"Ucideţi Generalul", o carte scrisă pe 2 planuri, pare o poveste obişnuită cu spioni, asasinate, urmăriri, dar numai pare.

Ucideţi Generalul de Bogdan Hribucideti generalul

Editura: Tritonic
Anul apariției: 2011
Nr pagini: 208
Colecția Premium

PREZENTARE CITITOR

Nu prea îmi place să scriu prezentări, dar vreau să-mi spun părerea tocmai pentru că această carte a adunat păreri controversate(de fapt se spune că orice reclamă e bună, nu?).

Dacă primul roman al seriei mi s-a părut puţin prea simplu (a nu se înţelege greşit, nu mă erijez în critic, sunt doar o cititoare de thrillere de foarte mulţi ani, vreo 35, aşa că am citit acest gen şi înainte şi după 1990) “Ucideţi Generalul“, o carte scrisă pe 2 planuri, pare o poveste obişnuită cu spioni, asasinate, urmăriri, dar numai pare.
Stelian Munteanu este un personaj complex, frământat de îndoieli, de neîncredere aşa încât prezentarea pe alt plan a vieţii lui din armată (cu toată nesiguranţa de atunci, cu reticenţă şi chiar teama de a-ţi spune părerea) ne face să-l înţelegem mai bine. Sincer m-am îndoit de la început că va avea puterea să tragă, deşi încearcă să pară un dur, chiar crede că este unul, în urma situaţiilor prin care a trecut (Somalia, Mon Amour, Secretul manuscrisului), în realitate este un om obişnuit, frământat de grija zilei de mâine, făcând cu totul altceva decât meseria pentru care s-a pregătit, încercând să iasă din problemele materiale.

Şi tocmai din acest motiv este potrivit pentru înscenarea făcută de Mişa, Steiner, gen. Simionescu, care sunt nişte “dinozauri” ai vechilor sisteme de informaţii sau contrainformaţii din diferite ţări. Pare incredibil, dar adevăraţii “spioni” chiar dacă aparent erau duşmani servind “stăpâni” diferiţi, erau oarecum, cât se poate în lumea lor, “prieteni”, ajutându-se, bazându-se unul pe altul în situaţii de criză, mai mult decât pe aşa-zişii lor şefi. Atunci când generalul are o problemă se unesc toţi să-l ajute şi să se folosească de Stelian, având încredere în perspicacitatea lor de-a citi oamenii, siguri că nu le va dezminţi aşteptările. Fiecare rămăsese conectat cumva cu vechii lor tovarăşi, aşa că nu le este greu să pună totul la cale.
M-am aşteptat cumva să fie vorba de Diana, fiica generalului, mai ales când am văzut că fusese adoptată şi modul cum muriseră părinţii biologici. Şi întâmplările aparent haotice sunt explicabile atunci când vinovatul este un psihopat.
Poate cartea e mai uşor de apreciat de cei care au prins ambele perioade înainte şi după 1990, dar n-am să vă povestesc cartea, vă las s-o citiţi.

Sincer mie mi-a plăcut pentru că personajele sunt complexe, cu frământări, deziluzii, ridicări şi căderi, acţiunea este alertă şi firească. Şi mai ales îmi place stilul autorului Bogdan Hrib care (poate mi se pare, dar aşa am perceput eu) scrie cu umor şi un uşor sarcasm.
Aşa că, aştept cu nerăbdare următorul roman.

Recenzie cititor: Autor Arci

Review overview
5
Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

10 COMMENTS

  1. Felicitari, Arci! Ma bucur ca ai impartasit cu noi perceptia ta asupra cartii, mai ales ca stiu de mult ca thrillerele sunt printre preferatele tale, asa ca este o parere foarte pertinenta.

  2. Mersi Arci! Faina prezentarea! Desi, recunosc : cartea chiar nu este pe genul meu…. Dar, ma tentezi cu cele scrise in recenzie.

Scrie un comentariu. Vorbeste cu mine!