Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman-Editura Art-recenzie

Titlu original: En Man Som Heter Ove
Traducere: I.Caleman Andreea
Editura: Art-2017
Număr pagini: 429
Colecţia: Musai
Există cărți care trebuie citite pentru că-s importante.
Există cărți care trebuie citite pentru că-s bune.
Și există cărți care trebuie citite pentru că vorbește toată lumea despre ele-de la criticii literari la colegii de birou ieșiți la țigară.
Cărțile alea care fac vâlvă.
Cărțile care-s și bune, și importante, și care devin referințe în discuțiile de zi cu zi.
Și pentru că, lăsând modestia la o parte, ne pricepem destul de bine la cărți, de acum încolo vă aducem tot ce este hype și bun în literatură în cărțile –MUSAI.
  FREDRIK BACKMAN este editorialist, blogger și unul dintre cei mai populari scriitori suedezi contemporani. Cărțile sale au fost traduse în peste treizeci și cinci de limbi. Trăiește în Stockholm împreună cu soția și cei doi copii ai săi.
  Romanul său de debut ,,Un bărbat pe nume Ove” a cunoscut un succes mondial, iar ecranizarea lui a fost nominalizată la Oscar pentru Cel mai bun Film Străin (2016)și a fost desemnată Cea mai bună comedie a anului la Premiile Academiei Europene de Film din 2016.
   Dacă ar fi să îmi spun o părere:  fiecare pensionar sau cel puțin cei ajunși la vârsta a treia, ar trebui să citească această carte. Aici am citit descrierea fidelă a tipicului pensionar. Bine, sunt și excepții, dar foarte rare și din ce în ce mai puține exemple. Cunosc acest comportament perfect, iar autorul a reușit să redea fidel unele probleme cu care se confruntă bătrânețea: pierderea partenerului de viață, pierderea memoriei, pierderea încrederi în sine, senzația de a te simți inutil. Pe de altă parte aflăm și ce înseamnă să înveți să retrăiești unele sentimente uitate de mult. Să experimentezi toleranța, diversitatea, prietenia și speranța. Cartea merge pe două planuri: trecut și prezent, iar Ove este povestitor cât și protagonistul poveștii.

,,Ove are cincizeci și nouă de ani. Conduce un Saab. E genul de om care, dacă nu te place, te-arată cu degetul, uite-așa, de parc-ai fi vreun hoț. Da, arătătorul lui Ove e ca lanterna polițistului la rondul de noapte.
Era șase fără cinci dimineață când Ove și pisica s-au întâlnit pentru întâia oară. Pisica nu l-a plăcut pe Ove deloc, de la bun început, iar sentimentul a fost reciproc.
Ove se trezise cu zece minute mai devreme, ca de obicei. Nu putea nicicum să-i înțeleagă pe oamenii care se trezeau târziu și dădeau vină pe ceas, că,,n-a sunat”. Ove nu avusese în viața lui ceas cu deșteptător. La șase fără un sfert se trezea și se ridica din pat.”

   De la început nu pot să îmi dau seama unde este soția, hainele sunt, discuțiile cu ea sunt…până când Ove este decis să se sinucidă prima dată pentru a fi alături de soția sa.
   Toate și tot îl deranjează pe bătrânul nostru morocănos și zgârcit. Înainte cu câteva zile a fost trimis acasă, un fel de disponibilizare…eu zic că, o pensionare anticipată. Starea sa, cea de a fi dus mult timp pe gânduri, neacceptarea că soția sa nu mai este, este motivul pentru care îl găsim pe Ove cu o mulțime de timp liber de a își planifica sinuciderea. Eii, printre responsabilitățile sale de care nu se poate dezlipi în fiecare dimineață și seară, sunt și inspecția cartierului la prima or[ a dimineții, verificarea tuturor regulilor pentru a nu fi încălcate, în special accesul cu mașina în zona rezidențială. Chiar dacă nu mai este președintele asociației de locatari (deși această lovitură Ove o numește,,lovitură de stat,,) Ove se implică în tot și toate. Nu înțelege de ce el, un bun cetățean, care și-a plătit creditul, și-a făcut datoria, a muncit, nu a fost bolnav niciodată, a pus umărul la nevoie, și-a asumat responsabilități, să fie acum în situația de a nu știi ce să facă. Nu îi înțelege pe cei care aleargă. De ce au așa zâmbete încrezute când fac jogging? Îl deranjează prietena filfizonului care aleargă în costum de ,,gimnastă româncă de doișpe ani”. Pipița blondă, care plimbă un cățel de portofel, și care face pipi pe dalele lui.
   Vizavi de Ove se mutase o familie tânără cu copii și mașină. El spera să nu fie fie vreo mașină japoneză, nimic nu se compară cu inegalabilă marca Saab. Cine conduce altfel de marcă decât Saab nu sunt buni de nimic, nu știu ce înseamnă valoarea unei mașini.
   Uite așa în timp ce Ove își pregătește prima sinucidere, cineva îndrăznește să dea cu spatele o mașină, să o hrânjească de zidul case lui Ove, apoi drept în cutia de scrisori a lui Ove. Inacceptabil!!!

,,-Ce mama naibii faceți? urlă Ove la femeia cu păr negru.
-Asta mă-ntrebam și eu, urlă femeia la rândul ei.
Derutat, Ove se holbează la ea. Femeia se holbează și ea la Ove.
E interzis traficul în zona rezidențială. Nu știi să citești?
Străina micuța face un pas spre el și abia atunci Ove bagă de seama că ori e gravidă ori suferă de ceea ce Ove ar numi ,,obezitate extrem de selectivă”
-Da mă vezi tu pe mine la volan?”

   Astfel decurge întâlnirea de cordialitate între Ove și familia nou mutată. Asistăm la ritualul pe care îl are Ove de a merge cu flori la mormântul soției sale, și îi explică cum vrea vânzătoare să îi vândă flori mai scumpe. Deși trecuse șase luni de la moartea soției, el tot verifică pe furiș să vadă dacă ea nu a dat caloriferele mai tare la căldură.
   Aflăm despre trecutul lui Ove dinainte de a o întâlni pe Sonja. Maică-sa a murit când era Ove mic. Tatăl sau l-a crescut așa cum s-a priceput o persoană taciturnă să crească un copil. Era un bun muncitor, dar a murit și el strivit de roțile unui tren la platforma unde lucra. Ove era conștiincios, cinstit și își făcea treaba bine. A avut parte de conflicte de muncă nemeritate, dar întotdeauna a fost loial, niciodată pârâcios ceea ce i-a cam adus multe necazuri și jigniri.
   Deși Ove și-a renovat cu mari eforturi casa părintească, într-un moment altruist, a lăsat să îi ardă casa pentru a putea salva viața unui copil aflat în flăcări în casa vecină. Așa a rămas fără nimic și a ajuns să stea în chirie.
  Când a întâlnit-o pe Sonja, pentru întâia oară după moartea tatălui său, a râs. Pe urmă viața i s-a schimbat cu totul. Oameni ziceau despre Ove că vede viața doar în alb și negru, dar Sonja era culoarea lui.
   Când Sonja îi va spune că este timpul pentru o casă, ea așteapta un bebeluș. Ove se conformează. Ove este cel mai fericit. Nu știe de ce o frumusețe ca nevasta lui l-a ales pe el. Știe că într-o săptămâna a fost cel mai fericit, iar în următoare își dorea să moară. Excursia celor doi tineri în Spania, s-a transformat într-o tragedie. Autocarul cu care călătoreau cei doi (soția nu a vrut să meargă cu Saab-ul) s-a răsturnat, iar Sonja s-a zbătut între viață și moarte. Rămasă paralizată într-un scaun cu rotile, fără bebelușul nenăscut, cei doi au mers mai departe. Ove a modificat singur casa, în fucție de nevoile soției. S-a luptat cu oamenii în alb care credeau ei că cel mai bine ar fi să o interneze într-o instituție, s-a luptat cu statul, cu toți și cu toate pentru a-și găsi dreptatea…în zadar. Sonja și-a continuat studiile și a devenit o profesoară pentru copii mai recalcitranți. Spunea că a pierdut un copil, dar a câștigat sute în schimb!
   Sonja era o persoană minunată, ea nu ținea cont de zgârcenia lui Ove. Și-a făcut și prieteni, atât cât poate suporta Ove pe cineva care are o mașină Volvo. El și Rune au fost cât de cât prieteni, mai mult certați, dar…puținul timp petrecut împreună de dragul nevestelor lor a fost neprețuit.
Revenind în prezent îl urmărim pe Ove cum încearcă metodic să se pregătească de sinucidere, nu că i-ar reuși, întotdeauna sunt băgăcioşi care îl întârzie.
 

,

,De fapt, Ove nu vrea decât să fie lăsat în pace să moară. Ce, chiar cere prea mult de la viață? Că lui nu i se pare.
De pregătit, a pregătit totul, încă de luni, la prânz. A plătit firma de pompe funebre, a aranjat locul de veci la cimitir, lângă ea. Și-a sunat avocatul și a scris instrucțiuni clare, pe care le-a pus într-un plic, laolaltă cu toate chitanțele importante, contractul de cumpărare a casei și istoricul auto al Saab-ului.
Ove și-a pus pantalonii de la costum și cămașa de mers în vizită. Pe urmă a întins cu mare grijă folia de plastic pe podea, de parcă ar fi fost o valoroasă operă de artă. Nu c-ar fi fost prea nouă podeau, dar raşchetase acum mai puțin de doi ani. Și nu din cauza lui pune folie pe jos, căci e foarte sigur că nu curge sânge când te spânzuri.
Ci pentru că se gândește c-o să fie mare vânzoleală când o să dea buzna în casă turma de agenți imobiliari, înainte ca ambulanță să fi apucat să scoată leșul.
Iar Ove nu vrea să le dea voie împieliţaţilor ălora care o să dea iama încălțați să-i zgârie podeaua. Nici mort! Asta să le fie clar!”

   Eii, dar cizma cu ochi, cățelul piţipoancei, atacă jigărita de pisică, cea care se aciuase afară, trebuie salvată. Andres a lăsat bicicleta defectă afară, ceea ce este inadmisibil. Tolomacul și femeia gravidă, pe care o cheamă Parvaneh, îl deranjează pentru a împrumuta scule și o scară. Ce? El este persoană caritabilă? Nici gând. Anita, soția lui Rune îl roagă să se uite la caloriferul care nu merge. Așa află Ove că prietenul și totodată dușmanul său este imobilizat de luni bune în scaun cu rotile, iar cei în alb vor să îl ia și să îl ducă la azil.
   Asistăm totuși la sinuciderea eșuată prin spânzurare, funia cu care a încercat s-a rupt. Eii, nu se mai fac lucruri de calitate în zilele noastre!
   Când în sfârșit este pregătit să se sinucidă cu noxele de la mașină îl deranjează pachistaneza cea gravidă, care îi cere să o ducă la spital. Vezi tu, tolomacul de bărbat a căzut de pe scară și și-a fracturat piciorul. Astfel că, ajuns la spital, mai mult forțat decât de voie, va bate un clovn care încearcă să îl însele și care nu știe trucuri pentru fetițele lui Parvaneh.
   A treia tentativă de sinucidere îl va face erou fără să vrea. Va salva un om care a căzut pe şinele de tren. El va dori să rămână pe şine, da nu se face să îi facă probleme conductorului tânăr de tren.
  Pisica jigărită, după ce va fi salvată de la îngheț de trupa nebună, cum o va numi Ove, va deveni parte din casa sa. Eii, nu că i-ar pasa, dar i-a fost băgată pe gât de gravidă. Auzi, cică fetele ei sunt alergice!
   Urmează și alte încercări de sinucidere, întrerupte firește de către vecinii lui băgăciosi. Va urma o luptă acerbă în care el și oamenii în alb se vor lupta pentru Rune. Încet, încet, Ove o va învața de nevoie pe gravidă să conducă pentru a își lua carnetul de șofer, va fi invitat la ziua onomastică a uneia dintre micuțele sale vecine. Evident că fără voia lui, dar ce să faci cu așa neisprăviți care nu se pricep la nimic, va repera câteva lucruri prin diferite case din cartier, va mediatiza unele conflicte familiale și își va face vizitele regulate la mormântul soției.
Va reuși să se sinucidă Ove? Sau înțepăturile tot mai dese la inimă îi vor veni de hac?
O carte pe care nu ai cum să nu o adori! Cine spune că dacă ești ursuz nu poți să ajuți? Poate mai mult ca și alte persoane!
Vreau să va las un citat drăguț despre ce credea Sonja că înseamnă a iubi.
,,A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă, obișnuia Sonja să zică. La început eșți îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva la ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scrojeşte, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casă nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu înţepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului că să nu scârțâie, Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.”
Cartea Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman poate fi comandată de pe site-ul Editura Art
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti
Recenzii şi articole Editura Art

 

 
Nicoleta Zetoca (Nicol)-colaborator special/Dacă ar fi să mă descriu? Sunt o minionă cu gura mare, sunt mamă fericită, soţie şi prietenă pentru cei care vor. Interacţiunea cu alte persoane mă face fericită... Eu sper că sunt sociabilă, iar umorul meu un pic sarcastic, sper că nu deranjează pe nimeni! Ce îmi place cel mai mult? Normal cărţile! Îmi plac florile şi frumosul. Citesc cărţi de mic copil. Informaţiile pentru mine sunt ca o gură de aer. Întotdeauna am avut o întrebare pe buze: ce? de ce? şi cum? Autori preferaţi? Sunt mulţi, dar cel mai mult îmi place romantismul şi un hapy-end-ul bun al cărţilor.

9 COMMENTS

  1. Felicitari pentru recenzie! Am auzit vorbindu-se mult despre cartea asta. Pare interesanta pentru cei carora le place acest gen.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.