Trăieşte noaptea, de Dean Koontz-Editura RAO
Titlul original: Size the night
Traducerea: Liviu Radu
Editura: Rao,2005
Număr pagini: 443
Dean Koontz s-a născut în 09 iulie 1945, Pennsylvania. A lucrat că şi profesor de limba engleză. Soţia sa l-a determinat să încerce timp de 5 ani să scrie, susţinându-l financiar în această perioadă. Această perioadă a fost mai mult decât benefică pentru Dean. A scris numeroase cărţi cu diferite pseudonime. Lista sa lungă de lucrări sunt dovezile de popularitate şi longevitatea sa.
D.Koontz este un as în genul suspans, cu lucrări în domeniile horror, sciece-fiction şi mister.
Multe dintre lucrările sale au devenit bestseller New York.
,,Mă numesc Christopher Snow. Textul următor face parte din jurnalul meu. Dacă îl citeşti, probabil sînt mort. Dacă nu sînt mort, atunci, din cauza acestei relatări, sînt-sau voi fi în curând-unul dintre cei mai celebri oameni de pe planetă. Dacă n-o va citi nimeni, asta va fi pentru că lumea, aşa cum o cunoaştem, a încetat să existe şi civilizaţia omenească a dispărut pentru totdeauna. Nu-s mai orgolios decât alţi oameni şi, în locul recunoştinţei universale, prefer tihna anonimatului. Dar, dacă aş avea de ales între Armagedon şi faimă, aş prefera să fiu faimos.”
Pot să va spun din prima carte ,,În puterea nopţii”, cine este Chris. Este cel care umblă doar noaptea din cauza boli sale foarte rare-XP.
”Tata şi mama avuseseră fiecare, fără să ştie, o genă care se transmitea ereditar şi care apare doar la un om din două sute de mii. Probabilitatea ca doi oameni de acest fel să se întâlnească, să se îndrăgostească şi să aibă copii este de unul la câteva milioane.
În cazul meu, părinţii mei au dat lovitura.
Bolnavii de XP sînt foarte vulnerabili la cancerele de piele şi de ochi. Chiar şi cea mai scurtă expunere la soare-sau la orice fel de raze ultraviolete, inclusiv cele de la luminile incandescente şi fluorescente-poate fi dezastruoasă.”
După decesul mamei sale acum doi ani, după decesul tatălui acum recent, Chris descoperă lucruri care îl terifiază. Află despre mama sa că a lucrat la baza Wyvern, şi datorită geneticii şi a ideilor sale, lumea este în primejdie de moarte. Transferul de material genetic de la o specie la alta în speranţa creării unei super rase. Încercarea de-a crea soldatului perfect, animale inteligente, pentru a putea fi trimise pe câmpul de luptă.
Printre aceste animale au fost şi maimuţele Rhesus, a cărui inteligenţă fusese substanţial îmbunătăţită. Ceva a mers rău, câteva animale au scăpat, au trimis altele să le găsească, dar acum avem parte de o mulţime de animale violente şi inteligente. În laborator a avut loc un episod violent, oamenii s-au omorât unii pe alţii într-o înfruntare bizară, sălbatică.
,,Sistemul folosit pentru a introduce material genetic nou în celulele subiecţilor cercetării-pentru a fi inserat în lanţurile ADN-ului lor…Acel retrovirus fabricat fusese proiectat să fie fragil, bolnav-adică steril-şi benign. Mai degrabă o unealtă vie care să facă exact ce se dorea de la ea. După ce-şi făcea treaba, trebuia să moară. Dar se transformase curând într-o drăcie infecţioasă, care se reproducea iute, care putea să se transmită, prin intermediul fluidelor trupului, prin simplu contact al pielii, provocând nu boală, ci schimbări genetice.
Aceste microorganisme capturaseră la întâmplare secvenţe de ADN de la numeroase specii din laborator şi le transportaseră în trupurile cercetătorilor care lucrau la proiect .Aceştia nu-şi dăduseră seama, un timp, că erau afectaţi lent, dar profund. Afectaţi fizic, mental, emoţional. Înainte să înţeleagă ce se întâmplă cu ei şi de ce, câtva savanţi din Wyvern au început să se schimbe…să aibă multe în comun cu animalele din cuştile laboratorului…”
Acum încep să dispară copii. A început cu micuţul Jimmy, iar urmele duc în Oraşul Mort, la baza dezafectată de la Fort Wyvern. Acesta în urmă cu doi ani a fost părăsit, echipamentul mutat, casele familiilor care locuiau în orăşel abandonate…sau poate nu! Chris este obişnuit să circule noapte prin cele 3 nivele dezafectate, prin oraş…dar convingera sa este că ar mai există activitate undeva mai adânc ascunsă în pământ.
Au dispărut doi gemeni, a dispărut şi Orson câinele foarte inteligent (fost proiect de la bază) a lui Chris.
Păsările de noapte au devenit violente, sau sinucis în masă.
,,Izbiră clădirea cu o forţă atât de mare, încât pocnetul trupurilor lor ce se zdrobeau de stucatură răsuna ca focul unei arme automate.
Îngrozit, scârbit, am întors faţa de la măcel şi m-am rezemat de jeep. Natura întreagă o luase razna. Ştiam de o lună, de când aflasem ce se întâmplase în laboratoarele ascunse în Wyvern.”
Coioţii au trecut în oraş în cete, agitaţi cu un comportament ciudat.
Viperele, sute la număr, s-au strâns împreună şi au început să se sfâşie.
Oamenii din oraş încep să se transforme în ceva sălbatic, cu ochi galbeni, dinţi ascuţiţi, extem de agresivi.
Poliţiştii devin agresivi, ameninţă pe Chris, pe Bobby prietenul său, să stea cuminţi să nu mai încerce să găsească nici o explicaţie, să nu-i m-ai caute pe copiii dispăruţi.
Chris, prietena şi iubita sa Sasha, Bobby cel mai bun prieten, împreună cu alţi doi bărbaţi şi pisica super deşteaptă Mungojerrie, vor încerca să pătrundă din nou în Oraşul Mort în căutarea copiilor dispăruţi şi a lui Orson.
Vor neapărat să încerce să găsească răspunsuri, mai ales că, se pare a fost activă şi o Maşină a timpului, iar ce a venit prin ea este mai terifiant decât orice coşmar.
Vor încerca să afle ce produce această demenţă, de ce animalele mor, de ce oameni se sinucid când începe transformarea. Vor încerca să distrugă acel vierme care creşte în organismele vii. Oare vor reuşi să se salveze sau vor fi ucişi şi ei?
O carte care îţi dă fiori la propriu.
Nota mea pentru carte este 9.
Cartea Trăieşte noaptea, de Dean Koontz a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
18 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Merci Nicoleta de recomandare. Nu stiu ce sa zic 😉 . Nu cred sa o citesc, cel putin nu in viitorul apropiat.
Eii,daca nu e genul tau,sa stii ca nu merge.Am fost curioasa si eu in privinta acestui autor!
uauuuuu mi s-a facut pielea de gaina….daaaaaaa……….interesanta si trecuta pe lista :3
Sa stii ca asa am avut si eu pielea,dar,nu m-am lasat!Am papat si prima si a doua carte.De fapt,vorba Alinei,nu se pot citi una fara cealalta!
bravo, nicol 🙂 îmi place 🙂
multumesc Cos,ai grija,este cam…horror 😛
bravo!imi place!
Multumesc Arci,stiu ca citesti si tu astfel de carti!
Multumesc de recomandare, Nicol! 😀 Te felicit pentru recenzie!
Ma bucur mult ca ti-a placut!
Bravo Nicol! Am citit carte, iar acum imi vine sa o recitesc
multumesc Alina,stiu ca mi-ai recomandat tu cartea,si ca intodeauna-merg pe mana ta!
super si continuarea cartii, felicitari pentru recenzie Nicol :*
Cu placere deaga mea!
Am auzit de Koontz, cica are un stil asemanator lui Stephen King. N-am citit inca nimic de el.
Brr,se poate Sorina sa se asemene stilurile lor!Mi-a dat fiori cartile lui Dean!
Sună foarte bine, felicitări pentru frumoasa recenzie! <3
Multumesc Oana,daca esti genul acestei cartii,ti-o recomand !