Trei metri deasupra cerului de Federico Moccia-Mușchi, fete și motociclete

Trei metri deasupra cerului de Federico Moccia-Mușchi, fete și motociclete

Trei metri deasupra cerului, de Federico Moccia-Mușchi, fete și motociclete

Editura Bestseller
Anul apariției: 2017
Titlul original: Tre metri sopra il cielo
Traducere: Viorica Ungureanu
Număr de pagini: 380

 

   Federico Moccia, regizor și scenarist italian, a scris primul său roman în anul 1992, dar nicio editură nu a dorit să-i publice manuscrisul, așa că a decis să o facă singur, pe propria cheltuială, într-o ediție cu puține exemplare. Liceenii din Roma care au ajuns la carte, au îndrăgit imediat această poveste de dragoste Young Adult a la italiana, în care s-au regăsit, ajungând să și-o paseze între ei sau chiar să o fotocopieze. Asta a reaprins interesul editurilor, iar după republicarea unei noi ediții în 2004, au venit și traducerile în alte limbi și ecranizările. Acestea din urmă în număr de două, una italiană și una spaniolă, Tre metri sopra il cielo, film lansat în 2004 și Tres metros sobre el cielo, remake-ul din 2010.

   Babi / Roberta Gervasi și  Step / Stefano Mancini sunt doi adolescenți, nu atât din lumi sau medii diferite, cât din anturaje ireconciliabile, care ajung să înfiripe o relație romantică neconvețională, tip Romeo și Julieta.

  Babi este elevă model, cuminte și silitoare, frecvetând școala privată Santa Giuliana Falconieri. Step e un rebel fără cauză, impulsiv, conflictual și arogant, având ca scuze pentru comportamentul sau deviant problemele familiale intervenite odată cu separarea părinților și banda de tineri motocicliști puși pe rele în care a intrat.

  Autorul urmărește povestea lor de dragoste dintr-un prim moment de întâlnire a celor doi, când băiatul călare pe motocicletă o escortează hărțuitor pe fata dusă la școală în mașină de tatăl ei.

   Romanul nu este însă unul liniar și suntem purtați prin flash-back-uri în istoria intimă a personajelor, un episod definitoriu fiind cel al transformării lui Stefano, dintr-un băiețel ce putea fi batjocorit sau umilit de flăcăii mai voinici, prin exerciții susținute la sală și determinare fanatică, în actualul Step, teroarea bătăușă motorizată.

  Chiar mai agresivă va fi a doua întâlnire dintre Babi și Step. Fata este la aniversarea majoratului unei prietene, genul acela ce se face la vilă în lipsa părinților, când Step și banda lui de motocicliști, profitând de o cunoștință comună, se autoinvită și, practic, devastează casa unde are loc cheful, terorizându-i și pe bieții participanți care nu mai știu cum și pe unde să spele putina.

   Babi încearcă să își păstreze demnitatea bățoasă, alături de prietenul său ce a însoțit-o la petrecere, și-i toarnă un pahar de cola în cap insolentului Step. De aici evenimentele degenerează și mai și, el ducând fata cu forța sub duș, apoi urmărind mașina prietenului ei ce încearcă s-o scape, boțind destul de rău și automobilul părintesc și onoarea nefericitului salvator. Ca, în final, să ajungă să o aducă chiar el cvasi-cavalerește pe Bobi acasă, de unde o abandonase prietenul hăituit.

  Cum poate evolua o poveste de dragoste cu un asemenea debut exploziv? Păi, cam din rău în mai rău. Dar dincolo de inevitabilele probleme ce apar când cele două lumi interacționează sfârâind, sentimentele ce se dezvoltă între cei doi amorezi, sunt reale, au profunzime și-i transformă dramatic. Suferința pe care ele le-o aduc vine din alegerile impuse sau influențate de anturaj ale fiecăruia, din încăpățânarea de a nu se desprinde de prieteni problematici la timp și, până la urmă, din nepotrivirea unuia în zona de confort a celuilalt.

   Un love story cu totul neobișnuit, cât se poate de atractiv pentru public, condimentat cu periculoase curse ilegale de motoare, bătăi și momente de tensiune psihologică, dar având și o morală realistă, destul de dură, a sa. Una în genul: nu te pierde pe tine în iubire, dacă vrei să ajungeți cu ea undeva.

  Italienii constată cu oarecare uimire că din toată literatura lor modernă ce tratează subiecte actuale (atenție la formulare, asta exclude nume celebre care scriu romane istorico-filosofice), Federico Moccia a ajuns să aibă cele mai multe exemplare ale unei cărți a lui vândute în străinătate și să fie găsit cel mai ușor, tradus, pe rafturile librăriilor din alte țări.

Publicul căruia i se adresează rămâne și peste ani unul adolescentin, poate chiar scăzând un pic ca vârstă. Trei metri deasupra cerului nu este doar un roman despre adolescenți, ci, parcă, și scris de unul. Felul în care interacționează personajele arată ca desprins din visele “cum am să mă răzbun pe cel care m-a bătut” sau “cum o să o cuceresc pe frumoasa școlii”, ale băieților de liceu. Fetele bifând, poate, ca principală atracție, fascinația pentru un bad boy. Dar, sincer, cel de-aici mi se pare cam exagerat de nesimțit și înrăit, mie, unul, mi-a fost foarte greu să empatizez cu Step și să-i găsesc măcar vreo calitate demnă de simpatie. Să zicem, voința, dar… cam puțin pentru un protagonist masculin absolut.

Am rămas în dubiu dacă să trec la realism sau nerealism faptul că tipii ăia care, chiar și dacă unii încă elevi, sunt spre sfârșitul școlii, și au 17,18,19, 20 de ani, se bat îngrozitor, își sparg capetele, nasurile, arcadele, dinții și toate cele. Distrug mașinile și casele părinților celorlalți, toate astea neducând decât foarte greu la apariția poliției. Să zicem că putem să punem asta pe socoteala genului acela de onoare a adolescenților sau găștilor, care nu implică adulții ori autoritățile decât în cazuri cu adevărat înfiorătoare, având o rezistență la încasare dată de promisiunea că o să aibă șansa să i-o plătească la fel adversarului și că nici ăla nu se va ascunde atunci sub aripa protectivă a legii.

   Din nou rămâne un mister de ce suportă în carte și fetele chestiile astea. Poate ca să nu iasă din turma de mioare agățabile de bad boys? În fine, nu cunosc eu  societatea burgheză din nordul Romei de prin anii ăia, ca să îmi dau cu părerea prea faptico-analitic. Dacă atâția adolescenți localnici au apreciat romanul la timpul lui, înseamnă că nu au fost nepotriviri prea mari cu realitatea, publicul adolescentin e un critic dur care se exprimă rapid prin nemiloasă ignorare, în caz că nu l-ai nimerit.

  Se remarcă schimbări foarte rapide de perspective în nararea la persoana a treia a scriitorului. Adică, fără să se aștepte vreun paragraf nou sau vreun capitol personalizat, punctul de vedere sare din ochii unui personaj în al altuia, încât abia dacă apuci să realizezi de fiecare dată din perspectiva cui percepi scena.

   Se simte că autorul este scenarist – și în bine și în rău. Povestea este plină de acțiune și are un ritm trepidant, dialogurile te prind, stilul literar, în schimb, este unul simpluț, ca de un scenariu veritabil, unde imaginile urmează să fie încărcate pe un schelet informativ și orice zorzoane estetice nu sunt deocamdată de vreun folos. Marea excepție ar fi metaforizarea de inscripționat pe ziduri din titlu.

    Amicală tragere de mânecuță pentru Viorica, tălmăcitoarea. Și mie îmi plac enorm regionalismele și le folosesc mereu pentru a-mi augmenta originalitatea. Și ardelenești și moldovenești, chit că sunt adesea identice. Dar unele, pur și simplu, nu merită, când avem cuvintele literare mai elegante: cela = acela, mușchios = mușchiulos, netezi = mângâia. În cazurile astea, aș alege mereu a doua variantă.

  Pe lângă romantismul titlului, Trei metri deasupra cerului are și-un romantism peisagistic. Să descoperi Roma prin ochi de îndrăgostiți călare pe Vespa sau Honda, este o experiență în sine.

    Un alt mare plus este lipsa de previzibilitate. Nu ai idee niciodată cum vor continua aventurile sau relațiile eroilor principali și ale prietenilor lor, iar finalul nu este deloc unul tipic pentru un roman Young Adult.

  O idee excelentă a Editurii Bestseller, aceea de a face cunoștință cititorilor de limbă română cu Federico Moccia.

Cartea Trei metri deasupra cerului, de Federico Moccia poate fi comandată de pe site-ul Editura Bestseller

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto IMDb

 

 

 

16 COMMENTS

  1. Am auzit de Tres metros sobre el cielo, cu Mario Casas, din El barco. Ma gandeam sa ma uit sau sa citesc cartea, acum ca a aparut, dar din ce am citit in recenzie, chiar nu ma atrage deloc subiectul. Nu e genul meu. Oricum, felicitari pentru recenzie!

    • Merci, Sorinache! Din ce am vazut in trailere, par foarte reusite si ecranizarea spaniola si cea italiana. Actori frumosi, orase superbe, romantism, ce mai trebuie? 😀

    • Multumesc, Arci. :) Bravo editurii pentru ca a adus acest nume si pe piata cartii de limba romana. Nu e putin lucru sa ajungi cel mai vandut autor italian modern in strainatate. :)

  2. Marius, tu scoti demonul din mine :D Stii cum sa ma iei, oferi o recenzie incendiara, iar la final, nu pot decat sa strig: vreau sa o citesc! Acum!

  3. Excelentă prezentarea. Felicitări! Nu prea comentez în ceea ce privește recenziile, și recunosc la cele care am comentat am fost subiectivă… Dar această prezentare mă îndeamnă să achiziționez cartea :)

  4. O recenzie excepțională, Marius! Am văzut și eu câteva trailere ale ecranizării, dar după recenzia ta, voi căuta și eu cartea. Editura Bestseller are titluri foarte interesante.

    • Merci, Rodica! :) Da, si mie mi s-au parut foarte bine alese toate romanele aparute pana acum la Bestseller. Cumva, un asemenea nume te obliga la o selectie care sa-l confirme. 😀

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro