Top 5 cărţi care m-au dezamăgit

   Sunt o cititoare permisivă şi încerc să găsesc ceva bun în fiecare carte pe care o descopăr. Unele m-au lăsat fără cuvinte şi le-am tot recomandat, dar au fost şi alte titluri care nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Opinia mea este subiectivă şi nu intenţionez să „distrug” cărţile, însă nu mă pot abţine să scot colţişorii pentru a le diseca îndeaproape.

 1.Şoapte de iubire de Jamie McGuire, Teresa Mummert (Titlul original: Sweet Nothing)

  Dacă aţi citit cel puțin o carte a autoarei Jamie McGuire atunci este imposibil să nu aveţi aşteptări. Personajele sunt acide, relaţiile toxice şi intensitatea trăirilor tinde spre superlativ. Tocmai acea nebunie a lipsit la Şoapte de iubire. Introducerea a fost frumoasă, dar acțiunea previzibilă, lipsită de substanţă. Din păcate autoarele nu au reușit să se completeze. 


   Șoapte de iubire a fost ca un foc de artificii prost regizat, în loc să fructifice frumuseţea de idei care le-au avut, au înaintat din rău în mai rău. A fost o poveste drăgută, dar care s-a răcit substanţial.

„Cel mai greu lucru era să planific întâlnirea. Avery probabil că nu avea așteptări mari în privința mea. Ca orice femeie sigură pe sine, sensibilă, fusese suficient să se uite o dată la fața mea neîngrijită și la mâinile pline de unsoare ca să vadă că aduc necazuri. Dar se înșela în privința mea.


   Finalul a fost interesant, dar nu suficient pentru a depăşi dezamăgirea generală. Această tentativă a autoarelor de a se sincroniza a eşuat lamentanbil.

O poveste despre povara trecutului și despre puterea dragostei de a învinge cele mai neașteptate obstacole.

Pentru prima dată, două autoare de bestselleruri New York Times își unesc talentele în acest roman nespus de emoționant.
Avery, asistentă medicală, și Josh, paramedic, se întâlnesc într-o seară la o intersecție. Tocmai au ieșit din tură și sporovăiesc, așteptând să se schimbe culoarea semaforului. El, mare cuceritor, ea, cu gândul doar la muncă, dar amândoi bântuiți de fantomele trecutului. Secundele trec, aproape s-a făcut verde, Josh își încearcă norocul, Avery nu se lasă – și amândoi râd, fără să știe că un accident le va schimba pentru totdeauna destinele.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

   2. Prada, de Linda Howard (Titlul original: Prey)

   Iubesc cărţile Lindei Howard şi nu mă pot abţine să vorbesc despre ele. Partea frumoasă este că majoritatea au o doză de suspans, iar acţiunea nu rămâne statică.
   Pornind de la această premiză am ajuns să vânez Prada. Primele 70 de pagini au fost promiţătoare şi deja aşteptam cu nerăbdare următorul pas, dar la un moment dat am simţit că nu se ridică la nivelul așteptărilor.
  Atracţia dintre Angie şi Dare, legătura lor infimă, perioada de tatonare şi spre final recunoaşterea sentimentelor au fost aspectele care au dat savoare.
   În rest, totul s-a învârtit între pericolul care persista legat de ursul devorator de oameni şi criminalul care intenţiona să îşi ascundă urmele pas cu pas.
   Dezavantajul lecturii a fost previzibilitatea şi chiar dacă autoarea a încercat să compenseze la final, senzaţia de déjà vu n-a fost eliminată din mintea mea.
   Prada este o poveste drăgută care poate fi citită în vacanţă, atunci când mintea doreşte să se relaxeze instant, fără să solicite suplimentar prin detalii inutile sau enervante.

Angie Powell, o tînără fermecătoare, a fost mereu obișnuită să spună exact ce gîndește, dar în prezența lui Dare Callahan este furioasă și plină de nervi. Pînă la urmă, de ce să-i dea acestuia satisfacția să știe nu doar că îl place, dar și că o scoate din sărite? Cu trei ani în urmă, Dare a revenit acasă în Montana, unde a deschis o afacere de vînătoare care rivalizează cu afacerea similară a lui Angie. Iar acum, enervant de chipeșul veteran al războiului din Irak, a început să-i fure lui Angie clienții, forțînd-o să iasă din afaceri. Înainte să plece din oraș, ea organizează o ultimă vînătoare pentru un client și oaspetele acestuia. Dar aventura devine mortală cînd Angie e martoră la o crimă cu sînge rece și se trezește la capătul țevii unei puști. Un urs imens și dezlănțuit vine în goană prin pădure și schimbă cu totul regulile jocului periculos. Din fericire Dare are tabăra în apropiere și îi vine în ajutor. Obligați să facă totul împreună pentru a supraviețui, Angie și Dare trebuie să dea piept cu emoții dificile, să îndure o furtună nimicitoare și să reziste atracției crescînde dintre ei, totul în timp ce sînt urmăriți de un ucigaș disperat și de o bestie feroce, fiecare hotărît să-și apuce prada.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

 3. Iubind-o pe ea, de Alexandru Chermeleu

   Curiozitatea, marketingul bine calculat si opiniile celor din jur m-au provocat încât am zis că este cazul să aflu ce se petrece cu această carte. Iniţial nu m-am putut decide, am răsfoit-o la un ceai şi am spus: prea multă afecţiune, prea multă dulcegărie, “miere” în exces, fix ceea ce îşi doreşte fiecare femeie să audă de la cel pe care îl iubeşte. Nu mă înţelegeţi greşit, chiar citesc cărţi romantice, siropoase, însă Iubind-o pe ea depăşeşte asteptările în materie de diabet literar. A fost scrisă special pentru femeile care așteaptă să pice din cer Făt Frumos, să le caute acasă pe un cal alb și dacă se poate să le cânte inclusiv o serenadă la fereastră. Alexandru Chermeleu a știut cum să puncteze pentru a impresiona audiența, păcat însă de superficialitatea conținutului. 

Să iubeşti o asemenea femeie e ca şi cum ai completa biblioteca minţii şi a inimii cu singură carte ce lipseşte din miile şi zecile de mii de cărţi de suflet. Un bărbat are multe dorinţe….
Dar, mai mult decât orice, un bărbat îşi doreşte lângă el o femeie frumoasă cu o carte în mână!”

„Inima de gheață…
Inima unei femei ce s-a prefăcut într-un sloi de gheață. Sculptat atât de fin și migălos în baierele trecutului. Femeia care a suferit atât de mult încât nu se mai poate recunoaște în oglindă. Chipul ei zâmbește pe străzile aglomerate și ticsite cu alte chipuri ce zâmbesc înapoi. Trupul își ascunde atât de bine vânătăile simbolice cu care s-a obișnuit deja. Inima e frântă. În mii de bucăți și în zeci de povești cu același final, parcă invocat.
Un final trist și ipotecat într-un colț uitat de suflet. O datorie a inimii ce trebuie plătită înzecit. O dobândă a ființei pe care o așteaptă în serile în care-și plânge singurătatea. Femeia care a suferit enorm… plânge! Atât de mult pe interior.”

„Alexandru Chermeleu este unul dintre cei mai cunoscuți bloggeri din România, absolvent al Liceului de Informatică Grigore Moisil din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională.

Femeia inteligentă nu așteaptă….
Nu așteaptă același autobuz ce întârzie mereu. În aceeași stație bătătorită de pașii ce imprimă același ritm nebun al vieții. Nu așteaptă un tren ce nu mai poposește în gările promise și pustii. Nu așteaptă să fie sunată pe un umăr deja uitat de celălalt. Pentru a auzi o voce ce a încetat să o mai strige în toiul bătăilor de inimă. O femeie inteligentă nu mai așteaptă vorbe dulci atunci când cele sărate sunt acum condimente.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, carturesti

 4. Flower, de Elizabeth Craft, Shea Olsen (Titlul original: Flower)

  Flower este genul de lectură care o citeşti rapid, dar o uiţi cu acelaşi ritm fulgerător. Povestea celor doi tineri care vor să trăiască într-un anumit mod, diferenţa de caractere şi lupta interioară ar putea fi aspecte care să cucerească o anumită categorie de public. Charlotte este o fată mult prea cuminte pentru generaţia de azi, are ţeluri înalte şi vrea să nu calce pe urmele mamei sale. Crede că dacă are un plan de atac bine stabilit, rezultate impecabile la liceu şi proiectele extraşcolare o vor ajuta să intre la facultate. Totul este bine regizat, dar în cadru apare băiatul cu sex-appeal, frumos, nevinovat …. şi celebru. Visul oricărei fete este să pună mâna pe un asemenea exemplar, dar când Charlotte decide să renunţe la propriile dorinţe/obiective cu atâta uşurinţă devine o pradă uşoară. Tocmai calităţile ei, perseverenţa, puterea care o deţine se evaporă în faţa dorinţelor lumeşti şi o dezbracă de caracter.

   Ajunge atât de departe încât în faţa cititorului pare să se înjosească şi să renunţe la tot ce considera relevant.
   Poate că sunt dură criticând comportamentul ei, dar acesta este punctul sensibil al cărţii, lipsa de credibilitate, superficialitatea şi puerilitatea sentimentelor care crede că le are.

— E vineri seara, Charlotte. Ieși cu mine în oraș!
Sunt atâtea motive pentru care ar trebui să spun nu.
Trecutul mamei mele.
Prezentul surorii mele.
Viitorul meu.
— O singură întâlnire,    continuă el, cu o voce moale, care mă hipnotizează.
— Spune da. Ce ai de pierdut?
Totul, cred…”

Dintotdeauna mi-am dorit să am cele mai mari note din clasă, să o fac pe bunica mândră de mine și, mai presus de orice, să demonstrez că pot să fac ceea ce nimeni din familia mea nu a reușit: să studiez la Stanford.
Mama și sora mea erau obsedate de băieți, dragoste și sex. Atât de obsedate încât nu le-a mai păsat de viitor, de ceea ce voiau ele să facă. Și, într-un final, au pierdut totul.
N-o să las niciodată un băiat să-mi ia mințile. Mi-am promis asta.
Dar asta a fost înainte ca un star pop să se îndrăgostească de mine. Înainte de călătorii cu avioanele private, întâlniri în secret și versuri care erau scrise doar pentru mine.
Sunt atât de multe lucruri pe care nu le cunosc despre el. De ce a renunțat la muzică? Pe unde umblă când nu suntem împreună? Ce lucruri întunecate se ascund în trecutul lui? Atunci când ne sărutăm, viitorul pare ceva îndepărtat. Și acum… nu mai sunt sigură de ceea ce vreau

Aveam doisprezece ani când mi-am făcut această promisiune. În acelaşi an în care a murit mama.
A fost mereu nesăbuită. Şi impulsivă. Abandonându-ne pe mine şi pe sora mea, Mia ori de câte ori în viaţa ei apărea un nou iubit. Am văzut-o pe mama căzând de atâtea ori în mrejele iubirii, încât mi se părea că avea nevoie de dragoste ca de aer şi că fără ea avea să se sufoce. Când ne-a părăsit pentru încă o gură de aer, a făcut-o pentru ultima oară.
 Dragostea te poate distruge. Îţi poate lua totul.
 Aşa că mi-am făcut o promisiune: fără băieţi, fără baluri şi petreceri în nopţile de sâmbătă. Voi sta acasă, voi obţine numai note bune, voi urma o facultate şi îmi voi croi un viitor cu totul diferit. Nimic nu mă va opri. Şi nimeni  nu-mi va sta în cale.
Aşa gândeam înainte ca totul să se schimbe.
 Înainte de a-l cunoaşte.

— Îmi plac trandafirii mov, îi răspund, în cele din urmă.
 Am senzaţia că a făcut jumătate de pas înainte, suficient cât să-l ating dacă aş vrea.
 —De ce? mă întreabă.
 —Pentru că simbolizează efemeritatea dragostei.
 —O dragoste care nu dăinuie? Nu crezi că eşti puţin cam pesimistă?
—Nu sunt pesimistă, ci doar realistă.
Întâlnim la tot pasul iubiri efemere şi prea puţin iubiri eterne.
 Niciunul dintre noi nu mai zice nimic şi mă întreb pentru o clipă despre ce vorbim cu adevărat.
 —Totuşi, de ce ar cumpăra cineva trandafiri mov? Întreabă el.
— Pentru că este singurul trandafir care nu încearcă să fie ceva ce nu este. În ciuda sincerităţii şi frumuseţii sale, oamenii nu-l aleg niciodată.

 “— Pe cât ești de inteligentă, pe atât de naivă poți să fii când ești îndrăgostită, îmi răspunde ea. Femeile din familia noastră nu s-au dovedit niciodată prea inteligente și au căzut mereu în mrejele iubirii.
    De-a lungul anilor, mi-am spus adesea același lucru, dar cuvintele ei au acum impactul unei lovituri fizice. Poate că deciziile familiei mele n-au fost dintre cele mai fericite, dar eu și Mia ne datorăm viață acestor hotărâri. Ca și Leo, de altfel. E greu să vezi că bunica regretă existența noastră. Pornesc pe hol, cu geamantanul după mine. Rămâne pe loc, fără să încerce să mă oprească — poate pentru că știe că n-are ce să facă.
    Când ajung la ușa de la intrare, mai fac o ultimă încercare.
    — Știu că ești îngrijorată, bunico. Și îți sunt recunoscătoare pentru grijă pe care mi-o porți. Dar m-ai învățat să-mi păstrez capul pe umeri și știu foarte bine ce fac.
    — Nu sunt atât de convinsă de asta, îmi răspunde, cu glasul istovit și umerii încovoiați de o povara nevăzută.
    Simt din nou o umbră de vinovăție când deschid ușa și ies afară. Nu mă strânge în brațe, nu ne luăm la revedere, nu-mi spune cuvinte de încurajare. Nu poate să mă împiedice să plec. E viața mea, îmi spun în gând. Și închid ușa în urma mea.
    Pe strada noastră prăfuită, văd o mașină elegantă și strălucitoare — e limuzina pe care a trimis-o Tate să mă ducă la aeroport.

  5. Nerve. Adevăr sau Provocare, de Jeanne Ryan (Titlul original: Nerve)

   Nerve. Adevăr sau provocare o carte care se doreşte a fi alertă, inedită şi să şocheze cititorul cu o lume virtuală. De admirat ideea în sine, dar din păcate tocmai acest lucru a lipsit în mare parte. Apreciez subiectele care aduc ceva nou şi da, chiar dacă nu intră în zona mea de lectură preferată, simt când ceva este pueril sau care nu mă captivează.

   Tocmai curiozitatea m-a făcut să alternez filmul cu cartea, să percep diferenţele, să mă strădui să apreciez personajele şi să aştept acest boom care să îi ridice standardele. Din păcate pentru mine a fost doar o lectură uşoară, rapidă care n-a atins apogeul. Mi-a plăcut tema, acea senzaţie de uşor suspans sau de nelinişte când lucrurile au luat-o razna, dar nu a fost suficient.
  Nerve. Adevăr sau provocare ar fi putut fi mai mult decât ceea ce a ieşit. Dacă eu n-am fost şocată sau impresionată de subiect, atunci cei care sunt pasionaţi ai genului, oare au simţit mai mult?

Un joc online de provocări cu o miză uriaşă devine mortal.

Colecția Leda Edge vă aduce o nouă analiză a vieții sociale de astăzi și a puterii tehnologiei prin cartea Nerve: Adevăr sau provocare de Jeanne Ryan, destinată segmentului young adult și ecranizată în 2016.
Când Vee este aleasă pentru a juca în NERVE, un joc anonim de provocări transmis live online, ea descoperă că jocul o cunoaşte. O tentează cu premii luate din pagina ei AstaSuntEu şi o pune să facă echipă cu băiatul perfect, Ian cel super-sexy. La început este palpitant ― fanii lui Vee şi Ian îi încurajează să răspundă unor provocări tot mai riscante, cu mize tot mai mari. Dar jocul ia o întorsătură malefică atunci când sunt trimişi într-un loc secret împreună cu cinci alţi jucători pentru runda Marelui Premiu. Dintr-odată, este un joc de totul sau nimic, cu însăşi viaţa lor pusă la bătaie. Oare cât de departe va merge Vee înainte să cedeze, înainte să piardă NERVE?”

   „Un roman original şi alert, care ne oferă o felie de viață în care cultura pop dă un înţeles cu totul nou televiziunii de tip reality-show la modă.” VOYA
  „Comentariul asupra societăţii de azi, în care viaţa a devenit un spectacol public, este corect şi profund. Tempoul este neobosit, iar cititorii vor da înnebuniţi paginile, până la ultima.” KIRKUS REVIEWS”

   Voi ce titluri aţi citit şi aţi simţit un uşor dulce amar?

Sursă imagini: pexels.com, pinterest.com

47 COMMENTS

  1. Am citit și eu „Flower„. Mi-a plăcut, a fost o lectură lejeră, dar nu excepțională, nu memorabilă… nu una pe care să o ții minte. Îmi place sinceritatea topului tău, Mili!

  2. Nu am citit nici una din aveste cărți deși am fost pe punctul de a le lua primagini carte și ultima dar parcă cineva mă tot trăgea în altă direcție…Nerve o voi lua odată ca să o citesc din curiozitate iar la prima poate o voi citi pdf…

    • Anca, s-ar putea ca la tine sa nu fie o problema. Stii si tu ca cititul este subiectiv, de multe ori percepem dupa cum simtim la momentul respectiv.

    • Sorina, ai dezlegare de la mine ca sa mentionezi cateva titluri. Stiu ca esti rea, abia astept sa vad ce iese.

  3. Nu am citit nici o carte din cele mentionate . “Iubind-o pe ea” o am in biblioteca si imi aduc aminte ca odata, facand curat la carti, m-am pus sa o rasfoiesc si mi s-a parut excesiv de siropoasa. “Nerve” mi s-a parut interesanta dar tot nu am fost tentata sa o iau.

    • Iubind-o pe ea se citeste oricand. 🙂 Este ideala pentru femeile depresive, doar citind-o s-ar putea sa o ia pe aratura de la atata siropeala(glumesc, numai ca fiecare se imbata cu apa rece. In loc sa se trezeasca si sa vada realitatea, eventual sa schimbe ceva, ele viseaza la perfectiune-fericirea vesnica).
      Sper sa te prinda, ba chiar sa gasesti ceva bun in interior. Din pacate pe mine nu m-a convins.
      Nerve este usoara, nu ai timp sa te gandesti prea mult ca deja se termina. Are ceva suspans, situatii tensionate, dar se remediaza repejor.
      Mai antrenant a fost filmul.

  4. Am citit Nerve și filmul mi s-a părut net superior, ceea ce zice ceva despre carte. M-au dezamăgit câteva titluri ale unor autoare preferate de mine, Mary Balogh cu “Între dorință și decență” – cred că mi-au plăcut mai mult cuplurilesecundare decât cel principal, Ceva minunat (parcă) de la Judith Mcnaught, adică 30 de pagini pentru ce ar fi avut potențial de un roman de 300 de pagini ?!, Ugly Live – nu m-am dezamăgit, doar că nu înțeleg buzzul in jurul ei; e o poveste emoționantă, da, dar nici nu m-am făcut să plâng cum am citit pe net, mai mult mi-a plăcut Confess, mai aproape de ceva adevărat cred eu. Cu siguranță mai sunt, dar nu-mi aduc aminte acum.

    • Alexandra, ecranizarea la Nerve are zvac, ce sa mai, asta este adevarul. Legat de Ugly love, aici sunt subiectiva, Colleen este preferata mea. 🙂 Cartea aceea nici n-am respirat la ea, am citit-o pe nerasuflate, dar inteleg senzatia cand speri la prea mult si te dezamageste.

  5. Nu am citit niciunul din titlurile amintite aici, asadar nu pot sa imi dau cu parerea legat de ele. Poate doar ca nu sunt genul meu favorit de lectura, deci este foarte probabil sa nu ma prinda.

    • Daca preferi cartile serioase, cu foarte multe detalii atunci clar nu ti se potrivesc. Eu am incercat marea cu degetul si am ajuns la ele.

  6. Un top foarte sincer si bine argumentat! Din titlurile metionate de tine, am citit doar Flower si Nerve. Nu pot spune ca m-au entuziasmat, dar au fost niste lecturi placute. Sunt curioasa cum o sa mi se para Prada, autoarea e una din preferatele mele, deja am emotii sa nu ma dezamageasca…

    • Poate la tine se va percepe altfel Prada, dar eu chiar speram sa fie mult mai bine dezvoltata. Doar este vorba de Linda Howard, avem pretentii de la autoare.

  7. Interesant top! Nu am citit nici una din cărțile menționate de tine, dar aveam mari speranțe la Prada de Linda Howard… Sunt curioasă ce impresie îmi va face mie.

    Dintre cărțile citite în ultima vreme, am fost cam dezamăgită de Nimic mai mult de Anna Todd, care nu a reușit să se ridice la nivelul seriei precedente – After.

    • Despre Nimic mai mult am citit si la alte persoane ca nu este ceea ce pare, dar inca nu mi-am facut o parere proprie. Mi-a placut prea mult seria After ca sa primesc o lovitura sub centura.

      • Sunt curioasă să văd ce impresie îți va face ție. Eu aștept volumul 2, sper ca acela să fie mai bun. Și mie mi-a plăcut mult After, de aceea și așteptările mele au fost mari.

  8. Frumos top! Am vrut si eu sa citesc Soapte de iubire pentru ca imi place foarte mult cum scrie autoarea, dar parca nu m-a atrat asa de tare si inca nu am incercat-o. In ceea ce priveste Flower sunt total deacord cu tine, am citit-o foarte usor, dar nu mi-a placut deloc cat de repede si-a schimbat personajul principal mentalitatea, nu mi s-a parut foarte credibil ca cineva sa renunte la tot ceea ce sustinea atat de repede.

  9. Imi plac la nebunie aceste topuri, le gasesc mai utile decat topul cartilor favorite, caci subliniaza exact minusurile unei carti. Pe unele le impartasesc, pe altele nu, asa cum este si normal. Inca nu mi-a iesit in cale nici una dintre cartile mentionate de tine, dar este bine de stiut pentru viitor.

    • Cred ca fiecare dintre noi avem un top personal cu plusuri sau minusuri. De data aceasta am vrut sa prezint carti nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor dintr-un motiv sau altul. Poate vei face si tu un clasament care sa te reprezinte. Sunt curioasa cum dai tu de perete cu cele care te-au dezamagit.

  10. Nici mie nu mi-au plăcut Flower și Șoapte de iubire. Mă așteptam la cu totul altceva și nu am fost mulțumită de ce am primit. Mă bucur să aud că nu sunt singura care a fost dezamăgită de ele. Cât despre celelalte cărți, nu le-am citit, așa că nu știu să îmi dau cu părerea.
    Felicitări pentru top! Ador genul acesta de articole!

    • Din cand in cand avem nevoie si de ceva care sa ne usureze greutatea de pe suflet. Suntem cititori de cursa de lunga, dar este imposibil sa ne placa chiar tot.
      Poate pe viitor vom gasi alte carti mai bune, sa se ridice la nivelul asteptarilor.

    • Sunt destule momente cand simt nevoia de o pauza sau trag de mine sa termin un anumit tip de roman. Daca mai aveam si prostul obicei de a ma chinui sa duc la bun sfarsit orice carte inceputa, atunci sigur innebuneam.
      Sa ne bucuram de aceasta pasiune, sa scoatem tot ce este nmai bun din ea, intr-un fel sau altul.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.