Umbra vantului-de Carlos Ruiz Zafon-Editura Polirom

Umbra vantului-de Carlos Ruiz Zafon-Editura Polirom

by -
9

Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafonumbra-vantului-c468

Titlu original: La sombra del viento
Traducere: Dragoş Cojocaru
Număr pagini: 481
An publicare: 2005 (RO), 2001(SPANIA)
Editura: POLIROM

Aţi simiţit vreodată nevoia subită de a vă debarasa de tot ceea ce înseamnă slujbă, casă, certuri, bucurii şi nefericiri? De a sparge globul de sticlă al cotidianului şi să păşiţi în necunoscut? Cu siguranţă aţi dorit, aţi încercat şi v-aţi bucurat de câteva clipe de LIBERTATE. Fiecare are propriul fel de a trăi aceste emoţii… Emoţii care se află şi în cartea despre care vă voi vorbi… Cu toţii suntem nişte umbre care, odată ce au fost luate de vânt, doresc eliberare. Ce facem când acest lucru se întâmplă? Ei bine, ne descătuşăm pentru ceva timp şi…fugim prin ploaie într-o Barcelonă veche, nouă, revendicată. Într-un final Carlos_Ruiz_Zafonapare şi soarele, iar apoi curcubeul. Noi, umbrele, privim ropota creată de furtună, oamenii care se îmbulzesc să prindă loc sub copertina vreunei case. Brusc, ne dăm seama că, în fond, suntem şi noi oameni, că viaţa suntem noi, că umbra a dispărut. Ce a rămas? Persoana noastră şi cartea lui Carlos Ruiz Zafon. S-a născut în anul 1964 în Barcelona; a lucrat şi colaborat, mai întâi, la reviste precum „La Vanguardia” sau „El Pais”. Ulterior, Zafon a scris scenarii de film în Los Angeles, iar în 1993 şi-a început activitatea literară când a apărut cartea pentru copii „Prinţul din negură”. Romanele sale au prins mii de cititori în pânza lor de păianjen, „Palatul de la Miazănoapte” (1994), „Luminile din septembrie”(1995), „Marina”(1999), „Jocul îngerului”(2008), „Prizonierul cerului”(2011).carlos-ruiz-zafon-citat-umbra-vantului

Umbra vântului” a fost publicat în anul 2001, distins cu Prix du Meilleur Livre Étranger în 2004. Opera îl aduce în prim-plan pe Daniel Sempere, un băieţel care trăieşte împreună cu tatăl său într-un apartament de pe strada Santa Maria. Acţiunea debutează cu o Barcelonă din vara lui 1945. Aflăm că tânărul îşi pierduse mama în urma unei epidemii de holeră; el nu a încetat, însă să spere că ea încă îi e alături „nu puteam să-i aud vocea ori să-i simt atingerea, însă lumina şi căldura ei ardeau în fiecare colţ al acelei case […] eram convinscă, dacă închideam ochii şi îi vorbeam, ea m-ar fi putut auzi de unde se afla”. Cu toate acestea, nu îşi va mai aminti chipul acesteia „Nu pot să-mi amintesc faţa ei”. Plânge alături de tată, dar nimic nu i se mai pare la fel. Părintele său, dorind să îi distragă atenţia de la toată această suferinţă îi cere băiatului să se îmbrace degrabă. Daniel face întocmai şi porneşte pe străzile oraşului, la orele cinci ale dimineţii. Unde îl ducea oare tatăl său? Îi va spune oare un secret? Care va fi acela? Ei bine…nimeni nu ar fi ghicit că locul unde va ajunge tânărul va fi Cimitirul Cărţilor Uitate, un adevărat „sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris şi sufletul celor care l-au citit, l-au trăit şi l-au visat. Ori de câte ori o carte îşi schimbă proprietarul, ori de câte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său creşte şi se întăreşte”. Persoana care vizitează prima dată acel loc tăiat din imaginaţie trebuie să „aleagă o carte…şi s-o adopte, asigurându-se că nu va dispărea niciodată, că va rămâne vie pentru totdeauna”. V-am captat puţintel atenţia? Sper că răspunsul este cel afirmativ .

Ghiciţi oare ce carte va alege micuţul Daniel? O să vă dezvălui eu…”Umbra vântului” de….Julian Carax. Cine putea fi acest Carax? Nici mai mult, nici mai puţin decât o bulă de mister. Daniel citeşte pe nerăsuflate acest volum şi doreşte să afle cine este mintea, păpuşarul din spatele tiparului. Credea că autorul este ştiut de toată lumea, dar…surpriză! Mare i-a fost mirarea când punea întrebări despre Julian, iar oamenii ridicau din umeri. Este o enigmă care îl va urmări şi ne va urmări multe pagini, mulţi ani de aici încolo, iar numele imagine„Julian Carax” va fi repetat din nou şi din nou. Băiatul află de la tatăl său că romanul făcea parte dintr-o ediţie de două mii cinci sute de exemplare publicate de Cabestany Editores în decembrie 1935. Din păcate editura fusese închisă cu doi ani în urmă. Ne lovim, astfel, de primul impediment. Tatăl îi propune să vorbească despre toate acestea cu unul din vechii săi prieteni, don Gustavo Barcelo, proprietarul unei librării de pe strada Fernando. Acesta este dat şi el peste cap de cazul Julian şi se oferă să cumpere cartea de la Daniel, dar acesta refuză categoric. Librarul nu bate în retragere şi îi propune tânărului să îi facă o vizită pentru a descoperi împreună cine este acel autor. În acest fel, Daniel va cunoaşte prima dragoste, pe nepoata lui Barcelo, Clara. Ea este o fată care a încercat, la fel, să afle mai multe despre Carax. Din păcate este oarbă şi numai poate citi ca imagine (2)înainte. De aceea Daniel se oferă să îi citească zilnic pagini din „Umbra vântului”. El va petrece din ce în ce mai mult timp alături de Clara, neglijându-şi tatăl şi prietenul cel mai bun, Tomas Aguilar. Îi dăruieşte fetei însuşI volumul său. Evenimentele iau, însă o nouă turnură. Cititorul e aruncat de o catapultă invizibilă în faţa unui necunoscut care îl va urmări pe Daniel pentru a pune mâna pe volumul lui Carax. Vrea să-l facă uitat pe scriitor fiindcă „existăm atât timp cât cineva îşi aminteşte de noi”. Cunoscut de multă lume, umbla din loc în loc, plătea bani grei pentru acele cărţi, iar, mai apoi, le ardea. Distrugea o viaţă, un om. Ce nume credeţi că avea dânsul? Coubert, un personaj din „Umbra vântului” care îl întruchipa pe diavol. Suntem prinşi de o tornadă de intrigi, fraze, jocuri, iubire şi taine. După cum probabil vă imaginaţi, protagonistul fuge cât de repede poate la Clara pentru a lua volumul şi a-l ascunde unde dacă nu în Cimitir. Vrând să se asigure că tânăra era bine, deschide uşa de la cameră şi o surprinde alături de Adrian Neri, profesorul de muzică. Cel din urmă îl loveşte pe Daniel şi îl aruncă în stradă. Poate vi se pare dramatic, crunt, dar Zafon îşi are propriul stil- transformă o pată neagră în una albă. Cel care îl ajută pe băiat să se pună pe picioare va fi un cerşetor, Fermin Romero de Torres „spion de înalt nivel”. El are propriile temeri,cicatrici, dar va ajunge cel mai bun prieten al lui Daniel. Este comic, întunecat, iubitor, realist. Mă întreb acum…ce se va mai întâmpla în paginile cărţii, pe străzile acelui oraş de vis? Vor apărea distrugători ca Fumero, iubiri precum Beatriz, Penelope, umbre din trecut şi o casă a tenebrelor care ascunde în zidurile sale blesteme, sânge, durere. Vom afla până la urmă cine este Julian Carax şi ce anume a făcut de l-a adus pe Coubert la suprafaţă? A trăit măcar cu adevărat, a scris, a murit? Noi am citit povestea cea fără de tăgadă?

Romanul este narat la persoana I. Evenimentele, gândurile prinse în carte sunt ale protagonistului, Daniel Sempere. Acesta este un personaj rotund, creşte sub ochii lectorului prin anii şi cunoştinţele însuşite. Deşi prezentate de un narator-personaj, întâmplările sunt amestecate, uneori şi cu persoana a III-a datorită scrisorilor citite de Daniel sau povestirilor unor personaje secundare sau episodice „în copilărie, Maria Jacinta Coronado era convinsă că lumea se sfârşea la periferia oraşului Toledo”. Opera e bine plasată în timp fapt dovedit de numele capitolelor, de ani, de istorie „război civil”, „Zile de cenuşă 1945-1949”, „1950-1952”. Acţiunea se desfăşoară cu rapiditate, scriitorul reuşind să manevreze cu agilitate cuvintele, descrierile, oamenii. Avem chiar senzaţia că tot ceea ce se petrece în carte ţine de realitate. Descrierile sunt cele care m-au impresionat cel mai mult, m-au aruncat ca pe o păpuşă de cârpe undeva peste hotare şi m-au făcut să simt teamă, dragoste, să plâng şi să izbucnesc în hohote de râs „o mantie de nori scânteind de electricitate gonea dinspre mare. O luasem la fugă pentru a mă adăposti de aversa ce se apropia, însă cuvintele acelui individ începeau să-şi facă efectul. Îmi tremurau mâinile şi ideile. Mi-am înălţat privirea şi am văzut furtuna revărsându-se ca nişte pete de sânge negre printre nori, acoperind luna şi întinzând o trenă de neguri peste acoperişurile şi faţadele oraşului.”. Carlos Ruiz Zafon este creatorul unui volum despre alt volum şi care te învaţă ce este un TATĂ „un om în stare să asculte, să călăuzească şi să respecte un copil, şi nu să-şi înăbuşe în el propriile lui defecte. Cineva pe care un fiu nu numai să-l iubească fiindcă îi este tată, ci să-l admire pentru că este cine este.”, ce înseamnă MOARTEA „moartea presupune lucrurile astea: toată omenia se deşteaptă din sensibilitatea exacerbată. Dinaintea unui coşciug, toţi vedem numai partea bună şi ceea ce vrem să vedem.”, CĂRŢILE „oglinzi: vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine”, CITITUL „arta de a citi moare încetul cu încetul, că e un ritual intim…că atunci când citim ne folosim mintea şi sufletul şi că aceste bunuri sânt din ce în ce mai rare”. Persoanjul meu favorit a fost Fermin pe care ţin să îl numesc un supravieţuitor şi adevărat cunoscător al femeilor „inima unei muieri e-un labirint de subtilităţi care sfidează mintea necioplită a bărbatului mincinos”. El devine mentor pentru Daniel, determinându-l să evolueze.

Lumea asta nu va muri de o bombă atomică, aşa cum spun ziarele, ci va muri de râs, de banalitate, făcând o glumă din tot şi din toate şi, în plus, o glumă proastă” este o frază care numai banală nu poate fi numită. Ne arată că lumea e boala lumii care dansează un tangou cu destinul „un borfaş, o ştioarfă sau un vânzător de lozuri: cele trei incarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sânt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el.”. Eşti gata să te mişti pe ringul din Barcelona, să pluteşti deasupra torenţilor şi să cunoşti destinul, aventura şi cine sunt CARAX şi TU?stilou-1

STILOURI : 9,5/10

targulcartii.ro

Cartea Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comanda de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Crina Stanciu
Review overview
5

9 COMMENTS

  1. The Book! Singura carte, dupa deliberari crancene cu mine insami, pe care as salva-o dintre toate cartile lumii, daca as fi supusa unei asemenea alegeri. :)

  2. Imi place recenzia ta Crina! Nu am citit cartea, dar am retinut-o.
    Cred ca e o carte ce merita citita!

  3. Am citit cartea acum cateva luni si mi s-a parut pur si simplu geniala. Am de gand sa citesc si celelalte carti scrise de acest autor.

Leave a Reply