Tags Posts tagged with "thriller psihologic"

thriller psihologic

„Apa, apa, apa… n-aveai cum să scapi de ea în orașul ăsta.”

În ape adânci, de Paula Hawkins-Editura Trei-recenzie

Titlul original: Into the Water

Editura: Trei

Colecția Fiction Connection

Colecție coordonată de Magdalena Mărculescu

Anul apariţiei: 2017

Traducere din engleză de: Camelia Ghioc

Număr pagini: 430

Gen: Thriller psihologic

   “Te intrebi dacă În ape adânci poate fi la fel de bun ca Fata din tren? E și mai bun. O capodoperă.” – Clare Mackintosh, autoarea bestsellerului Te las să pleci

   Mi-a plăcut la nebunie „Fata din tren”. Un thriller cum nu mai citisem de mult. O contrazic un pic pe Clare Mackintosh, „În ape adânci” nu este mai bun decât „Fata din tren” (în viziunea mea, bineînțeles), însă regăsim același stil al autoarei: mistere, secrete, mecanisme psihologice, aspecte cruciale determinate de memorie, de uitarea uneori voită a anumitor lucruri și umplerea golurilor cu o versiune mai la îndemână (confabulație), uitarea ca mecanism de protecție, vinovăție resimțită puternic și pasată de la unul la altul…

   Paula Hawkins este o creatoare de personaje, sapă în subconștientul lor și este tipic pentru ea să te facă să fii sigur de ceva, după care lucrurile iau o cu totul altă întorsătură. Nimic nu e ceea ce pare. Romanele ei sunt profunde, adânci precum apele din titlul cărții, cu întorsături de situație și implicații ce te fac să reflectezi mult timp după ce ai închis cartea. De aceea mă gândesc că titlul are un dublu sens: pe de o parte, apele adânci ale bulboanei în care s-au înecat mai multe femei de-a lungul timpului și pe de altă parte, implicațiile adânci, mai profunde decât ne-am aștepta.

   Jules sosește în Beckford, orășelul de provincie în care a copilărit, fiind anunțată de moartea surorii sale, Nel. Deși nu există nicio scrisoare de adio, toate indiciile duc către sinucidere: s-a înecat în râul din împrejurime, numit de localnici „Bulboana Înecaților”. Locul are o istorie în acest sens, mai multe femei alegându-l pentru a se sinucide. De asemenea, se spune că în trecut, cele suspectate de vrăjitorie erau aruncate în râu, supuse testului apei.

 

„Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.”

   „Acum, serios: cum naiba să ții socoteala tuturor cadavrelor de pe aici? Parcă e Crimele din Midsomer doar că, în loc de oameni care cad în betoniere sau își crapă capetele, aici e cu accidente, sinucideri și înecuri istorice misogino-grotești.”

   Înainte de a muri, Nel scria o carte pe acest subiect: morțile suspecte ce au avut loc de-a lungul timpului în acele ape, precum și istoria locului: mituri, povești spuse din moși strămoși despre vrăjitoare. Se consideră că apele acelea aveau o influență misterioasă și malefică asupra oamenilor, iar conform spuselor surorii ei, Nel era obsedată încă din copilărie de acel loc, de apele adânci ale râului.

 

„Nimănui nu-i plăcea să se gândească la faptul că apa din râul ăla era infestată cu sânge și fiere de femei persecutate, de femei nefericite; o beau în fiecare zi.”

   „Apa, apa, apa… n-aveai cum să scapi de ea în orașul ăsta.”

   „Nu-i același râu. Crezi că e tot același, dar se schimbă. Acolo sus are alt spirit. Uneori trebuie să faci cale lungă ca să-i auzi vocea.”

   Acțiunea din roman este intercalată cu pagini din cartea nepublicată a lui Nel: „E un locșor idilic: cărarea e umbrită de stejari, coastele colinelor sunt presărate cu fagi și platani, iar spre sud, malul e înclinat și nisipos. Un loc de plimbat cu barca, de dus copiii, perfect pentru un picnic într-o zi însorită.

   Dar aparențele sunt înșelătoare, fiindcă e un loc al morții. Apa, întunecată și sticloasă, ascunde ce zace în adâncuri: alge în care te încâlcești, care te trag în jos, pietre zimțate care să despice carnea. Deasupra se înalță amenințătoare faleza de gresie cenușie: o sfidare, o provocare.”

   În timp ce fiica femeii, Lena, este convinsă că mama ei s-a sinucis, poliția încearcă să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat. Suspiciunea planează în aer cu atât mai mult cu cât în urmă cu puțin timp, o fată a pierit tot în apele adânci ale bulboanei: Katie, prietena cea mai bună a Lenei, o adolescentă de 15 ani. Aceeași soartă a avut-o și Lauren în urmă cu mai bine de 30 de ani, când soțul ei, polițist la acea vreme, a încercat în zadar s-o salveze din râu.

   Crimă sau sinucidere? Să fie toate aceste cazuri corelate sau simple coincidențe? Să fi aflat Nel ceva în documentarea ei pentru scrierea cărții? Ce au acele ape atât de special încât atrag oamenii în adâncul lor ca un magnet?

 

„Când te-apuci să pui întrebări și să lipești mici anunțuri în magazine și puburi, când începi să faci poze și să vorbești la ziare și să întrebi de vrăjitoare și femei și suflete rătăcite, nu cauți răspunsuri, ci ți-o cauți cu lumânarea.”

    Autoarea jonglează cu ipotezele, schimbând perspectiva cu viteza luminii. Latura psihologică iese foarte bine în evidență, personajele sunt foarte bine conturate, la fel si subconștientul uman, mecanismele de protecție, de a pasa vinovăția sau de a bloca unele amintiri pur și simplu pentru a nu accepta cruda realitate, imposibil de suportat: „Durerea, șocul îi afectează pe oameni în moduri bizare. Am văzut oameni care au reacționat râzând la vești proaste, cu aparentă indiferență, cu furie, cu teamă.”

   Paula Hawkins pune accentul în scrierile ei pe memorie și pe tot ceea ce decurge din acest mecanism psihic.

   „Știm acum că amintirile nu sunt fixe sau înghețate, ca borcanele de dulceață ale lui Proust în cămară, ci sunt transformate, dezasamblate, reasamblate și recategorisite de fiecare dată când le evocăm.”  – Halucinații, de Oliver Sacks (motto-ul cărții)

    „Oare de ce pot rememora perfect lucrurile care mi s-au întâmplat la opt ani, dar oricât aș încerca, mi-e imposibil să-mi amintesc dacă am vorbit cu colegii să reprogrameze pentru săptămâna viitoare evaluarea unui client? Lucrurile pe care vreau să mi le amintesc îmi scapă; cele pe care încerc din răsputeri să le uit se întorc necontenit.”

   Autoarea descrie foarte bine simptomele stresului posttraumatic în cazul soțului lui Anne Ward, femeia care a ales aceeași moarte în apă în 1920; soțul ei se întorsese complet schimbat din război, iar ea nu mai putea suporta acel trai. Chiar dacă a fost o temă de fundal, fără o importanță grăitoare pentru intrigă, fragmentul este scris magistral.

   De asemenea, relația dintre cele două surori, Jules și Nel, ocupă un loc aparte în roman. Ceva s-a întâmplat în trecut, ceva care a stat ca o barieră în relația lor pentru mulți ani: „Nu te înțelegeam, dar dacă atunci îmi erai străină, acum îmi pari ca de pe altă planetă. Stau în casa ta, printre lucrurile tale și familiară mi-e casa, nu tu. Nu te mai cunosc din adolescență, de când aveai șaptesprezece ani și eu treisprezece. Din noaptea aia când, ca un topor năpustit peste o bucată de lemn, o întâmplare ne-a spintecat, lăsând între noi o fisură largă și adâncă.”

    „Toți anii ăștia, Nel. Toți anii ăștia ți-am atribuit o cruzime malefică și ce făcuseși ca să o meriți?”

   Mi-a plăcut mult finalul, complet imprevizibil, ce ne ține în suspans la propriu până la ultima pagină. Pentru că nu vreau să vă dau spoiler, dar nici să tac, voi vorbi aici despre final, alegerea voastră dacă citiți.

  Ce nu mi-a plăcut față de „Fata din tren”? Nu se citește la fel de ușor. Deși răsturnările de situație sunt la fel de frecvente, în prima jumătate n-am simțit acțiunea pulsând, ritmul alert cu care eram obișnuită. De abia după jumătatea cărții am perceput acea „adicție”, impresia că nu o pot lăsa din mână. Împăienjenișul de implicații, legături și personaje fac lectura complicată, dar nu neapărat într-un sens negativ. Nu este un subiect ușor sau o carte ușurică, ce te poate relaxa după o zi obositoare. E o carte complexă, ce te face să gândești, să analizezi, să observi, să fii vigilent, cu ochii în patru. Dar la final îți dai seama că merită.

   Nu pot să spun decât că aștept transpunerea cinematografică, pentru că drepturile de ecranizare deja au fost cumpărate de DreamWorks Pictures, compania care ne-a adus pe ecrane „Fata din tren”.

     Despre autoare :

   Paula Hawkins este autoarea bestsellerului internațional „Fata din tren”, publicat în 50 de țări, vândut în peste 20 de milioane de exemplare în toată lumea și ecranizat. Este la bază jurnalist financiar, domeniu în care a lucrat 15 ani, înainte să se dedice literaturii.

   A mai publicat cărți sub pseudonimul Amy Silver: „Guerrilla Learning: How to Give Your Kids a Real Education With or Without School” (în colaborare cu Grace Llewellyn), „Confessions of a Reluctant Recessionista”, „All I Want for Christmas”, „One Minute to Midnight”, „The Reunion”.

 

Cartea În ape adânci de Paula Hawkins, a fost oferită pentru recenzie de către Editura Trei. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Trei. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
14

Crezi că vrei să știi secretul? Mai gândește-te…

           Greşeală fatală, de Sophie Hannah-Editura Nemira-recenzie

Titlu original: The Telling Error

Traducere: Ioana Vacarescu

Editura Nemira

Colecţia Suspans

Data apariţiei: 3 Mai 2017

Număr pagini: 424

Gen: thriller psihologic, mister, suspans

Seria Culver Valley Crime/ Spelling CID : 1.O păpușă sau alta – Little Face (2006), 2. Hurting Distance (2007), 3. The Point of Rescue (2008), 4.The Other Half Lives (2009), 5. A Room Swept White (2010), 6. Lasting Damage (2011), 7. Kind of Cruel (2012), 8. The Carrier (2013, 9. Greșeală fatală – The Telling Error/ Woman  with a Secret (2014), 10.The Narrow Bed (2016)

   Editorialistul Damon Blundy a fost ucis. La interogatoriu este adusă Nicki Clements, o femeie pe care n-a cunoscut-o în viața lui. Evident, nu poate răspunde la întrebările cu care o asaltează investigatorii. N-are idee de ce ar folosi un criminal cuțitul astfel încât să nu curgă nicio picătură de sânge, nici de ce asasinul a mâzgălit anumite cuvinte pe pereți și nici de ce ea însăși a fost atât de aproape de scena crimei.

   „Puțini scriitori o pot egala pe Sophie Hannah la intrigi ingenioase și răsturnări ca într-un montagne-russe.“ Daily Express

    „Un fel de Agatha Christie în cea mai reușită formă a ei, dar actualizată pentru epoca Twitterului și a întâlnirilor online, cu toată frumusețea și ticăloșia lor.“ The Independent

                              Crezi că vrei să știi secretul? Mai gândește-te…

  Scurta descriere de mai sus, m-a intrigat suficient de mult cât să-mi doresc să citesc cartea. Cum nu știam nimic despre autoarea Sophie Hannah, am făcut câteva investigații pe internet și astfel am descoperit, cu mare bucurie, că este o fană a îndrăgitei scriitoare Agatha Christie (pasiunea ei datează din copilărie), iar pe Hercule Poirot îl consideră cel mai mare detectiv fictiv din toate timpurile. Interesant este că, în anul 2014, a primit dreptul de a continua seria originală a Agathei Christie. Dar având în vedere că scriitoarea are un stil distinctiv, Sophie Hannah nu a vrut să o imite, știind de la bun început că ar fi eșuat, așa că și-a inventat propriul ei protagonist și un stil puțin asemănător

   Aflând toate aceste informații, am vrut să văd dacă “The Independent” a avut dreptate, atunci când a considerat-o pe Sophie Hannah un fel de Agatha Christie mai modernă și, trebuie să recunosc că am observat o anumită influență a acesteia prin: atmosfera stranie, dorința personajelor de a-și păstra cu strășnicie secretele, cazul nu va fi  rezolvat conform standardelor moderne (amprente, discuții cu medicul legist etc), ci în mod clasic (discuții cu suspecții, încercarea de a le întinde capcane), detectivul decide să explice la final modul cum a depistat ucigașul, folosindu-se de anumite indicii.

   Romanul “Greșeală fatală” face parte din seria Culver Valley Crime/ Spelling CID și, în ciuda faptului că este volumul cu numărul nouă, se poate citi și separat, fiind de sine stătător. Fiecare carte prezintă câte un nou caz, iar investigațiile sunt făcute de către detectivul Simon Waterstone și polițista Charlotte Zailer (cei doi sunt căsătoriți de  șapte ani). Demn de menționat este că seria stă la baza unui serial de televiune – Case Sensitive, difuzat pe ITV.

   Acțiunea se desfășoară pe două planuri. Există capitole scrise la persoana întâi, din perspectiva lui Nicki Clements, în care ni se dezvăluie toate trăirile ei interioare, gândurile lăuntrice, momentele cele mai dramatice din viața ei, și există capitole scrise la persoana a treia, în care sunt relatate toate etapele anchetei, pistele urmărite de polițiști. Ne sunt furnizate multe informații, dar totuși nu știm esențialul, pentru că autoarea vrea să ne țină în suspans până la final.

   Am apreciat faptul ca autoarea a știut să ofere o intrigă încâlcită, dar ceea ce mi-a stârnit interesul, a fost maniera în care a început  povestea. Ne sunt prezentate trei elemente esențiale în rezolvarea acestui puzzle. Însă care este legătura dintre ele?

   Cartea începe cu un anunț, destul de straniu, dat pe un site de întâlniri pentru sex ocazional, numit  “Intimate Links”, în care cineva caută o femeie care are un secret.

Gândiți-vă ce sentiment minunat de ușurare ați avea dacă ați împărți povara cu cineva, după chinul oribil al unei lungi tăceri, în timp ce secretul vă macină … Dacă ești persoana pe care o caut înseamnă că îți dorești cu disperare să te poți destăinui cuiva.

Aici intru eu în scenă. Eu sunt confidentul tău, dispus și chiar nerăbdător să te ascult. Ești tu, oare, deținătoarea secretului pe care  aștept să-l aflu? ”

   Apoi acțiunea se îndreaptă spre personajul Nicki Clements, care se deplasează cu mașina spre școala fiului ei. În timp ce este blocată în trafic, observă în preajmă un polițist de la secția din Spelling și asta o determină să se întoarcă din drum. De ce fuge? A făcut ceva rău? Vă las pe voi să aflați motivul.

   Iar acum trec la cel de-al treilea element important al cărții: crima. Victimă fiind un faimos editorialist de la Herald, Damon Blundy. Modul cum a fost ucis e partea cea mai stranie din carte. Au fost mai multe etape. În primul rând, a fost imobilizat. Brațele i-au fost trase în spatele scaunului, iar încheieturile i-au fost legate cu bandă adezivă. Același lucru s-a întâmplat și cu gleznele, care au fost prinse cu bandă adezivă de piciorul scaunului. Apoi criminalul l-a lovit în cap cu un obiect greu, făcându-l să-și piardă conștientă. Poliția a găsit obiectul respectiv pe podea, lângă birou: era o pilă din metal, pentru ascuțirea cuțitelor de bucătărie. Însă, nu aceasta l-a ucis pe Blundy. În încăpere s-a găsit și un cuțit, însă bărbatul nu a fost înjunghiat cu el, ci i-a fost lipit pe față, cu scotch. Mai precis, i-a fost lipit în dreptul gurii închise, acoperind-o complet. Scotch-ul îi acoperea cu totul și partea  din jos a feței, inclusiv nasul. L-a sufocat. Lama cuțitului, lipită de buzele cadavrului, era ascuțită. Medicul legist a găsit dovezi care susțin ipoteza că a fost ascuțită chiar în camera aceea, iar detectivii presupun că acest lucru s-a întâmplat după ce victima a fost legată de scaun și a leșinat în urma loviturii. În plus, deasupra șemineului, cineva a scris cu litere mari, roșii: “Nu este mai puțin mort.

   Detectivilor le-a fost foarte ușor să analizeze laptopul mortului, fiindcă ucigașul a scris pe o foaie  A4, lăsată pe birou, parola “Riddy111111”.  Acesta parolă i-a condus pe polițiști direct în inbox-ul căsuței de e-mail a victimei, iar acolo au găsit un e-mail necitit, trimis de o persoană cu numele Nu Mai Puțin Mort. În mesaj nu era scris nimic, însă era atașată  o fotografie care înfățișa o persoană stând în picioare chiar în încăperea aceea, lângă victima leșinată (încă nu fusese ucisă). Persoana respectivă purta un costum de protecție asemănător celor din filmele în care are loc o epidemie, care acoperea corpul din cap până în picioare. Ucigașul, imposibil de identificat pentru că nu avea privirea îndreptată spre cameră, ținea un braț întins, pentru a face poza, iar în celălalt ținea un cuțit ridicat deasupra pieptului bărbatului leșinat, într-o poziție ce sugera că acesta avea să fie înjunghiat dintr-o clipă în alta. Cuțitul din fotografie era același care fusese, în cele din urmă, lipit peste gura bărbatului, sufocându-l, în loc de a-i vărsa sângele.

   Fără discuție, e vorba de o crimă premeditată. Nu încape îndoiala că ucigașul știa parola victimei. Cum?  Și de ce a lăsat-o la vedere? Nu există niciun semn că ar fi intrat în casă prin efracție, deci Damon cunoștea persoana și a lăsat-o de bunăvoie să intre. Însă există câteva întrebări. De ce a venit acasă la victimă cu un cuțit și cu o pilă pentru ascuțit, dacă ucigașul nu avea de gând să-l înjunghie? De ce a ascuțit cuțitul chiar la locul crimei, dacă tot ce voia să facă era să i-l lipească de față?  De ce a preferat să-l sufoce? A vrut să-l ucidă cu un cuțit, dar nu să și-l înjunghie. De ce nu?  De ce voia ucigașul să se asigure că poliția avea să găsească e-mailul cu fotografia? Iar fotografia  trimisă, ce rost a avut? Ce încerca ucigașul să transmită? Cine l-a omorât?

   O mulțime de oameni l-au urât pe Damon Blundy din cauza editorialelor semnate de el. Părerile lui au enervate un număr imens de oameni: femei, evrei, musulmani, atei, jurnaliști. Ce mai, chiar pe toată lumea. Vinovate de moarte lui Blundy pot fi și cele două foste soții. Ambele relații s-au încheiat cu o ură reciprocă. Până și actuala soție este suspectă, având în vedere că ea a descoperit cadavrul și avea un motiv: descoperise că soțul se prefăcuse că o iubeşte…

   Ce legătură există între aceste trei evenimente descrise la începutul cărții? Cine este persoana care caută o femeie ce deține un secret? Ce legătură există între Damon Blundy și Nicki Clements, o femeie pe care n-a cunoscut-o în viața lui. Și având în vedere că ea nu l-a întâlnit niciodată, nu poate răspunde la întrebările cu care o asaltează investigatorii. Dar cum de a ajuns suspectă?

   Nicki Clements (44 de ani) este căsătorită, are doi copii și în urmă cu șase luni s-a mutat cu familia din Londra în Spelling. De câțiva ani a prins gustul pentru conversații cu străinii în lumea virtuală (gândind că dacă nu se întâlnea cu acei bărbați, nu făcea ceva chiar așa de rău). Ultimul ei iubit virtual este Gavin, iar mesajele dintre ei au conotații pornografice. Se simte foarte atrasă de el. Niciunul dintre iubiții ei din viața reală, nu fusese atât de lipsit de inhibiții în ceea ce privește cuvintele pe care acesta le folosește. Practic el i-a înlăturat toate inhibițiile. Tot ce știe de spre Gavin e că are 45 de ani, e căsătorit, nu are copii și lucrează de acasă. Asta i-a spus el, cel puțin. Ca orice relație online, e posibil ca absolut nimic să nu fie adevărat. Însă ei nu-i pasă.

De asta mint, țin secrete și îmi asum tot felul de riscuri nebunești. Nicio substanță chimică din lumea asta nu mi-ar putea oferi o asemenea senzație: fiorul, euforia de a fi atât de dorită, atât de căutată.

   În ciuda faptului că mi-a plăcut foarte mult povestea, misterul care planează asupra personajelor, răsturnările de situație, nu am putut să mă atașez de Nicki Clements. Mi s-a părut o ființă apatică, instabilă emoțional, autodistructivă, toxică, prea anxioasă. Nici măcar nu am putut s-o compătimesc. Respectul de sine îi este scăzut, și chiar ea recunoaște că a făcut sex când nu voia, ca să facă pe plac persoanelor de lângă ea. Își înșeală soțul, pe care de altfel îl iubește, de dragul aventurii. M-a iritat modul ei de gândire. Nu se poate opri din a minți pe toți. Se decide să mintă în legătură cu ceva minor, chiar dacă știe că detectivii pot descoperi foarte ușor adevărul. La început nu am înțeles de ce procedează așa, dar mai târziu am aflat: ea este o mincinoasă compulsivă, o mincinoasă patologică. Nu minte doar ca să scape din vreo încurcătură, cum fac cei mai mulți oameni, ci i se pare distractiv să mintă.

“Nu înțeleg cum reușesc să fac asta: să mă mint singură și să mă cred, chiar în timp ce știu că mint.”

 “De câte ori îl mint pe Adam, simt un val de spaimă pe care mă zbat să-l depăşesc. Mă îngrozește gândul la răul pe care îl fac relației noastre: o întinez cu minciuni, îl îndepărtez tot mai mult de mine cu fiecare manipulare. Am trăit o vreme prea îndelungată cu spaimă asta, poate că într-o bună zi am să-l împing atât de departe, încât n-am să-l mai pot aduce înapoi atunci când voi fi pregătită.”

  V-am arătat cine este Nicki, însă vă las pe voi să descoperiți cum a ajuns suspectă în cazul uciderii editorialistului Damon Blundy. Dar este ea cu adevărat vinovată? Dacă nu, cine e ucigașul? De ce a fost omorât Blundy?

“Cele mai mari greșeli le facem tocmai atunci când ne imaginăm că știm ce simt alții și când presupunem că facem ce-i mai bine pentru ei. În vreme ce nimeni nu ne cunoaște propriile nevoi mai bine decât noi înșine.”

“De ce pune toată lumea atâta preț pe sinceritate? Își pune vreodată cineva întrebarea: de ce e greșit să minți sau pur și simplu presupun cu toții că așa este? Ce-ar trebui să facem când lumea în care trăim se așteaptă ca noi să fim într-un fel anume, însă chiar nu putem?”

                                                         “Vreau un secret

   Vreau să am în viața mea ceva palpitant, un lucru despre care să nu mai știe nimeni. Nu neapărat ceva sexual, nu neapărat o aventură, dar cu siguranță ceva ce va trebui să țin secret față de toată lumea. Poate chiar ceva un pic periculos. Mi-ar plăcea să primesc răspunsuri de la cei care cred că pot fi acest secret. Aș vrea să găsesc un bărbat care, odată ce devine secretul meu, nu mă va lăsa să țin secrete față de el. Vreau pe cineva care nu se va da înapoi de la nimic pentru a afla până și cel mai mic secret al meu. Promit c-am să-i întorc favoarea.” 

   “Greșeală fatală” este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă si plină de mistere încât să fie o lectură atractivă. O recomand tuturor celor care îndrăgesc genul thriller psihologic și celor care sunt fani Agatha Christie.

Despre autoare:

   Sophie Hannah s-a născut în 1971 la Manchester. Între 1997 și 1999 a studiat la Trinity College, Cambridge, iar în perioada 1999–2000, la Wolfson College, Oxford. Este autoarea mai multor thrillere psihologice – Little Face (O păpușă sau alta)Hurting Distance, The Point of Rescue, The Other Half Lives și A Room Swept White – devenite aproape imediat dupa publicare bestselleruri internaționale. Little Face si Hurting Distanceau fost nominalizate pentru Theakston’s Old Peculier Crime Novel of the Year Award. O păpușă sau alta (Nemira, 2011) a fost, de asemenea, nominalizat pentru IMPAC Award. În anul 2004, i-a fost decernat marele premiu în cadrul festivalului de proză scurtă Daphne du Maurier, pentru povestirea „The Octopus Nest“. Sophie Hannah a publicat și cinci volume de poezie, studiate în prezent în învățământul superior din Marea Britanie. În 1997, volumul de poeme Pessimism for Beginners a fost nominalizat pe lista scurtă a prestigiosului T.S. Eliot Award.

 Cartea Greșeală fatală de Sophie Hannah a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Sursă imagini: pinterest.com

by -
10

Pasărea nopţii, de Mary Higgins Clark-recenzie

   Mary Higgins s-a născut şi a crescut în New Yorker Bronx, fiind fiica unor emigranţi irlandezi. A avut zece ani, când tatăl, proprietar al restaurantului “Higgins Bar and Grillhouse” din Bronx, a murit de un infarct miocardic.

   După terminarea liceului a absolvit o şcoală postliceală ca secretară şi a lucrat după aceea ca secretara într-o agenţie de publicitate şi ca stewardesa la Pan Am.
După căsătoria cu prietenul ei Warren Clark în 1949, a început să scrie. După multe respingeri, a publicat în 1956 prima povestire (Stowaway) pentru un onorariu de 100 dolari, în ziarul Extension magazine.
După moartea soţului în 1964, rămâne cu cinci copii (Carol, Marilyn, Patty, Warren und David). Primul ei roman Aspire to the Heavens (1969), un roman biografic despre George Washington, s-a vândut prost. Cinci ani mai târziu, a încercat din nou, cu Where are the children? . Simon&Schuster au cumpărat dreptul de autor pentru 3000 de dolari. Cartea a fost publicată în 1975, ajungând un bestseller.

   Următorul roman, A Stranger Is Watching (1977), a avut un succes şi mai mare şi a fost distins cu renumitul Grand prix de littérature policière. Pentru acest al doilea roman poliţist, a primit deja 1,5 milioane dolari. De atunci a publicat peste 25 de romane poliţiste, care numai în Statele Unite ale Americii s-au vândut mai mult de 80 de milioane de exemplare. Unele au fost ecranizarea pentru televiziune.
Între 1974 şi 1979 a urmat cursurile Universităţii Fordham, absolvind filozofia.
A fost în 1987 preşedinta societăţii Mystery Writers of America şi a primit în 2000 premiul Grand Master Award pentru întreaga sa operă. Din 2001 există premiul literar, ”The Simon & Schuster – Mary Higgins Clark Award”. În 2010 a fost omagiată cu Agatha Award (Malice Domestic Award for Lifetime Achievement) pentru munca ei de până atunci. O altă mare recunoaştere pentru întreaga sa activitate primeşte Clark, în 2012 cu Anthony Award.

   “Pasărea nopţii” este ”un roman psihologic, ce îl introduce pe cititor într-o lume strălucitoare şi elegantă, dar tributară unor instincte criminale.”
“Întotdeauna îi plăcuse definiţia bufnitei: pasăre răpitoare de noapte…cu gheare ascuţite şi pene moi care o ajută să zboare silenţios…La figurat, cuvântul desemnează o persoană cu obiceiuri nocturne; Sînt Bufniţă, obişnuia el să-şi şoptească în barbă, după ce îşi selecta prada, lumea mea;”

   Exact în săptămâna când în Orange County se sărbătorea Columbus Day se împlineau 20 de ani de la o crimă ce zguduise orăşelul. O studentă la medicină, Karen Sommers, venită în vizită la părinţi rămăsese peste noapte. În cursul nopţii a fot înjunghiată mortal în piept şi în inimă, în timp ce dormea, şi nimeni nu văzuse şi nu auzise nimic. La strigătele disperate ale mamei, când o găsise dimineaţă, au venit vecinii care încercaseră să ajute, dar din păcate distruseseră orice probe ar fi putut găsi poliţia. Sam Deegan cercetase ani întregi, dar nu reuşise să găsească criminalul şi cazul nerezolvat îl bântuia. Acum se gândea că în curând se va pensiona şi va trebui să predea dosarul şi să renunţe. Sam continua s-o viziteze cu regularitate pe Alicia Sommers, mama victimei şi chiar să meargă la mormântul fetii, sperând să dea peste vreun element care să-l facă să găsească ucigaşul.

   Între timp soţia lui Sam murise, la fel şi soţul lui Alice aşa că detectivul îi devenise un prieten drag pe care se putea baza. Alicia se mutase în oraş, dar rămăsese prietenă cu Jean Sheridan, fata vecinilor ei (de când locuise în vechea casă), un copil bun care avea parte de doi părinţi scandalagii şi egoişti, aşa că se bucura că ea venea în vizită.
Jean venea în oraş pentru că era întâlnirea de 20 de ani de la terminarea cursurilor de la Stonecroft Academy, ocazie cu care câţiva foşti absolvenţi vor primi o medalie onorifică din partea şcolii. Din program Jean află că va fi şi o slujbă memorială pentru Alison, colega lor care murise cu o luna în urmă,  înecată în piscină. Când ajunge la hotel, Jean află de la Jake Perkins, un tânăr reporter de la ziarul local, despre moartea celorlalte fete din grupul lor. Fuseseră 7 fete care luau masa, râdeau şi vorbeau împreună. Mai rămăseseră doar ea şi Laura.

   Jean nu avusese o viaţă uşoară, veşnic între doi părinţi certăreţi şi egoişti, care s-au şi despărţit când ea a terminat liceul, fiecare refăcându-şi viaţa. Jean şi-a continuat viaţa învăţând şi devenind o scriitoare şi un istoric de succes. Dar acum era şantajată, primea faxuri, biletele şi scrisori în care era ameninţată fiica ei Lily. La 18 ani îl întâlnise pe Reed, Carol Reed Thorton Jr. din Maryland, student la West Point. Reed voia un viitor cu Jean, urma s-o prezinte şi părinţilor lui (tatăl lui era general la Pentagon),dar exact când află că va fi tată este omorât de-o maşină în campus (şoferul dispare).
Jean nu ştie ce să facă, ai lui nu ştiau de ei, la părinţii ei nu putea apela. Aşa că vorbeşte cu doctorul Connors (despre care aflase la biserică că mai ajutase tinere) s-o ajute şi dă copilul spre adopţie. Adopţiile erau secrete şi acum când cineva îi ameninţă fiica nu are cum s-o ajute. Face mici cercetări, îi spune şi Aliciei, care îl roagă pe Sam s-o ajute şi caută să afle cine ar fi putut ştii despre Lily. În timpul reuniunii, la hotel, la cimitir primeşte mereu mesaje.

   La reuniune îşi întâlneşte foştii colegi şi deşi mult schimbaţi fiecare e diferit şi ciudat în felul lui.
Jean învăţase bine şi în liceu, reuşise şi în viaţă, dar după Reed nu mai iubise pe nimeni. Nu-i vine să creadă că doar ea şi Laura mai sunt din grupul lor de fete, care mai ieri parcă râdeau, vorbeau şi se amuzau. Cel care le omora îşi spunea “bufniţă” şi fusese respins, jignit şi luat peste picior în liceu. Poliţia găseşte greu indiciul că o semnătură: la fiecare loc al unei crime lasă o bufniţă mică,că o broşă.El hotărâse să le ucidă pentru copilăriile din liceu, să le arate că el este stăpânul. Tot el o omorâse şi pe Karen, crezând că e Laura, deoarece casa fusese a părinţilor ei şi el nu ştia că o vânduseră. Mai omorâse şi alte femei când instinctul de ucigaş al bufnitei prelua controlul.

   Laura era o actriţa, puţin cam trecută pentru filme, cauta pe cineva s-o susţină şi venise pentru că avea în vizor vreo doi colegi care erau în industria filmului şi a spectacolului.
Carter Stewart-un puştan pricăjit şi neglijent în timpul şcolii, lucrase în hotelul în care era oaspete acum, devenise un renumit scriitor de piese, ironic, rece, calculat, sumbru aşa cum erau şi scrierile lui:

“Tipul începuse să scrie încă din facultate-diverse piese într-un act, destul de nonconformiste, jucate de studenţii de la teatru, care i-au dat posibilitatea să mai rămână la Yale şi după absolvire”
”A avut primul succes răsunător pe Broadway înainte de-a împlini treizeci de ani”

   Mark Fleischman, doctor psihiatru, specializat în problemele adolescenţilor, poate tocmai din cauza poveştii lui de viaţă. Fratele lui Denis a fost omorât de-o maşină pornită din pantă şi mama lor îl considerase vinovat pe Mark, crezând că nu a pus frână:

“Părinţii lui Mark nu s-au sfiit să declare public că şi-ar fi dorit ca Mark să fi murit şi nu fratele lui. El a reacţionat făcându-se medic psihiatru pentru adolescenţi. Mă întreb dacă o fi încercat vreodată să trateze şi adolescentul din el.”

   Robby Brent ajuns actor de comedie; ” a fost un elev delăsător, provenit dintr-o familie de intelectuali, ameninţat în permanentă că îşi va pierde bursa pe care o avea la Stonecroft. Umorul a devenit armura şi refugiul lui”.

Gordon Amory-ajuns bogat, şi-a făcut multe operaţii estetice, a devenit cunoscut şi totuşi:

“Totuşi când mi se mai îneacă uneori corăbiile, mă trezesc că am rămas acelaşi Gordie prostovanul, puştiul nătărău de care era aşa nostim să faci mişto”

   Din cei şase consideraţi crema clasei doar Laura avusese o copilărie fericită şi fără lipsuri.
Jack Emerson, cel care organizase reuniunea ajunsese un investitor în afaceri imobiliare, dar legat de parteneri dubioşi, petrecăreţ şi afemeiat.
În timpul reuniunii este ucisă o fostă profesoară de-a lor care-şi plimba câinele. Câinele este şi el bătut mortal, dar apucă să-şi muşte agresorul.

   Poliţia începe cercetări ample, şi lucrurile se precipită.
Jean află că fiica ei, pe care părinţii o botezaseră Meredith este cadet la West Point, şi că atât ea cât şi părinţii adoptivi vor s-o cunoască. Cum fata avea examene şi promisese să nu plece din campus toţi cred că e în regulă.

   Laura dispare, înainte de ultima seară ,Robby dispare şi el, dar este găsit mort peste câteva zile. Pusă de ucigaş Laura o atrage pe Jean într-o cursa, şi în acelaşi timp este răpită şi Meredith-Lily. Acestea urmau să fie ultimele crime ale ucigaşului, voia s-o omoare pe fată ca să vadă cum suferă Jean, avea pregătite trei pungi pe care scrisese numele femeilor şi trei bufniţe.
Sam accelerează cercetările şi cu ajutorul lui Perkins reuşeşte să găsească locul şi să le salveze.

   Dacă vreţi să aflaţi cine este criminalul, cum îşi ţese pânza de păianjen, ce s-a întâmplat cu “bufniţă”, dar şi cu celelalte personaje, citiţi cartea.
Nimeni nu poate bănui ce resentimente şi complexe vechi pot apărea în anii de şcoală şi la ce pot ele duce.
După ce te poartă cu multă intensitate de-a lungul acţiunii, dezvăluind o grămadă de tipologii umane, cartea are totuşi un happy end (asta pentru cei curioşi).

De fiecare dată când citesc o carte a autoarei rămân uimită de modul cum îşi construieşte intriga, cum îşi creionează personajele, cum conduce acţiunea fără să te lase până la final să bănuieşti cine este vinovatul. Şi de obicei vinovatul şi finalul romanului sunt mai mult decât surprinzătoare. Nu degeaba a fost numită ,,Regina literaturii americane de suspans”.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

“ În viața multor oameni, nimic nu este mai puternic decât trecutul, inocența pierdută și iubirile îngropate. Nimic nu ne emoționează mai tare ca amintirea ocaziilor pierdute și parfumul fericirii pe care am lăsat-o să scape.”

   Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso-Editura ALL-recenzie

Titlu original: La Fille de Brooklyn 

Traducerea: Liliana Urian

Editura: ALL

Data apariţiei: aprilie 2017

Număr pagini: 432

Gen: Thriller, Suspense, Mystery, Romance

Cotaţie Goodreads: 4,03

 

    Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil construit în jurul unui secret cumplit. Te aștepți la orice. Crezi că ți-ai imaginat totul. Dar nu te-ai gândit niciodată la ce va urma. 

   Scriitor faimos și tată singur, Raphaël este bântuit de îndoieli. Curând, el și Anna, o femeie superbă și ambițioasă, de care este îndrăgostit nebunește, urmează să se căsătorească. Însă de ce refuză ea să vorbească despre trecutul său? Într-un weekend pe Coasta de Azur, Raphaël o forțează să rupă tăcerea. Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat, Raphaël pleacă, însă când se întoarce, chinuit de regrete, Anna nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. Înnebunit, Raphaël îl roagă pe prietenul său Marc, fost polițist, să îl ajute să o găsească. Pornind într-o cursă contra cronometru, cei doi descoperă în casa Annei 400 000 de euro și două cărți de identitate false. Cine este, de fapt, Anna Becker? O anchetă complicată și periculoasă va trezi fantomele terifiante ale trecutului, scoțând la lumină o poveste cutremurătoare cu implicații la nivel înalt, care începe cu mulți ani în urmă pe străzile rău famate și fascinante ale New Yorkului.

   „Insuportabil suspans! Aveți grijă, odată ce deschideți cartea, n-o veți mai lăsa din mână până nu veți afla cine este cu adevărat această fată din Brooklyn. Se anunță multe nopți albe.“Metronews

„Un roman cu un ritm amețitor. Musso tulbură și fascinează din nou.“ – Le Parisien

    Guillaume Musso înseamnă pentru mine mai mult decât un autor de succes, un maestru al suspansului și al răsturnărilor de situație sau romanticul care mă răsfață cu povești superbe. El este autorul sufletului meu. Scriitorul care a avut un impact deosebit de puternic asupra mea. Întotdeauna m-a surprins cu ceva nou, inedit și, fie că a fost vorba de un thriller romantic sau psihologic, el a reușit să mă convingă de caracterul înșelător și efemer al aparenței.

     Mi-a plăcut dintotdeauna să-mi pun la treabă micile celulele cenușii, să așez la loc toate piesele de puzzle, să îmi dau seama cât mai repede de identitatea criminalului, dar Musso a reușit mereu să mă conducă pe un alt drum, să mă încurce. De fapt, de fiecare dată când citesc o carte de-a lui, încep să mă gândesc la tot felul de scenarii, dar niciodată nu-l nimeresc pe cel bun. Își pune personajele în cele mai dificile situații și ajung să cred că nu vor mai scăpa cu bine. Totul la Musso este imprevizibil. Poți să te aștepți la orice din partea lui. Așa că nu e de mirare de ce îl ador pe acest romancier care face din imposibil ceva posibil!

     Am citit toate cărțile scriitorului, traduse la noi, și am așteptat cu nerăbdare apariția romanului “Fata din Brooklyn”. Voiam să văd cu ce mă va surprinde și de această dată, în ce capcană își va introduce personajele. Adevărul e că abia așteptam să se mai joace puțin cu mintea mea!

     Dorința mi s-a îndeplinit și zilele trecute m-am apucat să citesc cartea. Știind dinainte cât de surprinzătoare sunt poveștile sale, am început lectura fiind foarte atentă la toate detaliile. Dar mare mi-a fost surprinderea, când am constatat că nimerisem scenariul potrivit. De “vină” a fost și faptul că povestea a fost relatată din perspectiva tuturor celor implicați în anchetă (inclusiv din perspectiva victimelor) și se desconspirase, parcă mult prea devreme, identitatea asasinului. Voiam ca misterul să planez cât mai mult asupra lui. Mă apropiam de final și eram puțin bosumflată. Dar când am ajuns la ultimele 30 de pagini, s-a schimbat totul! O răsturnare de situație care m-a uluit enorm. Mă așteptam la orice, dar nu la o astfel de întorsătură! Și, uite așa am fost, din nou, dusă de nas de dl. Musso! Elementul surpriză de la final mi-a dat lovitura de grație!

    În thrillerul psihologic “Fata din Brooklyn”, avem parte de urmăriri ca-n filme, răpiri, crime, trădări, un fost polițist care încalcă regulile, mergând la intimidare, un logodnic disperat care se teme pentru soarta femeii iubite, o anchetă cu multe ramificații care ne dezvăluie de ce fapte abominabile este capabil omul, un controversat caz mușamalizat de poliție, care ne trimite în trecut, în urmă cu 10 de ani, numeroase minciuni și secrete terifiante. Iar cei care dețin secretele, încep să fie vânați și eliminați.

   Ce anume am apreciat la romanul de față?  Nu există amănunte de umplutură care să frâneze acțiunea. Suspans și adrenalină la cote maxime. Mi s-a părut interesant modul în care autorul introduce noi personaje ce vor crea în mare parte suspansul, pentru că fiecare deține o informație utilă.

    Stilul autorului este captivant. Pe tot parcursul lecturii, am simțit că sunt acolo, în carte, că iau parte la tot ce se întâmplă. Uneori, m-a făcut să trăiesc cu senzația că personajele mi se adresau în mod direct. Îmi dezvăluiau secretele lor, gândurile lăuntrice, temerile.

“ Da, te iubesc, dar nu mai știu pe cine iubesc. Ca să iubești pe cineva, trebuie să-l cunoști, iar eu nu te mai cunosc. Acum am impresia că sunt în fața a două persoane (… Dar nu reușesc să suprapun cele două figuri. Cine vei fi tu dacă ne regăsim?“

   Mi-a plăcut faptul că Musso abordează teme ceva mai sensibile precum: conflictele rasiale, neîncrederea populației în instituțiile statului etc. Capitolele scrise din perspectiva victimelor îți răscolesc sufletul, iar anumite pasaje te fac să reflectezi …

“ Omul nu este nicidecum o ființă blajină, cu inima însetată de iubire”, scria Freud în Angoasă în civilizație. Da, omul este cel mai aprig prădător al său. Omul este în război cu sine. În adâncul sufletului, omul este stăpânit de violență, agresivitate, impulsul de a ucide, voința de a-și domina aproapele și de a-l subjuga umilindu-l. ”

Ca de obicei, beneficiem de citate, aforisme și maxime la începutul fiecărui capitol. Toate bine alese și având legătură cu subiectul cărții.

   “ Pentru a fi convingătoare, o minciună trebuie să conțină un minimum de adevăr. În general, o picătură de adevăr ajunge, dar ea este indispensabilă, ca măslina într-un Martini.” (Sasha Arango) 

   „ Legea nr 2: Nu vă încredeți în prieteni, folosiți-vă dușmanii (… Dacă nu aveți dușmani, găsiți o modalitate de a vă face.”  (Robert Greene)

   Cu toate că acțiunea din prezent se desfășoară  pe o perioadă scurtă de timp, de  doar câteva zile, (31 august  – 5 septembrie 2016), vom păși de multe ori în trecut (anii 2005 și 2007) și astfel vom descoperi ce anume a condus la necazurile din prezent. Și chiar dacă pe parcurs ne sunt furnizate anumite secrete, autorul păstrează pentru final câteva surprize!

“ Povestea asta m-a lăsat cu gura căscată. În viața fiecărui om apare, într-o bună zi, un astfel de seism: momentul acela în care sentimentele devin niște bețe de chibrit aprinse în mijlocul unei păduri uscate. Preludiul unui incendiu care ne poate distruge din temelii și conduce spre prăpastie. Ori spre renaștere.”

   Scriitor faimos și tată singur, Raphaël Barthélemy urmează să se căsătorească cu Anna Becker peste trei săptămâni. În timpul unei vacanțe romantice pe Coasta de Azur, el cade pradă unui gând obsedant, unei idei care îl bântuia de ceva timp, dar pe care o ținuse ascunsă până  atunci: iubita lui ascundea câteva secrete. Teama că nu o cunoștea cu adevărat pe Anna izbucnise din mai multe motive:  căsătoria care se apropia, frica de a face pasul cel mare, graba cu care hotărâse să își ia acest angajament. Toate astea la un loc, plus propria lui poveste, marcată de trădarea oamenilor pe care crezuse că îi cunoaște. Având în vedere ce i se întâmplase în trecut din cauza unei femei, era și firesc să fie suspicios. Mai trăise o dată iluzia iubirii și nu mai voia să treacă prin acel iad.

   Dintotdeauna ficțiunea reprezentase pentru Raphaël un mod de evadare. Ani întregi îi ocupase tot timpul și toate gândurile. Începând cu 2003, anul în care îi apăruse primul roman, publicase câte o carte pe an. Devenise celebru, dar acel cerc magic al succesului și al creației se rupsese în urmă cu trei ani din cauza unei femei. În timpul unui turneu de promovare la Londra, o întâlnise pe Natalie Curtis, o englezoaică ambițioasă de care se îndrăgostise iremediabil, în ciuda faptului că nu aveau nimic în comun și existau semnale că relația lor nu putea avea un viitor. La scurt timp, Natalie rămăsese  însărcinată, iar la trei săptămâni după ce îl născuse pe Theo, își dăduse seama că nu poate renunța la carieră, așa că acceptase un post tocmai în California, lăsându-l pe Raphaël să aibă grijă de băiețel.

   Relația cu Natalie l-a marcat profund și i-a trebuit ceva timp ca să-și revină. Abia după douăzeci de luni ajunge să o cunoască pe Anna, iar următoarele șase luni au reprezentat pentru el cea mai frumoasă perioadă din viața lui. Până când, a venit momentul dezvălurilor…

“Nu te  cunoșteam decât de șase luni și îmi plăcuse totul la tine de la prima întâlnire. Dar o parte din ceea ce mă cucerise la început – misterul, prudența, discreția, firea solitară – devenise un motiv de neliniște, care se întorcea împotriva mea ca un boomerang.”

   În momentul de față, pe Raphaël nu-l mai interesează decât să afle ce secrete ascunde  Anna. Știe cât rău îi poate face, dar are impresia că e în stare să înțeleagă totul, să îndure totul din dragoste pentru ea. Vrea să afle adevărul, dar s-a întrebat vreodată dacă e în stare să-l suporte?

“ – Vrei să știi dacă am un secrete, Raphael? Răspunsul este “da” ! Vrei să știi de ce nu vorbesc despre asta? Pentru că după ce-o să afli, nu numai că n-o să mă mai iubești, dar o să mă și detești.”

   Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat de cele văzute, Raphaël pleacă. În mintea lui, totul se învălmășea: violența fotografiei, neputința de a înțelege senzația că viața lui se năruia.

   Destul de repede își dă seama că din cauza șocului, își pierduse sângele-rece și plecase fără să asculte ce are Anna de zis. Însă când se întoarce, chinuit de regrete, ea nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. Cu toate că părăsise camera de hotel și luase avionul spre Paris, Anna nu revenise nici în apartamentul pe care îl împărțea cu Raphaël și nici la locuința pe care o deținea ea.

    Înnebunit, Raphaël îl roagă pe vecinul și prietenul său, Marc Caradec, un fost polițist de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate, să îl ajute să o găsească. Pornind într-o cursă contra cronometru, cei doi descoperă în locuința tinerei suma de 400 000 de euro și două cărți de identitate false, ambele ale Annei, la vârsta de șaptesprezece-optsprezece ani.

   Ca să descâlcească tot acest mister, Raphaël nu are altă soluție decât să meargă în continuare pe pista trecutului Annei Becker. Însă totul ia o altă turnură din momentul în care se descoperă că amprentele ei se găsesc în FAED (fișierul de amprente digitale) și în realitate ea este o americancă din Harlem care de  aproape zece ani este considerată moartă.

“ Totul era din cauza mea. Strângând-o pe Anna cu ușa, o forțasem să-mi dezvăluie un adevăr care nu trebuia dezvăluit. Fără să vreau, eliberasem fantomele tragice ale trecutului, care se  dezlănțuiau  acum într-un val de violență.”

   Cine este adevărata Anna Becker? Unde locuia înainte să ajungă la Paris? De unde provin cei 400000 de euro găsiți la ea acasă? Cine sunt cele trei cadavre arse din fotografie? De ce Anna se învinovățise de moartea lor? De ce a dispărut după ce i-a spus o parte de adevăr? Unde se află în prezent? Cine e  fata din Brooklyn? Ce s-a întâmplat în urmă cu zece ani? Vă las pe voi să reconstruiți acest puzzle incredibil de complex.

   Romanul “Fata din Brooklyn” este un thriller psihologic de excepție, plin de mister și emoții, cu un ritm alert și numeroase răsturnări de situație. Îl recomand cu mare drag!

“ Viața chiar era o curvă. Când se-mpărţeau cărțile, ea le servea unora un joc prea greu de jucat ”

 “ Nu trăiești asemenea chestii decât o dată-n viață, dar arareori ești conștient de valoarea lor pe moment. Asta era una dintre dramele vieții.”

 “ În viața multor oameni, nimic nu este mai puternic decât trecutul, inocența pierdută și iubirile îngropate. Nimic nu ne emoționează mai tare ca amintirea ocaziilor pierdute și parfumul fericirii pe care am lăsat-o să scape.”

 “ Să ai un copil te obligă să te lepezi de un trecut prea greu, singura condiție ca să poți merge mai departe. Să ai un copil face ca viitorul lui să devină mult mai important decât trecutul tău. Să ai un copil înseamnă să fii sigur că trecutul nu va mai învinge niciodată viitorul.” 

Nota 10 +

 

Cartea Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso a fost oferită pentru recenzie de către Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Câinii, de Allan Stratton-Editura Trei

Titlul original: The Dogs

Traducere din engleză de Luminița Gavrilă

Număr de pagini: 272

Anul apariţiei: 2017

 

  De cinci ani, Cameron și mama lui se mută dintr-un loc în altul. Tatăl băiatului e pe urmele lor. Cel puțin, asta i s-a spus lui Cameron.
Când se stabilesc la o fermă izolată, băiatul începe să vadă și să audă lucruri care nu pot fi reale. Curând, ajunge să se îndoiască de tot ceea ce credea că știe și se întreabă dacă nu cumva își pierde mințile.
Ce se ascunde în noapte? Ce e îngropat în trecut?
Cameron trebuie să afle secretele întunecate înainte ca acestea să-l distrugă.

“Un thriller psihologic pe care nu-l poți lăsa din mână… straniu, întunecat și inteligent construit. Dialogurile vii, autentice și scenele memorabile alcătuiesc o poveste desăvârșită, al cărei final dramatic întrece toate așteptările.” – The Guardian

“Un tată monstruos, hărțuitor, coșmaruri alienante, un băiat fantomatic, câini sălbatici și un subsol dărăpănat – cadrul perfect pentru o poveste înfiorătoare despre un băiat care, încercând să dezlege un mister, descoperă ce secrete poate ascunde trecutul cuiva. Un melanj captivant de crime și poveste de familie.” – Kirkus Review

Allan Stratton este un multipremiat romancier și dramaturg canadian. Romanul său Chanda’s Secrets a fost distins cu American Library Association’s Michael L. Printz Honor Book, Children’s Africana Book Award și ALA Booklist’s Editor’s Choice. De asemenea, a stat la baza filmului Life, Above All, care a făcut parte din selecția oficială a Festivalului de Film de la Cannes în 2010.
Continuarea acestui roman, Chanda’s Wars, a câștigat în 2009 Canadian Library Association’s Young Adult Canadian Book Award.
Alte cărți de succes ale lui Allan Stratton sunt Borderline, Leslie’s Journal și Phoenix Lottery.

Câinii a câștigat Red Maple Award și a obținut numeroase nominalizări, printre care la Young Adult Novel Thriller Award, 2016 și American Library Association Best Fiction for Young Adults. Este în curs de publicare în 13 țări.
Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Wild Media Entertainment.

Sursa foto şi text: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
19

Nu mă tem, de Silviu Urdea

   Cartea “Nu mă tem” este un thriller- psihologic, apărut în anul 2016 la editura Libris Editorial. Romanul are 284 de pagini, un prolog, un epilog şi 22 de capitole.

    Silviu Urdea s-a născut în iarna anului 1992, într-un oraşel de la poalele Tâmpei. A urmat studii de specializare în tehnica proiectărilor CAD. În anul 2011, a început cariera sportivă și a debutat în concursurile de Strongest Man din țară, urmând ca 2 ani mai târziu să fie invitat la o competiție de acest gen în SUA.

   La sfârșitul anului 2012, a trăit un moment de „deja vu”, fapt care l-a determinat să înceapă să scrie un roman thriller, privind trei aspecte importante ale vieții: o dragoste pierdută, copilăria și puterea de decizie pe care o avem asupra vieții persoanelor din jurul nostru. Însă după câteva luni, această motivație începea să-și piardă sensul. Experiența s-a concretizat în romanul de debut publicat în primăvara anului 2014 la Herg Benet / Karth, Suflet pierdut”.

   Cel de-al doilea roman al său “Nu mă tem” a fost lansat pe 12 decembrie 2016 la Librăria St. O. Iosif din Braşov.

   Am citit pe pagina de facebook a autorului că lucrează la o a treia carte ce se va numi “Războiul Legendelor: Deceniul Sfânt”, un epic-fantasy de mari dimensiuni a cărei acţiune se petrece cu 65 de milioane de ani în urmă.

   V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să fiţi răpiţi de o doamnă doctor nebună şi mai apoi sechestraţi într-o cameră în care există un singur bec şi multe aparate/maşini medicale despre care nu aveţi habar? Ei bine, Filip, personajul principal al romanului “Nu mă tem”, ajunge să vadă şi în realitate aceste lucruri sub atenta supraveghere a doamnei doctor Ihrin.

  Filip este un tânăr legat strâns de un pat, înconjurat de o mulţime de chesti medicale şi singura lumină pe care o poate vedea e cea a singurului bec din încăperea în care se află. De asemenea, Filip nu îşi mai aduce aminte cum îl cheamă, cine e, din ce familiei vine şi mai ales ce caută acolo, pe patul acela. După numai câteva pagini în scenă intră un personaj feminin şi anume doctoriţa Ihrin, un medic care a fost dat afară de la serviciu, pentru că nu se comporta ca un om normal, ci ca un om anormal.

Imediat ce o zăreşte pe Ihrin, Filip o bombardează cu zeci de întrebări, cum ar fi: de ce îl ţine legat de pat?

   Doctoriţa minune spune că el este aici, legat, deoarece ea vrea să îl vindece de ceva anume. Filip nu-şi aduce aminte să fi avut vreo boală gravă şi se tot plânge că îi este foame. De îndată ce află că îi este foame, medicul Ihrin îi înfige în ambele vene de la mâini câte o perfuzie, aceasta fiind hrana lui.

   Ihrin, acest personaj ciudat şi poate puţin complicat, este o femeie care nu atrage bărbaţii, ci îi sperie şi ei fug de ea ca dracu’ de tămâie. Îi place să gătească şi ţine foarte mult la bunele maniere. Aspectul mâncării pe care o prepară trebuie să fie foarte frumos şi ingenios. Ea nu poate accepta să mănânce ceva care nu-i atrage privirea şi e aranjat urât.

Pe lângă Filip, în acea casă părăsită şi probabil bântuită, mai locuieşte şi un motan pe nume “Tăciune”. Ihrin iubeşte să-l alinte “Tăciunele”, deoarece blana lui era foarte neagră.

   Din momentul în care Ihrin îi înfinge cele două perfuzii în mâna stângă, respectiv mâna dreaptă, pentru Filip începe un adevărat şi dur calvar. În fiecare zi, Filip are de îndurat electroşocuri, metode de tratament care contau în trecerea curentului electric prin tot corpul şi, respectiv prin creier. Poate vă întrebaţi de ce? Pentru că doctoriţa Ihrin vrea să facă teste pe el, experimente…

   Neputând să mai suporte toate chinurile la care era supus, Filip se hotărăşte să se bage pe sub pielea doctoriţei Ihrin pentru a afla cât mai multe detalii despre el ca mai apoi să evadeze din acea cameră urâtă şi sinistră. Însă mai presus de orice, Filip vrea să scape de durerile pe care Ihrin i le provoca făcând cu corpul lui ce dorea ea.

   Dacă îşi va duce planul la sfârşit vă las pe voi să aflaţi. Oare va scăpa de sub mână nemiloasei Ihrin sau va muri într-un final din cauza durerilor?

   Subiectul abordat mi s-a părut straniu, bizar: un om care este răpit şi mai apoi torturat. Din acest motiv nu cred că această carte este dedicată tuturor cititorilor, ci cred că a fost concepută pentru un anumit segment/sector de cititori. Dacă nu îţi place genul acesta de thriller ,,greu” poţi fi debusolat şi nu înţelegi cartea. Ai nevoie de o anumită putere de percepţie să poţi să pătrunzi cu adevarat în universul creat de Silviu Urdea. Un univers sinistru, întunecat, dar de o forţă care te atrage în interiorul său şi ai senzaţia că nu mai poţi scăpa aşa uşor dacă îl înţelegi.

   Da, dacă nu îşi place genul, te loveşti de duritatea acţiunii şi atunci ai o anumită respingere, dar dacă eşti pasionat poţi fi acaparat în subconştientul universal exprimat de autor.

   Este genul de carte pe care numai dacă vrei tu o poţi citi, adică să fii conştient de la început în ce te bagi, să ai puterea de-a te lăsa amanetat în imprevizibil şi tenebre.

   Comparaţia cu Stephen King mi s-a părut interesantă, dar, eu mă abţin să fac o astfel de comparaţie, în acest moment fiind sub influenţa tenebroasă a subiectului abordat de autor şi nu pot să judec la rece, plus că am rezerve şi în privinţa unor replici ce mi s-au părut folosite pentru umplerea spaţiului, cel puţin asta a fost percepţia mea.

   Un subiect greu de digerat, dacă nu eşti pregătit să ieşi din zona ta de confort. Este genul de carte asupra căreia ai două opţiuni, fără cale de mijloc: ori nu îţi place, ori eşti prins în mreje şi o nu poţi lăsa din mână. Citiţi şi veţi afla. 

Exemplar oferit de autorul Silviu Urdea.

 

Coajă de nucă, de Jan McEwan

Editura: Polirom

Număr pagini: 216

„Cel mai bun roman din ultimii ani al acestui adevărat maestru.” (The Telegraph)

  Noul roman al lui Ian McEwan, Coajă de nucă, lansat simultan în Marea Britanie şi SUA la începutul lunii septembrie 2016, este o poveste clasică despre crimă şi trădare, relatată din perspectiva unui narator cu o viziune şi o voce unice în literatura ultimilor ani – un fetus a cărui mama şi-a înşelat soţul cu fratele acestuia şi acum plănuieşte să-l otrăvească. Dar un fetus înzestrat cu conştiinţa, perfect ancorat în actualitatea acută a atentatelor teroriste din inima Europei, a noului război rece dintre Rusia şi SUA, a tragediei refugiaţilor. Un thriller psihologic plin de suspans, Coajă de nucă este o dovadă de virtuozitate literară şi, totodată, un omagiu adus lui William Shakespeare la 400 de ani de la moartea acestuia.

„Un roman inteligent, amuzant şi extrem de captivant.” (The New York Times)

„O carte care nu seamănă cu nimic din ce am citit vreodată, Coajă de nucă este o palpitantă drama domestică.” (Tracy Chevalier)

„Jucăuş, dar şi grav, încîntător şi frustrant, acest roman este una dintre cele mai inclasabile opere ale lui McEwan şi, în acelaşi timp, extrem de interesantă.” (The Times)

„Coajă de nucă este o istorisire şocantă despre crimă şi trădare, prezentată dintr-o perspectiva absolut inedită şi scrisă de unul dintre cei mai buni povestitori din lume.” (The Telegraph)

„Pe măsură ce citim acest roman scurt, dar foarte dens – ca un bebeluş în pîntecele mamei –, el se transformă în ceva mult mai important şi mai grav.” (The Spectator)

Sursa foto şi text: Editura Polirom

by -
10

Un thriller psihologic, plin de suspans, care abundă în capcane și întorsături de situație.

Cei care merită să moară, de Peter Swanson

Titlu original: “The Kind Worth Killing”

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Număr de pagini: 320

    Sunt lucruri în viață pe care normele sociale și culturale ne împiedică să le facem. Poate uneori reacționăm din impuls și ca urmare a rănilor sufletești sau chiar a rănilor fizice ne-am dori să rănim la rândul nostru persoana care ne-a provocat durere. Poate chiar ne-am dori să o ștergem de pe fața Pământului. Totuși, societatea ne oprește să facem aceste greșeli care ne-ar putea marca pe viață. Dar ce s-ar întâmpla dacă cineva ne-ar spune că persoanele care ne rănesc merită să-și găsească sfârșitul pentru ce ne-au făcut? Dacă cineva ne-ar oferi acel argument care ne-ar convinge că decizia de a omorî o persoană rea are circumstanțe atenuante? Răspunsurile acestor întrebări ne sunt conturate în romanul lui Peter Swanson, „Cei care merită să moară”, un thriller psihologic pe care îl veți citi pe nerăsuflate.

   Un zbor de noapte de la Londra la Boston aduce împreună doi străini, iar această întâlnire constituie începutul unui plan care va schimba viața amândurora. Ted Severson o întâlnește pe Lily Kintner în barul aeroportului și după câteva pahare de martini ajunge să-și verse amarul cu privire la soția adulteră. Se pare că relația dintre el și soția sa, Miranda, a fost doar un miraj. În ciuda faptului că încă de la început nu păreau potriviți: el, un tânăr putred de bogat, dar extrem de timid, iar ea o femeie provocatoare și cu un spirit liber, Ted a crezut în relația lor până când și-a văzut nevasta făcând dragoste cu constructorul casei lor, Brad Daggett. Această descoperire i-a provocat multă durere, realizând că femeia de lângă el s-a căsătorit doar din interes. Acest lucru l-a determinat să-i dezvăluie lui Lily, în glumă, că ar vrea să o omoare pe Miranda. Reacția partenerei de pahar este una cât se poate de neașteptată. Ca urmare a celor auzite, concluzionează că o femeie infidelă și mincinoasă, care nu i-a provocat decât durere soțului ei, merită să moară.

„Chiar ai face lumii un serviciu. […] Așa cum am mai spus, toată lumea o să moară în cele din urmă. Dacă ți-ai omorî soția, nu i-ai face decât ceea ce oricum s-ar întâmpla. Și ai salva alți oameni de ea. E un personaj negativ. Face lumea mai rea. Iar ceea ce ți-a făcut ție e mai rău ca moartea. Toată lumea moare, dar nu toată lumea trebuie să vadă persoana iubită cu altcineva. Ea a lovit prima.”

   Răspunsul lui Lily îi oferă lui Ted acel argument de care are nevoie pentru a nu se simți vinovat de luarea unei vieți, ci de a se simți chiar împlinit că în felul acesta face un serviciu lumii. Astfel, cei doi decid să pună la cale crima în cele mai mici detalii, dar cele câteva întâlniri îi fac în același timp să se apropie tot mai mult unul de celălalt și să se înfiripe sentimente. Ted este de-a dreptul fermecat de tânăra cu părul de foc și pistrui, dar ceea ce nu știe el la început este faptul că Lily nu se află la prima sa crimă, iar experiența ei își are rădăcinile adânc înfipte în trecut. Viața tânărului milionar înșelat de soție pare să reintre pe un făgaș normal în urma întâlnirii neașteptate din barul aeroportului, crima constituind soluția tuturor problemelor sale și în același timp, șansa de a începe o nouă relație. Însă întregul plan este dat complet peste cap când Ted este ucis în propria casă. Aparent nu există urme de intrare forțată, deci victima își cunoștea atacatorul. Ca urmare, poliția începe o anchetă, condusă de detectivul Henry Kimball, care nu pare să creadă prima ipoteză și anume că este vorba de un jaf, ci se străduiește să pună cap la cap toate detaliile pentru a identifica ucigașul. Va continua Lily de una singură planul conceput împreună cu Ted pentru a-i oferi astfel un omagiu? În ce măsură este implicată Miranda în această crimă? Va reuși detectivul Kimball să descurce ițele suspectei crime? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care vă vor intriga și vă vor ține conectați la poveste până îi veți descoperi deznodământul.

    Peter Swanson și-a construit romanul de așa natură încât să ne facă să înțelegem perspectiva fiecărui personaj marcant al poveștii, să le cunoaștem trecutul, să simțim sentimentele ce îi determină să ia anumite decizii și să descoperim argumentele prin care își motivează acțiunile întreprinse. Astfel, ne permite să luăm contact mai bine pe rând cu Ted, Lily, Miranda și Kimball, provocându-ne să vedem întreaga acțiune prin ochii fiecăruia. Miranda Severson este genul acela de femeie frumoasă, un fel de femme fatale, după care toți bărbații își întorc capetele atunci când își face apariția într-o încăpere. Dar frumusețea nu reușește să-i mascheze caracterul. Este un fel de măr roșu și frumos pe dinafară, dar mâncat de viermi pe dinăuntru. Miranda este o mincinoasă oportunistă și infidelă, destul de abilă încât să sucească mințile bărbaților, determinându-i să-i facă pe plac. S-a căsătorit din interes, nu și-a iubit niciodată soțul, iar tot ceea ce a urmărit a fost să găsească o modalitate prin care să pună mâna pe averea sa.

  Ted, pe de altă parte, este genul acela de bărbat sincer și stângaci, care ar face orice pentru persoana iubită. În ciuda faptului că a reușit să găsească rapid rețeta succesului în afaceri, fapt ce i-a adus destui bani încât să aibă posibilitatea chiar să renunțe să muncească, pe plan sentimental lucrurile nu s-au dovedit a fi la fel de roz. Incapacitatea de a citi oamenii din jurul său îl determină să intre într-o căsătorie sortită eșecului, ce îi aduce în final moartea. Detectivul Kimball se dovedește a fi un polițist perseverent și deștept, care nu se lasă păcălit de aparențe și face tot posibilul să-și ducă ancheta la bun sfârșit. Este pasionat de poezie și în timpul liber scrie limerick-uri (poezioare de cinci versuri, umoristice, absurde și chiar puțin obscene) pentru a-și pune ordine în gânduri. Totuși, uneori această pasiune este cauzatoare de probleme. Nu în utimul rând, cel mai complex personaj al romanului este Lily Kintner. Fiica unui scriitor celebru, David Kintner, tânăra roșcată, cu ochi verzi și pistrui și-a dat seama destul de repede că nu e ca toți ceilalți, că este specială. În adolescență își petrecea timpul citind și relaxându-se în casa părinților. Însă totul se schimbă atunci când săvârșește prima crimă, omorând un motan pentru că îi hărțuia pisica. Acesta este momentul ce produce declicul în mintea lui Lily. Din acest punct, tânăra realizează că nu este chiar neajutorată și ajunge să considere că modalitatea prin care îi poate opri pe oameni din a-i face rău este crima. Astfel, până să-l întâlnească pe Ted, ajunge să aibă la activ două crime. Detașarea, lipsa de scrupule și ușurința cu care decide dacă un om merită sau nu să mai trăiască sunt de-a dreptul șocante.

   Realizăm în acest fel că Lily este o psihopată care crede că face un bine lumii, curățând-o de acele elemente care o pângăresc. Consideră că orice ar fi trebuie să supraviețuiești, iar singurul mod prin care poți să faci asta, este să te dovedești mai puternic decât celălalt. Dar personalitatea sa și trecutul întunecat o condamnă în același timp la singurătate, aspect ce pare să-i macine viața.

„O specie rară de animal, așa îmi spusese odată tata, și exact așa mă simțeam. Pe deplin vie și pe deplin singură. Singurul meu tovarăș în acel moment era eul meu mai tânăr, cel care îl împinsese pe Chet în acea fântână. Mi-am închipuit că ea, tânăra Lily, era acolo cu mine. Ne-am privit în ochi, fără să fie nevoie să ne vorbim. Înțelegeam amândouă că supraviețuirea era totul. Era sensul vieții. Și să pui capăt unei alte vieți era, în multe feluri, cea mai grozavă expresie a ceea ce însemna să fii viu.”

   Mi-a plăcut cartea, chiar foarte mult, pentru că e genul acela de roman care te ține conectat tot timpul la universul construit și la personajele care îl populează. Te intrigă, te amuză, te captivează și te face să treci într-un ritm alert de la o stare la alta. În același timp, pare să îți ofere șansa să vezi cum ar arăta lumea dacă anumite norme ar fi schimbate, dacă unii oameni s-ar dovedi la fel de abili ca protagoniștii. Totuși, există și un aspect care nu mi-a plăcut deoarece nu mi s-a părut credibil. Parcă relația dintre Ted și Lily s-a înfiripat prea repede, adică el a acceptat mult prea ușor posibilitatea ca noua sa cunoștință să fie o criminală cu experiență, care este dispusă să-l ajute să-și omoare soția. Chiar dacă femeia nu-i spune direct că nu este prima dată când trebuie să ia viața unui om, prin faptul că atunci când este întrebată invocă Al Cincilea Amendament, cel care definește dreptul unei persoane de a nu răspunde la o întrebare deoarece răspunsul o poate incrimina, se desconspiră. Fiind pe deplin conștient de acest aspect, Ted nu pare să manifeste niciun fel de teamă față de ea.

   Așadar, „Cei care merită să moară” este un thriller psihologic, plin de suspans, care abundă în capcane și întorsături de situație. Este un roman în care criminalii și victimele își schimbă rapid poziția, fapt ce vă va ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii. Cu siguranță nu îl veți putea lăsa din mână până nu îl veți da gata.

editura-literaCartea Cei care merită să moară de Peter Swanson  fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

 

 

„O poveste bună, intensă, violentă.“ Dashiell Hammett

Poştaşul sună întotdeauna de două ori,de James M. Cain

 Editura: Paldin
Traducere din engleză de Gabriel Tudorie
Gen: Crime Noir
 Colectie: Paladin BLACK Pocket
Tematici: clasic, ecranizat, Noir, roman cult
Un clasic al romanului noir, tradus în 18 limbi şi ecranizat de şase ori

   Interzis în Boston la momentul apariţiei din cauza mixului de violenţă şi erotism, Poştaşul sună întotdeauna de două ori este un clasic al romanului noir, care l-a transformat pe James M. Cain într-unul dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii de acest gen. Povestea de dragoste dintre un vagabond şi o femeie căsătorită cu un bărbat pe care nu îl iubeşte ia o turnură neaşteptată în momentul în care cei doi hotărăsc că sunt capabili de orice pentru a fi împreună. Stilul concis, dialogurile vii, personajele puternice şi atmosfera plină de suspans fac din acest thriller psihologic un adevărat page-turner.

„O poveste bună, intensă, violentă.“ Dashiell Hammett

   ,, Nu fac nici un efort să fiu dur, sau cinic, sau înfiorător, sau în vreun alt fel în care se spune că sunt. Eu doar încerc să scriu aşa cum ar scrie personajul, având mereu în minte faptul că omul de rând are o vioiciune a limbajului dincolo de orice aş putea eu inventa.“  James M. Cain

Sursa: Editura Paladin

Cel mai șocant thriller pe care îl vei citi anul acesta, apare la Editura Litera, sub semnătura autoarei L.S. Hilton.

 ÎNCOTRO SĂ TE ÎNDREPŢI ATUNCI CÂND AI MERS PREA DEPARTE?

În timpul zilei, Judith Rashleigh lucrează la o casă de licitaţii din Londra. Noaptea, este animatoare într-unul dintre barurile rău famate ale capitalei. Disperată să realizeze ceva în viaţă, Judith știe că trebuie să intre în joc. A învăţat să se îmbrace, să vorbească și să se comporte pentru a fi pe placul bărbaţilor. A învăţat să fie o fată cuminte. Dar, după ce descoperă un secret întunecat din lumea artei, Judith este concediată, iar visurile ei pentru o viaţă mai bună sunt spulberate. Așa că apelează la un prieten pe care îl neglijase multă vreme. Un prieten care o ajutase să treacă de necazurile din trecut cu fruntea sus și spatele drept. Un prieten pe care o fată bună ca ea nu ar trebui să îl aibă: furia.

Un thriller psihologic în tradiţia Talentatului domn Ripley și o protagonistă care amintește de Lisbeth Salander.

Lisa Hilton este autoare de cărți istorice, ficțiune istorică, articole în reviste precum Vogue și The Sunday Telegraph, iar sub numele L.S.Hilton a scris cel mai incitant thriller – “Maestra”, carte vândută în 38 de țări.

http://www.litera.ro/adul/col-fictiune/maestra.html

http://www.maestrabook.com/

“Maestra” face parte din colecția Buzz BOOKS – cărțile despre care toată lumea vorbește! O colecție cosmopolită, locul de întâlnire a celor mai noi opere de ficțiune contemporană – romane aflate în topurile internaționale, premiate, ecranizate sau în curs de ecranizare, traduse în zeci de limbi – cărți provocatoare,pe care abia aștepți să le citești.

În colecţia Buzz BOOKS au mai apărut: Celeste Ng, Tot ce nu ţi-am spus; Jonathan Dee, Privilegiaţii;

și vor apărea: Emma Healey, Elizabeth a dispărut; Fiona Barton, Văduva; Patricia Highsmith, Carol.

%d bloggers like this: