Tags Posts tagged with "Vocea lui Archer de Mia Sheridan"

Vocea lui Archer de Mia Sheridan

"-Când iubești pe cineva, asta nu înseamnă că nu există loc și pentru suferință. Nici eu nu vreau să sufăr mai mult decât am suferit deja, dar nu crezi că merită? Nu crezi că merită să ne oferim o șansă?"

Vocea lui Archer de Mia Sheridan-recenzie

Titlul original: Archer’s Voice
Nr. pagini: 416
Editura Epica
Traducere: Adina Pintea
Anul: 2017
Gen: EpicLove/Ficțiune contemporană pentru tineri, +18 ani

   Vocea lui Archer este o carte incredibilă, frumoasă, unică şi plină de emoţie ce merită citită şi recitită, poate aşa vom învăţa să preţuim şi să iubim ceea ce avem. Întotdeauna ne plângem de ceea ce ne înconjoară, dar dacă o o parte din noi ar fi pentru o clipă în lumea lui Archer atunci ne-am echilibra astfel gândurile. Şi-a pierdut părinţii într-un accident teribil privind neputincios cum rămâne singur. Preţul pe care l-a plătit nu a fost suficient, turmentat de gelozie, unchiul său a avut grijă să tragă un foc de armă şi să-l omoare, dar ironia a făcut că l-a redus la tăcere pe viaţă, distrugându-i corzile vocale şi şansa de a vorbi vreodată.

    Crescut de un alt unchi, tot un bărbat urmărit de demoni şi obsedat de siguranţă, însă în felul lui a avut grijă să-l transpună pe Archer într-o altă lume, a izolării departe de oameni, indirect pregătindu-l pentru viitorul nesigur. I-a fost greu, dar a învăţat să supravieţuiască, să studieze singur şi să trăiască în tihnă. Anii au trecut şi un alt stâlp al siguranţei s-a distrus atunci când unchiul său a murit. Asigurarea de viaţă a acestuia l-a ajutat să nu moară de foame, dar teama de oameni şi sfidarea acestora l-au transformat într-un pustnic.
    Mintea sclipitoare a absorbit informaţiile învățând singur limbajul semnelor, exersând cu animalele care-l înconjurau. Teama lui de societate, dar şi de oamenii răi i-au dat bătăi de cap însă pas cu pas fiecare a reuşit să-l ignore etichetându-l drept un ciudat. Au impresia că este surd şi nu simte ironiile care vuiesc de fiecare dată când îşi face apariţia.

Uneori, cuvintele sunt de prisos!

   Bree este pata de culoare, acea fiinţă de care ai nevoie, dar nu ştii când se iveşte ocazia. O situaţie amuzantă, un zâmbet şi multe cuvinte care par să fie fără sens, dar încetul cu încetul vor fi piatra de temelie pentru o viitoare prietenie. Sentimente necunoscute dau năvală şi chiar dacă le ignoră ele nu întârzie să apară de fiecare dată în prezenţa ei.
    Amândoi vor să fie salvaţi din ghearele trecutului şi rămân captivi într-o capsulă în care timpul parcă stă în loc. Cea care va face pasul şi vrea să discute este Bree. Este interesată să îl cunoască pe acest bărbat al cavernelor. Vor reuşi să comunice cu limbajul semnelor şi să se descopere.

Două vieţi măcinate de secrete. Răspunsuri care dor.

   Bree Prescot fugise din oraşul natal ca să se liniştească, să pună distanţă între propriul trecut şi prezent. Tatăl său fusese împuşcat în timpul unui jaf, iar ea încă mai trăia scena acelei agresiuni. Era singurul martor şi trebuia să lupte pentru a se face dreptate. Este singură, nu se mai simte bine alături de prieteni şi ar merge oriunde, numai să facă ordine în viaţă. Orăşelul Pelion era o cale de mijloc. Găsise o căsuţă cochetă, retrasă, pe malul unui lac, un loc de muncă şi părea să fie pe drumul cel bun, însă când îl întâlneşte pe Archer curiozitatea creşte. Ce-ar putea să discute cu un bărbat care are o barbă de zile mari şi doar ochii îi vorbesc? Răspunsurile vin pe parcurs şi chiar nu se poate abţine să nu piardă vremea împreună. De fiecare dată când are timp liber îşi ia bicicleta, căţeluşa şi merge să facă plajă. Trecând periodic pe lângă casa lui Archer, indirect se va crea o legătură, ceva ce oamenii nu înţeleg. Încetul cu încetul, Bree vrea să-l scoată din carapace, să-l înţeleagă, demonstrând astfel celor din jur că s-au înşelat. Pentru Bree, Archer este perfecţiunea ajungând în scurt timp să îi acapareze gândurile/simţurile..
    Interesul lui Trevor, vărul lui Archer faţă de Bree se manifestă subtil neînțelegând de ce irosește vremea cu un mut, decât cu el, polițist cu o carieră stabilă și irezistibil din punct de vedere fizic. Frumuseţea bărbaţilor Hale devenise legendară în zonă, iar Trevor chiar profita din plin de acest statut.

   Preluarea afacerilor de către Victoria-mama lui Trevor, îi va aduce la picioare întregul oraş. Interesul ei era să transforme farmecul zonei şi să construiască cât mai mult. Din moment ce ea este singura proprietară cu majoritate de teritoriu, oamenii nu au putere să îi conteste drepturile, dar sperau că poate cineva să îi zdruncine această încredere. Ura faţă de Archer este veche şi mizează pe handicapul său. Acel glonţ i-a adus liniştea, dar acum dacă nu ia măsuri s-ar putea să i se ruineze planurile.

  Secretele se ţin lanţ, fiecare ascunde ceva, iar legătura fragilă dintre personaje ar putea oricând să se deterioreze.

   În momentul când Bree are un atac de panică cel care îi va veni în ajutor este Archer. Zi de zi se lupta cu aceste coșmaruri care o chinuiau și nu reușea să le stopeze. Și totuși Archer o va face să vorbească despre ele, să se liniștească.

-Nu m-am luptat cu el, repetă ea. Nici când l-a amenințat pe tata cu pistolul, nici când a venit după mine. Tata mi-a zis să mă ascund și asta am făcut. Nu m-am luptat, zise plină de rușine. Poate aș fi reușit să-l salvez, continuă. L-a omorât pe tata și când m-a prin tot nu m-am luptat.

-Te-ai luptat Bree. Ai supraviețuit. Te-ai luptat să supraviețuiești. Și ai reușit. Asta ți-a spus tatăl tău să faci. Nu ai fi făcut același lucru pentru cineva pe care îl iubești?

    Bree și Archer se completează reciproc, susținându-se, descoperind ceea ce le întunecă gândurile și nu le permite să vadă viitorul.

    Cartea mi-a dat bătăi de cap. Am stat cu sufletul la gură şi am aşteptat să văd ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi între fraţii Hale-Connor şi Marcus, de ce atâta suferinţă şi cine este cu adevărat vinovat. În mintea mea ştiam că ceva nu este în regulă şi pe măsură ce înaintam conştientizam impactul, însă aveam nevoie de vocea lui Archer, să fie el cel care dă tonul şi confirmă crudul adevăr.

   Câte s-au pierdut din cauza geloziei, a unui om care nu a suportat să fie refuzat distrugând destine. Archer a fost doar o victimă colaterală, un copil care se născuse şi era fericit. Cine ar fi crezut că tocmai el este considerat motivul acestui dezastru în lanţ.
    Chiar dacă întregul scenariu se învârte în jurul descoperirii adevărului, la un moment dat nu mai este suficient, se văd consecinţele, modul cu oamenii etichetează şi ignoră pe cei care nu-s perfecţi în ochii lor.
   Pe Archer l-a ajutat că a fost stigmatizat, a avut timp să se adapteze, să se integreze în acest mediu ostil, dar de ce să marginalizeze un om care nu are cum să protesteze. Este dureros.

    Vocea lui Archer a reuşit să-mi răscolească sufletul şi cumva să mă înfurie, dar amorţeala a perseverat pe măsură ce înaintam.  Pe parcursul lecturii am retrăit frânturile din trecut simţind durerea, neputința, indiferența și am tot sperat că la final se va face dreptate. A meritat așteptarea, deși la un moment dat am trăit cu impresia că vocea mea… s-a pierdut. Pentru prima dată după mult timp am avut parte de tăcere. Doar dacă trăiești în pielea cuiva, precum Archer poți înțelege cum este să vrei să te exprimi și să nu ai cum. 

,, – Vreau să pot să te iubesc mai mult decât îmi este teamă că te pierd, și nu știu cum să fac asta. Învață-mă, Bree! Te rog, învață-mă!”

“Dumnezeule, Archer”. M-am gândit, simțind cum mi se strânge inima în piept. Cum să înveți un bărbat care a pierdut tot să nu se teamă că va pierde totul din nou? Cum să înveți o persoană să aibă încredere în ceva ce nimeni nu poate garanta? Acest bărbat pe care îl iubeam părea atât de distrus. Stătea în fața mea arătându-mi dragostea pentru mine. Exprimându-și devotamentul. Îmi doream din inimă ca acest lucru să fie unul bun pentru el…, dar, în același timp, înțelegem de ce îi provoca suferință.

-Când iubești pe cineva, asta nu înseamnă că nu există loc și pentru suferință. Nici eu nu vreau să sufăr mai mult decât am suferit deja, dar nu crezi că merită? Nu crezi că merită să ne oferim o șansă? am întrebat eu.

 

        MIA SHERIDAN este una dintre cele mai bine vândute autoare de literatură ,,romance” din lume. Cărțile ei se află pe listele de bestselleruri ale multor publicații, dintre care amintim: New York Times, USA Today și Wall Street Journal. Pasiunea ei este să țeasă povești de dragoste despre oameni care sunt destinați unii altora. Locuiește în Statele Unite ale Americii, Ohio, Cincinnati, împreună cu soțul ei. Au patru copii aici pe pământ și unul în ceruri.

 

editura Epica

Cartea Vocea lui Archer de Mia Sheridan a fost oferită pentru recenzie de Editura Epica. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Epica. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Recensământul cărţilor personale citite în jumătatea anului 2017

   Probabil ştiţi că de multe ori pentru o stare perfectă nu trebuie să descoperim capodopere care să ne zguduie raţiunea sau să ne pună să căutăm disperaţi dex-ul, scopul este să ne aducă zâmbetul pe buze. Punctul forte al unui cititor ar putea fi o serie de cărţi care să-l reprezinte și să se simtă excelent dintr-un motiv sau altul. Chiar dacă nu mă omor după Mircea Cărtărescu sau Paulo Coelho, ador cărţile ce îmi transmit o anumită stare pozitivă la sfârşitul zilei. Aşa m-am decis să fac recensământul acestor şapte luni care au trecut, menţionând cărţile care le-am citit dintr-o răsuflare şi mi-au plăcut foarte mult. Sunt ideale pentru vacanţă, dar şi pentru o seară liniştită pe fotoliul preferat, depinde cum preferaţi de obicei să vă relaxaţi. Dacă adăugaţi o cană de ciocolată sau limonadă rece cu mentă, hmm, deja vă simţiţi în rai.

Ce poate fi mai frumos decât un TOP 5 cu cele mai faine cărţi care sunt perfecte pe caniculă sau pe răcoare!
1. Sărutul unui înger de Susan Elizabeth Phillips

   Genul acesta de carte romantică mi-a oferit atât de multe trăiri încât chiar mi-a părut rău că s-a terminat. De la primele pagini m-a cucerit şi acesta este meritul autoarei. Nu s-a pierdut în detalii şi a ştiut cât să dozeze încât până la final să te simţi din ce în ce mai bine.

   Povestea lui Daisy Devreaux este specială și veți înțelege imediat de ce. Ea este o tânără delicată, capricioasă, obişnuită cu confortul, dar ca să scape de închisoare alege să facă un compromis, trebuie să se căsătorească cu un bărbat necunoscut ales după sprânceană chiar de tatăl ei. Alex Markov îi oferă confort minim (o rulotă dezordonată de parcă era sărac lipit) şi pentru propriul amuzament o îndeamnă să se implice la muncile grele care sunt necesare într-un circ. Daisy ar pleca în lume în secunda următoare, dar sunt prea multe în joc, inclusiv banii şi libertatea ei. Şi de aici se pornesc atât de multe fire invizibile care le va demonstra celor doi că viaţa este imprevizibilă şi nu este suficient să primeşti pe tavă, ci să depui şi efort. Veţi vedea prin ochii lui Daisy cum este să pui mâna pe o lopată, să fii adorată de un elefant sau cum empatizează cu animalele din spatele gratiilor.

2. Măştile fricii de Camelia Cavadia

   O carte de suflet în care m-am regăsit printre rânduri şi chiar dacă nu am plâns, în interior am simţit cum m-a răscolit. Trăirile, zguduirea şi cursivitatea cu care autoarea reuşeşte să transmită ceea ce simte te face efectiv să absorbi frustările şi toată durerea acelor copii care se maturizează. În cazul în care vreodată ai fost traumatizat din cauza violenţei domestice de către părinţi/soţ atunci s-ar putea să te doară şi să răscolească amintiri. Dacă nu ţi-ai pus întrebări atunci, acum sigur vei avea curajul să răspunzi la gândurile incomode pe care le evitai. Sigur, nu este uşor, dar ceea ce nu te omoară, sigur te face mai puternic, însă preţul plătit este mult prea scump. Da, este o carte pe alocuri tristă, dar este sinceră, fără să cadă în extreme.

3. Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry

    I-am dat o şansă dintr-o prostie şi am terminat-o în câteva ore. Am plâns când am citit-o şi chiar nu mă puteam opri. Unele puncte par să fie duse la extrem, autopedepsirea lui Tristan Cole şi faptul că nu-şi poate ierta că soția și copilul s-au stins atât de repede în timp ce el trăiește știrbit de dragostea lor. Doar dacă iubeşti la nebunie, atunci poţi cădea în această capcană a timpului şi a depresiei. Dacă aveţi oroare de drame, cuvinte vulgare, sunt șanse să treceți cu vederea dacă vă anunț că sunt faze amuzante şi are happy-end :)

4. Vocea lui Archer de Mia Sheridan

    Cei care mă cunosc ştiu că atunci când îmi place ceva vorbesc ca o placă stricată, efectiv nu mă pot opri. Vocea lui Archer a reuşit să-mi deschidă ochii şi să mă bulverseze, să înţeleg cât de norocoşi suntem noi ceilalţi pentru că reuşim să ne facem vocali, să ne manifestăm cumva. Archer s-a simţit îngrădit, în primul rând datorită faptului că fusese un băieţel sănătos, iar unchiul său într-o zi i-a luat vocea cu un glonţ şi în aceeaşi zi a pierdut ce avea mai drag pe lume: familia, cei pe care îi iubea. Din aproape în aproape s-a descurcat, dar atunci când lumea l-a marginalizat şi etichetat ciudat… a fugit, s-a reîntors, dar în mare parte a locuit precum pustnicii. Este un bărbat inteligent, forţat de împrejurări să studieze singur şi să depăşească condiţia. Sunt clipe când îi vezi neputinţa şi te întrebi de ce. Este o carte pe alocuri tristă, dar motivantă, te face să zâmbeşti şi să spui în gând: “Ce bine că eu nu-s Archer!”

5. Promisiuni de Jude Deveraux (Seria Velvet Montgomery)

    Dacă tot am fost harnică anul acesta şi m-am apucat de terminat serii, voi alege o carte care mi-a deschis pofta de historical romance cu personaje încăpățânate, pasionale. Ea concurează cu Iubirea de catifea şi Îngerul de catifea, următoarele care le-am ratat, dar recuperez ușurel. Dacă şi vouă vă plac poveştile relaxante, de vară, dar care vă poartă departe printre ambiţii, reguli de societate sau barbarism, atunci citiţi prezentarea făcută de Iasmina la seria Velvet Montgomery şi daţi-le o şansă.

Dacă şi voi veţi un clasament personal, vă invit să îl împărtăşiţi, orice titlu este binevenit.
Susţine lectura, foloseşte hashtagul #PromovamLiteratura
%d bloggers like this: