Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege de Joe Abercrombie-recenzie

Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege de Joe Abercrombie-recenzie

“Tăișul sabiei însăși incită la acte de violență.” – Homer, Odiseea

Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege, de Joe Abercrombie-recenzie

Editura Nemira
Colecția: Nautilus
Anul apariției: 2017
Titlul Original: The Blade Itself
Traducător: Laura Bocancios
Număr de pagini: 608

    Tot auzi în zilele astea de glorie absolută a Cântec-ului de gheață și foc martinian, cam despre orice carte fantasy și nu numai, că ar fi Urzeala Tronurilor combinată cu… ceva… sau mutată… undeva…, în așa fel încât să te facă să anticipezi că romanul respectiv o să te pasioneze strașnic, deși, desigur, subiectul lui real îl regăsești doar în ceva-ul sau undeva-ul ăla. De fapt, opera lui Martin nu seamănă cu nimic ce era până la el în fantasy și nici cei care au încercat să-i urmeze rețeta nu au prins niciunul combinația la perfecție. Sunt teme, preluări istorice, dualități alb-negru întrepătrunse sau moduri de a-și trata personajele, care le-au ieșit binișor unora și i-au dus pe o cale apropiată, dar nimic care să egaleze pe deplin realismul și vivacitatea universului sau caracterelor din GoT.

   Asta până la seria Prima Lege a lui Abercrombie. Nu există cu adevărat alt titlu pe care să îl indici cuiva căruia i-a plăcut Urzeala tronurilor și ar dori să citească ceva în același stil.

   Sigur, sunt diferențe. Lumea din A Song of Ice and Fire are mai multă complexitate politică, pentru că este inspirată foarte amplu din istoria europeană, cea din The First Law este mai axată pe trăirile individuale ale personajelor în cadrul unei tulburări generale de aceeași magnitudine. La Martin realismul se creionează prin descrieri ale tuturor aspectelor vieții, de la heraldică la felurile de mâncare servite într-un han, la Abercrombie el vine din totalitatea imperfecțiunilor protagoniștilor, în contextul aceluiași soi de momente excepționale în care sunt puși să acționeze. Aș spune, cu riscul blasfemiei, că eroii lui Abercrombie sunt mai amuzanți, în orice alt gen de comparații ieșind la egalitate cu cei ai lui Martin. De exemplu, la importantul criteriu al gradului în care te atașezi de ei, unde ambii scriitori excelează, parcă tocmai pentru a-ți sfâșia inima când ți-i masacrează fără milă, la un moment dat.

  Asadar, același dur ev mediu european tramsmutat în fantasy. Cu unele aspecte ceva mai moderne istoric în Prima Lege. Uniunea este mai dezvoltată ca regatele din jur și are un pic din Imperiul Habsburgic sau Britanic colonial – dacă Abercombie nu ar fi avut grijă ca prin denumirea unei regiuni înapoiate, Englia, dintre asprul Nord și Uniune, să rezerve țării lui un rol insignifiant ca sursă de inspirație. Ba chiar, Englia e un fel de Anglie și Americă la un loc, dublând satira – dacă ai insista neapărat să identifici fiecare regat inventat într-o entitate statală din istoria noastră. Imperiul Gurkhul ar fi un fel de altoire otomano-persană-arabă sub Mehmet Cuceritorul, Darius sau Saladin. Vechiul Imperiu, cu gloria lui de altădată, este inspirat de fostul Imperiu Roman. Uniunea cea avansată reprezintă o variantă medievalo-burgheză a Uniunii Europene. Nordul poate fi pentru britanici ținutul temuților scoțieni care mereu îi atacau pe la spate, când se prindeau în confruntările din sud, sau al unor vikingi fără talent de navigatori, însă la fel de fioroși, pentru restul omenirii ce nu știe despre scoțieni decât bancuri.

    Logen Nouă-Degete sau Sângerosul Nouă este un înfiorător barbar din Nord călit în cruntele lupte dintre clanuri, expert în supraviețuire, dar lăsat fără familie de invazia monștrilor shanka, porecliți și capete turtite. Umanoizi în genul orcilor, dar neumani și inumani. Apar tot mai mulți cu fiecare an, fără să se știe decât vag de unde năvălesc. Rămășițe nenaturale ale unui vechi conflict între magi, creaturile nu par, deocamdată, suficient de numeroase încât să-i determine pe luptătorii nordului să se mobilizeze în masă împotriva lor.

   Despărțit de banda lui sinistră de războinici, toți Oameni Aleși, după o confruntare cu shanka, adunându-și ciolanele de prin prăpastia în care căzuse și din șuvoiul năvalnic de râu ce-l târâse, Logen ajunge să vagabondeze prin smârcuri mlăștinoase, înainte de a afla în jurul unui foc de tabăra spiritist că este căutat de Bayaz, Întâiul dintre Magi. Fără prea multe perspective imediate, barbarul acceptă neinteresat măcar să pună întrebări, călăuzirea unui Ucenic trimis după el, către Biblioteca Nordului, unde Marele Mag reușește să îl impresioneze prin felul cum îl pune la punct pe Bethod, cuceritorul care a îngenuncheat până atunci rând pe rând toate clanurile din Nord. Pe multe, chiar cu ajutorul lui Nouă Degete, care i-a fost Campion până la o separare violentă de drumuri și aspirații.

   La fel de lipsit de curiozitate pentru scopurile sale, îl urmează Logen și pe Bayaz, alături de tot mai simpatizatul ucenic Malacus Quai, spre Adua, înfloritoarea și civilizată capitală a Uniunii.

  Datoria lui Sand dan Glokta, Inchizitor al Maiestății Sale, este aceea de a descoperi trădătorii și a le stoarce mărturisirea faptelor lor ticăloase. Necontând prea mult dacă ei sunt cu adevărat trădători sau nu, atâta vreme cât au fost indicați drept suspecți de superiorul său, Arhilectorul Sult.

   Odată cel mai strălucitor cavaler al Uniunii, câștigător al Turnirului duelistic, cu o carieră fulminantă-n Armată, tânăr dintr-o familie bună, talentat în luptă și curajos, Glokta a fost capturat în război de către inamic. În temnițele Împăratului Gurkian a învățat ce înseamnă durerea, umilința și disperarea. S-a întors acasă după doi ani ca o epavă umană, la numai cei treizeci și ceva de ani ai săi mișcându-se încet, asemeni unui bătrân infirm, șchiopătând, cu oase distruse și dinți sparți, nemaiamintind deloc de tânăra speranță a cavalerismului de odinioară.

   Acesta este omul care aplică acum torturi subtile sau mai puțin subtile învinuiților politic, mereu cu amintirea celor suferite de el în prizonierat, dar nu ca un imbold meschin de a-i face și pe alții să sufere, ci doar cu o înțelegere pe care a căpătat-o asupra naturii umane și a felului în care poți destructura orice personalitate, oricât de puternică… Torținoarul Glokta este cel mai complex personaj întâlnit până acum de mine într-un roman fantasy.

  Jezal dan Luthar e un tânăr flușturatic cu sânge nobil. Talentat în artele militare  este selecționat să participe la prestigiosul Turnir anual tradițional pe care îl câștigase odată și Glokta, dar implicarea sa în antrenamente este total lipsită de ambiție. Preferă jocurile de cărți și bețiile în compania prietenilor lui din Garda Regală și ușuraticele cuceriri sexuale întâmplătoare. O existență vidă și superficială, până când intră sub șocul atracției pasionale și viscerale față de o fată de clasa inferioară, Ardee West, sora amicului său, căpitanul meritocratic West.

  Ferro Maljinn e o sclavă evadată din Imperiul Gurkhul. O luptătoare aproape demonică, al cărui unic gând este răzbunarea. O făptură mârâitoare și sanguinară, care îl face pe Sângerosul Nouă să pară aproape un cățeluș drăgălaș prin comparație.

  Adua, cu centrul său administrativ intitulat Agriont, devine punctul magnetic spre care traiectoriile tuturor acestor personaje se îndreaptă pentru a-și încrucișa destinele și a se implica voit ori nevoit în lupta pentru putere ce se conturează… Fiindcă Uniunea este un cuib de intrigi, uneltiri, comploturi, în timp ce din exterior nori negrii se adună. Pe de o parte Bethod, autoproclamat Regele Nordului, atacă recent colonizata Englia, pe de alta, noul Împărat Gurkian vrea să spele rușinea înfrângerii trecute în fața Uniunii și să invadeze teritoriile de graniță. Mai există o amenințare, nu pe deplin conștientizată de către oameni, înmulțirea dincolo de munți a oribililor capete turtite shanka, care funcționează în același rol de pericol monstruos îndreptat împotriva întregii umanități, pe care îl au în Urzeala Tronurilor armata de zombii a Celorlalți.

   Schimbările perspectivelor de narare prin alternarea punctelor de vedere ale diferiților protagoniști sunt fluide și bine dozate. Succesiunea lor ajută cititorul să  perceapă profund fibra socială și politică a romanului, lăsând mereu o senzație de mai vreau, pentru că fiecare tronson de intrigă este la fel de interesant și nu ajungi să te saturi de niciunul dintre ele.

   Un punct forte al stilului lui Abercrombie este descrierea înfruntărilor armate, ale  luptelor și războaielor. Nu e loc pentru cavalerismele nobililor împopoțonați cu  armuri elegante în ciocnirile din universul Primei Legi. Bătăliile se duc prin noroaie, zăpezi, praf deșertic, păduri și înseamnă valuri de sânge, sudoare, urlete și durere. Onoarea, mila și toate sentimentele generoase sunt sufocate în revărsări de furie, ură, frică și violență oarbă.

   Tăișul sabiei, întâiul volum din Prima Lege – această serie care, fără îndoială este pe drumul spre clasicizare-reprezintă mega-opera heroic fantasy prin excelență. Deja are o desfășurare scenografică și cinematografică încă din carte, în clipa când se va ecraniza sau serializa în vreo adaptare filmată, mă aștept la o explozie a pasiunii pentru ea cel puțin la fel de mare ca pentru GoT.

   Nu amânați să fiți printre privilegiații care deja au citit romanele, până când va începe isterizarea fanilor ei cinefili.

  Primele trei volume ale ciclului, publicate la Editura Nemira, au fost numite în original cu fragmente de fraze preluate din butade semi-celebre. În limba română s-a mers pe titluri ce au păstrat sonoritatea, dar au cam golit-o de orice referință culturală, pentru a deveni mai de impact direct sau, poate, în ideea, altfel corectă, că nu au treabă zicerile terestre cu un univers fantasy.

Cam așa ar arăta această trilogie enclavizată a Primei Legi, cu trimiteri cu tot:

Prima Lege / The First Law

Tăișul sabieiThe Blade Itself (2006)

The blade itself incites to deeds of violence.”  — citat din Odiseea lui Homer

 

Fără îndurareBefore They Are Hanged (2007)

“We should forgive our enemies, but not before they are hanged” — citat din Heinrich Heine

Puterea armelorLast Argument of Kings (2008)

Inscripția latină de pe tunurile lui Ludovic al XIV-lea: Ultima Ratio Regnum

 Tot sub pecetea The First Law mai apar și alte romane, dintre care, unul, Dulce Răzbunare, tocmai a fost tradus la aceeași super-editură Nemira.

 

Cartea Tăișul sabiei-partea I din Trilogia Prima Lege, de Joe Abercrombie poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

surse foto: IMDb

Review overview
5

13 COMMENTS

  1. Ne-ai obișnuit deja cu recenzii foarte bine puse la punct, Marius!
    Cu siguranță, mă voi afla printre cititorii acestei cărți!
    Felicitări!

    • Multumesc, Ro! :) Poate pare o serie cam dura si violenta pentru sensibilitatea feminina, dar e la fel de variata in complexitatea sa ca Urzeala tronurilor, iar personajele sunt minunate! Precis va prinde orice gen de cititoare cu vreun protagonist indragit sau vreo intriga intens atractiva a sa. :)

  2. Nu e genul meu de lectura, dar sigur pe Razvi l-ar tenta. A început să fid fan al editurii Nemira. Tocmai a terminat o serie de Robin Hobb .
    Frumoasa prezentarea, Marius!

    • Merci, Vero! :) Hi,hi! E pe drumul cel bun! Asta e the next level! :D Si mai multa aventura, si mai multa emotie provenita din comploturi si infruntari eroice! 😀

    • Iasmy, pana la urma heroic-fantasy-ul e tot un soi de historical romance, dar ceva mai dur si impachetat mai razboinic. 😀 Insa mereu exista si o frumoasa poveste romantica de epoca si in genul asta literar. Probabil de aia este mult mai bine suportat de cititoare decat SF-ul, care nu totdeauna isi aminteste sa fie atent si la natura umana, nu numai la tehnologii sau infruntari spatiale. :p

  3. Ca de obicei ai facut o super prezentare si m-ai determinat s-o citesc cu interes si placere,chiar daca nu e genul de carti pe care-l indragesc.Oricum prezentarile tale imi plac pentru ca sunt complexe si bine documentate.Felicitari!

  4. Pana acum nu am citit decat trilogia “Marea sfaramata” de Abercrombie ( finalul m-a facut sa lacrimez putin… mai mult). Mi-am zis ca alta carte de el nu mai citesc, dar tu ma tentezi in stil mare! :D

  5. O, minunatia aia trebuia sa fie Young Adult, desi eu cred ca el nu poate scrie pentru adolescenti, e prea dur. 😀 Inchipuie-ti cat de tare o sa fie trilogia asta, daca se presupune ca e si mai fara limitari. :D

  6. Merci! :) Ela, ai putea incepe cu trilogia Marea Sfaramata, primul volum e Jumatate de Rege. :) Si atunci sa lasi Prima Lege – care este o serie ceva mai dura, la sfarsit, ca desertul. :) Tot ce scrie Abercrombie cam atinge perfectiunea, deci greu sa le departajezi altfel. :)

  7. Felicitări o recenzie superba,ăsta pentru un fan al genului! Dacă as citi acest gen,cu siguranță recenzia ta m-ar conVindecare!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro