri ale Leei, pentru a putea schiţa cât de cât profilul celui care a tulburat astfel o femeie atât de sofisticată, serioasă şi bună judecătoare de caractere, ce e capabilă să-i descifreze pe toţi din jurul ei ca pe propriile personaje de carte şi să le ofere instant soluţii în a-şi aborda problemele, dar nu îşi poate aplica sieşi aceleaşi tratamente psihic lecuitoare, drept cataplasme pentru tribulațiile iubirii sale.

   Ce face o tipă impulsivă când gândurile răvăşite, prietenele şi analizele psihologice nu-i oferă rezolvarea dilemelor ei sentimentale? Schimbă peisajul şi porneşte într-o călătorie spre un loc cât mai pierdut în spaţiu.

   Astfel începe partea a doua a romanului, cea magic-epică şi de două ori mai lunguiaţă, unde protagonişti turistici cu personalităţi ca ale posibililor criminali ai Agathei Christie se strâng în număr fatidic într-o splendidă vilă înzăpezită pe vârf  de munte şi tot mai extrasă din civilizaţie de vitregia progresivă a vremii.

   Chiar dacă noile personaje au o tentă clasică ce te face să le aştepţi evoluţia înspre conflicte la fel de clasicizate odată rămase izolate, fără curent şi regresând energetic la lumina pâlpâindă a lumânărilor, conversaţiile şi felul lor de a fi rămân de un modernism militantist vijelios, ce te atrage în argumentații de idei şi contradicţii principiale, abordând tematici din cele mai diverse. Predominantă devine cea a iubirii şi genurilor de cupluri în toate variaţiile lor, dar apar şi discuţii despre prezent ca umbră a trecutului, simţământul de dispariție a frumuseţii, tinereţii şi gloriei, veganismul ca alegere spirituală, seninătatea yoghinului amator, creşterea copiilor – cu unic exemplu nefericit de fată răsfăţată prezentă, autoanaliză freudiană, psihologia de grup sau de perechi romantizate şi încă atâtea altele, ca în orice minusculă comunitate inteligentă comunicativă.

   O înşiruire de evenimente stranii îngroaşă aura de mister şi supranatural în acest peisaj deja dătător de tot soiul de fiori. Universul restrâns la mâna de personaje înconjurate de zăpezi şi rupte de lumea exterioară devine unul al coincidenţelor, simbolurilor, semnelor superstiţioase şi oglindirilor, fiecare regăsindu-se în ceva parcă pregătit pentru sine, uneori chiar în reflectarea secvenţială a celorlalţi, văzuţi ca cioburile reunite ale unei oglinzi sparte:

„Suntem prinşi în camera oglinzilor şi, în acelaşi timp, în labirintul propriilor conștientizări. Maja îmi oglindeşte teama de îmbătrânire, cei doi unguri au curiozitatea mea pentru mister şi pentru lumea nevăzută, Arthur este lipsa mea de implicare în viaţă, Kate este fetiţa revoltată şi răutăcioasă din mine, Theo şi Benoit sunt extensii ale polarităţii bărbat-femeie, Selene este idealista care încă mai trăieşte în mine şi care crede că are forţa de a schimbă lumea, iar Monique reprezintă refuzul meu de a accepta schimbările. Oare ce reprezint eu în ceilalţi?”

 

   Încercam să descriu dualitatea fascinaţiei din primul şi al doilea capitol al cărţii, atmosfera din Legămintele macilor pregatind-o, potențând-o şi definind-o pe cea din Arca celor 11 nopţi, dar realizez acum, într-o nostalgică răsfoire, încercat de regretul despărțirii de captivantele personaje ale cărţii, că, nemenționându-l individual, am nedreptăţit un al treilea capitol. Fiindcă Epilog-ul este o poveste în sine. De un gen indefinibil şi interpretabil în atâtea feluri câţi cititori există, lărgindu-şi cu fiecare nouă lectură ramificaţiile interpretative. Fără să dezvălui nimic care ar putea strica plăcerea descoperirii sale de către fiecare explorator al romanului, aş remarca melancolic doar că mi-a lăsat aceeaşi senzație ca învârtirea titirezului ce testa realitatea din filmul Inception, când nu puteai spune dacă ultima sa rotire a fost parte a unei mișcări continue de perpetuum mobile sau o primă încetinire şi ezitare ce anunţa ieşirea din vis.

   Tentaţia umană de a face mereu comparaţii şi a găsi similarităţi, măcar senzitive, chiar şi când excepţionalul originalității nu-ţi permite să aplici procedura standard asupra conţinutului, ci doar să îţi formulezi propriile interpretări despre ceea ce tocmai ai experimentat…

   În viziunea mea decriptatoare, intuiesc sub titlul primului capitol, Legămintele macilor, un dublu simbol: cel al visului indus halucinogen, dar şi al lipsei de durată şi superficialităţii unei promisiuni făcută de o floare care la prima suflare îşi pierde petalele. În cel de-al doilea, Arca celor 11 nopţi, dincolo de forma arhitecturală arcuită a intrării în vilă, ce i-a atras denumirea din partea vizitatorilor, resimt metaforic o nouă Arcă a lui Noe cu genuri şi tipologii de iubiri şi iubiți – poate nu exhaustivă la nivel planetar, dar reflectând ca un puzzle personajul principal. Epilog-ul fiind completare şi reînceput, însă nu unul sisific sau circular până la epuizare, ci cu acumulări şi noi şanse acordate de propriul sine.

Iar, per ansamblu, acest splendid roman în topitura sa de aliaje-nghețate?

   O rafală de vânt degerător şi fierbinte, împletită în încolăciri învârtejite de roşu şi alb-albăstrui, dându-ţi de perete ferestrele şi uşile sufletului, invadându-ţi orice ungher tainic al minții, molipsindu-ţi fiecare celulă de febră delirică şi răceală dârdâitoare, lăsând în urmă un tablou oniric acoperit de nea şi petale căzătoare de maci, din care nu mai vrei să refaci originalul, realizând că în noua cheie simbolistică, totul are mult, mult mai mult sens.

Cartea Visele nu dorm niciodată, de Nataşa Alina Culea poate fi comandată de pe site-ul Librex

Surse foto: Pinterest şi Arhiva personală Nataşa Alina Culea

 citeşte recenzia

   Visele nu dorm niciodată este o incursiune în universul retrospectiv al autoarei Natașa Alina Culea, o lume din care vei pleca pe deplin schimbat și transfigurat, o lume căreia te vei abandona cu voluptate.

  Cartea este structurată în două capitole distincte: Legămintele macilor și Arca celor 11 nopți.

  Dacă primul capitol surprinde prin minuțioasa analiză interioară și prin evocările sensibile, în cel de-al doilea capitol realitatea se întrepătrunde cu fantezia ca în dansul celor șapte voaluri, iar cititorul pășește fascinat în camera oglinzilor, acolo unde nimic nu este ceea ce pare a fi. Și nimeni.

   Suita de personaje ale cărții oglindesc în profunzime adâncimile minții umane, trăirile tulburătoare, dar și năzuințele sufletului însetat după iubire.

  Suntem niște musafiri nocturni? Cine este Lea? Cine este Mark? Cine ești tu? Unde se duc visele?

   Întrebările acestui roman vor deveni întrebările tale, iar răspunsurile vor fi dezvăluite unul câte unul într-un crescendo fantastic.

 Visele nu dorm niciodată de Natașa Alina Culea este disponibilă pentru comandă pe librex.ro

Nopţi la Monaco-călătorii, nonconformism şi iubire

    Realismul care ne loveşte încă de la începutul romanului este ca un duş cu apă rece. Societatea rurală românească în plin secol modern are mari carenţe la capitolul cultură într-o proporţie destul de îngrijorătoare. În multe sate uitate parcă de Dumnezeu, oamenii îmbrăţişează greul, se plafonează într-o viaţă mecanică, iar gândirea este folosită doar pentru a-şi procura cele de trebuinţă pentru moment. Nu există aspiraţii, valori, principii sau sentimente nobile … doar un trai lipsit de plăcere.

 „Dacă era o familie fericită? În astfel de împrejurări, o aşa întrebare nu este rostită niciodată, nici în gând, darămite în gura mare de faţă cu alţii.”

    Familia Nicoletei este un exemplu edificator pentru cele scrise mai sus. Singurele realizări ale părinţilor sunt copiii … cărora abia le pot asigura o masă caldă- deja nu mai vorbim despre un viitor. Tabloul creionat de Nataşa duce cu gândul la „Las Fierbinţi” într-o variantă mai blândă, dar zâmbetul nu apare pentru că, cel puţin din punct de vedere personal, văd „peisajul” acesta mult prea des.

    Nicoleta are însă … noroc, dacă se poate numi aşa, atunci când este trimisă de părinţi, pe perioada vacanţei, la o mătuşă din partea tatălui. Dincolo de motivul meschin al părinţilor, care gândesc această plecare a fetei ca pe o gură în minus la masă, destinul Nicoletei pare să se lumineze, deoarece mătuşa o îndrăgeşte suficient cât să o dorească permanent să locuiască în casa ei.

    După o prea scurtă dezbatere, decizia mutării copilei e luată şi sentinţa este bătută rapid de către un ciocan invizibil. Fata se stabileşte la mătuşa binevoitoare care îi schimbă viaţa radical. Nicoleta ia contact tot mai mult cu lumea cărţilor, ajunge să îi placă arta, cultura, oamenii inteligenţi, ba chiar îşi face planuri de facultate cu entuziasm. Şi viitorul pare să îi surâdă până când moartea mătuşii protectoare o lasă pe drumuri, aruncând-o din nou în satul natal pe care ajunsese să-l deteste. Asistăm la un nou episod de meschinărie din partea familiei fetei care nu consideră studiile ca pe ceva necesar, iar Nicoleta se vede nevoită să îşi negocieze viitorul cu propriii părinţi. Reuşeşte să obţină o sumă de bani din moştenirea pe care nu apucase să o primească şi porneşte încrezătoare spre Bucureşti.

 „Nicoletei îi venea să plângă. Mai degrabă se vedea prostituându-se-n capitală decât muncitoare la strung, cot la cot cu maică-sa.”

    Naivitatea Nicoletei este ceva la care inconştient te aştepţi. Crescută într-un cătun izolat, apoi învârtindu-se în lumea unei domnişoare bătrâne, precum mătuşa ei, fata nu este obişnuită cu viaţa de capitală şi nici cu oamenii înşelători sau cu planuri perverse. Nicoleta Dragomirescu este tipul fetei credule, inocente, uşor de manipulat şi de dus în pat pentru o partidă de sex … ceea ce se şi întâmplă. Nu este însă suficient că bărbatul pe care îl crezuse perfect se dovedeşte un mincinos, ci trebuie să se adauge şi o sarcină nedorită la întreaga poveste.

 „Ca în astfel de scene demne de jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, dezastrul nu vine niciodată singur.”

   Universul fetei se face ţăndări, suferinţa se simte în mod acut, durerea lasă răni invizibile. Ca toate protagonistele Nataşei, şi Nicoleta are acel „ceva” special care o ajută în procesul de regenerare şi care aminteşte de mitul păsării Phoenix. Această capacitate de refacere din durere a Nicoletei ne duce cu gândul la renaşterea din cenuşă.

„Nu concepea să se căsătorească cu Louis fără ca el să ştie cine era ea, ce trecut avea şi cum îşi câştiga ea existenţa.”

    Multiplele umilinţe îndurate în copilărie, durerea fizică suportată mult prea des, nedreptăţile înghiţite ca pe nişte pilule obligatorii, singurătatea, dezamăgirea cruntă, conştientizarea faptului că viaţa este mizerabilă cu cei inocenţi – toate se adună şi explodează în sufletul Nicoletei … făcând-o cioburi. Cea care va deschide ochii după această experienţă va fi o nouă femeie, capabilă să obţină ceea ce doreşte prin orice mijloace. Nu mai există acel fond sufletesc cald. Nioleta se transformă în Nika suferind o schimbare contrastantă.

 „- Nu este chiar aşa cum pare la prima vedere.”

   Întâlnim şi aici acel tip de protagonistă feminină cu care Nataşa deja ne-a obişnuit. Nika este o femeie cu o capacitate de regenerare uimitoare, înglobează atât bine cât şi rău, fiind deopotrivă personaj pozitiv şi negativ. Dualitatea fiinţei umane este redată de scriitoare în linii fine dar precise, iar frazele derivate din gânduri generate de propriile experienţe creionează personajul principal într-un mod care-l aduce mai aproape de cititor.

  Nika este în acelaşi timp diferită. Gradul acesteia de nonconformism este destul de ridicat în comparaţie cu cel al personajelor feminine din volumele anterioare ale Nataşei. La Nika observăm o putere remarcabilă de detaşare, îşi amorţeşte cumva conştiinţa şi renunţă la tabu-uri şi preconcepţii, păstrându-şi însă emoţia şi sensibilitatea.

    „Nopţi la Monaco”, deşi are ca personaj principal o femeie, nu se adresează în special genului feminin. Am ţinut să subliniez acest aspect pentru că, faţă de cărţile precedente ale autoarei, aceasta are un plus de aciditate, de acţiune „gustată” şi de publicul masculin, iar Nika este cu siguranţă o protagonistă altfel.

    Ţin să precizez că, în afara poveştii, am adorat coperta cărţii care, deşi este relaţionată cu o scenă din carte, mie mi-a sugerat o doză de mister mixată cu senzualitate, ceea ce m-a atras din start. Titlul – „Nopţi la Monaco” – m-a făcut să zbor cu gândul în oraşul „celor bogaţi şi frumoşi”, iar călătoria alături de Nika, total altfel decât am gândit-o eu, m-a păstrat curioasă şi fascinată.

   Să dăm steluţe? Mie îmi place cum scrie Nataşa, iar cartea am găsit-o relaxantă şi antrenantă. Cinci steluţe de la mine şi pupici autoarei!

Librex.ro

Cartea Nopţi la Monaco, de Nataşa Alina Culea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.roevaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

“Pe geamul aburit desenez o inimă și mă uit curioasă la lumea care trece prin ea.”

Natașa, disecția pe fluturi şi pânza de paing

   Ca iubitor de cultură (în devălmăşie: elitistă şi neelitistă, mainstream şi underground), eu şi, probabil, alţii asemene-mi, absorb literatura străină, în general, ca pe ceva ce are ca scop distrarea sau informarea, pe când pe cea română o percep mult mai posesiv, ca pe o casetă de bijuterii pe care mi-aş dori-o cât mai plină. Chiar şi nezbârnâind de patriotism, în mod logic, nu ai cum să nu te bucuri mai tare când dai peste o carte bună scrisă direct în limba maternă, când între tine şi autor nu mai intervine chinul traducătorului de-a reproduce. Când poţi simţi fiecare nuanţă, fiecare gând subliminal, fiecare ezitare, fiecare răsuflare, fiecare geamăt din străfunduri al creatorului, fără o interfaţă tălmăcitoare… Ce bine că urmează să vorbesc despre o scriitoare– altfel toată argumentaţia asta ar fi sunat un pic gay.

   În năzuinţa mea continuuă de a umple caseta cea metaforică şi inevitabil subiectivă (pentru că fiecare îşi face selecţiile după gust), cu noi nestemate din propriile descoperiri, am primit cu speranță trei pepite  cu coperţi superbe şi ca imagine şi ca textura: primele trei romane ale unei autoare de care nu citisem încă nimic, dar despre care auzisem numai vorbe de laudă – Nataşa Alina Culea.

   Dacă aş spune că doar după câteva pagini … aş exagera şablonard… din prima pagină, de la primele propoziţii, am simţit că întâia pepită muşcată, semnala un filon de aur pur (sunt în continuare la metafora cu îmbogăţirea casetei cu valori culturale naţionale). “Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul”, te prinde în unghiuţele ei șic şi îţi activează toate soiurile de empatii, îţi clarifică tot roiul de sentimente pe care le recunoşti din propriile trăiri – dacă eşti genul feminin, ale iubitelor capricioase – dacă eşti genul masculin, sau ale prietenelor jeluitoare neînţelese – dacă eşti genul de confident. Mai simpatică şi mai atrăgătoare decât orice roman chick lit şi cu valoare introspectivă şi de observaţie fină ca în capodoperele clasice ale literaturii feminine – doar în felul ăsta combinativ, poţi categorisi cât de cât, cartea de debut a Nataşei.natasa-si-psihanalistul

   Mâna scriitoricească a femeilor pare adesea mult mai sigură la disecţiile pe fluturi abdominali, decât cea masculină. Pe lângă faptul că autorii bărbaţi nu prea reuşesc să dibuiască exact motivațiile feminine şi încearcă să le înjghebeze nişte imbolduri raționale chiar şi când ele nu există, mai apare şi tendinţa în caz de vivisecţie (adică atunci când fluturaşii mai mişcă măcar dintr-o aripioară) să idealizeze sau să demonizeze subiectele pasiunii lor. … Nataşa e una dintre reprezentantele cele mai talentate în specialitatea asta de chirurgie sentimentală… Personajul ei feminin nu-şi caută scuze. Lucru cu atât mai remarcabil cu cât se deduce şi a mărturisit chiar ea, că e un alter-ego al său cu foarte mici diferenţe. Nu încearcă să îşi pricipializeze propriile capricii, nici nu umple de calităţi bărbaţii de care se îndrăgosteşte, ca motiv pentru orbirea iubirii sale. Nu are resentimente, dar nici obiectivitate de gheaţă, doar analizează şi se autoanalizează cu graţie, încât te întrebi dacă un asemenea spirit de pătrundere, mai are nevoie de psiholog. Mai ales când are şi astfel de super-prietene, asemeni celor din gaşca-i veselă şi petrecăreaţă, cu care ar putea toca totul doar între fete.natasa-4

   Aceasta nu e o recenzie, eu am apărut recent pe-aici şi avem deja una faină făcută pe site, e doar jubilația unui fan-instant, ce a descoperit o autoare despre care simte nevoia să povestească şi altora. Aşa că o să delirez un pic despre ce a însemnat cartea ei, prin prisma preferinţelor mele literare personale.

   Acum ceva timp descoperisem cu la fel de mare entuziasm o clasică a literaturii noastre: Cella Serghi (una din bietele victime ale manualelor, care de câte ori le pomenesc la mari scriitori români – de atâtea ori le condamnă la necitire, pentru că elevii sunt nişte draci împieliţaţi încăpăţânaţi – de ce li se recomandă ceva în clasă – de-aia nu se ating de chestia respectivă). Desigur, prin capodopera sa: “Pânza de păianjen” (apărută prima oară în 1938). Cât de mult mi-a plăcut! Ce tare m-am îndrăgostit de autoare! Cât mi-am dorit să regăsesc atmosfera romanului! Să o regăsesc pe Cella, pentru că, practic, era o punere de suflet feminin pe tava istoriei. Din păcate, nu am mai dat niciodată de ea. A mai publicat câte ceva, dar venise comunismul şi vremea sincerităţii şi a sentimentelor individualiste s-a dus. În “Cartea Mironei” nu mai rămăsese nici măcar un vag efluviu din parfumul scriitoarei ce mă fermecase, deși numele ei apărea în mod straniu şi pe cărţulia-aceea  prolecultistă. … De-atunci am tot căutat-o în altele. Poate aş fi găsit satisfacţii echivalente mulţumitoare, dacă nu mă încăpăţânam să pun la criteriile comparative dorinţa mea de a fi tot o romancieră autohtonă, ca să o simt fără prezervativul traducerii… Astfel că … nimic la fel şi în felul ei … până … tadam … la Nataşa!

   Nu o să merg pe suspiciunea de reîncarnare, mai ales că romanele nici nu seamănă în compoziţie, însă toată atmosfera de nedifinit ce făcea minunată opera clasică, am regăsit-o updatată, modernizată şi accesorizată de trecerea vremii în romanul Nataşei Alina Culea. Aceeaşi sinceritate absolută a scriiturii. Aceeaşi analiză introspectivă căreia nu-i scapă nimic, chiar cu riscul autopersiflării  propriului personaj ce-ţi oglindea sentimentele. Aceeaşi feminitate iubitoare de frumos, ce caută momentele de farmec idilic printre ruine de tranziţii post-războinice ori post-comunistoide. Aceeaşi încăpăţânare de-a găsi iubirea perfecta, chiar dincolo de limita moralităţii, şi chiar împotriva conştientizării imperfecţiunii propriului fel de a iubi. Aceeaşi provocare indirectă adresată societăţii, cunoscuţilor, gurii lumii, de a judeca/înfiera/condamna capricile feminității în sine, în comportamentul unei singure femei ce se lasă condusă de sentimente. Aceeaşi senzaţie mistică de viaţă ţesută cu fire vizibile şi invizibile, întrepătrunse în splendoarea criminală a pânzei de păianjen. Şi peste toate, puterea interioară ca tu să hotăreşti, cât de tare vrei totuşi să sfâşii țesătura predestinării din viaţa ta.

   Sigur că un ochi critic fără obsesia redescoperirii, nu ar putea găsi prea multe similarităţi narative între cele două cărți. Poate doar de teme generale într-o eventuală  abordare regionalizatoare a creatorilor români, unde, forţând puţin argumentaţia, ai concluziona că: munţii şi dealurile Transilvaniei au dat mereu scriitori gravi şi puternici ca Rebreanu sau Slavici; molcomitatea Moldovei, poeţi romantici plini de profunzimi melancolice ca Eminescu sau Bacovia; Dobrogea-Marea-Dunărea, întretăierea de ape şi nisip a născut scriitoare solare, analizatoare subtile, introspective, care ca şi sirena Ariel îşi iau în psihic coada originară peste tot după ele, în așteptarea unei furtuni, chiar când picioarele nou formate le poartă prin locuri unde apa se scurge numai  în firişoare: Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Serghi şi … de azi în caseta mea: Nataşa Alina Culea.natasa1

   Partea senzaţională pentru cei ce-mi împărtăşesc etuziasmul pentru stilul Natalistic e că “Nataşa, barbații şi psihanalistul” e doar cartea de debut a autoarei. Încă două bijuterii care arată la fel de promiţător, mă aşteaptă să le savurez şi tocmai a lansat-o pe a patra (se șopteşte prin budoare – cea mai erotică ) …  Iar deocamdată nu se întrevede nicio Cortina de Fier care să îi taie inspiraţia sau să-i inhibe francheţea condeiului.

Mulţumim autoarei Natasa Alina Culea pentru amabilitatea de-a ne oferi un exemplar al cărţii “Nataşa, barbații şi psihanalistul”. Acum şi în pachetul de 3 cărţi ce poate fi  comandat de pe site-ul Librex.ro

Sursa foto; Nataşa Alina Culea

 Lupii trecutului. Sofia de Nataşa Alina Culea

     Nataşa Alina Culea a devenit una dintre autoarele mele preferate după lecturarea cărţii „Marat. Iubirea are spini”. „Lupii trecutului. Sofia” este un roman pe care l-am aşteptat cu nerăbdare şi am avut siguranţă că autoarea mă va impresiona cu o nouă poveste incredibilă. Nu m-am înşelat. Mi-a plăcut de la început până la sfârşit, a reuşit să mă sfâşie, să mă dezintegreze în cioburi dureroase şi să mă surprindă în acelaşi stil inconfundabil. Felicitări, Nataşa, nu doar pentru carte şi pentru inspiraţie ci şi pentru faptul că reuşeşti să aşterni pe hârtie bucăţi de realitate interioară. „Lupii trecutului” este încă o dovadă palpabilă a talentului tău remarcabil.

    Personajul lui Fabian Adameşteanu este fiecare dintre noi atunci când am făcut alegeri greşite, atunci când n-am avut curaj, când am preferat să ne plafonăm în nefericire şi să înghiţim gustul amar mai degrabă decât să riscăm. Regretele lui, dorinţa de a simţi că trăieşte, că e viu şi nu doar o păpuşă de cârpă manevrată de destin … le regăsim pe toate în gândurile pe care adesea încercăm să le ignorăm, să le înăbuşim, să le înecăm.

    În inconştient, acolo unde „lupii trecutului” îşi fac de cap cu sălbăticia caracteristică, furia împotriva propriilor acţiuni dar şi dorinţa de a rupe îngrădirile cresc cu fiecare moment, clocotesc şi riscă să transforme viaţa într-o bătălie crâncenă cu final imprevizibil.

    Nu ştim? Nu putem? Nu vrem să fim fericiţi sau ne este prea teamă de glumele macabre ale unui Dumnezeu bolnav psihic care consideră că fiecare strop de fericire trebuie plătit la suprapreţ?  Întrebări pe care le lăsăm să plutească fără a încerca vreodată să le aflăm răspunsul. Şi mergem înainte. Păpuşi mecanice fără ţel, fără determinare şi fără curajul de a schimba traseul şi de a încălca regulile … până când ceva se întâmplă. O clipă fatidică în care creierul se opune jocului vieţii spunând„ Life sucks. A lot.” Şi atunci mecanismul se opreşte brusc. Lupii trecutului nu mai par atât de înspăimântători şi îi poţi înfrunta. Şi parcă nici Dumnezeul suprem nu mai este atât de măreţ. Este vorba despre acel moment unic în care avem suficientă forţă pentru a ne decide propriul destin.

     La prima vedere, Fabian Adameşteanu pare să aibă o căsnicie model, o carieră strălucită şi o situaţie financiară de invidiat. Bineînţeles însă că aparenţele se dovedesc adesea înşelătoare. Ne-am obişnuit atât de mult să purtăm măşti încât realitatea e ascunsă undeva adânc în unghere ale minţii şi în cotloane ale sufletului. Iar realitatea lui Fabian este că s-a autopedepsit să trăiască o viaţă căreia îi lipseşte ingredientul principal: pasiunea. Tot ce face e pentru că trebuie, iar ceea ce vrea se pierde cumva în neant. Căsnicia lui de fapt este o „prietenie durabilă asezonată cu sex ocazional , banii au încetat să-i mai trezească interesul, iar lumea din jur pare să fie total incompatibilă cu el. Toate promisiunile în care cândva crezuse se prăbuşesc asemeni unor castele de nisip suflate de furtună, iar visurile par să i se fi sfărâmat de mult prea mult timp. Singurele care îl mai îmboldesc sunt propriile gânduri şi o dorinţă mai presus de înţelegere, aceea de a se simţi viu – „să simt ceva, orice, măcar pentru o clipă.”

   Totul pare anost, strălucirea din ochi îi dispare în timp ce îşi joacă rolul de soţ fericit, amorţeala se instalează şi nu se lasă dusă, rutina obositoare pune stăpânire pe decizii şi … ŞI NU. Nu renunţăm nici de-afurisiţi la confortul siguranţei, nu riscăm să ne luăm viaţa în propriile mâini şi urmăm conştiincioşi traseul ca nişte retardaţi ce au nevoie să fie conduşi pentru că singuri nu se pot descurca. Asta face şi Fabian. Se plafonează în rutină deşi n-o acceptă, înghite pilula zilnică de viaţă deşi e amară şi e conştient că îi face rău. Dar gândurile, acei demoni necruţători de care nu poţi fugi, se trezesc uneori parcă pentru a-i tortura mintea căzută în letargie.

    „Asta este viaţa? Asta este fericirea? Asta-i tot? Pentru asta am ajuns să trăiesc 40 de ani? Pentru încă o aniversare, încă o maşină, încă o firmă achiziţionată? Nu mă aştept să mă caţăr pe muntele fericirii şi să rămân acolo, utopia asta este pentru creduli, dar nu se poate ca asta să fie tot, amorţeala asta care picură din gânduri în membre şi mi le îngreunează; nu, trebuie să fie ceva mai mult, trebuie să fie!”

   „Universul a uitat de mine pentru că eu am uitat de mine. Iar gândurile … Cine mă va salva de ele?”lupii trecutului.Sofia

    Şi banalitatea pare să dureze la nesfârşit, iar resemnarea ia locul dorinţei, visului, speranţei. Resemnare – cuvântul care aduce cu sine un val uriaş de furie dar care totodată sufocă şi ultimul strop de energie. Resemnare – soluţia cea mai la îndemână asociată adesea cu „fii recunoscător pentru ceea ce ai”, dar care îţi omoară lent personalitatea. Acea resemnare care nu mai lasă din tine decât o marionetă fără aşteptări în timp ce eşti prea ocupat să fii recunoscător.

    Se pare însă că viaţa lui Fabian nu e sortită să se sfârşească sub semnul resemnării. Clipa după care tânjea, sentimentul de „vreau să simt că trăiesc” apare când nici măcar nu-l aştepta şi îi zdruncină viaţa la propriu cu forţa unui uragan ce-şi trage forţele din infinit. O nuntă văzută drept o altă obligaţie plictisitoare, un eveniment banal ca multe altele pe care trebuia să le îndure, se transformă în intriga romanului şi viaţa capătă valenţe noi.

     În timp ce soţia lui, Carina, pare să se simtă în largul ei în societatea încorsetată de reguli, bărbatul preferă să îşi gonească propriile gânduri cu fumul ţigării.  Atunci se produce acel declic. E ca şi cum cineva ar apăsa puternic pe butonul on şi întreaga instalaţie prinde viaţă. Atunci o vede pe Sofia şi pot să afirm că e genul de „dragoste la prima vedere”, deşi pentru mine acest tip de coup de foudre e o noţiune cam abstractă. Se declanşează haosul. Rutina e înlăturată. Inima bate. Sângele o ia la goană prin vene şi artere. Pulsul creşte. Simte că e viu. Că trăieşte. Că respiră.

   „Nu mă trezi din somn dacă nu ai de gând să mă săruţi şi să mă readuci la viaţă, frumoaso! Nu vreau speranţe goale, am mormântul plin cu ele.”

     „Nu mă mai recunosc, vreau totul sau nimic, alb sau negru, yin şi yang.”

    Bruneta misterioasă reuşeşte să insufle viaţă şi să alunge amorţeala. Totodată crează o dependenţă dulce la care Fabian nu poate şi nu vrea să renunţe deşi sentimentul de vinovăţie îl nelinişteşte adesea. Sofia devine sursa de oxigen şi ce nebun ar renunţa de bunăvoie la un element vital? Şi totuşi cine e Sofia? Ce taine se ascund în spatele chipului fără cusur şi comportamentului sălbatic? E oare un înger coborât pentru a-i arăta că fericirea există sau e un demon care vinde iluzii şi abia aşteaptă să-l tortureze?

    „Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poţi fi tu lângă mine?”

    „În ochii ei m-am văzut pentru prima oară aşa cum sunt, nu aşa cum am pretins până acum că sunt.”

    Adevărul este dincolo de imaginaţie, iar povestea este o combinaţie sălbatică de erotism, durere, luptă şi mister.

   „Știu că mă vrei astăzi, dar mâine? Dacă ai afla ceva îngrozitor despre mine, m-ai iubi mâine cum mă iubeşti azi?”

   „Viaţa se trăieşte într-un singur fel, cu pasiune, altfel nu este viaţă, ci supravieţuire.”

   Vă las să descoperiţi misterele Sofiei şi să vă muşcaţi pumnul până la sânge într-un deznodământ care cere imperios consumul unei cantităţi considerabile de vodkă.

   Citate:

„Nu ştiu dacă vom reuşi să fim împreună, deşi eu sunt pregătit pentru asta, iar dacă nu sunt pregătit pentru ceea ce va veni, o să învăţ să fiu pentru că te vreau în viaţa mea cu toate implicaţiile acestui fapt.”

 „Copilă sălbatică, în jocurile tale o să-mi pierd sufletul!”

 „Faţă de Sofia poţi simţi doar iubire sau doar ură, fără jumătăţi de măsură.”

 „Sunt atât de fericită, încât mi-e o frică imensă. Acum am ce să pierd. Nu ştiu cum să trăiesc cu sentimentul ăsta, nu responsabilitatea lui mă sperie, ci amploarea acestei iubiri, mai mare decât mine. Fericirea este greu de dus, îi simţi povara? Are aripi de plumb!”

             „Corpul ei spune poveşti despre serafimi decăzuţi care ţipă în clinchetul brăţărilor ei metalice.”

     Cartea va fi disponibilă în curând și în librării. Primele 100 de precomenzi vor primi cartea cu autograful autoarei.
                                                    Autor: Maryliyn

Surse foto: pinterest.com

by -
15

Interviu altfel cu Natașa Alina Culea pentru Literatura pe Tocuri

Scriu, deci exist….

Fiecare are ochelarii săi prin care priveşte viaţa. Lentilele mele au culoarea iubirii. Ce iubesc? Viaţa aşa cum este. Ca atunci când iubeşti pe cineva în toate aspectele sale, deşi femeile tind să iubească mai degrabă “în ciuda a…”, decât “pentru virtuţile bărbaţilor”. Îmi iubesc ochelarii.”

Autoarea îşi face debutul în lumea literară cu cartea Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul (nov. 2014), urmată de Marat. Iubirea are spini (feb. 2015). Cărţi apărute la editura EPublishers. În prezent are în lucru cartea: Sofia. Lupii Trecutului.

Ei, şi iată că după experienţe cu bărbaţi şi sedinţe cu psihanalistul, Nataşa îl cunoaşte pe “Marat” şi vede că “Iubirea are spini”

natasa-barbatii-si-psihanalistul-marat-iubirea-are-spini-carti-romanesti-romane

1. Povestește-ne o amintire din copilărie care te-a emoționat sau te-a marcat cumva…
Nu îmi amintesc de o copilărie lipsită de griji sau exuberantă. Am fost o copilă foarte serioasă, frământată mereu de gânduri și întrebări, solitară. Preferam compania animalelor, ceilalți copii mă solicitau prea mult, mă obosea gălăgia lor, spiritul lor de competiție, adulții mă intimidau.
Nu îmi amintesc acum de un moment în mod deosebit, dar îmi plăceau foarte mult sărbătorile de iarnă, drumul în Ajun până la casa bunicilor, cucheaua caldă, varenikele și vinul fiert ce ne așteptau acolo. Dacă eram norocoasă, găseam în casă și un miel pe care tataia îl adăpostea de crivățul de-afară și căruia mamaia îi croșeta pomponi roșii pentru a-l feri de deochi. Mi se spunea Boca, nu îmi amintesc de la ce a pornit porecla…

2. Cum s-a integrat adolescenta în liceu, cum a fost prima întâlnire, primul sărut?
Adolescenta nu s-a integrat în liceu! :)) Îmi amintesc o replica dintr-un film „Războiul este doar iad, ăsta este liceul!”. Este foarte multă competiție, răzvrătire în liceu, chiar aroganță. Mi-am trăit adolescența mai târziu, iar pe la 30 de ani mi-am serbat majoratul mintal și emoțional.

Prima întâlnire a fost ciudată, mi-am dat întâlnire cu un băiat, două de fapt, la prima nu am reușit să ajung deloc, iar la a doua, după ce l-am zărit în depărtare m-am răzgândit și-am vrut să mă pierd în mulțime, dar mă văzuse deja și-am înțeles că nu mai am încotro. Am ajuns ca la tăiere. Cred că am primit un iepuraș de pluș și-am tras dintr-un pai ceva Cola într-un fast food; n-am mâncat că eram prea agitată și voiam să dau bine.

Hmmm… primul sărut… da, a fost odios. Nu sărutul în sine, dar mi-amintesc bine că eram cu spatele la balustrada scării din bloc și m-am sprijinit cu o mână de ea (na, emoția), nimerind în ceva ce semăna a găinaț de porumbei (nu știu dacă erau porumbei, zic și eu, putea la fel de bine să fi fost vorba de vrăbii sau struți). Eu nici nu observasem pentru că trăiam momentul, dar băiatul m-a avertizat puțin încurcat că m-am murdărit pe mână. Romantic, nu?! Sărutul a fost umed, invaziv, delicios resimțit în stomac. Desigur că m-am îndrăgostit imediat de băiatul ăla. Ca o gâscă. Beată.

3. Ce visuri aveai ca adolescentă? S-au împlinit sau nu?
Mereu visez cu ochii deschiși, încă… În fiecare zi voiam altceva, așa se face că în adolescență am fost la cursuri de design vestimentar, balet, caiac-canoe, apicultură, karting, teatru, chiar și la o oră de box… Mereu mi-am dorit să călătoresc și să fiu un val care face valuri, de aici au pornit toate celelalte visuri. Vreau să las în urma mea o lume cu o idee mai bună. Dacă vreuna dintre cărțile mele a reușit măcar o dată să ajute o persoană să se regăsească, misiunea mea este ca și încheiată. Resimt responsabilitatea a ceea ce las în urmă.

Da, unele visuri s-au îndeplinit, altele nu, dar aștept să mi se îndeplinească și acele. Nu speranța moare ultima, ci noi, atunci când încetăm să mai sperăm. Depinde foarte mult de ceea ce îți dorești, de gradul de dificultate pe care îl atribui unui vis. Mie îmi plac provocările, cu cât sunt mai improbabile, cu atât mă atrag mai tare, așa că drumul până la ele este, de multe ori, spinos.

Natasa Alina Culea

4. Cum vezi viața alături de un partener și ce-ți dorești de la o relație?
Habar nu am ce îmi doresc de la o relație! Uneori am vrut siguranță și liniște sufletească doar pentru a descoperi mai târziu că liniștea poate fi monotonă, iar siguranța te poate feri de viața însăși – un sentiment necompatibil cu mine. Alteori am vrut pasiune și, după ce-am avut-o, am realizat că este mai mult decât pot duce eu. Sincer, habar nu am ce vreau de la o relație în general, dar știu mereu ce vreau ACUM.
Îmi plac bărbații care știu exact ce vor, cei care nu mi se plâng prea mult pe umeri, care au ceas metalic la mână și care știu când să poarte șosete și când nu. Vreau gesturi imposibile de la ei pentru că se metamorfozează în amintiri incredibile. Am o memorie de elefant și nu uit niciun cuvânt, niciun gest. Le pun pe categorii, le dau note și deliberez. Sunt un judecător intransigent și mă detașez de emoții atunci când analizez, așa se face că am fost uneori îndrăgostită de bărbați despre care nu aveam o părere foarte bună. Acceptam sentimentul, nu și persoana. Asta nu se mai întâmplă și acum, cumva, după 30 de ani lucrurile s-au limpezit și nu mai accept la fel de ușor persoane pe care să nu le admir, îmi pare timp pierdut.
Admir femeile foarte feminine, acele femei care privesc bărbatul cu un soi de respect, admirație, chiar venerație, acele femei care par fragile… dar eu nu sunt una dintre ele. Sunt o parteneră dificilă, nu-mi plac constrângerile de niciun fel dar am tendința de a restricționa libertatea celuilalt. Știu că nu sună chiar frumos, dar cam asta este și nu am de ce să nu-i spun pe nume. Nici eu nu mi-aș recomanda o relație cu mine J … decât dacă ar fi acea relație.

5. Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtășească copiilor la adolescență?
Poate că nu sunt cea mai indicată persoană să vorbească despre asta – deoarece în planurile mele nu au intrat niciodată copiii – sau poate tocmai de aceea pot veni cu o observație generală, mai puțin subiectivă, mi-aș dori ca adolescenților să li se spună că trăiesc o perioadă extraordinară și să țină minte că pot schimba lumea, că sunt importanți și frumoși. Aș vrea ca părinții să renunțe la expresii perimate de genul:
-Cât stai sub acoperișul meu faci ca mine!
-M-am sacrificat pentru tine…

Adolescenților le-aș spune să încerce să aibă mai multă răbdare cu cei mai în vârstă ca ei, unele lucruri le înțelegi doar experimentându-le.

6. Ce alte pasiuni mai ai în afara scrisului?
Îmi place să practic Yoga, să dansez, să scriu pe blogul meu, să confecționez colaje, să beau și să colecționez ceaiuri din toate colțurile lumii. Colecționez și cărți, ediții limitate sau ediții foarte vechi (deseori în limba engleză și franceză). Îmi place să învăț mai multe lucruri în același timp, ador ghiveciul creat în capul meu și-apoi să caut sens în haosul pe care îl creez singură. Ahh… ar mai fi ceva, pot să stau o oră să privesc pe laptop harta online cu toate zborurile aeriene în timp real, să mă uit la avioane cum se mișcă. Mă fascinează și nu prea știu de ce, dar este OK, nu toate întrebările au răspuns, de cele mai multe ori, răspunsurile sunt doar alte întrebări. Acum nu îmi permit prea multe pasiuni pentru că încerc să termin cât mai repede cel de-al treilea roman.

Mulțumesc Arcidalia, Yasmi, Mili!

Nataşa Alina Culea are în lucru un nou roman: Sofia. Lupii Trecutului! Aici puteţi citi fragmente din viitoarea carte: Sofia. Lupii Trecutului

Sofia. Lupii Trecutului de Natasa Alina Culea

Mulţumesc Nataşa că ai acceptat să raspunzi la câteva întrebări…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi, Mili &Iasmy!

Surse foto natasaalinaculea.com

Câştigător la concursul de Ziua Îndrăgostiţilor

Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea + Cadou surpriză

Listă participanți la extragere prin random.org

1 alex
2 Simiis13
3 Daniela Cusa
4 Iliuta
5 Roxana Baciu
6 Denisa Alina
7 nicol
8 Cosmin Lazăr
9 Alexandra
10 Catalina Dumbrava
11 Andreea Grigorescu
12 Rodica
13 I. Georgiana
14 Ciubotaru Larisa
15 Dana
16 Tirzioru (Ariton) Adriana-Elena
17 costy123
18 Filip Irina Georgiana
19 ioana alexandra
20 Codruta
21 glodeanu-carata catalina
22 ILIE AURELIAN ROMEO
23 Maria M
24 Mara
25 Lupu Nicoleta
26 Chirita Andreea
27 Bituleanu Oana Larisa
28 Anonymous/BeaTryx
29 Yuki Blue
30 Den St
31 maria ene
32 Oana
33 Cristina Popescu
34 Dragan Andreea-Cristina
35 Irina Gheorghe
36 Gavriloi Adina
37 Ivan Janeta
38 Mina Hermina
39 Denisa Ivascu
40 Marinela Gherghelas
41 Ema
42 EmM Coman
43 Mihai Tanasie
44 Iulia
45 Stefania
46 Radu C

castigator concurs Marat Iubirea are spini.castigator concurs Marat Iubirea are spini-1

Câştigătoare: Chirita Andreea/Facebook: Chiriță Andreea

Felicitări!

Premiul oferit: Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea + Cadou surpriză

Concurs-Ziua IndragostitilorAşteptăm pe adresa de e-mail: literaturapetocuri@gmail.com datele de contact: nume, prenume şi adresa de livrare validă pentru a fi expediat prin poşta română în termen de 14 zile lucrătoare.

Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ANUNŢĂM CÂŞTIGĂTORUL O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Vă mulţumim pentru participare,

Mili & Iasmy

by -
51

Concurs de Ziua Îndrăgostiţilor-Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea + Cadou surpriză

Inchideţi ochii şi imaginati-vă pentru o clipă un univers copleşitor pentru el însuşi, care a zămislit în vastitate, o intenţie numită iubire; intenţia a devenit potenţial şi a luat forma unei sfere plutind lin în spaţiu, înaintea timpului. Iubirea nu avea nevoie de nimic, nici de confirmare şi nici de recunoaştere, existenţa ei desăvârşită îi era de ajuns. Şi apoi a fost timpul, şi a existat clipa, iar iubirea a zărit cu ochii inimii o planetă, în care intenţiile se materializau, trăind experienţa a ceea ce sunt. Şi pentru că exista timpul, iubirea a pândit clipa în care ar putea pătrunde în planeta albastră pentru a trăi experienţa a ceea ce este. Bulbul de iubire, într-o mişcare de zvârcolire, s-a născut pe Pământ în picioarele goale, trăind incompletă, divizată, povestea iubirii în lipsa acesteia, aşteptând o altă clipă divină în care se va reuni în desăvârşirea ei. Fiinţele care populau Pământul aveau suflete neliniştite, iar vieţile lor erau precum vieţile licuricilor ce credeau că dacă ei luminează, sunt lumină, de aceea aveau vieţi scurte.”

Premiul:  Un exemplar din cartea Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea + Cadou surpriză

Concurs-Ziua Indragostitilor

 Cerinte obligatorii

1. Răspundeţi la întrebarea: Dragostea poate dura veşnic? Sau….
2. Like paginii de Facebook–Literatura pe tocuri
3. Like paginii de Facebook–Marat. Iubirea are spini-Roman
3. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală. Vă rugăm să schimbaţi setările la profilul personal pentru a putea vizualiza dacă aţi îndeplinit primele condiţii şi aţi apreciat paginile menţionate. În cazul în care nu putem verifica, premiul va fi alocat altui câştigător.
4. Într-un comentariu pe site vă rugăm să precizați răspunsul la întrebare, menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.
5. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi.

Câștigătorul va fi desemnat în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 08.02-14.02.2016

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorului, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere prin random.org. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ATENŢIE: ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL
Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!

Succes!

Cu drag,

Mili si Iasmy!

Câştigători la concursul Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culea

Dragi prieteni, concursul Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culea s-a încheiat.

Listă participanți la extragere prin random.org

1 Catalina Dumbrava
2 Den St
3 Codruta Chira
4 Micuta Floare
5 Ana S. B.
6 Adriana
7 Daniela Cusa
8 Andreea Ilie
9 Ciubotaru Larisa
10 kladya
11 Andreea Luiza
12 Emanuela
13 Radu C
14 Stefania
15 Iulia
16 Radu Dobre
17 Elena Aldea
18 Shirley Laurel
19 Catalina Coman
20 Amalia Catana
21 dana71
22 horade

Castigatori la concursul Natasa, barbatii si psihanalistul de Natasa Alina Culea (2)Castigatori la concursul Natasa, barbatii si psihanalistul de Natasa Alina Culea (1)Câstigători sunt: horade / fb: Horatiu Gabriel De şi Andreea Luiza /fb Andreea Luiza

Felicitări!

Premiul oferit Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culea

natasa-barbatii-si-psihanalistulAşteptăm pe adresa de e-mail: literaturapetocuri@gmail.com datele de contact : nume, prenume şi adresa de livrare validă pentru a fi expediat premiul prin poşta română în termen de 14 zile.

Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Vă mulţumim pentru participare

Mili & Iasmy

 

 

Concurs: Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culeanatasa-barbatii-si-psihanalistul

Autoarea Nataşa Alina Culea vă oferă în acest concurs două exemplare ale cărţii Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culea

Premiul oferit cartea : Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culea

„Ce vă va atrage la acest roman, odată ce îl veți lua în mână? Scenele fierbinți? Da, veți găsi câteva, însă rămâne să descoperiți dvs. dacă vor fi atât de fierbinți pe cât speră voyeur-ii. Personajele masculine la fel de fierbinți ca cele feminine? Nu vă păcălesc: de personaje masculine romanul nu duce lipsă, și veți găsi eroi de toate felurile. O aventură urbană, o poveste ca un voal de emoții despre băieți și fete, multe scene cu sare și piper povestite cu umor – cu un psihanalist la mijloc? Fără îndoială aventură și poveste – însă cu o puternică fibră de autoficțiune. Urmați-o, așadar, pe eroina romanului într-o călătorie a descoperirilor erotice și, deopotrivă, a descoperirilor de sine, care va începe din inima unei metropole cosmopolite și vă va purta până departe, în Africa!” Catalin Sturza(jurnalist).

Citeşte recenzia aici

Cerinţe obligatorii

1. Răspundeţi la întrebare: Ce ecranizare după o carte v-a plăcut?
2. Like paginii de facebook a autoarei: Nataşa, barbatii si psihanalistul
3. Like paginii de facebook: Literatura pe tocuri
4. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală
5. Într-un comentariu pe site vă rugăm să precizați răspunsul la întrebare, menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi.

Câștigătorii vor fi desemnaţi în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 20.07.2015-30.07.2015.

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorilor, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorii să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere prin random.org. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ATENŢIE: ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORII O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL
Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!
Succes!

Cu drag,
Mili şi Iasmy!

Dragi prieteni, Concursul Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea s-a încheiat.

Listă participanți la extragere prin random.org

1 Rodica Granpier
2 ioniche daniela iuliana
3 Catalina Dumbrava
4 Ciubotaru Larisa
5 Micuta Floare
6 Ciubotaru Marinica
7 Carla Moldovan
8 Denisa
9 Oana Barabas
10 Panainte Elena
11 Shirley Laurel
12 Stanciu Marina Lucreția
13 Alexandra Ioana
14 Ioana S. Pavel
15 Moc Gabriela Anda
16 Carmen
17 Mara Caloian
18 Catalina Cotic
19 Tanasa Mihai
20 candrea nadia
21 Arcidalia Ghenof
22 Ileana Mitroi
23 Ungureanu Lidia
24 Luciana
25 Daniela Cusa
26 Nechifor Alexandra-Elena
27 Ana S. B.
28 Gheorghidiu Paul
29 Almajan Agnezia Alina
30 Constantin Vali
31 Ileana Lazaroi
32 Geanina Mazilu
33 Marian Gabriel
34 horade
35 melinte catalina
36 Den St
37 iobanicu
38 Stefania
39 Iulia
40 Radu C
41 Emanuela
42 dana71

concurs Marat Iubirea are spini 1concurs Marat Iubirea are spini 1Concurs Marat. Iubirea are spini-3

Câstigători sunt: Catalina Cotic / fb Catalina Cotic  şi Emanuela /fb Ema Georgiana

Felicitări!

Premiul oferit Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea

marat-iubirea-are-spini

Aşteptăm pe adresa de e-mail: literaturapetocuri@gmail.com datele de contact : nume, prenume şi adresa de livrare validă pentru a fi expediat premiul.

Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Vă mulţumim pentru participare

Mili & Iasmy

by -
12

Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culeanatasa-barbatii-si-psihanalistul

Editura ePublishers
An apariție: 2014

Natașa Alina Culea este o autoare tulceancă ale cărei cărți, Natașa, bărbații și psihanalistul, publicată în noiembrie 2014, și Marat. Iubirea are spini, publicată in februarie 2015, lansate atât în Basarabia, cât și în România, au cucerit imediat publicul larg.
Cele două cărți tratează teme cu totul diferite. În timp ce Natașa, bărbații și psihanalistul este un chick-lit alert ce tratează natura complexă a relațiilor dintre femei și bărbați, într-o perspectivă psihanalitică, Marat. Iubirea are spini este un tulburător roman de dragoste, scris cu multă sensibilitate.

Am început să citesc Natașa, bărbații și psihanalistul puțin reticentă, întrucât nu părea să fie exact genul meu preferat de carte. Eu sunt o romantică incurabilă, îmi place să cred în suflete pereche, într-o iubire mare care să reziste în fața tuturor greutăților. Iar o carte în care eroina ”valsează” printre relații, schimbând partenerii ca pe șosete, îmi era teamă ca nu mă va ”prinde”. Ei bine, m-am înșelat! Odată ce am început cartea, nu am mai putut să o las din mână. Am dat pagină după pagină, absorbită complet de ritmul dinamic al cărții, până am terminat-o. Am fost captivată de trăirile eroinei, am rezonat cu multe dintre introspecțiile ei, m-am amuzat uneori, m-am enervat de câteva ori, m-am înduioșat până la lacrimi în câteva momente, în special când eroina își rememorează clipe din propria copilărie, am fost fascinată în fața descrierilor locurilor unde a fost. Un lucru pot spune cu certitudine: nu m-am plictisit nici o clipă!

Am îndrăgit personajul Natașa, cu toate trăirile și frământările ei. Este ”simpatică”, așa cum o caracterizează un bărbat, dar și ”uimitoare, interesantă, amuzantă sau chiar îngrozitoare”, așa cum dorea ea să fie. Este, în același timp, o persoană nonconformistă, inteligentă, realizată profesional, curajoasă, puternică și independentă, pe care eșecurile, în loc să o doboare, o întăresc și o motivează, ajutând-o să se autodescopere.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Natașei și începe din momentul în care aceasta se desparte de Luca, bărbatul cu care avusese o relație ce durase mai bine de șase ani.
Nu am trântit uși, nu ne-am reproșat nimic, finalul a venit firesc, ca o consecință de mult timp intuită. Finalurile dramatice se pot metamorfoza în începuturi, pe când despărțirile liniștite sunt ireversibile.”
În timp ce pleca din apartamentul pe care îl împărțiseră împreună, la un semafor observă o pancartă galbenă: ”Îndrăznește să trăiești!
Parcă m-aș fi trezit dintr-un somn de-o viață. Pancarta aceea mi-a salvat viața și va deveni pivotul central al tuturor acțiunilor mele viitoare… Ce prăpastie desparte ”a trăi” de ”a îndrăzni să trăiești”. Unii descoperă sensul vieții după ani de căutare, în opere consacrate, în filosofia vreunui Descartes, în religie, eu l-am găsit într-o pancartă galbenă și sufletul mi-a tresărit în fața descoperirii, ca și cum asta aș fi așteptat, îndemnul de care aveam nevoie acum.”
Din lungul șir de relații care vor urma, unele sunt aranjate de prietenele ei. ”Mă pregăteam intens pentru această întâlnire, total lipsită de romantism, prin natura ei. Cred în destin și-n momentele urzite magic, însă, până la acele momente, vreau să-mi umplu timpul cum mă duce capul.
Relațiile eșueaza însă rând pe rând, iar eroina simte un abis în suflet, pe care nu știe cum să îl umple. Își pune tot felul de întrebări, încercând să găsească un sens. ”Poate că drumul către fericire ne presară sub tălpi spini și mărăcini pentru că așa învățăm să ne ridicăm deasupra lor, așa învățăm să zburăm. Mereu am zis, pentru a fi fericit ai nevoie de mult curaj, toată lumea știe să trăiască în nefericire, în lamentări zilnice și neputințe.”
Eroina își rememorează momentele fericite din copilărie, iar evocarea vieții idilice din acea vreme e plină de duioșie.

”Bunicul se trezea foarte devreme și lucra în grădină sau în via ce abunda în struguri albi, alungiți sau roșii și foarte rotunzi, parfumați. Îmi adoram bunicul, care îmi inventa povești nescrise, spuse în căderea liniștită a nopții, iar eu adormeam printre unicorni și zâne neajutorate. Povești cu final fericit, previzibile, atât de diferite de viața care mi s-a așternut înainte.”
Încercând să-și dea seama cum s-a ajuns de la marea inocență de atunci la marea nepăsare de acum, dacă ea s-a schimbat sau lumea s-a schimbat, sau doar lumea din ea s-a schimbat, neputând scăpa de sentimentul că ceva e în neregulă cu ea, Natașa hotărește să consulte un psihanalist, Damian.
M-a înduioșat pâna la lacrimi prima ședință, în care ea își reamintește copilul care a fost și își reproșează că nu a reușit să o facă fericită pe acea fetiță, pe care am îndrăgit-o și eu, instantaneu:
Mă revăd ca într-un film rulat la diapozitiv, alb-negru, eu mică… și mă privesc cu duioșie, aproape maternal: fetiță cu nas mic și păr împletit, prins în funde stufos creponate. Fetiță cu strabism. Fetiță care plânge către zăpadă, către cerul de iarnă înstelat, de emoții neștiute, copleșită de grandoarea lumii. Fetiță care mângâie animalele, le ascultă bătăile inimii și le privește direct în ochi. Fetiță care evită compania oamenilor, dar caută iubirea inocentă a animalelor crescute de bunici. Iubesc fetița asta mică și serioasă ca un om mare. Oare de ce nu am reușit să o fac pe fetița asta fericită? Ce i-a lipsit? De ce nu-i pot uita ochii, prematur triști?”
Deși psihanaliza costă mult: ”adesea nu luăm lucrurile în serios dacă nu plătim pentru ele, fie cu bani, fie cu experiențe dureroase, ca și cum avem de dat ceva la schimb, o clipă de suferință pentru o clipă orgasmică de viață: este singurul mod în care știm să trăim.”, răspunsurile trebuie să și le găsească singură, în cele din urmă. Damian doar o provoacă să-și pună întrebările.
Aflăm că principala problemă provine din copilărie. Tatăl Natașei a părăsit-o de când era mică, astfel că, după fiecare despărțire ea își găsește singură o vină, întrucât dacă propriul ei tată nu a dorit-o, cum ar putea ea să-l învinuiască pe alt bărbat? De altfel, indiferent cât a suferit după o relație eșuată, Natașa nu s-a agățat de nici un bărbat. Curajoasă, replica ei este: ”Următorul, viață, te rog!” Știe că multe femei urzesc ițe complicate pentru a-și păstra bărbatul de lângă ea, dar ea consideră că ”un bărbat nu este o jucărie pe care o pot manipula și păstra după bunul meu plac.” Înțelege dorința pentru libertatea de a alege a altora, deoarece și ea o resimte la fel de acut.

Natașa intră cu entuziasm în fiecare nouă relație, sperând, de fiecare dată, să găsească acel ceva, nedefinit, care să facă lucrurile să meargă. Este îndrăgostită de ideea de iubire și speră să descopere ingredientul magic al unei relații perfecte.
După o noapte de pasiune, când iubitul o trezește cu o cafea ce mirosea delicios de îmbătător, se gândește că a găsit soluția ideală:
Așa mi-ar plăcea să înceapă toate diminețile mele, cu o cafea neagră ca noaptea, amară ca viața, uneori, și cu un bărbat care trăiește pentru pasiune.
Nu a fost să fie, nici de data aceasta. Află cu multă neplăcere, din nou!, că bărbatul era căsătorit și astfel relația se sfârșește brusc, cu o cafea fierbinte prelingându-se pe pantalonii lui.
Altădată i se face dor de o relație stabilă, precum cea pe care a avut-o cu Luca. Damian îi precizează însă:
– Canapeaua asta a cunoscut poate mai multe persoane căsătorite decât singure. Tristețile sunt egale, iar căsnicia nu umple golul, decât în anumite cazuri, în altele chiar le amplifică.
Are impresia, la un moment dat, că și-a găsit sufletul pereche:
Orbiți de iubire și de nerăbdare, plecăm la munte și ne petrecem prima noapte împreună, la un hotel din Sinaia. Nu știu cum am ajuns acolo, eram într-un vis frumos despre iubire și nu voiam să mă mai trezesc vreodată, inima mea căpătase dimensiunile universului. Ne iubim toată noaptea și soarele răsare cu noi, după creștetul munților. Corpurile noastre sunt înfometate unul de altul, două părți ale aceluiași întreg, care în sfârșit s-au reunit, după milenii.
Nu a fost să fie, nici de data aceasta!
”Vreau acea relație în care să mă simt iubită mereu, nu doar atunci când îndeplinesc așteptările lui, vreau să mă simt prețuită, adorată cu pasiune, așa cum iubesc și eu, această iubire măsurată la gramaj nu mă face fericită.”

Problemele sunt complexe și, încercând să le deslușească, la fiecare vizită pe care o face la psihanalist, Natașa își pune fel de fel de întrebări despre rigorile societății și ipocrizia acesteia, despre relații, despre ceea ce îți dorești cu adevărat. Dintr-odată, întrebările ei au devenit ale mele, m-am simțit conectată la trăirile ei, iar cu multe dintre răspunsuri am rezonat în totalitate. Nu există însă o soluție magică, un adevăr universal care să poată fi aplicat în orice situație. Fiecare trebuie să își găsească propriile rezolvări, lucru pe care Natașa îl înțelege cu ajutorul lui Damian.
”-Mereu mă lăsați cu întrebări, în loc de răspunsuri!… spun nemulțumită.
– Și asta pentru că… ?
– Pentru că am nevoie doar de mine, de răspunsurile mele, nu de ale altora.”
Natașa este departe de a fi o victimă, nici nu se consideră ca atare. Eșecurile nu o doboară, ci o fac mai puternică. Trece peste ele fie cu umor, fie cu resemnare, alteori cu furie, câteodată cu o detașare plictisită. O ajută și faptul că are un grup de prietene constante, cu care se înțelege foarte bine și care o sprijină necondiționat. Mi-a plăcut mult relația pe care eroina o are cu prietenele ei. Se întâlnesc, discută, își fac confidențe, se încurajează una pe alta. Clara este mereu ”amabilă și amuzantă”, Lavinia este cea ”veselă și inimoasă”, Sidonia este cea ”serioasă și misterioasă”, iar Ana e ”atât de curajoasă, schimbă țara precum ar schimba pantofii. Acceptă provocările și le caută.”
După o relație eșuată, Ana pune punctul pe ”i”:
”- Până la urmă, știi ceva?! Mai bine că am terminat acum decât să o lungim în dorul lelii, să ne răzbunăm unul pe altul. Cât despre un bărbat așa cum visăm noi, știi cum e, ”vrabia mălai visează și țiganul haine noi.”! Știi ce mi-a spus colega mea de facultate, Adelina? Că așa sunt majoritatea femeilor, își aleg o balegă de bărbat, pe care stau apoi toată viața să o păzească de muște, iar eu am altele mai bune de făcut decât să stau cu pliciul în poșetă.”

Un alt mare plus al cărții, din punctul meu de vedere, este și descrierea locurilor unde se deplasează eroina. Natașa călătorește mult, atât în țară, cât și în străinătate. Pașii o poartă pe meleaguri unde alții visează o viață să ajungă. Este superb descris răsăritul de soare deasupra Mongoliei: ”deșertul avea culoarea sângelui, iar soarele s-a ivit dintre nori, orbitor, de o frumusețe ireală care mi-a cutremurat ființa și mi-a făcut lacrimile să-mi țâșnească fierbinți, pe obraji. Frumusețea de nedescris a naturii e ca un fior de durere, sufletul nostru o recunoaște, ca și cum ar tânji toată viața după astfel de momente de reconectare.”

Finalul cărții m-a surprins oarecum, deși nu ar fi trebuit, întrucât a venit firesc, ca o concluzie a tuturor frământărilor și întrebărilor eroinei. Mi-a plăcut foarte mult mesajul transmis, ca, de altfel, întreaga carte.

Vă recomand cu multă căldură acest roman, se citește foarte ușor, iar ritmul este extrem de dinamic. Nu este însă o lectură comodă, vă va provoca să vă puneți întrebări, să ieșiți din zona de confort și, de ce nu, parafrazând îndemnul eroinei, să îndrăzniți să fiți fericiți!

Mulţumesc autoarei Nataşa Alina Culea pentru oportunitatea de a citi cartea Natașa, bărbații și psihanalistul. Activitatea autoarei poate fi următiră pe blogul personal sau pe pagina oficială de facebook

elefant.roAutor: Tyna

Autoarea Nataşa Alina Culea vă oferă în acest concurs două exemplare ale cărţii Marat. Iubirea are spini

Premiul oferit cartea : Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea

marat-iubirea-are-spini„Marat. Iubirea are spini”.  Povestea unei iubiri incredibile.
Beijing, anul 2000. Cu câteva zile înainte de Crăciun, într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlnește pe Marat. Timpul se oprește atunci când cei doi dansează pe ritmurile nebune ale trandafirilor. Pusă în fața unei decizii răscolitoare, Alina își pierde sufletul. Marat se transformă într-o obsesie periculoasă, erotică, stranie, obsesie cu care nu poți trăi, dar pe care nici nu o poți uita.

Citeşte recenzia aici

Cerinţe obligatorii

1. Răspundeţi la întrebare: Credeţi că există dragoste la prima vedere? Sau este numai un mit?
2. Like paginii de facebook a autoarei: Nataşa, barbatii si psihanalistul
3. Like paginii de facebook: Literatura pe tocuri
4. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală
5. Într-un comentariu pe site vă rugăm să precizați răspunsul la întrebare, menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi.

Câștigătorii vor fi desemnaţi în urma unei extrageri la sorți prin programul random.org

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 25.06.2015-02.07.2015.

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorilor, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorii să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă extragere prin random.org. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la poşta română, nu se mai retrimite.

ATENŢIE: ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORII O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL
Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!
Succes!

Cu drag,
Mili şi Iasmy!

by -
22

Marat. Iubirea are spini de Nataşa Alina Culea

Editura: ePublishers
Număr pagini: 247

Natașa Alina Culea s-a născut într-un oraș de la malul Dunării, în Tulcea, într-o familie mixtă de ucrainieni și polonezi. A plecat de acasă la 14 ani, și a locuit timp de 15 ani în București. După cum declara, ”Am fost o cititoare înrăită până când m-am decis să încep să scriu la rândul meu.” Primul ei roman, lansat anul trecut în noiembrie, a fost ”Natașa, bărbații și psihanalistul”, o carte despre impactul bărbaților din viața Natașei. Marat. Iubirea are spini, a doua carte a scriitoarei – lansată anul acesta – promite să redefinească conceptul de iubire și să răstoarne topurile cărților de dragoste ale literaturii românești și nu numai. ”Marat există, asta este ceea ce pot spune. În carte, el este un ideal către care tinde orice femeie, în realitate Marat este… un ideal către care tinde orice femeie.”
La Beijing, în anul 2000, cu cîteva zile înainte de Crăciun, într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlnește pe Marat. Un singur dans, pe ritmuri de trandafiri sălbatici – și viața lor se schimbă pentru totdeauna. Din păcate, destinul i-a adus împreună într-un moment nepotrivit, iar Alina este pusă în fața unei decizii ce îi răvășește sufletul. Moralitate sau iubire? Ce faci, atunci când, indiferent ce decizie ai lua, viața ta nu va mai cunoaște liniștea?

Am citit această poveste sedusă de intensitatea trăirilor eroinei, cucerită de emoția ce făcea rândurile să ardă… Un roman sensibil, muzical ca o poezie și cursiv ca o apă – uneori limpede, de cele mai multe ori tulbure, dar niciodată lină în curgerea ei. Este o poveste pe care nu doar am citit-o, ci am simțit-o și trăit-o alături de protagonista ei.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Alinei, o tînără frumoasă, delicată, interiorizată și timidă. Locuia împreună cu iubitul ei, Denis (”un tânăr practic și organizat, dedicat lucrurilor concrete”), aveau împreună un câine, și ducea o existență liniștită și fericită în ignoranța ei: nu-și descoperise marea iubire, dar nu știa acest lucru și, până aproape de finalul cărții, m-am întrebat dacă nu era de preferat să rămână așa…
Totul s-a schimbat odată cu o călătorie în China, unde Alina pleacă în locul lui Denis, în interes de afaceri, împreună cu o prietenă, Luana, pentru o săptămână. Era entuziasmată la acest gând, cu exuberanța celor douăzeci și doi de ani abia împliniți.
Nu este incredibil ca prima călătorie în afara țării să fie în China? Acel ținut îndepărtat cu dragoni înaripați, orezării întinse și clopoței de vânt, acel ținut la care am am visat adesea, copilă fiind, cu imaginație născând dorințe nomade. În mintea mea, China miroase a ceai de iasomie servit în cești de porțelan delicat, are culoarea drumului roșu al mătăsii”.
imagineCălătoria cu avionul a fost o încântare, atât pentru Alina, cât și pentru mine, care am însoțit-o bucuroasă prin paginile cărții, ca o îndrăgostită de călătorii ce sunt. Zborul pe deasupra Moscovei a făcut-o să viseze cu ochii deschiși la dorințe care o răscoleau ca o premoniție, deși ea nu era conștientă pe atunci de acest lucru…”Râvnesc să ajung în Rusia! Vreau să văd Moscova, Sankt Petersburg, aurora boreală și Siberia, toate, toate în anotimpul iernii nemiloase în care nopțile sunt fulgerate de urlete de lupi flămânzi, ce-și strigă patimile către luna palidă, pe jumătate acoperită într-o ceață densă de culoarea fricii”.

Din acest punct de vedere, romanul mi-a depașit toate așteptările. M-am plimbat prin China, am vizitat Beijing în ajunul Crăciunului, și, mai apoi, în ajunul Anului Nou chinezesc, am cunoscut oameni cu obiceiuri și tradiții frumoase și atât de inedite pentru noi. M-am îmbătat de culorile, mirosurile și armonia acestui îndepărtat și fascinant ținut.
Într-una din seri, Alina o însotește pe mult mai emancipata Luana la un restaurant rusesc, unde un tânar a venit pe neaștepate la masa lor. Era o veche cunoștință a Luanei, însoțit de unchiul său, cu doar câțiva ani mai mare. Erau din Azerbaidjan, dar locuiau la Moscova și se aflau tot în interes de afaceri. S-au făcut prezentările, într-o engleză nesigură, întrucât niciunul nu o vorbea la un nivel avansat.

Tipul înalt s-a ridicat în picioare și mi-a întins mâna, spunându-mi simplu:
Marat.
Preț de o secundă, mîinile noastre s-au atins electrizant.
Alina.

Eram așezată față în față cu Marat, dar nu îl priveam, insistam să mă uit către farfuria goală sau spre fereastră. Nu mă interesa Marat, deși eram uimită să văd un bărbat atât de frumos, care părea deprins dintr-un vis senzual de copilă ce-și descoperea propriul erotism...”

trandafirA doua seară, se întâlnesc din nou cu toții, la același restaurant. Alina și Marat au dansat pe acordurile unei superbe melodii, ”Milion alyh roz”, care spunea povestea înduioșătoare a unui tânăr pictor îndrăgostit de o actriță celebră, care, pentru a o cuceri, își vinde puținul avut ca să-i poată dărui un milion de trandafiri.
Cu dansul acela, totul s-a schimbat pentru amândoi…
Alina se îndrăgostea de Marat, împotriva propriei voințe și rațiuni!
Marat, la fel de îndrăgostit, o caută în aceeași seară la hotel, oferindu-i un imens buchet de trandafiri roșii. O invită la plimbare și o roagă să rămînă cu el…pentru totdeauna!
Prinsă în capcana propriei moralități și corectitudini, simțind că nu are ”dreptul” să îl înșele pe Denis, Alina refuză.
”Am știut atunci că orice decizie are urmările ei…eu va trebui să învăț să trăiesc cu jumătate de suflet, pentru că cealaltă jumătate rămăsese cu el, închisă într-o poveste cum nu a mai fost, o poveste cu doi protagoniști care își vorbeau cu inima, ca în filmele multe.”
A revenit în țară, la Denis și la viața de dinainte, dar nimic nu mai era la fel. Nu îl poate uita pe Marat, care s-a transformat într-o obsesie și i-a acaparat viața. Purta în permanență cu ea unul din bobocii de trandafiri pe care el i-l oferise.

Cea care o înțelege și îi este alături este Alessia, o stewardesă pe care o cunoscuse în timpul zborului de întoarcere în țară și care îi devine cea mai bună prietenă. Mi-a plăcut Alessia, este un personaj bine conturat și credibil. Mi-a plăcut foarte mult prietenia lor – ce a dăinuit peste timp – discuțiile pe care le purtau, secretele pe care și le împărtășeau și susținerea necondiționată pe care și-o ofereau una alteia.
Au trecut cinci ani…Alina era tot împreună cu Denis, și tot cu gândul și sufletul la Marat!
Într-o seară de februarie, Denis o roagă din nou să se ducă în China în locul lui. Bulversată de perspectiva – puțin probabilă, dar posibilă, de a-l reîntâlni pe Marat – Alina acceptă. De această dată o însoțeimagine (2)ște Alessia.
S-a cazat la același hotel și a luat masa seară de seară la restaurantul rusesc…dar degeaba!
Mi-a plăcut descrierea Beijingului în ajunul Anului Nou chinezesc, unde am fost martori la sărbătoarea lampioanelor: ”Pe cer zburau mai multe lampioane lansate de chinezii ce sărbătoreau, o boltă în care puteai adăuga stele arzătoare după bunul tău plac. Era ceva magic în atmosfera creată și nu era nevoie să fii chinez pentru a înțelege frumusețea obiceiurilor.

La întoarcere, are parte de încă o dezamăgire, pe care ea însăși o provoacă: refuză cererea în casătorie a lui Denis, iar faptul ca l-a rănit, o doare cumplit. Fuseseră împreună șapte ani.
Ajunsă o fotografă de succes, începe să fie tot mai des plecată, în diferite părți ale lumii, își vede realizat visul de a călători, însă nimic nu-i aduce împlinirea. Iubirea este predestinată și are chipul lui Marat. Nimic altceva nu mai conta, nimeni nu putea s-o facă să treacă peste această convingere autoimpusă, iar faptul că nu a recunoscut miracolul iubirii când l-a avut în propriile mâini ajunge să o bântuie, aducând-o la un moment dat pe marginea prăpastiei. Pentru a-i da o motivație, Alessia îi propune să organizeze o expoziție fotografică la Moscova, poate va tenta soarta. Încântată de idee, conștientă de pespective – Moscova fiind orașul unde trăia Marat – Alina se implică cu tot sufletul în acest proiect.
”Alesesem atât fotografii de detaliu, peisaje, cât și portrete, toate purtând ampenta unei ierni veșnice ce sălășuia în inima mea de unsprezece ani, o iarnă în care zăpada păstra urme de sânge și trandafiri. Zăpada avea culoarea iubirii, închisă într-o veșnicie înghețată, în memoria eternă a universului.”
Mă opresc cu greu din povestire, pentru a vă invita să descoperiți singuri deznodămîntul acestei copleșitoare povești de iubire. Să fie oare iubirea predestinată? Să fie un timp și un loc pentru a ni se arăta? Putem influența sau tenta soarta?
Vă veți pune toate aceste întrebări, iar răspunsul îl va găsi fiecare în el însuși.
Eu pot să afirm în final doar atât: Iubirea are spini, într-adevar, dar sunt un preț mic de plătit pentru a-i putea culege trandafirii, ca simbol al împlinirii ei!

Mulţumesc autoarei Nataşa Alina Culea pentru oportunitatea de a descoperi cartea Marat: Iubirea are spini. Activitatea autoarei poate fi următiră pe blogul personal sau pe pagina oficială de facebook

Cartea pot fi comandată din librăriile online.

Autor: Oli

marat-iubirea-are-spini Marat. Iubirea are spini de Natasa Alina Culea

La Editura ePublishers apărut în luna februarie 2015 cartea „Marat. Iubirea are spini” de Nataşa Alina Culea

„Marat. Iubirea are spini”.  Povestea unei iubiri incredibile.

Beijing, anul 2000. Cu câteva zile înainte de Crăciun, într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlnește pe Marat. Timpul se oprește atunci când cei doi dansează pe ritmurile nebune ale trandafirilor. Pusă în fața unei decizii răscolitoare, Alina își pierde sufletul. Marat se transformă într-o obsesie periculoasă, erotică, stranie, obsesie cu care nu poți trăi, dar pe care nici nu o poți uita.

Fragmente din roman

„Nu mai exista nimic altceva, în afara lui Marat, care mă privea cu ochii în flăcări. Voiam să-i strig înfrigurată:
– Marat, sufletul tău este pur ca ochii unui copil de cazac în care se oglindesc cerul, pământul şi iubirea! I-am atins obrazul cu buzele şi am ieşit repede din maşină, îndreptându-mă către hotel, fără să mă uit înapoi. Inima îmi bătea ca un clopot în timpul liturghiei, fără Marat eram doar un ecou ce se pierdea în lume.

„Plutesc într-un loc în care nu există gravitaţie şi nici soare, lumina vine de sub picioarele mele; nu există cer, doar culori asemeni aurorei boreale ce dansează pe ritmurile muzicii clasice pe care o ascultam mai devreme. Lumina asta este ciudată, chemătoare şi e cumva caldă. Miroase a vânt de primăvară şi a ghiocei din pădure. Aici gândurile se materializează instantaneu, iar eu ştiu asta, aşa că formulez fără cuvinte primul meu gând; îl chem pe Marat de care mă despărţea acum doar o distanţă de gând lăuntric. Nu este nimeni lângă mine, dar nu sunt nici singură. Cineva mă întreabă:
– Cine eşti?
Sunt nedumerită şi răspund în necuvinte:
– Nu ştiu… dacă m-ai fi întrebat ieri, ieri ştiam, dar azi…
– Ai cunoscut iubirea?… a fost a doua întrebare neformulată.
– Da… am răspuns.
– Atunci trebuie să te botezi, ai nevoie de un nume, un nume al iubirii absolute.
M-am botezat, pentru că am cunoscut iubirea, iar numele meu era Rafaela. Acum aveam un nume şi puteam chema iubirea la mine.
– Marat…
A venit, un înger fără aripi, pentru că nu avea niciun mesaj de transmis, avea doar întrebări, la fel ca mine.
– Ce vei face cu iubirea mea, Rafaela? Imperfecţiunea ta m-a atins şi vezi… nu te pot uita… vin de câte ori mă chemi, înlănţuit pentru eternitate de puritatea sufletului tău.”

goodreads

%d bloggers like this: