“Sunt atâtea civilizații acolo, stăpâne peste un bagaj de cunoștințe la care noi doar visăm! Sigur pot găsi o soluție...”

Ultimul Flux, de Lucian Dragoş Bogdan

recenzie

   Romanul “Ultimul flux” al scriitorului Lucian Dragoș Bogdan a apărut la editura Tritonic în colecția SCI-FI în anul 2016 și face parte din universul Frontierei alături de alte două romane ale autorului, “Frontiera” și “Vraciul din norul interior”.

     Nu sunt o cititoare împătimită de romane științifico-fantastice, dar am ceva lecturi la activ. Pot spune că nu-mi place orice. Recitesc cu plăcere “Fundația” lui Isaac Asimov sau “Dune” a lui Franz Hebert, iar în tinerețe am avut o pasiune pentru un roman al cărui autor l-am uitat, dar nu am uitat povestea propriu zisă și anume “Nebuloasa Andromeda”. Am urmărit toată seria Start Trek și Războiul stelelor nu în primul rând pentru construirea unor universuri fantastice, ci pentru mesajele cât se poate de pământene pe care le transmiteau. Cu acest bagaj din lumea SF am pornit să citesc romanul “Ultimul flux” și trebuie să recunosc că am fost cucerită de la primele pagini. Este un roman captivant, plăcut, interesant, credibil și plin de referințe și mesaje pământene. Stilul, vocea autorului este cumva unică în peisajul literar pe care îl cunosc. Reușește să te captiveze, să pe prindă și să te ducă cu el în lumea aceea a Frontierei printre ființe atât de diferite și ciudate în felul lor, trăind în societăți bine organizate ierarhic, dar total fictive și asta pentru că el însuși crede în tot ce scrie. Am fost curioasă să aflu cine este acest tânăr și deosebit autor.

    Lucian Dragoș Bogdan s-a născut în ziua de 16 iulie 1975 în orașul Alba Iulia. A făcut studiile liceale în orașul natal și Facultatea de științe economice la Cluj. A avut un parcurs destul de sinuos în ce privește locurile de muncă, s-a căsătorit foarte tânăr, are o fetiță, dar toate astea sunt obișnuite în viața oricui. Important este că încă de la vârsta de zece ani a fost cucerit de scrierea poveștilor SF și indiferent ce alte lucruri a făcut, această pasiune nu a dispărut, ci doar s-a maturizat, a evoluat și a dat roade. Primele cărți îi apar în 2004, este vorba de  romanele “Trilogie” și “Zeul Kvun”. Pasiunea pentru genul SF și-o mărturisește deschis într-un interviu acordat “RS.Revista de suspans”:

            “ SF-ul este un cult pentru mine….probabil că, dacă nu aș mai scrie SF, mi-ar fi foarte greu să mai scriu și altceva. De acolo mă încarc, acolo simt că trăiesc.”

    Pentru Lucian Dragoș Bogdan scrisul este un lucru deosebit de serios și captivant  care necesită disciplină și autocontrol. Cum nu trăiește din scris ca mai toți autorii români, o mare parte din zi îi este ocupată de locul de muncă. Și cu toate acestea el mărturisește tot într-un interviu: “ …citesc și mă documentez foarte mult. Am un program zilnic de scris de la care fac tot posibilul să mă abat cât mi puțin.”

   Trebuie totuși adăugat că pe lângă romanele sale SF, Lucian Dragoș Bogdan a încercat și alte genuri literare cu succes la publicul cititor. A scris un roman de dragoste cu un titlu foarte inspirat “Uneori când visez…” și un roman polițist “Vânătorii de capete”, ambele publicate la editura Tritonic.

   “Ultimul flux” povestește despre societatea linnilor de pe planeta Ceol Mor. Linnii sunt o specie aparte și autorul ne-o prezintă încă din primul capitol : ”Lumea lor are la bază sulful și sunt, în principal, ființe acvatice.” (p.9) Mi-am amintit citind despre acest univers pe bază de sulf despre descoperirea, la vremea ei uluitoare, a unor ființe din Marea Neagră ce se adaptaseră și trăiau într-un mediu de hidrogen sulfurat. Ceea ce face lumea creată de autor mult mai credibilă. Se pare că poate exista viață și într-un univers dominat de sulf. De altfel chiar scriitorul precizează în “Cuvântul autorului”, care deschide cartea că- pentru informațiile științifice a căutat ajutor calificat în chimie. Din roman se simte foarte bine acuratețea cu care sunt prezentate toate detaliile de tehnică și știință din lumile prin care umblă personajul principal. Descrierea aspectului ființelor care trăiau pe planeta Ceol Mor cu toate caracteristicile lor fizice și de organizare socială deschide primul capitol al cărții. Evident aceste ființe nu au aspect umanoid, ci aduc mai curând  cu un amestec din mai multe specii acvatice. La finalul romanului în capitoll “Anexă/specii non-umane  cu rol important în carte “ autorul ne oferă descrierea fiecărei specii întâlnite și desenul aferent. Excelentă această iniţiativă a autorului pentru că e mai ușor când poți vizualiza mental fiecare personaj chiar dacă este foarte bine descris în cuvinte.

   Linnii trăitori pe planeta Ceol Mor aveau ca celulă de bază a societății: familia compusă din cinci membri: “doi masculi, un membru asexuat și două femele. Masculul principal alfa se numește uni-, cel auxiliar, bi-, cel asexat, tri-, femela auxiliară, cvadri și se termină cu femela dominantă, penta-. (p.10) Modul lor de comunicare era unul muzical pe bază de melodii.

    Linni erau o specie conservatoare, dornică să-și mențină stilul lor de viață și pentru contacte cu alte planete și specii mai avansate tehnologic apelau la Labirintul furnicarelor Rayry. Problema acestei planete era posibila perturbare a cantității de hidrogen sulfurat cu ocazia unui flux puternic creat de cele două Luni ale planetei. Acest flux ar fi fost ultimul flux adică un fel de apocalipsă și mințile luminate de pe planetă căutau deja în secret soluții de salvare. Conservatorismul conducerii planetei făcuse ca tehnologiile să nu avanseze și să nu își poată găsi singuri căi de salvare. Dar comunicarea cu alte civilizații era interzisă așa că toată încercarea de salvare trebuia făcută cu discreție maximă.

   În acest context apare personajul principal, un mascul bi- al cărui nume era Simfonia A-a-m-p (allegro-adagio-menuet-presto). Acesta face parte dintr-o familie de cinci, zguduită de conflicte grave între masculul alfa și femela principală. Scandalurile nu-i plac Simfoniei Aamp. În copilărie visase să fie un aventurier, un erou, dar aflarea că nu era un mascul principal îi tăiase avântul. Era însă un inventator, un bun comerciant, un excelent negociator. Lucrează la o mică fabrică de produs ceasuri, orologii și tocmai crease un asemenea orologiu special. Patronul său îl apreciază și îl trimite să ducă personal cele 24 de ceasuri comanditarului Uni- Fuga-Polifonică. De la acesta află că cei îngrijorați de soarta planetei au decis să-l trimită pe el într-o delegație mascată în călătorie comercială pentru a găsi ajutor la Consiliul Tuturor Lumilor: “Sunt atâtea civilizații acolo, stăpâne peste un bagaj de cunoștințe la care noi doar visăm! Sigur pot găsi o soluție…”(p.24).

   Pentru Simfonia Aamp perspectiva unei călătorii interplanetare cu tot ce presupune ea și misiunea diplomatică deosebită însemnau o revenire la visele copilăriei, plus distanțarea discretă de conflictele din familia sa! Evident că acceptă și pornește la crearea  unei misiuni comerciale de camuflaj cât mai bine puse la punct.

   Cum va călători, cu cine va lua legătura și în ce mod se va rezolva criza planetei și a linnilor- las cititorul să afle. În mod sigur va deveni tot mai curios și mai implicat în poveste și asta datorită excepționalului talent de povestitor al lui Lucian Dragoș Bogdan.

     Romanul are ceva solar, luminos și optimist în toată construcția lui și mai ales în stilul și tonul folosite de autor. Nu am mai citit de mult o carte în care personajul să aibă cu adevărat stofă de erou, care să nu se vaite, care să fie conștient de primejdii, dar să dea tot ce poate pentru a reuși. Nu mai contează înfățișarea Simfoniei Aamp, nu mai contează modul complicat în care se stabilesc relațiile între linni, dar și cu alte specii. În ciuda a tot felul de ritualuri ciudate și alambicate, povestea te cucerește și ești mereu de partea eroului.

   Recomand lectura acestui roman interesant care va da prilejul cunoașterii unui autor de un talent cu totul  deosebit. Personal voi căuta și celelalte romane ale lui Lucian Dragoș Bogdan pentru că sunt convinsă că am de a face cu un scriitor adevărat.Editura Tritonic

           Cartea Ultimul Flux, de Lucian Dragoş Bogdan a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

7 COMMENTS

  1. Multumesc Dana pentru recomandare 🙂 . Eu insa nu ma impac cu domeniul SF 😉 . Cel putin in acest moment 🙂

  2. Ca întotdeauna felicitări pentru recenzie 🙂 Foarte bine documentată și structurată!

  3. Felicitari pentru recenzie. Trebuie sa spun ca literatura SF inca nu a reusit sa imi capteze interesul. Poate va veni totusi momentul cand voi iesi din zona mea de confort si ii voi da o sansa.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.