Tags Posts tagged with "promovam literatura"

promovam literatura

Book Club între real și virtual!

    Timpul sau poate mediul în care ne trăim ne forțează să citim și să împărtășim impresiile doar cu cine se poate. Unii dintre noi suntem norocoși, avem pe cineva apropiat care se simte cititor de cursă lungă și profită de fiecare ocazie pentru a parcurge câteva rânduri, dar sunt destule cazuri când gândurile rămân doar în mintea noastră.

    În 2013 am simțit nevoia să împart cu voi prima recenzie care apărea pe blogul Literatură pe tocuri, astăzi cred că ar trebui să susțin mai mult acest proiect și să stimulez cititorii să descopere, să comunice și să arate ceea ce simt după ce termină o carte. Experiența personală m-a îndemnat să cunosc și participanții de la Seară de carte Târgoviște, o mână de oameni inimoși care știu să te facă să mergi și cu alte ocazii.

    Amuzant este că tot amânam ziua, efectiv cărțile nu se pliau pe gustul meu, iar termenul de două săptămâni mi se părea scurt, dar mi-am făcut curaj și prima dată am mers cu gândul: „Fie, ce-o fi, mă prezint și eu acolo, doar nu mă pun pe tocător”. Spre rușinea mea cartea Revolta maselor nu mă prinsese în mrejele ei  și mă blocasem la celebrele 30 de pagini, dar m-am așezat foarte frumos pe un scaun. Timp de o oră și jumătate nu am comentat nimic, doar am ascultat fascinată părerile lor. Și-au dat seama că-s speriată de bombe și nu trebuie să mă sufoce cu întrebări. La final le-am potolit curiozitatea și au aflat cine sunt, dar și de ce mă ascund de atâta timp.

    Timpul sau lipsa curajului determină pe mulți să stea liniștiți în zona de confort și să citească ceea ce au chef, dar de multe ori tocmai aceste întruniri ne îndeamnă să socializăm, să ieșim în societate și să depășim propriile inhibiții.

    Pentru a doua oară consecutiv voi vorbi la seară de carte, de data aceasta nu-mi voi exorciza audiența cu ceva masculin precum cartea autorului Radu Găvan, ci aleg altă zonă-Măștile fricii de Camelia Cavadia. Scopul meu este să scap de emoții și să nu mă mai bâlbâi când trebuie să vorbesc în public (dacă nu scap de trac, măcar ameliorez simptomele). Da, știu sigur că nu este ușor, dar profit de micile sfaturi clasice și merg mai departe.

    Dacă și voi sunteți ca mine, emotivi și ocupați, dar în același timp vă face plăcere să citiți, atunci haideți să profităm de mediul online și să readucem în atenție plăcerea de a citi.

    Știu că vă plac provocările, dovada o reprezintă interesul maxim pe care l-ați acordat propunerii lansate de Alina în grupul de facebook, dar ne mai trebuie mobilizare.

   Vă invit să alegem câteva titluri, iar cea mai votată să fie citită în două săptămâni sau o lună. Împreună ne putem întâlni la o cafea virtuală la ceas de seară și să dezbatem o carte. Oricine poate participa cu argumente pro sau contra, dar fără să aducă prejudicii autorului sau să strice farmecul de a o citi. Scopul este să fie ceva educativ, să ne construim propriile idei, să le dăm curs, să citim cărți care sunt diferite și să descoperim ceea ce gândesc cititorii.

     În mediul virtual nu trebuie să ne îngrijorăm că nu avem locație sau că la ora aceea plouă și nu avem chef să părăsim propria canapea, important este să avem citit romanul și internetul să funcționeze strună.

Voi ce părere aveți? Avem nevoie de un Book Club la fel ca cel creat special pentru cărțile autoarei Jane Austen, dar să-l folosim în mediul virtual?
Acceptați provocarea?
Susține campania noastră folosind hashtagul #PromovamLiteratura!

by -
19

Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă

O mie de nopţi, de E.K. Johnston-Editura Trei-fantasy-legendă-aventură fascinantă

Titlul original: A Thousand Nights

Editura: Treio mie de nopti-trei

Număr pagini: 298

    Scriitoarea canadiană E.K. Johnston a trăit pe patru continente şi a petrecut veri spectaculoase în deşertul iordanian. Îi place să spună poveşti şi chiar aceasta i-a fost ocupaţia în ultimii zece ani. Când nu scrie vreun roman, visează la călătorii, la Tolkien sau cânta la saxafon.
     E.K.Johnston a mai scris The Story of Owen: Dragon Slayer of Trondheim: roman finalist la Premiul Morris pentru literatură dedicat adolescenţilor), Prairie Fire şi Exit, Pursued by a Bear.

     Plină de emoţie şi frumuseţe, O mie de nopţi îşi va răspândi vraja asupra cititorilor, fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă, iar deşertul va rămâne întipărit mult timp în faţa ochilor tăi.

    Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă. Stilul lui Johnston e încărcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie şi una de nopţi, care reprezintă punctul de plecare al romanului.-BOOKLIST

   ,,Lo -Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte de a veni şi în satul meu, căutăndu-şi soaţa.
    Aceea dintre noi pe care o va alege va deveni eroina. Ne va dărui celorlalte viaţa. Lo Melkhiin nu se va întoarce înainte de a se căsători cu câte o fecioara din fiecare cătun, din fiecare oraş, din fiecare mahala aflată între zidurile cetăţii, pentru că astfel spune legea, aşa înspăimântătoare cum este ea. Fata această ne va dărui nădejdea pentru vremea ce va să vină şi pentru iubire, nouă celor care rămânem în urmă.
     După ce va trece în nefiinţă, ea va ajunge negreşit o mică zeiţă. Va pleca dintre noi, dar vom păstra o parte din sufletul ei, pe care o vom hrăni cu puterea amintirilor noastre. Numele ei va fi şoptit în cuviincioasă tăcere, în jurul altarelor proaspăt ridicate în cinstea ei. Celelalte fecioare îi vor cânta imnuri de mulţumire, iar vocile lor suave vor fi purtate de vânturile deserutlui şi împrăştiate peste nisipul fin. Părinţii lor vor aduce flori de apă dulce, în ciuda uscăciunii deşertului, şi rădăcini murate de prun, lăsate în semn de ofrandă. Aceea dintre noi pe care o va alege nu va fii niciodată uitată.”

     Eroina noastră, fără nume, autoarea a ales să nu îi dea un nume, se va sacrifica pe sine, pentru a-şi salva sora cea frumoasă. Ştia că regele îi va lua sora, aşa că, atunci când vine vremea se oferă pe ea, îmbrăcată într-un dishdashah violet (veşmântul de nuntă al surorii sale).
     Astfel va fi aleasă Soaţa pentru rege. Sora ei i-a făgăduit că îi va închină altare, ridicând-o la rang de zeiţă.
     Ajunşi în qasr, locul unde multe fecioare şi-au găsit sfârşitul, doamna Soaţă, încearcă să supravieţuiască noapte după noapte.

,,M-a condus într-o încăpere bine luminată, unde se afla baia, gonindu-i pe soldat şi pe slujitor cu o fluturare de mână, iar eu am urmat dâra de parfum greu şi zgomotul foşnitor al mătăsurilor. Alte femei ne aşteptau cu perii, uleiuri şi haine atât de fine, încât străluceau în lumina lămpii. Trebuia să mă îmbăieze şi să mă împodobească pentru nuntă, dar ştiam că voi fi gătită pentru moarte. Totuşi, gândurile mele erau învolburate de un sunet, acel sunet. Atunci am decis că trebuie să supravieţuiesc acelei nopţi, ca să văd de unde vine. Am păşit pe scări, intrând în haremul lui Lo-Melkhiin”.

    Zi după zi, încearcă să supravieţuiască. Când regele vine la ea şi o întreabă dacă îi este frică, ea va spune că nu îi este frică de el. El va încerca să afle mai multe despre sora ei ceea frumoasă pentru care s-a sacrificat. Ritualurile lor sunt cam aceleaşi. El îşi bate joc de satul ei, deşi îi cere să îi povestească. În fiecare noapte îi ia mâinile şi o lumină ca de foc trece din pielea ei în al lui.
     Cu fiecare poveste creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.

,,De fiecare dată, Lo -Melkhiin îmi ia mâinile şi focul cel rece înfloreşte de la mine spre el. Câteodată în el sunt închipuiri: satul meu, sora mea, lucruri pe care vrea să le ia şi să le ardă. Apoi, când termină, fire subţiri de aramă se întind de la vârfurile degetelor lui spre ale mele şi simt cum îmi creşte inima în piept. Nu ştiu dacă vede şi el, ca şi mine, focul cel rece, dar ştiu că nu-l vede deloc pe cel arămiu-este de parcă am face shimb de focuri, chiar dacă el nu vrea asta.”

     Regele Lo este intrigat, cum de nu a putut ucide focul sau pe această soaţă? Demonul din el este nesaţul, vrea jertfă, dar recunoaşte o putere când o vede în soaţa sa.
     Când era tânăr, regele era un om bun, blând şi un bun vânător, dar acum este un ucigaş de fecioare. Oameni din oraş sunt mulţumiţi de cum conduce. Regatul său înfloreşte, au tot ce le trebuie, aşa că închid ochii la faptele nesăbuite de rege.
     Vorbele despre transformarea regelui sunt diferite. Se spune că a plecat ca un bărbat, şi s-a transformat în altceva când a părăsit nisipurile.

,,Plecase să vâneze lei, pentru că mamei sale îi era drag să toarcă fire din coama lor de smoală şi pentru că prădaseră deja satele care tiveau mantia deşertului, Călărea singur, cum îi şade bine unui vânător priceput ca el, dar Nadarqwi Atotvăzătorul îi veghea izbânda, stând pe stâncile roşietice; iar Sareeyah Tălpuite stătea în apropiere, gata să se avânte spre Lo Melkhiin, dacă acesta ar fi avut nevoie de ajutor.
Când l-am zărit, am ştiut că trebuia să fie al meu.
Mintea îi era mai puternică decât m-am aşteptat şi mi-a cerut iscusinţa ca să alunec în crăpăturile ei. Îşi iubea mult oamenii-şi erau numeroşi. Avea un puternic simţ al îndatoririlor sale.
Aici mi-am înfipt ghearele şi dintîi. Am tras de îndoielile lui, întinzându-le, dezgolite, sub soarele fierbinte. Iar el a capitulat, iar eu mi-am preluat cucerirea.
     A luptat-cei mai buni simt nevoia să lupte-dar era prea târziu. L-am luat şi a devenit al meu. I-am călcat în picioare îndatoririle şi i-am îngropat iubirile. Am păstrat din el doar părţile pe care le-am dorit. Puterea. Cunoaşterea. Priceperea de a cârmui.”

   Cu un asemenea personaj, Soaţa are de a face. Se pare că, încet, încet, ea îşi dă seama că poate prevedea viitorul apropiat, îl modifică în gând. Când regele a fost rănit şi otrăvit de unghiile unei păsări gigantice, s-a întâmplat să ţeasă pe gherghef această imagine. Îşi dă seama că ea a chemat pasărea. Când este rugată de către mama regelui să îl salveze, ea îi găseşte în capul său pete pe creier, ceea ce arată că, vechiul rege,cel adevărat, mai sălăşluieşte în acel corp posedat.
      Oare va merita să îl salveze?

    Tatăl şi fraţii reginei vin să o ceară de la rege pentru a asista la nunta surori sale.Toată lumea o consideră o zeitate în viaţă, iar mătasea violet este ca un steag, atârnat peste tot pe unde trec.
     Când ajung în oaza tatălui său, îşi dă seama că va fi şi un război împotriva regelui nu numai o nuntă.
     Regina are de gând să se lupte singură cu armata de demoni care va veni cu soţul său.
     Cum puterea minţi şi focul rece de aram îi dă posibilităţi nelimitate, ce va alege regina?  Îşi va salva soţul? Sau îl va omorî odată cu demonul din el? Va mai există vechiul rege? Va scăpa regina de armata nemiloasă a demonilor? Sau soţul o va omorî şi pe ea?
      O CARTE DE NOTA 10.

#PromovamLiteraturapromovam literatura 2

%d bloggers like this: