Umanii de Matt Haig-o poveste in lumini si umbre

Umanii de Matt Haig-o poveste in lumini si umbre

by -
16

o încântătoare lecție despre adevăr și minciună, iubire și ură, despre viața de familie și problemele ei, despre miracolele pe care trebuie să le acceptăm, cărora să le permitem să-și facă culcuș în viețile și inimile noastre.

          ,,Umanii” de Matt Haig-o poveste în lumini și umbre

Titlu original: HUMANS

Traducere din limba engleză: Alina Sârbu

Editura: Nemira Publishing House

Colecția: Nautilus

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 376

   Matt Haig, scriitor și jurnalist, s-a născut pe 3 iulie 1975 la Sheffield, în Marea Britanie. A studiat la Leeds University și și-a înființat propria lui companie de marketing, semnând mai multe volume despre digital marketing înainte să debuteze cu o lucrare de ficțiune. După o luptă lungă cu depresia, a început să scrie literatură și este convins că cititul și scrisul i-au salvat viața. Cărțile, crede el cu tărie, au o mare putere de a uni oamenii, cu atât mai mult în lumea noastră. Unele dintre volumele sale au devenit bestselleruri: The Last Family in England (2004), The Radleys (2010), The Humans (2013). Volumele pe care le-a semnat au fost traduse în treizeci de limbi și toate romanele pentru adulți vor fi ecranizate. Autorul a publicat și volume pentru copii, apreciate și admirate, printre care Shadow Forest (2007) sau To Be A Cat (2012).matt-haig

   Anumite cărți reușesc să te pună pe gânduri, să te pună, la propriu, cu ,,botul pe labe”. Există cărți care ascund în spatele unei povești ficționale un mesaj profund, un mesaj pe care-l descoperi în urma unor ,,săpături” la adâncime. Aceste cărți te aduc cu picioarele pe pământ, te determină să privești altfel viața, oamenii care te înconjoară, evenimentele care-ți marchează într-un fel sau altul existența. Pentru astfel de cărți este nevoie de cititori dornici să privească dincolo de cuvinte, dincolo de umor autorului, dincolo de barierele vizibile cu ochiul liber. Pentru ,,Umanii” de Matt Haig este nevoie de astfel de cititori.

,,Oamenii sunt stăpâniți de dorințele lor primare, ceea ce duce la apariția suferinței și a durerii, deoarece dorințele noastre ne fac să poftim lucruri din lume, dar lumea nu e nimic altceva decât reprezentare. Deoarece unele dintre aceste pofte dau formă celor pe care le vedem, noi sfârșim prin a ne hrăni din noi înșine, până ce înnebunim. Și sfârșim aici.”

   Am citit cu mare plăcere acest roman, de la care nu mă așteptam să fie decât un SF, ca toate celelalte. Însă cartea lui Matt Haig este mai mult decât un SF, este o poveste în lumini și umbre, alb și negru, despre lumea în care conviețuim de atâtea generații, despre ceea ce o face să apară astfel în ochii noștri. Reprezintă o încântătoare lecție despre adevăr și minciună, iubire și ură, despre viața de familie și problemele ei, despre miracolele pe care trebuie să le acceptăm, cărora să le permitem să-și facă culcuș în viețile și inimile noastre.

,,Sărutul este ceea ce umanii fac atunci când cuvintele au ajuns într-un loc de unde nu mai pot evada. Este o schimbare de macaz spre un alt limbaj. Sărutul este un act de sfidare, poate chiar un război. ,,Nu ne puteți atinge”, asta este ceea ce transmite un sărut.”

   Protagonistul cărții este Andrew Martin, profesor universitar la Cambridge și mare matematician. Într-o noapte este găsit hoinărind pe străzi fără haine, în timp ce face cunoștință cu ceea ce-l înconjoară, cu viața în acest colțișor al Terrei și, implicit, al universului. De fapt, Andrew Martin nu este tocmai Andrew Martin, ci un extraterestru venit de la o distanță de milioane de ani-lumină.

   Adevăratul împătimit al numerelor a fost lichidat, iar această ființă stranie i-a împrumutat corpul, venind aici pentru a îndeplini o misiune. A fost însărcinat să-i elimine pe toți apropiații profesorului și pe posibilii cunoscători ai descoperirilor sale matematice (referitoare la demonstrația ipotezei Riemman) ce ar putea permite o evoluție uimitoare a societății umane. O evoluție deloc pe placul vecinilor lor din altă galaxie, în care teleportarea este posibilă, în care tehnologia e atât de avansată și în fața căreia pălește cea de pe Pământ, rămasă la un stadiu ,,primitiv”.

,,Cu alte cuvinte: ceva care nu era uman.

Am încercat să mă conving că asta era ridicol. Eram aproape capabil să mă conving că propria minte îmi era ridicolă și că, de fapt, nu văzusem niciodată nimic altceva decât alți umani. Că eram, de fapt, profesorul universitar Andrew Martin și toate celelalte lucruri nu fuseseră decât un soi de vis.

Da, aproape că puteam să fac astea.

Aproape.”

   Profesorul este supus unor controale psihiatrice, însă această ,,ieșire”, aparent nebunească, se presupune a fi cauzată de lipsa de odihnă, de munca continuă și nesfârșită din ultima vreme. Andrew Martin se întoarce acasă, la soția sa Isobel și la rebelul fiu Gulliver. E nevoit să se acomodeze cu noua viață, să facă tot posibilul să nu se dea de gol. Căci, din nefericire, corpului matematicianului nu a venit la pachet cu memoria și amintirile acestuia. Pune întrebări, încearcă să-și ducă la îndeplinire scopul pentru care se află aici.

   Pentru toți cei din jur pare un alt om. Noul Andrew Martin pare să-și iubească soția ca pe vremuri, pare să-i acorde fiului său atenția și afecțiunea cu care s-a zgârcit până în momentul de față. Ba chiar se împrietenește cu Newton, cățelul familiei, singurul ce pare să știe adevărul și să-l înțeleagă. Lucruri pe care odinioară le detesta, acum par să-i placă nespus. Oare criza din acea noapte ploioasă de vineri l-a schimbat definitiv, scoțând la iveală sensibilitatea și bunătatea din el?

,,După o vreme de stat cu un cățel în poală, îți dai seama că există o necesitate: aceea de a-l mângâia. Să nu mă întrebați cum de se întâmplă asta în mod necesar. În mod clar, are de-a face cu dimensiunile părții de sus a corpului uman. În orice caz, am mângâiat câinele și, în timp ce făceam asta, am înțeles că era, de fapt, o senzație plăcută, cu căldura și ritmul ei.”

   Însă cu trecerea timpului se atașează de această familie, devenită parcă a lui. Se obișnuiește cu această viață în care fericirea, iubirea conviețuiesc cu suferința, ura, în care există război și pace, în care binele și răul alternează. Oamenii jonglează cu aceste sentimente, stări, trăiri, dar per ansamblu această existență i se pare mult mai fascinantă decât viața veșnică, monotonă și ultratehnologizată pe care a dus-o undeva departe de aici. Isobel și Gulliver nu știu mare lucru despre munca lui Andrew, cu siguranță nu reprezintă un pericol. Chiar și așa, ființa extrapământeană trebuie să scape de ei. O decizie dificilă ce pare să-i rănească sufletul din ce în ce mai umanizat.

,,Sensul iubirii era să te ajute să supraviețuiești.

Sensul ei era, de asemenea, să uiți de sens, de înțeles. Să încetezi să mai cauți și să începi să trăiești. Înțelesul era să ții de mână pe cineva la care ții și să trăiești înăuntrul prezentului. Trecutul și viitorul erau mituri. Trecutul era doar prezentul care murise, iar viitorul oricum nu va exista niciodată, pentru că, până când  vom ajunge noi la el, trecutul se va fi transformat în prezent. Acesta, prezentul, era tot ce era. Mereu mișcătorul, mereu schimbătorul prezent. Și prezentul era capricios. Nu putea fi prins decât dacă dădeai drumul, dacă te detașai.

Așa că m-am detașat, am dat drumul.

Am dat drumul la tot ce exista în univers.

La tot, dar nu și mâinii ei.”

   Va accepta el să-și omoare ,,noua” familie? Va renunța la acest fruct interzis sau va prefera să fie izgonit din paradis? Va face din acest loc ACASĂ? Va dovedi că poate fi mai uman decât umanii? Asta rămâne să aflați citind minunatul roman al lui Matt Haig.

   Eu vi-l recomand cu drag, căci este o lectură ușoară, ce m-a scos din zona mea de confort. Vă invit să descoperiți această istorie fabuloasă, pe care o veți îndrăgi negreșit! Veți râde, veți plânge, însă, în final, vă veți simți bucuroși și recunoscători acestei cărți și autorului extrem de talentat. De asemenea, veți putea primi sfaturi de la personajul principal, 97 la număr, pe care CHIAR ar trebui să le urmați. Și ca să vă ispitesc, poftiți câteva:

,,1.Rușinea e o pereche de cătușe. Eliberează-te singur de ea!

  1. Nu-ți face griji în legătură cu capacitățile tale. Ai capacitatea de a iubi. Asta-i de ajuns!
  2. Râzi! Ți se potrivește!
  3. Știrile ar trebui să înceapă cu matematică, apoi cu poezia, și să o ia în jos de acolo.
  4. Supune-te capului tău. Supune-te inimii tale. Supune-te instinctului tău. De fapt, supune-te tuturor, cu excepția ordinelor.”

Părerile criticilor:

  • „O explorare minunată a ce înseamnă să iubeşti şi a ce înseamnă să fii om.“ S.J. Watson
  • „O carte care te face să râzi şi să plângi în acelaşi timp.“ Jeanette Winterson
  • „Un roman minunat de haios, palpitant şi inventiv. Asemenea lui Kurt Vonnegut şi Audrey Niffenegger, Haig foloseste convenţiile din SF ca să exploreze şi să satirizeze elegant şi convingător concepte precum liber-arbitru, căsătorie, logică, nemurire şi milă.“ The Times

       LECTURĂ PLĂCUTĂ!

sigla Nemira

Cartea Umanii, de Matt Haig a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

16 COMMENTS

  1. Faina prezentare, Cosmin! Nu prea ma lamurisem dupa descrierea din coperta despe ce e. Tocmai m-ai convins s-o citesc.

  2. La prima vedere as fi fost tentata sa spun pas. Citind pana la final recenzia ta Cosmin sunt tentata sasa ii dau cartii o sansa :) . Mersi de recomandare.

  3. interesanta,nu stiu daca am s-o pun pe lista,dar prezentarea ta mi-a placut.felicitari cosmin! ;)

  4. Ce mai pot spune ? Ai avut dreptate! Trebuie sa o citesc! Felicitari pentru ispititoarea recenzie! ;) ;) ;)

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro