Tags Posts tagged with "poeme"

poeme

Hotel Camberi, de Angela Baciu-Editura Tracus Arte-recenzie

An apariţie: 2017

Număr de pagini: 82

Editura: Tracus Arte.

 

aruncată aiurea la poarta cimitirului.

cine ştie de când stătea acolo. murdară, mucegăită, roasă, nu mai rămăsese decât 923.

o fi fost femeie. ori bărbat. o cioară se aşează pe marginea ei şi tot ciuguleşte ceva.” (poem din Hotel Camberi)

   ***

   Hotelului Camberi din Sulina, cîndva un loc al luxului, azi „i se spune hotelul cu stafii”. În cimitirul marin din oraşul dunărean îşi găsesc somnul de veci oameni din multe neamuri care au trecut prin acest loc devenit cîndva, din sat pescăresc, un loc european al întîlnirii tuturor naţiilor şi-apoi decăzut tot mai mult în perioada comunistă. „Viii cu viii, morţii cu morţii”, cum spune un personaj dintr-un poem.

   În cartea de faţă, viaţa celor vii şi viaţa celor duşi, timpurile şi poveştile oamenilor, trecutul şi prezentul se amestecă aşa cum se amestecă – nu e doar o metaforă! – apa dulce cu apa sărată la Sulina („marea era una cu Dunărea”). Ne amintim, citind, de personajele din Spoon River Anthology a lui Edgar Lee Masters sau de exotismul (nu doar al spaţiului, dar şi al vocabularului) lui Saint-John Perse, poetul mării. O „reconstituire” nostalgică prin care pluteşte o boare de frangipani sau plumeria – florile unui arbust care se mai numeşte şi „arborele vieţii”. –( Simona Popescu)

   Volumul de poezii “Hotel Camberi” de Angela Baciu este o lectură simplă, rapidă, pe care o citeşti în câteva minute, însumând nu mai mult de 82 de pagini, dar mesajul poeziilor este de o încărcătură emoţională foarte mare, făcându-te să te gândeşti zile întregi la el. Astfel încât, după ce termini cartea, simţi nevoia să reciteşti acele poezii care te-au făcut să zâmbeşti şi care ţi-au plăcut mult la prima vedere, pentru a le simţi şi mai bine gustul şi pentru a le înţelege cât mai bine. Mi-a plăcut acest volum, căci ceea ce a scris poeta Angela Baciu m-a răvăşit şi m-a făcut să simt sentimente contradictorii. Îmi plac cărţile de poezii care nu te lasă indiferent, îmi plac cele care te răscolesc şi care îţi rămân întipărite în minte mult, mult timp. Angela, mânuind cu îndemânare şi siguranţă condeiul, reuşeşte să scrie ceva important în istoria Dobrogei. Poeziile ei, deşi triste şi sobre, sunt o imagine vie a modului în care arăta Hotelul Camberi, un adevărat paradis cândva, Sulina şi alte locuri din împrejurimi, scriind, în acelaşi timp, poveştile mai multor oameni, mai multor persoane.

    Ideea ei, de se folosi de oameni şi de a le scrie poveştile în stilul şi ritmul liric al poeziilor, mi s-a părut un principiu inedit. Cu titluri reprezentative pentru fiecare poezie în parte, autoarea aduce în atenţia cititorilor zona Dobrogei, pe care aceasta o descrie prin intermediul versurilor.

   Cel mai mult mi-a plăcut “dactilografa de serviciu”, versurile făcându-mă să mi-o imaginez pe tânăra Cecilia cum îşi duce în fiecare săptămână serviciul până la capăt, devenind o rutină.

Vă la un fragment mai jos:

dactilografa de serviciu

îi place să dactilografieze scrisorile

oamenilor

în biroul micuţ din poşta

văruită în albastru

cecilia klaar are aceleaşi tabieturi.

mai întâi dă perdeaua deoparte

să intre soarele.

muşte moarte în fâşiile cu clei

de la intrare

stau agăţate ca la insectar.

în oglinda

ovală îşi face buzele cu creion roz.

tot frumoasă sînt

îşi spuse cecilia

apoi ridică

geamlâcul ghişeului şi aşteaptă.

lunea şi miercurea,

la aceeaşi oră,

abraham îi scrie mamei lui

despre vreme

strugurii copţi

şi nevasta cea frumoasă.

dar abraham

nu are nevastă

şi nici vie,

iar mama

este mai mult moartă

decât vie…

spune vecina

de peste drum.

marţea nu vine nimeni

că-s trei ceasuri rele.

   “Hotel Camberi” este o lectură pe care v-o recomand din suflet, mai ales în această perioadă când nu prea avem chef să citim cărţi groase, ci să petrecem cât mai mult timp cu cei dragi sufletului nostru. Lecturi plăcute în continuare!

   Angela Baciu s-a născut pe 14 martie. Este poetă, prozatoare, publicistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. A publicat în jur de 18 cărţi, printre care: Maci în noiembrie (1997), Trei zile din acel septembrie (2003), Tinereţe cu o singură ieşire (2004), De mâine pînă mai ieri alaltăieri (2007),Mărturii dintre milenii ( 2012), Despre cum NU am ratat o literatură grozavă (2015), 4 zile cu nora (2015), mai drăguţ decît dostoievski ( 2017, poem dramatic scris de Nora Iuga şi Angela Baciu), Charli. Rue Sainte-Catherine 34 ( 2017, în ediţie româno-engleză.

Cartea Hotel Camberi, de Angela Baciu poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte

by -
6

Enigmatic Moment, de Nicole Vasilcovschi-recenzie

Editura: Cygnus

Număr pagini: 96

Anul: 2016

 

   Vine o vreme în viața fiecărui om, când realizează rolul momentelor și importanța covârșitoare a clipei… mai ales a celei enigmatice. Despre un astfel de moment, încărcat de enigme, o să vă vorbesc în cele ce urmează.

   Nicole Vasilcovschi s-a născut pe 24 noiembrie 1983, la Suceava. A fost lector univ. dr. la Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa și a predat economie studenților din China. A publicat deja cinci volume de autor, în intervalul 2004-2009 („Enigma stelei din suflet”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2009; „Stea în oglindă”, Ed. Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2007; „Roţi albe”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2006; „Enigma sferei albastre”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2005; „Zid între lacrimă şi vis”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2004). Este laureată a mai multor premii naţionale și publică literatură în volume colective, periodice.

   „Enigmatic Moment” nu e doar un volum de versuri… e o împletire armonioasă de gânduri care s-au aliniat melodios, unele după celelalte, în filele unei cărți. E o reflecție elevată asupra existenței acesteia, dar mai ales asupra misterelor care planează în jurul vieții. Este impresionant modul prin care Nicole reușește să dezvăluie adevărurile din viziunea sa, folosind cuvintele cu abilitatea și exercițiul unui adevărat maestru al construcțiilor de versuri. Astfel, unele poezii devin tablouri, iar cititorul capătă un dublu avantaj: acela de a se înfrupta din versuri, dar și de a-și lăsa ochii să se bucure de peisajele feerice.

   Cartea are alura unei interminabile discuții. În cele peste 70 de poeme, Nicole călătorește cu o naturalețe specifică caracterului său, între realitatea spațiului în care trăiește și un spațiu imaginar, coordonate care alcătuiesc circumstanțele propice unui prezent poetic trăit la capacitate maximă… însă pe tot parcursul acestei călătorii, vorbește cu ea însăși, încercând să clarifice enigmele universale.

  Fiecare poem este o interfață a unei trăiri intense pe care Nicole nu știe să o expună altfel, decât cu maximă autenticitate. Pe aripile emoțiilor, poeta călătorește, îmblânzind spațiul și timpul, elemente care devin complici ai odiseii sale existențiale.

  Poeta Nicole Vasilcovschi nu creează versuri, ci mai degrabă, există momente când versurile pun stăpânnire pe ea, oferindu-i posibilitatea să-și expună viziunea globală asupra enigmelor existenței. Iată una  din poeziile care demonstrează, pe lângă măiestrie și autenticitate, abilitatea de a depăși granițele umane și de a sfida timpul și spațiul:

„Atunci când îndrăznim să visăm,

Ajungem dincolo de forme și aparențe,

Ne plasăm realul în lumea alchimică

A împlinirii.

 

Totul e un joc, care vrea să pară cât mai serios,

Jocul de-a viața.

 

Mă desprind de prezent

În oniricul care mă învăluie cu speranță,

Călătoresc printre stele și le adun

În colierul existenței mele,

Strălucind în secundele condiționării,

Descopăr misterele Asiei

Și le gravez în memoriile

Jadului clipei.”

 

   În toată această uluitoare și melodioasă călătorie, iubirea colorează trăirile, făcându-le și mai intense, devenind, chiar și din umbră, ingredientul principal al unei rețete existențiale împlinite:

„Călătorind prin vise

Aș vrea să te descopăr,

Să te dezbrac de forme

Și să-ți definesc universul

Cu umbra infinitului,

Să-ți sărut pașii

Cu o furtună de valuri”.

   Citind versurile lui Nicole Vasilcovschi, devii tu însuți călător în imensitatea universului. Culegi stele, alături de Nicole și sfidezi limitele umane impuse de trup, în favoarea experiențelor inedite pe care ai folosindu-ți spiritul.

Iată un poem de o rară frumusețe a imaginii, dar și a mesajului pe care îl transmite:

„Îngerii mor?

Mă întrebam în căutarea lor,

Sunt veșnici,

Primeam răspuns în

regăsirea mea.

De la ei am învățat să zbor

Într-un Tunel al timpului

Între diferite puncte terestre și celeste,

Căutând vise, regăsind clipe”.

 

   „Enigmatic Moment” este al șaptelea volum de versuri al lui Nicole Vasicovschi și are alura unui volum de sărbătoare, prin calitatea gândurilor expuse, dar și prin modalitatea subtilă de a le transmite. E o carte pe care o citești și realizezi că lumea e mică pentru cei care o văd așa, dar e imensă și plină de optimism și spiritualitate, pentru cei care aleg acest filtru. Viziunea lui Nicole asupra existenței este una globală, iar asta se datorează faptului că poeta călătorește foarte mult, străbate lumea aceasta în lung și în lat, din Europa în Asia, apoi în Africa și America, memorând crâmpeie și trăiri ale fiecărui loc pe care l-a vizitat.

  Nu știu pe ce tărâm îndepărtat va mai ajunge Nicole… dar știu că niciodată, din bagajul său, nu lipsește entuziasmul, energia pozitivă cu care dorește să contamineze cât mai multe suflete, așa cum ea însăși mărturisește în poemul final al volumului „Enigmatic Moment”:

„Vreau să transmit lumină și bucurie în juru-mi,

Să simt suflete dezlegate de timp

Plutind în transformare

Cu doza mea de entuziasm”.

 

  Recomand cartea iubitorilor de poezie, celor care vor să călătorească dincolo de norii concretului și să pășească, cel puțin pentru câteva clipe, într-un „Enigmatic Moment”.

 

%d bloggers like this: