„De fapt, dacă era ceva ce Tabitha învățase din acest week-end, era faptul că oamenii poartă tot felul de măști cu care încearcă să-și ascundă părțile rele și părțile bune. Frica și curajul. Neputința și speranța.”

Unghere și cotloane, de Jessica Lawson-Editura Storia Books-recenzie

 Titlul original: Nooks and Crannies

Editura: Storia Books

Anul aparitiei: 2015, 2016

Număr pagini: 361

Ilustrații de: Natalie Andrewson

Traducere din engleză de: Cosmin Maricari

Gen: literatură pentru copii, polițist

Cotație Goodreads: 3,95

   

   Am avut o surpriză foarte plăcută să descopăr „Unghiuri și cotloane”. Văzând coperta, mai ales, te gândești că este o carte pentru copii. Așa și este. Dar nu este orice carte pentru copii, poate fi citită cu plăcere la orice vârstă, vă spun garantat! O poveste polițistă, cu detectivi, mistere, secrete și… fantome. Castel bântuit și crime, nu-i așa că sună bine?

   Suntem la începutul secolului XX. 6 copii de 11 ani, aproape 12, sunt invitați la castelul contesei de Windermere, pentru a petrece un weekend. Anunțul privind invitația este publicat și în ziar: Tabitha Crum, Oliver Appleby, Viola Dale, Frances Wellington, Barnaby Trundle, Edward Herringbone sunt cei 6 copii norocoși, selectați pentru weekendul în compania contesei, cunoscută pentru actele filantropice.

   De ce acești copii? Ai crede că motivul este originea părinților acestora: familia Appleby este renumită pentru o afacere cu bijuterii, părinții Violei se implică în foarte multe acte de caritate, cei ai lui Frances sunt colecționari de artă, iar familia Herringbone se implică în stimularea oportunităților educaționale pentru cei săraci. Doar părinții Tabithei și cei ai lui Barnaby nu se potrivesc în tipar.

   Încă de la primele pagini, ne dăm seama că Tabitha este personajul principal. Este un copil nefericit, pentru că părinții ei nu o iubesc. De mică s-au purtat urât cu ea, au numit-o „ingrată”, au pus-o să facă treaba din casă, nu i-au spus vreodată o vorbă bună. Ca și când nu ar fi de ajuns, părinții Tabithei plănuiesc să plece din oraș pentru un an, pe ea urmând s-o ducă la un orfelinat. Weekendul la conac pică la țanc pentru a o feri de acea soartă.

Vrei să te iubim, așa e? Tabitha Crum, iubirea trebuie câștigată, nu oferită oricui, la întâmplare, ca și cum ar fi o infestare cu purici.”

„Să fie respinsă pentru totdeauna de cei care ar fi trebuit să o îndrăgească era, de fapt, unul dintre punctele de pe lista ei de lucruri mult mai rele, deși probabil că nu recunoștea asta nici măcar față de sine însăși.”

„Când era mică, Tabitha crezuse că „ingrată” era un nume de alint. Un termen care exprima iubirea. Aflase adevărul cu câțiva ani în urmă, după o vizită la bibliotecă.”

   Pur și simplu părinții cuiva nu se pot purta așa cu copilul lor, ceea ce mi-a sădit de la început ideea că Tabitha nu este fiica lor biologică.

  A trebuit doar să avansez cu lectura pentru ca bănuiala să mi se confirme. Într-adevăr, Tabitha a fost adoptată, iar motivul este de-a dreptul halucinant: soții Crum au ales special o fată, sperând că peste ani, aceasta se va mărita cu un bărbat înstărit și îi va îmbogăți și pe ei.

    De fapt, odată ajunși la conac, cei 6 copii află motivul invitației contesei: unul dintre ei era nepotul acesteia. Povestea este una complicată, cert este că în urma investigației, contesa i-a selectat pe cei 6 în funcție de data nașterii și orfelinatul la care au fost abandonați. Nimeni nu știe care dintre ei este nepotul, iar contesa speră ca în urma weekendului petrecut împreună, să afle informații ce vor elucida identitatea urmașului.

   Cu toții sunt emoționați în privința vizitei, conacul cu pricina fiind considerat bântuit. Potrivit zvonurilor, se aud șoapte și diverse zgomote atunci când nu e nimeni prin preajmă.

   Și mai frapați sunt de apariția contesei, mult mai tânără decât se așteptau și cu un comportament cam dubios: poartă mereu cuțite mari la ea, cu care jonglează, pe motiv că are nevoie de o armă pentru a se apăra. De asemenea, deși are o bibliotecă enormă, susține că nu-i place să citească și deține trabucuri, deși nu fumează. O enervează copiii, în ciuda dorinței de a-și regăsi nepotul.

   Contesa își terorizează angajații, umilindu-și bucătăreasa și inspirându-le teamă copiilor. Mai mult, Tabitha găsește în sertarul de la biroul contesei mai multe dosare conținând informații despre crime: „Rapoarte atent documentate, extrem de detaliate, despre crime care avuseseră loc de-a lungul mai multor ani. Bătrâni, tineri, bărbați, femei. Oameni sugrumați, bătuți pe alei întunecate, otrăviți, înecați, împușcați, înjunghiați.”

Cine să fie această misterioasă contesă? De ce ar deține asemenea documente?

   Încă din prima seară, cineva moare. Este vorba de camerista contesei, o bătrână așezată cu ei, la masă, dar care nu se poate mișca sau vorbi, pentru că tocmai suferise un atac cerebral. Moartea să-i fie provocată de un al doilea atac sau să fie vorba de crimă? Cine ar avea motive s-o ucidă pe cameristă? Se pare că oricine nu ar fi vrut să se afle identitatea nepotului, pentru că ea deținea indicii pentru identificarea acestuia, într-o perioadă în care testul ADN nu exista.

  Nu este singurul lucru ciudat: copiii încep să dispară pur și simplu, unul câte unul. Tabitha, o fană a romanelor polițiste cu inspectorul Pensive, pasionată de povești cu detectivi, începe să observe tot felul de lucruri și încearcă să rezolve misterul. Răspunsul stă în titlu: unghere și cotloane, mai multe nu vă spun.

   Este o lectură amuzantă, foarte drăguță, pentru copii și nu numai. Având în vedere vârsta acestora, am perceput-o ca pe o combinație între Cireșarii și Harry Potter: înclinația acestora pentru aventură, dorința de a cerceta, prietenia. În prezența noii companii, Tabitha află ce înseamnă să fii iubit pentru ceea ce ești, tratat cu respect. Se împrietenește cu Oliver, Viola și Edward, cei mai dificili copii fiind Barnaby și Frances. Pe necioplitul Barnaby îl cunoștea deja, fiind colegi de școală, iar Frances este cel mai enervant personaj: o fetiță răsfățată, cu aere de superioritate, ce se crede mai presus de ceilalți doar pentru că provine dintr-o familie aristocrată. Este singura convinsă de filiația nobilă, deja adresându-se contesei cu „bunico”. Dacă este sau nu nepoata acesteia rămâne de văzut.

   Îmi place cum este construit personajul Tabithei, chiar îmi amintește puțin de mine în copilărie în unele privințe: „Sau adevărul să fie, pur și simplu, că a-ți face prieteni poate fi o treabă stingheritoare și dificilă atunci când doar tu depui eforturi să ți-i apropii, când ai un șoricel ca animal de companie și când toți te cred ciudată, tăcută și timidă, pe când tu, de fapt, ești doar un pic neînțeleasă.”

   Da, ați citit bine, Tabitha are un șoricel ca animal de companie, pe care îl ține ascuns în haine, vorbind cu el cu glas tare, astfel încât lumea crede că vorbește singură. Șoricelul, pe nume Pemberley, joacă rolul de sfătuitor al ei. Lui îi împărtășește necazurile, bucuriile și gândurile, cu el se consultă în rezolvarea misterelor. Acesta îi răspunde de fiecare dată printr-un „Chiț!”.

„Un membru al familiei putea fi chiar și un șoricel. Sau un inspector care trăia doar în paginile unui roman.”

Citate:

„Dacă vrei să afli cum este adevărata personalitate a cuiva, Tibbs, să nu te iei niciodată după felul în care te tratează pe tine. Uită-te, în schimb, cum se poartă cu majordomul sau cu camerista.” – Inspectorul Percival Pensive, Cazul lordului lălâu

„Singuritatea poate fi un stimulent foarte puternic pentru a crea teorii privind crimele.” – Inspectorul Percival Pensive, Cazul sihastrului sâcâit

„Presupunse că șocul de a-i pierde pe toți care îți erau dragi și de a rămâne complet singur era la fel de puternic pentru un adult ca și pentru un copil.”

Despre autoare:

   Jessica Lawson scrie literatură pentru copii, publicând până acum „Under the Bottle Bridge”, „Waiting for Augusta”, „The Actual and Truthful Adventures of Becky Thatcher”, „Sharing and Making Friends”, „Unghere și Cotloane”. Pe lângă acestea, are publicații și în domeniul decorațiunilor interioare: „Cozy Atmosphere”, „Cozy Country Interiors”, „Cozy Hotels”, „Cozy Interiors”.

   Așa cum spune descrierea originală de la sfârșitul cărții, „Jessica Lawson nu trăiește într-un conac elegant, însă are zilnic de a face cu mistere. Majoritatea acestor mistere se referă la ciorapi lipsă și la dispariții suspecte ale desertului.”

  Locuiește în Colorado, împreună cu soțul și copiii. Mai multe despre ea puteți afla pe site-ul său personal, www.jessicalawson.com.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Storia Books

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

14 COMMENTS

  1. Super! Imi place mult ce ai scris si vreau sa citesc cartea! Tot asa am avut si eu o surpriza cu Dosarul Scarlet. Saprgatoare la inaltime de la Corint. Am crezut ca e carte pentru copii. Doar pentru ei. Gresit! O investigatie de acest gen imbie si pe adult 😀
    Cat despre cartile de la Storia Books, am achizitionat si eu 6 carti de la ei si am fost foarte incantata de ceea ce am gasit. Toate cartile nu doar ca au o poveste interesanta, dar prezinta si o morala.

  2. Super prezentare Sorina!Chiar am vrut sa mentionez ca aduce cu Ciresarii!Am sa trec cartea si eu pe lista mea!

  3. Cărțile de la Storia Books par extrem de interesante 🙂

    Te felicit pentru recenzie, Sorina locco_smiley_10

  4. Sorina, recenzia ta e super! Pare o carte plină de mistere și de acțiune… și asta o aflăm chiar din titlu. Felicitări pentru recenzie!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.