Tags Posts tagged with "Thriller"

Thriller

by -
4

Descoperiri uimitoare, de Michael Koryta-recenzie

Titlu original: Tonight I Said Goodbye
Traducere: Cătălina Harceag
Editura: Orizonturi

   Michael Koryta şi-a făcut intrarea fulminantă în galeria marilor autori de romane poliţiste, reuşind să obţină aprecieri elogioase din partea criticilor. Romanele sale au apărut pe lista bestseller şi au câştigat numeroase premii.

   În plus, faţă de câştigarea Premiului Los Angeles Times, romanul său “Envy the Night”, a fost tradus în mai mult de douăzeci de limbi. Un fost reporter de ziar şi anchetator privat, Koryta a absolvit Universitatea cu diplomă în justiţia penală.

   Cartea de faţă debutează cu o situaţie controversată, aparenta sinucidere a unui bărbat concomitent cu dispariţia soţiei şi fiicei sale, iar acestea declanşează o investigaţie amplă din partea autorităţilor, dar şi din partea tatălui victimei. Tatăl presupusului sinucigaş îi va angaja pe Lincoln Perry şi partenerul său. John Weston era convins că fiul său nu s-a sinucis şi nu şi-a omorât fiica şi soţia. Nora şi nepoata se poate să fie în viaţă, iar asta trebuie să descopere detectivii noştri. Un caz realmente fără succes, toate dovezile confirmă sinuciderea lui Weston junior şi dispariţia fără urmă a familie sale.

,,Eu sunt Lincoln Perry iar Joe Prichard este asociatul meu. Intrasem în afaceri abia de şase luni şi deja reuşisem să adunăm datorii impresionante. Încercăm să nu ne lăudăm prea des cu asta, mai ales în faţa clienţilor. Înainte să devenim detectivi particulari, eu şi Joe fusesem parteneri la Departamentul de Poliţie din Cleveland, Secţia Narcotice. Eu am fost obligat să demisionez, iar Joe a ieşit la pensie, un an mai târziu. Joe reuşise să mă convingă să mă întâlnesc singur cu John Weston, în timp ce el se ocupa de un interviu de rutină. Acum regretăm că acceptasem.

   Totul indică o familie frumoasă, o viaţă fericită, afacerea lui Weston mergea bine, atunci ce s-a întâmplat? Se pare că nu totul era aşa roz cum pare, iar câteodată este nevoie de o cercetare amănunţită pentru a scoate la iveală detaliile. Se vehiculează datorii la jocuri de cărţi, relaţii cu mafia rusă din Clevland. Oare aceştia i-au răpit familia şi l-au ucis pe Weston? Se pare că soţia şi fetiţa ar fi în viaţă, dovadă cele lăsate scrise de fetiţă.
“În seara asta mi-am luat la revedere”.

   Tot la o cercetare a casei se descoperă legături cu un influent om de afaceri local-J.E.Hubbard. Acesta s-ar părea că deţine o mulţime de afaceri în zonă, obţinute nu tocmai legal. Să fi lucrat Weston pentru acest om? De aici apar şi legăturile cu puternicul cap al mafiei locale Dainius şi acoliţii săi.

,,-Dainius Belov. Este capul mafiei ruse în acest oraş şi nu vă sfătuiesc să-i subestimaţi puterea. Are o influenţă mai mare în oraşul ăsta decât ar fi visat orice gangster italian. Alexei Krashakov este unul dintre locotenenţii lui Belov. Rakic şi Malaknik lucrează cu el. Sînt puţin cam duri pentru gusturile lui Belov, aşa că puterea lor este limitată, dar sînt implicaţi în traficul de heroină, cocaină, arme, în prostituţie şi în orice-ţi mai trece prin cap.

   În peisaj apare şi Cody de la FBI, cu o presupusă anchetă în privinţa mafiei ruse, dar nimic în privinţa lui Hubbard. Cody de la FBI pare a fi pe ştatele de plată a influentului om. Ce învârte de are asemenea legături?
Weston lucra ca şi şantajist profesionist pentru Hubbard. Scotocea în viaţa personală a oamenilor şi îi furniza informaţii. Filmase bărbaţi căsătoriţi făcând sex cu amantele lor, informaţii deranjante despre trecutul lor, probleme cu drogurile, iar când preda şefului său aceste informaţii, acesta câştiga detaşat în tranzacţii şi reuşea să aibă mai multă influenţă asupra administraţiei locale.

   Apare în scenă şi fostul partener a lui Weston, Kinkaid, care pretinde că este îndrăgostit de Julie, şi datorită acestui fapt s-a despărţit de partener. Acum vrea să ştie ce s-a întâmplat cu femeia şi fiica sa. Oare este sincer? Moartea unui camarad de arme a lui Weston venit să ancheteze sinuciderea, lasă loc de interpretări. Glonţul venit din partea unde era Kinkaid îi pun pe gânduri pe detectivii noştri, dar tot vor fi duşi de nas de acesta. Totul arată o răfuială cu puternica mafie, dar nici Hubbard nu este exclus.

    Când Lincoln va da de urma soţiei dispărute şi a fiicei sale, unele lucruri se vor lămuri, altele vor rămâne în ceaţă. M-a uimit reacţia, “proaspetei văduve”. Am înţeles că Lincoln ca şi bărbat se simte atras de frumuseţea ei, dar ea? Deşi speriată, temătoare pentru viaţa ei şi a micuţei, va încerca o apropiere mai mult decât evidentă de detectivul nostru. Să nu fi fost totul aşa roz cu se părea între cei doi căsătoriţi?

,,Credeam că este imposibil să-mi distragă cineva atenţia de la vârtejul de întrebări care mă copleşeau, dar ea reuşi s-o facă cu un simplu zâmbet. Femeia asta îţi tăia răsuflarea. Avea un chip perfect proporţionat, ochi negri, scânteietori şi pielea măslinie; buzele roşii, pline, păreau să alunge orice preocupare printr-o simplă atingere tandră. Părul ei părea aproape negru, aşa cum îi cădea în şuviţe lungi, ondulate, acoperindu-i umerii dezgoliţi. Apa îi ascundea trupul, însă îl văzusem, şi acea privire fugară fusese suficienta pentru a mi-l întipări în memorie.’

   Doamna Weston a fugit cu fiica la îndemnul soţului. Acesta a filmat o crimă importantă în mafia rusească. Acoliţii lui Belov i-ar fi împuşcat propriul fiu, iar aceştia din urmă nu se dau de la nimic din a pune mâna pe caseta incriminatoare, dar şi de la a elimina toţi martori.

    Va reuşi Lincoln şi partenerul său să salveze viaţa lor şi a celor două Weston? Cine este de fapt vinovat de uciderea fostului şantajist?

    Recunosc, a fost o surpriză de proporţii pentru mine. Niciodată nu mi-aş fi dat seama de adevăratul criminal, iar autorul pe finalul cărţii a accelerat la maxim acţiunea. Situaţiile periculoase, informaţiile noi care vin ca un tăvălug peste tine, fac din această carte un must read pe care nu îl poţi abandona. Citind cartea mi-am dat seama de ce este aşa elogiat de către public acest autor.

Cartea Descoperiri uimitoare, de Michael Koryta este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

„Apa, apa, apa… n-aveai cum să scapi de ea în orașul ăsta.”

În ape adânci, de Paula Hawkins-Editura Trei-recenzie

Titlul original: Into the Water

Editura: Trei

Colecția Fiction Connection

Colecție coordonată de Magdalena Mărculescu

Anul apariţiei: 2017

Traducere din engleză de: Camelia Ghioc

Număr pagini: 430

Gen: Thriller psihologic

   “Te intrebi dacă În ape adânci poate fi la fel de bun ca Fata din tren? E și mai bun. O capodoperă.” – Clare Mackintosh, autoarea bestsellerului Te las să pleci

   Mi-a plăcut la nebunie „Fata din tren”. Un thriller cum nu mai citisem de mult. O contrazic un pic pe Clare Mackintosh, „În ape adânci” nu este mai bun decât „Fata din tren” (în viziunea mea, bineînțeles), însă regăsim același stil al autoarei: mistere, secrete, mecanisme psihologice, aspecte cruciale determinate de memorie, de uitarea uneori voită a anumitor lucruri și umplerea golurilor cu o versiune mai la îndemână (confabulație), uitarea ca mecanism de protecție, vinovăție resimțită puternic și pasată de la unul la altul…

   Paula Hawkins este o creatoare de personaje, sapă în subconștientul lor și este tipic pentru ea să te facă să fii sigur de ceva, după care lucrurile iau o cu totul altă întorsătură. Nimic nu e ceea ce pare. Romanele ei sunt profunde, adânci precum apele din titlul cărții, cu întorsături de situație și implicații ce te fac să reflectezi mult timp după ce ai închis cartea. De aceea mă gândesc că titlul are un dublu sens: pe de o parte, apele adânci ale bulboanei în care s-au înecat mai multe femei de-a lungul timpului și pe de altă parte, implicațiile adânci, mai profunde decât ne-am aștepta.

   Jules sosește în Beckford, orășelul de provincie în care a copilărit, fiind anunțată de moartea surorii sale, Nel. Deși nu există nicio scrisoare de adio, toate indiciile duc către sinucidere: s-a înecat în râul din împrejurime, numit de localnici „Bulboana Înecaților”. Locul are o istorie în acest sens, mai multe femei alegându-l pentru a se sinucide. De asemenea, se spune că în trecut, cele suspectate de vrăjitorie erau aruncate în râu, supuse testului apei.

 

„Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.”

   „Acum, serios: cum naiba să ții socoteala tuturor cadavrelor de pe aici? Parcă e Crimele din Midsomer doar că, în loc de oameni care cad în betoniere sau își crapă capetele, aici e cu accidente, sinucideri și înecuri istorice misogino-grotești.”

   Înainte de a muri, Nel scria o carte pe acest subiect: morțile suspecte ce au avut loc de-a lungul timpului în acele ape, precum și istoria locului: mituri, povești spuse din moși strămoși despre vrăjitoare. Se consideră că apele acelea aveau o influență misterioasă și malefică asupra oamenilor, iar conform spuselor surorii ei, Nel era obsedată încă din copilărie de acel loc, de apele adânci ale râului.

 

„Nimănui nu-i plăcea să se gândească la faptul că apa din râul ăla era infestată cu sânge și fiere de femei persecutate, de femei nefericite; o beau în fiecare zi.”

   „Apa, apa, apa… n-aveai cum să scapi de ea în orașul ăsta.”

   „Nu-i același râu. Crezi că e tot același, dar se schimbă. Acolo sus are alt spirit. Uneori trebuie să faci cale lungă ca să-i auzi vocea.”

   Acțiunea din roman este intercalată cu pagini din cartea nepublicată a lui Nel: „E un locșor idilic: cărarea e umbrită de stejari, coastele colinelor sunt presărate cu fagi și platani, iar spre sud, malul e înclinat și nisipos. Un loc de plimbat cu barca, de dus copiii, perfect pentru un picnic într-o zi însorită.

   Dar aparențele sunt înșelătoare, fiindcă e un loc al morții. Apa, întunecată și sticloasă, ascunde ce zace în adâncuri: alge în care te încâlcești, care te trag în jos, pietre zimțate care să despice carnea. Deasupra se înalță amenințătoare faleza de gresie cenușie: o sfidare, o provocare.”

   În timp ce fiica femeii, Lena, este convinsă că mama ei s-a sinucis, poliția încearcă să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat. Suspiciunea planează în aer cu atât mai mult cu cât în urmă cu puțin timp, o fată a pierit tot în apele adânci ale bulboanei: Katie, prietena cea mai bună a Lenei, o adolescentă de 15 ani. Aceeași soartă a avut-o și Lauren în urmă cu mai bine de 30 de ani, când soțul ei, polițist la acea vreme, a încercat în zadar s-o salveze din râu.

   Crimă sau sinucidere? Să fie toate aceste cazuri corelate sau simple coincidențe? Să fi aflat Nel ceva în documentarea ei pentru scrierea cărții? Ce au acele ape atât de special încât atrag oamenii în adâncul lor ca un magnet?

 

„Când te-apuci să pui întrebări și să lipești mici anunțuri în magazine și puburi, când începi să faci poze și să vorbești la ziare și să întrebi de vrăjitoare și femei și suflete rătăcite, nu cauți răspunsuri, ci ți-o cauți cu lumânarea.”

    Autoarea jonglează cu ipotezele, schimbând perspectiva cu viteza luminii. Latura psihologică iese foarte bine în evidență, personajele sunt foarte bine conturate, la fel si subconștientul uman, mecanismele de protecție, de a pasa vinovăția sau de a bloca unele amintiri pur și simplu pentru a nu accepta cruda realitate, imposibil de suportat: „Durerea, șocul îi afectează pe oameni în moduri bizare. Am văzut oameni care au reacționat râzând la vești proaste, cu aparentă indiferență, cu furie, cu teamă.”

   Paula Hawkins pune accentul în scrierile ei pe memorie și pe tot ceea ce decurge din acest mecanism psihic.

   „Știm acum că amintirile nu sunt fixe sau înghețate, ca borcanele de dulceață ale lui Proust în cămară, ci sunt transformate, dezasamblate, reasamblate și recategorisite de fiecare dată când le evocăm.”  – Halucinații, de Oliver Sacks (motto-ul cărții)

    „Oare de ce pot rememora perfect lucrurile care mi s-au întâmplat la opt ani, dar oricât aș încerca, mi-e imposibil să-mi amintesc dacă am vorbit cu colegii să reprogrameze pentru săptămâna viitoare evaluarea unui client? Lucrurile pe care vreau să mi le amintesc îmi scapă; cele pe care încerc din răsputeri să le uit se întorc necontenit.”

   Autoarea descrie foarte bine simptomele stresului posttraumatic în cazul soțului lui Anne Ward, femeia care a ales aceeași moarte în apă în 1920; soțul ei se întorsese complet schimbat din război, iar ea nu mai putea suporta acel trai. Chiar dacă a fost o temă de fundal, fără o importanță grăitoare pentru intrigă, fragmentul este scris magistral.

   De asemenea, relația dintre cele două surori, Jules și Nel, ocupă un loc aparte în roman. Ceva s-a întâmplat în trecut, ceva care a stat ca o barieră în relația lor pentru mulți ani: „Nu te înțelegeam, dar dacă atunci îmi erai străină, acum îmi pari ca de pe altă planetă. Stau în casa ta, printre lucrurile tale și familiară mi-e casa, nu tu. Nu te mai cunosc din adolescență, de când aveai șaptesprezece ani și eu treisprezece. Din noaptea aia când, ca un topor năpustit peste o bucată de lemn, o întâmplare ne-a spintecat, lăsând între noi o fisură largă și adâncă.”

    „Toți anii ăștia, Nel. Toți anii ăștia ți-am atribuit o cruzime malefică și ce făcuseși ca să o meriți?”

   Mi-a plăcut mult finalul, complet imprevizibil, ce ne ține în suspans la propriu până la ultima pagină. Pentru că nu vreau să vă dau spoiler, dar nici să tac, voi vorbi aici despre final, alegerea voastră dacă citiți.

  Ce nu mi-a plăcut față de „Fata din tren”? Nu se citește la fel de ușor. Deși răsturnările de situație sunt la fel de frecvente, în prima jumătate n-am simțit acțiunea pulsând, ritmul alert cu care eram obișnuită. De abia după jumătatea cărții am perceput acea „adicție”, impresia că nu o pot lăsa din mână. Împăienjenișul de implicații, legături și personaje fac lectura complicată, dar nu neapărat într-un sens negativ. Nu este un subiect ușor sau o carte ușurică, ce te poate relaxa după o zi obositoare. E o carte complexă, ce te face să gândești, să analizezi, să observi, să fii vigilent, cu ochii în patru. Dar la final îți dai seama că merită.

   Nu pot să spun decât că aștept transpunerea cinematografică, pentru că drepturile de ecranizare deja au fost cumpărate de DreamWorks Pictures, compania care ne-a adus pe ecrane „Fata din tren”.

     Despre autoare :

   Paula Hawkins este autoarea bestsellerului internațional „Fata din tren”, publicat în 50 de țări, vândut în peste 20 de milioane de exemplare în toată lumea și ecranizat. Este la bază jurnalist financiar, domeniu în care a lucrat 15 ani, înainte să se dedice literaturii.

   A mai publicat cărți sub pseudonimul Amy Silver: „Guerrilla Learning: How to Give Your Kids a Real Education With or Without School” (în colaborare cu Grace Llewellyn), „Confessions of a Reluctant Recessionista”, „All I Want for Christmas”, „One Minute to Midnight”, „The Reunion”.

 

Cartea În ape adânci de Paula Hawkins, a fost oferită pentru recenzie de către Editura Trei. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Trei. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Păcate sacre, de Nora Roberts-Editura Miron-prezentare

Editura Miron

   De dogoarea verilor din Washington nu poţi scăpa… şi nici de contorsionata slujbă a “Preotului” – un nebun care strangulează blonde zvelte, drăguţe, cu eşarfa de mătase albă folosită de preoţi la oficierea serviciului divin, lăsînd lîngă acestea notiţe prin care îşi absolvă victimele de păcate.
Ceea ce le dă cu adevărat de furcă frumoasei Tess Court şi lui Ben Paris – doi pasionaţi ai profesiilor lor şi care nu reuşesc să păstreze o distanţă profesională între ei, este flacăra pasiunii oarbe, fierbinţi.
Tess Court, psihiatrul de elită, desemnată de primar să se ocupe de acest caz este zveltă, drăguţă şi blondă…
Ben Paris, un ofiţer de poliţie plin de magnetism, care se ocupă de investigaţii, nu îi poate rezista lui Tess.
Dar mai este cineva care a pus ochii pe Tess… cineva care visează să o salveze, să-i cureţe sufletul de păcate, recurgînd la insolita lui metodă de absolvire în noaptea tăcută, fierbinte.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, librarie.net. Editura Miron

by -
14

Supremaţia lui Bourne, de Robert Ludlum-recenzie

Editura: Lider
Traducere: Fulaş Stelu Cristian
Număr pagini: 696

   Robert Ludlum (n. 25 mai 1927 New York City – decedat 12 martie 2001 Naples, Florida) a fost un scriitor american specializat în genul thriller. Cele 27 de romane ale sale, care au însumat între 290 şi 500 de milioane de cărţi publicate, au apărut în 33 de limbi şi 40 de ţări. Ludlum a folosit în publicarea cărţilor sale şi pseudonimele Jonathan Ryder şi Michael Shepherd.

   Trilogia lui Bourne-Identitatea lui Bourne (1980), Supremaţia lui Bourne( 1986), Ultimatimul lui Bourne (1990)
Identitatea lui Bourne şi Supremaţia lui Bourne au fost ecranizate, filmele au aceleaşi nume ca şi cărţile.

   Alte cărţi scrise de autor-Testamentul Holcfroft, Cercul Matarese, Opţiunea Paris, Codul Altman, Conspiraţia spirală, Decepţia lui Prometeu, Trădarea lui Tristian, Complotul generalilor, Directiva Janson, Drumul spre Omaha, Proiectul Hades, Protocol Sigma, Ţinutul magic.

   ,,Teroarea a pus stăpânire pe întreg globul. Vicepremierul chinez a fost ucis de un asasin legendar şi marii lideri ai lumii îşi pun deja întrebări: De ce s-a întors Bourne? Cine îl plăteşte? Cine este următoarea ţintă? Există însă o singură problema: nu există Jason Bourne. Nu a existat niciodată. Dar cineva a reînviat acest nume şi dacă acest cineva nu este oprit, lumea va plăti un preţ devastator. Jason Bourne trebuie să existe din nou şi să-şi folosească abilităţile pentru a-l anihila pe asasinul plătit. Dorinţa de a supravieţui nu este de ajuns, Bourne trebuie să-şi recâştige supremaţia… Un thriller sofisticat şi mereu la limita, scris într-un stil alert şi rafinat, caracteristic lui Robert Ludlum.”

   Thriller-ul acesta are toate ingredientele unei cărţi pe care nu o poţi lasă din mâna. Nu am ştiut la ce să mă aştept, nu am citit nicio carte de acest autor. Mare greşeală. Am să remediez situaţia şi am să devorez toate cărţile autorului din biblioteca mea. Peisajele cu tot cu realitatea dură din Hong Kong şi din alte părţi ale Chinei sunt totodată şi minunate, dar şi triste, ele reflectă lupta omului pentru supravieţuire, lupta pentru supremaţie, dar şi lupta pentru viaţă. Din această carte am avut impresia că autorul vrea să arate cât de puţin valorează o viaţă şi cum totul se poate cumpără pe bani, cum manipularea distruge vieţi, nepăsarea ucide, iar jungla sălbatică a omenirii nu are limite.

Kowloon. Partea veche a Chinei, care nu are nicio legătură cu Nordul cu excepţia uneia de spirit, dar aceasta e profundă şi coboară în adâncimile sufletului omenesc fără să ţină seama de aspectele irelevante şi dure ale graniţelor politice. Pământul şi apa sunt una, şi ţine de voinţa spiritului să decidă cum le va folosi omul-din nou, fără să ia în seama abstracţiuni cum ar fi libertatea inutilă sau prizonieratul din care se poate evada. Preocuparea principală sunt gurile de hrănit, stomacurile goale de femei şi copii. Supravieţuirea. Nu există nimic altceva. Tot restul e hărăzit a fi împrăştiat pe câmpuri neroditoare.
Era la apusul soarelui, şi atât în Kowloon, cât şi în portul Victoria din insula Hong Kong, peste haosul de zi cu zi al ţinutului se aşternea un val invizibil de umbră. Strigătele de Aiyas! ale vânzătorilor stradali se estompau odată cu umbra, iar negocierile tăcute din zonele mai înalte ale recilor, maiestuoaselor structuri din sticlă care brodau cerul coloniei se încheiau cu acorduri şi ridicări din umeri şi uşoare zâmbete de înţelegere tacită.’

   În această citadelă ceva se va întâmpla, un criminal deghizat în preot va ucide cu sânge rece mai multe persoane, printre care un vicepremier chinez. Va lăsa în urmă indicii-amprenta temutului criminal Jason Bourne. Ar fi de înţeles dacă acest criminal ar exista, dar este doar un mit, iar acest mit s-a retras. Cel care şi-a însuşit acest nume a fost rănit, iar în urma rănilor primite a devenit amnezic. În prezent se numeşte David Webb şi predă la o universitate. Este căsătorit a două oară cu Marie, o persoană pe care a salvat-o din ghearele morţii, iar ea la rândul ei încearcă să îl ajute pe cât posibil cu amnezia.

   Webb, alias Bourne, este temutul Delta Unu din Unităţile Medusa. Aceste unităţi erau echipe de lichidare, echipe ale morţii. Bourne a devenit luptătorul suprem de gherilă, în urma ucideri primei sale soţii şi a copiilor săi de către un avion care zbura la joasă altitudine. Legendarul său nume este şoptit cu frică peste tot.

,,Ai auzit vreodată de numele Jason Bourne?
-Cum să nu fi auzit cineva detaşat în Asia? răspunse McAllister. Treizeci şi cinci, poate patruzeci de crime, asasinul plătit care a scăpat din fiecare capcană ce i-a fost întinsă vreodată. Un ucigaş patologic a cărui unică lege morală o reprezenta preţul crimei.
-Victimele lui aveau vreun tipar comun?
Niciunul. La întâmplare, peste graniţă. Doi bancheri aici, trei ataşaţi dincolo-adică CIA: un ministru de stat din Delhi, un industriaş din Singapore şi numeroşi-mult prea numeroşi politiceni, în general oameni liniştiţi. Maşinile lor explodau în stradă, apartamentele săreau în aer.’

   De această dată măcelul sângeros al vicepremierului şi oamenilor care erau cu el, ar fi comis de o copie fidelă a lui Bourne. Adevăratul Bourne nu ar fi ucis cu intenţie decât un trădător, şi acela pentru a-şi apăra viaţa, dar acest ,,fals” ucide incontrolabil în numele unui personaj venerat în China, Sheng, care ar putea ajunge preşedinte. Pentru a-şi urma măreţul lui plan Sheng începe să îşi elimine opoziţia, atât în Hong Kong cât şi în Beijing.

    Un fost ambasador cu o putere imensă, care lucrează din umbră cu Preşedinţii Americi-Havilland, un analist genial care lucrează în Departamentul de Stat, pe problemele din Asia-McAllister se vor întâlni şi vor discuta problema îngrijorătoare care ar putea declanşa un nou război mondial, dacă Sheng ar fi ales. Soluţia-un tratament de şoc pentru David, iar acesta s-ar putea transforma în mitul Bourne din nou.

,,-Pentru noi, acest nou Bourne e drumul direct către Sheng Chou Yang. El e capcana noastră. Un impostor se identifică cu mitul, dar dacă mitul original îl vânează şi ucide pe impostor, se află în poziţia de a ajunge la Sheng. E chiar foarte simplu. Jason Bourne, acela pe care l-am creat noi, îl va înlocui pe acest nou asasin folosind numele lui. Ajungând pe poziţie, Jason Bourne al nostru trimite semnal de alarmă urgent-s-a întâmplat ceva grav care pune în pericol viaţa lui Sheng şi întreaga lui strategie-, iar Sheng trebuie să reacţioneze. Nu-şi poate permite să nu o facă, pentru că securitatea lui trebuie să fie absolută, iar mâinile sale curate. Va fi forţat să se arate, chiar şi numai pentru a-l ucide pe asasin, ca să înlăture orice asociere posibilă. Când o va face, de astă dată nu vom da greş.’

   David, neştiind nimic din planurile puse la punct pe la spatele lui, va încerca să îşi înăbuşe părţile care îi tot revin din memorie. El nu mai este Bourne-ucigaş, este David, profesor şi soţ iubitor. Când Marie va fi răpită, condiţia de a o recăpăta înapoi este aceia de a-l aduce pe ,,Falsul Bourne” la schimb. Ceva se declanşează în memoria lui David, iar acesta în goana sa nebună după criminal se va transforma în Delta, mitul Bourne. Banii nu îi sunt o problemă, pregătirea sa de excepţie îl va face să fie cu un pas în faţa celor care îl urmăresc. Marie la rândul ei va evada şi va încerca să îl găsească pe David. Vrea să îl anunţe că de fapt, cei care îi manipulează din nou sunt din Guvern şi Servicii secrete. Miza nu este ea, soţia, miza este mult mai mare şi implică mult mai multe dedesubturi internaţionale.

   De aici încolo asistăm la fuga Mariei de cei care cred că îi vor răul, încercarea sa de a se ascunde, tentativa de viol, trădări, ajutor din partea unor persoane implicate mai mult sau mai puţin în viaţa ei.

   Va reuşi în fuga sa contra cronometru să dea peste criminalul căutat? Va reuşi David-Bourne să nu se transforme într-o maşină de ucis? Cine va câştiga şi cine va pierde în acest joc al morţii?

Cartea Supremaţia lui Bourne de Robert Ludlum este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Recomand cartea celor care preferă genul thriller, dar și celor care vor să citească o carte care să le zdruncine, cel puțin pentru un timp, existența.

Fata dinainte, de J.P. Delaney– suspans la superlativ, într-un thriller de calitate(recenzie)

 

Titlu original: The Girl Before

An apariție: 2017

Autor: J.P. Delaney

Categoria: Literatura Universală

Colecție: Buzz Books

Editura: Litera

Traducere: Mihaela Buruiană

Nr. pagini: 379

   Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc o carte și personajele sale să-mi bântuie visele multe zile după aceea. Când am început să citesc „Fata dinainte” știam deja că avea să fie un roman thriller, însă nu m-am așteptat ca tensiunea acțiunii să devină atât de acută.

   După ce am citit părerile unor scriitori celebri și a unor publicații pe măsură, m-am întrebat care avea să fie elementul surpriză în toată această poveste și ce avea să aducă nou acest titlu pe piața genului thriller. Iată părerile despre care vă spuneam:

„Surprinzător, uimitor și, mai ales, ingenios – un roman de suspans psihologic desăvârșit.”  Lee Child

„Fascinant! Un roman pe care nu îl poți lăsa din mână, așa cum nu am mai citit de mult în ultimii ani. Plin de răsturnări de situație și cu un final care nu trebuie ratat!”  Lisa Gardner

„Suspans psihologic de cea mai bună calitate… un thriller foarte ingenios.” The Bookseller

„Un roman fermecător, magistral construit… garantat să uimească.” Booklist.

   Subiectul este unul demn de un scenariu de film (de altfel, povestea este deja în curs de ecranizare și aștept cu nerăbdare să văd dacă regizorul va reuși să capteze emoțiile la fel de intens cum o face cartea): o casă din centrul Londrei își așteaptă chiriașa. Aparent, totul e simplu… doar că într-un thriller bine lucrat, nimic nu e simplu. Ceea ce e în aparență banal, se transformă curând într-o serie de evenimente frapante, condimentate cu doză dublă de suspans…

   Cine e J.P. Delaney, autorul acestui thriller care te face să-ți crească pulsul? Numele este un pseudonim al unui scriitor cu o prolifică carieră în genul thriller, iar cartea va fi ecranizată de regizorul Ron Howard, câștigător al Premiului Oscar.

    Așadar casa, denumită One Folgate Street, este o superbă construcție, într-o zonă de invidiat din Londra. E tot ce și-ar fi dorit Jane: stil minimalist, arhitectură deosebită, tehnologie ultramodernă. Dar… totul are un preț… și când spun asta, nu mă refer la prețul chiriei, ci la evenimentele prin care trec chiriașele acestei case, supravegheate în permanență de către proprietar. Cu vădite tulburări psihice, acesta impune reguli (cunoscute drept „regulile casei”). Pentru o atentă monitorizare, chiriașa trebuie să poarte mereu o brățară. Iată și alte reguli impuse de către ciudatul proprietar: „fără copii, fără animale, fără imagini sau decoraţiuni, nu ai voie să arunci  haine pe podea”. Și pentru că ar fi prea simplu să fie doar asta, eventualele chiriașe trebuie să completeze un chestionar cu întrebări cel puțin bizare, pentru ca apoi să treacă la proba interviului cu ciudatul proprietar, pe nume Edward.

   Emma și Jane sunt două tinere care au fost chiriașe ale acestei case, însă în perioade diferite, iar autorul țese povestea în două planuri alternative, în care versiunea Emmei este urmată, în capitolul următor, de către versiunea celeilalte fete. Procedeul acesta, de alternare a firului epic, este destul de greu de realizat, însă tocmai aici se observă abilitatea autorului de a ține în frâu piesele de puzzle și de a crește doza de suspans până la cele mai înalte culmi… și reușește acest lucru foarte bine.  

    Așadar… Emma și Jane… amândouă chiriașe ale ciudatei case, în perioade diferite. Poveștile lor au în comun un element esențial: trauma. Dincolo de faptul că au în comun gustul pentru simplitate și eleganță, ambele tinere au în trecutul lor evenimente greu de gestionat din punct de vedere psihic. Jane și-a pierdut copilul, iar pe fondul suferinței a rămas și fără job, iar Emma se luptă cu teribila frică pe care a marcat-o când a fost jefuită. Amândouă sunt dispuse să uite trecutul și să înceapă o viață nouă, într-o altă casă… și chiar așa va fi, dar nu în sensul în care și-au dorit ele.

    Povestea celor două tinere este expusă în capitole intercalate, iar totul devine, încă de la primele pagini, o cursă plină de suspans, o teribilă goană în care nu mai contează decât aflarea răspunsurilor la întrebarea: cine este acest Edward, proprietarul casei… și mai ales ce intenții se ascund sub aceste inexplicabile cerințe de respectare a regulilor casei?! Este el doar un arhitect extravagant sau e doar un om al cărui psihic este măcinat de obsesii? Toate acestea și nu numai, le veți afla citind cartea „Fata dinainte”.

   Personajele sunt pline de mister… așa cum numai într-un thriller de bună calitate pot fi. Edward, celebrul arhitect alege drept chiriașe numai tinere care să semene foarte bine cu soția lui (moartă în condiții misterioase); el este întruchiparea obsesiei pentru perfecțiune, vrea să i se acorde șansa de a dovedi că este bărbatul perfect. La fel ca soția lui Edward, Emma moare și ea în condiții bizare… apoi e rândul lui Jane să devină chiriașa casei. Dacă va avea și ea același destin ca și celelalte două femei sau nu, aflați citind cartea.  

   Stilul este extrem de alert, ca într-o cursă periculoasă de descoperire a adevărului, de salvare a vieții.

   Iată câteva citate:

Dacă pereții ar putea vorbi, One Folgate Street mi-ar spune ce s-a întâmplat aici. O să-mi satisfac curiozitatea, hotărăsc eu, dar în secret. Și odată ce trimit fantomele astea să-și găsească liniștea, n-o să le mai aduc înapoi. N-o să mai vorbesc cu el despre ce am aflat”.

„-Și o să mă întorc, zice el, pentru o noapte sau două când o să pot. Mai aruncă o privire prin casă, la spațiile deschise, luminoase. O să mă gândesc la tine, zice el arătând spre mine. Îmbrăcată așa. Locuind așa. În felul pentru care a fost concepută casa asta.

-Devin puțin obsedat de tine, Emma, adaugă el.

-Numai puțin?

-Poate că pauza asta o să ne prindă bine.

-De ce? Nu vrei să fii obsedat de mine?

-Obsesiile mele nu sunt niciodată sănătoase, zice el încet”.

    Fără îndoială, „Fata dinainte” este un thriller de bună calitate, unul în care gradul de suspans atinge cote foarte înalte. Acum, după ce am citit cartea, aștept cu nerăbdare și ecranizarea, în regia lui Ron Howard, câștigător al premiului Oscar.

   Recomand cartea celor care preferă genul thriller, dar și celor care vor să citească o carte care să le zdruncine, cel puțin pentru un timp, existența.   

Cartea Fata dinainte de J.P. Delaney a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
10

“Un hoţ de talie mondială. O comoară nepreţuită. O vânătoare fără graniţe.”

Vulturul cu două capete, de James Twining-recenzie

Titlu original: Double eagle
Traducere: I.Berteanu, Laura Maria
Editura: RAO
Număr pagini: 441

   James Twining s-a născut în 13 decembrie 1972 la Londra. Şi-a petrecut copilăria la Paris, apoi urmează şcoala la Christ Church Oxford cu o diplomă în Literatura şi Lingvistica Franceză.
Îşi începe cariera în lumea afacerilor lucrând în divizia de afaceri corporatiste UBS. În 1999 îşi începe propria afacere împreună cu un prieten, în 2001 fiind cotat ca unul dintre cei 8 cei mai tineri antreprenori de succes. După ce-şi vinde afacerea în 2002-2003 se dedică scrisului. Locuieşte cu soţia şi cele două fiice la Londra.
În seria de romane, în care Tom Kirk este personajul central au apărut 4 cărţi dintre care două traduse şi la noi la editura Rao: ”The Double Eagle” (“Vulturul cu Două Capete”)’ ”The Black Sun” (“Soarele Negru”) ’”The Gilded Seal” şi “The Geneva Deception”.

   Cărţile lui James Twining m-au intrigat mai întâi prin copertă, apoi prin descriere, şi m-au încântat prin conţinut.

“Un hoţ de talie mondială. O comoară nepreţuită. O vânătoare fără graniţe.”

   “Vulturul Cu Două Capete” este prima carte a seriei avându-l ca personaj central pe Tom Kirk, un nou James Bond. Facem cunoştinţă cu personajul cheie, omul care investighează şi este investigat, cel care este legat într-un fel sau altul de toate personajele fie ei băieţi buni sau răi.
Thomas Kirk, alias Tom Kirk, alias Tom Duval are dublă cetăţenie americană după mamă, britanică după tată.Mama Rebecca Kirk, fostă Duval, moare într-un accident de maşină şi micul Tom, care avea doar 13 ani, dar pe care ea îl lăsase să conducă, rămâne marcat pe viaţă.
Mai mult, tatăl său Charles, neputând să-l mai vadă după accident şi neştiind să gestioneze situaţia îl trimite la părinţii mamei lui în Boston. Bunicul, tatăl mamei, era senatorul Trent Duval. Tom primeşte după terminarea liceului o bursă la Oxford, dar este dat afară după primul an şi pleacă la Paris. Acolo urmează cursuri de istoria artelor la Sorbona.
Piper, acum şef al CIA, atunci detaşat la misiunea diplomatică din Franţa, îl remarcă, îi vede potenţialul şi-l consideră candidatul ideal pentru a fi racolat, în fond era tânăr, singur, foarte inteligent, fără legături familiale puternice şi mai ales în căutarea unui ideal în care să creadă.

   Urmează instructajul obişnuit de agenţi, dar şi cel special pentru a fi folosit în spionajul industrial în “Operaţiunea Centaurul.” Tom Duval (Kirk) devine cel mai bun agent, ştia să se piardă în mulţime, vorbea cinci limbi străine, citea mult, spărgea orice seif sau sistem de securitate, avea relaţiile potrivite, toate astea îl făceau special. Dar i se dă ordin să ucidă un cercetător, lucru pe care-l refuză şi pentru că vrea să plece din agenţie, americanii trimit pe cineva să-l elimine, disperaţi să nu se afle despre operaţiune. Tom scapă, îi ajută pe francezi să-şi recupereze nişte lucruri şi aceştia îl ajută să-şi însceneze moartea şi să iasă din peisaj. Lucrează o vreme în tabăra “băieţilor răi”, furând diverse obiecte la cerere, primind comenzile prin Archie.
Apoi tatăl sau moare, el mută afacerea cu antichităţi a acestuia de la Geneva la Londra, şi hotărăşte să treacă de partea legală a afacerii. Ultima afacere pe care o acceptă este furtul unui “Ou Faberge”, la cererea lui Archie. Un moment de neatenţie, îşi scoate masca, o geană îi cade pe podea la locul faptei şi americanii află că de fapt trăieşte.

   De cealaltă parte, agenta FBI Jennifer Browne în cursul unei misiuni împuşcă un coleg (de fapt prietenul ei), este exonerată de vină pentru că el nu respectase ordinele, dar este mutată pentru trei ani în Atlanta. Revenită în Washington este detaşată la Departamentul de Furturi Majore şi Transporturi Ilegale condusă de Bob Corbett.

   Moartea părintelui Gianluca Rainieri porneşte avalanşa. Acesta lucrase la Banca Vaticanului până dispăruse cu două milioane de dolari. La autopsia părintelui, ucis la Paris, medicii găsesc un săculeţ mic cu o monedă, înghiţită de el când văzuse că nu are scăpare.

   Moneda numită ”Vulturul cu Două Capete” dată din perioada Marii Crize din 1933 din America. Preşedintele Roosvelt interzisese folosirea şi comercializarea aurului aşa că monedele, deja bătute, trebuiseră topite şi transformate în lingouri depuse la Trezorerie.Totuşi câteva monede au dispărut, patru au fost recuperate şi topite, cinci depuse în seifurile trezoreriei, una cumpărată de regele Farouk, apoi scoasă la licitaţie şi achiziţionată de un investitor imobiliar, un olandez bogat, crud şi nemilos, Darius Van Simson.

   În timp ce Jennifer cercetează în muzee, la institut şi trezorerie monezile, aflând că cele cinci lipsesc, Tom încearcă să scape de ultima afacere contractată de Archie. Acesta îi cere să mai fure un “Ou Faberge” deoarece contractorul afacerii era Cassius, unul dintre cei mai cruzi şi nemiloşi dealeri de artă, al cărui chip nu-l ştia nimeni, deoarece îi ucidea pe toţi cei care l-ar fi putut identifica.
Jennifer îi cere lui Tom s-o ajute promiţându-i că-i vor curată dosarul şi va fi lăsat în pace să trăiască liniştit. Iniţial Tom o refuză, apoi se întâlnesc acasă la Harry Renwick, omul la care el ţinea foarte mult şi-l vedea nu numai ca pe un prieten, ci chiar ca pe un surogat de tată. Renwick fusese foarte bun prieten cu Charles, tatăl lui Tom, şi mereu alături de băiat ca un unchi iubitor, un tip bonom, simpatic, vesel. Era totodată şi prieten cu şeful lui Jennifer.

    La început furios, Tom discută cu ei despre monezi, despre toate întâmplările încercând să dezlege iţele. După plecarea lui Tom, casa lui Renwick este atacată, el împuşcat şi Jennifer lăsată inconştientă. Când ea îşi revine, mai vede doar casa răvăşită, mult sânge şi în pivniţă un cadavru care arde. Moartea lui Renwick îl determină pe Tom să colaboreze cu condiţia să afle şi cine este ucigaşul şi să-l pedepsească.
Într-o cursa contra cronometru, între crime, urmăriri, drumurile duc de la Londra la Paris, de la Amsterdam la Istanbul, în căutarea hoţilor de monede şi a vinovaţilor. Spre surprinderea lor dau peste o conspiraţie orchestrată de faimosul Cassius, ajutat de oamenii lui care erau până la cel mai înalt nivel.

   La fel că în alte cărţi cu acţiune trepidantă şi aici nimic nu este ce pare a fi, trădările sunt şi la cel mai înalt nivel, oameni iniţial de aceeaşi parte a baricadei care din lăcomie devin cei mai înverşunaţi duşmani. Din nou totul în numele puterii şi al banilor.

“Spre câte nu împingi tu inima omului, blestemată sete de aur” (Virgil,Eneida)

   Sigur că până la urmă Jennifer şi Tom descurcă ghemul de crime şi minciuni, rezolva totul aflând şi cine este Cassius.

  Dacă vreţi şi voi să aflaţi vinovaţii şi să citiţi o carte foarte bună nu rataţi romanul lui James Twining.
Noile aventuri ale lui Tom Kirk le vom găsi în romanul “Soarele Negru”, unde acesta trebuie să găsească legătura dintre moartea unui supravieţuitor de la Auschwitz căruia i se taie braţul, un tablou aparent fără valoare, furat dintr-o sinagogă din Praga şi o maşină Enigmă furată din Muzeul Naţional de Criptologie.Toate duc la “o comoară legendara” sau “o moştenire malefică”.

Citiţi pentru că merită veţi vedea.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

“ În viața multor oameni, nimic nu este mai puternic decât trecutul, inocența pierdută și iubirile îngropate. Nimic nu ne emoționează mai tare ca amintirea ocaziilor pierdute și parfumul fericirii pe care am lăsat-o să scape.”

   Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso-Editura ALL-recenzie

Titlu original: La Fille de Brooklyn 

Traducerea: Liliana Urian

Editura: ALL

Data apariţiei: aprilie 2017

Număr pagini: 432

Gen: Thriller, Suspense, Mystery, Romance

Cotaţie Goodreads: 4,03

 

    Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil construit în jurul unui secret cumplit. Te aștepți la orice. Crezi că ți-ai imaginat totul. Dar nu te-ai gândit niciodată la ce va urma. 

   Scriitor faimos și tată singur, Raphaël este bântuit de îndoieli. Curând, el și Anna, o femeie superbă și ambițioasă, de care este îndrăgostit nebunește, urmează să se căsătorească. Însă de ce refuză ea să vorbească despre trecutul său? Într-un weekend pe Coasta de Azur, Raphaël o forțează să rupă tăcerea. Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat, Raphaël pleacă, însă când se întoarce, chinuit de regrete, Anna nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. Înnebunit, Raphaël îl roagă pe prietenul său Marc, fost polițist, să îl ajute să o găsească. Pornind într-o cursă contra cronometru, cei doi descoperă în casa Annei 400 000 de euro și două cărți de identitate false. Cine este, de fapt, Anna Becker? O anchetă complicată și periculoasă va trezi fantomele terifiante ale trecutului, scoțând la lumină o poveste cutremurătoare cu implicații la nivel înalt, care începe cu mulți ani în urmă pe străzile rău famate și fascinante ale New Yorkului.

   „Insuportabil suspans! Aveți grijă, odată ce deschideți cartea, n-o veți mai lăsa din mână până nu veți afla cine este cu adevărat această fată din Brooklyn. Se anunță multe nopți albe.“Metronews

„Un roman cu un ritm amețitor. Musso tulbură și fascinează din nou.“ – Le Parisien

    Guillaume Musso înseamnă pentru mine mai mult decât un autor de succes, un maestru al suspansului și al răsturnărilor de situație sau romanticul care mă răsfață cu povești superbe. El este autorul sufletului meu. Scriitorul care a avut un impact deosebit de puternic asupra mea. Întotdeauna m-a surprins cu ceva nou, inedit și, fie că a fost vorba de un thriller romantic sau psihologic, el a reușit să mă convingă de caracterul înșelător și efemer al aparenței.

     Mi-a plăcut dintotdeauna să-mi pun la treabă micile celulele cenușii, să așez la loc toate piesele de puzzle, să îmi dau seama cât mai repede de identitatea criminalului, dar Musso a reușit mereu să mă conducă pe un alt drum, să mă încurce. De fapt, de fiecare dată când citesc o carte de-a lui, încep să mă gândesc la tot felul de scenarii, dar niciodată nu-l nimeresc pe cel bun. Își pune personajele în cele mai dificile situații și ajung să cred că nu vor mai scăpa cu bine. Totul la Musso este imprevizibil. Poți să te aștepți la orice din partea lui. Așa că nu e de mirare de ce îl ador pe acest romancier care face din imposibil ceva posibil!

     Am citit toate cărțile scriitorului, traduse la noi, și am așteptat cu nerăbdare apariția romanului “Fata din Brooklyn”. Voiam să văd cu ce mă va surprinde și de această dată, în ce capcană își va introduce personajele. Adevărul e că abia așteptam să se mai joace puțin cu mintea mea!

     Dorința mi s-a îndeplinit și zilele trecute m-am apucat să citesc cartea. Știind dinainte cât de surprinzătoare sunt poveștile sale, am început lectura fiind foarte atentă la toate detaliile. Dar mare mi-a fost surprinderea, când am constatat că nimerisem scenariul potrivit. De “vină” a fost și faptul că povestea a fost relatată din perspectiva tuturor celor implicați în anchetă (inclusiv din perspectiva victimelor) și se desconspirase, parcă mult prea devreme, identitatea asasinului. Voiam ca misterul să planez cât mai mult asupra lui. Mă apropiam de final și eram puțin bosumflată. Dar când am ajuns la ultimele 30 de pagini, s-a schimbat totul! O răsturnare de situație care m-a uluit enorm. Mă așteptam la orice, dar nu la o astfel de întorsătură! Și, uite așa am fost, din nou, dusă de nas de dl. Musso! Elementul surpriză de la final mi-a dat lovitura de grație!

    În thrillerul psihologic “Fata din Brooklyn”, avem parte de urmăriri ca-n filme, răpiri, crime, trădări, un fost polițist care încalcă regulile, mergând la intimidare, un logodnic disperat care se teme pentru soarta femeii iubite, o anchetă cu multe ramificații care ne dezvăluie de ce fapte abominabile este capabil omul, un controversat caz mușamalizat de poliție, care ne trimite în trecut, în urmă cu 10 de ani, numeroase minciuni și secrete terifiante. Iar cei care dețin secretele, încep să fie vânați și eliminați.

   Ce anume am apreciat la romanul de față?  Nu există amănunte de umplutură care să frâneze acțiunea. Suspans și adrenalină la cote maxime. Mi s-a părut interesant modul în care autorul introduce noi personaje ce vor crea în mare parte suspansul, pentru că fiecare deține o informație utilă.

    Stilul autorului este captivant. Pe tot parcursul lecturii, am simțit că sunt acolo, în carte, că iau parte la tot ce se întâmplă. Uneori, m-a făcut să trăiesc cu senzația că personajele mi se adresau în mod direct. Îmi dezvăluiau secretele lor, gândurile lăuntrice, temerile.

“ Da, te iubesc, dar nu mai știu pe cine iubesc. Ca să iubești pe cineva, trebuie să-l cunoști, iar eu nu te mai cunosc. Acum am impresia că sunt în fața a două persoane (… Dar nu reușesc să suprapun cele două figuri. Cine vei fi tu dacă ne regăsim?“

   Mi-a plăcut faptul că Musso abordează teme ceva mai sensibile precum: conflictele rasiale, neîncrederea populației în instituțiile statului etc. Capitolele scrise din perspectiva victimelor îți răscolesc sufletul, iar anumite pasaje te fac să reflectezi …

“ Omul nu este nicidecum o ființă blajină, cu inima însetată de iubire”, scria Freud în Angoasă în civilizație. Da, omul este cel mai aprig prădător al său. Omul este în război cu sine. În adâncul sufletului, omul este stăpânit de violență, agresivitate, impulsul de a ucide, voința de a-și domina aproapele și de a-l subjuga umilindu-l. ”

Ca de obicei, beneficiem de citate, aforisme și maxime la începutul fiecărui capitol. Toate bine alese și având legătură cu subiectul cărții.

   “ Pentru a fi convingătoare, o minciună trebuie să conțină un minimum de adevăr. În general, o picătură de adevăr ajunge, dar ea este indispensabilă, ca măslina într-un Martini.” (Sasha Arango) 

   „ Legea nr 2: Nu vă încredeți în prieteni, folosiți-vă dușmanii (… Dacă nu aveți dușmani, găsiți o modalitate de a vă face.”  (Robert Greene)

   Cu toate că acțiunea din prezent se desfășoară  pe o perioadă scurtă de timp, de  doar câteva zile, (31 august  – 5 septembrie 2016), vom păși de multe ori în trecut (anii 2005 și 2007) și astfel vom descoperi ce anume a condus la necazurile din prezent. Și chiar dacă pe parcurs ne sunt furnizate anumite secrete, autorul păstrează pentru final câteva surprize!

“ Povestea asta m-a lăsat cu gura căscată. În viața fiecărui om apare, într-o bună zi, un astfel de seism: momentul acela în care sentimentele devin niște bețe de chibrit aprinse în mijlocul unei păduri uscate. Preludiul unui incendiu care ne poate distruge din temelii și conduce spre prăpastie. Ori spre renaștere.”

   Scriitor faimos și tată singur, Raphaël Barthélemy urmează să se căsătorească cu Anna Becker peste trei săptămâni. În timpul unei vacanțe romantice pe Coasta de Azur, el cade pradă unui gând obsedant, unei idei care îl bântuia de ceva timp, dar pe care o ținuse ascunsă până  atunci: iubita lui ascundea câteva secrete. Teama că nu o cunoștea cu adevărat pe Anna izbucnise din mai multe motive:  căsătoria care se apropia, frica de a face pasul cel mare, graba cu care hotărâse să își ia acest angajament. Toate astea la un loc, plus propria lui poveste, marcată de trădarea oamenilor pe care crezuse că îi cunoaște. Având în vedere ce i se întâmplase în trecut din cauza unei femei, era și firesc să fie suspicios. Mai trăise o dată iluzia iubirii și nu mai voia să treacă prin acel iad.

   Dintotdeauna ficțiunea reprezentase pentru Raphaël un mod de evadare. Ani întregi îi ocupase tot timpul și toate gândurile. Începând cu 2003, anul în care îi apăruse primul roman, publicase câte o carte pe an. Devenise celebru, dar acel cerc magic al succesului și al creației se rupsese în urmă cu trei ani din cauza unei femei. În timpul unui turneu de promovare la Londra, o întâlnise pe Natalie Curtis, o englezoaică ambițioasă de care se îndrăgostise iremediabil, în ciuda faptului că nu aveau nimic în comun și existau semnale că relația lor nu putea avea un viitor. La scurt timp, Natalie rămăsese  însărcinată, iar la trei săptămâni după ce îl născuse pe Theo, își dăduse seama că nu poate renunța la carieră, așa că acceptase un post tocmai în California, lăsându-l pe Raphaël să aibă grijă de băiețel.

   Relația cu Natalie l-a marcat profund și i-a trebuit ceva timp ca să-și revină. Abia după douăzeci de luni ajunge să o cunoască pe Anna, iar următoarele șase luni au reprezentat pentru el cea mai frumoasă perioadă din viața lui. Până când, a venit momentul dezvălurilor…

“Nu te  cunoșteam decât de șase luni și îmi plăcuse totul la tine de la prima întâlnire. Dar o parte din ceea ce mă cucerise la început – misterul, prudența, discreția, firea solitară – devenise un motiv de neliniște, care se întorcea împotriva mea ca un boomerang.”

   În momentul de față, pe Raphaël nu-l mai interesează decât să afle ce secrete ascunde  Anna. Știe cât rău îi poate face, dar are impresia că e în stare să înțeleagă totul, să îndure totul din dragoste pentru ea. Vrea să afle adevărul, dar s-a întrebat vreodată dacă e în stare să-l suporte?

“ – Vrei să știi dacă am un secrete, Raphael? Răspunsul este “da” ! Vrei să știi de ce nu vorbesc despre asta? Pentru că după ce-o să afli, nu numai că n-o să mă mai iubești, dar o să mă și detești.”

   Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat de cele văzute, Raphaël pleacă. În mintea lui, totul se învălmășea: violența fotografiei, neputința de a înțelege senzația că viața lui se năruia.

   Destul de repede își dă seama că din cauza șocului, își pierduse sângele-rece și plecase fără să asculte ce are Anna de zis. Însă când se întoarce, chinuit de regrete, ea nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. Cu toate că părăsise camera de hotel și luase avionul spre Paris, Anna nu revenise nici în apartamentul pe care îl împărțea cu Raphaël și nici la locuința pe care o deținea ea.

    Înnebunit, Raphaël îl roagă pe vecinul și prietenul său, Marc Caradec, un fost polițist de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate, să îl ajute să o găsească. Pornind într-o cursă contra cronometru, cei doi descoperă în locuința tinerei suma de 400 000 de euro și două cărți de identitate false, ambele ale Annei, la vârsta de șaptesprezece-optsprezece ani.

   Ca să descâlcească tot acest mister, Raphaël nu are altă soluție decât să meargă în continuare pe pista trecutului Annei Becker. Însă totul ia o altă turnură din momentul în care se descoperă că amprentele ei se găsesc în FAED (fișierul de amprente digitale) și în realitate ea este o americancă din Harlem care de  aproape zece ani este considerată moartă.

“ Totul era din cauza mea. Strângând-o pe Anna cu ușa, o forțasem să-mi dezvăluie un adevăr care nu trebuia dezvăluit. Fără să vreau, eliberasem fantomele tragice ale trecutului, care se  dezlănțuiau  acum într-un val de violență.”

   Cine este adevărata Anna Becker? Unde locuia înainte să ajungă la Paris? De unde provin cei 400000 de euro găsiți la ea acasă? Cine sunt cele trei cadavre arse din fotografie? De ce Anna se învinovățise de moartea lor? De ce a dispărut după ce i-a spus o parte de adevăr? Unde se află în prezent? Cine e  fata din Brooklyn? Ce s-a întâmplat în urmă cu zece ani? Vă las pe voi să reconstruiți acest puzzle incredibil de complex.

   Romanul “Fata din Brooklyn” este un thriller psihologic de excepție, plin de mister și emoții, cu un ritm alert și numeroase răsturnări de situație. Îl recomand cu mare drag!

“ Viața chiar era o curvă. Când se-mpărţeau cărțile, ea le servea unora un joc prea greu de jucat ”

 “ Nu trăiești asemenea chestii decât o dată-n viață, dar arareori ești conștient de valoarea lor pe moment. Asta era una dintre dramele vieții.”

 “ În viața multor oameni, nimic nu este mai puternic decât trecutul, inocența pierdută și iubirile îngropate. Nimic nu ne emoționează mai tare ca amintirea ocaziilor pierdute și parfumul fericirii pe care am lăsat-o să scape.”

 “ Să ai un copil te obligă să te lepezi de un trecut prea greu, singura condiție ca să poți merge mai departe. Să ai un copil face ca viitorul lui să devină mult mai important decât trecutul tău. Să ai un copil înseamnă să fii sigur că trecutul nu va mai învinge niciodată viitorul.” 

Nota 10 +

 

Cartea Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso a fost oferită pentru recenzie de către Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

by -
16

Supravieţuitoarea, de Alexandra Oliva-Editura Litera-recenzie

Titlu original: The Last One

Editura: Litera

Colecţia: Buzz Books

Data apariţie: Martie 2017

Pagini: 336

Gen: ficţiune, thriller

Și-a dorit o aventură.

                                         Dar nu și-a imaginat că va ajunge atât de departe.

   Totul începe cu un reality-show. Doisprezece concurenți sunt trimiși în pădure pentru a fi supuși unor provocări extrem de dure. În răstimp, lumea e devastată de o catastrofă, despre care, izolați de societate, concurenții nu știu nimic. Când dă întâmplător peste anumite indicii, tânăra Zoo, una dintre participante, își imaginează că totul face parte din joc.

Singură și dezorientată, ea refuză totuși să se dea bătută. Pătrunzând tot mai adânc într-un teritoriu necunoscut, Zoo își testează toate abilitățile de supraviețuire. Dar, pe măsură ce puterile îi scad, ea începe să înțeleagă că lumea reală s-a schimbat în mod neașteptat și că viața ei depinde acum de capacitatea de a dezlega această enigmă.

Sofisticat și provocator, Supraviețuitoarea pune în discuție rolul jucat de mass-media în mecanismul prin care despărțim realitatea de închipuire: cât de pripit emitem judecăți de valoare și cât de ușor ne lăsăm manipulați.
În Supraviețuitoarea, două dintre obsesiile noastre contemporane – amenințarea unei catastrofe globale și drama reality-show-urilor – se contopesc într-o poveste plină de imaginație despre psihicul uman afectat de stres. Un debut lipsit de compromisuri și provocator.“ Justin Cronin
Romanul Alexandrei Oliva este, la fel ca Jocurile foamei, plin de suspans și profund tulburător.“ – Rosamund Lupton

   Am mai citit cărți din colecția Buzz Books și știam că ele sunt în genul fiction sau thriller, dar atunci când a apărut “Supravieţuitoarea”, m-am gândit că voi avea de-a face cu o altfel de poveste și un alt gen. Adevărul e că titlul, descrierea și coperta, m-au cucerit din primul moment, dar am fost și puțin sceptică în privința ei, pentru că aflasem că este prima și singura carte scrisă de autoare.

  Știu că descrierea și acel comentariu al lui Rosamund Lupton, v-au făcut să vă gândiți la Jocurile foamei, însă mie, sinopsisul mi-a amintit într-o oarecare măsură de  filmul The Condemned, doar că acolo, participanții la reality-show erau ucigași condamnați, iar cel care câștiga concursul, i se garanta libertatea.

    În ceea ce privește asemănarea cu Jocurile foamei, nu există așa ceva, poate doar în privința  competiției și a suspansului. Nu avem de-a face cu copii speriați, obligați să participe la un joc. În “Supraviețuitoarea”, toți participanții s-au înscris la concurs cu gândul să câștige premiul de un milion de dolari. Sunt oameni maturi care s-au decis să-și părăsească copiii și partenerii de viață, știind că există anumite riscuri. De asemenea, nu asistăm doar la ce se întâmplă în cadrul concursului, cum se desfășoară probele sau la disputele dintre concurenți. Vom vedea care sunt reacțiile publicului, ce comentarii vor lăsa aceștia pe site, dar și ce discută editorul și producătorul reality show-ului.

   Trebuie să menționez faptul că nu am perceput “Supraviețuitoarea” ca fiind un roman SF, așa cum  l-au clasat unii oameni pe internet, și nici nu e distopic, pentru că nu există o societate oprimată, ci unul post-apocaliptic, acțiunea având loc în perioada contemporană. Știu că acesta este un subgen al SF-ului, dar dacă se menționează direct genul, cititorii se vor panica puțin și vor evita să citească povestea, gândindu-se  la cu totul altceva. De fapt, nici nu se aduce vorba de pandemie decât în prolog, când editorul se gândește că boala a avansat, iar echipa de producție nu reușește să-i scoată pe toți concurenții din joc pentru că este partea Provocărilor Individuale, așa că oamenii sunt răspândiți (probabil că autoarea a vrut să facă o introducere abruptă și să incite cititorul) și spre finalul cărții. De fapt, cartea aduce mult cu celebru reality show “Survivor” și este o combinație de aventură, suspans și adrenalină.

   Ce anume am apreciat la romanul de față? Modul inedit în care a fost scris. Există capitole în care povestea este narată la persoana întâi singular, din perspectiva personajului principal – Zoo, dar găsim și capitole în care povestea este spusă la persoana a treia (în care ne sunt relatate  provocările, disputele dintre concurenți). Iar aici, mi s-a părut foarte interesantă maniera în care ne sunt relatate anumite evenimente. Uneori am avut impresia că un comentator ne descrie tot ceea ce vede pe un ecran – ce va vedea și auzi telespectatorul, ce va fi scos la montaj etc.

 “Telespectatorilor li se va oferi o imagine de sus a Exorcistului, camera filmând în jos și ajungând la el, apoi focalizându-se pe chipul lui palid și transpirat.”

     De asemenea, acțiunea alternează între prezent (capitolele relatate din perspectiva protagonistei, în care aflăm ce se întâmplă cu ea după ce s-a separat de  ceilalți concurenți, în cadrul unei provocări individuale) și ce s-a întâmplat în urmă cu trei săptămâni, când a început concursul “Pădurea ”.

   Totul începe cu un reality show. Doisprezece concurenți sunt trimiși în pădure pentru a fi supuși unor provocări extrem de dure. De-a lungul următoarelor săptămâni, abilitățile lor vor fi testate, iar rezistența psihică împinsă dincolo de limită. Totuși, ei au o șansă de scăpare. Dacă o provocare li se pare prea dură sau dacă nu mai suportă încă o noapte, pur și simplu rostesc “Ad tenebras dedi” și totul se sfârșește.  Doar asta e scăparea. Însă concurenții nu cunosc totul despre joc.

 “La urmă urmelor asta-i și ideea emisiunii – să-i facă pe concurenți să cedeze. Totuși, celor doisprezece care au intrat în ring li s-a spus că este vorba despre supraviețuire. Că este o competiție. Perfect adevărat, dar … Până și titlul care  le-a fost zis a fost o înșelătorie. “Poate fi modificat”, scria cu litere mici pe contract. Titlul din caseta de text nu este Pădurea, ci În beznă.

    Ei știu că nimeni nu primește voturi care să determine eliminarea sa și că aceasta este o întrecere, o cursă, sau mai degrabă o serie de curse mici, în care acumulează avantaje și dezavantaje. Ceea ce nu știu e că această cursă nu are o linie de finiș. Jocul va continuă până când nu mai rămâne decât o persoană, iar singura cale de ieșire din joc este renunțarea. Nimeni nu știe cât de mult va dura  emisiunea, nici producătorii, nici concurenții.

    Ei trebuie să țină cont de niște reguli. Fiecare are o bandană de altă culoarea și o busolă marcată cu culoarea sau culorile sale. Pe toată durata acestei aventuri, tot ce este destinat anume pentru ei va fi marcat în culorile respective. Pentru supraviețuirea în sălbăticie au nevoie de trei lucruri principale: adăpost, apă și hrană. Fiecăruia i se oferă un pachet marcat cu simbolul corespunzător unuia dintre  dintre aceste lucruri. Își pot păstra pachetul sau îl pot schimba cu al altcuiva fără să știe ce-i înăuntru.  Fiecare va trebui să-și construiască un adăpost și să supraviețuiască pe cont propriu. Conform regulilor, nu erau îngăduite nici un fel de electronice. Nu puteau lua cu ei telefoane mobile, GPS-uri, ceasuri de mână ori de buzunar sau alte dispozitive.

   Vor fi atât Provocări de echipă, cât și Provocări Individuale. Ulteriori, echipele au fost alese de cei care au terminat pe primele trei locuri în prima probă.

     Echipa 1: Copoiul/ Cooper (bandană roșie; expert în supraviețuire; strategia lui este ”fii mai bun decât ceilalți”; a fost ales pentru rolul personajului dur); Fermierul/ Julio (bandană negru cu galben; 57 de ani; îi plac provocările); Domnișoara Biologie/Sofia (bandană portocalie; profesoară); Bacherul/Elliot (bandană în dungi negre și albe; provine dintr-o familie de evrei de clasă mijlocie).

    Echipa 2: Zoo/ Sam (bandană bleu, iubește animalele); Inginerul/Albert (bandană maro, asiatic); Chelnărița/Heather (bandană violetă, nu s-a înscris la concurs, ci a fost recrutată cu un motiv anume; se află aici pentru a face impresie, asupra producătorilor, telespectatorilor); Asiatica/Amy ( bandană galben neon)

    Echipa 3: Pilotul/ Ethan  (bandană bleumarin, pilot militar); Doctorul Negru/Tyler ( bandană galben muștar); Băiatul-majoretă/ Josh( bandană roz; student); Exorcistul/Randy (bandană verde; personaj turbulent, cel care îi instigă pe ceilalți concurenți)

    Zoo, personajul principal, e singura care nu a venit aici doar pentru bani. Are aproape treizeci de ani, este căsătorită de trei și de curând a luat decizia să facă un copil. Însă, înainte să devină mamă, vrea să aibă parte de o ultimă aventură. E pregătită pentru asta și nu o deranjează să renunțe la o parte din individualitatea ei sau la sănătatea psihică și nu are de când să renunțe indiferent ce s-ar întâmpla. Soțul ei a fost cel care a găsit concursul și i-a sugerat să trimită o cerere de înscriere pentru că știa că ei îi place sălbăticia.

 “Ridică hârtiuța pe care este scrisă propoziția de siguranță și o rupe în două. Gestul este simbolic – a memorat cuvintele -, dar dramatismul e sincer. Deci, rostește ea privind cu intensitate timidă spre cameră, un zâmbet ascunzându-se în spatele chipului onest, să începem!”

    În timp ce jocul este în plină desfășurare, afară lumea este devastată de  pandemie, despre care concurenții nu știu nimic. Echipa de producție nu reușește să-i scoată din joc pentru că este partea Provocărilor Individuale.  Zoo s-a depărtat de ceilalți participanți și încearcă să ducă la capăt proba, fără să știe că a ieșit din aria de desfășurare a jocului. Când dă întâmplător peste anumite indicii, ea își imaginează că totul face parte din joc. Vede un cadavru într-o mașină, dar crede că este un manechin din latex. Intră într-un magazin și vede o hârtie pe care stătea scris “persoanele care au următoarele simptome – letargie, dureri de gât, greață, stare de vomă, amețeală, tuse – să se prezinte imediat la centrul comunitar Old Mill pentru a intra în carantină obligatorie”, dar trăiește cu impresia că scenariu jocului a fost schimbat. Nici când dă nas în nas cu un tânăr care îi spune că oamenii s-au îmbolnăvit și mor pe capete, Zoo are impresia că este un tip care-și joacă rolul. Ba mai mult, din cauză că-i vede ceasul de la mână (lucru interzis pe timpul concursului), este ferm convinsă că este un cameraman care încearcă s-o filmeze de aproape. Refuză să se dea bătută, însă, pe măsură ce puterile îi scad,  începe să înțeleagă că lumea reală s-a schimbat în mod neașteptat și că viața ei depinde acum de capacitatea de a dezlega această enigmă.

     Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu Zoo, prin ce peripeții a mai trecut, cum își va da seama că ceva este în neregulă și cine a supraviețuit. Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva fragmente.

“Regula celor trei. O atitudine greșită te poate ucide în trei secunde; asfixierea în poate omorî în trei minute; expunerea la frig în trei ore; deshidratarea în trei zile; lipsa  hranei în trei săptămâni – sau trei luni? Nu contează, foamea este ultima dintre grijile mele. Indiferent cât de slăbită mă simt, n-a trecut atât de mult timp de când n-am mai mâncat. Cel mult șase sau șapte zile, iar asta, cu generozitate.”

 

“Teamă mea începe să se metamorfozeze, să se ascută și, cu toate că aștept, știu că nimeni nu va veni.

 Pentru că ei au plănuit asta. 

 Nu știu cum, dar au plănuit asta, iar acum, ochelarii mei sunt sparți, și eu nu văd.

 Am senzația că furia îmi va rupe pielea, că mă va sfârteca de vie, din interior.

 Nu văd!” 

“Un urlet care îți îngheață sângele în vene se aude din spatele lui. Se ridică brusc, se răsucește, dar nu vede nimic. Copacul din jurul lui se vaită mai tare.

 Băiatul-majoretă se întoarce spre cameraman.

– Haide! rostește el. E destul. M-am săturat. Renunț.

 Tăcerea este la fel de completă  ca întunericul. Sunetele naturale ale nopții au contenit pentru a analiza și respinge rugămintea lui. Brusca absență a sunetelor este percepută de băiatul-majoretă ca o lovitură.

 – Te rog, spune el și îi cade prima lacrimă. Înaintează pe bâjbâite spre cameraman. Scoate-mă de-aici, te rog! “

 

Cartea Supraviețuitoarea, de Alexandra Oliva a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

Puterea destinului/Primul sacrificiu, de Thomas Gifford-recenzie

   Thomas Gifford (16.05.1937-31.10.2000) a terminat universitatea Harvard unde a şi câştigat multe premii de scriere creativă. A lucrat la “The Sun Newspaper” şi la “The Gutrie”.
A câştigat premiul ”Putnam” pentru cel mai bun roman cu “Puterea Destinului” (“The Wind Chill Factor”). Recunoaşterea internaţională vine cu romanul “The Glendover Legacy” după care s-a făcut în 1981 un film numit ”Dirty Tricks”, apoi cu thrillerul despre Vatican “The Assassini”.
A publicat 9 romane cu numele real Thomas Gifford, 4 romane cu pseudonimul Thomas Maxwell şi 3 romane cu pseudonimul Dana Clarins.
A murit de cancer de colon în locuinţa sa din Dubuque, owa în 2000 în noaptea de Halloween.

   La editura Rao au apărut în limba română 4 dintre romanele sale: ”Operaţiunea Pretorian” (“Pretorian”)—poveste din Al Doilea Război Mondial, romanul “Assassini”-un thriller despre cetatea Vaticanului la fel de şocant ca şi “Codul Lui DaVinci”-Dan Brown, şi cele două care fac parte din saga familiei Cooper: ”Puterea Destinului” (“The Wind Chill Factor”-1975) şi “Primul Sacrificiu”(“The First Sacrifice”-1994).

Motto-ul lui favorit era: ”We’re not here for a long time,we’re here for a good time”

   Am să vă povestesc despre aceste două cărţi ale lui Thomas Gifford, scrise la distanţă de aproape douăzeci de ani, dar ambele prezentând saga familiei Cooper în perioada războiului, imediat după, şi la 20 de ani după război când aveau loc schimbări uriaşe în întreaga Europă.
Toată povestea este văzută şi redată prin prisma amintirilor, sentimentelor, aventurilor lui John, cel mai mic dintre băieţii Cooper.

“Eu nu sunt ceea ce par a fi
El nu este ceea ce pare a fi
Ei nu sunt ceea ce par a fi.”

   Localitatea Cooper’s Falls a fost întemeiată în partea de nord a Minnesotei de John, primul dintre Cooperi şi tizul celui din roman, care şi-a făcut averea din transport feroviar şi comerţ cu grâne..

   Austin Cooper bunicul copiilor, a prosperat odată cu naţiunea pe la începutul secolului XX, un om inteligent, care-i numără printre prietenii săi pe cei mai cunoscuţi giganţi ai finanţelor: Carnegie, Rockefeller, Ford, Mellon. În anii “20 în timpul unei vizite făcute în Germania, a fost mişcat de condiţia proastă a nemţilor, care sufereau sub ceea ce el numea ”jugul penitenţei impus de cuceritorii lor după terminarea Marelui Război”. Nu era singurul care credea astfel, mulţi istorici şi observatori susţinând frecvent ideea că acea pace nedreaptă a favorizat de fapt izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, un război de 30 de ani din 1914 până în 1945.

   Fire activă, Austin, a căutat persoanele despre care credea că ar avea un cuvânt de spus în renaşterea Germaniei din cenuşă precum pasărea Phoenix. Aşa că s-a aliat social şi financiar cu familia Krupp. Apoi şi-a început colaborarea cu doi nazişti înverşunaţi, extrem de capabili şi hotărâţi să fondeze o lume nouă: Adolf Hitler şi Herman Goring.

   John nu a înţeles niciodată de ce bunicul său devenise un simpatizant al mişcării naziste din Europa şi mai mult s-a implicat activ în politică fascistă dusă de Germania, Italia, Spania. Dar interesul major al lui Austin era ca de obicei la afacerile sale şi la a face cât mai mulţi bani. Pentru John şi fratele lui Cyril, bunicul era adultul care se ocupă de ei, făcea sport cu ei, juca diferite jocuri, un personaj sobru şi binevoitor totodată, deşi ziarele “Liberty”şi “Collier’s” îl etichetau drept “nazistul numărul 1 al Americii”, nazistul American care era frecvent fotografiat cu Hitler, călătorind cu Goring, Speer, doamna Goring, consfătuindu-se în spatele uşilor închise cu Alfred Krupp.

   Tatăl băieţilor, care absolvise Universitatea Harvard în 1932, era un tânăr chipeş cu înclinaţii artistice (mărturie stând portretul făcut soţiei lui) reacţionase violent la ideile naziste, luptase ca pilot în RAF şi murise în 1941, fără a i se găsi corpul. Soţia lui şi Lee, sora mai mică a băieţilor, muriseră la Londra în timpul unui bombardament.

   John îşi rememorează toate aceste lucruri mergând cu maşina de la Boston la Cooper”s Falls, pe o furtună de zăpadă, la cererea fratelui său, pe care nu-l văzuse de foarte mult timp.

   Cyril îi trimisese o telegramă din Buenos Aires, în care-i cerea să se vadă acasă în 20 ianuarie, pentru că ”arborele genealogic trebuie îngrijit”. John se conformează, deşi nu înţelege nimic, convins fiind că moartea bunicului curăţase oarecum blazonul familiei. Cel puţin asta susţinuse Arthur Brenner, avocatul lui Austin, care după moartea acestuia rămăsese prietenul devotat al băieţilor. Tot el fusese acela care-l ajutase pe tatăl lor să ajungă în RAF, şi cel care aflase ce se întâmplase cu mama şi surioara lor- Lee.

   Pe drum cineva încearcă să-l omoare pe John, apoi ajuns acasă îl găseşte pe Cyril mort. Paula, iubita lui Cyril dintotdeauna, îi spune că ea-l anunţase pe fratele lui, că lucrând la arhivă bibliotecii găsise nişte documente de-ale lui Austin cam ciudate şi o cutie închisă. Se pare că spusele Paulei şi un articol cu poză dintr-un ziar din Glasgow îl determinaseră pe Cyril să vină urgent din Buenos Aires şi să-l cheme şi pe John. Doctorul Bradlee care-i ştia de când se născuseră, vine chemat de John să constate decesul şi-l aduce cu el pe Olaf Peterson, şeful poliţiei din orăşel. Olaf se căsătorise cu o moştenitoare din zona, renunţase la poliţia din marele oraş deşi fusese un detectiv de excepţie, dar acceptase funcţia de şef al poliţiei în orăşel.
Împreună cu Paula, Arthur Brenner şi Olaf, John încearcă să pună lucrurile cap la cap.

   După ştiinţă lui John, Cyril învârtise multe afaceri în diferite părţi ale lumii: Cairo, Munchen, Glasgow, Londra, Buenos Aires, dintr-un capăt al lumii în altul fără răgaz. De aceea, când primise telegramă, pornise îndată la drum, îi era efectiv dor de fratele lui. Încearcă împreună cu Olaf să afle ultimele mişcări ale lui Cyril, dar intervine un nou val de atacuri şi crime: Paula este ucisă, biblioteca şi postul de poliţie aruncate în aer, Arthur rănit şi un perete al casei lui distrus şi John atacat din nou de data asta acasă la el, unde el chiar îl ucide pe unul dintre atacatori. Determinat, John pleacă la Buenos Aires să descurce ultimele zile ale lui Cyril.Acolo îl ajută comisarul Roca, îl întâlneşte pe A.Kothmann şi Martin St John, două figuri proeminente ale locului, care îi ajutau pe vechii nazişti să-şi piardă urmă în Argentina.

   Află de moartea profesorului Dolldorf un cunoscut al lui Cyril, ucis înainte de acesta. Fiica acestuia, Maria îi dă primul indiciu în momentul în care îi dă o poză apărută în ziarul din Glasgow, fotografia domnului şi a doamnei Gunter Brendel, făcută la încheierea unor contracte cu o firmă din oraş. Casa Mariei este incendiată şi el îi explică lui Roca de ce fotografia avea aşa un impact major: Lise, soţia lui Brendel, semăna perfect cu mama lor, aşa cum o pictase tatăl lui.

   Aşa că John, la fel ca şi Cyril, este convins că ea e sora lui Lee. În jurnalul ţinut de profesor Maria mai întâlnise nişte nume ciudate: Brbarosa şi Siegfried.

   John continuă cercetările în Glasgow, apoi la Munchen, o cunoaşte pe Lise şi pe soţul ei, este din nou ameninţat, atacat, aproape ucis, dar Olaf îi vine în ajutor. Lise nu-l crede de la început, dar cel mai mult îl şochează că se îndrăgosteşte instantaneu de ea deşi îşi tot repetă că e sora lui.

   În cursul evenimentelor Brendel este omorât, la fel şi Siegfried, acolitul lui şi amantul Lisei, se zădărniceşte un complot al naziştilor care voiau să instaureze Noul Reich.

   Întoarcerea lui John acasă la Cooper’s Falls, Lise rămânând în Germania, şi întâlnirea lui cu Arthur, explicaţiile şi poveştile acestuia, îl ajută să afle adevărul surprinzător şi spectaculos despre bunicul, tatăl său şi omul în care avusese încredere toată viaţă.

   Povestea halucinantă, dar reală îl va determina să plece din Cooper’s Falls, să doneze casa oraşului în schimbul celor distruse în explozie şi se stabileşte la Boston. Îşi împarte viaţă între o librărie, un cinematograf, scrie şi refuză să se mai gândească la Lise-Lee sau la fratele lui Cyril.

   Aici se încheie “Puterea Destinului” şi nici măcar autorul nu credea că va continua. Şi totuşi scrie continuare ”Primul Sacrificiu” considerând că saga familiei avea nevoie de-o finalitate.

Şi iată că după douăzeci de ani trecutul îl ajunge pe John din urmă.

“Conştiinţa este primul sacrificiu care se face pe drumul supravieţuirii. (E.L.Hunn)

  O reporteră Beate îi aduce lui John o scrisoare de la Lise, care nu-i dăduse până atunci nici un semn de viaţă. Poate n-ar fi avut curaj să-l caute nici acum dar dispariţia Erikai, fiica ei, o determina.
Lise era căsătorită cu Wolf Koller, de 20 de ani, omul de care până şi cancelarul Glock asculta. Wolf avea multe afaceri, bani, propria mică armata şi mai ales propriile interese.

   Tatăl lui Wolf, profesorul de drept, autor de texte de lege, Erhard Koller, fusese una dintre personalităţile sistemului judiciar al lui Hitler, unul dintre judecătorii aleşi personal de el şi reprezentantul celui de-al Treilea Reich la Conferinţa de la Wannsee.

   El este cel care îl condamnă pe Alois Schmidt, un ofiţer de rang mediu, folosit ca mesager de cei de rang înalt şi făcut “ţap ispăşitor”, după un atentat eşuat asupra lui Hitler.

   Peste ani Bernd Schmidt, hotărât să-şi răzbune tatăl, ajunge şeful securităţii lui Koller şi se foloseşte de orice şansă inclusiv de fiul său Karl Heinz.

   Este perioada frământărilor din Europa, cade Zidul Berlinului, Estul se uneşte cu Vestul Germaniei, ruşii încearcă să-şi facă prieteni în vest, Elţîn este săpat de oamenii lui. Karl se îndrăgosteşte de Erika Koller, şi ziarist fiind pune în ecuaţie informaţiile şi află despre operaţiunea Spartakus.

   Anii petrecuţi pe front de Bernd şi apoi activitatea în STASI îi fuseseră de folos pentru funcţia pe care o ocupă acum, dar nu-i diminuaseră dorinţa de răzbunare. Bernd este acela care îl trimite pe fiul său să-i dea informaţii lui Delaney, pe care-l cunoştea de pe vremea când acesta era în CIA în anii ’50.

   Wolf pe de altă parte, deşi părea amabil şi prietenos, avea foarte multe de ascuns. După moartea lui Brendel, conducerea partidului nazist (din care făcea parte) îi ceruse s-o ia de soţie pe Lise, şi-a dat seama că aceasta ştia prea multe aşa că o ţinea sub control cu ajutorul doctorului Gisevius.

    Wolf îl vizită des la clinică din munţi, unde era ţinută în viaţă de 20 de ani Rafaela, o teroristă de renume, dar singura lui iubire. Wolf se foloseşte de bandă de naţionalişti condusă de Stiffel, pentru a creea haos, ceea ce-i va da posibilitatea să apară apoi ca un erou salvator, dar complotează şi să strângă relaţiile cu Rusia prin Rossovici, care urmă să-l înlocuiască pe Elţîn. Cei doi voiau să facă un pact Germania-Rusia care le-ar fi permis să controleze Europa şi să ţină piept Americii.

    Cancelarul Glock îl sprijinea pentru că se temea de el şi-i era dator, dar toată lumea ştia că un vot pentru Glock însemna de fapt unul pentru Koller.

   Înainte de-a veni în Germania, John este din nou atacat şi aproape ucis în drum spre orăşelul copilăriei lui, unde mergea să vorbească cu Olaf. Din păcate acesta nu-l poate însoţi, având piciorul rupt, dar îi dă câteva nume la care poate apela.

   În Germania John scapă din mai multe curse şi cu ajutorul lui Paulus, fost şef de poliţie, şi a lui Beate află toată povestea sordidă.

   Wolf află de “trădarea lui Bernd” şi-i omoară pe toţi trei. E gata s-o omoare şi pe Lise şi chiar pe Erika. Dar,s pre disperarea lui, Erika, care aflase detalii despre naşterea ei, află despre uciderea lui Karl şi hotărâtă să se răzbune înregistrează o casetă cu toate informaţiile şi-l şantajează pe tatăl ei.

   În joc intră o grămadă de agenţi, unii încă activi, alţii mercenari, despre care se credea că muriseră (făcuseră parte din echipa de terorişti a Rafaelei), angajaţi de Wolf cu alte nume şi identităţi. Agenţii ca Delaney, Profesorul (a cărui legătură neştiută cu John o veţi află dacă citiţi cartea), Kilroy toţi sunt coordonaţi de Chedar din America. Acesta conduce din umbră o organizaţie secretă de informaţii, stand în biroul lui, în care dormea şi mânca, ţesându-şi pânză ca un păianjen şi mutând pionii pe tablă. E chiar înfricoşător să ştii că undeva…cineva îţi hotărăşte soarta.

   Cu efortul tuturor, cu aportul lui John ajutat de Paulus, povestea se descâlceşte, enigmele se află, operaţiunea e zădărnicită, Lee este salvată, la fel şi Erika.
”….era Amurgul Zeilor…oare acesta era sfârşitul Reich-ului pe care sperase să-l creeze? Se sfârşise totul înainte de-a începe…blestemul…avea să doarmă o mie de ani şi încă o mie şi să nu se trezească niciodată…” sunt ultimele gânduri ale lui Koller.

   Volumul are atât de multe personaje, fiecare cu rolul său mai mic sau mai mare, dar cu locul său pe tabla de şah a istoriei. Multă acţiune derulată la viteză maximă, crime, atacuri, toate hotărâte şi executate de cei care credeau că pot stăpâni lumea.

   Cartea curpinde şi o cronică destul de amănunţită, dar nu plictisitoare a perioadei istorice, a frământărilor din întreagă lume şi mai ales din Europa acelor ani.

  Dar ceea ce surprinde este iscusinţa maestrului păpuşar, care ţese pânza, de-a face lucrurile să se rezolve cu mici excepţii după placul său.

   Îmi plac cărţile lui Thomas Gifford, care pe lângă acţiune, crime, violenţe, dragoste, ingredientele unui thriller de excepţie prezintă şi o epocă istorică cu toate părţile ei bune sau rele, căci:

“Hitler a pierdut al Doilea Război Mondial. Este un fapt bine cunoscut de toată lumea. Dar ceea ce nu toată lumea ştie este că un grup de nazişti au supravieţuit războiului şi îşi privesc înfrângerea doar ca pe o retragere temporară. Ei s-au infiltrat în posturi-cheie la diferite companii şi corporaţii reprezentând cele mai importante state şi încearcă să pună mâna pe putere.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
15

”Nepătrunse sunt întunecimile sufletului omenesc…”

Vulturul însângerat, de Craig Russell-recenzie

Titlul original: Blood Eagle

Editura: Rao
An apariţie: 2007 
Traducere: Ruxandra Atanasie
Număr pagini: 380

   Craig Russell s-a născut în 1956, în Fife, Scoţia. A fost poliţist, dar a lucrat şi în industria publicităţii ca director artistic şi copywriter. De 12 ani este scriitor liber –profesionist. Russell a manifestat un interes timpuriu pentru limba germană,  precum şi pentru istoria şi societatea germană postbelică. Aşa a apărut seria Jan Fabel, thrillere cu acţiunea în Hamburg, care au fost şi ecranizate de televiziunea germană ARD.
Din atracţia lui pentru frumuseţea şi unicitatea oraşului Glasgow, şi istoria lui din perioada anilor 1950 s-a născut seria Lennox, ecranizată de BBC.
Russell a scris şi nuvele sub numele de Cristopher Galt, povestirea “Biblical” fiind publicată în UK cu denumirea ”The Third Testament”. Romanele lui au fost traduse în 23 de limbi în toată lumea.
În 2007 a primit prestigioasă distincţie ”Poliizeistern (Police Star)” din partea poliţiei din Hamburg, fiind de altfel singura persoană care nu era de naţionalitate germană ce a primit această distincţie.
Tot în 2007 a fost nominalizat pentru “CWA Duncan Lawrie Golden Dagger”, cea mai înaltă distincţie a lumii literare internaţionale pentru scriitorii de crime şi la “SNCF Prix Polar” în Franţa. În 2008 a câştigat “CWA Dagger în the Library”, iar în 2013 a fost nominalizat la “CWA Ellis Peters Historical Dagger”.
Din cele 7 romane apărute din seria Fabel, la editura Rao s-au tradus: ”Vulturul Însângerat (Blood Eagle)”; ”Fraţii Grimm (Brother Grimm)”; şi “Roşu Pentru Totdeauna (Eternal)”.

“Nicăieri nu au fost vremurile întunecate mai întunecate decât pe pământurile vikingilor. Acolo au înflorit culturi puternice, culturi ale căror superstiţii şi ritualuri însângerate erau legate de credinţele cele mai secrete. Una dintre cele mai înfiorătoare manifestări de acest fel era ritualul Vulturului Însângerat.
Un ceremonial al sacrificării de vieţi omeneşti.”

   Cartea lui Craig Russell este o îmbinare de crime, urmăriri, stări psihologice, personaje din războiul mondial (SS), dar şi din cele mai recente: Irak, Afganistan, Cecenia, precum şi mituri şi legende încă din vremea vikingilor.
Personajele sunt din lumea crimei organizate, din elită societăţii şi a poliţiei din Hamburg, cât şi a altor sisteme de urmărire, cercetare şi opresiune germane. Iar faptele sunt ca în orice amalgam de lumi şi personaje, cinstea şi corectitudinea puse la grea încercare de lăcomie şi trădare, minciuni şi crime orchestrate de psihopaţi carismatici cu multă putere de convingere.

   Ce mi s-a părut puţin dificil este folosirea gradelor şi funcţiilor din poliţie şi alte structuri cu denumirea în limba germană, deşi autorul la începutul cărţii ne face un tabel explicativ, şi ne prezintă şi o hartă a Hamburgului cu locaţiile unde se petrece acţiunea. Dar acţiunea şi conexiunile ei te prind şi urmăreşti totul cu mult interes.

   Comisarul Jan Fabel, o combinaţie de scoţian cu neamţ, divorţat (în parte din cauza meseriei), tatăl unei fete, este un tip inteligent, erudit, hotărât să prindă vinovaţii, atât de corect în principiile şi demersurile sale încât nu se teme să accepte uneori mici compromisuri în acţiuni.
Acţiunea este plasată în Hamburg ”o metropolă a contrastelor şi umbrelor”, unde luptele dintre bandele de turci şi ucrainiei sunt la ordinea zilei, unde concepţiile şi mentalităţile din vechea şi noua Germanie se confruntă sau se combină.
Aici o forţă malefică găseşte solul potrivit pentru a exista.

Acţiunea începe prin uciderea în mod ritualic a două tinere, care aparent nu au nici o legătură, iar ucigaşul trimite e-mailuri de avertizare şi de bătaie de joc poliţiei. E-mailurile sunt trimise lui Fabel, iar fragmentele din ele te duc la ideea că autorul lor nu este un simplu psihopat, este unul erudit, care crede în legende şi se crede oarecum înrudit cu comisarul din cauza descendenţei lor (scoţian+german). Mai mult probabil participase la cursurile ţinute de acesta în Rusia şi Germania despre criminalii în serie. E-mailurile sunt semnate :”Fiul lui Sven”.

“Mi-am petrecut toată viaţă la marginea fotografiilor altor oameni, neobservat. Dar acolo, înăuntru, neştiută de mine şi ascunsă de lume, încolţeşte sămânţa a ceva măreţ şi nobil…”
“Acum măreţia străluceşte prin mine. Nu, nu cer măreţia pentru mine; Eu nu sunt decât instrumentul, mijlocul de transmitere.”
“Vă va lua mult timp să mă găsiţi Her Fabel, dar înainte de asta, eu îmi voi fi întins departe aripile de vultur. Îmi voi lasa amprenta însângerată pe pământul nostru sacru.”
“Mă puteţi opri, dar nu mă veţi prinde niciodată.”
“De acum încolo nu voi mai fi la marginea fotografiilor altor oameni. E rândul meu să fiu în centru.”

   Jan Fabel începe cercetările luând legătura şi cu alte structuri ale serviciilor germane, cu profesori de istorie, cu psihologi, oripilat de modul în care sunt ucise victimele, tăiatul, aşezarea plămânilor într-o anumită poziţie indicând aripi de vultur. Apelează la toţi informatorii săi. Are loc o nouă crimă, o ziaristă Angelica Bloom, care dorise să vorbească cu el, şi de aici parcă ghemul începe să se desfăşoare. Abia moartea unui fost poliţist Klugmann, despre care se credea că e un poliţist corupt, plecat din poliţie şi care lucra acum pentru o bandă, dar care în realitate se va dovedi ofiţer sub acoperire pentru serviciile secrete, face ca în final să existe o cooperare reală între servicii. Aşa Fabel află că şi a doua victimă era tot ofiţer sub acoperire infiltrată într-o bandă de ucrainieni. Martor nevăzut al uciderii lui Klugmann, un drogat Hansi dă câteva detalii despre crimă, în momentul când se găseşte asupra lui pistolul. El afirmă că ucigaşii sunt germani, se sperie când recunoaşte la cantină doi poliţişti (cu funcţii destul de mari-de aici şi explicaţia scurgerilor de informaţii) ca fiind cei care au tras în Klugmann, dar nu dă detalii. Hansi este omorât la rândul său, totuşi apucă să-i scrie o scrisoare mamei sale, pe care în cazul dispariţiei lui îi cere să i-o arate lui Fabel.

   Apare apoi bătrânul Vitrenko, însoţit de o tânără, sora primei victime, care îi spune comisarului povestea familiei lui, fiind sigur că ucigaşul nemilos este chiar fiul lui. Acesta avea alături de el câţiva mercenari, încă din război (ca un fel de sectă a vulturului însângerat) cu care comisese şi atunci şi după o mulţime de atrocităţi. Vrea să-l ajute pe Fabel, dar din păcate şi el şi tânăra sunt ucişi cu bestialitate de fiul său Vitrenko.
Fabel află că Vitrenko a fost asociat cu Eitel-tatăl şi fiul-în escrocherii imobiliare, şi tot de acolo îl racolase pe Mac Swain (al cărui nume în traducere însemna ”fiul lui Sven”) ca discipol al său.

   Eitel, bătrânul, fusese ofiţer SS, iar fiul său se implică cu Vitrenko în ritualuri de violare şi ucidere al unor tinere (una dintre ele i-a recunoscut tatuajul), ritualurile fiind şi un mod de racolare al acoliţilor. Vitrenko, un psihopat abil şi inteligent, care a studiat la un mare institut de criminalistică din Ucraina, racola oameni labili, pe care-i subjuga psihic prin legendele povestite, prin ritualurile pe care le făceau, dându-le iluzia de putere şi mai ales iluzia de ”zei”.

   Uciderea tinerelor femei a fost efectuată de Mac Swain, ucenicul, la ordinul lui Vitrenko, dar uciderea bătrânului său tată şi al fetii care-l ajută au fost opera “maestrului”.
Credinţa lui că era un urmaş al vikingilor îl determina să-l venereze pe Odin, să creadă în ziua răzbunării şi în sacrificiile umane, care luau forma “Vulturului Însângerat” Iar Sven era numele unui războinic viking, care devenise rege al Suediei şi şi-a însuşit toate ritualurile păgâne. Numele lui era Blot Sven în traducere Sven cel înnaripat sau Sven Sacrificatorul.

   Vitrenko a crezut în aceste legende şi le-a folosit pentru a-şi manipula oamenii şi a orchestra crimele.
Încet şi cu răbdare Fabel dezleagă toate iţele crimelor şi trădărilor.

   Este ameţitoare şi intrigantă derularea faptelor, amestecul dintre vechi şi nou, legende vechi de secole găsindu-şi corespondenţa în lumea de azi, psihopaţi motivaţi de setea de putere şi iluzia de “zei”.
Este în acelaşi timp frustrantă lipsa de cooperare şi încredere între servicii, cum de altfel se întâmplă şi în ziua de azi, fiecare dintre ei fiind convins că deţine adevărul suprem.
Craig Russell este un autor care merită cunoscut şi citit. Cărţile lui sunt interesante, foarte bine documentate cu acţiune alertă şi personaje complexe, mai ales că:

”Nepătrunse sunt întunecimile sufletului omenesc…”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

În ape adânci,de Paula Hawkins-prezentare-DISPONIBILĂ DIN 24 MAI 2017!

Număr pagini: 432

Titlul original: Into the Water

Limba originală: engleză

Traducere de: Camelia Ghioc

Anul apariţiei: 2017

Editura Trei

   Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung șir de femei înghiţite de apele întunecate ale râului.
Sora ei, Jules, e măcinată de regretul că i-a ignorat strigătul de ajutor și are certitudinea că Nel nu s-a sinucis.

Ferește-te de apele liniștite. Nu știi niciodată ce ascund.

   “Te întrebi dacă În ape adânci poate fi la fel de bun ca Fata din tren? E și mai bun. O capodoperă.” – Clare Mackintosh, autoarea bestsellerului Te las să pleci

   Paula Hawkins vine cu un thriller alert, provocator, ce analizează caracterul iluzoriu al emoției și al amintirii, precum și modul tulburător în care trecutul se poate insinua în prezent.

   „Fiindcă așa începe: cu înotul vrăjitoarelor – proba de apă. Acolo, la bulboana mea, în acel liniștit colț de paradis aflat la mai puțin de o milă de unde sunt în clipa asta, aici le aduceau, le legau și le aruncau în râu, ca să se scufunde sau să înoate.
Se spune că femeile au lăsat ceva din ele în apă, se spune că apa păstrează ceva din puterile lor, fiindcă de atunci, le-a atras spre țărmurile sale pe cele fără noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe rătăcite. Vin aici ca să înoate cu surorile lor.”

   Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist financiar timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Primul său thriller, Fata din tren (Editura Trei, 2015), #1 bestseller internațional, a fost publicat în 50 de țări. S-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în toată lumea.

   Drepturile de ecranizare pentru În ape adânci au fost achiziționate de către DreamWorks Pictures, aceeași companie hollywoodiană care a produs ecranizarea de excepție a romanului Fata din tren.

Sursa Editura Trei

Sora pierdută, de Flynn Berry-prezentare

Titlul original: Under the Harrow

Traducere din engleză de Laurențiu Dulman

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 288

   “Un thriller la fel de alert precum Fata din tren și Fata dispărută. Vocea lui Flynn Berry este foarte puternică.” – The New York Times Book Review

Finalist Edgar Award pentru cel mai bun roman de debut

Inclus pe listele 10 Best Mystery

Books and Thrillers of the Year (The Washington Post) și Best New Mysteries (The Wall Street Journal)

Când Nora se duce să-și viziteze sora, trăiește cel mai cumplit coșmar: Rachel a fost ucisă cu brutalitate.
Îngrozită și dezorientată, Nora își dă seama că nu mai poate reveni la viața ei. Nu are încredere că poliția îl va găsi pe ucigașul surorii sale, așa că începe o investigație pe cont propriu. Dar pe măsură ce frica pe care o simte se transformă în obsesie, și ea devine o altă persoană, descoperind totodată o serie de secrete despre sora ei pe care nu și le-ar fi imaginat niciodată.

Un senzațional thriller psihologic. O analiză pătrunzătoare a iubirii feroce dintre două surori, a formelor pe care le ia suferința și a puterii teribile a trecutului.
Sora pierdută marchează debutul unei scriitoare extraordinare.

“Flynn Berry scrie despre femei, violență și memorie într-un stil care amintește de romanele Paulei Hawkins. O poveste spusă cu atenție la detalii și din care răzbate o disperare mută.” – USA Toda

   “Sora pierdută are atmosfera unui film de Hitchcock… Un thriller psihologic imprevizibil, care explorează amestecul complicat de iubire și resentimente pe care îl presupune relația dintre două surori.” – Booklist

   Flynn Berry a început să scrie Sora pierdută pe când urma cursurile Michener Center for Writers la University of Texas din Austin.
Romanul său este deja în curs de publicare în peste 10 țări.

“Ceea ce m-a făcut să nu las cartea din mână nu a fost intriga, deși e plină de suspans și foarte bine construită. Ci a fost scriitura perfectă a lui Flynn Berry. E o povestitoare genială.” – Jill Alexander Essbaum, autoarea romanului Casnica

  “Obsesie și amintire, furie și regret – despre toate acestea vorbește romanul de debut al lui Flynn Berry.” – Library Journal

Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Jocul de domino (seria Harry Bosch), de Michael Connelly

    Proaspăt ieşit la pensie, Harry Bosch nu se gândeşte decât la recondiţionarea motocicletei sale Harley-Davidson. Asta, până în clipa în care fratele său vitreg, celebrul „avocat din limuzină“ Mickey Haller, îi cere ajutorul într-un caz teribil de complicat. Clientul lui Haller, Da’Quan Foster, fost membru al unei bande de cartier, este acuzat că a ucis cu bestialitate o femeie. Sarcina celor doi fraţi este să îl scape pe Foster de închisoare, deşi toate probele, inclusiv cele biologice, îl incriminează. Misiunea pare imposibilă în condiţiile în care adversarii echipei Bosch-Haller sunt unşi cu toate alifiile şi nu se sfiesc să ucidă. Vor reuşi cei doi fraţi să scoată adevărul la iveală?

Sursa Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
6

”Un ritm ameţitor, plin de forţă”.

Harta oaselor, de James Rollins 

 Editura: Rao

Titlul original: Map of Bones

   James Rollins este pseudonimul pentru James Paul Czajkowski, născut pe 20 august 1961 în Chicago. A urmat cursurile Universităţii din Missouri-Columbia de medicină veterinară, devenind doctor în medicină veterinară (D.V.M.). Practică medicina veterinară la Sacramento, dar renunţă pentru a se dedica scrisului. Calificarea în speologie şi scuba-diving i-au folosit la documentarea şi scrierea romanelor. Lucrează ca jurnalist şi scrie romane de aventuri, thriller şi mistery. A scris şi romane fantasy sub pseudonimul James. Clemens. A fost inspirat de autori ca Jules Verne, C.S. Lewis, H.G. Wells, Edgar Rice Buroughs, L. Frank Baum, Howard Carter. La noi s-au tradus patru romane ale lui, care fac parte din seria Sigma Forces astfel: ”Harta Oaselor (Map of Bones)”; ”Virusul lui Iuda (The Judas Străin)”; ”Furtună de Nisip (Sandstorm)”; ”Ordinul Negru (Black Order)”.

    Este prima carte a acestui autor pe care o citesc şi m-a ţinut “în priză” de la prima până la ultima filă, mai ales că îmi plac foarte mult cărţile de acest gen, bine scrise, care au la baza subiecte istorice sau religioase. M-a tentat şi prezentarea romanului:

    “În timpul unei slujbe la catedrala din Koln, în Germania un grup de intruşi înarmaţi, deghizaţi în călugări, dezlănţuie un adevărat carnagiu, omorându-i fără milă pe toţi participanţii la ceremonia religioasă. Ucigaşii au venit după o nepreţuită comoară ce poate schimba lumea: moaştele celor trei Magi de la Răsărit. O societate străveche de alchimişti şi de asasini, Curtea Dragonului, intenţionează să folosească moaştele sfinte pentru a îngenunchea lumea după bunul lor plac.
   Agentul Pierce de la Departamentul Apărării, locotenentul Rachel Verona şi echipa Sigma merg pe urmele oaselor, ajungând până la suprema confruntare dintre întuneric şi lumină-un loc pierdut al istoriei, unde ştiinţa se întâlneşte cu religia pentru a dezlănţui o forţă nemaivăzută de la începutul timpurilor.”

   Moaştele celor trei Magi de la Răsărit, motiv de discordie între biserici, declanşează evenimentele. Monseniorul Vigor Verona şi echipa lui de arhivari caută indicii în una dintre cele mai bine păzite zone din Biblioteca Vaticanului, numită ”Archivio Segretto Vaticano” (scandaloasa Arhivă Secretă a Vaticanului). De fapt Vigor avea el însuşi multe secrete, de aceea nu se îndoia de zicala care circula: ”Vaticanul are prea multe secrete…dar nu destule.”

     Nu s-a ştiut niciodată numărul exact al magilor, presupunerea că au fost trei pornea de la darurile aduse: aur, smirnă şi tămâie, şi referirile la ei, deşi destul de vagi apar doar în Evanghelia după Matei. Cuvântul “magi” nu se referă la magie, deşi provine din cuvântul “magoi” din limba greacă, ci înseamnă “practicanţi ai unei înţelepciuni ascunse”. Povestea spune că erau astrologi, adepţi a lui Zoroastru, veniţi din Persia sau din Babilon, pentru că au citit în stele semnul naşterii unui rege la apus, prevestite de apariţia astrului numit “Steaua din Bethlehem”

    În Ierusalim nici măcar nu a fost remarcată steaua, magii i-au atras atenţia lui Irod, crezând că noul rege ar fi născut într-o familie regală. Irod citind cărţile profeţiilor ebraice, i-a îndreptat către Bethlehem, doar că pe drum steaua a reapărut şi i-a condus la pruncul nou născut. Magii avertizaţi de un înger nu i-au spus lui Irod cine era pruncul, aşa a urmat “măcelul pruncilor”. Dar Maria şi Iosif, avertizaţi şi ei de un înger, fugiseră deja cu pruncul în Egipt.
    Atunci de ce oare fuseseră furate moaştele magilor?

    Vigor ştia că există inamici care vor să slăbească puterea Sfântului Scaun şi preoţii asemenea lui se interpuneau între Vatican şi lume, războinici ascunşi care menţineau frontul: ”Vigor ştia prea bine că Vaticanul era o entitate politică în aceeaşi măsură în care era una spirituală…. Şi, deşi Vigor nu era de acord cu tot ce se făcuse în trecut, şi poate nici în prezent, credinţa lui rămânea neclintită…ca Vaticanul însuşi.” “Imperiile se pot ridica şi prăbuşi. Filozofii veneau şi plecau. Dincolo de toate astea însă, Vaticanul rămânea statornic, impasibil şi neclintit. Era istorie, timp şi credinţă, toate păstrate în piatră.”

    În misterele referitoare la Magi se spunea că pruncul Isus le-ar fi oferit în dar o “piatră cu puteri nemaivăzute” şi că datorită ei magii ar fi fondat o frăţie mistică, ezoterică. Dar arhivele sunt incendiate şi Vigor ajunge la concluzia că în spatele crimelor se ascunde “Ordinis Draconis”-Curtea Imperială a Dragonului Regal.

    “Ca în orice cult al aristocraţiei, aceşti lideri extremişti cred că ei şi membrii organizaţiei lor sunt conducătorii de drept şi aleşii omenirii. Că s-au născut pentru a guverna lumea, drept cuvenit lor prin puritatea sângelui.”
    “Dar ei vor mai mult. Nu doar să fie regii lumii. Caută toate formele de cunoştiinţe străvechi ca să-şi lărgească şi mai mult sfera lor malefică de influenţă.”

    Curtea avea membrii şi la Vatican, era asociată cu: Consiliul European al Prinţilor; Cavalerii Templieri; Ordinul Rosocrucian; cu legături în U.E. Vaticanul cere ajutorul organizaţiei Sigma, o organizaţie americană ultra secretă condusă de Painter Crowe. Echipa este formată din Grayson Pierce (Gray), Kat Bryant şi Monk Kokkalis.

   Gray, prototipul călăreţului singuratic, preferă să lucreze singur, dar este numit şef de echipă. Kat, fosta membră a serviciilor secrete din cadrul marinei avea cunoştiinţe de microelectronică şi contraspionaj, lucrase şi cu Vigor Verona la anihilarea unei reţele de hoţi de obiecte de artă. Monk este un foarte bun agent, specialist şi în medicină judiciară.

    Masacrului din Koln îi supravieţuieşte un tânăr american Jason Pendleton, iar analizele făcute în cele mai performante laboratoare Sigma relevă faptul că azima ar fi fost otrăvită c-o otravă pe bază de aur. Jason s-a ascuns în confesional, doar aşa a scăpat, pentru că alţii care nu se împărtăşiseră au fost măcelăriţi de ucigaşi.

    Aşa că agenţii Sigma, împreună cu locotenentul Rachel Verona şi unchiul ei, monseniorul Vigor Verona, trebuie să cerceteze să afle ce s-a întâmplat. În catedrală sunt atacaţi de un grup de ucigaşi, reuşesc cu greu să scape ajutaţi de-o tipă aparent aliată cu criminalii. Doamna Dragon-numită Seichan, o agentă a Breslei, o organizaţie de mercenari care lucra pentru cei care plăteau mai bine. Reuşesc să scape din ambuscadă, revin la hotel unde află că singurul supravieţuitor al masacrului, Jason, a fost ucis la spital. Îşi dau seama că trebuie să acţioneze fără a spune nimănui unde merg şi ce au de gând, pentru că nu ştiu în cine mai pot avea încredere.

    Vigor le povesteşte despre ”Curtea Dragonilor” care nu are ca tel descoperirea lui Dumnezeu, ci dobândirea puterii şi vor să impună o nouă Ordine Mondială, ferm convinşi că sunt ”genetic superiori şi sortiţi, din naştere, să fie stăpânii lumii.” În sânul bisericii erau grupuri care credeau în “Evanghelia după Toma” şi cei care se conduceau după “Evanghelia lui Ioan”. Toma se crede că ar fi fost şi cel care i-a botezat pe cei trei magi. Vigor ajunge la concluzia că în atacul de la Koln şi apoi incendierea bisericii de la Milano, era mai mult decât simplă dorinţă de-a fura moaştele.

    Agenţii cercetează mostrele, aflând din ce material sunt oasele, apoi pe baza indiciilor pornesc căutările care îi duc la Milano, Roma, Alexandria, Elveţia, Vatican. Intervin şi alte personaje importante sau mai puţin importante, dar fiecare cu rolul lui de-a ne ajuta să desluşim povestea: Raoul conducătorul dragonilor, doctor Alberto Menardi fost prefect şef al arhivelor Vaticanului, amator de experimente ca într-un lagăr nazist, bunica –nonna lui Rachel al cărei rol este halucinant, cardinalul Sperra care o angajase pe Seichan ca agent dublu să ajute Sigma, generalul Rende şeful poliţiei din Roma, de fapt Imperatorul Curţii Dragonului, Logan Gregory adjunctul lui Painter şi spion al dragonilor.

    Multe urmăriri, cercetări, crime, cruzime inutilă, lupte fără rost, toate în numele lăcomiei şi dorinţei de putere, dar mai ales al ideii de “rasă pură”. Rămâi uimit, citind cartea, de deznodământul poveştii, de rolul complicat al personajelor, de motivaţiile comportării lor. Sigur că până la urmă se face dreptate, se găsesc şi se pedepsesc vinovaţii, se dezleagă misterele, se înfiripă şi o poveste de dragoste, dar pentru a afla toate acestea trebuie să citeşti cartea.

    Mi-a plăcut stilul alert, abundenţa de dialoguri, luptele descrise cu multă măiestrie, îmbinarea istoriei, religiei cu ştiinţa şi cu fantezia. La fel ca Steve Berry, şi James Rollins ne spune în notele autorului de unde s-a inspirat, indicându-ne cărţile sau studiile respective. La final am fost perfect de acord cu părerea lui Steve Berry despre roman: ”Un ritm ameţitor, plin de forţă”.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5

“Când ai şanse prea mici, nu-ţi mai rămâne decât să joci pe mize mari.”

Femei periculoase vol.1, de George Martin & Gardner Dozois

Editura Nemira

Data apariţiei: 2017

Titlul original: Dangerous Women

Colecţia Nautilus

Traducător: Filip Columbeanu

Număr pagini: 496

   Nu există nimic din ceea ce poartă amprenta implicării lui George Martin, care să nu iasă excelent, atingând adesea perfecţiunea. Romane, volume de povestiri proprii, antologii în care are rol de editor şi eventual contribuitor cu câte o cărămidă epică întregitoare… Toate s-au impus drept cele mai bune produse de pe piaţă în domeniul respectiv.

   Dacă pentru romanele sau volumele lui de proză scurtă SF şi fantasy, pasionaţii genului nu mai au nevoie de nicio recomandare, despre antologiile în selecţia cărora e implicat, chiar în ipostază de coeditor, poţi spune că au totdeauna povestiri după gustul lui. Adică cu multă acţiune, cu context logic, cu personaje la care ajungi să ţii imediat. Niciun titlu nu e adăugat numai ca să fie acolo şi să completeze numele mari de pe listă, fiecare autor e adus doar cu ce are mai bun şi se încadrează în tema aleasă. Aceeaşi senzaţie o ai parcurgând Străzi Întunecate sau, mai ales, trecând în revistă Războinicii – pe care o credeam până acum cea mai bună colecţie de povestiri a celor doi, dar care simt, deja, că e egalată de această recentă apariţie, câştigătoare World Fantasy Award for Best Anthology în 2014, Femei periculoase.

    Poate părea nedrept accentul pe Martin, când coautor e Gardner Dozois, editorul de culegeri ficțional-speculative, prin excelenţă. Dar părerea mea e, citindu-i şi selecțiile individuale, care toate suferă de păcatele imputate în general antologiilor, că reuşitele astea deosebite din colaborare sunt în primul rând meritul lui Martin şi ale preferinţelor sale în literatura de gen.

   De fapt nici măcar totdeauna de gen, pentru că în această galerie de personaje feminine, specia fiecărei opere literare chiar nu contează. Avem pe lângă science fiction şi fantasy, thriller, istorie, vampirologie urbană, mistery şi romance.

    Nu sunt cel mai mare fan al prozei scurte, am obiceiul să triez după recenzii şi câteva pagini de început unde sunt agăţat sau nu, poveștile pe care le duc până la capăt în alte antologii. Niciodată, însă, nu am putut aplica decimarea asta pe o colecție Martin-iană. Dacă sunt totuşi din cei ce vor să citească numai istorisirile cu un anumit specific dintre cele adunate în acest volum, sau doar să aleagă cea pe care o vor citi la un moment dat, în funcție de chef, am să înșir câteva impresii orientative, despre fiecare dintre povestiri, evitând orice spoiler major.

F2 (1)

 

 

    Introducere de Gardner Dozois – Demnă de parcurs de orice cititor care simte nevoia unei contextualizări în peisajul literaturii cu eroine (cu sau despre femei în luptă/conflict/confruntare). Dacă ar fi ceva pentru care să fie lăudat şi Dozois la fel de mult ca Martin, ar fi introducerile astea care vin mereu ca nişte articole exhaustive despre laitmotivul antologiei.

    Halal desperado! de Joe Abercrombie – favorita mea, alături de nuveleta lui Sanderson, din volum. Un alt autor ce nu numai că nu dezamăgeşte niciodată, dar chiar ameninţă poziţia marelui maestru al Urzelii Tronurilor, pe frontul fantasy. Cumva cu aceeaşi reţetă a protagoniștilor care nu sunt nici complet buni, nici complet răi, Abercrombie ajunge să îşi întreacă de multe ori profesorul,  prin scriitura mai fermă în momentele de acţiune, prin faptul că reuşeşte să îşi compună tablourile vivante medievale cu tuşe mai comprimate şi care nu se rătăcesc nicio clipă în prea descriptiv sau prea oniric (cum la Martin se mai întâmplă) şi, mai ales, tocmai în target-ul antologiei noastre… prin complexitatea mai mare a personajelor feminine şi a poveştilor de iubire generate de ele.

   După ce taman îl declarasem pe George Martin ca superlativ, un laudatio şi mai mare adresat altui autor poate părea exagerat, dar nu ar admite că există un superlativ al superlativului în fantasy, numai cei ce nu l-au citit pe Abercrombie. Este minunată saga Marea sfărâmată, dar seria Prima lege e “şi mai şi”. Iar universul Red Country din care face parte această primă povestire cu o kick-ass girl, se ridcă cel puţin la cel mai înalt nivel al celorlalte două, încă din start.

   Aliaj de heroic-fantasy medieval şi western cu desperados, având cele mai bune elemente ale fiecăruia, întâia poveste a antologiei ne-o impune în memorie pe Shy, membră a unui grup de tâlhari, hăituită şi de poteră şi de proprii coechipieri puşi pe rele.

   Sau m-a lăsat inima de Megan Abbott – o confesiune contemporană noir, la limita între thriller şi mistery, dar cu accentul pe psihologia naratorului bărbat, care din clipa când îi dispare fetiţa, rememorează în cheie paranoică comportamentul feminin instabil al soţiei sale, încă din vremea în care îi era iubită. Femeia periculoasă devine prin suspiciune un concept, chiar în ochii cei mai iubitori, când toate acuzaţiile par să indice un gest criminal făcut de ea.

     Cântecul Norei de Cecelia Holland – ficţiune istorică despre Eleanor de Aquitania, soţia lui Henric al II-lea şi cei opt copii ai lor, care vor atrage regatul într-un război civil sângeros. Două indicii pentru recunoaşterea capetelor încoronate : filmul “Leul în Iarnă” și Richard Inimă de Leu – celebrul cruciat, speranţa regală a lui Robin Hood – tânărul prinţ Richard din povestire. Nora e una dintre copilele cuplului disfuncţional suprem – prin ochii încă nevinovaţi ai căreia e percepută toată progresia conflinctuală.

   Mâinile care nu există de Melinda Snodgrass – decupaj dintr-un viitor cosmopolit umano-extraterestru în care un proaspăt locotenent secund, ce tocmai a absolvit Academia Militară a  Ligii Solare, ascultă într-un local dubios, povestea şi mai dubioasă a unui beţiv decăzut cu accent elitist care sugera educaţie şi bogăţie. Un delir despre pasiune amoroasă inter-specii ce se transformă într-o teorie a conspirației dătătoare de fiori pentru omenire.

   Bombardele de Jim Butcher – nou caz din seria autorului despre detectivul Dresden implicat în lumea secretă a fiinţelor supranaturale : vrăjitori, vampiri, vârcolaci – preluat spre rezolvare de data asta de ucenica lui mult mai stângace, Molly Carpenter. Foarte amuzant scris.

   Raisa Stepanova de Carrie Vaughn –  planare psihologică în lumea femeilor pilot din Armata Roşie în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Carrie Vaughn surprinde destul de bine mentalitatea duală patriotard-terorizată de absurditatea stalinistă, a soldăţimii sovietice. Raisa îşi iubeşte fratele şi prietena dorindu-şi să devină eroină, dar are şi o latura cinică, realistă, care o face să nu fie luată prin surprindere de evenimentele ce vor urma. Un soi de Enemy at the Gates comprimat şi fără un personaj identificabil de partea inamică. Adică altul decât însăşi maşinăria de război germană ce nici măcar nu remarcă peste cine şi-a trecut tăvălugul. Chiar dacă dintre stalinişti şi hitlerişti mereu am preferat germanii, percepându-i ca pe răul mai puțin barbar şi oricum aliații noştri, până una-alta, scriitoarea te face să privești pozitiv şi duşmanul sovietic, atâta vreme cât îi analizează fără melodramatism umanitatea şi nu are de ce să cadă în excesivitatea declamativă propagandistică a tuturor operelor ruseşti despre subiect, care dacă nu eşti rus, îţi trezesc doar antipatie.

    În ring cu Iisus de Joe R. Lansdale – e un fel de povestioară de dragoste atemporală, potenţată de lupte amicale, dar cât se poate de dure, între doi crai-luptători de wrestling pe bune (non fake), din alte vremuri. Unul dintre ei devenind mentorul şi antrenorul tipicului adolescent cu probleme, care îi aduce o nouă viziune a propriei vieţi scurgându-se spre final.

   În pofida titlului cu iz de sacrilegiu, povestirea nu are nicio legătură cu vreo confruntare cu divinitatea, decât dacă idolatrizezi un wrestler invincibil de origine hispanică, numit Jesus. Poate trebuia menținută botezarea originală a mini-prozei, Wrestling Jesus? Cred că ar fi fost mai puţin deviantă în sugerarea conținutului.

   Vecinele de Megan Lindholm (una și aceeași cu Robin Hobb – pseudonim păstrat pentru îndrăgitele ei romane fanasy din trilogiile Farseer şi Omul Arămiu) – începe ca o clasică poveste de cartier cu vecine în vârstă pendulând între bârfă şi sanatorii, însă evoluează într-o tot mai palpitantă călătorie în timp sau poate spre descoperirea unei lumi alternative, ca o şansă la retrezirea interesului pentru viaţă.

   Ştiu cum să le-agăţ de Lawrence Block – o femeie fatală în căutarea unui băiat rău dă peste un tip chiar mai plin de probleme psihice decât îşi dorea. Elemente sinistre de devenire criminală cu trădări, incest şi obsesii ucigaşe definesc intențiile si trecutul personajelor.

   Umbre pentru Tăcere în Codrii Iadului de Brandon Sanderson – dăm din nou peste un talent uriaş al fantasy-ului, pe aceeaşi treaptă a superlativului cu Martin şi Abercrombie. Autorul celebrelor Născuţi din ceaţă , Calea Regilor sau Elantris, continuator al seriei Roata Timpului după decesul lui Jordan, e în cea mai bună formă creativă a lui în nuvela asta. Cea mai lungă din volum, cred, dar de lumea căreia nu vrei nicicum să te desprinzi când se termină. O hangiţă şi fiica ei încearcă, curajoase, să îşi păstreze afacerea pe linia de plutire în preajma unor codrii bântuiți de fantome ucigaşe şi nelegiuiţi periculoşi dar şi în pericol, căci pe capul lor este pus un preţ şi meseria de vânător de recompense se poate practica chiar şi în locuri unde dacă verşi o picătură de sânge te veştejesc duhurile devoratoare de suflete.

    O regină în exil de Sharon Key Penman – intrigi şi războaie în însorita Italie a micilor regate, purtate de sumbri cuceritori germanici, creatori de imperii şi declanşatori de cruciade. Forţa Reginei Constance stă în adaptabilitate la schimbări, rezistenţa în momentele grele, oţelirea maternităţii şi hotărârea cu care îşi duce planurile la îndeplinire.

   Fata din oglindă de Lev Grossman – Secvență din universul Magicienii, acest Harry Potter pentru adulţi. Năzbâtii şi farse studenţeşti în Colegiul Brakebills cu a sa pedagogie magică, care iau o întorsătură ciudată când micile vrăji folosite în ele dislocă puteri uriaşe zidite în vechile structuri arhitecturale ale clădirilor istorice academice.

    Cum se poate remarca din entuziasmul cu care le-am ridicat în slăvi, preferatele mele sunt nuvelele lui Joe Abercombie şi Brandon Sanderson, pe care orice iubitor de medieval fantasy sau western le va savura ca pe niște rare delicatese. Dar şi doritorii de orice alt fel de subiect pot găsi în această antologie ceva care să îi încânte.

    Femei periculoase e un amalgamat foarte reuşit cu povestiri de toate genurile, având ca fir roşu tematic, combativitatea feminină. Aşteptăm cu nerăbdarea rău stârnită, volumul doi!

sigla Nemira

Cartea Femei periculoase vol.1, de George Martin & Gardner Dozois a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
12

Răzbunare la Paris, de Steve Berry

Titlul original: The Paris Vendetta 
Traducerea: Ana Dragomirescu
Editura: Litera 
Numar pagini: 460

   Steve Berry este scriitor, profesor şi fost avocat american, absolvent al Facultăţii de Drept Walter F. George din cadrul Mercer University, statul Georgia.
A practicat o vreme avocatura, dar a început să scrie încă din anii 1990. După doisprezece ani de încercări, în care lucrările lui au fost respinse de 85 de ori, a debutat în 2003 cu thrillerul istoric Camera de chihlimbar, care a devenit rapid un bestseller în Statele Unite. Romanele din seria ce îl are ca personaj principal pe Cotton Malone, fost agent în cadrul Departamentului de Justiţie, au urcat pe primele locuri în topurile New York Times, USA Today şi Publisherers Weekly. Cărţile sale au fost traduse în 40 de limbi şi publicate în 51 de ţări.

,,Banii n-au patrie; bancherii sunt lipsiţi de patriotism şi de decenţă; singurul lor ţel e câştigul.”
NAPOLEON BONAPARTE

   O aventură ameţitoare cu numeroase răsturnări de situaţie îl poartă pe Cotton Malon între Copenhaga, Londra şi Paris, punându-i la încercare intuiţia, priceperea, dar şi loialitatea. Aflat într-o permanentă luptă cu timpul, americanul va face tot posibilul să împiedice o serie de atacuri teroriste ce au ţintă mai multe monumente din capitală franceză, încercând totodată să nu-şi dezamăgească cel mai bun prieten.
Prietenul său, miliardarul Henrik Thorvaldsen, îi cere ajutorul. Bătrânul danez vrea să îşi răzbune moartea unicului său fiu, ucis într-un schimb de focuri în capitala Mexicului, dar ambiţia lui nu numai că îi pune viaţa în pericol, ci ajunge să scoată la iveală o adevărată conspiraţie internaţională.

   Cu câteva zile înainte de Crăciun, fostul agent Malone, se vede nevoit să-şi întrerupă traiul în anticariatul său liniştit, când Sam, un agent, care vine ca şi mesager din partea danezului miliardar este urmărit şi vânat de indivizi înarmaţi.

,,Sam Collins stătea pe scaunul din dreapta şi se uita, în vreme ce Malone părăsea în viteză Copenhaga, îndreptându-se către nord, pe autostrada de pe coasta daneză.
Cotton Malone era exact aşa cum se aşteptase. Dur, curajos, hotărât, luând în piept situaţiile care i se iveau, făcând ce trebuia făcut. Se potrivea până şi descrierea fizică pe care Sam o primise. Înalt, par blond strălucitor, un zâmbet care trăda puţine emoţii. Ştia despre experienţa de doisprezece ani pe care Malone o avea în Departamentul Justiţiei, despre studiile lui de drept făcute la Georgetown, despre memoria lui fotografică şi despre dragostea lui pentru cărţi. Dar acum văzuse cu ochii lui curajul bărbatului în situaţii limită.”

   Vinovaţi de moartea lui Cai, băiatul miliardarului, este Cabral şi lord Ashby. Cabral a fost ucis, urmează să i se întindă plasa lui Ashby. Acesta din urmă, se pare că se ocupă cu recuperarea artefactelor furate în beneficiul său.

,,-Lui Ashby îi place să achiziţioneze obiecte de artă şi comori care sunt ori necunoscute, ori nerevendicate, ori furate, a spus în cele din urmă danezul. Fără să-şi bată capul cu avocaţi, cu lupte în justiţie sau cu presa. I-am studiat pe Recuperatorii de Antichităţi Pierdute. Există de multă vreme. De fapt, sunt destul de isteţi. Fură ceea ce a fost deja furat.”

   Ceea mai nouă recuperare este ,,aurul lui Rommel’‘, mai exact două mii şapte sute de kilograme de aur, plata unor evrei din Gabes, Tunisia, în schimbul vieţii lor. Acest aur a fost încărcat în şase lăzi de lemn, trimise spre Italia, iar apoi în vest spre Corsica. Nu contează că recuperarea s-a făcut cu uciderea a două persoane, contează că visteriile goale a lui Ashby s-au umplut.

   Acţiunea cărţi se desfăşoară pe mai multe planuri: -prezentul în care are loc o răzbunare şi o conspiraţie mondială, şi trecut, unde Napoleon este prezentat în bătăliile sale, în călătoria sa prin Egipt ca şi conducător suprem, în aşteptarea de a reveni la Paris şi a revendica puterea absolută.
Avem parte de date istorice extrem de interesante, pe care mulţi cu siguranţă le-au uitat sau nu au ştiut de ele.

   Aflăm despre divorţul de prima soţie, Josephine şi căsătoria cu ducesa de Austria pentru a obţine un moştenitor. Napoleon nu a avut ocazia de a fi alături de fiul său, decât foarte puţin, el fiind exilat pe Elba, acolo unde îşi va da obştescul sfârşit. Alături de el va fi servitorul său Saint Denis, cel care l-a slujit cu credinţă. Saint-Denis îi va transcrie toate scrierile lui Napoleon. Împăratul i-a lăsat moştenire lui Saint-Denise patru sute de cărţi din biblioteca sa personală, însărcinându-l cu păstrarea lor până când fiul lui avea să împlinească şaisprezece ani. Acesta nu a mai apucat să primească, murind şi el la vârsta de douăzeci şi unu de ani.

   Se pare că în această moştenire lăsată de Napoleon, s-ar găsi indicii la averea fabuloasă care se vorbeşte că ar fii ascuns-o împăratul. Ashby este pe urmele acestei legendare comori. Alte preocupări ale acestui personaj malefic sunt: -Clubul de la Paris-menit să distrugă sistemul financiar mondial. Formare clubului şi recrutarea de membri este în grijă Elizei Larocque. Această fusese foarte atentă, alegându-şi membrii cu mare grijă, limitând numărul total la şapte, cu ea cu tot. Fiecare recrut plătea taxa de intrare de 20 milioane de euro, şi jurase să păstreze secretul. Oare vor reuşi ? Informaţiile curg pe site-urile de socializare:

,, A sosit un Antihrist?
Dacă analizezi actuală cucerire sistematică a ţărilor independente din întreagă lume, îţi poţi da seama uşor că, în spatele tuturor acestor agresiuni, se conturează un tipar unic al puterii, care include economia, armata, presa şi politicienii. Voi încerca să demonstrez că această putere aparţine bancherilor lumii. Cred că în fruntea acestor tirani se află un Antihrist. Numele ei e Eliza Larocque. Ea vrea ca, rămânând complet invizibilă, să conducă lumea prin intermediul puterii economice deţinute în secret, pe care familia ei a construit-o de-a lungul secolelor.
Nu există afacere mai sigură şi mai profitabilă decât împrumutul de bani către state. Creditorii care se adună laolaltă, refuzând să concureze unul cu altul şi manipulând pieţele şi valutele spre avantajul lor colectiv, reprezintă o gravă ameninţare. Larocque şi asociaţii ei posedă o structura ierarhică organizată care cumpără sau primeşte acţiuni din tot ceea ce este valoros pe piaţa globală. Controlând guvernele din ţările vestice, ei controlează întreagă lume vestică. Dacă urmăreşti tacticile politice globale, poţi vedea cu uşurinţă că şefii de stat aleşi democratic se schimbă, dar interesele lor urmăresc interesele celor bogaţi, deci rămân mai mult sau mai puţin aceleaşi. Numeroa

sele elemente indică faptul că există o organizaţie invizibilă care stăpâneşte lumea.”

   Va reuşi să se infiltreze danezul în acest club? Va reuşi să îl denigreze pe Ashby şi să îl distrugă?
Unde este legendara comoară a lui Napoleon?

   Malone şi Sam, împreună cu fosta sa organizaţie Magellan vor reuşi să oprească această conspiraţie internaţională? Vor reuşi să scape cu viaţă? Ce alte informaţii şi date importante se dezvăluie în continuare?
Va las pe voi să descoperiţi mai multe, citind acest thriller, care ne oferă o mulţime de surprize.

Nota mea pentru carte este 9,5.

targulcartii.ro

Cartea Răzbunare la Paris, de Steve Berry a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

Blestemul manuscrisului-50% istorie reală, 25% istorie probabilă, 25% istorie posibilă de Bogdan Hrib, Răzvan Dolea 

recenzie

   Romanul “Blestemul manuscrisului” apărut la editura Tritonic în anul 2016 îi are ca autori pe Bogdan Hrib și Răzvan Dolea și face parte din colecția Mistery & Thriller a acestei edituri. Volumul recenzat aici este deja cea de a treia ediție, prima ediție fiind cea din anul 2008 și e bine de reținut acest an pentru că subiectul cărții este cel puțin în parte foarte apropiat acestei date. Romanul se înscrie în seria închinată personajului Stelian Munteanu cunoscut de mine din prima carte din serie “Filiera grecească” iar pentru cititorii pasionați de aventurile eroului preferat și din alte romane apărute deja și întregind seria. Aceasta cuprinde cinci titluri: “Filiera grecească”-2007, “Blestemul manuscrisului”-2008, “Somalia, Mon amour”-2009, “Ucideți generalul”-2011 și “Patimile doamnei ministru”-lansat anul acesta la Gaudeamus. Mai sunt și câteva povestiri avându-l ca personaj central pe Stelian Munteanu și nu putem decât să sperăm că în viitor vor apare și alte romane în care deja binecunoscutul Stu să fie obligat să facă față unor situații limită cu aplomb, umor și ceva plictiseală.

   Autorul Bogdan Hrib face parte din generația tinerilor și foarte bine ancoraților autori în realitatea noastră literară și editorială. S-a născut pe 14 decembrie 1966 și este inginer constructor ca primă profesie doar că această meserie nu a practicat-o direct niciodată. Altfel cunoștințele acumulate sunt mereu de folos unui scriitor care crează eroi complicați și obligați să fie plini de resurse în situații limită. După 1990 a lucrat ca jurnalist iar din 1993 este editor la editura Tritonic, una dintre cele mai active și mai prezente pe piața de carte din ultimele decenii atât cu autori români contemporani nouă cât și cu traduceri ale unor autori străini foarte bine aleși. Mie personal îmi place foarte mult deviza pe care această editură și-a ales-o: “Cititul nu dăunează sănătății”. Evident că îmi plac foarte mult și cărțile pe care le oferă.

   Bogdan Hrib este scriitor, editor, fotograf și jurnalist. În 2008 a fost consilier editorial la Crime Scene Publishing iar în perioada 2010-2012 a avut aceeași funcție la Publicațiile Flacăra. Din 2010 a devenit vicepreședinte al clubului Romanian Crime Writers. Din anul 2011 se ocupă de coordonarea festivalului “Mistery & Thriller” organizat la Râșnov. Primul roman publicat a fost “Filiera grecească” în anul 2007  continuând apoi destul de alert cu seria Stelian Munteanu. În 2011 publica volumul  de povestiri “3+1” care într-un fel anunță revenirea la seria Stelian Munteanu, dar în 2012 face un pas lateral, de data asta diferit. Publică la editura Cartea Românească romanul “Ultima fotografie” care este un thriller curat fără filon polițist.  Din 2016 este director editorial al editurii Tritonic. În paralel este și cadru didactic asociat la SNSPA, la Facultatea de Management. Una din marile sale pasiuni este fotografia fiind membru al Asociației Artiștilor fotografi încă din anii ’80 și fotoreporter în anii ’90. Și-a dat doctoratul la UNATC cu o lucrare cu tema “Fotografia de presă”.

    Cel de al doilea autor al romanului “Blestemul manuscrisului” este Răzvan Dolea. Născut în anul 1958, este profesor de istorie și realizator coordonator la postul Radio România Cultural. Poate fi auzit la emisiunea “Texte și pretexte”. A publicat volumul de poezie “Jurnalul unui misogin”, iar în 2015 la editura Tritonic “Arheologia iubirii” și pregătește o nouă carte “Semnul zilei a șasea”.

   Într-un interviu Bogdan Hrib precizează că romanul a fost scris în șase luni începând din noiembrie 2007, terminând-o în primăvara anului 2008. Ambii autori lucrau câte trei patru ore pe zi fiind nevoiți să facă față și obligațiilor de servici. Au format o echipă foarte bine sudată, coordonându-se perfect pe cele două teme paralele, prezentul și trecutul. Mărturisește că au fost ajutați de o “tânără și entuziastă” echipă de studenți de la Facultatea de Istorie care au făcut munca de documentare cărora le aduce mulțumiri la finalul volumului atât în prima ediție cât și în cea de acum.

   Lectura acestui roman a fost o deosebită plăcere. Mi-am dorit să-l citesc și mulţumesc editurii Tritonic că mi-a oferit această ocazie mai ales că deja citisem în 2008 “Filiera grecească” care fusese o surpriză deosebită în peisajul literar al acelor ani. Citind “Blestemul manuscrisului” cititorul este răsfățat pentru că are două romane în unul singur. Partea de roman istoric foarte frumos construit chiar dacă se fac mari salturi în timp se întrepătrunde perfect cu thrillerul propriu zis care îl are în centrul său pe deja cunoscutul Stelian Munteanu.

   Partea contemporană este destul de simplă ca poveste. Stelian Munteanu este obligat să renunțe la mult visata sa vacanță bine planificată în însoritele insule grecești însoțit evident de frumoasa Eleni, fiind chemat de urgență la Frankfurt de comisarul francez Jacques Sardi. Motivul era simplu: a fost găsit cadavrul unui electrician român, Valentin Neagoe, care lucra la standul românesc de la Târgul internațional de carte de la Frankfurt, iar respectivul stand urma să fie vizitat la inaugurare chiar de președintele țării. Chiar dacă informațiile oferite telefonic de Sardi sunt laconice, Stelian își dă seama că în spatele acelei morți suspecte sunt lucruri mult mai grave. Renunță la vacanță spre marele său regret și spre supărarea frumoasei Eleni și pleacă cu primul avion la Frankfurt. După câteva zile în Germania, Stelian Munteanu își dă seama că numai în țară va putea afla mai multe amănunte despre victimă chiar dacă nu i se oferiseră alte amănunte legate de complexitatea cazului. La București este ajutat de prietenul său din Poliție, deja cunoscutul Toni Demetriade și așa încet încet ajunge să își de seama că la mijloc este copia unui manuscris foarte vechi și de o imensă importanță atât pentru țară cât și pentru cei din afară. Așa se și explică interesul arătat de toate serviciile secrete mari din lume plus bătrânul și aparent pensionatul fost agent KGB, Mihail (Mișa) Sergheevici Pușkin (a nu se confunda cu marele poet rus!). Din capitol în capitol ajungem să aflăm odată cu Stelian Munteanu povestea manuscrisului începând de la al doilea război mondial până în acel moment. Și mai ales aflăm că toți cei care au citit manuscrisul de-a lungul timpului au murit. Sarcina imediată a lui Stelian Munteanu este să adune destule informații pentru a-l determina pe președinte să nu expună manuscrisul la întâlnirea miniștrilor apărării din țările NATO, întâlnire care preceda summitul NATO  care avea loc la București în anul următor.

   Partea de roman istoric este ceva mai complicată. Începe cu așezarea Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în anul 1211 la chemarea regelui maghiar Andrei al II-lea care le fixează zona de ședere printr-o diplomă din acel an. Cavalerii Teutoni au stat în această zonă până în 1225 când au fost expulzați de același rege ce se temea de extinderea puterii lor. În perioada 1217-1221 aceștia au participat la Cruciada a V-a din Egipt când mare maestru al ordinului era Herman von Salza foarte apropiat de papa Honoriu al III-lea. La acest moment al expulzării se face referință și în roman pentru că odată cu retragerea cavalerilor începe lupta de formare a primelor state feudale românești așa că ne întâlnim și cu Negru Vodă Descălecătorul care se pare că era de fapt un cavaler teuton catolic, român pe jumătate, Walter Schwartz!!!!  În roman fiul său este Seneslau care îl are ca fiu pe Tihomir căsătorit cu fiica lui Litovoi, iar fiul lor este Basarab I. Negru Vodă construiește prima biserică de la Curtea de Argeș cu ajutorul meșterului Manole pe care îl pune să îi facă o ascunzătoare în peretele mânăstirii unde ascunde documentul extrem de prețios, Charta semnată de papa Honoriu al III lea prin care se stabilește rolul acestor state românești în apărarea creștinătății europene. Meșterul Manole este prima victimă a blestemului legat de acest manuscris. Trecem apoi la toți voievozii români, secol după secol, care au grijă ca documentul să rămână în ascunzătoarea lui până la începutul secolului XVI când domnitorul Mihnea Vodă cel Rău poruncește să fie adus la Mănăstirea Dealu și să fie copiat în tiparnița călugărului Macarie în 25 de exemplare care în cea mai mare parte sunt duse și predate regilor și conducătorilor din țările Europei. Originalul arde într-un incendiu și în posesia următorilor domnitori, regi și președinți este una din copiile tipărite de Macarie. Pe aceasta vrea să o expună președintele la întâlnirea miniștrilor de externe NATO. Cititorii vor putea afla cum și în ce fel se rezolvă misterul manuscrisului și care este soarta lui până la urmă. De asemenea vor afla câți sunt interesați să pună mâna pe document. Dar cea mai frumoasă lecție este aceea că în asemenea situații nu există prietenii ci doar interese.

   După ce am terminat romanul mi-am pus evident întrebarea cât adevăr este în toate astea? Ce înseamnă 50% adevăr istoric? Și ce înseamnă celelalte procente semnificative de istorie posibilă și probabilă?  Dar aceste întrebări au fost doar de scurtă durată. Partea de roman istoric foarte bine construită are menirea nu să ne învețe istorie, ci să facă toată acțiunea credibilă, cu sens și atractivă. Și reușește acest lucru deplin. Se înscrie perfect într-un lung șir de cărți și filme care au ca subiect documente importante, întemeietoare puse în pericol, furate sau amenințate cu distrugerea. Și din acest punct de vedere romanul “Blestemul manuscrisului” este un succes.

   Dar este ceva care a fost mai puțin reușit din punctul meu de vedere și acela este chiar personajul principal, Stelian Munteanu. Mai putin închegat decât în “Filiera grecească”, se văicăre prea mult, se preocupă prea mult de fleacuri ca de exemplu ce cafea bea sau nu bea și câtă bea. Este neatent și gata să plece fără să ducă până la capăt observația pe teren. Este prea mult obsedat de femeile din viața lui sau de cele care ar putea fi în viața lui. Ce  persoană implicată într-o cercetare atât de complicată s-ar lăsa atrasă în mrejele studentei Ioana Marcu, lăsând totul baltă ca să se ducă la film? Dar îmi dau seama că s-ar putea să nu fiu eu foarte ancorată în realitatea acestor timpuri și că de fapt în asta constă farmecul eroului care nu este decât un amator entuziast și norocos în înfruntarea unui inamic nu foarte bine conturat în sensul că oricare prieten poate fi de fapt un duşman.

   Finalul romanului este unul deschis. Tocmai de acea cartea este extrem de atractivă şi în ciuda faptului că istoria care ne însoțește pe tot parcursul lecturii nu ne dă motive de optimism, finalul în sine ne dă motive să sperăm în mai binele pe care ni-l facem singuri. Pentru cine este foarte atent la istoria care se face zi cu zi sub ochii noștri și din viața noastră, romanul putea să pară chiar un pic propagandistic în momentul apariției lui, anii 2007, 2008. Acum deja totul a trecut și este doar un foarte plăcut thriller istoric care ne spune că fiecare din noi suntem părtași la scrierea istoriei exact așa cum este Stelian Munteanu, personajul de loc complicat și plin de slăbiciuni care ne reprezintă pe noi toți, oamenii obișnuiți ai acestei țări.

Editura Tritonic

Cartea Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib, Răzvan Dolea a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic.

„Incertitudinea ucide. Inactivitatea la fel”

    Insula diavolului, de Ciprian Mitoceanu

Editura: Crux Publishing

Colecția Sci-Fi

Seria Predestinare genetică: 1. În sângele tatălui; 2. Insula diavolului; 3. Față în față

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 228

Gen: S.F., Thriller

Cotație Goodreads: 4,33

 „Cu toții avem capacitatea de a ucide, dar până la crima propriu-zisă mai este un pas pe care numai cei foarte hotărâți sau foarte disperați îl pot face. Și nebunii.”

„Insula diavolului” este cel de-al doilea roman din seria „Predestinare genetică”, continuarea acțiunii din „În sângele tatălui” (pentru cei care nu cunosc subiectul, aveți recenzia aici.

   În acest nou roman, ne este descrisă viața pe Insula diavolului, locul în care sunt exilați cei predispuși genetic pentru crimă. Un loc care-ți dă fiori, dincolo de orice închipuire, mai rău decât orice închisoare de maximă securitate de până acum. Insula diavolului este, de fapt, arhipelagul Matt Gibson, format din 7 insule și denumit după reporterul care s-a prăbușit acolo în mijlocul unei erupții vulcanice. Fiecare insulă este destinată câte unui tip de infractori: pe Esmeraldina sunt deportați cei predispuși genetic, dar care până în momentul de față n-au comis nicio crimă, pe Francesca, cei care au comis deja o crimă, pe Albertina, criminalii abominabili, pe care se făceau experimente atroce, menite se descopere o soluție pentru eliminarea acelei gene periculoase, iar pe Malvina femeile. Restul insulelor erau rezervate administrației și depozitării gunoaielor.

   Mi-ar fi plăcut să detalieze și ce se întâmplă pe Malvina, în cazul prizonierelor. Chiar mă întreb, dacă bărbații predispuși genetic omorau femei brunete, cu cărare pe mijloc, femeile ce omorau? Bărbați bruneți? Sau depinde de gusturi? Lăsând gluma la o parte, ar fi fost interesant să citim despre urmașe ale marilor criminale de-a lungul istoriei.

   Îl mai țineți minte pe Robert Piest, ucigașul carismatic? Acesta se bucură în continuare de libertate, intrând chiar în serviciul celebrului Dawson, politicianul care a instituit amendamentul. Mai mult chiar, una dintre îndatoririle la noul loc de muncă este ajutarea la prinderea ucigașului ce a împânzit America.

   În acest timp, Leo Goldman, care nu a comis (încă) nicio crimă, este exilat pe Esmeraldina, alături de alți așa-ziși preduspuși genetic. Insula se umple până la refuz într-un timp foarte scurt, semn că au fost depistate din ce în ce mai multe persoane predispuse genetic spre crimă.

   În lumea de afară, amendamentul Dawson pare a se clătina. Tot mai mulți atacă această lege aberantă: cum să condamni pe cineva pentru ceva ce n-a comis? Susținătorii celuilalt punct de vedere spun că din contră, este inacceptabil să știi că un om va deveni ucigaș și să nu-l oprești, să aștepți să omoare. Deodată, sclipitorul consilier al lui Dawson are o idee originală. O idee care pusă în practică, va închide gurile tuturor scepticilor cu privire la amendament.

  Va reuși amendamentul Dawson să se impună? Va reuși planul lui Robert? Ce plan este acesta? Răspunsurile la aceste întrebări le veți afla citind cartea.

   Ceea ce nu știam până acum este că romanul chiar pleacă de la un fapt real: se pare că la sfârșitul mileniului, în America, a existat un caz de dublă omucidere în care avocatul a pledat pentru predispoziția genetică a acuzatului pentru fapte violente, cerând comutarea pedepsei cu moartea în închisoare pe viață. Însă juriul nu a fost convins și spre deosebire de ficțiunea din această carte, nu s-a creat precedentul predispoziției genetice.

   Ce mi-a plăcut: documentarea, faptul că un capitol întreg este dedicat cercetărilor din criminologie, domeniu pe care îl găsesc fascinant: „Teoriile dezvoltării personalității din secolele trecute susțineau triada ereditate – mediu – educație ca fiind nucleul esențial ce îi determină pe oameni să fie ceea ce sunt și să se comporte diferit unii de ceilalți. Amendamentul Dawson a șters sute de ani de cercetări cu buretele, lăsând numai ereditatea în ecuație și construind un întreg edificiu pe o singură cărămidă.”

   Ce nu mi-a plăcut: faptul că s-a insistat prea mult pentru gustul meu pe viața de pe Insula diavolului. Nu zic că nu ar fi trebuit descrise ambientul de acolo și experiențele deținuților, dar parcă e prea mult. Acțiunea din acest roman este 90% viața pe Insula diavolului și 10% cea de afară, Dawson, Robert și Bettie, o reporteră care observă ceva destul de interesant cu privire la identitarea ucigașului de brunete. Într-o carte polițistă mă atrag ancheta, raționamentul descoperirii făptașului, logica anchetatorilor. Din acest motiv mi-a plăcut mult primul volum: aura de mister, rapiditatea desfășurării acțiunii, iar peste tot vedeam un „Dawson”. În al doilea volum, deși la un moment dat crimele apar ca ciupercile după ploaie (nu vă spun mai multe), am impresia că acțiunea stagnează, blocată pe acea insulă.

   Dintre cele două volume, primul mi-a plăcut mai mult și nu știu de ce am impresia că al treilea îmi va plăcea mai mult decât al doilea. Dar era nevoie de acest al doilea volum pentru a face legătura.

Citate:

„Cel care nu a cunoscut nici o clipă cât de dulce poate fi mierea, poate înghiți mai ușor cupa plină cu seva pelinului. Când nu știi cum arată lumina, poți accepta mai ușor să trăiești în întuneric.”

„Dacă ceva nu mi-a lipsit cu adevărat în viață aceea a fost ipocrizia, pe lângă invidie. Este mai perfidă decât minciuna, dezonorează mai mult decât crima însăși…”

„A face rău face parte din structura ființei omenești, omul este singura specie de pe Pământ care poate obține satisfacție din chinuirea semenilor.”

„În ciuda faptului că am fost silit să-mi petrec, poate, tot restul vieții pe aceste coaste sinistre, nu urăsc aceste colțuri de stâncă nici măcar o clipă. Nu trebuie să învinuiești closetul pentru conținut…”

„De când mă aflu aici nu am văzut nici măcar o carte, nici măcar o revistă sau un ziar, cea mai dură pedeapsă care se poate acorda unui om.”

„Mașinăria dezinformării se pune în mișcare și cel care vrea să afle un lucru cât de mic se trezește că are de unde alege; ai nevoie de cap, nu joacă, să poți separa adevărul de minciună.”

„Luptăm pentru supraviețuire cu singura armă pe care o avem: violența.”

„Comoditatea funcționarilor de la stat a ucis mai mulți cetățeni cinstiți decât toți criminalii la un loc.” – asta mai poate fi spusă o dată!

„Incertitudinea ucide. Inactivitatea la fel”

„Cu toții avem capacitatea de a ucide, dar până la crima propriu-zisă mai este un pas pe care numai cei foarte hotărâți sau foarte disperați îl pot face. Și nebunii.”

    Despre autor:

   Ciprian Mitoceanu a studiat la Universitatea Ștefan cel Mare specializarea Istorie-Geografie. În prezent este profesor și scriitor, debutând în 2007 cu romanul Colții. A publicat romane și povestiri scurte aparținând genurilor horror, thriller, mister, în limbile română și engleză: Amendamentul Dawson (proză scurtă), Dark Tales of Sorrow and Despair, seria Predestinare genetică, aceasta din urmă luând naștere în urma vizionării unui documentar.

    Autorul este supranumit de unii critici „Stephen King al României”.Crux Publishing logo

Cartea Insula diavolului, de Ciprian Mitoceanu a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Moartea e aproape, îmi spun amețită, în timp ce întunericul se apropie și mă înghite cu totul

Bariere de fum şi Abis de Monica Ramirez (seria Alina Marinescu)

„Un roman care dă dependență… personajele principale devin persoane reale. Sunt aici. Există. La fel și organizația Elite.” Inland Empire Journal

     Am citit toate cărţile publicate de Monica Ramirez și traduse în limba română, însă seria Alina Marinescu este cea mai bună. Se simte profesionalismul îmbinat cu talentul autoarei, la care se adaugă o doză consistentă de realitate. Pe parcursul celor cinci luni de aprofundare a seriei am avut timp să analizez, să trag concluzii, să vorbesc fără oprire, să comentez pasaje întregi, dar mai ales să-mi stresez apropiaţii cu ce am descoperit. Am fost impresionată şi trebuia să mă manifest într-un fel sau altul. :)
   Îndrăzniţi şi veţi avea parte de o poveste de viaţă ce vă va cuceri iremediabil. Incertitudinea, iubirea, durerea, ura, dar şi puterea de a merge mai departe dau personajelor forţe nebănuite. Dacă s-ar face un film după serie, atunci acţiunea ar fi din plin, iar emoţiile vor fi cele care vor îndulci momentele de neputinţă.
    Alina Marinescu este genul de femeie care ar putea avea orice meserie, dar dintre toate, soarta a forţat-o să aleagă spionajul. Chiar dacă i-a fost greu, a mers mai departe şi a excelat. Dispariţia lui Alex, atracţia pentru Marius, luptele cu organizaţiile secrete care pun la cale tot felul de atentate, nu prea lasă timp de gândit. Printre misiuni, Alina ştie că merită a doua şansă, să fie răsfăţată, adorată, să iubească din nou, iar Marius este dispus la orice sacrificiu pentru ea.

seria-alina-marinescu

Bariere de fum (vol. 4)
Colecția: Thriller & Mystery
Categoria: Roman românesc, Thriller, Dragoste
 Nr. pagini: 254  

      Faţă de primele 3 volume din serie, Bariere de fum mi s-a părut mult mai sensibilă, pe alocuri chiar crudă, efectiv nu eram pregătită să simt atâtea emoţii, încât la un moment dat am dorit să fac pauză de lectură. Am întâlnit personaje mature care au fost nevoite să îşi înăbuşe sentimentele şi să meargă mai departe. Alina este fericită cu Marius, dar impedimente apar de peste tot. Acum CIA şi Elite sunt faţă în faţă, forţaţi de împrejurări să recurgă la orice alianţă pentru a combate răul. Atunci când credeam că alte surprize nu-şi mai au rostul, ei sunt trimişi într-o misiune de recuperare a unei arme biologice pe baza virusului Ebola, dar şi pentru antidotul de combatere. Licitaţia se desfăşura pe proprietatea doctorului Van Breitenkamp, iar Alina, Marius şi Ford sunt pionii principali pentru a rezolva situaţia, numai că emoţiile nu se opresc aici. În timpul unei cine apare şi Alex Therein din neant, liniştit ca o floare, după opt ani de acoperire. Nu era locul potrivit pentru exteriorizarea emoţiilor sau pentru întrebări lipsite de sens, singurul lor scop este reușita obiectivului, să lupte până la moarte pentru neutralizarea duşmanului.
      Misiunea se complică, apar aspecte care nu erau incluse în plan, dar înainte de a merge mai departe, Alex simte nevoia să ofere o explicaţie, măcar atât îi datora Alinei.

“–Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta. Mi s-a interzis să te contactez în vreun fel. Nu siguranța mea a fost pusă în discuție, ci a ta. Dacă aș fi încercat să iau legătura cu tine în orice fel, ți-aș fi pus viața în pericol. N-am avut încotro, Alina. Și cea mai mare pedeapsă pentru asta e faptul că te-am pierdut.”

    Fiecare om are dreptul la propriile alegeri, dar atunci când eşti proprietatea unei organizaţii secrete, trebuie să te supui oricărui ordin primit. Alex a ales să se infiltreze în Al’Qaeda, să îi spioneze şi să nu comenteze regulilor de joc. Va înţelege mai târziu că faptele sale au consecinţe, iar o misiune eşuată se va termina cu capturarea Alinei. Ţinută captivă în Sīāh Rīg Provincia Nīmrūz, Afganistan, pentru organizaţia Elite este ca şi moartă. Singura speranţă este un emiţător care încă nu fusese depistat de radare, dar când acela dispare, Brett le interzice să o caute. Marius şi Alex vor fi nevoiţi să-şi înăbuşe sentimentele, să uite că sunt rivali, să se accepte şi să lupte pentru femeia pe care o iubeau. Nimic nu mai conta, decât ea. Supusă la diferite tratamente, lovită, lăsată să se stingă, tot ce-şi poate dori este un glonţ în cap, dar scopul celor din umbră este altul-vor să o pedepsească, să simţă neputinţa şi să trăiască pentru a fi folosită.

„Mă fac covrig și încerc să nu scot niciun sunet în timp ce atacul continuă, loviturile concentrându-se acum în zona spatelui și a picioarelor. Dar un bocanc mi se înfige în rana din umăr și urlu prelung.
Moartea e aproape, îmi spun amețită, în timp ce întunericul se apropie și mă înghite cu totul.

„După ce am alternat între leșinuri și stări de trezie, febra mă trezește din nou și simt cum sunt mutată pe ceva moale. Oriunde e mai bine, comparativ cu podeaua camionului care a dat cu mine de toți pereții. Mă doare fiecare bucățică din corp, dar nimic nu se compară cu durerea ascuțită și fierbinte care mi radiază din picioare. Mă întreb dacă voi mai fi vreodată aptă pentru o misiune și gândul acela mă face să zâmbesc. Probabil n-o să mai ajung în veci la sediul Elite… Jabar o să se sature într-un final să mă mai tortureze și o să-mi tragă un glonț în cap. Nu mă cramponez de viață, dar am un singur regret: faptul că n-am avut șansa unei vieți alături de Marius. Îmi fac griji pentru el… sper să nu-i fie prea greu să treacă peste pierderea mea.”

    Răspunsul la durerea Alinei va avea ecou abia în volumul 5, însă preţul plătit este mult prea scump.

Abis (volumul 5)
Colecția: Thriller & Mystery
Categoria: Roman românesc, Thriller, Dragoste

“Prin Alina Marinescu, autoarea crează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.” Riverside Editorial

     Dacă Bariere de fum a fost emoţionantă, în Abis simţi că ajungi la extreme, descoperind iadul. Nu se pot descrie în cuvinte anumite trăiri, practic este imposibil să vezi cum Alina, o fiinţă suavă, deschisă, prietenoasă, dintr-o dată dispare şi apare o necunoscută care nu-şi aminteşte cine este, dar mai ales cine-i prieten şi cine-i duşman. Transformată într-o marionetă, ea este fiinţa care fusese supusă la chinuri teribile ce o marcaseră. Gândurile ei, sinceritatea şi nebunia prin care a trecut este ca un blestem. Exteriorul este acelaşi, dar sufletul îi este negru.

   

O atingere, un miros, o imagine, un stimul care în mod normal mi-ar fi provocat o emoție, ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât…nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit… ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Ce se întâmplă cu mine? Am citit o parabolă odată… parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-a fi încrustat în creier. „Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva era de fapt un fluture care visa că e om.” Cam așa mă simt și eu în ultimul timp… nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.

     Alina trăieşte o dramă, nu ştie cine este şi de ce a fost recuperată, ar vrea să îşi amintească adevărul, dar nu poate. Undeva, i s-a rupt firul, iar realitatea ei se pare că nu este cel adecvat. Este înconjurată de nişte străini care par să o cunoască, au dovezi, dar cum să creadă ce spun cei din Elite când ea ştie altceva. Prinsă într-o capcană este nevoită să lupte, iar Marius îi este alături. Un necunoscut faţă de care se simte atrasă, îl visează, dar nu-l recunoaşte.

Poate am lucrat la un moment dat pentru Elite, dar i-am trădat pentru Al’Qaeda…”

     Marius Stephano trăieşte o contradicţie, o iubeşte pe Alina, a sperat într-o minune, a căutat-o cu disperare şi când a găsit-o s-a simţit din nou…întreg. Suferă, dar ştie că trebuie să o scoată pe Alina din neant, să o aducă la viaţă, să fie din nou ea, altfel ordinul lui Brett este clar: totul sau nimic.

Trebuia s-o ajute să și învingă demonii, nevoia primară de droguri, confuzia și scârba față de propria persoană. Problema era că nu mai aveau decât o singură zi până când agentul Alina trebuia să funcționeze perfect. Dacă nu se întâmpla asta, Brett avea să o condamne la moarte.”

    Numai că planurile de multe ori nu ies aşa cum trebuie, Alina vrea să se răzbune, să elimine duşmanul care a distrus-o şi să se elibereze, numai că riscurile sunt enorme. Chiar şi aşa Marius, dar şi toţi cei care o iubesc din Elite merg până în pânzele albe alături de ea în misiuni.

“Marius o urmări cum se distruge sistematic, ascunzându și temerile și emoțiile tot mai mult pe zi ce trecea. O jelea în taină în fiecare zi, studiind-o cu un fel de fascinație morbidă ce putea fi asemuită cu impulsul oamenilor de a rămâne cu privirea pironită la urmările unui grav accident de circulație.
O să-și găsească singură drumul înapoi, se gândi cu o convingere născută din disperare. Putea încerca s-o ajute în lupta cu demonii ei interiori, dar, într-un final, ea era singura care putea ieși din umbre pentru a păși înapoi în lumină.”

     Singurul care pare să nu se exteriorizeze este Alex, a preferat să lase lucrurile să se vindece de la sine, să îşi găsească drumul prin propriile forţe. Nici nu se implică, dar nici nu îi încurcă, numai că la un moment dat face un gest surprinzător. Se simte vinovat că datorită lui a suferit atâtea, cei opt ani de lipsă, dar şi faptul că a fost considerată o slăbiciune de către duşmani, îl determină să îi ofere Alinei o nouă şansă. Este dispus să renunţe de moment la dragostea ei şi să fie fericită cu Marius. Ce implică gestul său şi ce plan are, va fi o întreagă surpriză.
     Un rol aparte în această serie impresionantă îl au şi câţiva oameni care mi-au adus zâmbetul pe buze Ford, Jason, Roman, Vallis. Poveştile lor poate că nu vor avea ecou, însă prin eforturile depuse de-a lungul sutelor de pagini, au arătat că sunt mai mult decât nişte simple maşini de ucis, sunt oameni, au sentimente şi preţuiesc prietenia. Alina a ştiut să unească pe cei din jur, să fie apreciată, să fie răsfăţată şi a primit înzecit. Dacă mai departe, ea va reuşi să depăşească acel impas care o macină şi să se bucure de libertate, sunt elemente care se vor clarifica din mers. Ar putea să o elibereze sau ar putea să o condamne pentru totdeauna.
      Dacă veţi avea curaj să citiţi această serie, sunt sigură că nu veţi regreta. Veţi avea parte de adrenalină, suspans, spionaj, foarte multă acţiune, realitate, misiuni imposibile, dragoste, prietenie, indecizii, ură, sentimente contradictorii, pasiune şi situaţii limită. A fi agent secret este o adevărată artă, trebuie să te naşti pentru a ajunge la un nivel care să îţi ofere suficiente şanse pentru a trăi. Exişti, dar de fapt nu exişti.
      O felicit pe Monica Ramirez pentru că a avut curaj să se inspire din viaţa unor oameni inediţi şi să scrie într-un mod unic, sigur n-a fost uşor să le transpună, dar talentul său a făcut ca totul să curgă de la sine. Îi mulţumesc pentru răbdarea cu care mi-a răspuns la întrebări de-a lungul acestor luni de incertitudini.

Creatorul serialului FARGO – Noah Hawley vine la Nemira cu thrillerul ”Înainte de cădere”

    Noah Hawley, creatorul serialului multipremiat Fargo este publicat în România de editura Nemira cu thrillerul Înainte de cădere, carte devenită bestseller New York Times și ale cărei drepturi de ecranizare au fost achiziționate de Sony Pictures, autorul însuși urmând să scrie scenariul.

    Într-o seară cețoasă de vară, unsprezece oameni se îmbarcă într-un avion cu destinația New York. Peste șaisprezece minute, se întâmplă catastrofa: aeronava se prăbușește în ocean. Singurii supraviețuitori sunt un pictor și un băiețel de patru ani, dintr-o familie de bogătași.

    Înainte de cădere plonjează în viețile pasagerilor dispăruți. Coincidențe ciudate indică o conspirație. A fost voia destinului să dispară atâția oameni influenți sau a fost o mână criminală? Autoritățile vor să afle adevărul, iar cei care au supraviețuit devin protagoniștii unei relații de o mare fragilitate, într-un roman uimitor, care vorbește despre soartă și mai ales despre legăturile dintre oameni.

    „Înainte de cădere este, pe de o parte, un thriller complex și palpitant. Pe de altă parte, este o explorare a condiției umane, o meditație despre latura întunecată a celebrității, artă, puterea speranței și pericolul pe care-l reprezintă media, în lipsa verificărilor.“ The New York Times Review of Books

     Fragment:

    Se ridică la suprafaţă urlând. E noapte. Apa sărată îi arde ochii. Căldura îi pârjoleşte plămânii. Nu se vede luna, ci doar lumina ei difuză prin ceaţa compactă. Crestele valurilor sunt negre. În jurul lui, flăcări de un portocaliu sinistru biciuie apa. A luat foc oceanul, îşi spune el, dând instinctiv din picioare. Şi imediat, după o clipă de şoc şi derută: S-a prăbuşit avionul. Toate gândurile astea trec prin capul lui Scott, însă nu sunt exprimate în cuvinte. Mintea îi este plină de imagini şi zgomote haotice. Un picaj neaşteptat. Duhoarea înspăimântătoare a metalului topit. Urlete. O femeie căreia îi curge sânge din cap. Pe piele îi lucesc cioburi de sticlă. Şi toate obiectele nefixate bine au plutit prin aer o clipă nesfârşită atunci când timpul parcă a stat în loc. O sticlă de vin. Poşeta unei femei. Telefonul unei fetiţe. Farfurii cu mâncare rotindu-se foarte încet în aer, cu antreurile încă pe ele. Şi apoi scrâşnetul de metal pe metal. Tonoul. Şi lumea lui Scott s-a făcut fărâme.

   Noah Hawley, scriitor, scenarist, producător de film și de televiziune, s-a născut în 1967 la New York, unde și-a și petrecut copilăria. A studiat științe politice la Sarah Lawrence College și a lucrat pentru Legal Aid Society. S-a mutat apoi la San Francisco, unde a lucrat în IT. A debutat în volum cu A Conspiracy of Tall Men (1998). A publicat apoi Other People’s Weddings (2004), The Punch (2008),The Good Father (2012). Este creatorul serialului de televiziune Fargo (2014), care s-a bucurat de un real success și a câștigat numeroase premii.

"Aerul din cameră căpăta nuanţe albăstrui, iar bătrânul îşi notă în cartea cu coperţi groase de piele că studiul asupra oamenilor trebuia aprofundat. Îl surprindeau, uneori, chiar şi pe el. "

Cel-ce-simte, de Teodora Matei – la graniţa dintre real şi fantastic

 

Editura: Tritonic

Colecţia: Mystery & Thriller

An publicaţie: 2016

Teodora Matei scrie la graniţa dintre genuri. Oare nu cumva a inventat un gen nou? Dar nici nu are importanţă unde ar trebui să o încadrăm. Cărţile ei se citesc pe nerăsuflate. Cel-ce-simte este o confirmare. Nu o veţi lăsa din mână până la ultimul rând.”

                                                                                  ( Bogdan Hrib)

     Obişnuită să mă pierd în fantasy, nu am mai citit o carte poliţistă de ceva timp şi mi-am zis că se merită o schimbare a registrului literar. Habar nu aveam că urma să dau peste un altfel de fantastic, inserat în thriller într-o manieră originală. Da. Trebuie să recunosc că am fost uimită de această abordare a autoarei. Elementul-surpriză a funcţionat, a reuşit să îmi capteze atenţia şi să mă facă să citesc fiecare istorisire cu atenţie, în timp ce am încercat să desluşesc misterul înainte ca finalul să mi-l dezvăluie.

     O colecţie de cinci povestiri aparţinând genului thriller, Cel-ce-simte de Teodora Matei vine cu o doză de originalitate prin adăugarea de accente aparţinând altor domenii literare. Nu este nici clasica povestire poliţistă, nici romance-ul siropos, nici fantasticul extrem. Câte puţin din toate compun în mod inedit istorisirile Teodorei Matei, formând un deliciu literar rapid şi energic.

Victima se numeşte Anca Marinescu, 37 de ani, inginer proiectant.”

murder

   Cartea debutează cu povestirea „Trois” şi cititorul pătrunde direct într-un caz sângeros pe care poliţia trebuie să îl rezolve. Într-o dimineaţă de vară, picioarele unei femei sunt găsite întâmplător la un tomberon. Poliţia intră în alertă. Mai târziu, sunt descoperite mâinile şi torsul. Corpul descompus aparţine Ancăi Marinescu, o femeie căsătorită şi respectabilă. Investigaţiile aduc în scenă mai mulţi suspecţi, însă toţi cu alibiuri solide. Avem un asasin care povesteşte din umbră şi pe care îl aflăm la final, iar cu adevărat şocant este motivul pentru care femeia a sfârşit tranşată în mod barbar.

Pe ea am iubit-o fără să vreau. Am dorit-o aşa cum n-am dorit nicio femeie, niciodată.”

În povestea asta n-am fost niciodată doi; am fost uneori patru. De cele mai multe ori -trei. Ca-n franţuzescul menage-a-trois.”

   Următoarea istorisire, „Greu de dezlegat” ne introduce într-o lume deopotrivă bizară şi înfricoşătoare. Morţi suspecte şi poliţişti confuzi încearcă să elucideze misterul decesurilor comune. Un fir roşu de borangic pare să fie sursa belelelor … dar cum se poate demonstra inexplicabilul? Inserând bucăţi de fantastic într-o povestire poliţistă, Teodora Matei reuşeşte să creeze o naraţiune generatoare de fiori. Vrăji străvechi, suflete captive, legături ce nu se rup nici dincolo de moarte şi … un caz de rezolvat. Vor reuşi agenţii să dezlege ceea ce nu poate fi dezlegat?

– Cum mama dracului mor doi oameni din aceleaşi cauze, în acelaşi oraş, în acelaşi interval orar?”

– Despre ce vorbim noi aici?

– Despre vrăjitorie, domnule Grigorescu! Magie neagră!”

Legăturile chiar funcţionează! Oamenii ăştia mor în acelaşi timp, în locuri diferite, din aceeaşi cauză!”

gun

     Celelalte trei povestiri – „O fugă”, „Pe fugă” şi „Cel-ce-simte” – alcătuiesc o colecţie separată purtând numele de PROFILER. Trei cazuri marcante sunt rezolvate de către poliţişti cu ajutorul unui profiler – un agent cu capacităţi de comunicare telepatice. Fantezistă şi totodată extrem de captivantă, acţiunea se rostogoleşte contra-cronometru. Sceptici la început, neîncrezători în omul ce susţine că poate intra în mintea cuiva, poliţiştii se conving de abilităţile noului coleg şi, deşi le provoacă teamă, se obişnuiesc să utilizeze ajutorul lui.

– Harry Potter, ia miroase şi spune-mi ce crezi!

– Şefu’ … Harry făcea alte chestii …

– Da, mă, da’ nu m-am putut abţine. Prea le nimereşti. Gata, promit să nu mai fac…”

    Combinând thriller-ul cu fantasy, romance, erotism şi misticism, Teodora Matei reuşeşte să aştearnă pe hârtie poveşti cu adevărat remarcabile care ţin cititorul cu sufletul la gură şi al căror deznodământ oferă adesea răspunsuri neaşteptate şi şocante. Personaje bine ancorate în banal devin protagonişti ai unor întâmplări pe cât de bruşte, pe atât de perturbante. Echilibrul este serios zdruncinat, iar cazurile complexe îşi găsesc rezolvarea în cele mai bizare moduri.

Consider cartea o provocare literară prin îmbinarea genurilor distincte şi prin forţa de captivare a povestirilor ce o alcătuiesc. Poliţist sau fantastic? Există loc pentru supranatural în universul raţional poliţienesc? Crime sângeroase, motive zguduitoare şi stropi de fantastic aruncaţi peste oferă cititorului o lectură plină de suspans şi suficient de alertă pentru a te ţine permanent concentrat pe aflarea misterului.

     În continuare vă las să vă pierdeţi în suspansul dus la extrem şi să savuraţi cartea. Cu siguranţă veţi îndrăgi stilul concis, limbajul colocvial presărat cu replici sarcastice, comice şi pe alocuri obscene, felul în care fiecare naraţiune captează atenţia încă din incipit şi finalurile care au grijă să uimească.Editura Tritonic

Cartea Cel-ce-simte de Teodora Matei. a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

by -
1

Sezonul thrillerelor începe! Ce filme ne așteaptă toamna aceasta la cinema

Vești bune pentru cinefili: la sfârşitul acestui an, Sony Pictures Entertainment și InterComFilm Distribution vă aduc câteva dintre cele mai așteptate filme ale anului. Astfel, pe 14 octombrie pornim cu Robert Langdon (Tom Hanks) într-o călătorie spre infern și înapoi, pentru a dezlega un puzzle mortal, în “Inferno”, ecranizarea celui de-al treilea roman din celebra serie de best-seller-uri a lui Dan Brown. Apoi, pe 11 noiembrie stabilim “Primul Contact” / „Arrival” cu extratereștrii invadatori, împreună cu lingvista Dr. Louise Banks (Amy Adams), pentru ca, spre sfârșitul aceleiași luni, temuta luptătoare Selene (Kate Beckinsale) să ne cufunde în tenebrele războiului etern dintre vampiri și vârcolaci, în “Lumea de Dincolo: Războaie Sangeroase” / „Underworld: Blood Wars”. În ajunul Revelionului, devenim “Pasageri” / “Passengers”, laolaltă cu Aurora (Jennifer Lawrence) și Jim (Chris Pratt), pe o navă spațială care călătoreşte în galaxie. Să înceapă aventura!

 

Vești bune pentru cinefili: Sony Pictures Entertainment și InterComFilm Distribution vă aduc câteva dintre cele mai așteptate filme ale anului: “Inferno”, “Arrival”, „Underworld: Blood Wars” si “Passengers”. – InterComFilm

“Inferno” se dezlănțuie la cinema din 14 octombrie 2016 și promite un suspans… diabolic. După volumele “Codul lui Da Vinci” și “Ingeri și demoni”, Dan Brown duce teoria conspirațiilor dincolo de puterea imaginației: de data aceasta, protagonistul Robert Langdon (interpretat de Tom Hanks), expert în simbolistică, pornește pe urmele unui mister care duce până la Dante Alighieri, autorul celebrui poem epic “Divina Comedie”. Acum 700 de ani, Dante oferea lumii o reprezentare a Infernului. În mileniul al treilea, când terorismul și suprapopularea sunt deja realitate, Răul se reinventează: un virus extrem de puternic, adevărată armă biologică, amenință să ucidă jumătate din populația planetei. Iar Langdon, singurul care ar putea desluși indiciile ascunse în operele de artă, trăiește el însuși un infern: se trezește amnezic și are curând surpriza să constate că este implicat în ceea ce pare a fi un complot împotriva întregii lumi. Singurul său aliat este doctorița Sienna Brooks (interpretată de Felicity Jones, nominalizată la Oscar pentru rolul din “The Theory of Everything”), care îl însoțește într-o cursă nebună, contra-cronometru, prin Europa, încercarea de a dejuca un complot cu impact global. Blestem, profeție sau doar un puzzle al unui geniu malefic? Aflăm din 14 octombrie, la cinema. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=PT0ZuHD9c2A Inferno este o producție Columbia Pictures și Imagine Entertainment, în regia lui Ron Howard, laureat cu Oscar pentru filmul “A Beautiful Mind” (2001).

Fiorii continuă cu thrillerul SF „Primul Contact” / „Arrival”, care sosește la cinema pe 11 noiembrie 2016, aducând din plin emoție, dramă, mister, adrenalină – toate, la cote SF.Au aterizat! Nave spațiale misterioase sunt deja răspândite pe 12 meridiane de pe toate continentele. Dar de ce au venit? Ce intenții au? Iată ce are de elucidat Louise Banks (Amy Adams), expertă în lingvistică, solicitată de autorități ca să descifreze limbajul „intrușilor”. Termen: două zile. Miza: viața tuturor. Dușmani sau prieteni? Război inter-planetar sau șansa de a cunoaște alte forme de inteligență? Succes sau condamnare? O planetă întreagă tremură în așteptarea veștilor. Va reuși oare Louise să traducă la timp limbajul invadatorilor extratereștri sau va “traduce” soarta umanității? Rămâne de văzut, din 11 noiembrie 2016, la cinema. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=a0KlCHd62iE Inspirat de nuvela “Story of Your Life”, semnată de Ted Chiang, filmul este regizat de cunoscutul regizor canadian Denis Villeneuve și a fost nominalizat la Festivalul de Film de la Veneția pentru Leul de Aur. În distribuție îi veți mai recunoaște pe Forest Whitaker și Jeremy Renner.

Pe 25 noiembrie 2016 pătrundem în „Lumea de Dincolo: Războaie Sângeroase” / „Underworld: Blood Wars”. Cel mai nou film din seria de blockbustere “Underworld” ne rezervă o porție de fantasy – horror peste așteptări, iar cinefilii români sunt primii din lume care îl vor vedea la cinema.Războiul dintre clanurile vampirilor și ale vârcolacilor devine tot mai sângeros, distrugând totul în cale. Selene, vânătoarea de vampiri (interpretată de Kate Beckinsale), este mai hotărâtă ca oricând să-i pună capăt, cu orice preț. Nu mai are nimic de pierdut: toți cei dragi ei au fost deja exterminați. Sacrificiu suprem sau …? Vedem la cinema, din 25 noiembrie a.c. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=oH1bg2x391M Producția este regizată de Anna Foerster, care a realizat și “Outlander” (2014), “The Day After Tomorrow” (2004) ș.a.

Senzațiile tari culminează, pe 30 decembrie, cu super-aventura SF “Passengers” / „Pasagerii”, ce ne rezervă o incursiune uluitoare în spațiu și timp. Pasageri pe o navă spațială, în timpul unei călătorii obișnuite spre o nouă galaxie, Aurora (interpretată de Jennifer Lawrence, actriță care, la numai 26 de ani, are deja în palmares un Oscar pentru rolul din “Silver Linings Playbook”, un trofeu BAFTA și trei Globuri de Aur) și Jim (Chris Pratt) se trezesc din somnul indus cu 90 de ani mai devreme decât trebuia, exact în momentul când nava lor se defectase. Deși nava le asigură tot confortul, cei doi sunt captivi între „acum” și “atunci”, între “aici” și nicăieri, într-un vid care devine însăși viața lor. Și, cum soluția salvatoare întârzie, își găsesc alinarea unul în brațele celuilalt, resemnându-se cu ideea că își vor petrece acolo tot restul vieții. Curând află însă că nu mai au nici măcar această șansă: nava este grav avariată și viața altor 5000 de pasageri adormiţi stă în mâinile lor. Deznodământul ne așteaptă din 30 decembrie, la cinema. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=9pNHilZqV3A Din distribuție mai fac parte Michael Sheen și Laurence Fishburne, iar regia îi aparține norvegianului Morten Tyldum, cunoscut pentru producțiile “The Imitation Game” (2014), „Headhunters” (2011) și „Buddy” (2003).

Despre Sony Pictures Entertainment

Sony Pictures Entertainment (SPE) este o filială a Sony Entertainment Inc., la rândul ei o sucursală a Corporaţiei Sony din Tokio. Operaţiunile internaţionale ale SPE cuprind: producţia, achiziţia şi distribuţia de filme; reţele de televiziune; crearea şi distribuţia produselor digitale; operarea studiourilor de film; dezvoltarea unor noi produse de divertisment, servicii şi tehnologii. Pentru mai multe informaţii, accesaţi www.sonypictures.com.

Despre InterComFilm

InterComFilm Distribution S.A. a fost înființată în martie 2000, având ca obiect de activitate distribuția filmelor de cinema. Rădăcinile acesteia datează însă încă din anul 1992, când își începea activitatea GFR Distribution, primul distribuitor privat de film de pe piața românească. În 2000, InterCom RT a cumpărat 51% din acțiunile GFR, formând astfel o asociere, care întrunea aceeași pasiune și experiență în industria filmului. În prezent, compania este licențiată Sony Pictures și este unul din cei mai importanţi distribuitori pe piața de distribuție a filmului în România. Detalii, pe www.intercomfilm.ro

Despre SwissPlan.biz

Servicii de marketing, comunicare & productie video pentru mediul online
Calitate elvetiana la preturi corecte.

comunicate de presa.ro

„ De câte ori se gândea la fosta lui soţie, Sebastian simţea un dezgust amestecat cu furie. Dar o furie pe el însuşi, fiindcă eşecul relaţiei lor păruse evident de la bun început. Acea căsătorie fusese cea mai mare greşeală a vieţii lui. Îl făcuse să-şi piardă iluziile, liniştea şi bucuria de a trăi."

 Dupa 7 ani de Guillaume Musso – Editura ALLFA

Dupa sapte ani

Titlu original : 7 Ans Après

Traducerea : Liliana Urian

Editura : ALLFA

Anul apariţiei : decembrie 2015

Numar  pagini : 400

Gen : Romance, Thriller, Suspense, Mystery


Guillaume Musso, „romancierul preferat al Fran
ței” (Lefigaro.fr), prezintă povestea uluitoare a unui cuplu pe care divorțul l-a separat, dar pericolul îl reunește, pe parcursul unei aventuri care începe la Paris și se prelungește până în Amazonia. 
Artistă boemă şi temperamentală, Nikki dă buzna în viaţa liniştită şi ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche
și bogată familie newyorkeză. Deși sunt cum nu se poate mai diferiți, se iubesc cu pasiune și se căsătoresc. Dar căsnicia lor nu merge și, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorţ furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariția misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soț, pe care nu l-a mai văzut de şapte ani. Constrânşi să-şi unească forţele, Nikki şi Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinși într-o conspirație infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi intimitatea pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.

„Un cuplu à la Cary Grant și Katherine Hepburn, multe personaje interesante, o scriitură care dă dependență. Un roman pe care îl veți citi cu sufletul la gură.“ – Europe 1
„Un thriller romantic, plin de emo
ții și de aventuri, de sentimente și de răsturnări de situație.“ – Le Soir Magazine
„Guillaume Musso plasează o familie destrămată în miezul unui amestec irezistibil de ac
țiune, suspans și aventură. Nu mai există multe cărți care să se poată compara cu După șapte ani.” – Le Parisien
„Un roman mai întunecat decât romanele timpurii ale lui Musso. Un thriller agresiv, dar romantic.” –
Le Monde
„Un romancier care
și-a testat încă o dată talentul de a da viață unor personaje cu care ne putem identifica cu toții.” – Le Figaro littéraire
„Guillaume Musso ne convinge să citim, chiar să îi devorăm romanul, oriunde
și oricând, în tren sau pe nisip. Primim la schimb din ce în ce mai multă dragoste pe măsură ce străbatem paginile, plus explozii de suspans și fantezie la tot pasul.” – Figaroscope

     Știu că mă repet, dar acesta este adevărul: Guillaume Musso reușește de fiecare dată să ne surprindă cu niște povești inedite. Pornește de la ceva banal, îi pune mai apoi pe protagoniști în niște situații aproape imposibile, iar la final, cititorul își dă seama că a fost dus de nas tot timpul! Pe tot parcursul lecturii stai cu sufletul la gură, întrebându-te ce se va întâmpla mai departe, dacă protagoniștii vor scăpa cu bine. Iar faptul că romanele sale îmbină poveștile de dragoste cu elemente thriller reprezintă un mare bonus. Poate nu sunt foarte obiectivă când vine vorba de Musso, doar sunt o fană (înrăită) a lui, însă vă mărturisesc că i-am citit și recitit toate cărțile apărute la noi și niciodată nu m-a dezamăgit!

     În romanul „După 7 ani” ni se prezintă povestea unui cuplu pe care divorțul l-a separat în urma cu șapte ani – Nikki Nikovski, o artistă boemă și temperamentală și Sebastian Larabee, un lutier dintr-o veche și bogată familie newyorkeză, dar care pericolul îi reunește atunci când Jeremy, fiul lor în vârstă de cincisprezece ani, dispare în mod misterios. Cei doi vor trece printr-o serie întreagă de peripeții, călătorind de la Paris până în cartierele rău famate din Rio de Janeiro, dar și în pădurea amazoniană, cu poliția și traficanții de droguri pe urmele lor.

    Povestea este spusă atât din perspectiva personajelor principale, cât și secundare. Deși acțiunea romanului se desfășoară în prezent, autorul a preferat să adauge și câteva subcapitole cu anumite evenimente petrecute în trecut, cititorul având astfel posibilitatea să asiste la primele întâlniri romantice dintre cei doi protagoniști.

dupa 7 ani

     Cu toate că Nikki și Sebastian erau extrem de diferiți, s-au iubit foarte mult. El era un lutier celebru și îi plăcea singurătatea. Discret şi rezervat, el era produsul unei educaţii burgheze şi elitiste. Îi plăcea să prevadă lucrurile cu mult timp înainte, să-şi organizeze viaţa pe termen lung, să facă planuri de viitor. Ea era „inteligentă, extravertită şi entuziastă, ştia să fie afectuoasă şi să se folosească de farmecele ei pentru a-şi atinge scopul. Ducea însă o viaţă plină de excese, frivolităţi şi efuziuni sentimentale. Victimă a unei nevoi compulsive de a trăi prin ochii bărbaţilor, se juca fără încetare cu focul, gata să meargă până în pânzele albe pentru a se convinge de puterea ei de seducţie.” La acea vreme ea abia începuse cariera de manechin, visând să joace în comedii muzicale pe Broadway. Trăia de pe o zi pe alta, cu nepăsare şi dezinvoltură.

      Părinţii şi prietenii lui au încercat să-l pună în gardă pe tanar, dându-i de înţeles că Nikki nu este fata potrivită pentru el, dar Sebastian s-a încăpăţânat, crezând în mitul potrivit căruia contrariile se atrag. S-au căsătorit și Nikki a rămas însărcinată cu gemenii Camille şi Jeremy, dar în scurt timp au aparut neînțelegerile și au sfârșit prin a se despărţi. La divort, Sebastian i-a propus viitoarei lui foste neveste o înţelegere ciudată: îi ceda custodia aproape exclusivă a lui Jeremy în schimbul celei a lui Camille.

De câte ori se gândea la fosta lui soţie, Sebastian simţea un dezgust amestecat cu furie. Dar o furie pe el însuşi, fiindcă eşecul relaţiei lor păruse evident de la bun început. Acea căsătorie fusese cea mai mare greşeală a vieţii lui. Îl făcuse să-şi piardă iluziile, liniştea şi bucuria de a trăi.

N-ar fi trebuit niciodată să se întâlnească şi să se îndrăgostească. Nu aveau nimic în comun, nici originea socială, nici educaţia şi nici măcar religia. Ca temperament şi caracter erau total opuşi. Dar, se iubiseră!”

     Anii au trecut, Sebastian şi-a făcut din nou ordine în viaţă și are ca iubită o balerină, în timp ce Nikki a abandonat şedinţele foto, castingurile şi visul de a juca teatru şi s-a apucat de pictură si de câteva luni o relaţie cu un poliţist din NYPD, un bărbat cu zece ani mai tânăr ca ea. Cât despre gemenii Camille și Jeremy, în ultimii șapte ani au locuit separat, în grija celor doi adulţi care le-au dat o educaţie diametral opusă. În timp ce Nikki este o adeptă a libertăţilor şi a preceptelor: „să-ţi laşi copiii să se emancipeze, să ai încredere oarbă în ei, să nu-i pedepseşti, să elimini orice autoritate, să proclami o toleranţă excesivă, ba chiar o libertate absolută pe cât de inconştientă, pe atât de naivă”, Sebastian este excesiv de protector cu fiica lui, urmărindu-i fiecare mișcare, inspectându-i săptămânal camera și telefonul, punându-i pe laptop un soft spion care să-i permită să primească un raport cu privire la site-urile accesate de fată.

     În mod întâmplător, Sebatian descoperă că dulcea lui Camille folosește anticoncepționale, iar cearta dintre cei doi a degenarat, ajungându-se până acolo încât tatăl și-a pălmuit fiica. Însă  marele șoc îl va avea abia atunci când primește de la Nikki un telefon, aceasta spunându-i de Jeremy nu a mai dat pe acasă de câteva zile.

     Bărbatul nici nu a stat pe gânduri și a venit într-o fugă  acasă la fosta soție. Cu toate că nu s-au mai văzut de șapte ani, cei doi discută ca și cum nici nu a trecut atâta amar de timp, și în ciuda vorbelor grele aruncate de ambele părți, amândoi se decid să-și caute fiul. Problema e că băiatul are cazier, iar în urmă cu trei săptămâni a fost anchetat pentru furt din vitrina unui magazin. Și nu este prima dată când  dispare de acasă!

Dupa sapte ani Musso

       De această dată, Jeremy îi spusese mamei lui că vrea să-și petreacă weekendul acasă la un prieten, dar se pare că nu acolo a fost pentru că respectivul prieten este plecat de mai multe zile într-o călătorie de studii. Firește că părinții i-au controlat camera și au descoperit cu stupoare că băiatul își luase pașaportul, dar nu și telefonul mobil sau cardul de credit.

     S-au dus să discute cu un alt prieten de-al băiatului și de la el au aflat că Jeremy juca adesea poker cu niște tipi, în niște baruri jegoase din Bushwick deținute de un anumit Drake Decker. Iar când s-au întors acasă la Nikki, au descoperit că apartamentul fusese jefuit sau cel puțin așa părea la prima vedere. De fapt, cine intrase în casă nu venise să fure, ci să găsească ceva. Curioși să vadă ce anume căutase spărgătorul, au umblat din nou prin camera băiatului și ce credeți că au descoperit într-o valijoară de poker? Un kilogram de droguri !

     Îngroziți de descoperirea făcută, Sebastian și Nikki se îndreaptă spre una dintre locațiile unde se joacă poker, iar aici altă grozăvie! Barul era plin de sânge, stropii ajungand până la etajerele pline de sticle din spatele tejghelei. Iar in fundul încăperii, un bărbat zăcea într-o baltă de sânge.

„Ceea ce se întâmplase în bar înaintea sosirii lor nu fusese o simplă reglare de conturi între dealeri. Fusese un adevărat masacru. Şi chiar dacă nu ştiau încă ce rol avusese Jeremy în acea afacere periculoasă, era clar că problemele erau acum de altă natură. Nu se mai temeau doar că-şi vor vedea fiul arestat şi aruncat în închisoare. Se temeau să nu-l găsească mort…”

     Cu atenția îndreptată spre cadavru, Sebastian nu-și dă seama că cineva din umbră îl urmărește. Iar atunci când o matahală se năpustește spre el, nici măcar nu a avut timp să-și ridice brațul pentru a se apăra atunci când lama cuțitului s-a abătut asupra lui. În același timp Nikki se repede spre individ, dădu-i o lovitură cu piciorul. Încercând s-o salveze pe femeie din mâna matahalei, Sebastian se înarmează cu o bucată de oglindă spartă și îi tăie acestuia  beregata.

Știind că vor fi arestați de poliție pentru ceea ce s-a întâmplat, Sebastian și Nikki se decid să plece din bar.

— Nu mai putem ascunde poliţiei ceea ce ştim, constată el întorcându-se către fosta lui soţie.

Nikki dădu din cap.

— Tocmai am ucis pe cineva! Nu mai există cale de întoarcere. Nici nu se pune problema să le dezvăluim ceva!

— Nikki, pericolul care planează asupra lui Jeremy e mai mare decât ne temeam.

Ea îşi dădu la o parte şuviţele de păr care îi ascundeau faţa.

— Poliţiştii n-o să ne ajute, Sebastian! Nu-ţi face iluzii! O să se trezească imediat cu două cadavre pe cap şi o să aibă nevoie de un vinovat.

— Dar eram în legitimă apărare!

— O să fie greu de dovedit, crede-mă! Iar presa o să fie încântată să împroaşte cu noroi un om cu prestigiul tău.”

    Nici bine nu au plecat de acolo că imediat primesc pe telefon un e-mail. Adresa expeditorului era  necunoscută, iar mesajul conținea o înregistrare video.

Filmul dura mai puţin de patruzeci de secunde, dar durata scenei n-o făcea mai puţin dureroasă. Camera era fixă, plasată la înălţime pentru a supraveghea peronul unei staţii de metrou sau de tren de suburbie. Înregistrarea începea cu intrarea în gară a unui tren.

Imediat ce se deschideau uşile automate, un băiat – Jeremy – sărea din vagon şi o lua la fugă pe peron. Se vedea cum dă din coate pentru a ieşi din mulţime, apoi după el se luau doi bărbaţi. Urmărirea nu se derula decât pe vreo treizeci de metri şi se termina în dreptul scărilor, unde băiatul era trântit la pământ. În ultimele secunde, se zărea unul dintre agresori, cu faţa schimonosită de un zâmbet sinistru, care întorcea capul şi se uita fix în obiectiv.

Apoi ecranul se albea şi înregistrarea se întrerupea brusc.”

    Filmarea fusese făcută  în Franța cu o zi în urmă. Toate pistele duc spre Paris. Dar de ce s-ar fi dus Jeremy în Franța? Și cu ce scop  le-a fost trimisă înregistrarea? Nu există nici instrucțiuni, nici cerere de răscumpărare. Cine este agresorul? Îl vor găsi pe Jeremy? Ce se va întâmpla până la urmă cu Sebastian și Nikki?

Alături de Nikki, viaţa semăna cu o comedie hollywoodiană din anii ’30: el era Cary Grant, ea era Katharine Hepburn. Trebuia să recunoască: nimic nu-i plăcuse mai mult decât să râdă cu ea, să se ciondănească şi să discute cu ea. Nikki îi făcea zilele frumoase şi palpitante, aprinzând micuţa scânteie ce dădea gust vieţii.

Sebastian scoase un oftat şi se afundă în scaun. O luminiţă de avertizare clipea totuşi în capul lui ca o chemare la ordine. Dacă voia să mai aibă vreo şansă de a-şi găsi copiii, nu trebuia nicidecum să se îndrăgostească din nou de fosta lui soţie.

Fiindcă, dacă Nikki era principalul său aliat, ea era totodată şi principalul său duşman.”

Între două fiinţe, oricât de apropiate ar fi, există întotdeauna o prăpastie peste care iubirea(…) nu poate arunca decât o punte fragilă.”  – Hermann Hesse

Nota 9,8Editura All

Cartea Dupa 7 ani de Guillaume Musso a fost oferită pentru recenzie de către Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura AllPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Autor: Alina

Un roman din seria inspectorul Guido Brunetti

Să mori din dragoste, de Donna Leon

Editura: Trei

Număr pagini: 304

 

Titlul original: Falling in Love

Traducere de: Mihaela Buruiană

Anul apariţiei: 2016

Colecţia: Fiction Connection

Bestseller New York Times

Un roman din seria inspectorul Guido Brunetti

    Celebra cântăreaţă de operă Flavia Petrelli reapare cu totul neaşteptat în viaţa inspectorului de poliţie Guido Brunetti.
Flavia, care o interpretează acum pe Floria Tosca din faimoasa operă a lui Puccini, îi mărturiseşte că un admirator necunoscut a urmat-o de la Londra la Sankt Petersburg şi la Veneţia, copleşind-o cu buchete imense de trandafiri galbeni. Pe măsură ce admiratorul invadează viaţa cântăreţei, Brunetti încearcă să afle identitatea acestuia. Inspectorul îşi dă seama că Flavia e în pericol când un coleg de-al ei este rănit grav.
Va reuşi Brunetti să intre în mintea admiratorului psihopat înainte ca Flavia sau altcineva din preajma ei să păţească ceva rău?

“Un roman care are grandoarea unui spectacol de operă… Seria Inspectorul Brunetti nu şi-a pierdut deloc prospeţimea. Acesta e talentul extraordinar al Donnei Leon. Scriitura ei are exuberanţa unei opere de Puccini.” – Independent (UK)

“Cărţile Donnei Leon se remarcă prin pitorescul locurilor unde se petrece acţiunea şi farmecul personajelor.” – New York Times Book ReReview

“Reapariţia Flaviei îi oferă autoarei Donna Leon ocazia de a-şi exprima profunda dragoste pentru muzică şi de a construi o scenă magnifică între Flavia şi admiratorul ei, scena ce reia finalul operei Tosca.” – Booklist

Donna Leon este autoarea americană a unei serii de romane poliţiste cu acţiunea plasată în Veneţia şi care îl au ca protagonist pe inspectorul Guido Brunetti.
Al noualea roman al seriei, Friends in High Places, a câştigat Crime Writers’ Association Silver Dagger în 2000.
Donna Leon locuieşte la Veneţia de peste douazeci şi cinci de ani.

“Stilul elegant şi expresiv al romanelor Donnei Leon face pentru Veneţia ceea ce a făcut Canaletto cu pensula şi paleta de culori pentru cel mai seren dintre oraşe.” – Daily Express

Sursa foto şi text: Editura Trei

Accident, crimă sau sinucidere?

Ce-a lăsat în urmă de T.R.Richmond

Editura: Rao

Traducator: Lingua Connexion

Gen: thriller

Număr pagini: 352

Când Alice Salmon moare cu un an în urmă, undele tragediei ating presa, internetul şi, bineînţeles, zguduie inimile celor dragi. Accident, crimă sau sinucidere? Profesorul de antropologie Jeremy Cooke, cel care o cunoaşte mai bine decât toţi, este hotărât să stabilească adevărul şi să refacă imaginea lui Alice cu ajutorul jurnalelor lăsate de ea, al mesajelor rămase pe telefonul mobil, al prezenţei online, al extraselor din interogatoriile poliţiei. Cooke nu ştie însă unde îl va duce această încercare…

Ce-a lăsat în urmă de T.R.Richmond se gaseste pe site-ul editurii

Sursa: Editura Rao

Două fete sunt răpite şi duse într-o cabană din pădure unde stau alături de răpitorul lor charismatic, închegând o ambiguă relaţie de iubire şi ură

A doua fată de Maggie Mitchell

Editura: Rao

Traducator: Graal Soft

Gen: thriller

Număr. Pagini: 336

       Primit cu aplauze atât de critica americană, cât şi de cea europeană, romanul lui Maggie Mitchell câştigă un pariu dublu: este nu doar un thriller remarcabil, ci şi o investigaţie profundă a psihologiei adolescenţei, o analiză a sfârşitului copilăriei. Două fete sunt răpite şi duse într-o cabană din pădure unde stau alături de răpitorul lor charismatic, închegând o ambiguă relaţie de iubire şi ură. Aproape douăzeci de ani mai târziu, una din ele, devenită profesor de engleză la un colegiu, îşi retrăieşte drama în paginile unui roman. Cea de-a doua, devenită actriţă în Los Angeles, descoperă citind scenariul filmului care urma să-i relanseze cariera o poveste terifiant de cunoscută. Cele două se reîntâlnesc, luptându-se cu amintirile lor tenebroase, dar şi cu un nou pericol născut din romanul conţinut în roman.

A doua fată de Maggie Mitchell o gasiti pe site-ul editurii.

Sursa: Editura Rao

by -
24

,,Avocatul din limuzină ilustrează forţa thrillerelor juridice, abordând simultan probleme de etică, politica legii şi analiza mass-media."

Avocatul din limuzină de Michael Connelly

Titlul original: The Lincoln Lawyer
Traducerea: Graal Soft 
Editura: RAO
Număr pagini: 394

An apariţie: 2014

      Michael Connelly s-a hotărât să devină scriitor după ce a descoperit cărţile lui Raymond Chandler în timpul studenţiei la Universitatea din Florida. După absolvire, în 1980, Connelly a lucrat la ziare din Daytona Beach şi Fort Lauderdale, Florida, specializându-se în subiecte legate de crime. În 1986, împreună cu alţi doi reporteri, a petrecut câteva luni intervievând supravieţuitorii unui accident aviatic deosebit de grav. Articolul lor a ajuns pe lista nominalizărilor pentru Premiul Pultzer. Acest lucru i-a adus un post la Los Angeles Times. Primul lui roman, The Black Echo, a fost publicat în 1992 şi a câştigat Edgar Award pentru Cel mai bun roman de debut din partea asociaţiei Mystery Writers of America.

       Connelly a fost preşedintele acestei asociaţii în 2003 şi 2004. Este autorul a 27 de cărţi, care s-au vândut în peste 57 de milioane de exemplare în toată lumea.
       Despre cartea lui Connelly sunt doar cuvinte de laudă: ,,Atinge un nou standard…Scris în ritm alert, Avocatul din limuzină ilustrează forţa thrillerelor juridice, abordând simultan probleme de etică, politica legii şi analiza mass-media. Connelly se ocupă, de asemenea, de principiile răului…dovedeşte că este ,,vinovat” de producerea unora dintre cele mai bune cărţi de ficţiune din domeniul criminalităţii.” -FORT LAUDERDALE SUN SENTINEL

     De ce am scris această părere? Este ceea mai apropiată de a mea, deşi mă aşteptam la un gen de thriller mai feroce, mie mi s-a părut chiar blând. Da, avem un client ce nu este ce pare a fi, dar…

     Michael Haller, avocat penalist, cu două soţii la activ, o fetiţă-Hayley, şi vreo 3 limuzine în garaj. Pare un tip uns cu toate alifiile, nu?
      Da, este un tip care ştie să răzbată, îi place să câştige, are clienţi dintre traficanţii de droguri, consumatori de droguri, pe care, fireşte îi taxează, dar are clientă şi o prostituată, pe care nu o taxează deloc, deşi are deja multe arestări şi eliberări la activ.

      Prima soţie, o procuroare, Maggie, încă ţine la el, dar sunt despărţiţi, iar fiica lor este la mamă. A doua fostă soţie, Lorna, este şi secretara lui, se ocupă cu găsirea clienţilor, cu facturarea lor, deci, au o relaţie prietenească. Se pare că îi merge bine, deşi tot timpul este în căutare de clienţi, evident solvabili, are şi el cheltuieli de achitat, nu?

      Ce l-ar frământă? Poate ne dăm seama din dialogul purtat cu detectivul lui, Levin ,,Mă gândesc la ideea de a avea un client nevinovat şi la pericolele pe care le implică.
      -Ştii ce spunea tatăl meu despre clienţii nevinovaţi?
     -Credeam că tatăl tău a murit când tu aveai şase ani.
     -Cinci, de fapt. Nici măcar nu m-au luat la înmormântare.
     -Şi vorbea cu tine despre clienţii nevinovaţi când tu aveai cinci ani?
     -Nu, am citit într-o carte mult timp după ce s-a dus. A spus: “Cel mai înfricoşător client pe care poate să-l aibă un avocat este un client nevinovat. Pentru că, dacă dai greş, şi el merge la închisoare, o să te bântuie toată viaţa”.
      -A spus el asta?
    -Ceva în sensul asta. A zis că nu există nici o cale de mijloc cu un client nevinovat. Nicio negociere, nicio recunoaştere a vinovăţiei, nicio cale de mijloc. Există doar un singur verdict. Trebuie să pui un nevinovat pe tabela de marcaj. Nu există niciun alt verdict în afară de nevinovat.”

     Temerea lui se va adeveri. Apare un client cu bani, Roulet, care este acuzat de o prostituată că ar fi bătut-o la ea acasă, ar fi ameninţat-o cu moartea, după ce ar fi încercat să o violeze. Regina Campo scapă, după ce l-ar fi lovit în cap cu ceva, şi ar fi fugit. Teoria lui Roulet este că a fost o înscenare toată treaba, iar victima vrea să îl stoarcă de bani.

     Roulet îl vrea ca avocat pe Mickey, iar acesta va încerca să îl scape. Se pare că de aici încolo, acţiunea cărţi va fi puţin mai alertă. Până acum am asistat la desfăşurarea unui proces, plăţile obligatorii şi neapărat achitarea sau reducerea pedepsei. De aici încolo, ies la iveală probe noi. Se pare că, cuţitul purtat de către Roulet, îi aduce aminte de un caz de crimă: Martha Renteria a fost violată şi ucisă cu bestialitate de către Jesus Menendez. Acesta din urmă s-a declarat tot timpul nevinovat, iar la câţiva ani de la pronunţarea sentinţei, se pare că ar fi avut dreptate.

     Raul Levin, un detectiv plătit de către avocaţi pentru a găsi mai multe dovezi, scoate la iveală o serie de violuri înfăptuite cu mulţi ani în urmă. Încet, încet, află mai multe probe, care l-ar scăpa pe Jesus, dar l-ar incrimina pe Roulet.
      Levin este ucis, se pare că arma avocatului Haller, ar fi arma crimei. Aceasta a dispărut, cine să o fi furat de la avocat, cine i-a înscenat crima?

    Se pare că Roulet a păcălit pe toată lumea, inclusiv brăţara prinsă de picior ca să îl monitorizeze. Recunoaşte în faţa avocatului că a ucis persoane, iar el fiind clientul lui nu poate să îl denunţe! Sau poate?

     Ce va încerca să facă Haller Mickey pentru a-şi proteja familia de acest monstru sadic? Va reuşi să îşi răzbune prietenul mort? Îl va scăpa de acuzaţii pe Roulet în schimbul armei crimei? Cum va reuşi să îl elibereze pe Jesus? Ce plan va pune la cale, şi cum se desfăşoară pe mai departe acţiunea cărţii, vă las pe voi să aflaţi? 
           Nota mea pentru carte este 9,5.

targulcartii.ro

Cartea Avocatul din limuzina de Michael Connelly este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Nicol

by -
18

O aventură unică prin valurile îngheţate ale Mării Sfărâmate şi prin ţinuturi dominate de forţe şi dorinţe mai presus de înţelegere

 Jumătate de rege de Joe Abercombie

Titlu original: Half A King

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2015

Număr pagini: 312

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

– În final, toţi trebuie să fim ceea ce suntem.

– Şi eu ce sunt?

– Regele Gettlandului.”

      Joe Abercombie reuşeşte să îşi impresioneze cititorii cu o nouă trilogie captivantă despre putere, trădare, supravieţuire şi mult sânge. „Jumătate de rege ”, primul volum al seriei „Marea sfărâmată”, ne poartă într-o călătorie de neuitat prin ţinuturi vitrege alături de personaje nevoite să facă alegeri cruciale în care tot ce contează este „răul cel mai mic”.

   Diformitatea cu care se naşte îl ţine pe Prinţul Yarvi departe de tron şi de luptă. Aspiraţia sa este de a deveni preot şi chiar pare să aibă o minte sclipitoare şi suficientă înţelepciune pentru a trece testul şi a deveni Părintele Yarvi. Este susţinut moral de Mama Gundring, preoteasa regelui, care se ocupă de pregătirea lui, iar cuvintele ei alese cu grijă par să fie ceea ce tânărul are nevoie pentru a-şi alina tristeţea produsă de handicapul vizibil.

– Poate ţi-o lipsi o mână, dar zeii ţi-au dat daruri mai rare.”

Să-ţi aduci mereu aminte: oamenii puternici sunt numeroşi, cei înţelepţi sunt puţini.”

      Planurile îi sunt însă date peste cap într-un mod cu totul brutal şi sângeros, într-o noapte când parcă şi vremea se revoltă. Atât tatăl cât şi fratele moştenitor îi sunt ucişi în timp ce cuvântul „trădare” îi sună obsedant de dureros în minte. Liniştea se risipeşte zdrobită de tragismul evenimentului, iar Yarvi simte dorinţa devastatoare a răzbunării punând stăpânire pe sufletul lui.

Trebuie să facem ce cel mai bine pentru Gettland. Trebuie să lăsăm sentimentele deoparte.”

Trebuia să găsească o cale de a câştiga. Întotdeauna există o cale, obişnuia mama lui să îi spună.”

     Soarta pare să îşi bată joc de tânărul infirm care se trezeşte peste noapte logodit cu verişoara sa Isriun, fiica unchiului Odem … doar pentru că aşa este cel mai bine pentru Gettland. Tot pentru Gettland este nevoit să pună mâna pe sabie şi să fie umilit în luptele pe care nu le poate duce datorită handicapului său. Şi peste toate se suprapune odios plecarea la război şi un legământ mai presus de fiinţă care apasă moral. Yarvi capătă pe umerii săi o responsabilitate pe care simte că nu o poate duce, dar cuvântul „trebuie” îi anulează orice plan anterior şi îl aruncă nemilos în vâltoarea unei vieţi pe care nu a dorit-o şi căreia simte că nu îi aparţine.

– Un rege trebuie să învingă, adăugă Odem. Restul e ţărână.”

Mă voi răzbuna pe ucigaşii tatălui şi fratelui meu. Acesta-i legământul!”

– Eşti fiul mamei tale, regele meu, zise Hurik.

– Cine altcineva aş putea fi?”

   Războiul nu e nici pe departe ceea ce pare. Nimic glorios sau înălţător. Doar sânge, miros de ars şi sentiment de vinovăţie acută. Mai mult, Yarvi este trădat chiar de cei în care credea. Unchiul Odem şi Hurik, Păzitorul Ales al mamei sale, pun la cale un plan mârşav de ucidere a tânărului rege .

– Trebuie să facem ce e cel mai bine pentru Gettland, zise Odem. Ucide-l.”

      Vreun zeu îl iubeşte totuşi deoarece rămâne în viaţă, supravieţuind ca prin miracol căderii de la înălţime. Coşmarul însă, de-abia acum începe. Cade în mâinile vanstermanilor şi, după ce află că de fapt tot Odem plănuise uciderea familiei sale, este vândut ca sclav, scăpând încă odată de la moarte, dar trebuind să îndure ororile unei vieţi mizerabile pe care nici măcar nu şi-o imaginase vreodată.

Ce ciudat, cum un rege se poate transforma rapid într-un animal.”

De ce să ucizi ceea ce poţi vinde? Puneţi-i o zgardă în jurul gâtului şi duceţi-l alături de ceilalţi.”

      Ajuns vâslaş pe o corabie, Yarvi îndură dureri atroce şi umilinţe greu de înghiţit, dar pentru prima dată înfruntă viaţa şi câştigă prieteni. Inteligenţa îl ajută să evadeze de pe corabie şi, însoţit de o mână de sclavi cu un trecut învăluit în ceaţă şi prezent nesigur, Yarvi ia drumul Vestului, spre Vansterland, prin zăpezi şi sălbăticie.

Câteodată trebuie să jonglezi cu planurile în funcţie de împrejurări.”

Câteodată s-ar putea e tot ce poţi spera.”

Fusese trădat de propria familie, de propriul popor, însă găsise loialitate în rândul câtorva sclavi care nu-i datorau nimic.”

      Formează legături puternice cu persoane pe care simte că se poate bizui şi, mânat de vechea dorinţă de răzbunare la care acum se adaugă furia, cel care fusese marioneta de pe tron porneşte spre a-şi recupera ce-i aparţine de drept, pentru a-şi îndeplini dorinţa de răzbunare şi pentru a-i pedepsi pe trădătoriJumatate de rege

Să verse sângele unchiului trădător. Să recupereze Jilţul Negru.”

Prostul loveşte. Înţeleptul zâmbeşte, observă şi învaţă. Apoi loveşte.”

Era un risc îngrozitor, însă un om ce luptă contra timpului trebuie să arunce zarul câteodată.”

Deşi diform din naştere şi privit tot timpul cu mânie şi frustrare de către familia sa, Yarvi nu este un personaj hidos. Nimic de genul Cocoşatul de la Nôtre Dame. Dacă iniţial am simţit compasiune pentru tânărul aruncat pe tron apoi devenit scalv, ulterior am fost fascinată de inteligenţa lui şi de sângele rece de care este capabil atunci când nu mai are nimic de pierdut. Deasemenea am admirat faptul că, în ciuda dizabilităţilor sale, nu dă niciun moment dovadă de laşitate. Bombăne, se vaită, e evident că totul e prea mult pentru el încă de la moartea neprevăzută a tatălui, dar acţionează cum poate mai bine fără să renunţe. Se agaţă de fiecare vorbă înţeleaptă învăţată şi păcăleşte moartea de fiecare dată. Yarvi e genul de personaj care surprinde la fiecare pas, pe care ai impresia că nu o să ajungi niciodată să îl cunoşti suficient oricât de mult te-ai chinui să-i sondezi mintea şi sufletul. Aparent banală, viaţa acestuia se transformă peste noapte într-o aventură cu accente horror. Fără să vrei, empatizezi cu el şi îl susţii din spatele paginilor întoarse.

Poate că ai nevoie de două mâini pentru a te lupta, însă ca să înjunghii pe cineva pe la spate n-ai nevoie decât de una, nu-i aşa?”

Câteodată mă gândesc că nu există zei cu adevărat. ( … ) Apoi mă întreb cine-mi face viaţa un iad.”

      Scurtele episoade de romantism pălesc cu totul în faţa vitregiilor pe care le îndură, dar cu toate acestea, ele există, începând de la sărutul fugar pe care i-l dă lui Isriun înainte de plecare şi momentele de apropiere disperată petrecute cu Sumael la întoarcere.

Se simţea bine aşa, cu pielea fierbinte acolo unde îl atingea ea. Nu şi-o îndepărtă. Şi nici ea.

Încet, îşi strânse degetele în jurul degetelor ei.”

– Am o mână beteagă, murmură el. Restul corpului încă mai funcţionează.”

    Moarte, trădare, o luptă crâncenă pentru viaţă care nu are nimic glorios în ea, gustul sărat de sânge amestecat cu o dorinţă neagră de răzbunare şi un drum iniţiatic pe care Yarvi îl parcurge înghiţind lacrimi şi îndurând durere. În final, jumătatea de rege se poate considera apt pentru revendicarea tronului şi având suficientă voinţă cât pentru un regat întreg. Hotărârea lui va surprinde însă aşa cum pe parcursul călătoriei ne-a surprins cu îndârjirea şi isteţimea lui.Jumatate de rege

– Un rege capabil sacrifică orice pentru a câştiga şi înjunghie pe cine trebuie, aşa cum poate. Un războinic viteaz este cel care mai respiră atunci când corbii se ospătează.”

Când te afli în iad, doar un diavol te poate îndruma spre ieşire.”

Nu mai sunt prostul care eram înainte, nu mai sunt nici laş, nici copil. Sunt regele de drept al Gettlandului.”

    Finalul aduce în atenţie şi elementul- surpriză care e mai mult şoc deoarece nicio secundă nu poate fi imaginat. Identităţi bine ascunse, secrete dureroase şi încă o dată un ocean de sânge va spăla Gettlandul. Trădarea capătă noi dimensiuni monstruoase şi, când crezi că în sfârşit poţi respira, aerul îngheaţă brusc şi încleştarea o ia de la capăt. Cine îşi mai doreşte o victorie cu gust de sânge amestecat cu lacrimi?

– Dacă viaţa m-a învăţat ceva, aceea e că nu există personaje negative. Doar oameni, încercând să facă ce e mai bine.”

Citate:

Doare să pierzi totul. Cine ştie asta mai bine decât mine?”

La urma urmei, nu era el regele Gettlandului?

Îngenunchease destul.”

Cel mai preţios dar pe care ni-l oferă zeii este un duşman de calitate.”

Mai bine un rege în genunchi decât un cerşetor în picioare. Mă pot ridica în picioare mai târziu.”

Lucrurile care chiar contează în viaţă nu prea pot fi alese.”

sigla NemiraCartea Jumătate de rege de Joe Abercombie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1, 2

by -
15
 Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea

Titlul original: Indicii anatomice

Editura: Crime Scene Press

Seria Iolanda Știreanu: 1. Indicii anatomice; 2. Parfumul văduvei negre; 3. Greșelile trecutului; 4. Jucătorul; 5. Mascarada
Anul apariției: 2009, 2016
Număr pagini: 223
Gen: Polițist, Thriller psihologic
Cotație Goodreads: 4,25

      Voi ce ați spune dacă ajungând acasă, în interiorul atât de familiar, ați găsi pe masa din sufragerie câțiva trandafiri ofiliți și… o pereche de ochi sau… o ureche sau… câteva degete sau… dinți? Organe umane, bineînțeles! Criminalul nu se joacă.

      În Satu-Mare, oraș liniștit, neobișnuit cu crimele, au loc astfel de descoperiri. Stranie este și simbolistica: ochii sunt găsiți în casa unui nevăzător, urechea în casa unei femei surde, degetele, la o doamnă ce și le-a pierdut pe ale ei într-un accident, iar dinții, în casa unui domn ce și-a pierdut toți dinții ca urmare a unei gingivite. Umor negru? Ce mesaj o dori criminalul să trimită?

   În plus, „indiciile” sunt însoțite de un bilet semnat… Stelian Munteanu. Da, știu, cei care au citit cărțile lui Bogdan Hrib trebuie să fi tresărit. Și da, scriitorul român își face apariția în această carte ca personaj.

Și nu este singurul,  autoarea făcând referire la ea însăși:

„- Oana Stoica-Mujea, agresivă, i-am spus eu.

A râs. Pur și simplu a râs.

– Agresivă în scris. O fi răsfățată, crescută în puf, poate snoabă, dar nu e agresivă. Poate uneori, dar pe bună dreptate.

– Îi plac scandalurile, am plusat eu.

– Dacă ai fi fost atentă ai fi văzut că nu ea le-a pornit.

Just, m-am gândit.

– Totuși, are un mod agresiv de-a scrie și niște idei ciudate.

– Împușc-o că e scriitoare. Oana vinde povești reale ca fiind fantezie și invers. Se cheamă marketing de blog.”

    Indicii anatomice este prima carte din seria Iolanda Știreanu. Seria poartă numele detectivei Iolanda Știreanu, pentru apropiați Lala. Tânără și cu o carieră promițătoare, este țintuită în casă de o problemă psihică: agorafobia. De 2 ani de zile, Iolanda nu a mai ieșit din casa transformată în sanctuar: un apartament spațios, confortabil și mobilat după propriile nevoi. Cu o bandă de alergat și tehnologie de ultimă oră, Iolanda încearcă să țină pasul cu lumea exterioară. Colaborează în continuare cu Poliția de la distanță, prin intermediul laptopului și Internetului. Singurele persoane pe care le-a văzut față în față în acest timp sunt Carmen și Mihai, un colaborator.

       Totul se schimbă odată cu anchetarea cazului despre care am vorbit mai sus și cu intrarea în scenă a lui Bogdan Hrib, care devine mai mult decât un suspect pentru Iolanda… Să reușească el s-o ajute să depășească traumele din trecut? Pentru că așa cum probabil deja ați bănuit, în spatele agorafobiei se ascunde o serie de traume… Copilăria-calvar alături de o mamă schizofrenică, pierderea misterioasă a logodnicului în urmă cu doi ani, care se pare că a declanșat agorafobia, toate acestea își spun cuvântul.

   Pe Iolanda o ajută și prietenia pe care o leagă, în cele din urmă, cu Crina Dunca, o jurnalistă implicată în anchetă. La început, cele două nu se plac, însă lupta de aceeași parte a baricadei le unește mult.

    Un roman polițist de excepție, cu răsturnări de situație demne de un thriller hollywoodian. Ritmul este unul alert, dinamic, întâmplările se succed cu rapiditate. Cartea se citește ușor, iar acțiunea nu îți lasă timp să te plictisești.

    Mi-a plăcut foarte mult cum autoarea introduce elemente parcă desprinse din Criminal Minds: agorafobia Iolandei, schizofrenia mamei sale, sindromul Munchausen de care suferă unul dintre personaje (nu spun care, păstrez suspansul pentru final).

     Așadar, dacă vă plac romanele cu acțiune, suspans, crimă sau thrillerele psihologice, serialele polițiste gen Criminal Minds, CSI sau Profilage, trebuie neapărat să citiți Indicii anatomice. Ca și mine, veți fi captivați de la primul rând. Dar dacă aveți un stomac mai sensibil, preferând lecturile romantice, liniștite, iar thrillerele vă sperie, provocându-vă coșmaruri, poate n-ar fi o bună alegere.

   Mi-au mai plăcut stilul clar, limbajul liber, fără ocolișuri, făcând totul să pară cât mai real și natural. Poate de aceea îmi pare Iolanda atât de simpatică: o tipă dintr-o bucată, ce nu se ascunde după deget și nu se sfiește să înjure ori de câte ori o cere ocazia. Îmi aduce aminte puțin de Sofia Matei, din romanele aceluiași Bogdan Hrib. Probabil unde și ea înjură mult, eu identificându-mă cu amândouă.

   Nu pot decât s-o felicit pe autoare pentru acest roman și să sper la o ecranizare. Sunt nerăbdătoare să citesc și celelalte volume din serie, doar finalul este cât se poate de deschis!

 Citate:

„Cred că de aia îmi place Bucureștiul, pentru că lumea se înjură. Îmi place să le răspund la fel. Să arunc câte o înjurătură din aia grea, pentru că ador chipurile oamenilor.

– Cum? O domnișoară așa frumoasă înjură în asemenea hal?

– Mai du-te-n mă-ta, de parvenit cretin!”

„Era un timp în care aș fi vrut să mă apuc de scris, dar aș fi înjurat prea mult, iar cititorii s-ar fi împărțit în oripilați și înjurători profesioniști.”

„Pe voi nu vă enervează mobilele? Pe mine mă enervează cumplit. Ce simplu era cu câțiva ani în urmă, te enervai și trânteai telefonul. Chiar dacă celălalt nu era impresionat, o jumătate de oră tot îi țiuia timpanul.”

„Aerul din spital nu era cu nimic mai respirabil față de cel din morgă, dar măcar oamenii se mișcau.”

„O, da, îl invidiam. Eu nu reușeam să arunc la spate nici măcar episoadele din copilărie. Aș fi vrut să fie așa. Să pot lăsa totul în urmă, așa cum ar fi fost normal. Așa cum ar fi făcut oricine în locul meu.”      

„Aveam resentimente, nu am crezut niciodată că îi datorez prezența la înmormântare. El îmi datorase mie o copilărie normală și nu mi-o oferise. Nu aveam de gând să trec peste fobia mea față de el. Trebuia să fie ceva mai bun de atât. Poate moartea pisicii putea să mă impresioneze mai mult.”

„Adrenalina îmi curgea prin toți porii. Miroseam a frică, transpiram frică, dar nu mă dădeam la o parte. Voiam să fiu acolo, voiam să reușesc. Niciodată nu îmi dorisem cu adevărat să-mi alung frica dar, în cele din urmă, teama trebuia să dispară.”

„Nu, nu îl uram pe el, uram pe oricine încerca să se apropie de mine. De fapt, cred, mă uram pe mine.”

„Nu, nu mă amăgeam că mi-ar fi trecut fobia, că aș fi vindecată. Niciodată nu poți fi vindecat. Nimeni nu înțelege teama de-a fi atins de oameni pe lângă care treci, atins neintenționat, dar totuși atins. Cum e să auzi fiecare pas care calcă în urma ta și să te întrebi dacă cel ce își târșie picioarele nu te urmărește, de fapt, pe tine.”

„Ne naștem asasini, domnule scriitor. Toți avem gena în noi, în unii se dezvoltă, în alții nu.

– Ai omorât pe cineva? mă iscodi el.”

      Despre autoare:

     Oana Stoica-Mujea este o tânără și promițătoare scriitoare română și, bănuiesc din stilul de redactare, cu o hqdefaultcultură bogată a cărților și serialelor polițiste. Născută pe 20 mai 1981, a absolvit Facultatea de Electronică Aplicată, dar s-a reorientat în favoarea scrisului. A lucrat la Media Pro Pictures ca jurnalist și scenarist.

    A publicat mai multe cărți fantasy, crime și thriller. Romanul său fantasy Regina Elfă, din seria Dinastiile, a câștigat premiul „Cea mai bună carte pentru adolescenți a anului”, acordat de Biblioteca Județeană din Deva.

    În 2012, Indicii anatomice a devenit una dintre puținele cărți românești traduse în limba engleză (Profusion). Seria Iolanda Știreanu este continuată de Parfumul văduvei negre, Greșelile trecutului, Jucătorul, Mascarada.

       Este membru al Uniunii Scriitorilor din București, secția „Copii și Tineret”.

 

Autor: Sorina Ciocârlan

by -
27

        Central Park de Guillaume Musso

Titlu original: Central Park

Traducerea: Liliana Urian

Editura: ALLFA

Anul apariţiei: aprilie 2016

Număr  pagini: 360

Gen: Thriller

 Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” prezintă un thriller irezistibil cu două personaje memorabile puse în situații incredibile.

Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând… Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna. 

„Un autor care nu face compromisuri, inteligent ca o vulpe, Guillaume Musso rămâne cel mai uluitor romancier francez contemporan.” – Le Parisien

 „Guillaume Musso își reconfirmă extraordinarul talent de povestitor.” – TV Mag/Le Figaro

 „Guillaume Musso reușește să ne surprindă încă o dată… Aventura care durează mai puțin de 24 de ore implică o serie de flashback-uri și un final total neașteptat.” – France Info

 „Imprevizibil și tulburător, un thriller psihologic cu un deznodământ incredibil, care te ține cu sufletul la gură până la final.” – Métro

 Acum câteva minute am terminat de citit “Central Park” și încă sunt șocată de modul în care autorul m-a dus de nas. I-am citit toate cărțile publicate la noi, așa că știam cât de surprinzătoare sunt poveștile sale, cât de imprevizibil poate fi un final marca Musso. Dar abia acum mi-am dat seama de caracterul înșelător și efemer al aparenței, de modul cum acest genial scriitor forțează limitele, creând situații aproape imposibile. 

Pe parcursul lecturii aveam impresia că am intrat într-un păienjeniș al minciunii. Nu mai știam cine spune adevărul, care este adevărata identitate a personajelor. Eram convinsă că Alice este înconjurată de oameni care o manipulează și o pun în pericol. Mintea mea genera tot felul de scenarii. Încercam să pun la loc toate bucățile de puzzle, dar ce am aflat în ultimele 50 de pagini, m-a năucit! Am primit lovitura de grație!

Marea majoritate a romanelor lui Musso sunt povești de dragoste pigmentate cu elemente thriller, dar de această dată aveți ocazia să descoperiți un thriller psihologic de excepție. Ați fost uimiți când ați aflat adevărul de la finalul cărții “Fata de hârtie”? Credeți-mă că nu-i nimic pe lângă ce se întâmplă cu adevărat în “Central Park”. Va fi un șoc și pentru voi! Și știți ce mă face să zâmbesc în momentul de față? Încercând să vă povestesc puțin din acțiunea cărții, voi fi nevoită să vă induc în eroare fără să vreau. Nimic nu este ce pare a fi! 

Povestea este spusă din perspectiva lui Alice Schafer (38 ani), căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Viața ei este un adevărat dezastru, ajungând la un moment dat să se gândească că ar fi mai bine să se sinucidă. Având în vedere că acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri, capitolele alternând între prezent și trecut, am avut posibilitatea să asist la toate momentele încărcate de dramatism prin care a fost nevoită să treacă. 

 Acum nu vă gândiți că ”Central Park” este o dramă și că o să aveți multe motive să lăcrimați. Talentul lui Musso constă și în faptul că știe să ne treacă ușor de la tristețe la veselie, de la plâns la râs. Evenimentele din prezent (care se desfășoară pe parcursul unei singure zile) sunt hilare, dialogul spumos dintre protagoniști a reușit să mă facă să râd de multe ori. Dar capitolele din trecut mi-au atins o coardă sensibilă și m-am trezit plângând. 

Nu pot să trec la acțiunea propriu-zisă a cărții până nu vă spun câte ceva despre trecutul lui Alice (citind cartea o să înțelegeți de ce am procedat așa). Anumite evenimente din prezent o fac să rememoreze trecutul, să-și amintească cum și-a cunoscut soțul (decedat între timp). Întâlnirea lor mi-a adus un zâmbet pe chip. 

În urmă cu trei ani, Alice suferea de o nenorocită infecție urinară, așa că și-a făcut programare la un cabinet ginecologic, iar aici se trezește în fața unui doctor frumos precum un Adonis. Enervată că el nu vrea să-i dea  un antibiotic, fără a-i face mai întâi niște teste, își scrie singură rețeta. Mult tupeu pe ea, nu? La o lună după acest eveniment, ea se vede nevoită să meargă la o petrecere în familie, de Crăciun. Dar cum să se ducă fără partener? Ce credeți că face ea? Se duce acasă la doctor, îi bate în ușă și îi spune că este acuzat de fals și uz de fals și este plasat la arest preventiv. Dar în loc să-l ducă la secția de poliție, Alice a nostră îi spune: ”o să petrecem Crăciunul la mama mea. O să fi foarte bine primit, o să vezi.” Așa mai zic și eu mod de a face rost de un partener! Cinci luni mai târziu erau căsătoriți. 

Însă în scurt timp se produce dezastru! Fiind însărcinată în șapte luni și jumătate, este nevoită să intre în concediu de maternitate și astfel renunță la ancheta în curs de desfășurare: strangularea a patru femei. Dar vanitatea sau inconștienţa, o face să lucreze la caz în mod independent și inevitabilul se produce: este atacată cu un cuțit de către asasin. Bebelușul îi este omorât, iar în urma unui accident de circulație survenit în aceeași noapte, Paul, soțul ei moare (se îndrepta spre ea, la spital).

Capitolele acestea din trecut pur și simplu m-au răvășit. Reciteam de mai multe ori aceleași fraze: “Paul șterge cu mâneca lacrimile care îi curg pe obraji…Alice, bebeluşul…Furia și durerea se amestecă. Plânge ca un copil.”

Există momente în viață când o ușă se deschide și ești inundat de lumină. Clipe rare când ceva se descătușează în tine. Plutești în imponderabilitate, gonești pe o autostradă fără radar. Alegerile devin limpezi, răspunsurile înlocuiesc întrebările, frica cedează locul iubirii.

 Trebuie să trăiești aceste momente. Căci rareori durează.”

La doi ani după aceste tragice evenimente, Alice își petrece seara pe Champs-Elysée, alături de câteva colege. După ce au luat la rând barurile, pe la miezul nopții cele patru prietene se despart. Însă a doua zi dimineață, Alice se trezește pe o bancă într-o pădure, încătușată de un bărbat necunoscut. Bănuie că este pe undeva în apropierea Parisului și degeaba încearcă să-și amintească cum a ajuns acolo. 

Se scotocește prin buzunare, căutând cheia de la cătușe, dar, în schimb, găsește un revolver ascuns în buzunarul interior al gecii. Verifică încărcătorul și constată că lipsește un glonț. Mânuind pistoletul, își dă seamă că are patul pătat de sânge uscat. Își desface complet geaca și constată că sângele îi murdărise și cămașa. De asemenea, observă că în palmă are o inscripție: 2125558900. Ce însemnau acele cifre? Ea le notase? Nu-și amintește nimic! 

central park

Dar cine este necunoscutul de care este încătușată? Se pare că este Gabriel Keyne, un pianist de jazz american și cu o seară în urmă cântase într-un club din Dublin. Nici el nu-și amintește cum a ajuns în acel loc. Tot antebrațul îi este străpuns cu  un cutter, iar tăieturile semănau cu o serie de cifre: 141197.

În scurt timp, ei își dau seama că nu se aflau nici în apropiere de Paris sau Dublin, ci la New York, în Central Park. Întrebările îi copleșesc. Cum au ajuns într-o situație atât de stranie? Al cui este sângele de pe cămașa lui Alice? Și de ce lipsește un glonț din pistolul ei? Ce semnificație au  acele cifre? Și cum de au ajuns în America fără acte? Să se ducă la poliție sau să afle singuri ce li s-a întâmplat?

“- În orice caz, trebuie să ne prezentăm în fața autorităților, zise Gabriel continuând să înainteze.

-Așa, aruncă-te în gura lupului!

-Ascultă vocea rațiunii, scumpo…

-Dacă-mi mai zici o dată așa, te sugrum cu cătușele! O să te strâng de gât până-ți dai duhul. Mort, nu mai spui atâtea tâmpenii, ai să vezi.”

Neavând acte sau bani la ei, se gândesc să fure telefonul mobil al unui puștan și se trezesc alergați de păgubit, de prietenii acestuia, dar și de  trecători. Reușesc să scape de urmăritori și de cătușe și fură o mașină frecând cablurile de aprindere. Însă pe urmele lor se află și poliția.

Primul gând ai lui Alice este să  își sune prietenul cel mai bun, Seymour Lombart, adjunctul echipei de anchetă pe care ea o conduce și să-i ceară să facă niște cercetări. În primul rând, să recupereze înregistrările camerelor de supraveghere din locul unde știa că își parcase mașina cu o seară în urmă, să facă inventarul tuturor avioanelor care decolaseră din Paris după miezul nopții în direcția Statele Unite, și nu în ultimul rând, să-l verifice pe Gabriel Keyne.

În momentul în care Alice a vrut să-și bage în buzunar banii luați de pe ceasul vândut unui chinez, dă peste un cartonaș dreptunghiular-cotorul unui tichet de depunere, așa cum se dau la vestiarele marilor restaurant sau la depozitele de bagaje ale hotelurilor. Pe el era inscripționat numărul 127. În filigran, cele două litere G și H întretăiate formau logoul de la Greenwich Hotel. Un indiciu care s-ar putea dovedi prețios! Ajung la hotel, iar Alice se decide să intre doar ea și să întrebe de un eventual bagaj lăsat în cutia 127. Stupoare! Aici li se predă o servietă-diplomat. Dar când să iasă cu ea pe ușă, se declanșează o alarmă, iar o descărcare electrică o fulgeră pe Alice.  Să fi fost vorba de o servietă-capcană? De ce are un dispozitiv electric? Cum și cine îl declanșase? Ce se află în servietă? De ce ea și Gabriel nu reușesc să-și amintească nimic din ce se întâmplase cu o noapte în urmă? Cum ajunsese pistolul la Alice? Cine le scrisese în palmă sau antebraț acele cifre? Reușește Seymour să vadă ceva pe înregistrările camerelor de supraveghere? Cine este de fapt Gabriel? Ce legătură există între evenimentele tragice din urmă cu doi ani și ce se întâmplă acum?  De ce are Alice un implant sub piele ce seamănă cu un stimulator cardiac-pacemaker miniatural? De ce este un stimulator fără baterie, fără sondă și care nu stimulează niciun organ?

Ceea ce va descoperi Alice îi va da viața peste cap pentru totdeauna! 

 “Central Park” este un roman ingenios, plin de suspans și captivante răsturnări de situație. Citiți cartea și veți avea parte de o aventură bulversantă! 

Nota 10 +

Editura AllCartea Central Park de Guillaume Musso este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de Facebook.

 Autor: Alina

Surse foto: pinterest.com

by -
8

Ultimul Papă de Luis Miguel Rocha

recenzie

Titlul original: O Último Papa
Traducerea:  Simina Popa
Editura: Tritonic
Anul apariției: 2009
Colecția:  Tritonic Premium
Categoria: Literatură/Roman străin
Nr. de pagini: 336
Nota mea: 10/10

    Un alt thriller interesant, un alt roman a cărui acțiune mă ține în priză, o poveste complicată, plină de suspans, adrenalină și savoare.
    Toată acțiunea romanului se petrece în două locații diferite: pe de o parte, marele conflict pornește de la Vatican, acolo unde, imediat ce este numit un nou Papă, apar problemele, complicațiile și întrebările aparent fără răspuns. Dar adevărata problemă apare în viața lui Sarah Monteiro, din Londra – o ziaristă cunoscută.
     Habar nu are Sarah ce o așteaptă acasă și cât de mult va tânji după viața ei liniștită la puțin timp după ce află că este căutată pentru că se dorește eliminarea ei. Te întrebi de ce se vrea asta și mai ales, cine vrea ca ea să moară? Te cred, căci fix asta se întreabă și ea.
     Cert este faptul că o listă cu nume, o scrisoare în italiană îi dă viața pete cap, dar ceea ce află din aceasta o determină să fugă, dar și să se îndepărteze de familie, iar cunoscuții o cam evită. Fuge, vrea să părăsească orașul, dar este  urmărită la fiecare pas pe care îl face. Este într-un pericol continuu.
     Odată ce înaintezi cu lectura, totul devine și mai palpitant, mai interesant și antrenant. Ca în situaţii demne de filme – fix ca aceasta, lucrurile par să se aranjeze ca prin minune, iar Sarah Monteiro să fie salvată de un barbat care… trădează, luptă, ucide pentru a se salva, mai mult pe Sarah decât pe sine.
      În toiul acțiunii, când Rafael – nume de cod și Sarah Monteiro fac tot posibilul să fugă de cei care sunt pe urmele lor, apare și tatăl acesteia, care oferă multe răspunsuri fiicei, iar acesta devine și mai neliniștită pentru că înțelege cât de gravă este situația în care a intrat fără voia ei. Doar pentru că a primit hârtii care ascund cel mai mare secret al Vaticanului.
     Deși mai e puțin și toată povestea se încheie, lucrurile nu par să se liniștească și nici adevărul nu iese la lumină, deși Raul, Sarah și Rafael sunt pe cale să descopere totul, cei din organizația P2 reușesc să îi oprească și să-i facă pe aceștia să plătească pentru fugă și trădare.
     Sunt prinși și forțați să spună tot ce știu și să predea toate dovezile, dar toți trei spun același lucru: ”Nu spun nimic”, iar moartea este unica lor șansă ca acest coșmar și tortură să se sfârșească. Dar așa cum poate se așteaptă careva, sfârșitul este departe, iar moartea este o soluție de eliberare, dar una destul de îndepărtată. Sarah Monteiro reușește – cu un plan bine pus la punct să se salveze și să-și salveze tatăl și salvatorul.
      Dar nici acum poveștea și acțiunea romanului Ultimul papă nu se termină, căci cei care vânează, până la urmă devin vânați, sunt încolțiți amenințați.. și dispar din peisaj. Sau poate nu chiar.
     Finalul este total neașteptat și deschis, ceea ce mă face să cred că există sau va exista o continuare a întregii povești.
      Un roman plin de neprevăzut, în care personajele sunt ceea ce nu par a fi. O poveste ce se țese foarte bine în urma îmbinării realului cu ficțiunea. O poveste tulburătoare, fantastică, fabuloasă și surprinzătoare.  Tensiunea și emoția a fost prezentă în toate cele peste 300 de pagini.
      Trebuie să recunosc faptul că pe tot parcursul lecturii, am așteptat să se întâmple ceva cu Sarah și Rafael. Am așteptat să explodeze în orice moment flacăra iubirii ce ardea mocnit, dar pe care am simțit-o încă din clipa în care cei doi se întâlnesc. Am așteptat până la final și am tot sperat. Ceva s-a întâmplat cu ei doi, dar asta vei afla doar dacă vei citi acest roman impresionant.

Lectură plăcută!

Editura TritonicCartea Ultimul Papă de Luis Miguel Rocha a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Laura Apetroaie

by -
21

Viermele de mătase de Robert Galbraith 

Titlul original: The Silkworm
Traducere: Ciprian Şiulea
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2014
Nr. de pagini: 640
Gen: Thriller, Mystery
Seria Cormoran Strike: 1. Chemarea cucului – The Cuckoo’s calling (2013); 2. Viermele de mătase – The Silkworm (2014); 3. Career of Evil (2015)

Când scriitorul Owen Quine dispare, soţia lui apelează la detectivul particular Cormoran Strike. La început, femeia crede că soţul ei a plecat pentru că a vrut pur şi simplu să fie singur câteva zile – aşa cum a mai făcut înainte – şi îi cere lui Strike să-l găsească şi să-l aducă acasă.
Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi – aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine.
Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce…

Oferind o poveste ce se citeşte pe nerăsuflate, cu răsturnări de situaţie la tot pasul, Viermele de mătase este al doilea roman din mult apreciata serie care îi are drept protagonişti pe detectivul Cormoran Strike şi pe tânăra şi curajoasa lui asistentă, Robin Ellacott.
O poveste despre ranchiună şi crimă într-o lume literară toxică. Pur şi simplu, nu te poţi opri din citit.” – Sunday Times
Viermele de mătase este un roman captivant în care personajele memorabile nu sunt ucigaşul sau victima, ci detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului şi asistenta sa.” – New York Times
Condimentat cu un umor subtil şi replici savuroase, Viermele de mătase e o lectură extrem de agreabilă.” – The Times

Deși citesc orice gen literar, întotdeauna revin la prima iubire, romanul polițist. Iar atunci când am aflat că Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling, autoarea care l-a creat pe Harry Potter, curiozitatea m-a îndemnat să citesc “Chemarea cucului”, primul volum din seria Cormoran Strike. Mi-a plăcut povestea, dar nu a reușit să mă impresioneze. Însă nu același lucru pot spune despre volumul al doilea.

Viermele de mătase” este un roman mult mai complex și complicat, având în vedere că avem de-a face un caz încâlcit, cu numeroși suspecți, o anchetă cu multe ramificații care ne dezvăluie de ce fapte abominabile este capabil omul. Mi-a plăcut și faptul că are un stil mai alert, numeroase scene de acțiune, iar personajele mi s-au părut mai consistente. Cât despre Cormoran Strike și Robin Ellacott (protagoniștii seriei), trebuie să vă destăinui faptul că mă trezeam adesea mai interesată de viața lor particulară, interacțiunea cu membrii familiei, decât de intriga polițistă. Ce să fac dacă am ajuns să-i îndrăgesc atât de mult?

Cormoran Strike (36 ani), personajul principal al romanului, este un detectiv particular a cărui viață a fost până de curând un dezastru. Este fiul nelegitim al unui star rock, mama i-a murit din cauza unei supradoze. A luptat în Irak și Afganistan, iar în urma unui accident teribil, a rămas fără partea inferioară a piciorului drept. Nici viața lui amoroasă nu a fost prea roză alături de Charlotte, iubita lui cea volatilă, capricioasă și mitomană. În urmă cu opt luni, el a pus capăt relației lor intermitente de 16 ani (aceasta se întorcea iar și iar la Strike, înfruntând opoziția familiei ei și dezgustul abia mascat al prietenilor, dar de fiecare dată aveau loc certuri, scene, acuzații de infidelitate), iar ea s-a logodit aproape imediat cu fostul ei prieten de la care o câștigase Strike cu atât de mulți ani în urmă, la Oxford. De atunci încoace, viața amoroasă a lui Strike a fost în mod intenționat aridă. Munca de detectiv particular îi ocupă practic toată existența și rezistă cu succes avansurilor subtile sau făţişe ale femeilor. Cu mici excepții. Foarte rar mai are parte de câte o scurtă aventură.  

viermele de mataseÎnsă el nu reuşeşte să se păzească împotriva unor sentimente afectuoase faţă de Robin, asistenta sa, care îi rămăsese alături când ajunsese pe fundul prăpastiei şi îl ajutase să-şi schimbe soarta. Din păcate ea este logodită cu Matthew, un contabil egoist și nesuferit (firește că Robin este mult prea orbită de dragoste ca să-i vadă defectele) care nu este deloc încântat că aceasta lucrează pentru un detectiv particular falit. La rândul său, Strike era recunoscător pentru simpla existenţă a logodnicului şi pentru inelul care străluceşte pe degetul  lui Robin. Impuneau o barieră utilă între el şi fata care altfel ar fi putut să-i tulbure echilibrul.

Strike vedea logodna ei ca pe un mijloc prin care un curent slab şi insistent este blocat, unul care, dacă i s-ar fi permis să curgă neînfrânat, ar fi putut începe să-i tulbure serios confortul. Strike se considera în perioada de refacere după o relaţie lungă şi turbulentă care luase sfârşit prin minciuni, aşa cum şi începuse de fapt. Nu avea nici o dorinţă de a-şi modifica statutul de burlac, pe care îl găsea confortabil şi convenabil şi evitase cu succes timp de luni de zile orice alte complicaţii emoţionale, în ciuda tentativelor surorii lui, Lucy, de a-l cupla cu femei care păreau reziduurile disperate ale unui site de matrimoniale.”

Cu doar opt luni în urmă, Strike avusese un singur client, afacerea lui era muribundă şi perspectivele lui disperate. Apoi demonstrase, spre satisfacţia Procuraturii Regale, că o tânărăcelebră nu se sinucisese, ci murise pentru că fusese împinsă de la balcon (toată povestea o aflaţi in Chemarea cucului). Publicitatea care urmase îi adusese un val de clienţi şi timp de câteva săptămâni, fusese cel mai cunoscut detectiv privat din metropolă.

De această dată, Strike este abordat de către Leonora Quine, soția lui Qwen Quine, un scriitor care are  obiceiul să dispară uneori atunci când simte nevoia să fie singur. Însă femeia este îngrijorată pentru că Qwen este dispărut de mai bine de zece zile, iar ultima dată l-a văzut foarte supărat. Femeia bănuie unde se află (într-un loc numit refugiul scriitorilor), dar editorul și agenta bărbatului nu vor să-i divulge adresa. În afară de asta, de când a plecat el, s-au întâmplat lucruri ciudate. Cineva i-a pus excremente în cutia poștală, s-a trezit la ușă cu o femeie care a rugat-o pe Leonora să-i transmită soțului ei că “Angela a murit” şi o altă femeie o tot urmărește pe stradă. Așa că Strike este angajat să-l găsească și să-l aducă acasă. 

De la editorul Christian Fisher află că Owen nu ar avea cum să fie la refugiul scriitorilor pentru că una dintre femeile care conduc refugiul nu-l suportă pentru că ar fi scris o recenzie mizerabilă  la primul ei roman. Însă el bănuie că supărarea și mai apoi dispariția lui Owen s-ar datora  faptului că nimeni nu vrea să-i publice ultimul său manuscris, “Bombyx Mori” (numele latin al viermelui de mătase).

Editorul ar fi primit un exemplar din Bombyx Mori de la agenta lui Owen, Elizabeth Tassel, dar evident că femeia nu a citit cu atenție ce scria în el, pentru că la două ore după ce a sosit manuscrisul, acesta a primit un mesaj foarte panicat pe mobil: ”Chris, s-a produs o greșeală, ți-am trimis alt manuscris. Te rog nu-l citi, trimite-mi-l imediat înapoi dacă poţi”. Curios de fel, Chris se apucă să-l citească și așa își dă seama că romanul nu doar că aborda subiecte precum sadomasochism, necrofilie, canibalism, dar și portretiza într-un mod grotesc mai multe persoane reale din viața scriitorului.

De la agenta Liz Tassel, Strike află că s-a trimis două copii, una către Jerry Waldegrave, editorul lui Owen de la Roper Chard și cealaltă, lui Chris Fisher de la editura Crossfire. Abia când a descoperit ce se află în manuscris, a luat decizia să-l concedieze pe Owen. A mai recunoscut că ultima dată s-au văzut într-un restaurant. Au țipat unul la altul și într-un final, bărbatul s-a ridicat de la masă și a plecat în grabă. Însă bomba o aruncă la final: Owen avea o amantă! Relația cu Katherine Kent, o scriitoare de romane erotice fantasy dura de mai bine de un an. 

Cu ajutorul unei fete care lucrează pentru editura Roper Chard, Strike reușește să pună mâna pe copia manuscrisului. Citindu-l își dă seama că “Bombyx Mori” este produsul unei minți bolnave. În el, Owen apare ca fiind Bombyx, un autor neapreciat care este abuzat de o serie de ființe grotești, iar la final ajunge să fie mâncat la propriu de aceștia. În roman, soția sa Leonora este portretizată ca fiind un demon cu chip hidos; agenta Liz Tassel – Căpușa; Jerry Waldegrave -Tăietorul; Daniel Chard, șeful editurii- Phallus Impudicus; Michael Fancourt, un scriitor rival-Gloriezadarnică, amanta Katherine Kent – Harpia; Pippa, o femeie care vrea să facă o operație de schimbare de sex, apare ca Epicene, sclava Harpiei.

Făcând slalom printre obscenităţile înflorite, Strike se întrebă câte portrete de oameni reali îi scăpaseră. Violenţa întâlnirilor lui Bombyx cu alte fiinţe umane era tulburătoare; perversitatea şi cruzimea lor abia dacă lăsau vreun orificiu neviolat; era o frenezie sadomasochistă. Însă inocenţa şi puritatea esenţiale ale lui Bombyx erau o temă constantă, simpla enunţare a geniului său fiind, se pare, tot ceea ce cititorii aveau nevoie pentru a-l absolvi de crimele la care el uneltea la fel de neîngrădit ca şi presupuşii monştri din jurul lui. Pe măsură ce dădea paginile, Strike îşi aminti de opinia lui Jerry Waldegrave că Owen Quine era bolnav mintal; începea să empatizeze cu viziunea lui…”

Printr-o întâmplare, Strike află că atât Owen Quine, cât și Michael Fnacourt, au moștenit o casă. Având în vedere rivalitatea dintre cei doi scriitori, niciunul dintre ei nu a dorit să locuiască în ea, așa că de mai bine de 30 de ani era abandonată. Curiozitatea îl îndeamnă pe detectiv sa se ducă la acea casă, unde îl găsește mort pe Owen. Fusese ucis cu brutalitate, iar scena amintește de  partea finală din “Bombyx Mori”. 

Strike nu ezită în prag decât câteva secunde, până când îşi trase mâneca cămăşii în jos, ca să-i acopere mâna goală, astfel încât să nu lase nici un semn pe uşa de lemn când o deschise împingând-o. Tăcere, în afara unui scârţâit uşor al balamalelor, apoi bâzâitul muştelor.

Se aşteptase la moarte, dar nu la asta. O carcasă: legată fedeleş, puţind şi putrezind, goală şi eviscerată, zăcând pe podea, în loc să atârne de un cârlig de metal, unde cu certitudine i-ar fi fost locul. Dar ceea ce părea a fi un porc măcelărit purta haine umane.

În jurul trupului descompus fuseseră aşezate şapte farfurii şi şapte seturi de tacâmuri, ca şi cum ar fi fost o gigantică bucată de carne. Torsul fusese despicat de la gât la pelvis, iar Strike era suficient de înalt ca să vadă, chiar şi din prag, cavitatea neagră, larg deschisă, care rămăsese. Intestinele dispăruseră, ca şi cum ar fi fost mâncate. Stofa şi carnea fuseseră arse peste tot pe cadavru, sporind impresia abjectă că acesta fusese gătit şi consumat. Pe alocuri, cadavrul ars şi descompus strălucea, aproape lichid ca aspect. Patru radiatoare şuierând grăbeau descompunerea. Faţa putrezită se afla cel mai departe de el, lângă fereastră. Strike îşi miji ochii spre ea, fără să se mişte, încercând să nu respire. Un smoc de barbă gălbuie mai atârna încă de bărbie şi o unică orbită arsă se vedea cu greu.”

Fusese măcelărit, iar corpul era în avansată stare de putrefacție. De cât de multă viclenie, câtă ură, câtă perversiune fusese nevoie pentru a transforma excesul literar al lui Quine în realitate? Ce fel de fiinţă umană putea ajunge să despice un om şi să toarne acid peste el, să-l eviscereze şi să aşeze farfurii în jurul cadavrului său golit?

Deși se știe că respectiva locuință fusese abandonată cu decenii în urmă, părea cât se poate de locuită. Ce căutase Owen într-o casă pe care o detesta? Cine l-a omorât într-un mod atât de bizat, reproducând ultima scenă a cărții? Cei care știu ce conținea manuscrisul sunt mulți, dar grupul de suspecți ar fi limitat la șapte – cei portretizați ca fiind Diabolica, Căpușa, Harpia, Tăietorul, Phallus Impudicus,Gloriezadarnică, Epicene. Nu vă rămane decât să aflați singuri răspunsul la toate aceste intrebări. 

Viermele de mătase este o carte care te ține în suspans de la prima până la ultima pagină. Dacă nu ați cumpărat romanul, vă recomand să o faceți, iar cei care îl au deja, să nu mai amâne. Citiți-l! 

Nota 9,8

Diverta

Cartea Viermele de mătase de Robert Galbraith este oferită pentru recenzie de Diverta. Cartea poate fi comandată de pe site-ul www.dol.ro. Activitatea magazinului online şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Alina

by -
14

Lantul de crime de Meg GardinerLanțul de crime de Meg Gardiner

Titlul original: Kill Chain
Traducere: Ioana Vighi
Editura: Univers
Colecția Enigma
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 352
Gen: Thriller, Mister, Suspans, Romantic-Suspans
Cotaţie Goodreads: 3,88

Seria Evan Delaney: 1. China Lake ; 2. Mission Canyon ; 3. Jericho Point ; 4.Crosscut ; 5. Lanțul de crime – Kill Chain

   Când tatăl ei dispare misterios, Evan Delaney are numai 72 de ore pentru a face rost de informaţia cerută de răpitorii acestuia. Doar că, într o lume a spionilor, asasinilor şi şantajiştilor, nimic nu este ceea ce pare, secretele trecutului sunt periculoase, iar eroina se vede împinsă într o cursă nebună de la un capăt la celălalt al lumii pentru a aduna piesele unui adevărat puzzle şi a opri lanţul de crime.
„Cele cinci romane ale lui Meg Gardiner sunt, pur şi simplu, cea mai bună serie de crimă şi suspans pe care am citit o în ultimii douăzeci de ani.“ – Stephen King


   Meg Gardiner (n. 1957) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Stanford şi a lucrat ca avocat, apoi ca profesor de creative writing la Universitatea din Santa Barbara. A trăit mult timp în Anglia, unde a şi publicat primele cărţi, abia mai târziu fiind descoperită de publicul şi critica americană. A debutat în 2002 cu romanul China Lake, primul dintr o serie de cinci care o au ca eroină pe Evan Delaney, o jurnalistă de investigaţie. În 2008 a început o nouă serie, care o are în centru pe Jo Beckett, un psiholog criminalist, şi care cuprinde patru romane.


   Deși nu auzisem nimic despre scriitoarea Meg Gardiner, m-am lăsat ademenită de descrierea cărții. Mă așteptam să fie un roman polițist, dar am constatat că am de-a face cu o poveste care iese în evidență față de alte scrieri ale genului, tocmai pentru că este o combinație – aventură, acțiune, suspans, romantism. Avem de-a face cu agenți secreți, traficanți de droguri, răpiri puse în scenă de matroana unui bordel, agenți CIA și miniștrii șantajați pentru că au practicat sex cu minori, trădări, scene șocante sau emoționante etc.

   Bilă albă am oferit pentru faptul că autoarea a pigmentat acest thriller cu anumite elemente romantice, dar și pentru că a știut să adauge un pic de ironie, cât să dea savoare întregii lecturi. De asemenea, mi-a plăcut că pe parcurs sunt introduse noi personaje care vor mării doza de suspans prin faptul că fiecare deține o informație utilă. Atât de multe evenimente au loc în cele 72 de ore (timpul acordat de răpitori), încât nu am avut când să mă plictisesc.

   A existat totuși ceva care m-a deranjat. Nu înțeleg de ce s-a tradus direct ultimul volum din serie. E adevărat că se poate citi și ca roman de sine stătător, dar trebuie să se țină cont și de faptul că pe lângă acțiunea propriu-zisă, ne sunt oferite și multe amănunte despre viața privată a protagoniștilor. Cei care au citit cărți de JD Robb, Alex Kava, Iris Johansen, Lisa Jackson, înțeleg foarte bine la ce mă refer. Astfel de romane ne arată cum evoluează o eventuală poveste de dragoste sau relația cu rudele sau colegii. Există o continuitate de care trebuie să se țină cont. În cazul de față, mi-aș fi dorit să aflu cum a început povestea de dragoste dintre Evan Delaney și Jesse Blackburn, cum s-a întâmplat de a pierdut Evan sarcina, momentul în care Jesse a fost lovit de o mașină și a rămas paralizat, cum s-a descoperit că tatăl lui Evan este spion și ce reacții au avut membrii familiei. Unele evenimente au fost amintite pe scurt, dar pe altele le-am dedus.

   Personajul central al cărții, Evan Delaney (34 ani) este scriitoare, fost asistent juridic în Santa Barbara, California, în prezent fiind jurnalist liber-profesionist. Este genul de femeie predispusă la tot felul de probleme, dar nu-i lipsește curajul. Ar fi în stare să alerge dintr-un capăt în altul al Pământului, doar pentru a-și ajuta prietenii. În cartea de față, m-a impresionat acel moment în care este lovită de o mașină, și așa zdruncinată cum este, se ridică în picioare și își continuă alergarea, doar pentru a o salva pe fetița partenerei tatălui ei. Este genul de persoană care o îndrăgești din primul moment. Este amuzantă, ironică, spontană. Își adoră familia, chiar dacă e una disfuncțională. Vă puteți da seama ce surpriză a fost pentru ea să descopere abia la vârsta de 33 de ani că tatăl său a fost spion? Partea bună este că îl are aproape pe iubitul ei Jesse. Chiar dacă acum sunt logodiți, în trecut au întâmpinat destule necazuri. La un moment dat au fost la un pas să se despartă după ce el a rămas paralizat.

   De fapt, ce s-a întâmplat…Jesse mergea cu bicicleta când un BMW a intrat în el și, dintr-un sportiv a devenit paraplegic într-o clipită. După un an de spitalizări și reabilitare s-a ales cu realitatea zdrobitoare că n-avea să revină la cel care a fost cândva. În momentul de față, m-am bucurat că nu merge tot timpul în scaunul cu rotile, ci se folosește de cârje. Dar mai important e că această nenorocire cumplită care i-a distrus viața, nu mai are un impact emoțional asupra lui. Imaginile nu-l mai hărțuiesc și a reușit să-și depășească furia. În prezent este avocatul lui Phil, dar și consilier pentru cei care au trecut prin aceeași situație ca și el.

   Phil Delaney, tatăl lui Evan, a fost căpitan de vas, proiectant de arme, absolvent al colegiului de Marină Militară, uneori spion maritim. A fost nevoit să denunțe o operațiune murdară a guvernului în care au murit oameni pe care îi cunoștea de-o viață. Și pentru asta a trebuit să plătească. Guvernul i-a interzis accesul la informații confidențiale. A fost dat la o parte de serviciile militare și secrete cărora le-a dedicate întreaga viață. Un procuror ambițios dorea cu ardoare să-l acuze și a petrecut luni întregi încercând să găsească ceva care să-l incrimineze. După ce ați aflat toate aceste lucruri, vă mai miră faptul că a fost răpit?
    Acțiunea romanului “Lanțul de crime” începe în forță, chiar cu momentul răpirii lui Phil. Dintre toate cele pentru care se pregătise și se călise de-a lungul anilor, ăsta era ultimul lucru la care s-ar fi putut aștepta. Într-o după-amiază de primăvară, în timp ce conducea pe o autostradă izolată din California, a fost asaltat de câțiva indivizi. De ce acum? Să aibă legătură cu faptul că a fost deconspirat și a fost ușor să-l găsească? Sau vrea cineva să se răzbune în urma acelei operațiunii dezastru? Cert e faptul că fusese localizat cu exactitate pe drum. L-au încercuit, l-au târât afară din mașină și în timp ce-i cărau pumni și picioare, el și-a dat seama de adevăr. Cineva l-a vândut! Doar familia (fiul lui, fiica și fosta soție), Jesse și fosta lui parteneră, Jakarta Rivera (Jax) știau că se află în Santa Barbara. Nu-și poate da seama cine l-a vândut, dar știe sigur ce voiau de la el. A reușit să scape de indivizi pentru scurt timp, atât cât să dea telefon avocatului său, Jesee. Știa că era singura persoană care ar fi putut lua atitudine. Din păcate, mesajul va fi ascultat abia a doua zi. Să fie oare prea târziu?
    “Sunt Phil. Sunt în mare belea, trebuie să faci ceva pentru mine. Am fost luat pe sus. Autostrada Unu, în nordul districtului Santa Barbara. Oamenii ăștia vor ceva ce a fost ascuns de Jakarta Rivera. Indiciile care duc la lucrul ăla se află în hârtiile pe care Jax i le-a lăsat lui Evan. Nu-i putem lăsa să pună mâna pe ele. Dacă obțin informația aia, o s-o folosească pentru a localiza și a ataca. Dacă ajunge la ei, o să înceapă să ucidă. Jesse, trebuie să pui mâna pe hârtiile alea și să le distrugi. În seara asta. Mâine o să fie prea târziu. Ține-o pe fiica mea departe de asta. Evan nu trebuie să știe. Protejează-o. Altfel, familia mea o să devină parte din lanțul de crime.”
   lantul de crime 2   Între timp, Evan află de la poliție că s-a descoperit mașina tatălui ei într-o zonă mlăștinoasă și se merge pe premiza că acesta s-ar fi sinucis. Desigur că și-a făcut apariția și procurorul care în ultimul timp a căutat motive să-l acuze de trădare și este ferm convins că Phil, fost agent de informații cu legături în zone dubioase, și-a înscenat moartea, înainte de punerea sub acuzație, așa că cere ajutorul celor de la FBI. Ciudat e faptul că nu există urme de frânare, portiera șoferului fusese deschisă cu mult înainte de impact, iar computerul lui a dispărut. Asta dovedeşte că Phil ar fi coborât din mașină în mers, a luat computerul și a împins mașina la vale.
    Convinsă că tatăl ei a fost răpit (neștiind încă de mesajul pe care acesta i-l lăsase lui Jesse), Evan încearcă să găsească o soluția ca să-l găsească. Fată inteligentă, își dă seama că dacă dispariția lui are legătură cu spionajul maritim, singura persoană care ar fi putut da vreun indiciu sau un ajutor este Jax (o femeie planturoasă de culoare, la vreo 45 de ani). Aceasta este o fostă agentă CIA, extravagantă, șireată și violentă. Avea o afacere cu soțul ei englez, Tim North și omora oameni pentru bani. Dar cum să dea de ea dacă nu știe numărul ei de telefon, nici unde locuiește sau dacă numele ei este cel adevărat?
    Însă Evan se trezește cu un invitat surpriză în casă! Nimeni altul decât Tim North care îi spune că și Jax a dispărut nu doar tatăl ei. Interesant faptul că acesta știe pentru ce anume au fost răpiți Phil și Jax. Nu din cauza vreunei operațiuni clandestine, ci de ”curve, arme și bani.” Șantaj sexual, cea mai veche tehnică de spionaj.
   “ – Jax lucra pentru Agenție când nu existau decât bănuieli că între cartelurile de droguri și forțele paramilitare ar fi legături. Colonei asiatici vindeau heroină ca să construiască armate private. Cartelul ăla din Ecuador care finanța Hezbollah cu arme, IRA care antrena rebelii din forțele Armate Revoluționare din Columbia. Jax a reușit o tehnică de seducție extinsă. A cumpărat informații de la matroana care conduce un lanț de prostituție. O cheamă Rio Sanger. În cazul de față, ea e creierul.”
   Să fie adevărat că Phil și Jax au fost răpiți de proprietara unui bordel ? Se pare că da. Cei doi au lucrat împreună la operațiunea Riverbend, în urmă căreia Rio a avut mult de pierdut, iar acum vrea revanșa. Despre ce operațiune este vorba? Rio conducea un club pentru clienți cu gusturi exotice. Sex cu minori. Acești clienți nu știau că sunt filmați, iar mai târziu, când ajungeau în funcții cheie, deveneau şanjatabili.
    Însă lucrurile încep să se complice. Casa lui Evan este ținută sub observație, iar când aceștia ies din casă, se trezesc atacați de doi indivizi. Făcând exces de zel, Tim îl execută pe unul dintre ei fără să știe pe moment că respectivul era agent special al SUA. Dar cum se face că de pe telefonul acestuia primesc un apel din partea matroanei Rio?
   “– Dacă-l vrei pe taică-tu înapoi, să nu amesteci poliția pentru că în secunda doi o să te salte pentru uciderea unui agent federal. Te bagă la pușcarie și taică-tu moare. Vreau dosarul Riverbend. Toate documentele pe care Jakarta Rivera le are despre operațiunea din Columbia și Thailanda. Nu mă refer la notițe sau memouri. Mă refer la DVD-uri. Înregistrări video. Fă rost de ele în 72 de ore. Ăsta nu e termenul-limită. Eu, una, am terminat-o cu el. Tu ești cea care trebuie să ajungă la el înainte să moară de deshidratare.”
     Pe baza unei scrisori codate, Evan și Tim găsesc locul unde sunt ascunse dosarele. Dar în seif se mai află și un flash drive care conține niște înregistrări făcute de Jax. În cadrul acestor înregistrări, aceasta mărturisește modul în care s-a implicat de bunăvoie în operațiunea Riverbend, cum a făcut rost de toate filmele “vesele “ cu miniștri practicând sex cu minore, cum l-a sedus pe partenerul de viață a lui Rio, un mercenar pe nume Hank Sanger, dar arată și cum a fost omorât acesta din urmă. Asta să caute de fapt Rio?Înregistrarea morții lui Hank? Să dovedească cine este asasinul? Sau să fie vorba de cu totul altceva ?
     Ca să ajungă pe urmele dosarului Riverbend, Evan este nevoită să plece în Thailanda. Ajunsă în acest capăt de lume, se reîntâlnește cu Jax, iar la Bangkok au parte de o mare aventură! Abia acum se descoperă faptul că Rio le indusese tinerelor din bordel hipopituitarism în copilărie, adică a stopat hormonul creșterii ca să le împiedice dezvoltarea și maturizarea fizică. Așa a găsit ea o soluție mai ieftină ca să nu mai înlocuiască tot timpul fetele cu altele mai tinere. Fizic păreau ca niște copii, dar erau femei în toată firea. Iar două dintre aceste creaturi, Bliss și Shiver vor să le omoare pe Evans și Jax.
     V-am povestit doar un sfert din acțiunea cărții. Cert este faptul că autoarea a reușit să mă facă să văd lumea întunecată a prostituatelor, pedofililor și a traficanților de droguri.

    Povestea din ”Lanțul de crime” este cu adevărat interesantă și te ține într-o permanentă stare de surescitare din momentul răpirii și până la final. Recomand cartea tuturor fanilor Lisa Jackson, Alex Kava, Iris Johansen, Gayle Lynds, Elizabeth Lowell.

Nota 9,4

Editura Univers

Cartea Lanțul de crime de Meg Gardiner a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Alina

by -
16

Ghici ce-i în cutie de M. J. Arlidge 

Titlul original: Pop Goes the Weasel
Traducere: Lucian Niculescu
Editura: Trei
Colecţia Fiction Connection
Anul apariţiei: August 2015
Nr. de pagini: 408
Gen: Thriller, Mystery, Psychological Thriller
Seria Helen Grace : 1.Ghici cine moare primul – Eeny Meeny (2014); 2. Ghici ce-i în cutie – Pop Goes the Weasel (2014); 3. The Doll’s House (2015); 4. Liar Liar (2015) ; 5.Little Boy Blue (2016) ; 6. Hide and Seek (2016)

Cadavrul unui bărbat este găsit într-o casă goală. Inima i-a fost scoasă din piept şi trimisă soţiei şi copiilor lui. E prima victimă, iar inspectoarea Helen Grace ştie că nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un bărbat cu o viaţă împlinită departe de casă în toiul nopţii?
Presa îl numeşte Jack Spintecătorul în sens invers: un criminal în serie, vânând bărbaţi însuraţi care duc vieţi duble. Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea să prevadă este cât de schimbător e criminalul – sau ce o aşteaptă la capătul cursei…

Arlidge creează o poveste ce te captivează şi te înspăimântă în acelaşi timp.” – Daily Mail
Un thriller macabru pe care nu-l poţi lăsa din mână!” – Woman and Home

“Ghici ce-i în cutie” este un thriller psihologic extrem de tulburător, în care situațiile limită țin cititorul în suspans până la final. După ce am asistat la evenimentele din “Ghici cine moare primul” nu credeam că autorul va reuși să mă mai șocheze cu alt scenariu macabru. Dar a reușit! Și surprinzător este faptul că acest volum mi-a plăcut mai mult decât primul din serie. De ce? Pentru că de această dată s-a pus accent și pe sentimente. Nu asistăm doar la o anchetă, ci observăm toate frământările, gândurile, frustrările fiecărui personaj în parte. Vedem viața anchetatorilor în afara secției de poliției, descoperim viciile celor care plătesc pentru sex și pătrundem în lumea întunecată a prostituatelor. Și mi-a mai plăcut acest volum pentru am reîntâlnit o Helen Grace mult mai bună!
Evenimentele din “Ghici ce-i în cutie” au loc în orașul Southampton, la un an după cele întâmplate în “Ghici cine moare primul”, iar echipa de investigatori care se ocupă de acest caz este formată din inspector-detectiv Helen Grace, sergentul Tony Bridges, polițista Charlene “Charlie “Brooks, sergent Fortune și agenții Sanderson, McAndrew și Grounds.
Data trecută vă spuneam că nu am reușit să o îndrăgesc pe Helen Grace pentru că mi s-a părut mult prea rece, dură, meschină, obsedată de muncă. Însă de data aceasta am remarcat o schimbare în bine, prin modul cum încearcă să-și depășească temerile. Este în continuare la fel de secretoasă (mai ales în ceea ce privesc reprizele sado-maso alături de misteriosul Jake), dar reușește cel puțin să fie ceva mai comunicativă, mai atentă cu cei din jur.
“Toate evenimentele zilei au copleșit-o deodată și a podidit-o plânsul. Lucrurile luaseră o întorsătură oribilă, în mare parte din cauza slăbiciunii și a neghiobiei sale. Unii o disprețuiau, alții îi puneau calitățile la îndoială sau o considerau cam ciudată. Dar Jake n-o judecase deloc, ținuse mereu la ea, în pofida naturii cu totul speciale a relației lor. Helen tânjise toată viața după dragoste necondiționată, dar în acest moment a înțeles că exact asta intenționa Jake să-i ofere.”

Nu reușise să fie o șefă bună sau o prietenă bună, dar cel puțin și-a dorit în ultimul ceas să “mai salveze ceva dintre ruine”. Chiar m-a impresionat modul cum și-a cerut scuze față de Charlie.
– Iartă-mă Charlie. Am fost o nemernică. Și-mi pare rău. Am țipat și-am urlat, am fugit unde-am văzut cu ochii, cu speranța că mă voi putea descotorosi de amintiri dacă dau totul și pe toți la o parte. Am vrut să te dau la o parte pe tine. Știam cum te simți, dar nu ți-am întins o mână de ajutor. Te-am lovit când erai la pământ iar asta-i de neiertat. Dar aș vrea să mă ierți dacă poți.”

Polițista Charlene Brooks a avut cel mai mult de pătimit din cauza evenimentelor de acum un an, când a fost răpită și torturată. Copilașul i-a murit în pântece cât timp stătuse închisă cu Mark, iar această dramă o împiedică acum să fie fericită alături de iubitul ei. Deși încă se mai iubesc, în ultima vreme raporturile intime autentice lipsiseră din relația lor. După un an de concediu medical și-a reînceput munca, dar iubitul îi dă ultimatumul: renunță la serviciu!

Ghici ce-i în cutie de M. J. Arlidge - colajUn personaj foarte drag mie este sergentul Tony Bridges. M-a făcut să-l îndrăgesc nu prin acțiunile sale pe timpul anchetei, ci din cauza devotamentului său față de soție. O iubește pe Nicola de când erau copii și s-au căsătorit de tineri, viața lor fiind una senină, dar cu două zile înainte să împlinească 29 de ani, Nicola a suferit un teribil accident vascular cerebral. A supraviețuit, dar creierul i-a fost afectat, iar acum era prizonieră în propriul corp. Vedea și era conștientă, însă din cauza paraliziei nu putea să-și miște decât ochii. De atunci au trecut doi ani, iar Tony a îngrijit-o cu devotament, învățând-o răbdător să comunice din priviri, angajând infirmiere cât timp el era la serviciu. Face pentru ea tot ce este omenește posibil. Însă este și el un om supus greșelilor. Atunci când i se cere să fileze prostituate, se trezește ispitit de una dintre ele. Nu mi-a fost greu să înțeleg de ce și-a înșelat soția cu o astfel de femeie. Căutase în brațele acesteia ceea ce soția lui nu avea să mai fie niciodată în măsură să-i ofere. Mă bucur totuși că până la urmă a înțeles ce contează și pe cine iubește!

Acțiunea romanului debutează extrem de interesant. În zona Empress Road, loc în care mișună prostituatele, proxenetii și drogații, un bărbat este în căutarea unei partenere de sex. De zile întregi nu se mai gândește decât la asta. Găsește o fată care i se pare că are ceva aparte și pleacă împreună spre o casă părăsită pentru partida mult dorită. Însă are loc ceva neprevăzut!

Deodată capul i s-a dus pe spate. L-a săgetat o durere insuportabilă – era tras de păr foarte strâns, tras înapoi cu forţa, tot înapoi. Deja nu mai putea să respire – o cârpă îi astupa gura şi nasul. O duhoare înţepătoare i-a inundat nările, iar reflexele i s-au declanşat prea târziu. Se lupta să trăiască, dar îşi pierdea deja cunoştinţa. Apoi s-a făcut întuneric.”

Atunci când și-a revenit, a constatat că este gol pușcă, iar brațele și picioarele îi erau strâns legate de scheletul metalic al patului. Înainte să poată reacționa, un soi de glugă i-a acoperit ochii, nasul și gura. Apoi a simțit cum vârful unui cuțit i s-a oprit pe coapsă. Așa a început măcelul!
La scurt timp, în casă pătrunde un hoț care în loc să dea peste de ceva valoros, descoperă cadavrul bărbatului care mai devreme își dorise o partidă de sex. Dar ceea ce a urmat a fost și mai macabru. Inima i-a fost scoasă din piept și trimisă soției și copiilor lui.

Cutia vinovată a rămas singură în cameră. Capacul atârna alene pe spate, dând la iveală inscripţia “Necuratu” scrijelită pe partea inferioară cu litere stacojii. Era introducerea perfectă pentru conținutul oribil al pachetului. Aşezată înăuntru, într-un cuib de ziare murdare, se afla o inimă de om.”
Inspector-detectiv Helen Grace a preluat cazul și nici măcar nu bănuia cu ce se va confrunta. La fața locului găsește un bărbat al cărui trunchi fusese despicat pe mijloc de la buric până la beregată, apoi dezghiocat cu forța pentru a da la iveală organele interne. Victima (Alan Matthews) nu fusese doar ucisă, ci și masacrată. Oare ce anume îl motivase pe ucigaș să facă una ca asta? Ce a făcut victima ca să provoace o asemenea agresiune? Ce căuta bărbatul într-o zonă în care prostituatele își agață clienții? Alan Matthews fusese un familist convins, om de afaceri, filantrop și membru activ al bisericii. Însă legiștii au confirmat că acesta suferea de boli venerice care indicau o activitate sexuală foarte vastă. De asemenea, polițiștii au găsit în calculatorul lui o sumedenie de dovezi că avea o pasiune maladivă pentru pornografie și prostituate. Naviga în mod curent pe site-uri porno, fiind activ în camera de discuții și pe forumuri.

Nu au trecut nici douăzeci și patru de ore de la omorârea și mutilarea lui Alan Matthews că alt bărbat (Chris Reid) este ucis pe un promotoriu izolat, faimos pentru partidele de amor în aer liber și pentru prostituție. Și de această dată inima îi fusese smulsă din piept !

…oricine ar fi fost, știa bine ce face. Urmărea să provoace cât mai multă suferință acestor familii nevinovate. Voia să le împinge dincolo de limitele puterii omenești de a îndura, să le distrugă.”
Întrebarea care se pune este de ce i-a ales pe Matthews și pe Reid? Au fost aleși la întâmplare sau asasinul i-a selectat anume? Să fie vorba de o demascare a oamenilor care la prima impresie par a fi ireproșabili? Este ceva personal? Legătura concretă dintre toate victimele constă în faptul că toți frecventau un forum numit Tarfest, forum unde localnicii care apelau la prostituate își împărtășesc experiențele. Discută despre cum pot să dai de anumite fete, cum le cheamă, ce tarife percep. Le clasifică după mărimea sânilor, priceperea în materie de sex. Îi interesau mai ales cele care acceptau să fie umilite și tratate cu brutalitate. Interesant este faptul ca mai mereu apărea în discuții o prostituată care își spunea Îngeraș. Este oare posibil să fie aceasta criminala? Oricum, toate indiciile duc la faptul că persoana care săvârșește toate aceste crime brutale este o femeie! Se pare că ucigașa vizează bărbații ieșiți la vânătoarea de sex. Aceasta vrea să-și facă victimele de rușine, vrea să le expună oprobiului public, să-și exprime dezgustul față de ele.
“Ce anume conferea unicitate primei sale victime? Ce-l făcea pe Alan Matthews special? Era un pervers sexual ipocrit și corupt, obsedat de litera evangheliei și pasionat să-și bată familia…”

Numărul victimelor crește, iar poliția nu reușește să dea de urma criminalei. Sergentului Tony Bridges i se cere să fileze prostituate și astfel o cunoaște pe Melissa, fata care afirmă că o știe pe Îngeraș. Contra unei sume de bani este de acord să ajute la întocmirea unui portret robot al asasinei. Dar de ce nimeni nu o recunoaște pe fata din poză? Cine este de fapt Îngeraș?

Conducându-l la moarte, Îngeraș se abținea cu greu să nu râdă. Tot corpul îi fremăta de adrenalină și emoție. Va putea să se lase vreodată de asta? Cum să renunți când era așa de bine? Urma partea cea mai plăcută. Liniștea de dinaintea furtunii. Îi plăcea la nebunie toată această joacă elaborată.”
” Ghici ce-i în cutie” îți dă fiori pe șira spinării. În mod sigur va fi pe placul tuturor fanilor care îndrăgesc genul thriller. Nu-mi rămâne decât să vă invit să descoperiți noua poveste cu Helen Grace care hăituiește iarăși un criminal în serie.

Nota 10

Editura Trei

Cartea Ghici ce-i în cutie de M. J. Arlidge este oferită spre recenzie de către Editura TreiCartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Trei. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Alina

Surse foto: pinterest.com

by -
14

Ghici cine moare primul de M. J. Arlidge 

Titlul original: Eeny Meeny
Traducere: Lucian Niculescu
Editura Trei
Colecția Fiction Connection
Anul apariţiei: Februarie 2015
Nr. de pagini: 408
Gen: Thriller, Mystery, Psychological Thriller

Seria Helen Grace : 1.Ghici cine moare primul – Eeny Meeny (2014); 2. Ghici ce-i în cutie – Pop Goes the Weasel (2014); 3. The Doll’s House (2015); 4. Liar Liar (2015) ; 5.Little Boy Blue (2016) ; 6. Hide and Seek (2016)

Unul trăieşte, celălalt moare. E singura soluţie.
Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui.

Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună. Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte. Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber”. Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima? Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară.

M. J. Arlidge (născut în 1974) lucrează de 15 ani în televiziune, fiind specializat în producţiile dramatice. A fost producătorul unor seriale poliţiste de prime time pentru ITV, printre care Torn, The Little House şi, cel mai recent, Undeniable. În prezent scrie pentru publicaţia Silent Witness şi produce filme pentru reţele TV din Marea Britanie şi SUA. Romanul său de debut, thrillerul Eeny Meeny (Ghici cine moare primul), care o aduce în scenă pe curajoasa inspectoare Helen Grace, se bucură de succes internaţional.

Tulburător! Șocant! Doar în acest fel pot caracteriza acest thriller psihologic scris de autorul M. J. Arlidge. Mi-am dorit foarte mult să citesc cartea, mai ales că sinopsisul mi-a amintit într-o oarecare măsură de seria de filme SAW, dar ceea ce am descoperit pe parcursul lecturii, pur și simplu mi-a dat fiori pe șira spinării.

Deși stilul abordat de autor este unul alert, îndemnându-mă să parcurg în mare viteză fiecare capitol, subiectul cărții m-a făcut să pun din când în când frână pentru a digera anumite pasaje. Mi-a fost groaznic să descopăr prin ce au fost nevoiți să treacă cei răpiți, faptul că au fost ținuți zile sau săptămâni în șir într-un spațiu izolat, fără apă și hrană, înnebuniți de frică, neștiind dacă vor mai scăpa teferi. Sunt răpite de fiecare dată câte două persoane, dar numai una singură poate supraviețui. Singura scăpare stă într-un pistol! Probabil că vă întrebați ca și mine, ce minte bolnavă a putut gândi un astfel de scenariu macabru? O femeie! Da, se știe de la început că asasinul în serie este o femeie. Specia cea mai rară de criminal în serie.

Știți ce m-a surprins pe mine foarte mult? Tăria, forța, curajul de care au dat dovadă tocmai ființele slabe. Mă așteptam să supraviețuiască cei puternici, dar m-am înșelat. Asta dacă putem numi supraviețuire. Gândul că au fost siliți să omoare ființa dragă le sporește sentimentul de vinovăție, devin letargici, ajungând să trăiască în muțenie sau se se sinucidă.

ghici cine moare primulEvenimentele din “Ghici cine moare primul” au loc în orașul Southampton, iar echipa de investigatori care se ocupă de acest caz este formată din inspector-detectiv Helen Grace, sergentul Mark Fuller și polițista Charlene “Charlie“ Brooks. Helen Grace este genul de polițist după care se dădeau în vânt șefii cei mari. Complet abstinentă, obsedată de muncă, fără nici o intenție să aibă o relație stabilă. Trebuie să recunosc că nu am prea reușit să o îndrăgesc pentru că mi s-a părut mult prea rece și dură, uneori meschină. La un moment dat, m-a iritat faptul că după ce a avut o aventură de-o noapte cu Mark, a două zi se comportă oribil cu acesta, din clipa în care îl bănuie că este cârtița din interiorul echipei. Îl suspendă, iar după ce constată că a greșit, reacția ei a fost ceva de genul: asta e, se întâmplă, mergem mai departe.

“Helen se contruise cu bună ştiinţă ca o enigmă. Avea o carapace groasă pe care o prezenta lumii şi care o definea – solidă, rezistentă, incapabilă de ezitări sau regrete. Ea ştia prea bine cât de departe de realitate era această imagine, dar uimitor de multă lume o lua de bună. Întotdeauna ne punem mai degrabă la îndoială pe noi înşine decât ne îndoim de ceilalţi, iar majoritatea colegilor şi iubiţilor ei de ocazie păreau să creadă în imaginea de poliţistă dură şi dedicată carierei, pe care n-o puteai şoca, speria sau intimida. Cu cât trecea mai multă vreme de când juca acest rol, cu atât o luau ceilalţi mai în serios, şi, astfel, căpătase o aură aproape supranaturală, mai ales printre poliţiştii în uniformă.

Chipeșul sergent Mark Fuller face echipă cu Helen de cinci ani, ajutând-o să rezolve o sumedenie de cazuri: crime, violuri, trafic de persoane, dar un divorț urât și-a spus cuvântul și în ultimul timp nu se mai putea pune baza pe el. Părăsit de soție pentru un alt bărbat, ținut la distanță de fetița lui, ajunge la un pas de a fi considerat alcoolic. Spre deosebire de el, polițista Charlene Brooks duce o viață liniștită alături de iubitul ei, singura sa dorință fiind cea de a rămâne însărcinată (lucru care se și întâmplă). Am îndrăgit acest personaj tocmai pentru că mi-a plăcut vioiciunea ei debordantă, istețimea, loialitatea.

Acțiunea romanului începe în fortă, cu răpirea cuplului de îndrăgostiți, Sam Fisher și Amy Anderson. Primele rânduri sunt chiar șocante și dezvăluie groaza prin care trec aceștia, având în vedere că sunt ținuți ostatici de aproape două săptămâni.

Sam doarme. Acum aș putea să-l omor. E întors cu spatele la mine — ar fi foarte simplu. Oare s-ar trezi dacă aș face vreo mișcare? Ar încerca să mă oprească? Ori s-ar bucura, pur și simplu, că se-ncheie coșmarul?


Ridic capul si o vad pe Amy cum se uita la pistol. Ar fi in stare sa-l ia? Acum doua saptamani as fi zis ca e cu neputinta. Dar acum? Increderea e un lucru fragil – greu de castigat si usor de pierdut. Nu mai sunt sigur de nimic. Tot ceea ce stiu este ca unul dintre noi va muri.


Mi se pare mie sau îmbrăţişările noastre nu ne mai prea încălzesc? Şi nu ne mai apără? De când s-a întâmplat, ne-am agăţat zi şi noapte unul de altul, dorind să supravieţuim amândoi, disperaţi să nu rămânem singuri în locul acesta cumplit. Am jucat tot felul de jocuri ca să treacă timpul, imaginându-ne ce vom face după ce va sosi cavaleria — ce-o să mâncăm, ce-o să le spunem rudelor, ce-o să primim de Crăciun. Însă aceste jocuri s-au terminat treptat, pe măsură ce am înţeles că am fost aduşi aici cu un scop şi că nu va exista un sfârşit fericit.

Cei doi au fost răpiți în timp ce făceau autostopul, după un concert la Londra. O femeie a coborât dintr-o dubă, s-a oferit să îi ajute și le-a dat să bea niște cafea dintr-un termos. Nu și-au dat seama că aceea va fi ultima lor gură de libertate. Și-au pierdut cunoștință, iar când și-au revenit, s-au trezit închizi într-o piscină scoasă din uz. La un moment dat au auzit sunând un telefon, iar când l-a deschis, s-a auzit vocea unei femei care spune: ”Buna Amy. Vrei să trăiești? Pe jos, lângă telefon, o să vezi un pistol. Are un singur glonț. Pentru Sam sau pentru tine. Acesta este prețul libertății tale. Trebuie să ucizi ca să trăiești. Vrei să trăiești, Amy?”
La puțin timp după aceste evenimente, în centrul orașului își face apariția o fată arătând deplorabil, sângerândă, albă la față ca un mort. Un bărbat încearcă să o ajute, dar aceasta refuză să spună unde fusese și unde locuia. Nu părea să știe nici măcar ce zi este. De fapt, tot ce s-a putut scoate de la ea a fost că se numea Amy și că-și omorâse iubitul în acea dimineață.

La secția de poliție toată lumea se agită. Amy este interogată și se descoperă locul unde se află victima, Sam Fisher, dar cine poate crede povestea fetei? Potrivit spuselor ei, cei doi au fost culeși de pe autostradă, drogați, răpiți, înfometați și obligați ulterior la crimă. Dar ce motiv ar avea cineva să facă una ca asta? Inspector-detectiv Helen Grace este convinsă că fata minte. Povestea cu răpirea pare aberantă. Legiștii stabiliseră legătura dintre ea și pistol, așadar nu exista niciun dubiu că ea își omorâse iubitul.

Însă la scurt timp, se constată că alte două persoane sunt date dispărute de trei zile: Ben Holland și Peter Brighton. Se întorceau cu mașina de la o petrecere, dar n-au mai ajuns acasă. Mașina a fost găsită în Pădurea Nouă. Hainele, gențile și portofelele au rămas în mașină. Telefoanele mobile au fost găsite în apropiere, cardurile SIM fuseseră distruse în mod deliberat. Concluzia? E vorba de o nouă răpire.

Având în vedere că povestea este spusă din perspectiva mai multor personaje – polițiști, victime, martori, suspecți, avem posibilitatea să descoperim toate frământările, gândurile, frustrările fiecăruia. Și astfel, suntem părtași la groaza celor doi bărbați, Ben și Peter, atunci când descoperă că femeia care a vrut să-i ajute, i-a sechestrat într-un fel de depozit gigantic. Cine va supraviețui de această dată?

Ben a îndreptat arma în jos, astfel că țeava aproape atingea ceafa lui Peter. Gata, asta-i, și-a zis, și a dat să apese trăgaciul. Și în clipa aceea Peter s-a ridicat pe neașteptate și i-a înfipt lui Ben o așchie de metal fix în ochiul stâng.”

Imediat după ce Peter s-a predat la poliție, Helen a plecat să facă investigații la locul faptei. Surpriză! Victima nu era de fapt Ben Holland. Adevăratul nume al acestuia era James Hawker, iar în trecut Helen i-a salvat viața.

La scurt timp după aceste evenimente, alte două persoane sunt date disparute – Marie și Anna Storey, mamă și fiică (aceasta având un handicap sever). Cum s-a întâmplat să pice pe mâna asasinei? Pur și simplu s-au trezit la ușă cu o femeie care s-a dat drept angajata unei organizații care în fiecare an oferă coșuri de Crăciun familiilor cu probleme. Cât de ușor a fost să le pună somnifere în plăcinte! Dar de ce le-a ales pe ele ? Interesant este că Marie și Anna au fost și ele salvate cândva de Helen din calea unor adolescenți piromani. Cu siguranță nu putea fi o simplă coincidență. Conta oare mult faptul că Helen cunoscuse victimele? Există ceva în traumele din trecutul lor care atrăsese atenția criminalei?

De ce? Pentru că este așa de șireată, așa de organizată și în același timp extrem de subtilă. Cum își alege victimele? Și de ce? Urăște ambele persoane răpite sau doar pe una singură? Cum poate să prevadă rezultatul? Îi pasă care moare și care trăiește? De ce tocmai acestea? Ce i-au făcut?”

Lucrurile se complică îngrozitor din momentul în care asasina îi răpește pe Mark și Charlie. Timp de o săptămână nimeni nu a reușit să dea peste locul în care sunt ținuți ostatici. Cine putea ști în ce situație se aflau? Sau cât mai puteau rezista. De acesta dată, cine va trăi și cine va muri?
Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber“.

Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să citiți cartea și să aflați singuri cum s-a derulat povestea din “Ghici cine moare primul”, dacă o va prinde sau nu pe criminală și ce se întâmplă cu Mark si Charlie. Recomand această carte tuturor celor care îndrăgesc genul thriller psihologic.
Avertisment: nu este indicată persoanelor mult prea sensibile, care nu suportă subiecte precum violența, scene de sex și sadomasochism.

Nota 9,7

Editura Trei

Cartea Ghici cine moare primul de M. J. Arlidge este oferită spre recenzie de către Editura Trei.Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Trei. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Alina

Surse foto: pinterest.com

%d bloggers like this: