Tags Posts tagged with "versuri"

versuri

by -
1

Duel poetic: Timpul ploilor & Doar atunci

Timpul ploilor –Maria Savu (Maya Alma)

Suntem atât de departe unul de altul
și-atât de apropiați în gândul celuilalt
c-o mână încerc să îți ating înaltul
cealaltă dă la o parte norii de cobalt

Răsare ca o mare pierdută în azururi
această clipă solitară în care singurătate mi-s
și ca un val mi-e dor de aer și a pururi
împing furtuna-mi înspre țărmul tău abis

Stăm unul lângă altul deși nu te mai simt
decât în mine și-n părul greu de-atingeri
te mai respir clipei de ieri și din instinct
vine iubirea ta să-mi fie leac la îngeri.

 

Doar atunci –Călin Lucian

zbor
porumbițo
zbor pe deasupra tâmplelor tale
zbor printre depărtările ce ne apropie
între acel mâine
în care voi atinge din nou orizontul
alături de tine și ieri
când mă ridicai în al nouălea cer
aproape de îngeri

nu am să-mi mai întind aripile
divino
decât atunci când
tu
vei zbura alături de mine

Verdict?

 

 

 

 

 

 

by -
16

Duel poetic: Era noapte…& Dragoste fără cuvinte…

Era noapte… Rodica Pușcaşu

Era noapte

Și peste inimi

Ploua cu versuri.

Ține umbrela, mi-ai spus,

Nu vrei să ți se topească aripile,

Eu am fugit,

Prin ploaie,

Desculță.

Și apa mi-a topit toate cuvintele.

Doar buzele tale

Le vedeam râzând,

Când gândurile noastre se sărutau,

Pe pod.

Era noapte…

Când am murit iubirea noastră,

Pentru că ne-am topit în picăturile de ploaie

Pentru că tu m-ai lăsat

Să alerg inimile

Desculță

Prin clipele ude.

Era noapte…

Și peste noi,

Ploua cu regrete niciodată rostite.

Dragoste fără cuvinte.. Lucian  Ciuchiţă

Nu știu dacă sunt fericit că te-am cunoscut,

Dar mă simt treaz și agitat în gânduri.

Dacă aș ști că a fost destinul

M-aș resemna și aș fi apatic…

Dacă aș ști că a  fost o întâmplare

Mi-aș dori să mă eliberez de povara momentului

Și să caut motivul acelor căutări..

Asa că, nu știu nimic și sunt bucuros

De ambiguitatea clipei alături de tine…

Verdict?

 

Violeta Anciu, alte mașini și-un fotograf amator-recenzie

Editura Grinta, 2017

100 de pagini

nu știu și nu am înțeles poezia.

doar să o trăiesc

lăsând-o să mă trăiască

să mă consume

 și să mă transforme.

   În contextul literaturii române contemporane, poezia Violetei Anciu se face remarcată printr-o prospețime uneori parfumată, alteori tăioasă, dureroasă chiar, rezultat al unui spirit creator capabil să se adapteze și să se reinventeze. alte mașini și-un fotograf amator cuprinde instantanee ale unui eu liric ce se dedublează, se autoconsumă, pentru a renaște în alt poem, sub o nouă identitate.

   Primele texte ale volumului au influențe de artă poetică, în care autoarea își exprimă atitudinea față de condiția și scopul poeziei; versul nu este al poetului, ci al cititorului fragil, puternic, sfârșit sau invincibil, pentru toate acestea se crapă cerul/și lasă cuvântul să sfâșie lumea (par-dessus le marché), întreg universul poate deveni sursă de inspirație și poartă mâna scriitorului (să-mi dicteze poezia cum să mă scrie/strofă cu strofă și vers dintr-un univers (ibidem). Autoarea ne poartă într-un labirint cu optzeci și patru de trăiri autentice, preluate din cotidian, ne plimbă prin epoci trecute, ce cuprind nostalgia copilăriei tradiționale (peste vârstele/când eram copil și colecționam destinații/ credeam că voi găsi case albastre/ cu acoperișul alb și stele atârnate,/  cu oameni așteptând veșnic la porțidin cronici), intensitatea prezentului (printre scândurile celulei mele/ cu buzele cusute/ evadează ritmuri de carton,/ în hăuri încete/ prin scândurile celulei mele aflu/ cine suntcronică fără vreme) și dorința unui viitor apoteotic (în cenușă, cenușa va arde din nou. – omul nou).

   Cadrul liric este de cele mai multe ori format din elemente abstracte, urbane, cu tramvaie, trenuri, telefon ce… sună în gol/și mina se rupe cu ură (trotuare verzi în nopți albastre), cu îngeri coborâți din cer și suflete ce rătăcesc prin universuri paralele. Timpul, supratema volumului de versuri, intensifică necesitatea căutării sinelui, retrăind riturile de trecere: nașterea și moartea, ireversibil și dureros.

   Poemele gravitează în jurul elementelor primordiale (apă/ ploaie, foc, pământ, metal), cu voluptate senzorială, pe buze, palme (mâini), tălpi, păr, ochi: sub tălpile ude se-ntind toate credințele (valori descălțate) – sub tălpi am inimile arse (vocile mele).

   Universul poetic al autoarei este postmodernist, însă conturat în manieră personală, uneori cu influențe simboliste (corespondențele, cromatica, unele motive literare precum abatorul, salonul, orașul, muzicalitatea). Versul este liber și este prezentă tehnica ingambamentului, care asigură libertatea exprimării și fluiditatea ideilor poetice. Monologul adresat ia forma, de multe ori, unei rugaminți sau unei interogații retorice.

cum aș putea să nu dorm pe umărul tău

carte cu paginile lipite? (gust de orchestră)

   Poezia este inovativă și la nivelul limbajului, prin încărcătura stilistică generată de combinații inedite de termeni, precum: magnolii de piatră, solzi de sticlă, miros de gust de alge.

   Volumul se încheie simetric prin reluarea legăturii eu liric-cititor, oferind impresia de eliberare: o, Doamne, cât de frumos/ ochii Tăi s-au așezat,/ cu uitătură cu tot,/ în această prelungă/ ascultare! sau ce chef am de-un cer însetat! (textúri) și o senzație de bine care va fura cititorului un ultim zâmbet.

 Mulţumesc autoarei pentru exemplarul oferit.

 

by -
6

Duel poetic: Lucide clipe dor & Însufleţire

 

LUCIDE CLIPE DOR—Rus Maria

…munţi tresar, icnesc izvoare, albe-aripe le-am ciuntit
cu Toamna asta-ngalbenită de-a frunzelor paradă,
un trandafir bolnav de Soare grăbeşte să mă vadă
cât Luna încă mă măsoară, cu ochiul amorţit.

Asculţi? Mi-e atât de dor de Timpul care-a asfinţit!
Cu dalta dragostei tu m-ai cioplit în forme de baladă,
prin licărirea palmei, trăirea mi-ai cuprins sub acoladă,
cu sănii fremătând, raze străbat în vaier neclintit.

Suav şopteşte glasul doinei cuvântul obosit,
tristeţea mută-a biruinţei fereşte busculadă,
mocnitul viers de eu începe-a ţine canonadă,
secunde-apasă-a norilor falangă şi ora a oprit…

Zâmbesc a tine, Vară, poveste inegală cu versul nerostit,
cât tinereţea strigă, umbre-alungă, zideşte baricadă
statuilor de vise, cu vânt a dor grăbeşte-o escaladă
a amforei cu apă înstelată, Lumina Cerului vrăjit…
A tine, lucide clipe dor, iubirea-n tranşă s-a proptit.

 

ÎNSUFLEŢIRE-Lucian Ciuchiţă

Inel pe însufleţirea unui moment de linişte
Cuprinsă între unghiuri sentimentale şi provocatoare.
Un strop de rouă vie emanând zel din compoziţia Universului
Trăiri şi netrăiri perpetue în abisala oscilaţie a vremurilor.
Lemnul crud al pădurilor mustind de plăcerea răcorii pe poteci.
Cristalul stâncii ce magnetizează aerul schimbărilor viitoare.
Cenuşa rămasă din explozii conceptuale,
Va renaşte din viaţa de dincolo de viaţă .
Rămânem muţi în faţă unei constelaţii de expansiune a ideilor netrasmise de Creaţie
Suntem doar secundele din faţa viitorului… .

Ce părere aveţi?

by -
28

Duel poetic: Dragostea & Să taci!

Dragostea- Lucian  Ciuchiţă

Dragostea este respectul faţă de tine, nu poţi iubi ceva ce nu-ţi place..

Dragostea este timpul pe care-l petreci cu tine când te hrăneşti cu fericire..

Dragostea este marea pe care o simţi în ochii iubitei..

Dragostea este Universul pe care îl atingi fără să vrei…

Dragostea este frica să nu te iubeşti prea tare şi să uiţi că exişti…

Dragostea este liniştea din faţa furtunii, sentimentele sunt corabia ce te poartă spre armonie..

Dragostea este setea de roua căzută de pe petalele trandafirilor..

Dragostea este înţelegerea fără cuvinte şi sentimente într-un perpetuum mobile…

 

Să taci!- Veronica  Budea

Am învățat
să-ți ascult
tăcerea
cuvintelor nerostite.

Am transformat
tăcerea
în arta
glasului
fără voce.

Ai pus sub cheie
sinonimele iubirii
dar ai uitat
uşa inimii deschisă.

Tăcerea ta
mi-a şoptit
acel nimic
care contează.

Să taci !

Ce părere aveţi? Verdict?

by -
10

Duel poetic: Gânduri & Tărâmul poeziei

Gânduri-Nicoleta Tudor

În lumea asta mișcătoare

Cu paradigme şi-ntrebări,

Ce suntem noi, mă întreb oare?

Suntem acum sau reluări?

 

Suntem răspuns sau întrebare?

Sau doar crâmpei de univers,

Suntem din lut sau din suflare?

Suntem poem sau doar un vers?

 

Unicitatea noastră simplă

Pierdută-n marea de mulțime

Ne pierde-n lumea asta amplă?

Sau doar ne-aruncă la-nălțime?

 

Eu îmi răspund, dar oare când

M-am întrebat ultima dată?

În viața asta, pe pământ?

Sau într-o lume expandată?

 

Când totuși am simțit că sunt?

Acum, sau am știut mereu,

Trezită parcă dintr-un vis,

Al universului, sau doar al meu?

 

Frânturi de suflet, le adun,

Le recunosc și le lipesc.

Sunt așchii oare din trecut,

Sau viitorul îl pregătesc?

 

Tărâmul poeziei –Călin Lucian

Poetul e creator de lumi
De intri pe tărâm de vers
să-ți laşi încălțămintea la intrare

Ai grijă cum păşeşti
ai grijă
căci vei călca pe vise şi pe stele
pe şoapte şi pe nori
pe aripi
pe idealuri
şi pe curcubee
iar paşii tăi îți vor fi zbor
pe-un cer de vată parfumată

Acolo pajiştile-s pline
de flori ce vor să te îmbie
cu-aromă de copilărie
e-o lume nouă în fiecare poezie

Poetul e creator de lumi!

 Verdict?

 

sursa foto Pexels

by -
9

Duel poetic: De Dragoste & Atât

 

De Dragoste-Nicoleta Tudor

E toamnă, te iubesc ca-n fiecare vară

Cu iz primăvăratic de frunze verzi necoapte

Îți simt a ta privire la fel ca prima oară

Când mângâierea ta mă duce blând în noapte

 

E toamnă, frunzele ne-aduc din nou aminte

Să prețuim iubirea și-n suflet s-o păstrăm

Căci toamna noastră vine, deși încă-i cuminte

Dându-ne cu belșug tot ce putem să luăm.

 

Și pentru că e toamnă, o frunză ruginie

Păstra-o-voi în păr cu gandul doar la tine

O voi păstra în taină, să-mi fie mărturie

, Să o privesc cu drag în iarna care vine.

 

Și pentru că e toamnă,

mă-ntorc gândind la vară

Să retrăiesc magia

pierdută într-o harpă

Și să-mi aduc în simțuri,

pentru a câta oară

, Parfumul ce-am păstrat,

cândva, într-o eșarfă.

 

ATÂT-Daniel Irimescu (Daniel Dac)

Atât de limpede ți-e gândul
Că nu mă satur să-l ascult,
Cum se prelinge-ncet pe gură,
Un strop de cer și de tumult.

Atât de caldă ți-e privirea,
În ochii tăi mă întâlnesc
Și mă topesc printre troiene,
Cu focul tău nepământesc.

Surâsul tău mă înfășoară
Cu fir ușor de borangic,
Din vremuri vechi de odinioară,
Ce foc în mine au aprins.

Atât de-ntinsă-i depărtarea
Ce se așează între noi,
Că se întunecă și zarea
De-atâta chin, și-atâtea ploi.

La pasul tău privesc cum trece,
În suflet urmă mi-a lăsat,
Și nici un râu nu o va șterge
Cât te iubesc fără păcat.

Verdict?

by -
10

Duel poetic: Autoportret & Şi Dacă

Autoportret -Călin Lucian

Răsărindu-mi riduri în priviri,
pe fruntea-mi singură în amintiri,
temându-mă să cred în noi iubiri,
mi-au înghețat la tâmple ghioceii
de multele-mi trăite netrăiri.

Şi mi-a fost teamă ca să mai iubesc
şi am uitat să mai trăiesc,
de Dragoste, eu, nu îmi amintesc,
ciudat, dar nu mi-e teamă că îmbătrânesc,
chiar o doresc…chiar o doresc!

Sunt numai eu cu mine,suntem doi
şi-mpart singurătatea, frățeşte, între noi.
Îmi pare-atâta de firesc
ca după ploaie să vină ploi
încât,oricât de tare suflă vântul,
eu nu mă-ndoi…eu nu mă-ndoi.

Sunt numai eu cu mine
deci, suntem doi
şi-mpart singurătatea, frățeşte, între noi!

Şi Dacă- Nicoleta Tudor

Și dacă aș rămâne acum în viața ta

Ce gând tribut în mine se va stinge?

Ce așteptări mărețe cu timpul aş uita

În timp ce zâmbetul în lacrimi se va frânge?

 

Și dacă aș pleca acum din viața ta

Tu lipsa mi-ai simți-o cât de mult?

În timp ce-aș tot muri și-aş invia

Din suferinți făcându-mi temeinic legământ.

 

Și dacă aș lăsa să curgă întâmplarea

Cum aș putea trăi cu tine-n gând?

Căci nu m-ar ajuta nici vântul nici chemarea

Spre apa ce mă spală când nu mai pot să plâng.

 

Și-atunci m-afund îmi propria-mi tăcere

Și tac, și tac, și nu gândesc nimic

Așa nu curg nici lacrimi, așa nu simt durere,

Doar te găsesc pe-acolo, când mă trezesc un pic.

 Verdict?

 

 

 

by -
8

Duel poetic: Hai în inimă la ora & Atât de simplu

Hai în inimă la ora-Maria Savu (Maya Alma)

Cât cuprinde zarea ta, cerul s-a schimbat în rouă
să îmi răcorească gura, norii stau să cadă-n ea,
miezul zilei nu mai știe frunza pe unde să-și plouă,
muguri dulci mocnind a tine dau a rod prin toamna mea.

Hai în inimă la ora când s-au  rupt zorii de văi,
vântul adiind miresme se întoarce-n ochii tăi
mult mai lin ca înainte mai duios furând din pleoape
licăr străjuit de aur, somn profund de cer și ape.

Hai în inimă la ora când se trece înspre-albastru
și îngroap-o în venirea unui ceas neamorțit,
precum liniștea-nserării adorând umil un astru,
te găsesc lângă răni vechi, leac de îngeri, împietrit

Atât de simplu-Călin Lucian

Aş refuza Edenul de nu mi-ai fi, tu, Evă.
Nu vreau nici veşnicii, nici cer, nu vreau nici aripi,
de n-am zbura-mpreună, aş refuza şi Raiul !
Tu-mi eşti şi univers şi paradis şi zbor,
decât eternitatea trăită fără tine,
aş accepta, domniţă, mai repede să mor.

Femeie, te ador!

 Ce spuneţi?  Verdict?

by -
6

Enigmatic Moment, de Nicole Vasilcovschi-recenzie

Editura: Cygnus

Număr pagini: 96

Anul: 2016

 

   Vine o vreme în viața fiecărui om, când realizează rolul momentelor și importanța covârșitoare a clipei… mai ales a celei enigmatice. Despre un astfel de moment, încărcat de enigme, o să vă vorbesc în cele ce urmează.

   Nicole Vasilcovschi s-a născut pe 24 noiembrie 1983, la Suceava. A fost lector univ. dr. la Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa și a predat economie studenților din China. A publicat deja cinci volume de autor, în intervalul 2004-2009 („Enigma stelei din suflet”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2009; „Stea în oglindă”, Ed. Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2007; „Roţi albe”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2006; „Enigma sferei albastre”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2005; „Zid între lacrimă şi vis”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2004). Este laureată a mai multor premii naţionale și publică literatură în volume colective, periodice.

   „Enigmatic Moment” nu e doar un volum de versuri… e o împletire armonioasă de gânduri care s-au aliniat melodios, unele după celelalte, în filele unei cărți. E o reflecție elevată asupra existenței acesteia, dar mai ales asupra misterelor care planează în jurul vieții. Este impresionant modul prin care Nicole reușește să dezvăluie adevărurile din viziunea sa, folosind cuvintele cu abilitatea și exercițiul unui adevărat maestru al construcțiilor de versuri. Astfel, unele poezii devin tablouri, iar cititorul capătă un dublu avantaj: acela de a se înfrupta din versuri, dar și de a-și lăsa ochii să se bucure de peisajele feerice.

   Cartea are alura unei interminabile discuții. În cele peste 70 de poeme, Nicole călătorește cu o naturalețe specifică caracterului său, între realitatea spațiului în care trăiește și un spațiu imaginar, coordonate care alcătuiesc circumstanțele propice unui prezent poetic trăit la capacitate maximă… însă pe tot parcursul acestei călătorii, vorbește cu ea însăși, încercând să clarifice enigmele universale.

  Fiecare poem este o interfață a unei trăiri intense pe care Nicole nu știe să o expună altfel, decât cu maximă autenticitate. Pe aripile emoțiilor, poeta călătorește, îmblânzind spațiul și timpul, elemente care devin complici ai odiseii sale existențiale.

  Poeta Nicole Vasilcovschi nu creează versuri, ci mai degrabă, există momente când versurile pun stăpânnire pe ea, oferindu-i posibilitatea să-și expună viziunea globală asupra enigmelor existenței. Iată una  din poeziile care demonstrează, pe lângă măiestrie și autenticitate, abilitatea de a depăși granițele umane și de a sfida timpul și spațiul:

„Atunci când îndrăznim să visăm,

Ajungem dincolo de forme și aparențe,

Ne plasăm realul în lumea alchimică

A împlinirii.

 

Totul e un joc, care vrea să pară cât mai serios,

Jocul de-a viața.

 

Mă desprind de prezent

În oniricul care mă învăluie cu speranță,

Călătoresc printre stele și le adun

În colierul existenței mele,

Strălucind în secundele condiționării,

Descopăr misterele Asiei

Și le gravez în memoriile

Jadului clipei.”

 

   În toată această uluitoare și melodioasă călătorie, iubirea colorează trăirile, făcându-le și mai intense, devenind, chiar și din umbră, ingredientul principal al unei rețete existențiale împlinite:

„Călătorind prin vise

Aș vrea să te descopăr,

Să te dezbrac de forme

Și să-ți definesc universul

Cu umbra infinitului,

Să-ți sărut pașii

Cu o furtună de valuri”.

   Citind versurile lui Nicole Vasilcovschi, devii tu însuți călător în imensitatea universului. Culegi stele, alături de Nicole și sfidezi limitele umane impuse de trup, în favoarea experiențelor inedite pe care ai folosindu-ți spiritul.

Iată un poem de o rară frumusețe a imaginii, dar și a mesajului pe care îl transmite:

„Îngerii mor?

Mă întrebam în căutarea lor,

Sunt veșnici,

Primeam răspuns în

regăsirea mea.

De la ei am învățat să zbor

Într-un Tunel al timpului

Între diferite puncte terestre și celeste,

Căutând vise, regăsind clipe”.

 

   „Enigmatic Moment” este al șaptelea volum de versuri al lui Nicole Vasicovschi și are alura unui volum de sărbătoare, prin calitatea gândurilor expuse, dar și prin modalitatea subtilă de a le transmite. E o carte pe care o citești și realizezi că lumea e mică pentru cei care o văd așa, dar e imensă și plină de optimism și spiritualitate, pentru cei care aleg acest filtru. Viziunea lui Nicole asupra existenței este una globală, iar asta se datorează faptului că poeta călătorește foarte mult, străbate lumea aceasta în lung și în lat, din Europa în Asia, apoi în Africa și America, memorând crâmpeie și trăiri ale fiecărui loc pe care l-a vizitat.

  Nu știu pe ce tărâm îndepărtat va mai ajunge Nicole… dar știu că niciodată, din bagajul său, nu lipsește entuziasmul, energia pozitivă cu care dorește să contamineze cât mai multe suflete, așa cum ea însăși mărturisește în poemul final al volumului „Enigmatic Moment”:

„Vreau să transmit lumină și bucurie în juru-mi,

Să simt suflete dezlegate de timp

Plutind în transformare

Cu doza mea de entuziasm”.

 

  Recomand cartea iubitorilor de poezie, celor care vor să călătorească dincolo de norii concretului și să pășească, cel puțin pentru câteva clipe, într-un „Enigmatic Moment”.

 

by -
11

by -
13

Duel poetic-Iluzie vs.Principiu

    Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că-mi place poezia şi citesc cu plăcere ce scriu poeţii noştri cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi.
Şi pentru că nu mi se pare corect să vorbim şi să-i cunoaştem numai pe prozatori, haideţi să-i cunoaştem şi pe cei care ne vrăjesc inimile cu versurile lor.
Şi pentru că vreau să mă joc puţin i-am provocat pe poeţi la un “duel” în versuri şi iată ce a ieşit.

    Pentru ca este un Duel Poetic, dorim să vă exprimaţi opţiunea.

Să pornim duelul, vedem cine iese învingător în prima rundă.

        Succes!

RODICA PUŞCAŞU

Iluzie

Dimineaţă… oamenii secera secundele,
zborul păsărilor opresc timpul în loc
Tu păşeşti
Singur
În gândul meu încă adormit
Că un soare ce atinge florile
Tu păşeşti
Singur
Şi ochii mei se închid că să te prindă acolo
Dar te strecori şi gândul alunecă…
Iluzie…
Mă trezesc şi e dimineaţă…iar oamenii secera secundele.

CĂLIN LUCIAN

Principiu

când Cel ce deţine timpul
mă va întreba ce aş face cu el
dacă mi l-ar da pe tot înapoi
am să-i răspund fără să clipesc
că aş renunţă la toată viaţă mea
pentru clipele petrecute lângă Ea
însă
pentru că inima ei este dăruită
şi aş renunţă la tot
pentru iluzia oferită de altcineva
îi spun Celui care-l deţine
să îşi păstreze timpul
eu
îmi păstrez singurătatea mea.

e singură care
cu-adevărat
mă vrea!

Scrie literatură pentru copii şi tineret şi poţi fi publicat la Editura Arthur!

Grupul Editorial Art vă invită să participaţi la cea de-a 5-a ediţie a concursului de creaţie literară Trofeul Arthur.

Apelul este adresat atât scriitorilor consacraţi, cât şi debutanţilor, iar scopul concursului este de a oferi tânărului public cititor o alternativă autohtonă contemporană la literatura internaţională dedicată copiilor şi adolescenţilor.

La ediţia din acest an vom accepta şi manuscrise gândite pentru preşcolari și avem secţiuni împărţite pe segmente de vârstă, după cum urmează:

  •  Secţiunea 0-7 ani:

 proză,  versuri, benzi desenate pentru vârsta indicată;

– fiecare concurent va trimite un manuscris de maximum 50 de pagini A4, cu exemple de ilustraţii şi/ sau descrierea acestora; textul va fi scris cu corp de 12, Times New Roman, interlinie 1,5;

– pe lângă manuscris, va trebui să ataşaţi şi o descriere a conceptului vizual al cărţii.

  •  Secţiunea 8-14 ani:

– creaţiile literare nu trebuie să se supună strict unui gen, pot fi trimise volume de proză scurtă şi/ sau romane (inclusiv roman grafic), benzi desenate, manuscrise în versuri etc.

– manuscrisul va avea minimum 100 de pagini A4: textul va fi scris cu corp de 12, Times New Roman, interlinie 1,5.

  •  Secţiunea 14+ ani:

– creaţiile literare nu trebuie să se supună strict unui gen, pot fi trimise volume de proză scurtă şi/ sau romane (inclusiv roman grafic sau scenarii de roman grafic), manuscrise în versuri etc.

– manuscrisul va avea minimum 100 de pagini A4: textul va fi scris cu corp de 12, Times New Roman, interlinie 1,5.

De asemenea, acceptăm și vă încurajăm să trimiteți şi scenarii de roman grafic, dar şi volume de benzi desenate spre jurizare.

Pentru fiecare secţiune va fi desemnat un câştigător, care va primi un premiu de 500 de euro.

Trofeul Arthur sau marele premiu oferit este de 3000 de euro şi publicarea cărţii la Editura Arthur.

Puteţi trimite manuscrisele dumneavoastră pe adresa de email concurs@editura-art.ro până pe data de 20 decembrie 2016. Găsiţi regulamentul concursului şi documentele necesare înscrierii pe blogul Editurii Arthur.

by -
10

O noapte, numai una/Să stăm sub roi de stele,/Iar martor fie Luna/Și gândurile mele!

Jpeg

Interviu cu poetul Daniel Irimescu-Tălmăcire de taine

          Despre mine, ar suna cam așa: născut în luna lui ianuarie prin data de 14 a anului 1972, în municipiul Sibiu.

          Nu sunt poet, dar scriu ce-mi dictează sufletul din copilărie. Idealist din fire dar nu un veșnic visător, dornic să aduc bucurie, liniște şi trezire prin ceea ce pun pe hârtie atunci când sufletul nu-mi dă pace și mă împinge la scris. Cred, iubesc și sper că aplecându-ne mai mult spre a ne asculta sufletul și a-l hrăni cu frumos – în toate formele cunoscute și decelate de ființa umană, vom reuși să devenim și să manifestăm mai mult frumusețea interioară spre care tindem, dar de care ne îndepărtăm.

             Iubesc viața și tot ce mă înconjoară.

          Cred că muzica versurilor poate atinge acea coarda sensibilă a fiecărui a dintre noi care să ne împingă subtil spre a deveni OM!

            Primele încercări în ale poeziei (publicare), s-au materializat odată cu participarea la un concurs de poezie organizat de Revista Pro Litera şi radio Pro Dioaspora cu sprijinul grupului “Din dragoste pentru oameni și viață”, unde am câștigat locul 1. Acest punct cred că a fost startul pentru a-mi da încredere să continui și de aici până la a participa cu poezii în  cartea  “LYRICS ET PROSA -Antologie de literatură contemporană” – volumul III, a fost un pas…. “greu” emoțional!

            La îndemnul prietenilor (ce ne-am face fără ei!) se va edita primul meu volum: “Tălmăcire de taine”, la editura Genius (cu niște oameni extraordinari în echipa de acolo!)…Cred că am vorbit cam mult!talmacire de taine

              1.De ce scrii poezie si nu proză?/De ce şi poezie nu  numai proză?

            Nu știu dacă sunt menit pentru proză, am avut câteva încercări …undeva în timp..dar care dacă la acea vreme nu m-au mulțumit, am considerat că ori nu e momentul ori nu sunt făcut pentru proză.

            Poezia, cred că este modul meu de viață, caut armoniile și melodicitatea în ceea ce fac. Dacă pe mine mă bucură  ceea ce scriu și îmi aduce o trăire profundă sufletească, atunci cred că același lucru transmite și celor din jur!

            Nu scriu cu mintea, scriu cu sufletul și nu încerc să dețin controlul creației, ea mă controlează și în acest fel mă simt bine în rolul de “condei” pentru ce dictează inima.

            Îmi place ca poezia să poată fi cântată, recitată, trăită, deci ca atare sunetul poeziei este cel care mă determină să scriu poezie de suflet pentru suflet.

            Dar, în aceeași măsură mă fac unealta inimii când e vorba de a transpune în vers poezie patriotică, poezie de tip manifest, despre și la adresa condiției umane a societății actuale precum și a momentelor istorice din cartea vieții a acestui neam binecuvântat.

            Cochetez cu mare veselie și încerc să transpun în vers (așa cum sufla inima), poezia de tip pamflet, care sper să descrețească frunțile cititorilor și să trezească..conștiința umană!.

Ieri plimbându-mă pe stradă, un poet m-a criticat

Cică, de ce scriu, în rime și c-aș fi cam demodat!


Versul alb ce-l urmărește picătură de calvar

Pentru rimă el trăiește, dar s-o scrie n-are har!


M-am uitat mirat la prostul și pe loc m-am luminat,

Vai sărman cu minte scurtă și cu capul cam pătrat!


Iar apoi, mându de sine și c-un aer filozof,

Îmi expune că tărie, versu-n coadă de pantof!


Dar, n-am înțeles o iotă, bălmăjeala ce-a rostit,

Poate numai cei de-o seamă, care cred că s-au țicnit!


Plin de ifose  poetul, mă privește curajos,

De-ar avea blană pe spate, ar lătra și mai furios.


Mulțumit nevoie mare, ca un taur cu însemn,

Țipă grav în gura mare, să-nvățăm limbaj de lemn!


Vai!, voi muzelor de astăzi, oare unde ați adormit

Dacă un artist ca ăsta este membru eremit?


Nici cumva vreo întrebare, să-ndrăznești să-i adresezi

Că n-ai stofă de la curte, nici în pungă banii verzi!


Vai, Lucefere din ceruri, nu-ndrăzni să te scobori,

Că te spulberă artistul, cu-a ta rimă din scrisori.


Melodia din cuvinte-i, pentru cei nemuritori

Însă versul fără suflet, este pentru muritori!

            2.Cine e cel mai mare critic al tău?

            În majoritatea timpului…Eu!…dar, fiind un visător (curabil ..sau nu?) de multe ori mă bucur atât de tare de câte ceva realizat încât nici nu mă uit dacă redactez corect ceea ce am scris și îi dau drumul “online. Apoi cred că al doilea critic este…Timpul meu!…Am tendința de a urmării dacă ceea ce am scris în trecut, reușește să-mi trezească și în prezent acea trăire necesară stării de bucurie, a frumosului  și a mulțumirii sufletești a lucrului bine făcut, care folosește în primul rând celorlați..(dacă știu că versul aduce bucurie sau vindecă – așa cum spunea Brâncuși despre artă – atunci chiar dacă eu nu am fost împăcat cu creația…renunț la adevărul meu, bucurându-mă de bucuria celorlați!).

             3.Cum ţi se pare că e primită poezia de cititori?

            Poezia pe care o scriu și care la momentul acestui interviu a fost audiată o singură dată la un post de radio (Radio ProDiaspora și a apărut de curând în Antologia de poezie românească), am sentimentul că este foarte bine primită în rândul cititorilor de poezie lirică cu influențe eminesciane sau după tiparul Coșbuc-Topârceanu.  Asta poate și datorită faptului că este o poezie de suflet și nu una cerebrală, este o poezie a sentimentului și trăirii interioare pe tonalități și acorduri ale  muzicii inimii. …exemplu:

A mai trecut o zi,

Plângând te așteptam,

Tu n-ai venit nici azi

Și visul mi-l destram!

Din clipe de-așteptare

Am împletit o rugă,

Cu ea să urc în zare

Să văd când o s-ajungă!

Și-am făurit din doruri

O plasă să te prind,

Când noaptea printre visuri

Te-aud încet pășind.

În zorii dimineții

La geam m-arunc grăbită,

Și-n brațele luminii

Te-aștept neprihănită !

Și-a mai trecut un veac

Dar parcă a fost ieri,

Și inimile tac

Uitând cum e să speri !

Petrec în nemurire

Aievea și în hău,

Dar știu că-i amăgire

Când stau la pieptul tău!

Mulțimi de rugi și vise

De lacrimi și durere,

Acum sunt porți deschise

Acelui care cere!

Din zări înalte, iată!

Un el și-o ea s-adună,

Și veșnicia toată

Îi poartă împreună!!

        4. Cât e de greu să publici în România ?

      Experiența nu mă ajută deloc cu un răspuns la această întrebare!…Am publicat în acea Antologie de poezie românească, unde coordonatorul proiectului s-a ocupat de toate aspectele..deci nu știu ce să vă răspund, iar la volumul meu, a fost mai ușor decât mă așteptam (nu că aș fi avut idee), deoarece editorul a spus “DA” iar de toate celelalte aspecte s-au ocupat prietenii, din dorința de a-mi lăsa timp să mă aplec asupra scrisului (ce bine!).

          5. Când ai început să scrii şi unde ai publicat primele versuri?

           De început cu scrierea s-a întâmplat în copilărie în timpul școlii generale, unde le făceam colegilor glume în versuri!…Apoi într-un mod mai accentuat s-a întâmplat să fie acum câțiva ani printr-o serie de evenimente de viață, ca totul să ia amploare la începutul acestui an!

            Primele poezii publicate au fost conform trendului actual pe…facebook!…Apoi culmea (că eram pornit împotriva lui..dar viața așa este!) tot pe facebook am participat la primul concurs de creație  organizat online și prezidat de minunatul poet Leonid Certan, care spre bucuria mea, m-a declarat câștigător la secțiunea valori literare, proză, poezie, cugetări, dintr-un număr mare de lucrări participante!

Ai fost vreodată-n Romania,  s-auzi cum dacii plâng în glie?

Și nu e nimeni să le spuie, cum noi l-am tras pe Horea-n cuie,

Și nici Zamolxe nu mai este, ca să-i ridice cu-n cuvânt

Și să răspundă, dacii, cum se cade, acelora ce vor pământ!

Acolo codrul le-a fost frate, acum îl taie nemilos,

Așa cum barda îl ucide, pe sfânt Mihai cel curajos

Și nici un glas nu se aude și nici un braț s-a ridicat

Să spulbere cum se cuvine, pe trădătorii de-mpărat

Acolo toți sunteți de-o mumă, dar parcă voi nu ați fi frați

De cade unul în țărână, nu-l ridicați ci îl călcați

Și nu-i nevoie ca să vie, străini de țară și pământ

Că noi trădăm pe cel ce este al nostru frate cel mai sfânt

Acolo doina povestește, despre necazuri și nevoi

Iar seara buciumul vestește, agale jalea ce-i în noi

Acol’ smerită e dorința și dragostea de-acest pământ

Acol’ speranța ne-amintește, să vrem noi sânge nu pământ

Acolo se ridică gloată, când jugul nu-l mai pot căra

Atunci cu toți ș-aduc aminte, că sunt frați și om jura

Că cei ce vor să ne despartă, nicicând pe lume n-or putea

Atât cât sânge curge-n vine și Dacia e țara mea.

Ați fost vreodată-n România, unde speranța s-a născut

Și unde lacrima ce cade  hrănește pruncul nenăscut

Căci noi ne-am scoborât din ceruri și tainic legământ noi am făcut

Ca toți ce or călca pe aicea, să-și lase oasele-n pământ.

Aici e țara noastră sfântă și demiurgii ne-au legat de ea

Iar mama lor, cu drag, ne cântă, voi sunteți zei în țara mea!

           7. Care este poetul preferat (sau care te-a marcat mai mult)?

            La această întrebare aș reformula și aș spune așa:…După Eminescu ce alt mare poet te-a marcat?

            Cred că nu ar trebui să existe dialog despre poezie în lipsa lui Eminescu!…fără a se supăra ceilalți titani ai poeziei românești, fiecare de acolo de unde este!

            Da, Eminescu și-a pus amprenta total asupra felului în care încerc să compun, cu tot ce derivă de aici!

          Apoi, am crescut cu Coșbuc și al lui El Zorab, m-am bucurat de Topârceanu, de Zaharia Stancu și nu în ultimul Lucian Blaga!

          Cred și sper să reușesc într-o simbioză potrivită (când e cazul!) să transpun în vers, țipătul de bucurie și împlinire al inimii care conduce condeiul spre muzica sufletului – poezia!.

O noapte,  numai una

Să stăm sub roi de stele,

Iar martor fie Luna

Și gândurile mele!

La braț dormind cu tine

La locul nost ‘  de taină,

Te-ascunde tu cu mine,

Sub cerul ca o haină

Și nimeni să nu vază’

Cum mângâi a ta față,

Iar ochi-ți scânteiază

Priviri ce mă dezgheață.

Al tău sărut trezește,

Ce-am adormit de veacuri,

Și viața o primește

În muritoare ceasuri !

Privesc în urmă-ți pasul

Și-abia de îl aud,

Cum mângâie pământul

Călcând covorul ud !

Și-o zi de-ai sta cu mine

Ca  soarele s-alung,

Să luminez prin tine

În clipele ce curg!

Ascultă-n depărtare

Cum clopotele trag,

Și vântul suflă tare

Când te sărut în prag!

Și iar de-ai sta o noapte,

Aș crede că visez,

Rostindu-ți printre șoapte

Iubirea ca un crez

Din chipul tău mă lasă

Să sorb iubirea ta,

Eu nu mă-ntorc acasă

Cu tine vreau a sta!

Acum, trecută-i noaptea

Tu nu poți să mă vezi,

Rămâne doar iubirea

Și visu-n care crezi!

           8.Ce dorinţe, vise ai în privinţa creaţiilor tale sau în viaţa particulară?

         Cred că îmi doresc foarte mult, ca ceea ce scriu sa fie apreciat și apoi publicat. Îmi doresc cu ardoare ca generația actuală și generațiile viitoare să se aplece în modul cel mai profund spre poezia clasică, cea care înglobează adevăratele caracteristici ale matricei poeziei.

          Da, cred cu tărie că poezia este nevoie să aducă în primul rând bucurie, sentiment și muzicalitate, adică să bucure sau vindece sufletul și nu o necesitate rațională de a vedea înșiruite cuvinte conform trendului și care să nu aducă nicio stare din cele menționate mai sus!

            Familial, îmi doresc ca prințesele mele să reușească pe drumul artistic pe care au pornit – pian și actorie- cât despre mine…același tipar, să mă bucur de orice lucru viu și neviu din lumea aceasta și să pot aduce bucurie celor din jur prin cuvânt și nu numai!

             9.Cum ai defini tu poezia?

             Definiția poeziei?…Hmmm…Muzica sufletului transpusă în cuvinte care să bucure, vindece, împlinească și trezească conștiințe individuale şi/sau colective!

Cerul toarnă roi de stele

Peste-a noastră lume-ntreagă,

Și coboară dintre ele

Una ce ne e mai dragă.

Ne uităm cum luminează

Și în casă o așezăm,

Noaptea toată o stăm trează

Și pe brațe o purtăm.

Nici nu pare așa de lungă

Că de mult ne-am tot rugat,

Raza ei ca să ne-ajungă

După nopți de privegheat.

 

O privim ca pe-o icoană

Ce din cer s-a pogorât,

Să ne fie nouă taină

Într-un timp prea mohorât.

Oare care-ar fi mai mare

Dintre tainele cerești?

Decât cea în care apare

Prin copii dumnezeiești.

Ei sunt cei care urmează

Și tot ei sunt cei chemați,

Numai ei acum cutează

Sfinților le fie frați.

Ochii lor păstrează încă

Amintiri din paradis,

Nici chiar marea cea adâncă

Nu le-ar fi putut cuprins.

Râsul lor suav șoptește

Ca un clinchet îngeresc,

Timpu-n loc se priponește,

Când ne spun ei: Te iubesc!

Al lor chip ne amintește

De al Tatălui Ceresc,

Iar încet un plâns pornește,

Și alai de lacrimi cresc!

Nici nu pot sau vor să steie

Și din ochi rostogolesc,

Doruri mute din crâmpeie

Ale unui cin ceresc.

Voi minune preacurată

Și a Tatălui buni fii,

Faceți lumea mai curată

Printr-o joacă de copii!

 Mulţumesc Daniel că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

 

by -
50

Porția lunară de poezie (rubrică nouă)/Concurs lunar

O poezie este proiecție a vieții celui care o scrie. O poezie ia naștere când mintea și sufletul poetului se simt pline, încărcate emoțional, euforice. Acesta așterne versurile pentru a se elibera, pentru a căpăta încredere în sine, pentru a fi stăpân pe situație. Într-adevăr nu oricine poate fi poet, însă dacă scrii nu o faci pentru a fi poet, ci pentru tine, pentru sufletul tău… Eu și draga mea prietenă Vero ne-am hotărât să împărtășim cu voi poezioarele pe care le scriem și astfel să inaugurăm rubrica ,,Porția lunară de poezie”. Nu ne considerăm poeți, ci suntem niște simpli oameni care scriu pentru a-și regăsi echilibrul interior. Sperăm să vă placă această rubrică și vă așteptăm să ne fiți alături în cadrul acestui proiect!

Februarie este luna iubirii și pentru articolul lunar am ales poezii care au ca temă IUBIREA, cea care ne înconjoară și fără de care viața noastră ar fi anostă, lipsită de culoare…

1.,,Dacă…” de Hayat Seviyor

Dacă eu sunt o culoare
Tu ești tabloul
Dacă tu ești tabloul
Eu sunt natura
Dacă eu sunt natura
Tu ești viața
Dacă tu ești viața
Eu sunt iubirea
Aceștia suntem noi
Nimic unul fără altul
Iubirea ne dă viață
Iubirea suntem noi…

2. ,,Iubim…” de Hayat Seviyor

Iubirea e ceva inestimabil,
Iubirea e un sentiment fantastic,
Iubirea e cadoul cel mai de preț
Deci iubește căci n-ai ce să pierzi.
Te iubesc, tu mă iubești
Am devenit NOI, suntem un întreg
Iubim, căci ne face bine
Iubim, iubim, căci asta ne dorim…

3. ,,Apus la malul mării” de Vero

Nisip fierbinte
Te-ai răcit
E seară
E vreme de iubit,
Pe plaja minunată
Pășim noi doi odată.
Apus de soare
Doi privim
Și nu vedem, noi ne iubim
Apus de soare trecător
Pe-al vieții drum
La fiecare om.

De asemenea, ne-am gândit să organizăm un concurs de creație literară, în cadrul căruia vom premia lunar 2 poezii. Mai scrii versuri din când în când? Ai versuri prin caiete mai vechi pe care nu le-ai dat nimănui să le citească până acum? Dacă da, atunci acest concurs e pentru tine! Nu există o temă anume, așa că poți da frâu liber imaginației. De asemenea nu există o limită de versuri.

Sponsori ai concursului

Editura Tracus Arte si Echipa Literatura pe tocuri!

Premiu: pachet de cărţi oferit de Editura Tracus Arte
Pachet de cărţi oferit de echipa Literatura pe tocuri

2 poezii premiate, 2 câştigători (fiecare va primi câte un pachet de la Editură + un pachet de la Echipa LPT)

Portia lunara de poezie Concurs Editura Tracus Arte si Literatura pe tocuri

Cerinţe obligatorii:

1. Like paginii de Facebook–Literatura pe tocuri
2. Like paginii de Facebook–Pasiunile mele
3. Like paginii de Facebook- Editura Tracus Arte
4. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală. Vă rugăm să schimbaţi setările la profilul personal pentru a putea vizualiza dacă aţi îndeplinit primele condiţii şi aţi apreciat paginile menţionate. În cazul în care nu putem verifica, premiul va fi alocat altui câştigător.
5. Într-un comentariu pe site vă rugăm să postati creaţiile şi să menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.
6. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi.

În perioada 1-7 martie poeziile vor fi analizate de un juriu, iar pe data de 8 martie vom anunța câștigătorii. Pe lângă cărți, câștigătorii vor avea ocazia de a-și vedea poeziile publicate într-un articol pe Literatura pe tocuri și promovate în social media.

Juriul: Cosmin Lazăr, Veronica Budea, Adelina Sănduleac, Arcidalia Ghenof

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 14.02-29.02.2016 (ora 24.00-termen limită)

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorului, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă jurizare. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la Poşta română, nu se mai retrimite.

ATENŢIE: ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL
Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!

Succes participantilor!

Cu drag,

Juriul!

%d bloggers like this: