Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă - Becky Chambers

Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă, de Becky Chambers – recenzie

Editura: Herg Benet
Anul apariţiei: 2017
Titlul original: The Long Way to a Small, Angry Planet
Traducător: Alexandru Voicescu
Număr de pagini: 504

   Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă – impresii

  Ca să poţi prevedea măcar o parte din încântătoarea surpriză care va fi Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă, trebuia să ştii câte ceva despre tânăra sa autoare, Becky Chambers. Ai fi putut intui astfel analitico-freudian că o fiică de profesor astrobiolog şi inginer aerospaţial, ce de mică a asistat implicată familial la lansările rachetelor Apollo, dar care a ales un drum de viaţă total opus ştiinţelor exacte, artele umaniste, va scrie la un moment dat ceva de felul ăsta. Un roman în care respectul pentru logica stiintifică şi corectitudinea speculaţiei tehnice să se amestece cu exuberanţa creativă şi entuziasmul de a surprinde lumea al făpturilor spiritualizate intrate în rezonanţă sufletească cu ea.

  Adesea sunt întrebat despre genul de carte științifico-fantastică cu care cred că s-ar putea face cel mai natural apropierea de domeniul SF, în ideea că o să pot recomanda ceva fără foarte multă descriere de tehnologie futuristă plictisitoare şi care să aibă un alt soi de poveste ce să prindă. Din motive de siguranţă, să nu risc vreo îndepărtare definitivă, recurg mereu la clasicul Asimov sau la noile apariţii Young Adult care sunt mai mult înspre fantasy decât înspre science fiction şi au setată atenţia de adresabilitate pentru începători (în orice).

  Cu bucurie şi uşurare pot spune că de acum am posibilitatea să recomand şi un roman conceput cât se poate de pentru adulţi, care are toate elementele SF-ului hard, dar cu o atmosferă cuceritoare soft, cu toate atribuţiile unei space-opera plină de extratereştri, dar în esenţa sa despre profunda umanitate.

  Având personaje fascinante, un worldbuilding complex, tehnologii creative şi o multitudine de amănunte multicolore ce vin din vestimentaţia, gastronomia şi chichiţele personale ale indivizilor umani şi neumani de diferite specii, Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă seamănă cu o paradă de care alegorice pe tematică spaţială, printre care cântă fanfara militară şi dansează manifestanţi LGBT împrăştiind în aer confetti în culorile curcubeului, înecate toate în şuvoiul Carnavalului de la Rio.

   Omenirea este membru al Adunării Galactice, o uniune consensuală de specii din  tot cuprinsul galaxiei, menţinând legăturile politice şi comerciale prin coridoare interspațiale – cel mai eficient mod de călătorie pe distanţe de ani lumină.

   Rosemary pare să se retragă sub presiunea unui trecut misterios atunci când este angajată ca grefier (un fel de asistent-administrator juridico-economic bun-la-rezolvat-orice-complicaţie-ce-ţine-de-acte) pe obscura navă Wayfarer. Genul de conservă spaţială cârpită, cum sunt multe altele, efectuând însărcinări mărunte şi având un echipaj liniştit, numai bun să îşi piardă urma în mijlocul lui.

  Ce nu a putut anticipa fata de pe Marte, înainte să îşi înceapă aventuroasa sa fugă în lume, era forţa de atracţie a neînsemnatului, frumusețea micilor lucruri din Univers şi a persoanelor banale de care nu ştie nimeni. Astfel că, s-a trezit în mijlocul unui grup de caractere mult mai speciale decât şi-ar fi putut imagina că e spre binele planurilor sale să întâlnească.

   Echipajul navei Wayfarer este alcătuit din:

   Căpitanul Ashby, un pământean prietenos din acea parte a omenirii care a ales Exodul (adică au pornit să bântuie Universul în convoi de nave, după ce Terra a devenit nelocuibilă, spre deosebire de coloniştii marţieni ce au rămas stabili, aşa cum au fost strămoşii lui Rosemary). Mereu ştie când să  ofere o vorba bună, o încurajare, să îşi asculte echipajul sau să se impună autoritar pentru a evita problemele.  

   Corbin este un tip focusat pe munca lui, morocănos şi aproape ostil venirii noii fete pe navă, mai mult dintr-un refuz general al schimbării tabieturilor, decât din vreo antipatie iniţială. Specialitatea lui este aceea de algeist. Adică este cel care asigură energia navei cu ajutorul cuvelor de alge asupra cărora stăpâneşte cu un desăvârşit profesionalism.

   Kizzy şi Jenks, sunt un cuplu de mecanici, format dintr-o tipă sexy, Kizzy, şi un transgenet (în varianta asta un soi de pitic straniu, nanism-ificat intenţionat), Jenks. Ea este foarte expansivă şi entuziastă în tot ce face. Jenks e doar o idee mai rezervat şi concentrat, iar împreună alcătuiesc un duo de intervenţie reparatorie foarte sudat.

   Sissix e un extraterestru Aandrisk cu conformație de şopârlă, deținând solzi şi pene. Specia ei are o cultură străveche, fiind printre cei trei membrii fondatori ai Adunării Galactice, foarte deosebită de cea a umanităţii, mai ales în privinţa structurii familiale şi a importanţei date spaţiului personal. O civilizaţie tolerantă şi înţelegătoare cu cele mai tinere, generalizare oglindită individual de fiecare membru reptilian al comunității, cu atât mai mult de Sissix care este atât de bine integrată în colectivitatea umană.

   Dr Chef, al cărui nume genuin e prea lung pentru a putea fi pronunţat, este un alien Grum cu aspect de balon bonom cu favoriţi, ce tratează medical, dar şi găteşte ca bucătar mâncăruri delicioase pentru echipajul navei. Specia lui nu e  înscrisă în Adunarea Galactică, şi Rosemary nici măcar nu aflase de existenţa ei până să ajungă pe Wayfarer.

   Ohan este/sunt navigatorul/navigatorii navei, un mascul, dar totuşi o pereche sianită – rolul lui/lor fiind esenţial în deschiderea găurilor de vierme. Cultura sianită este structurată în jurul unui virus numit Şoptitor. Sunt retraşi, au teamă de viruşii altor specii şi se hrănesc în afara planetei de baştină exclusiv cu pastă nutrițională adusă de-acasă, făcând inutile multitalentele gastronomice ale lui Dr Chef.

   Lovelace (alintat Lovey) e un AI – Inteligenţa Artificială a navei, un gardian constant ce supraveghează starea fiecărui individ şi a tuturor lucrurilor aflate pe Wayfarer. În timp, sistemul s-a updatat şi autoajustat să aibă conversaţii cursive, ajungând să fie considerat de către ceilalţi tovarăşi de călătorie un alt membru al echipei.

   Căpitanul Ashby acceptă să construiască cu ajutorul navei sale un nou tunel hiperspațial spre o planetă foarte îndepărtată, în sprijinul legăturii inter-civilizații cu un proaspăt membru al Adunării Galactice, dar şi datorită unui stimulent financiar extrem de tentant.
    E premisa ce pregătește conştient bazele unei aventuri îndelungate pentru echipajul navei Wayfarer, una care le va pune la încercare tuturor calităţile şi legăturile care s-au format între ei şi va scoate la iveală toate secretele mici şi mari ale fiecăruia.

    Drumul cel lung pentru un scop generos, dar satisfăcător pe plan personal, printre primejdii ştiute şi neştiute, devine mai mult decât şansa de a se căpătui a fiecăruia sub egida nobleţii misiunii periculoase, se transformă încet-încet în ocazia de a se redefini pe sine însuşi, de a crea legături pe viaţă, de a-şi descoperi esenţa caracterului în focul celor mai dramatice încercări.

    Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă este o space-opera ce se desfăşoară nu numai spaţial, ci şi psihologic, cu incursiuni la fel de interesate în condiţionările culturale care au creat personalităţile protagoniştilor, ca oricare din cele de-a lungul reţelei de coridoare hiperspațiale.

    Becky Chambers ştie (deja – să nu uităm că asta este cartea ei de debut) cum să te prindă alături de eroii săi simpatici şi pozitivi, care trec şi prin momente grele şi prin clipe de tensiune sau de frustrări, dar reuşesc mereu să te menţină bine-dispus.

   Sunt cumva foarte apropiaţi de echipajul adorabil din Guardians of the Galaxy prin felul de a fi şi prin compoziţia eterogenă, doar cu un grad de seriozitate în plus, pentru că aici nicio clipă happy-end-ul nu e garantat.

Cartea Un lung drum spre o planetă mică şi furioasă, de Becky Chambers poate fi comandata de pe siteul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

recenzii cărţi

7 COMMENTS

  1. Singurul SF pe care l-am citit pana acum a fost Pecetea Mortii si chiar mi-a placut, desi nu ma consider deloc fan al genului. Nu urmaresc niciodata filme SF, dar uite ca pe foaie m-a prins.

  2. Cateodata ma intreb cum de imi plac prezentarile cartilor SF ….. tu esti de vina!
    Prea fain vorbesti despre ele.

  3. Multumesc, fetelor, pentru ca dati atentie povestilor mele despre carti percepute de obicei ca pur baietesti. 🙂 Autoarea asta insa chiar a transformat science fiction-ul in ceva pentru toate gusturile. 🙂 As incepe explorarea serioasa a genului cu cartea ei sau cu Cioburi de stele, daca nu as fi citit inca nimic prea SF si as avea o minte mai feminina. 😀

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.