Un secret de Philippe Grimbert-Editura Trei

Un secret de Philippe Grimbert-Editura Trei

PSYN 1 Secretul final.qxpUn secret de Philippe Grimbert

Titlul in franceza: Un secret

Numar pagini: 178

Editura Trei

Traducere: Mioara Izverna

Anul 2007

Cartea Un secret” ar fi trebuit sa fie alfel construita, lipsa dialogului n-a fost pe placul meu, dar viziunea autorului a dat un farmec aparte lecturii. Stiam ca are la baza o poveste reala, chiar viata autorului. Este o carte premiata, are o ecranizare si citind-o am incercat sa inteleg trairile autorului, frustrarile, viata unor oameni care au suferit in cel de-al doilea razboi mondial, suferintele evreilor si deportarea. Probabil povestea autorului a fost pusa in valoare mai bine in film.

Autorul isi exprima propria poveste folosindu-se de ochii unui copil.

Micul Grimbert are probleme de adaptare, este slab, interiorizat si se simte singur. Descoperirea unei vechi jucarii, abandonate prin pod starneste nemultumirea mamei sale, Tania. Prezenta unui frate care exista doar in imaginatia lui il pune intr-o lumina slaba. Diferenta dintrei ei este evidenta, in primul rand de varsta, dar si de aptitudini,  se descurca de minune in alte domenii, e frumos, destept, exceleaza la sport, ar fi putut fi copilul perfect pentru parintii lui.

untitledParintii sai, Maxim si Tania au facut sport de performanta multi ani, iar acum pasiunea lor au canalizat-o intr-un magazin de articole sportive. Chiar daca baiatul lor nu le mosteneste un organism puternic si pare sa aiba probleme de adaptare la scoala, ei nu dau importanta acestor aspecte.

Creste in umbra fratelui sau imaginar si este frustrat. Au numeroase dispute. Violenta fizica, psihica il obosesc si il determina sa se simta inutil. Stie ca ceva e in neregula, dar nu discuta cu nimeni despre ceea ce simte. Isi pune intrebari, inclusiv despre originea numelui sau “Grimbert”.

Pe parcurs, baietelul povesteste despre rudele sale care locuiau in Paris. Bunicul sau Joseph, din partea tatalui sau, emigrant din Romania ii da detalii e despre nostalgia vremurilor din Parisul “Belle Epoque”, dar evita sa discute despre tara natala si de rudele ramase.

unsecretToate suferintele suferite in timpul razboiului sunt ingropate si nu doresc sa ii spuna ceva.

La varsta de cincisprezece ani, la scoala s-a prezentant un documentar despre Holocaust. A vazut cum erau tratati evreii, cum aratau lagarele si devine nemultumit de glumele colegilor sai. In sinea lui a simtit ca e ceva destul de grav si trebuie tratat ca atare. Alege sa se bata cu baietii care au indraznit sa rada, pentru prima data se simte puternic si loveste cu sete.

Doar Louise, o prietena de familie a stiut ce s-a intamplat cu adevarat la scoala si atunci ea a decis ca e momentul sa ii prezinte adevarul.

Dezvaluirile incep sa apara si intelege ca relatia parintilor sai are la baza un secret, iar baiatelul imaginar a existat cu adevarat si numele lui era Simon. Abia acum unele detalii se pun cap la cap si poate sa vada dincolo de aparente.

Ce secret ascunde familia? Cum s-au cunoscut parintii sai? Ce au patit in timpul razboiului? De ce Simon este o naluca? In ce conditii a murit? A fost  tot o victima Holocaustului?

Aceasta carte nu m-a atras. Subiectul ar fi putut fi dezvoltat, dar autorul a vrut sa relateze doar anumite aspecte.

7 puncte /10

Multumesc pentru sansa de a citit aceasta carte Lyly Antic si Anticartiat Diverse

 Autor: Mili

5 COMMENTS

  1. Subiectul pare destul de banal, dar povestirea ta da un farmec aparte. Nu cred ca am sa ma incumet sa citesc cartea, dar este bine pt. noi toti ca stim despre ce este vorba. Pt. cum ai recenzuit nota maxima. ;)

  2. MA bucur MILI ca ai avut rabdare sa citesti aceasta carte,eu una nu cred ca as avea ,mai ales la multimea de carti aparuta.1o puncte pt recenzie ;) ,cat despre carte,daca o sa imi cada in mana am sa o citesc de curiozitate. =))

    • Nicol e micuta cartea, dar n-a fost pe placul meu. Am citi-o greu si m-a enervat putin, dar esenta e frumoasa. Toti am fost copii si nu e usor sa descoperi ca unele lucruri nu sunt ceea ce par si in loc sa spuna parintii, o face o prietena de familie. Comunicarea e foarte importanta.

Leave a Reply