Trado, de Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad
Titlul original: Trado
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2016
Număr pagini: 157
Gen: poeme
Cotație Goodreads: 4,10
Nota mea: 2/5
„Scrisul începe cu dorința de a trăda.”
„cuvintele trădează în fiecare clipă în care spui ma chère.”
„Traducerea începe prin dorința de a iubi.”
Nici n-aș ști cum să încep recenzia despre „Trado”. Este o carte atipică, un triptic format din poemele fiecărei dintre cele două autoare în parte și judecăți de valoare, citate ale unor oameni de litere celebri referitoare la actul de traducere și de trădare, la iubire și alte aspecte.
„Iată o expresie care revine adesea atunci când e vorba despre traducere: Traduttore, tradittore.
Această expresie pune în oglindă două sensuri diferite ale
aceleiași rădăcini latine.
Ea face din traducător un trădător.
O expresie greu de tradus
De aici vine numele Trado.”
„Trado” este scrisă de o româncă și o suedeză, pe care activitatea de traducere le-a pus față în față. Cartea se bucură de o mare recunoaștere în Suedia, fiind publicată la o editură de anvergură. Autoarele tratează, prin poezia lor, subiecte și experiențe comune, precum iubirea, trădarea, regimuri politice, copilăria, relațiile cu părinții.
Cel puțin așa am înțeles eu și recunosc că nu simt că aș fi reușit să pătrund pe deplin înțelesurile cuprinse între aceste coperți. Nu sunt obișnuită cu poezia și nici cu lecturile abstracte, nu reușesc să le captez în toată profunzimea lor. Nu dețin sensibilitatea necesară pentru înțelegerea poeziei, îmi plac cărțile cu acțiune, iar „Trado” nu este una dintre ele.
Voi spune ceea ce cred eu că este tratat în acest volum (ceea ce nu înseamnă că este și ceea ce autoarele au vrut să spună):
La nivel de formă, este tratat actul de traducere, cu toate implicațiile lui. La nivel de fond, înțelesurile sunt mult mai subtile, tratând teme precum:
– regimurile politice, caracteristicile țărilor în care cele două au crescut:
„eu știu pe de rost tisa, pinul, molidul și bradul,
tu condițiile de producție,
pe mine tatăl meu mă învăța vara tabla înmulțirii,
pe tine, tatăl tău, socialismul”
„Gravitație
e
atunci când umbra ta aduce cu Marx
a mea cu molidul
care ani la rând
de Crăciun
umplea casa cu ace verzui.”
„Svetlana a spus: Acolo de unde vin, cei vii valorează mai puțin decât ceea ce mâinile lor au produs.”
„Svetlana a spus: Acolo de unde vin, mesele de bucătărie sunt scene de teatru pentru toate războaiele.”
„unde se termină războiul civil
și unde începe
revoluția
care are gust
și miros
de primăvară,
chiar și atunci când
pe străzile ei
curge sânge?”
„Svetlana a spus: Acolo de unde vin, suntem nostalgici după un timp pe care nu l-am trăit.”
Referitor la regimurile politice, autoarea română realizează din rochița de stambă vișinie o metaforă pentru luptă:
„De fiecare dată când pleci la luptă, te îmbraci în rochița
din stambă vișinie.
Nu ți-a rămas mică.
Când deschizi dulapul, întinzi mâna și știi exact unde-i
locul ei.”
Cum a transformat rochița vișinie într-o metaforă pentru luptă, ce rol are ea? Puteți afla citind unul din poemele din carte.
– pierdere:
„Svetlana a spus: Dacă vrei să scrii despre pierdere, cineva pe care-l iubești trebuie să te părăsească, numai așa vei înțelege sensul acelui cuvânt.”
„și am mâncat multă carne
la masa de după slujba
din cimitir,
exact așa cum i-ar fi plăcut lui.
mâncând carne n-am supraviețuit
doar l-am comemorat.
acolo unde e el acum
somnul vine în câmpul nesfârșit
cu maci.”
– literatură: se fac referiri la literatura rusă și la istorie:
„Până și Platonov a savurat revoluția
roșilor
înfrângerea albilor.
Însă Oblomov nu.”
Toate aceste teme nu sunt de sine stătătoare sau separate, ele se întrepătrund în versuri, creând o sinteză. Ideea centrală este sprijinită de întâlnirea celor două femei, din colțuri diferite ale lumii, dar a căror existență este aproape comună, rezumându-se la aceleași lucruri: o existență în oglindă.
În continuare, voi reda versurile care mi-au plăcut cel mai mult, cât și citatele mai multor oameni de litere despre actul traducerii:
„cuvintele sunt pentru noi
niște mine antipersonal
care se întorc pe urma pașilor noștri
fără milă.”
„Svetlana a spus: Acolo de unde vin, suntem nostalgici după un timp pe care nu l-am trăit.”
„Svetlana a spus: Dacă vrei să scrii despre pierdere, cineva pe care-l iubești trebuie să te părăsească, numai așa vei înțelege sensul acelui cuvânt.”
„Emil Cioran scrie: O traducere este proastă atunci când e foarte clară, adică mai inteligibilă decât originalul. Asta dovedește că ea nu a știut să conserve ambiguitățile și că traducătorul a tranșat, ceea ce este o crimă.”
„Octavio Paz: Traducerea și creația sunt procese gemene.”
„A fi tradus de celălalt înseamnă să devii intim.
Și în același timp e un act de invaziune.”
„Bogdan Ghiu scrie: Doar culturile care se iau în serios traduc. Restul, culturile subalterne, învinse, supuse, neeroice (…), culturile traduse și non-traductive vorbesc deja în limba (limbile) stăpânului (stăpânilor).” – mare adevăr!
Țin să precizez că îl consider citatul cel mai autentic din toată cartea! Este suficient să ne uităm în jurul nostru și să observăm că așa este: românul este obligat să vorbească engleza, chiar și alte limbi pe lângă; cum ieși din țară, recunoști românii după cum „rup” ei din fiecare limbă (engleză, franceză, spaniolă, italiană, germană), doar-doar s-or face înțeleși. În schimb, în țări precum Anglia, America sau Franța, cei care vorbesc alte limbi decât cea maternă sunt puțini. Nici n-au nevoie, lumea le vorbește limbile.
„José Ortega y Gasset scrie: Și fiecare limbă este o ecuație diferită de vorbe și tăceri.”
„Jorge Luis Borges scrie: Originalul e infidel traducerii.”
Despre autoare:
Svetlana Cârstean este o poetă și traducătoare română, născută în 1969, la Botoșani. A debutat în 1994, publicând, alături de alți autori, în volumul „Tablou de familie”. A debutat individual cu „Floarea de menghină” în 2008, publicat 5 ani mai târziu în Suedia, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. În 2015, a lansat volumul „Gravitație” (dintre care unele versuri se regăsesc și în „Trado”).
În 2016, a lansat volumul „Trado”, împreună cu Athena Farrokhzad, mai întâi în Suedia, apoi în România.
Athena Farrokhzad este o autoare născută în 1983, în Iran. În copilărie, a emigrat alături de familie în Suedia. Scrie poezii, piese de teatru, desfășoară activitate de critic literar și predă cursuri de scriere creativă. A debutat în 2013, cu „Vitsvit”, tradusă în română de Svetlana Cârstean, sub titlul de „Albdinalb”. De asemenea, cartea a fost pusă în scenă de regizoarea Farnaz Arbabi.
În 2016, a lansat volumul „Trado”, scris împreună cu Svetlana Cârstean.
Cele două autoare și traducătoare se completează în „Trado”; două femei luptând împotriva regimului politic, o poveste în oglindă, două țări diferite.
Cartea Trado, de Svetlana Carstean si Athena Farrokhzad a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira.
Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră.
Eu voi spune pas pentru ca nu este genul meu 😉 . Multumesc de recomandare 🙂
Nici al meu. Desi fiecare cu gusturile lui si poate sunt convinsa ca exista cititori care o apreciaza.
Observ ca literatura o ia intr-o anume directie, in poezie. Aceasta (poezia) nu mai este accesibila decat cititorului initiat. Pacat, mare pacat. Nu toti avem studii inalte in filologie. Felicitari, Sorina!
Multumesc! E, poate ca n-am apreciat-o eu la adevarata valoare. Gusturile nu se discuta si eu nu prea le am cu poezia :))
Felicitari pentru recenzie, Sorina! locco_smiley_10
desi imi place poezia cred ca am ramas tributara vechiului stil de poezie care parca nu era asa ermetica.multumim sorina pentru prezentare! locco_smiley_10
Multumesc!
Sună tare bine, o poezia de Svetlana Cârstean e binevenită oricând 🙂
Felicitări pentru recenzie!
Multumesc! Iti place? Bine de stiut, stiu ce-ti iau de ziua ta :)))